cadrul teoretic si conceptual al auditului financiar. zeca mioara
Post on 15-Jan-2016
24 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
MOTIVAŢIE
Mi-am ales această temă deoarece consider că orice reuşită, indiferent de domeniu,
presupune cunosterea conceptelor teoretice.
Auditul financiar reprezintă examinarea profesională a informaţiilor contabile în vederea
exprimării unei opinii adecvate şi independente asupra situaţiilor financiare. Auditul este realizat
de către profesionisti contabili în conformitate cu reglementările standardelor internaţionale de
audit.
Auditorul este profesionistul contabil care îşi desfăşoară activitate luând în considerare
principiile fundamentale impuse de către Codul de conduită etică profesională conform cărora
acesta trebuie să îşi desfăşoare activitatea în mod obiectiv, să fie capabil să ofere servicii
profesionale bazate pe cele mai noi informaţii şi cel mai important să nu discrediteze profesia
prin acţiunile efectuate.
Auditul financiar este un domeniu într-o continuă dezvoltare şi extindere către numeroase
ramuri ce asigură funcţionarea şi dezvoltarea întreprinderii.
De aceea auditul reprezintă domeniul în care doresc să mă afirm şi să ma dezvolt din
punct de vedere profesional.
Prin abordarea acestei teme doresc să mă familiarizez cu procedurile realizate în
auditului, cu etapele necesare realizării misiunii de audit, cu riscurile şi limitările cu care auditul
se confruntă în fiecare zi, precum şi cu practicile specifice de audit desfăşurate în cadrul unei
societăţi.
2
CAPITOLUL I
1. Cadrul teoretic si conceptual al auditului financiar. Istoric, importanţă,
clasificare şi obiective ale auditului.
1.1. Normalizarea internaţională şi naţională în audit. Tipologii şi structuri.
Normalizarea internaţională şi naţională în audit
Activitatea de audit presupune o evaluare detaliată a situaţiilor financiare cu scopul final
de a exprima o opinie rezonabilă, obiectivă şi independentă privind gradul de respectare a
principiilor contabile generale.Activitatea de audit necesită o normalizare atât pe plan
internaţional cât şi pe plan naţional.
Organizarea activităţii pe plan internaţional este asigurată de către IFAC(Internaţional
Federation of Accountants), organizaţia de reglementare internaţională în domeniul auditului.
IFAC este o organizaţie profesională neguvernamentală şi non-profit ce are drept scop general
reglementarea profesiei contabile şi de audit. IFAC este formată dintr-un Congres şi un Consiliu.
Principalele atribuţii ale Congresului sunt stabilirea contribuţiilor financiare ale
membrilor, desemnarea membrilor Consiliului şi modificarea prevederilor actului de
constituire. Congresul este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărei organizaţii membre.
Responsabilitatea Consiliului în cadrul IFAC presupune supravegherea bugetului şi a
lucrărilor IFAC precum şi aprobarea unor proiecte specifice. Consiliul este compus din
reprezentanţi din 18 tări, aleşi de Congres pe o perioadă de 2 ani şi jumătate.
IFAC asigură normalizarea pe plan internaţional a auditului prin intermediul :
Codul de etică pentru Auditorii Profesionişti;
Standardele Internaţionale de Audit (ISA);
Standardele Internaţionale de Educaţie ;
Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public(IPSAS);1
Organizarea activităţii pe plan naţional este asigurată de către Camera Auditorilor
Financiari din România. Camera Auditorilor Financiari din România este persoana juridică
autonomă care în interesul statului supraveghează desfăşurarea activităţii de audit în România.
1 Flavia Stoian,Ana Morariu,Audit Financiar,Editura ASE,2010,p.39
3
Atribuţiile Camerei Auditorilor Financiari din România sunt:
Elaborarea următoarelor documente: regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei,
Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar, standardele
de audit etc;
Atribuie calitatea de auditor financiar şi emite autorizaţii pentru exercitarea acestei
profesii;
Organizează şi urmăreşte programul de pregătire continuă a auditorilor financiari;
Controlează calitatea activităţii de audit financiar;
Promovează actualizarea legislaţiei prin instituţiile abilitate precum şi a normelor de audit
financiar, în concordanţă cu reglementările instituţiilor profesionale europene şi
internaţionale;
Elaborează normele interne privind activitatea Camerei;
Retrage temporar sau definitiv dreptul de exercitare a profesiei de audit financiar în
condiţiile prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei;
Asigură reprezentarea internaţională a profesiei de auditor financiar din România;
Emite reguli şi proceduri în limitele şi competenţele stabilite în regulamentul de
organizare şi funcţionare , prin care să asigure respectarea dipoziţiilor legale în domeniu;2
Camera Auditorilor Financiari din România este formată din următoarele organe de conducere:
Conferinţa, Consiliul Camerei, Biroul permanent al Consiliului Camerei şi Comisia de auditori
statutari.
Normalizarea auditului atât pe plan internaţional cât şi pe plan naţional este esenţială deoarece
aceasta impune respectarea anumitor reguli şi principii asigurând astfel realizarea unui audit
financiar profesional.
2 Mircea Boulescu,Audit Financiar-Repere normative naţionale,Editura Economică,2003,p.12
4
Tipologii şi structuri
Auditul este clasificat în funcţie de doua criterii esenţiale: obiectivul urmărit şi afilierea
auditorilor.
Conform primului criteriu, auditul se împarte în trei categorii şi anume:
Audit financiar;
Audit de conformitate;
Audit operaţional;
Auditul financiar presupune o examinare a situaţiilor financiare, o examinare realizată în
conformitate cu standardele internaţionale de audit. Situaţiile financiare sunt concepute cu scopul
de a oferi informaţii referitoare la poziţia financiară a întreprinderii, performanţele acesteia şi de
asemenea, modificările poziţiei financiare ale întreprinderii.
Auditul de conformitate presupune stabilirea gradului de respectare a unor principii,
norme sau criterii prestabilite, precum un cod de legi sau set de reglementări, de către o persoană
fizică sau juridică.
Auditul operaţional presupune evaluarea riscurilor si a erorilor, având drept scop final
oferirea unor soluţii, recomandări sau sfaturi pentru ameliorarea deficienţelor descoperite.
În funcţie de afilierea auditorilor, auditul se împarte în urmatoarele tipuri de audit:
Audit extern;
Audit intern;
Audit guvernamental;
Auditul legal;
Auditul extern se efectuează pe baza unui contract încheiat între auditorii independenţi si
întreprinderea respectivă. Auditorul independent nu este considerat un angajat al întreprinderii
deoarece acesta îşi desfăşoară activitatea pe o perioadă limitată, respectiv pe durata stabilită în
contactul încheiat.
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor
entităţii în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi
proceselor de conducere a acestuia.3Auditul intern reprezintă o partea a controlului intern al
entităţii respective, acesta fiind realizat printre angajaţi în vederea oferirii unei asigurări
rezonabile asupra respectării regulilor interne stabilite de conducerea entităţii.
3 Mircea Boulescu,Audit Financiar-Repere normative naţionale,Editura Economică,2003,p.56
5
O diferenţă esenţială între auditul extern şi auditul intern este aceea că spre deosebire de
auditorul independent, auditorul intern se poate implica în realizarea recomandărilor făcute.
Auditul intern se aseamănă cu auditul extern prin faptului că auditorul intern trebuie să îşi
desfăsoare activitatea în totală independenţă faţă de entitate auditată.
Auditul guvernamental este auditul care este realizat de către angajaţii instituţiilor publice,
spre deosebire de primele două audituri care sunt realizate de către auditori profesionişti.
Auditului guvernamental se aplică atât companiilor cât şi persoanelor fizice, având drept scop
final, verificarea plătii impozitelor şi taxelor datorate de către aceştia.
Auditul legal este realizat de către experţi contabili sau contabili autorizaţi care au
responsabilitatea verificării casei şi bilanţului contabil precum şi asigurarea gestiunii entităţii
respective.
Având în vedere aceste tipologii şi structuri de audit, consider că fiecare audit în parte
este important pentru buna desfăşurarea a activităţii unei întreprinderi deoarece fiecare vizează
aspecte diferite.
1.2.Etica în audit
În opinia lui Mircea Boulescu, ,,codul privind conduita etică şi profesională în domeniul
auditului financiar constituie baza pe care se fundamentează normele de etică(codul de etică,
reguli detaliate, îndrumări, standarde de desfăşurare a activităţii etc.) pentru auditori financiari”.4
Codul de conduită etică profesională a fost constituit cu scopul de a descrie un
comportament profesional ideal, oferind astfel numeroase reguli, principii şi condiţii menite să
vină în ajutorul profesionistilor din domeniul contabilităţii şi auditului.
Codul de conduită etică profesională presupune respectarea unor standarde ridicate de
profesionalism, conform căror profesionistii contabili asigura oferirea unor servicii de calitate
superioară. Codul se aplică tuturor profesionistilor contabili, indiferent de activităţile pe care le
desfăsoară(contabilitate, audit, consultanţă) şi indiferent ca liberi profesionisti sau ca angajaţi. 5
Auditorul financiar isi desfăsoară activitatea respectând urmatoarele principii
fundamentale ce se regăsesc în Codul de conduită etică profesională:
4 Mircea Boulescu,Audit Financiar-Repere normative naţionale,Editura Economică,2003,p.37
5 Laurenţiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu,Audit,Concepte şi Practici ;abordarea naţională şi
internaţională,Editura Economică,2002
6
A. Integritatea
Acest principiu presupune că auditorul pe parcursul desfăşurării activitatii sale de audit
trebuie să fie onest şi direct.
B. Obiectivitatea
Conform acestui principiu, auditorul trebuie să evite să fie pus în situaţii care i-ar putea
afecta obiectivitatea precum conflicte de interese sau influenţe externe.
C. Competenţa profesională
În cadrul acestui principiu, auditorul trebuie în permanenţă să fie capabil să ofere servicii
profesionale bazate pe cele mai noi informaţii referitoare la legislaţie, tehnică şi practică.
D. Confidenţialitate
Conform acestui principiul, auditorul nu poate divulga sau utiliza informaţiile obţinute pe
parcursul desfăşurării activităţii de audit, excepţie fiind cazul în care există un drept sau o
obligaţie profesională sau legală.
E. Conduita profesională
Conform acestui principiu, auditorul trebuie să îşi desfăşoare activitatea în aşa măsură încât
profesia să nu fie discreditată, iar reputaţia profesională să nu fie afectată.
F. Standardele tehnice
Auditorii profesionali, conform acestui principiu, au obligaţia de a-şi desfăsura serviciile
profesionale respectând standardele tehnice şi profesionale6.
Independenţa auditorului faţă de entitatea auditată reprezintă o asigurare că auditorul îsi
realizează activitatea cu profesionalism în condiţii de integritate.
Deşi independenţa este un factor important, auditorii se găsesc frecvent puşi în faţa unor
situaţii care le pot afecta integritatea, independenţa şi mai ales îi pot discredita ca profesionişti
contabili.
6 Laurenţiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu,Audit,Concepte şi Practici ;abordarea naţională şi
internaţională,Editura Economică,2002
7
De aceea Codul Etic prevede o serie de măsuri de protecţie a independenţei auditorului:
Măsuri de protejare create de profesie, legislaţie sau reglementări;
Măsuri de protejare stabilite în cadrul contractului încheiat cu clientul beneficiar al
serviciilor profesionale;
Măsuri de protejare stabilite în cadrul propriilor sisteme7;
Un element important asupra căreia Codul de conduit etică profesională se axează în mod
semnificativ este confidenţialitatea pentru că pe parcursul desfăşurării activităţii de audit,
auditorul intră în contact cu numeroase informaţii confidenţiale atât de natură profesională cât si
de natura personală.
Astfel în vederea protejării intereselor clienţiilor, Codul de conduită etică profesională
impune auditorilor respectarea confidenţialităţii chiar şi după încetarea colaborării cu acestia, cu
excepţia cazului în care legea prevede altfel.
Consider că existenţa unui astfel de cod este benefică deoarece oferă profesioniştilor
contabili un ideal spre care acestia tind pe parcursul dezvoltării lor profesionale. Prin oferirea
unui set complet de principii si informaţii, Codul de conduit etică profesională devine un ghid
pentru profesionistii contabili având drept obiectiv oferirea unor servicii de calitate superioară
în condiţii de profesionalism ideal.
1.3 Documentaţia în audit
Documentaţia reprezintă o etapă importantă în realizarea misiunii de audit, atât din punct
de vedere al colectării probelor pe baza cărora se va baza opinia auditorului cât şi al întelegerii
mediului în care îsi desfăsoară activitatea clientul respectiv.
Documentaţia în audit presupune materialele pregătite de/şi pentru auditor sau păstrate şi
obţinute de acesta pe parcursul efectuării auditului.
Documentele de lucru sunt utilizate, după caz, de către auditorii financiari, supervizorii la
verificări, în audit, la emiterea comunicatelor pentru managementul clientului ca şi suport pentru
planificarea şi coordonarea angajamentelor de audit ulterioare, dar pot fi utilizate şi de clienţi
pentru sprijin în realizarea situaţiilor financiare.
7 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009
8
Documentelor de lucru au următoarele funcţii:
Constituie principalul instrument al auditorului financiar prin care se justifică
faptul că s-a realizat un audit adecvat conform standardelor de audit general
acceptate;
Demonstrează autorităţiilor statului şi instanţelor judecătoreşti ca auditul a
fost bine planificat şi supervizat în mod corespunzător;
Demonstrează că probele acumulate au fost temeice, suficiente şi oportune;
Demonstrează că opinia auditorului cuprinsă în raportul de audit a fost
adecvată;
Permite auditorului să planifice auditul anului în curs, acesta folosind
informaţiile cuprinse în foile de lucru;
Reprezintă o sursă importantă de informaţii, care îl ajută pe auditor să decidă
asupra raportului de audit pe care ar trebuie să-l emită;
Sunt utile în evaluarea corectitudinii situaţiilor financiare;
Oferă sprijin clientului în procesul de întocmire a situaţiilor financiare;
Sunt utilizate de personalul cu poziţii ierarhice superioare în firmele de audit
cu scopul de a evalua dacă s-au colectat suficiente probe pentru a justifica
raportul de audit;
Reprezintă un cadru de referinţă util pentru perfecţionarea personalului;8
Dupa încheierea activităţii de audit, dosarele realizate rămân în posesia auditorului,
acesta având obligaţia de a păstra un anumit număr de ani documentaţia de audit, conform
Standardelor Internaţionale de Audit.
În momentul pregătirii documentelor de audit, auditorul trebuie aibă în vederea ca aceste
documente să faciliteze întelegerea auditului. Auditorul trebuie să înregistreze în cadrul
documentelor informaţii despre planificarea activităţii de audit, natura, coordonarea în timp şi
gradul de cuprindere a procedurilor de audit realizate, rezultatele acestei activităţii şi concluziile
care se trag din probele obţinute.
8 Cristina-Gabriela Jinga,Audit financiar,Editura ASE,2009,p.96
9
Pe lângă toate aceste elemente, documentele trebuie să includă raţionamentul auditorului
asupra problemelor semnificative care necesită exercitarea raţionamentului profesional precum şi
concluziile asupra problematicii analizate.
Documentaţia de audit cuprinde două tipuri de dosare: permanente şi curente.
Dosarele permanente presupun actualizarea cu informaţii de importanţă permanentă, spre
deosebire de dosare curente care conţin informaţii referitoare la auditul unei singure perioade.
Ca formă şi structură, dosarul permanent cuprinde următoarele tipuri de informaţii:
Informaţii privind istoria companiei auditate;
Descrieri ale sistemului contabil şi controlul intern al companiei;
Documente emise de compania auditată ;
Analiza anuală a conturilor sau tranzacţiilor semnificative;
Programul de audit în cadrul căruia sunt prezentate procedeele utilizate pentru
stabilirea esantionului, acest lucru având un impact semnificativ asupra eliminării
greselii tehnice de a verifica aceleasi elemente în fiecare an;
Dosarul curent conţine programul de audit şi analiza conturilor pentru anul respectiv,
memorendumuri care privesc activitatea de audit prestată în anumite domenii, problemele
constate, dificultăţiile întâmpinate şi modul de soluţionare etc.9
După finalizarea activităţii de audit, auditorul trebuie să asigure condiţiile optime de
depozitarea şi condiţii de securitate a dosarelor de lucru.
Documentaţia în audit reprezintă o etapă esenţială în cadrul activităţii de audit deoarece
în această faza auditorul planifică misiunea de audit bazându-se pe probele obţinute.
9 Laurentiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu, Audit,Concepte si Practici;abordarea naţională şi
internaţională,Editura Economică,2002 ,p.102
10
1.4 Riscurile misiunii de audit
Riscul de audit
“Riscul de audit reprezintă riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit
neadecvate, atunci când situaţiile financiare conţin informaţii eroante material”.10
Tinând cont de
acest lucru, auditorii acordă o atenţie sporită detectării riscurilor care pot afecta misiunea de
audit, atât din momentul acceptarii misiunii cât şi în timpul exercitării acesteia.
Auditorul este responsabli cu detectarea denaturărilor semnificative, dar nu poate fi tras
la răspundere pentru nedetectarea denaturărilor care nu sunt semnificative la nivelul situaţiilor
luate ca un întreg.
Riscul de audit cuprinde:
Riscul inerent(RI);
Riscul de control(RC);
Riscul de nedetectare(RN) ;
Riscul de audit este produsul celor trei tipuri de riscuri: „RA=RI*RC*RN ”
Riscul inerent (RI)
Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau al unei categorii de
tranzacţii, la informaţii eronate care ar putea fi materiale individuale, sau atunci când sunt
cumulate cu informaţii eronate din alte solduri sau tranzacţii, presupunând că nu au existat
controalele interne corespunzătoare11
.
În evaluarea riscului inerent, auditorul trebuie să tină cont de următorii factori:
Rezultatele auditurilor precedente;
Angajamentele iniţiale, comparativ cu rezultatele;
Tranzacţiile neobişnuite sau complexe;
Raţionamentul profesional avut în vedere la stabilirea soldurilor conturilor şi la înregistrarea
tranzacţiilor;
Activele care sunt susceptibile la delapidări;
Formarea populaţiei şi dimensiunea eşantionului;
Schimbările în cadrul conducerii şi reputaţiei acesteia;
10
Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.19 11 Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.21
11
Natura activităţii entităţilor, incluzând natura producţiei realizate şi a serviciilor prestate de
acesta;
Natura sistemului de procesare al datelor şi gradul de utilizare al tehnicilor moderne pentru
comunicare ;12
Conform celor spuse mai sus, putem concluziona că risul inerent presupune aprecierea
auditorului faţă de capacitatea controlului intern de a depista erorile existente în situaţiile
financiare.
Riscul de control (RC)
Riscul de control reprezintă riscul ca o declaraţie eronată, ce ar putea apărea în soldul
unui cont sau intr-o categorie de tranzacţii şi care ar putea fi material individual sau atunci când
este cumulată cu alte informaţii eronate din alte solduri sau categorii de tranzacţii, să nu poată fi
prevenită sau detectată şi corectată în timp util de către sistemul contabil şi sistemul de control
intern13
. Riscul de control se referă în principiu la riscul ca controlului intern să nu poată depista
şi corecta la timp erorile din situaţiile financiare. Spre deosebire de riscul inerent, riscul de
control este analizat strict prin evaluarea controlului intern.
Riscul de nedetectare (RN)
Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fond utilizată de auditor să nu
detecteze o informaţie eronată ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacţiii care poate
fi materială, în mod individual sau când este cumulată cu infomaţii eronate din alte solduri sau
categorii. Riscul de nedetectare mai este definit ca fiind riscul ca un auditor să nu descopere
acele erori materiale care nu au fost depistate de sistemul de control intern14
.
Riscul de nedetectare este riscul care este stabilit ultimul, după stabilirea riscul inerent şi riscul
de control, deoarece acesta este invers proporţional cu rezultatul celor 2 riscuri.
Riscul de nedetectarea este singurul risc care poate fi influenţat de către auditor, deoarece
riscul de nedetectare presupune un risc rezultat din responsabilitatea auditorului de a detecta
erorile existente în situaţiile financiare
12
Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000 ,p.22 13
Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.23 14 Curtea de Conturi a României,Manual de Audit Financiar,2000,p.25
12
Riscul de audit poate fi generat şi de următoarele activităţii:
A. Etapele misiunii de audit:
Acceptarea misiunii de audit;
Evaluarea controlului intern;
Examinarea finală;
Faza iniţială a misiunii de audit presupune acceptarea misiunii sau a mandatului. În cadrul
acestei etape, auditorul apreciază gradul de îndeplinire a acestui mandat prin cunoasterea globală
a întreprinderii, prin evaluarea riscurilor si a mediului de afaceri. Auditorul stabileşte
componenţa echipei de audit, cursul planului misiunii de audit, iar ca finalizare a acestei etape
elaborează şi semnează scrisoarea de acceptare a misiunii.
Cea de a doua fază presupune evaluarea controlului intern a entităţii respective si a
departamentului de contabilitate prin deplasarea la sediul entităţii, această etapă fiind intitulată
audit interimar. În cadrul acestei faze sunt aplicate proceduri de fond şi teste de control şi sunt
verificate declaraţiile managementului pentru a putea concluziona dacă acestea sunt reale şi
rezonabile.
Ultima etapă intitulată examinarea finală presupune publicarea situaţiilor financiare.
Auditorul îşi elaborează raportul de audit şi comunică deficienţele constatate pe parcursul
misiunii.
Consider că fiecare etapă în parte are o importanţă semnificativă in momentul elaborării
misiunii de audit. Omiterea unei dintre acestea poate avea urmări negative atât pentru entitatea
respectivă, deoarece raportul de audit nu va fi unul care să reflecte realitatea, cât si pentru
auditor, deoarece această situaţie îi poate afecta reputaţia.
B. Acceptarea misiunii de audit
Acceptarea misiunii de audit presupune în primul rând cunosterea în detaliu atât a clientului
cât şi a mediului în care acesta îşi desfăşoară activitatea. Informaţiile obţinute de auditor despre
client sunt informaţii specifice societăţii comerciale, informaţii specifice sectorului de activitate
şi informaţii economice generale.
Cunoaştere mediului de afaceri a clientului reprezintă un avantaj pentru auditor deoarece
acesta poate realiza un audit eficient prin evaluarea rapidă a riscurilor şi depistarea imediată a
problemelor. Înainte de acceptarea mandatului, auditorul trebuie să se asigure de faptul că
13
membrii echipei sale de audit au aculmulat suficiente informaţii despre client astfel încât acestia
să-şi poată îndeplini sarcinile ce le revin.
Auditorul are responsabilitatea de a se interesa de motivele pentru care auditorul anterior nu a
mai colaborat cu clientul, precum şi să afle daca cumva motivele necolaborării sunt legate de
nerespectarea legislaţiei, neaplicarea măsurilor sugerate sau nerespectarea onorarilor. După
evaluarea acestor elemente, auditorul poate decide dacă acceptă sau refuză mandatul.
Acceptarea mandatului se finalizează cu elaborarea şi semnarea scrisorii de acceptarea a
mandatului.
Scrisoarea de acceptare a misiunii trebuie să conţine obligatoriu următoarele elemente:
Obiectivul auditului situaţiilor financiare;
Obiectivul misiunii de audit;
Responsabilitatea conducerii privind pregătirea şi prezentarea situaţiilor
financiare;
Întinderea lucrărilor de audit, făcând trimitere atât la legislaţia aplicabilă, cât şi la
normele organismelor profesionale;
Existenţa riscului inevitabil ca unele erori semnificative să rămână nedescoperite,
din cauza recurgerii la esantioane, fie ca urmare a altor limitări inerente ale
auditului sau sistemului contabil sau de control intern;
Necesitatea accesului, fără restricţii, la orice înregistrare, document, piesă
justificativă sau alte informaţii necesare în vederea realizării auditului;
Conţinutul şi natura oricărui raport;
Modul şi condiţiile de comunicare a rezultatelor misiunii;15
Acceptarea mandatului de către auditor presupune asumarea sarcinii de realizare a misiunii
de audit. Auditorul confirmă implicarea sa numai în cazul acumularii unei cantităţi suficiente de
informaţii referitoare la entitatea supusă auditului
15
Laurentiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu, Audit,Concepte si Practici;abordarea naţională şi internaţională,Editura Economică,2002
14
C. Planificarea misiunii de audit
Planificarea activităţii de audit ajută la stabilirea priorităţilor, la identificarea potenţialelor
probleme şi soluţionarea acestora. Planificarea de audit poate fi realizată numai după ce auditorul
a colectat informaţii despre client, şi-a actualizat baza de cunostinţe despre acesta si a realizat o
evaluare preliminară a riscului de audit.
Planificarea misiunii de audit permite auditorului să atribuie în mod corespunzător sarcini în
cadrul echipei de audit. Prin determinarea caracteristicilor misiunii, determinarea pragurilor de
semnificaţie adecvate precum şi evaluarea obiectivelor de raportare ale misiunii, auditorul
stabileşte strategia generală de audit.
Planificarea misiunii de audit este formată din planul general de audit şi programul de audit.
Planul general de audit cuprinde obiectivele activităţii de audit, precum asigurarea că toate
problemele potenţiale sunt identificate şi facilitarea verificărilor şi revizuirilor.
Programul de audit cuprinde toate procedurile necesare auditorului pentru a putea
fundamenta o opinie asupra situaţiilor financiare şi este elementul cel mai important de control al
auditului. Implementarea planului de audit necesită un program de audit, elaborat şi documentat
de către auditor în care acesta stabilieşte natura, durata şi aria de cuprindere a procedurilor de
audit planificate. Atât planul general de audit cât şi programul de audit pot fi revizuite pe
parcursul desfăşurării activităţii de audit ori de câte ori este nevoie.
Consider că această etapă are o importanţă aparte deoarece îi oferă auditorului
posibilitatea cunoasterii informaţiilor care îl ajută in planificarea misiunii de audit, evitând
astfel realizarea unor proceduri care nu au nici o semnificaţie atât pentru auditor cât şi pentru
entitatea auditată.
D. Evaluarea Controlului Intern
În opinia lui Marin Toma, ,,obiectivul urmărit prin aprecierea controlului intern este de a
determina în ce măsură auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a putea defini natura,
întinderea şi calendarul lucrărilor şi intervenţilor sale”.16
Nu este necesar ca auditorul să verifice întregul ansamblu al controlului intern, ci numai
acele elemente pe care acesta doreste să se bazeze.
16 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.123
15
Aprecierea controlului intern se face de către auditor prin parcugerea următoarelor etape:
1. Cunoşterea entităţii;
2. Efectuarea de teste;
3. Evaluarea riscurilor;
4. Verificarea funcţionării controlului intern;
5. Evaluarea finală;
Prima etapa presupune cunosterea entităţii şi a sistemului său de control intern, identificând
astfel problemele cu care entitatea se confruntă şi procedurile de control intern existente.
Cea de a doua etapă presupune efectuarea unor teste de conformitate care au drept scop
verificarea întelegerii procedurii de control si cât de corect este aplicată aceasta.
Testele de conformitatea pot fi realizate după diferite modalităţi, precum:
Observarea directă;
Confirmarea verbală a celor ce utilizează procedura respectivă;
Existenţa mijloacelor utilizate(ştampile, vize, fişiere etc);
Observarea ulterioară, test ce presupune reluarea în întregime a circuitului plecând de la
origine pentru a-l testa ;17
A treia etapa presupune evaluarea riscurilor de eroare în cadrul căreia auditorul caută să se
convingă de faptul că entitatea respectivă dispune de un sistem de control intern care asigură
protejarea acesteia împotriva riscurilor de eroare. În cadrul acestei etape auditorul realizează un
chestionar de control intern cu ajutorul căreia acesta verifică dacă toate operaţiile sunt reale şi
înregistrate în mod corect în contabilitatea.
La sfârşitul acestei etape auditorul determină zonele unde controlul intern este eficient
asigurând astfel fiabilitatea informaţiilor si zonele unde acesta lipseşte. Următoarea etapa se
axează pe verificarea funcţionării controlului intern prin intermediul a două tipuri de control:
control de prevenire şi control de detectare.
Controlul de prevenire este efectuat în timpul operaţiunilor înainte de înregistrare, iar
controlul de detectare este efectuat asupra operaţiunilor de aceeaşi natură pentru a se asigura că
nu există erori.
După parcurgerea acestor etape, auditorul realizează o evaluare preliminară cu scopul de a
stabili punctele tari şi punctele slabe ale sistemului de control intern.
17 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.126
16
Punctele tari ale sistemului de control intern sunt procedurile de control care oferă asigurarea
unor înregistrări corecte a datelor, iar punctele slabe ale controlului intern sunt reprezentate de
ineficienţa controlului intern care poate determina apariţia unor riscuri de erori.
Ultima etapă presupune efectuarea unei evaluări finale în urma căreia auditorul determină:
variabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv şi permanent), punctele slabe datorate
conceperii defectuoase a sistemului, punctele slabe datorate unor greşite aplicări a procedurilor
sistemului.18
Dupa parcurgerea tuturor etapelor, auditorul comunică conducerii observaţiile sale, sugestii
în cazul în care acesta consideră că sistemul de control intern necesită modificări, prin
intermediul unui raport asupra controlului intern.
Raportul asupra controlului intern este elaborat respectând următoarele principii:
Prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esenţial pentru a folosi conducerii
societăţii;
Prezentarea detaliată a problemelor pe servicii sau subunităţi ale societăţii pentru a putea
fi usor difuzate;
Analiza fiecărei probleme în mod logic, de o manieră constructivă, pentru a permite
societăţii să utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor în patru părţi:
introducere şi sinteză, sumar, detalii şi anexe;19
Evaluarea controlului intern are o importanţă deosebită pentru auditor deoarece acesta poate
realiza un program de control restrâns atunci când este sigur că se poate baza pe controlul intern
şi pe înregistrările acestuia sau un program de control extins când nu se poate baza pe controlul
intern, fapt care îl obligă să-şi marească volumul de proceduri.
Consider că o evaluare a controlului intern este absolut necesară deoarece un controlul
intern bine pus la punct poate eficientiza munca auditorului prin furnizarea de informaţii corecte
si necesare. Aceleaşi principii se aplică si în cazul unui control intern defectuos, în sensul că
acesta afectează munca auditorului prin furnizarea unor informaţii incorecte, de aceea auditorul
este obligat să aplice un volum ridicat de proceduri în vedere obţinerii unor informaţii suficiente
şi care să reflecte realitatea.
18
Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.130 19 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi,Editura CECCAR,Bucuresti,2009,p.132
17
1.5 Prag de semnificaţie, ,,element de răscruce într-un audit performant”
Conform Comisiei Standardelor de Contabilitatea Financiară(F.A.S.B), pragul de
semnificaţie este definit astfel: „Importanţa (gravitatea) unei omisiuni sau a unei prezentări
eronate a informaţiilor contabile care, prin prisma circumstanţelor generale dă nastere unei
probabilităţi ca raţionamentul unei persoane rezonabile care se bazează pe informaţiile respective
să fi fost schimbat sau influenţat de omisiunea sau eroarea de prezentare semnificativă”.
Conform celor spuse mai sus putem concluziona ca pragul de semnificaţie reprezintă acel
nivel peste care o eroare poate influenţa în mod semnificativ situaţiile financiare si de asemenea
acel nivel sub care erorile, deşi există, nu pot afecta în mod semnificativ situaţiile financiare.
În elaborarea planului de audit, auditorul stabileste pragului de semnificaţie la un nivel mediu
astfel încât să poată detecta denaturările semnificative din punct de vedere cantitativ. Auditorul
are în vedere atât pragul de semnificaţie la nivel global, cât şi pragul de semnificaţie în relaţie cu
clasele de tranzacţii şi prezentările de informaţii, cu soldurile conturilor. Pragul de semnificaţie
are o influenţă relativ importantă în determinarea tipului adecvat de raport de audit.
Astfel în cazul în care denaturările la nivelul situaţiilor financiare sunt considerate
nesemnificative de către auditor, atunci acesta va emite un raport fără rezerve, dacă denaturările
afectează în mod semnificativ situaţiile financiare atunci auditorul va emite fie o opinie
nefavorabilă, fie un refuz de a exprima o opinie.
Exprimarea unei opinii poate fi determinată în funcţie de 3 tipuri de praguri de semnificaţie:
Prag de semnificaţie nesemnificativ, caz în care situaţiile financiare nu sunt denaturate în
mod semnificativ, drept urmare auditorul va emite o opinie fără rezerve;
Pragul de semnificaţie este semnificativ, dar nu afectează situaţiile finaciare ca întreg,
prezentând în ansamblu o imagine fidela. În acest caz auditorul va emite o opinie cu
rezerve;
Pragul de semnificaţie este semnificativ afectând astfel prezentarea fidelă a situaţiilor
financiare. Auditorul, în acest caz, va emite fie un refuz de a exprima o opinie, fie o
opinie nefavorabilă;
Intre nivelul riscului de audit şi nivelul pragului de semnificaţie există o relaţie invers
proporţională. În cadrul examinării finale auditorul trebuie să aprecieze valorea finală a tuturor
erorilor nedescoperite pentru a putea determina dacă această sumă depăşeste sau nu pragul de
semnificaţie. În cazul în care această valoare depăseste pragul de semnificaţie, auditorul trebuie
18
să reducă riscul de audit fie prin corectarea situaţiilor financiare în funcţie de erorile
descoperite, fie prin aplicarea unor proceduri suplimentare de audit.
Prin aplicarea procedurilor de audit, auditorul va trebui să colecteze o serie de probe, pe care
se va baza in elaborarea opiniei sale. Aplicarea pragului de semnificaţie permite auditorului să
aprecieze măsura în care denaturărilor identificate au efect asupra auditului şi al celor
neindentificate, dacă acestea există, asupra situaţiilor financiare.
Una dintre responsabilităţiile auditorului în acest caz este de a determina pragul de
semnificaţie pentru situaţiile financiare percepute ca un întreg, dar si de a determina pragul de
semnificaţie în momentul planificării auditului.
O altă responsabilitate a auditorului este de a revizui pragul de semnificaţie pentru situaţiile
financiare ca întreg, în cazul în care sunt descoperite informaţii care ar putea avea drept efect
stabilirea unei noi valori, precum şi includerea pragului de semnificaţie funcţional, pragul de
semnificaţie pentru situaţiile financiare luate ca un întreg şi nivelurile pragurilor de semnificaţie
pentru anumite tranzacţii în documentaţia de audit.
Consider că pragul de semnificaţie este important deoarece sprijină auditorul în
determinarea cantităţii de erori semnificative sau nesemnificative a situaţiilor financiare. De
asemenea pragul de semnificaţie este crucial în determinarea raportului de audit emis de către
auditor.
1.6 Conversia managerială a concluziilor finale ale auditului financiar. Limite ale
auditului în procesul decizional
Conversia managerială a concluziilor finale ale auditului financiar.
Auditorul poate emite conform raportului de audit următoarele tipuri de opinii: opinia fără
rezerve, opinia cu rezerve, opinia contrară şi de asemenea poate exista şi cazul imposibilităţii
exprimării unei opinii.
Opinia auditorului se bazează pe probe de audit care reprezintă o informaţie competentă,
relevantă şi rezonabilă de natură documentară, vizuală sau orală privind entitatea
auditată.20
Aceste opinii se emit după desfăşurarea activităţii de audit asupra situaţiilor financiare,
urmând ca la finalul acestei operaţii raportul să ajungă la conducerea entităţii.
20
Laurentiu Dobroteanu,Camelia Liliana Dobroteanu, Audit,Concepte si Practici;abordarea naţională şi internaţională,Editura Economică,2002,p.109
19
După analiza raportului de audit, conducerea trebuie să pună în aplicare măsurile de redresare
a entităţii sugerate de către auditor.
Conducerea se poate afla în faţa următoarelor situaţii:
Opinia fără rezerve este stabilită atunci când auditorul consideră că situaţiile financiare
sunt prezentate în mod corespunzător sau oferă o imagine fidelă referitore la toate
aspectele semnificative în conformitate cu standardele de raportare financiară;
Acest caz este cazul favorabil pentru întreprindere deoarece demonstrează faptul ca situaţiile
financiare nu prezintă informaţii eronate utilizatorilor săi.
Opinia cu rezerve este stabilită de către auditor atunci când acesta se confruntă cu limitări
ale ariei de aplicabilitatea sau cu unele neînţelegeri la nivelul conducerii, dar efectul
acestor aspect nu este suficient de semnificativ încât să conducă la o opinie contrară sau
chiar imposibilitatea exprimării unei opinii;
Acesta este un caz care necesită implicare conducerii pentru reducerea limitărilor în scopul
oferirii accesului nelimitat a auditorului în cadrul întreprinderii şi de asemenea pentru lămurirea
neîntelegerilor ce împiedică efectuarea auditului.
Opinia contrară este stabilită atunci când auditorul ajunge la concluzia că o neîntelegere
cu conducerea entităţi are o influenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare, încât
acesta consideră ca un raport calificat nu este potrivit pentru a prezenta informaţii
referitoare la natura eronată a situaţiilor financiare;
În acest caz întreprinderea trebuie să ia în considerarea aspectele care au dus la emiterea
acestei opinii deoarece nu creează o situaţie favorabilă pentru întreprindere.
Imposibilitatea exprimării unei opinii apare atunci când limitarea accesului ariei de
aplicabilitatea are un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare, încât auditorul nu a
putut obtine probele de audit necesare exprimării unei opinii;
Cazul prezentat este un caz care necesită o implicare serioasă din partea conducerii deoarece
reprezintă un semnal de alarmă referitor la modul de organizare al întreprinderii.
Recomandările oferite de auditor prin intermediul raportului de audit trebuie aplicate
deoarece acestea sunt emise în vederea rezolvării problemelor identificate pe parcursul
desfăsurării misiunii de audit. De aceea este foarte importantă atitudinea conducerii în această
situaţie.
20
Limite ale auditului în procesul decizional.
Orice tip de audit efectuat nu poate oferi o garanţie absolută referitore la faptul că situaţiile
financiare nu contin erori sau fraude semnificative. Acestea pot apărea fie din cauza utilizării
unui raţionament greşit în aplicarea şi utilizarea standardelor, fie ca urmare a procesării incorecte
a datelor contabile, fie din cauza faptului că auditorul nu le poate depista.
Sistemul contabil creează de asemenea limitări ale auditului financiar prin oferirea unor
tratamente distincte pentru evidenţierea aceleiasi tranzacţii, lucru care va determina rezultate
diferite din punct de vedere al prezentării situaţiilor financiare.
Pe lângă aceste limitări, auditul se confruntă cu limitări ale sistemului contabil şi de control
intern determinate de managementul companiei. Deciziile echipei manageriale privind structura
sistemului contabil şi a celui de control intern, se bazează, în principal, pe raportul cost-
beneficiu. Chiar dacă procesul de audit s-ar afla în situaţia în care sistemul contabil este bine pus
la punct, tot nu ar putea oferi garanţia că datele prezentate în situaţiile financiare sunt obiective
100%.
Un alt timp de limitări sunt limitările procesului de audit, acest lucru obligând auditorul să se
asigure că obţine suficiente probe de audit în urma desfăsurării activităţii de audit în vederea
emiterii unei opinii rezonabile de audit. Chiar si aşa, auditori se confruntă cu anumite probleme
referitoare la faptul că asteptările publicului vizavi de performanţele pe care serviciile de audit ar
trebui să le atingă nu sunt realiste în comparaţie performanţele reale.
Acest lucru generează aşa numitul “audit-expectation gap”, respectiv diferenţieri generate de
asteptări ale publicului neconforme cu realitatea.
De la începuturile auditului, acesta s-a confruntat cu anumite limitări pe parcursul
desfăşurării activităţii de audit. Limitările actuale ale auditului sunt generate atât de oameni, de
sistemul contabil curent cât şi de tehnologie.
21
CAPITOLUL II
2.Practici specifice de audit la societatea S.C Farmec S.A.
2.1.Cunoaşterea clientului
S.C Farmec S.A a apărut pentru prima dată în anul 1945 sub denumire de Laborator Mal-
Moss,iar în anul 1995 prin reorganizarea întreprinderii de produse cosmetice FARMEC din
aceeaşi localitate şi-a schimbat denumirea în S.C Farmec S.A şi este înregistrată în Registrul
Comerţului la Camera de Comerţ şi Industrie Cluj-Napoca sub nr. 12/14.1991.
S.C Farmec S.A are sediul în localitatea Cluj-Napoca, strada H.Barbusse, nr 16.
În prima parte a anului 2002 societatea a fost cuprinsă în programul de privatizare pe anul de
privatizare 2001,fiind o societatea pe acţiuni. Obiectul de activitate al societăţii este cercetarea,
producerea şi comercializarea articolelor cosmetice şi chimico-casnice, proiectarea şi fabricarea
ambalajelor din mase plastice pentru aceastea, precum şi operaţiuni de export şi servicii pentru
terţi. Întreprindere cu o tradiţie de peste 45 ani în producerea articolelor cosmetice S.C Farmec
S.A este unul dintre cei mai mari producători de cosmetice din România.
Gama sortimentală a produselor realizate în întreprindere este foarte diversificată
cuprinzând deodorante, creme, emulsii, şampoane, lacuri, fixative, produse cosmetice pentru ras
şi după ras, produse de fardare, lacuri de unghii, insecticid şi produse de uz menajer.
22
2.2.Evaluarea riscului inerent
Nume
client
SC FARMEC S.A Perioada
contabila
31.12.2010 Ref B5/1
Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea ca un sold sau clasă de tranzacţii să fie denaturată
semnificativ şi e împărţit în următoarele componente:
Risc general (risc inerent pur şi risc de mediu). Acest lucru derivă din aspectele referitoare la
management, funcţia de contabilitate, natura de afaceri şi experienţa auditorului precedent al
acestui client;
Risc specific. Acesta derivă din aspectele referitoare la experienţa anterioară a auditorului şi
înţelegerea curentă a fiecărui domeniu de audit
Factor de risc 1 2 3 4 5 Comentarii
Foarte
scăzut
Scăzut Mediu Ridicat Foarte
ridicat
Elemente manageriale
Măsura în care conducerea
cuprinde şi acţionari
Capitalul social al
societăţi este deţinut
de acţionari
Poziţia financiară a clientului Societatea este într-o
continuă creştere
Lichiditatea clientului Lichiditatea generala
este de 2.05, valoare
care se situeaza
peste nivelul
recomandat de 2
Evaluarea noastră asupra
integrităţii conducerii
Integritatea
conducerii este sub
semnul întrebării
Măsura în care sunt folosite
situaţiile financiare de către un
terţ
Situaţiile financiare
sunt accesibile
utilizatorilor
23
Experienţa conducerii şi
cunoştinţele de conducere a
activităţii
Societatea are o
exeprienţă
îndelungata pe piaţă
Importanţa cifrei de afaceri
asupra conducerii
Cifra de afaceri este
importantă pentru
societate
Accentul pus pe păstrarea
nivelului veniturilor
Societate pune
accent pe păstrarea
nivelului veniturilor
Atitudinea conducerii asupra
raportării financiare
Da
Schimbarea frecventă a
consultanţilor
Nu
Experienţa trecută asupra
competenţei controlului
conducerii
Conducerea a fost
implicată în diverse
sandaluri
Istoric al încălcării legilor sau
regulamentelor
Da
Niveluri adecvate ale
remunerării pentru natura şi
performanţele activităţilor
Da
Mediul contabil
Competenţa personalului
contabil
Personalul contabil
este eficient
Atitudinea personalului contabil Personalul contabil a
colaborat
Probabilitatea unor informaţii
financiare eronate, inadecvate
sau întârziate
Puţin probabil
datorită activităţii
anterioare de audit.
24
Evaluare risc inerent(continuare)
Factor de risc 1 2 3 4 5 Comentarii
Foarte
scăzut
Scăzut Mediu Ridicat Foarte
ridicat
Măsura în care tranzacţii
materiale sau ajustări apar la sau
în apropierea încheierii perioadei
contabile
Nu
Dovezi mai vechi asupra
cosmetizării situaţiilor Da
Frecvenţa şi importanţa
tranzacţiilor dificile pentru audit
Nu
Politici contabile noi sau
complexe
Trecerea de la
OMFP 1752/2005 la
OMFP 3055/2009
Complexitatea structurii
corporative şi contabile, aferente
dimensiunii clientului
Da
Întreruperi sau căderi ale
sistemului contabil Nu
Probe prin care se prevede
probabilitatea apariţiei de
probleme în legătură cu
înregistrările contabile.
Nu
Nume
client
SC FARMEC S.A Perioada
contabila
31.12.2010 Ref B5/1
25
Nume
client
SC FARMEC S.A Perioada
contabila
31.12.2010 Ref B5/1
Evaluare risc inerent(continuare)
Factor de risc 1 2 3 4 5 Comentarii
Foarte
scăzut
Scăzut Mediu Ridicat Foarte
ridicat
Mediul operaţional
Natura domeniului de
activitate - creştere/scădere, nou/vechi
Este un domeniu
în continuă
dezvoltare
Afirmaţii şi/sau acţiuni iniţiate
împotriva companiei sau
conducerii de către părţi
terţe/reglementatori
Au existat cazuri
Modificări ale
profitabilităţii/lichidităţii
În anul 2010 s-a
înregistrat o
reducere a
lichidităţii
generale de la 2,75
in 2009 la 2,53
Relaţia cu banca sau cu
finanţatorii externi
Bună
Probabilitatea cedării unei părţi semnificative a
activităţilor sau vânzarea
intereselor deţinute de către un investitor semnificativ
Nu
Ameninţări la rentabilitatea
activităţilor.
Aceasta poate fi
ameninţată de
către concurenţă
Intenţia de noi creşteri
semnificative ale finanţărilor
Da
26
Nume
client
SC FARMEC S.A Perioada
contabila
31.12.2010 Ref B5/1
Evaluare risc inerent(continuare)
Factor de risc 1 2 3 4 5 Comentarii
Foarte
scăzut
Scăzut Mediu Ridicat Foarte
ridicat
Dovezi ale comercializării
excesive
Nu
Planuri privind achiziţii
semnificative/investiţii
externe
Da
Nivelul de performanţă
aferent unui sector, ca
ansamblu
Client important/Client de
renume
Aspecte de audit
Înregistrări privind calificările
sau modificările anterioare
(referitor la opinii şi/sau
rapoarte)
Nu
Raportarea incertitudinilor
fundamentale, inclusiv
aspectele legate de continuitatea
activităţii.
Nu
Relaţia cu conducerea
superioară
O comunicare
bună
Probabilitatea întâmpinării de
dificultăţi în obţinerea de probe
de audit
S-au întâmpinat
anumite dificultăţi
Tranzacţii neobişnuite sau
specifice domeniului de
activitate şi practic care sunt
dificil de auditat
Nu
27
Evaluarea generală Scăzută (2)
2.3.Calculul pragului de semnificaţie
Nume
client
SC FARMEC S.A Perioada
contabila
31.12.2010 Ref B5/1
Această planificare îşi propune să sprijine auditorul în stabilirea unui nivel al pragului de
semnificaţie. În scopul planificării şi în înregistrarea motivelor pentru care a fost selectat nivelul
planificat al pragului de semnificaţie.
Nivelul pragului de semnificaţie utilizat pentru evaluarea rezultatelor testelor şi în special
la nivelul situaţiilor financiare trebuie să reprezinte întotdeauna o parte a raţionamentului
auditorului. Atunci când este cazul, pot fi întocmite calcule separate ale pragului de semnificaţie
pentru contul de profit şi pierdere şi bilanţ.
Nivelul pragului de semnificaţie ar trebui revizuit la momente adecvate pe parcursul
auditului. Atunci când auditorul identifică factori care pot genera revizuirea pragului de
semnificaţie planificat, auditorul ar trebui să ia în considerare şi să documenteze impactul asupra
abordării auditului.
Pragul de semnificaţie ar trebui, de asemenea, revizuit, în etapa de finalizare
28
Determinarea pragului de semnificaţie Efectiv
2011
Efectiv
2010
lei lei
Profit înaintea impozitării,după
ajustarea pentru elementele
excepţionale şi primele directorilor
10.289.524 7.280.472
10% din acesta 1.028.952,4 728.047,2
5% din acesta 514.476,2 364.023,6
CIFRA DE AFACERI 109.577.705 95.551.704
2% din acesta 2.191.554,1 1.911.034,08
1% din acesta 1.095.777,05 955.517,04
Active brute 16.821.034 14.781.796
2% din acesta 336.420,68 295.635,92
1% din acesta 168.210,34 147.817,96
Pragul de semnificaţie al auditului stabilit la 955.517,04
Baza de calcul
Pragul de semnificaţie s-a determinat prin aplicarea coeficientului de 2% asupra Cifrei de
Afaceri
Justificarea nivelului pragului de semnificaţie ales
Având în vedere că întreprinderea înregistrează un profit care diferă în mod substanţial de la
an la an, nu îl putem considera ca fiind un element de referinţă, de aceea consider ca pragul de
semnificaţie ales reflectă cel mai bine performanţele întreprinderii deoarece este cel mai
constant indicator.
29
Întocmit de Zeca Mioara-Alina Data 15.02.2011
Revizuit de Data
2.4. Sumarul evaluării riscului şi planul de esantionare
Nume
client
SC FARMEC S.A Perioada
contabila
31.12.2010 Ref B5/1
Inerent Foarte
scăzut
1
Scăzut
2
Mediu
3
Ridicat
4
Foarte
ridicat
5
Specific
Foarte scăzut 5 4 3 2 1
Scăzut 4 3.25 2.5 1.75 1
Mediu 3 2.5 1.75 1.5 1
Ridicat
2 1.75 1.5 1.25 1
Foarte ridicat
1 1 1 1 1
Afirmaţia din
situaţia
financiară
Valoarea
aprox. A
populaţiei
Pragul de
semnificaţie
Factorul
de risc
inerent şi
specific
Factor de
risc de
control
Relevanţa
acordată
revizuirii
analitice
Este
necesar
eşantionu
l?
Dimensiu
nea
minimă a
eşantionu
lui
Motivul
lipsei
eşantionului
A se vedea
tabelul de
mai sus
1 risc
ridicat: 5
risc scăzut
3 total :1
niciuna
Da/Nu
Terenuri 32.264.028 955.517,04 3.25 4 1 Y 1
Clădiri 38.440.725 955.517,04 3.25 4 1 Y 3
Instalaţii, utilaje,
autovehicule
28.333.827 955.517,04 3.25 4 1 Y 2
Mobilier,
echipament
tehnologic
1.082.567 955.517,04 3.25 4 1 Y 1
30
2.5.Audit financiar –Secţiunea Imobilizări corporale
Nume
client
SC FARMEC S.A Perioada
contabila
31.12.2010 Ref B5/1
IMOBILIZĂRI CORPORALE
OBIECTIVELE AUDITULUI
1. Asigurarea faptului că imobilizările corporale sunt tratate corect în toate conturile,
în conformitate cu legislaţia adecvată şi cu standardele contabile aplicabile;
2. Asigurarea faptului că imobilizările corporale înregistrate în conturi există;
3. Asigurarea faptului că un titlu valid al imobilizărilor corporale înregistrate în
conturi este deţinut de client;
4. Asigurarea faptului că evaluarea imobilizărilor corporale ale companiei este
conformă cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate
consecvent;
5. Asigurarea faptului că formula contabila este respectată şi corect aplicată;
6. Asigurarea faptului că intrările de imobilizări corporale sunt corecte şi că cedările
şi dezafectările au fost corect înregistrate;
7. Identificarea fizică a terenurilor şi corelarea acestora cu informaţiile existente;
8. Asigurarea faptului că imobilizările corporale sunt amortizate conform OMFP
3055/2009 şi Codului Fiscal în vigoare;
9. Asigurarea faptului că deprecierea imobilizărilor corporale ale companiei este
conformă cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate
consecvent;
CONCLUZII
În opinia mea,consider ca au obţinute suficiente probe de audit care să ne permită să ajungem la
concluzia că imobilizările corporale nu sunt denaturate semnificativ în cadrul conturilor.
Semnătură Zeca Mioara-Alina Data 20.02.2010
Revizuit Data
31
Foaia de lucru 1
Auditor
Dosarul exercițiului
Secțiunea E
Imobilizări corporale
Capitol:Terenuri
Întocmit:Z.M
Data: 20.02.2011
Ref.:
E1 Societatea
Auditată:
S.C. FARMEC
S.A
Verificat:
Data:
Obiectiv: Identificarea fizică a terenurilor şi corelarea acestora cu informaţiile existente.
Metoda: Investigarea şi observarea.
In urma participării la inventariere în data de 31 decembrie, s-au constatat urmatoarele: în
baza deciziei de inventariere de la S.C. FARMEC S.A., nr 1 din data de 15 decembrie 2010,
au fost numite în comisia de inventariere următoarele persoane:
Nume si prenume Functia
Giurgiuman Cristian presedinte
Dan Alina membru
Tudorache Emilia membru
Care au hotarat înfiintarea subcomisiei 1 care a avut ca sarcina inventarierea terenurilor
companiei. Din cadrul subcomisiei au făcut parte:
Nume si prenume Functia
Buzea Marius presedinte
Dan Alina membru
Tudorache Emilia membru
Subcomisia 1 a hotărât că pe data de 22 decembrie 2010, auditorii să se deplaseze şi
să facă identificarea fizică a terenurilor.
In data de 22 decembrie ora 8:30, ne-am deplasat pe raza localităţii Cluj-Napoca, unde
am identificat un teren deţinut de către societate.
Concluzia: In urma participării la inventar, terenul identificat, nu prezintă probleme, motiv
pentru care nu solicitam reevaluarea. În acest caz avem o opinie fără rezerve.
32
Foaie de lucru 2
Auditor
Dosarul exercițiului
Secțiunea E
Imobilizări corporale
Capitol:Imobilizări
Întocmit:Z.M
Data: 20.02.2011
Ref.: E2
Societatea
Auditată:
S.C. FARMEC
S.A
Verificat:
Data:
Obiectiv: Asigurarea faptului că imobilizările corporale sunt tratate corect în toate conturile, în
conformitate cu legislaţia adecvată şi cu standardele contabile aplicabile.
Metoda Observare, investigaţie, refacere calcul
Documente justificative: Bilanţ, cont de profit şi pierdere
Calcule și analize:
Concluzia: În urma acestei analize nu au fost identificate diferenţe la preluarea soldurilor iniţiale
din situaţiile financiare încheiate în anul 2009, dar nici între soldurile preluate din balanţa de
verificare şi soldurile prezentate de către client în situaţiile financiare.
Au fost calculate variaţiile absolute şi procentuale, iar pentru cele mai semnificative au fost
realizate teste suplimentare în cadrul secţiunii. Asadar emitem o opinie fără rezerve.
Situaţii
financiare
Situaţii
financiare
Preluare sold
iniţial
Preluare date
mapate din
bilanţ
Diferenţe
sold iniţial
Diferenţe
sold final
Variaţii
absolute
Variaţii
procentuale
31.12.2009 31.12.2010 31.12.2010 Diferenţă Diferenţă Variaţii Variaţii
1 2 3 4 5=3-1 6=4-2 7=4-3 8=7/3
IMOBILIZĂRI
CORPORALE
1.Terenuri şi
construcţii
81.123.938 70.704.753 81.123.938 70.704.753 0 0 -10.419.185 -12,8%
2.Instalaţii tehnice
şi maşini
10.463.937 9.750.257 10.463.937 9.750.257 0 0 -713.680 -6,8%
3.Alte
instalaţii,utilaje şi
mobilier
619.826 570.834 619.826 570.834 0 0 -48.992 -7,9%
4.Avansuri şi
imobilizări
corporale în curs
489.624 580.289 489.624 580.289 0 0 90.665 18,5%
Total 92.697.325 81.606.133 92.697.325 81.606.133 0 0 -11.091.192 9%
33
Foaia de lucru 3
Auditor
Dosarul exercițiului
Secțiunea E
Imobilizări corporale
Capitol:Imobilizări
Întocmit:Z.M
Data: 20.02.2011
Ref.: E3
Societatea
Auditată:
S.C. FARMEC
S.A
Verificat:
Data:
Obiectiv: Calculul şi verificarea amortizării echipamentului tehnologic (instalaţie tehnică).
Metoda Observare, investigaţie, refacere calcul.
Documente justificative: proces verbal de recepţie, proces verbal de punere în folosinţă, fişa mijlocului
fix, registru jurnal .
Calcule și analize: 2131(instalaţie tehnică) Auditor Client Diferenţă
Valoare netă contabilă 45.312 45.312 0
Amortizarea 4.688 4.688 0
Rezultat 4.688 4.688 0
Cost de achiziţie 50.000
Client
2131=404 50.000
6811 =2813 (50.000/8 )*(9/12) =4.688
Valoare netă contabilă la data de 31.12.2010 =45.312
Auditor
2131=404 50.000
6813=2813 4.688
Valoare netă contabilă la data de 31.12.2010 =45.312
Calculul erorii
Eroare= diferenţa/corect * 100 = 0/4.688* 100 = 0%
Concluzia: În urma acestei analize s-a ajuns la concluzia că s-au respectat atât prevederile OMFP
3055/2009 cât şi ale Codului Fiscal în vigoare. Având în vedere aceste elemente, exprimăm o opinie
fără rezerve asupra calculului corect al valorii amortizării echipamentului tehnologic.
34
Foaia de lucru 4
Auditor
Dosarul exercițiului
Secțiunea E
Imobilizări corporale
Capitol:Imobilizări
Întocmit:Z.M
Data: 20.02.2011
Ref.: E4
Societatea
Auditată:
S.C. FARMEC
S.A
Verificat:
Data:
Obiectiv:Asigurarea faptului că deprecierea imobilizărilor corporale ale companiei este conformă
cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate consecvent.
Metoda Observare, investigaţie, refacere calcul.
Documente justificative: proces verbal de recepţie, proces verbal de punere în folosinţă, fişa mijlocului
fix, registru jurnal
Calcule și analize: Valoarea
totala(1)
Imobilizări(2) Depreciere
înregistrată
(3)
Deprecierea
anuala CTB
(4)
Audit
conform
politicii
grupului
(5)
Diferenţă
(6) =(5)-(4)
Impact (7)
=( 6)/(4)
Impact
asupra
sumei(8)
=(7)*(3)
63.242.548 Clădiri 2.696.324 23% X 25% 2% 7% 177.597
27.856.692 Instalaţii,utilaje,
autovehicule
1.862.821 15% X 13% -2% -13% -243.414
1.053.925 Mobilier,echipament
birou
87.479 12% X 12% -0% 0% -347
Prag de semnificaţie : 955.517
Diferenţă amortizare totală: -66.164 (177.597+243.414+347)
Diferenţa este situată sub nivelul pragului de semnificaţie, drept urmare nu necesită ajustări.
Concluzia: În urma acestei analize s-a ajuns la concluzia că deprecierea imobilizărilor corporale ale
companiei este conformă cu politicile contabile ale companiei şi că aceste politici sunt aplicate
consecvent. Având în vederea acest rezultat emitem o opinie fără rezerve.
35
Foaie de calcul 5
Auditor
Dosarul exercițiului
Secțiunea E
Imobilizări corporale
Capitol:Imobilizări
Întocmit: Z.M
Data: 20.02.2011
Ref.: E5
Societatea
Auditată:
S.C. FARMEC
S.A
Verificat:
Data:
Obiectiv: Asigurarea faptului că imobilizările corporale înregistrate în conturi există.
Metoda Observare, investigaţie.
Documente justificative: Proces verbal de recepţie, proces verbal de punere în folosinţă, fişa mijlocului
fix, registru jurnal.
Calcule și analize:S-au selectat aleatoriu 5 mijloace fixe din registrul de mijloace fixe pentru a
verifica fizic existenţa acestora pe teren. De asemenea, pe teren s-au ales aleatoriu 5 mijloace fixe
pentru a verifica existenta lor în registru. În total, eşantionul selectat a fost de 10 mijloace fixe.
Din registrul de mijloace fixe la 31 Decembrie 2010 am selectat următoarele 5 elemente cu
scopul de a verifica existenţa lor pe teren:
Pe teren am selectat următoarele 5 mijloace fixe pe care ulterior le-am identificat în registrul de
mijloace fixe:
Concluzia: În timpul inspecţiei mijloacelor fixe nu au fost identificate probleme, drept urmare emitem o opinie
fără rezerve.
Număr
inventa
r
Descriere Cont Data punerii în
folosinţă
Durata utila de
viaţă(luni)
Valoarea
netă la
31.12.2010
Regăsit
145 Audi A4 B 19 ZXF 2133 3/31/2010 48 161.367 Da
54 Frigider depozit 214 8/31/2008 36 43.452 Da
158 VW Passat CL 20 TDI 2133 8/31/2009 48 96.651 Da
49 Audi A4 CL 10 FAR 2133 3/31/2010 48 115.484 Da
67 Imprimantă HP
Deskejet 6127
2132 5/19/2008 24 878 Da
Nr.Inventar Descriere Regăsit
214 Set mobilier birou Da
2132 Desktop HP Da
2132 Proiector Hitachi CP-X 430WA Da
214 Centrală telefonică Da
2132 Desktop HP Da
36
Foaie de calcul 6
Auditor
Dosarul exercițiului
Secțiunea E
Imobilizări corporale
Capitol:Imobilizări
Întocmit: Z.M
Data: 20.02.2011
Ref.: E6
Societatea
Auditată:
S.C. FARMEC
S.A
Verificat:
Data:
Obiectiv: Verificarea formulei contabile SI+I-E-SF=0.
Metoda Observare, investigaţie, refacere calcul.
Documente justificative: Bilanţ, cont de profit şi pierdere.
Calcule și analize:
Concluzia: În urma acestei analize s-a ajuns la concluzia că formula contabila SI+I-E-SF=0 este
respectată.
Sold iniţial
2010
Creşteri 2010 Ieşiri 2010 Sold final 2010 Total
Imobilizări corporale 1 2 3 4 5=1+2-3-4
1.Terenuri 39.407.822 219.739 7.363.533 32.264.028 0
2.Cladiri 63.242.548 2.246.687 27.048.510 38.440.725 0
3.Instalaţii,utilaje şi
autovehicule
27.856.692 1.222.330 745.195 28.333.827 0
4.Mobilier,echipament
birou
1.053.925 39.622 10.980 1.082.567 0
Total 131.560.987 3.728.378 35.168.218 100.121.147 0
37
Raport al auditorului independent
Raport asupra imobilizărilor corporale:
Am realizat raportul asupra imobilizărilor corporale prezentate la 31.12.2010, ale societăţii
S.C FARMEC S.A cu sediul în localitatea Cluj-Napoca, strada H.Barbusse, nr 16, înregistrată în
Registrul Comerţului la Camera de Comerţ şi Industrie Cluj-Napoca sub nr. 12/14.1991.
Responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situațiilor financiare:
Responsabilitatea pentru pregătirea şi prezentarea fidelă a acestor situaţii financiare
consolidate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară adoptate de
către Uniunea Europeană aparţine conducerii. Această responsabilitate include: proiectarea,
implementarea şi mentinerea unui control intern relevant pentru pregătirea şi prezentarea corectă
a situatiilor financiare consolidate, acestea nu conţin erori semnificative, cauzate fie prin eroare,
fie prin fraudă; selectarea şi aplicarea politicilor contabile corespunzătoare; şi folosirea unor
estimări contabile rezonabile în circumstantele date.
Responsabilitatea auditorului:
Responsabilitatea noastră este aceea de a exprima o opinie asupra acestor imobilizări
corporale pe baza auditului nostru. Noi am efectuat auditul în conformitate cu Standardele
Internationale de Audit. Aceste standarde prevăd ca noi să respectăm cerintele privitoare la etică
şi să planificăm şi să efectuăm auditul pentru a obţine o asigurare rezonabilă că situatiile
financiare consolidate nu conţin erori semnificative.
Un audit implică efectuarea unor proceduri pentru a obtine probe de audit cu privire la
sumele şi notele explicative din situatiile financiare consolidate. Procedurile selectate depind de
judecata profesională a auditorului, inclusiv evaluarea riscului de apariție a erorilor semnificative
în situaţiile financiare consolidate, cauzate fie prin eroare, fie prin fraudă. În efectuarea acestor
evaluări de risc, auditorul analizează controlul intern relevant pentru pregătirea şi prezentarea
corectă a situaţiilor financiare consolidate, cu scopul de a defini proceduri de audit care sunt
38
corespunzătoare în circumstantele date, dar nu cu scopul de a exprima o opinie asupra eficacitătii
controlului intern al entitătii.
Un audit constă, de asemenea, în aprecierea politicilor contabile utilizate şi a
rezonabilității estimărilor contabile făcute de către conducere.
Considerăm că evidenţele de audit pe care le-am obţinut sunt suficiente şi adecvate pentru a
constitui o bază pentru opinia noastră de audit.
Opinia
În opinia noastră, în urma diverselor verificări efectuate asupra imobilizărilor corporale
s-au obţinut suficiente probe ce ne permit să afirmăm că situaţia financiară, imobilizări corporale
conţine informaţii corecte şi prezintă o imagine fidelă.
Zeca Mioara
București, România
16 august 2011
39
CONCLUZII
În cadrul acestei teme am abordat o prezentare cât mai amplă a auditului financiar şi
implicit a procedurilor de audit în cadrul unei societăţi. În opinia lui Marin Toma, ,,prin audit, în
general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii
responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu(standard, normă) de calitate”21
.
Cadrul teoretic şi conceptual al auditului financiar reuneşte elementele care
reglementează şi influenţează activitatea de audit precum şi acele elemente care sprijină
realizarea misiunii de audit. Cadrul teoretic şi conceptual reprezintă o însumare a elementelor
care fundamentează noţiunea de audit, oferind, astfel, posibilitatea cunoşterii acestui domeniu în
detaliu.
În cadrul studiului de caz, am realizat auditul imobilizărilor corporale asupra bunurilor deţinute
de societate S.C Farmec S.A.
Auditul imobilizărilor corporale reprezintă o procedură aplicată în cadrul unui audit al
situațiilor financiare. Auditul imobilizărilor corporale este efectuat de auditori pentru a determina
gradul de respectare de către entitate a standardele contabile aplicate sau dacă activele
înregistrate în situaţiile financiare există în patrimoniul entității. Auditul imobilizărilor corporale
are drept obiectiv verificare existenţei si înregistrării corecte a activelor în contabilitate, conform
standardelor internaţionale de audit.
Recomandări:
Recomand societăţii S.C Farmec S.A înfiinţarea unui departament distinct de control intern
deoarece fiind o societate cu peste 45 de ani de existenţă este necesară acordarea unei atenţii
mult mai sporite asupra acestui aspect.
S.C Farrmec S.A are o împărţire internă compusă din trei structuri de activitate : structura de
concepţie, structura funcţională şi structura de producţie. Fiecare structură are în componenţa sa
minim 8 birouri grupate în cadre de conducere şi subdiviziuni organizatorice, direcţii, servicii.
Având în vederea numărul mare de birouri cuprinse în fiecare structură organizatorică recomand
realizarea şi întreţinerea unor relaţii de colaborarea între aceste departamente pentru buna
desfăşurarea a activităţii societăţii
21 Marin Toma,Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ,pag 14
40
BIBLIOGRAFIE
Laurenţiu Dobroteanu & Camelia Liliana Dobroteanu, Audit, Concepte şi practici;abordarea
naţională şi internaţională, Editura Economică, Bucuresti, 2002
Dr Mircea Boulescu,Audit- concept, investigaţii, denaturări, Editura Tribuna Economică, 2011
Cristina-Gabriela Jinga, Audit Financiar, Editura ASE, Bucuresti, 2009
Ana Stoian & Eugenia Turlea, Audit Financiar Contabil, Editura Economică, 2001
Flavia Stoian & Ana Morariu, Audit financiar, Editura ASE, 2010
Camera Auditoriilor din România, Audit Financiar 2000, Editura Economică, 2000
Mircea Boulescu, Audit Financiar-Repere normative naţionale, Editura Economica, 2003
Marin Toma, Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Editura CECCAR,
Bucuresti, 2009
Curtea de Conturi a României, Manual de Audit Financiar, 2000
Ghidul Calităţii în Audit
41
ANEXE:
1. Bilanț
2. Contul de profit şi pierdere
3. Note contabile
top related