c7. tulburările limbajului scris. dislexia - disgrafia
Post on 22-Jun-2015
382 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Tulburările limbajului scris. Dislexia - disgrafia
ŞEF LUCRĂRI DR. GEORGETA BURLEAUNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T. POPA” IAŞI
Suport de curs pentru studentii de la UMF Gr.T. Popa Iasi©Copyright. Toate drepturile de autor rezervate
tulburările lexico-grafice :
incapacităţi paradoxale totale (alexie-agrafie)
sau parţiale (dislexie-disgrafie)
▼ în învăţarea şi formarea deprinderilor
de scris-citit
Definiţii descriptive ale dislexiei-disgrafiei
▼ dificultate de învãţare a scris-cititului
progresul în scris-citit este constant sub media clasei
discordanţã între progresul realizat la scris-citit şi cel de la alte materii
discordanţã între rezultatele la scris-citit şi inteligenţa generalã.
B. Halgreen (1950) defineşte dislexia prin 4 caractere principale
"dificultate specialã de a înţelege, reproduce şi integra simbolurile scrise".
Definiţii descriptive ale dislexiei-disgrafiei
M. Critchley (1974)
"dezordine în organizarea cunoaşterii".
Suzanne Borel-Maisonny, (1963)
Cl. Launay (1965)
"insuficienţe funcţionale în elaborarea limbajului, schemei corporale şi ritmului".
▼• dislexicul nu trebuie sã prezinte deficite senzoriale,
• nu este debil mintal,
• nu are o frecvenţã neregulatã la şcoalã,
• nu reprezintã consecinţa unei metodologii inadecvate sau a unui mediu socio-cultural impropriu.
Definiţii descriptive ale dislexiei-disgrafiei
•J.M. Noel (1976) şi C.P. Bouton (1976)
definiţia trebuie sã cuprindã criterii negative
"manifestare a perturbãrii în relaţia" Eu-Univers",
pe fondul unei instabilitãţii psiho-afective. “
Definiţii descriptive ale dislexiei-disgrafiei
E. Mucchielli şi Arlette Bourcier
"tulburãri înnãscute
ale scris-cititului,
deci tulburare consecutivã a unui fond neuropsihic
deteriorat".
A. Arnold
Definiţii psihopedagogice
▼ • confuzii, inversiuni, adãugiri şi substituiri de litere,
cuvinte şi chiar sintagme• neregularizarea desenului literelor şi dispunerea lor
anarhicã în paginã• neînţelegerea completã a celor citite sau scrise
• lipsa de coerenţã logicã a ideilor în scris.
Paul Popescu Neveanu
perturbare a învãţãrii citirii
şi scrierii, manifestatã prin
▼
insuficienta capacitate de discriminare a sunetului
în cuvântul auzit
şi a semnelor grafice în cuvântul citit,
ceea ce duce,
pe de o parte la ortografie greşitã în dictare
şi pe de alta la o citire greşitã a scrierii .
Definiţii psihopedagogice
Constantin Pãunescu:
tulburare de integrare foneticã ce reprezintã
Etiologie:
factori neuropsihici factori psihomotorii
factori senzoriali factori cognitivi
factori ce ţin de conduitã factorii ce ţin de oralitatea copilului
factorii neprecizaţi
▼
funcţionarea
carenţialã a sistemului
nervos central
(disfuncţii
sau
leziuni minime)
factori neuropsihici
▼ motricitatea finã a globilor oculari şi a aparatului
verbo-motor (coordonarea verbo-motorie şi oculo-motorie sau kinezia specificã lecturii)
factori psihomotorii
lateralitatea cerebralã,
▼ orientarea stânga-dreapta,
schema corporalã, simţul temporo-ritmic
(structural intrinsec şi cel de percepere a ritmurilor
ambientale)
factori psihomotorii
▼
micro-tulburãri în
orientarea spaţialã şi
temporalã, în
organizarea perceptivã, necorelare ori
disjuncţie între
analizatorul vizual şi cel auditiv intern,
rezonator
factori senzoriali
deficite uşoare şi bine ascunse în sfera senzorialitãţii
▼
putând afecta semantizarea noilor cuvinte plus gradul de conştientizare şi înţelegere a
materialului citit
factori cognitivi
experienţa cognitivã a copilului
şi gradul ei de organizare,
"priza cognitivã" a noilor cunoştinţe la cele vechi
se admite şi un deficit intelectual general, dar foarte uşor şi bine camuflat
▼ limbajul ► comportament verbal,
iar citirea ► o conduitã complexã ce poate fi descompusã în alte subconduite, la care se ajunge prin condiţionare
operantã
factori ce ţin de conduitã
extrapolaţi din psihologia behavioristã
▼ aceastã abordare presupune o similititudine
între dificultãţile de citire şi cele de conduitã în general (în ambele situaţii existã aceleaşi "legi" sau trasee generative)
▼ vocabular sãrac, vorbire elipticã
simţ sintactic precar şi deficienţe de semnalizare care conecteazã aceşti factori cu
cei cognitivi
disjuncţie în integrarea vizualului în verbal în timpul procesãrii insuficient de rapide a
informaţiei specifice lecturãrii ;
factorii ce ţin de oralitatea copilului
▼ orbirea sau "ambliopia congenitalã a cuvântului "
(incapacitatea structuralã a persoanei de a vedea corect grafemele şi cuvintele scrise)
dispoziţie înnãscutã pentru confuzie spaţialã şi direcţionalã
"deficit intermodal" sau "încrucişare intermodalã" ce constã în alterarea conexiunilor
între diferitele simţuri, în special vãz-auz
factorii neprecizaţi
Simptomatologie:
confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare,
inversiuni, adăugiri, omisiuni şi substituiri de grafeme şi litere,
omisiuni, adăugiri şi substituiri de cuvinte şi chiar sintagme,
Simptomatologie:
plasarea defectuoasă în spaţiul paginii a grafemelor,
neînţelegerea completă a celor scrise sau citite,
lipsa de coerenţă logică a ideilor în scris
neputinţa de a dobândi abilitãţile corespunzătoare vârstei dezvoltării psihice şi instrucţiei.
deformări de litere şi grafeme,
Clasificarea dislexo-disgrafiilor
constituţionalã; de evoluţie (de dezvoltare);
afectivã.
Din punct de vedere genetic
Din punct de vedere al inabilitãţii senzoriale
fonematicã; opticã; literalã; verbalã.
▼ dislexia-disgrafia evolutivã
(de dezvoltare – S.T. Orton 1937);
dislexia-disgrafia constituţionalã
► cu determinare geneticã, mai frecventã la bãieţi decât la fete, foarte gravã şi puţin curabilã, fiind asociatã cu tulburãri de limbaj şi o lateralitate
rãu structuratã.
Clasificarea dislexo-disgrafiilor
Din punct de vedere prognostic
▼ dislexia-disgrafia lejerã; dislexia-disgrafia medie; dislexia-disgrafia gravã;
dislexia-disgrafia foarte gravã
Clasificarea dislexo-disgrafiilor
Din punct de vedere al gradului de deficienţã
Această clasificare stratificată în funcţie de gradul deficienţei permite evaluarea progresului pe parcursul terapiei
logopedice.
▼ auditivă opticã verbalã motorie
Clasificarea dislexo-disgrafiilor
Dupã predominaţia structurilor tulburate :
forma auditivă
dificultãţi ale analizei şi sintezei fonematice dificultãţi în corelarea literei cu sunetul
corespunzãtor
tulburãrii analizatorului auditiv sau doar a auzului fonematic.
se manifestă prin:
leziuni ale unor centri "ai memoriei imaginilor vizuale" din lobul occipital şi ai unor "centri ai
scrisului" din aria prerolandicã sau o dezvoltare insuficientã în sistemele optico-
verbale
forma opticã
determinatã de:
denaturarea scrierii sau incapacitatea de a scrie.
forma verbalãurmare a diverselor tulburãri de
pronunţie (dislalie, alalie, dizartrie, tahilalie)
► fenomene de transpunere a omisiunilor, deformărilor şi substituirilor din vorbirea orală în cea scrisă.
Apar dificultăţi de tipul: înlocuirii fonemelor sonore cu cele surde,
omisiuni de litere, silabe, cuvinte, adăugarea unor terminaţii în plus,
contopiri de cuvinte, etc.
aspectul scrisului
este foarte neglijent,
cu litere de forme neregulate şi mãrimi diferite.
forma motorie
are la bazã dezintegrarea stereotipiilor motorii ce iau
parte la actul scrisului.
SPECIFIC ŞI COMUN ÎN DISLEXIA-DISGRAFIA
COPIILOR CU INTELECT NORMAL ŞI A CELOR CU HANDICAP DE
INTELECT.
STUDIU COMPARATIV
primordialã şi predominantã în activitatea
umanã
dispune de o diversitate de mijloace expresive şi
condiţii auxiliare
nu beneficiazã de un context situaţional, de o
susţinere dialogatã
nu permite discontinuitãţi sau erori gramaticale
prototipul fiecãrui act cognitiv complex
comunicarea oralã comunicarea scrisã
textul scris evidenţiazã cu mai multã forţã interdependenţa limbaj-gândire
Identificarea particularităţilor de limbaj din handicapul de intelect
interdependenţa
gândire şi limbaj
▼
pusă mai uşor în evidenţă
limbajul
▼
funcţie psihică influenţată mai facil de educaţie
prin metode şi procedee adecvate
▼
poate potenţa întreaga dezvoltare psihică
importanţa teoretică importanţa practică
identificarea atât a elementelor comune cât şi a celor specifice de manifestare a
sindromului dislexo-disgrafic la douã categorii de elevi :
elevi cu intelect normal
respectiv
elevi cu debilitate mintalã.
OBIECTIVUL CERCETĂRII
1. Dat fiind faptul cã în dislexo-disgrafie
existã o simptomatologie definitorie pentru categoria tulburãrilor grafo-lexiei,
independentã de calitatea intelectului,
dar dependentã de nivelul achiziţiilor deprinderilor scris-cititului,
presupunem cã în cazul celor douã loturi investigate (copii cu intelect normal şi copii cu
debilitate mintalã)
se comit, în formã şi în conţinut, aceleaşi tipuri de greşeli.
IPOTEZELE CERCETĂRII
2. Apreciem cã la copiii cu debilitate mintalã,
ca urmare a vidului mintal şi a achiziţiilor verbale scãzute,
se manifestã
o frecvenţã mai mare şi mai variatã a fenomenologiei dislexo-disgrafice comparativ
cu lotul subiecţilor cu intelect normal.
IPOTEZELE CERCETĂRII
3. Prezumăm
o persistenţã în timp a greşelilor comise şi o rezistenţã mai mare la procesul corectiv-
recuperativ
în cazul subiecţilor dislexo-disgrafici cu debilitate mintalã, comparativ cu dislexo-disgraficii cu
intelect normal.
IPOTEZELE CERCETĂRII
Mãrimea şi caracteristicile lotului de subiecţi
Mãrimea populaţiei elevilor cu sindrom dislexo-disgrafic:
Studiul implicã populaţia elevilor din municipiul Iaşi:
cu debilitate mintalã încadraţi în diferite centre de profil sau care urmeazã un
program de educaţie integratã în şcoala de masã.
cu intelect normal din învãţãmântul de masã la
debutul clasei a III-a - testatã integral
eşantionare: metoda grappes
cu debilitate mintalã - 41 de elevi
cu intelect normal - 498 de elevi (extras un eşantion de aceeaşi talie - 41 de elevi )
Rezultate obţinute şi modalitãţile de verificare a ipotezelor
Proba utilizatã: “Caruselul cuvintelor” (5 seturi de sarcini)
administrată în 2 etape:
1. La începutul anului şcolar: perioada 15.09-15.10.2009 ;2. La finalul primului semestru de şcoalã
efectul unui semestru de terapie
surprinde:
persistenţa greşelilor în timp
Rezultate obţinute şi modalitãţile de verificare a ipotezelor
testul de semnificaţie a lui Student, testul t referitor la diferenţa dintre medii.
Am utilizat
Am analizat datele:
eşantioanelor perechi:
la prima testare la a doua testare (utilizând acelaşi instrument) grupul de copii cu intelect normal grupul de copii cu debilitate mintalã.
eşantioanelor independente:
media scorurilor pe categorii de subiecţi - procedeu statistic diferenţa dintre medii pentru eşantioane
independente
frecvenţa tipurilor de greşeli comise de copiii dislexo-disgrafici cu intelect normal mai mică decât frecvenţa tipurilor de greşeli comise de copiii
dislexo-disgrafici cu debilitate mintalã
toţi coeficienţii p de semnificativitate a diferenţei mai mici
decât 0,005
sunt diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între medii
ne confirmã a 2-a ipotezã.
Valorile coeficientului de semnificativitate între medii pentru copiii cu intelect normal
excepţie – la proba de dictare
- stagnare între cele 2 momente ale testãrii
pentru toate cazurile: p<0.005
un progres semnificativ de la testarea 1 la testarea 2,
Valorile coeficientului de semnificativitate între medii pentru copiii cu debilitate mintalã
0,018 0,037 0,279 0,05 0,162 0,058 1 0,71 0,183 0,002 0,005 0,001 0,021 0,018
0,018 0,007 0,822 0,011 0,767 0,019 0,103 0,003 0,006 0,323 0,014 0,011 0,013 0,017
în doar 4 activitãţi s-au înregistrat ameliorãri semnificative din cele 24 posibile în timp ce pentru grupul copiilor cu intelect normal s-au înregistrat ameliorãri în 23 din 24 posibile
majoritatea p > 0,005
nu sunt diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între medii
nu se înregistreazã un progres semnificativ de la testarea 1 la testarea 2
ne confirmã ipoteza 3 / care se referã la persistenţa în timp a greşelilor.
probele aplicate au vizat toate tipurile de greşeli posibile:
omisiuni, adãugiri, substituiri şi confuzii de litere/grafeme şi cuvinte
scris cititul încet, lent, staccato
contopiri şi comprimãri de cuvinte (reducerea ultimei silabe)
nerespectarea spaţiului paginii
sãrirea şi suprapunerea rândurilor
dificultãţi în:
corelarea complexului sonor cu simbolul grafic
înţelegerea sensului convenţional al simbolului grafic
respectarea regulilor gramaticale
respectarea regulilor caligrafice
despărţirea în silabe
toate tipurile de greşeli posibile
au fost identificate ca fiind prezente
la ambele eşantioane deşi de o intensitate
diferitã
partea comunã a manifestãriisindromului dislexo-disgrafic
cele douã categorii de copii comit aceleaşi tipuri de greşeli
se confirmã ipoteza 1
CONCLUZII
Deficienţele de scris-citit au o frecvenţă mai mare la copilul debil mintal comparativ cu copilul normal
Copilul cu intelect normal şi cel cu handicap de intelect au comun într-un moment al evoluţiei, tulburarea dislexo- disgraficã care pentru normal are o reversibilitate pozitivã, în timp ce pentru cel cu handicap de intelect ireversibilitatea tulburãrii este evidentã
La copilul cu handicap de intelect tulburarea dislexo-
disgraficã are o rezistenţã specificã la acţiunea de
corectare și o tendinţã de agravare prin consolidarea
deprinderilor greşite
CONCLUZII
La copiii debili mintali se constatã greutãţi foarte mari în folosirea funcţiei semiotice; vocabularul copiilor debili mintal este mai limitat comparativ cu normalii: este mai sãrac în cuvinte-noţiuni care desemneazã unitãţi temporale, mãrimi, relaţii spaţiale, caracteristici psihice.
În vocabularul utilizat de debilii mintal predominã substantivele, trãsãturã care se menţine mai mult ca la normali; numãrul de verbe este mai mic ca la normali
Fraza, atât în limbajul scris cât şi în cel oral , se caracterizeazã la debilii mintal printr-un
numãr mic de cuvinte, precum şi printr-o construcţie defectuoasã din
punct de vedere gramatical: lipsa de acord a verbului în numãr şi persoanã cu
subiectul, omiterea subiectului, omiterea predicatului,
repetarea subiectului şi predicatului la sfârşitul frazei.
CONCLUZII
CONCLUZII
copilul normal prezintã o evoluţie normalã şi o interacţiune corespunzãtoare la nivelul structurilor sale,
cu particularitatea cã, la un moment dat, în cursul dezvoltãrii sale, manifestã aceastã inabilitate asupra cãreia se poate interveni
corespunzãtor în procesul recuperator cu ajutorul unor tehnici şi strategii adaptate.
Pânã la un punct, particularitatea dislexo-disgraficã este comunã la debilul mintal şi copilul normal,
însã, spre deosebire de debilul mintal care se caracterizeazã prin distorsionãri la nivelul tuturor structurilor personalitãţii,
BIBLIOGRAFIE
1. Burlea, G., Bâlbâie, V., Normal şi patologic în evoluţia limbajului. Esenţialul în logopedie, Editura “Spiru Haret” Iaşi şi Editura Tehnica-Info Chişinãu, 2001
2. Burlea, G. , Tulburările limbajului scris-citit, Editura Polirom, Iaşi, 2007,
3. Verza E., Tratat de logopedie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2003
top related