buletinul de informare legislativă
Post on 07-Feb-2017
240 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1. Introducere
1
.
Actele normative, ca principale instrumente de
reglementare şi de reflectare a relaţiilor sociale, sunt
supuse, pe parcursul existenţei lor, anumitor inter -
venţii legislative ca urmare a schimbărilor cu caracter
politic, social, economic sau cultural, ce apar în
domeniul reglementat.
Astfel, ulterior adoptării şi publicării în Monitorul
Oficial a actelor normative, se constată că acestea sunt
modificate, completate, suspendate, abrogate, republicate
sau rectificate sau suferă alte asemenea evenimente
legislative.
Întrucât modificările, completările şi abro -
gările la care sunt supuse actele normative fac dificilă
perceperea integrală a prevederilor acestora, pentru
o regăsire facilă a informaţiei juridice în asemenea
cazuri, s-a recurs la operaţiunea juridică a repu bli -
cării
2
.
2. Definiţia şi caracteristicile operaţiunii de
republicare
Republicarea actului normativ, în sens juridic,
reprezintă o activitate oficioasă care nu se poate
realiza decât în baza unei dispoziţii exprese dintr-un
act normativ de modificare şi/sau completare şi care
constă în includerea tuturor intervenţiilor legislative
la care a fost supus acel act normativ în forma sa de
bază, originară, operaţiune în urma căreia actul în
cauză dobândeşte o redactare actualizată şi coerentă,
sub forma unui act unic, dându-se textelor şi o nouă
numerotare, dacă este cazul
3
.
Pentru a avea valoare legală, oficială, repu -
blicarea actului trebuie să aibă loc tot în Monitorul
Oficial, iar orice altă tipărire a actului normativ, chiar
dacă cuprinde toate intervenţiile pe care acesta le-a
suferit pe parcursul existenţei sale, nu are o sem -
nificaţie oficială şi nu poate fi invocată în faţa unei
autorităţi publice
4
.
Spre deosebire de modificare, completare sau
abrogare, republicarea prezintă unele particularităţi,
în sensul că aceasta nu aduce atingere fondului re gle -
mentării, actualizându-se textul unui act nor mativ în
urma modificărilor, completărilor şi abro gărilor sufe -
rite de acesta în timp. Astfel, textul actului normativ
republicat va include, întotdeauna, numai interven -
ţiile legislative exprese care s-au operat asupra sa,
orice alte posibile modificări, cum sunt cele implicite
şi care presupun o anumită activitate de interpretare
a textelor, este de competenţa organelor de aplicare a
legii, fiind de natură a excede cadrul legal al repu bli -
cării, astfel cum este concepută ea în ordinea noastră
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 3
STUDII, OPINII, INFORMĂRI
Aspecte practice privind republicarea noilor codurişi a actelor normative conexe
Sorin POPESCU Cătălin CIORA
Preşedinte de secţie consilier, şef sector
Consiliul Legislativ Consiliul Legislativ
1
Pentru detalii privind regimul legal al republicării,
categoriile de acte supuse avizului Consiliului Legislativ,
precum şi etapele acestei proceduri, a se vedea S. Popescu,
C. Ciora, V. Ţăndăreanu, „Aspecte practice de tehnicăşi evidenţă legislativă”, Bucureşti, Editura Monitorul
Oficial, pp. 124-140.
2
A se vedea pentru detalii şi I. Vida, Manual de legisticăformală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă,ediţia a III-a revizuită şi completată; Bucureşti, Editura
Lumina Lex, 2006, pp. 198 şi 199.
3
A se vedea şi I. Mrejeru, Tehnica legislativă, Bucureşti,
Editura Academiei, 1979; I. Vida, Manual de legisticăformală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă,ediţia a III-a revizuită şi completată; Bucureşti, Editura
Lumina Lex, 2006; V. D. Zlătescu, Introducere în legisticaformală, Bucureşti, Editura Rompit, 1995.
4
Astfel, aşa zisa republicare, făcută de anumite edituri,
după modificarea Codului civil şi a Codului de procedură
civilă, înainte de republicarea acestora în Monitorul Oficial
al României, nu are un caracter oficial.
de drept. În al doilea rând, prin „renumerotarea
textelor” trebuie să înţelegem o reaşezare a tuturor
elementelor structurale şi substructurale ale actului
normativ – de la secţiune, capitol, titlu etc. până la
literă, alineat, articol. De la data republicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, citarea
textelor, precum şi modificările şi completările
ulterioare se vor raporta numai la forma republicată.
Organul emitent dispune republicarea unui act
normativ luând în considerare numărul de modificări,
care pot crea dificultăţi în aplicarea acestuia, însă
poate decide republicarea chiar în urma unei singure
modificări, de regulă în cazul în care prin aceasta se
modifică structural actul de bază. Nu este recoma -
ndabilă o republicare după doar o modificare limitată
a actului normativ (de exemplu a unui singur articol
sau alineat), astfel cum, din păcate, s-a mai procedat
în unele cazuri. Ca exemplu, putem menţiona cazul
Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din
contractele încheiate între profesionişti şi consu ma -
tori, care de fiecare dată după primele două inter -
venţii legislative suferite, intervenţii care nu au fost
de o amploare deosebită (doar două sau trei elemente
de structură au fost schimbate în fiecare caz), a fost
republicată. Ultima republicare, cea de-a treia, a
intervenit în temeiul Legii nr. 76/2012 pentru punerea
în aplicare a Codului de procedură civilă, lege prin
care au fost modificate doar două articole şi a fost
înlocuit un termen în cuprinsul Legii nr. 193/2000,
anterior prin Legea nr. 161/2010 fiind modificată o
singură literă din anexă.
Potrivit legislaţiei, operaţiunea de republicare
se efectuează prin grija autorităţii publice care a emis
actul de modificare, respectiv de completare. În acest
sens, autorităţile publice care au adoptat actele nor -
mative supuse republicării au obligaţia de a trimite
Secretariatului General al Guvernului
5
, textul actului
normativ în forma republicabilă, cu solicitarea de
republicare, în conformitate cu dispoziţiile Legiinr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Înceea ce priveşte operaţiunea republicării actelor
normative, precizăm că obligativitatea avizării acestei
operaţiuni juridice de către Consiliul Legislativ se
referă exclusiv la acte normative emise ori adoptate
de organe ale puterii publice, neprivind acte ale
autorităţilor administraţiei publice centrale de
specialitate, ale autorităţilor administrative autonome
sau acte ale unor organizaţii care aparţin domeniului
privat, respectându-se astfel principiul simetriei în
materia avizării actelor normative de către Consiliul
Legislativ, acesta neavizând în prealabil astfel de
proiecte. Cu toate acestea, au mai existat situaţii în
care au fost trimise spre avizare Consiliului
Legislativ formele republicabile ale unor acte ale
altor organisme, ca de pildă, statutul profesiei de
avocat sau cel al Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti.
În ceea ce priveşte instituţiile similare repu bli -
cării din alte ţări
6
, precizăm că referitor la repu blicarea
actelor normative, astfel cum această operaţiune
juridică are loc în România, ea nu este cunoscută în
alte ţări. În Franţa, spre exemplu, Journal Officielpublică broşuri tematice care adună textele normative
actualizate referitoare la un domeniu special, însă
publicaţia oficială a statului nu inserează legi aduse la
zi.
Alte ţări cunosc aşa-numitul sistem al „con -
solidării”, foarte asemănător cu republicarea actelor
normative din practica română, însă, în unele state,
consolidările sunt lipsite de efecte juridice.
Consolidarea este formula italiană a „textului
unic”, aplicată în Franţa, Germania, dar şi în Uniunea
Europeană. În acest caz, se reiau într-un singur act
toate textele anterioare, sau altfel spus, fuzionează
legea de origine cu modificările sale succesive.
3. Unele implicaţii ale adoptării noilor
coduri
Până în anul 2009, legislaţia în vigoare con -
sacra doar posibilitatea adoptării unor evenimente
legislative (cum sunt modificarea, completarea, abro -
garea) numai cu privire la actele normative intrate în
vigoare.
Cu toate acestea, ţinându-se cont de unele
situaţii ivite în practică, în sensul că acte normative
adoptate, dar neintrate în vigoare, nu mai reflectau
necesităţile sau realităţile societăţii româneşti, inclu -
siv prin lipsa instrumentelor subsecvente necesare,
s-a dorit să se prevadă modificarea expresă a normelor
de tehnică legislativă în sensul ca actele normative
Studii, opinii, informări
4 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
5
A se vedea în acest sens Ordinul Secretariatului General al
Guvernului nr. 591/2012, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2012.
6
Pentru o analiză mai amănunţită asupra acestui aspect a
se vedea studiul Republicarea şi rectificarea actelornormative, elaborat de S. Popescu, I. Turza şi M.L. Teau,
publicat în Buletinul de Informare Legislativă al
Consiliului Legislativ nr. 4/2002, precum şi S. Popescu,
C. Ciora, V. Ţăndăreanu, op.cit, pp. 145-147.
publicate să poată fi modificate, completate sau, după
caz, abrogate, şi înainte de data intrării lor în vigoare.
Se avea în vedere, în principal, situaţia creată
ca urmare a adoptării Legii nr. 301/2004 – Codul
penal, act normativ care trebuia să intre în vigoare
începând cu data de 29 iunie 2005, dar care, în
realitate, după ce data de intrare în vigoare a fost
prorogată de trei ori, a fost abrogat prin Legea nr.
286/2009 privind Codul penal, fără a fi fost aplicabil
nicio zi.
Pentru a se proceda astfel, s-au invocat
imposibilităţile juridice şi materiale de aplicare
imediată a unor instituţii prevăzute în respectivul Cod
penal, precum şi necorelările existente atât între
dispoziţiile acestuia, dar şi între acestea şi cele
cuprinse în alte legi, precum şi necesitatea operării
unor modificări structurale ale bazei materiale şi
dezvoltării unei baze umane solide, care să constituie
premise ale funcţionării unei reforme coordonate în
materie penală.
În acelaşi timp, s-a avut în vedere şi faptul că
proiectul noului Cod penal, la care se lucra de o
anumită perioadă, era definitivat şi urma să fie depus
de către Guvern la Parlament, în vederea adoptării.
În acest context, al efortului general de refor -
mare a unor reglementări de o deosebită importanţă
pentru sistemul românesc de drept, Guvernul a
considerat că se impune abrogarea Legii nr.301/2004
– Codul penal, act normativ care însă nu era în
vigoare. Ca urmare, s-a propus consacrarea unor
soluţii legislative care să prevadă că actele normative
pot fi modificate, completate sau abrogate şi anterior
intrării lor în vigoare.
Prin proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, printre intervenţiile propuse se
dorea şi completarea art. 56 cu un nou alineat care să
prevadă că „după adoptarea lor, în situaţii temeinic
justificate, actele normative pot fi completate sau,
după caz, abrogate şi înainte de data intrării lor în
vigoare.”
Menţionăm faptul că deşi în preambulul pro -
iectului, iniţiatorul particulariza doar la noile co duri
posibilitatea ca acestea să poată suferi intervenţii
legislative anterior intrării lor în vigoare, dispoziţia
propusă pentru art. 56 alin. (1
1
) avea în vedere toate
actele normative, extinzând astfel dome niul de apli -
care şi neimpunând o limitare doar pentru noile coduri.
În avizul emis pentru acest proiect de ordonanţă de
urgenţă, Consiliul Legislativ a semnalat acest aspect,
reţinând următoarele
7
:
„Cât priveşte soluţia propusă la pct. 4 al art.
unic, respectiv introducerea alin. (1
1
) la art. 56, text
care să prevadă posibilitatea modificării, completării
sau, după caz, abrogării actelor normative publicate
şi înainte de data intrării lor în vigoare, facem
următoarele consideraţii:
– de principiu, asupra unui act normativ nu se
poate interveni legislativ decât după ce acesta a intrat în
vigoare; acest principiu este instituit prin art. 56 alin.
(1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, care stipulează că numaidupă intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durataexistenţei acestuia pot interveni diferite evenimentelegislative, cum sunt: modifi ca rea, completarea, abro -garea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea;
– introducerea unei dispoziţii, în cadrul ace lu -
iaşi articol 56, conform căreia modificări, com pletări
sau abrogări pot interveni şi înainte ca actul normativ
să intre în vigoare, vine practic în contradicţie cu
principiul mai sus enunţat, anulându-l;
– prof. Ioan Vida, referindu-se la acţiunea în
timp a normei juridice, precizează că: în perioada detimp în care norma juridică este activă, ea poate su -por ta modificări şi completări, după cum poate fiabrogată, suspendată, republicată sau poate fi supu -să unor derogări8.
De asemenea, conform prof. Nicolae Popa
abrogarea este cea mai importantă modalitate descoatere din vigoare a unei norme juridice. Abro gareareprezintă cauza de încetare a acţiunii normei dedrept datorată intrării în vigoare a unei norme noi.9
– având în vedere că acţiunea în timp a unei
norme juridice reprezintă perioada dintre data intrării în
vigoare şi data ieşirii ei din vigoare, rezultă că inter -
venţiile legislative de natura modificării, com ple tării şi
abrogării pot viza numai acte normative în vigoare.
– relevăm faptul că, din consultarea legislaţiei
comparate nu au fost regăsite soluţii asemănătoare în
legislaţiile altor state europene care să permită inter -
venţii legislative asupra actelor normative care nu
sunt în vigoare;
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 5
7
A se consulta avizul Consiliului Legislativ care este
disponibil la: http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/
50/1/c1451.pdf l.
8
I. Vida, Legistică formală, ediţia a III-a, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2006, p. 177.
9
�. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami,
Bucureşti, 1994, p. 175.
– dacă intenţia iniţiatorului vizează doar
anumite acte complexe, gen coduri, pentru care
intrarea în vigoare se face după o perioadă îndelun -
gată, pe parcursul căreia, datorită schimbărilor pe
plan economic, social sau politic s-ar impune inter -
venţii asupra acestor acte, este necesară instituirea
unei excepţii referitoare doar la aceste cazuri”.
Pe cale de consecinţă, Consiliul Legislativ a
considerat că soluţia propusă ar trebui reconsiderată,
ceea ce nu s-a întâmplat, forma adoptată de Guvern
nesuferind nici o schimbare.
Această reconsiderare a normei a fost luată în
calcul abia în anul 2010, cu ocazia dezbaterilor parla -
mentare asupra legii de aprobare a respectivei ordo -
nanţe de urgenţă, când la Comisia juridică a Camerei
Deputaţilor, la propunerea reprezentanţilor Consiliului
Legislativ, s-a convenit următoarea formă pentru
norma în discuţie: „În situaţii temeinic justi ficate, prin
excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative
de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modi fi -
cate, completate sau, după caz, abrogate, de autoritatea
emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în
Monitorul Oficial al României şi data prevăzută pentru
intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile
propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul
normativ supus evenimentului legislativ”.
Prin această formulare, posibilitatea de a inter -
veni legislativ asupra actelor normative înainte ca
acestea să fie în vigoare a fost limitată la cele de o
importanţă şi complexitate deosebită (în principal noile
coduri, cel civil şi cel penal, care între timp fuse seră
adoptate
10
), impunându-se şi condiţia ca intervenţiile
propuse asupra unui act normativ care nu este încă în
vigoare, să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul
normativ supus evenimentului legislativ.
4. Aspecte privind republicarea actelor
conexe noilor coduri
a). La aproximativ un an de zile de la asumarea
răspunderii pe Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,
a fost adoptată de Parlament şi Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă. În ambele coduri se
prevede că data intrării lor în vigoare va fi stabilită
prin legile de punere în aplicare.
Proiectul de lege pentru punerea în aplicare a
Codului civil are ca obiect de reglementare, pe lângă
prevederile privind punerea în aplicare a Legii
nr. 287/2009 privind Codul civil, şi dispoziţii ce
vizează actele normative asupra cărora noul Cod civil
are incidenţă, dispoziţii tranzitorii care să realizeze
trecerea de la vechea la noua reglementare şi să
asigure compatibilitatea noului Cod civil cu celelalte
legi în vigoare. De asemenea, proiectul cuprinde şi
norme privind corelarea dispoziţiilor noului Cod
civil, între ele, dar şi între acestea şi prevederile
noului Cod de procedură civilă.
Astfel, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea
în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
s-a modificat în mod substanţial Codul civil (aproxi -
mativ 15-20% din dispoziţiile iniţiale ale Codului au
altă configuraţie juridică, ceea ce denotă că soluţiile
iniţiale nu au fost elaborate având la bază o solidă şi
temeinică muncă de cercetare şi fundamentare a
normelor propuse), stabilindu-se şi data intrării aces -
tuia în vigoare, respectiv 1 octombrie 2011.
În mod similar s-a întâmplat şi cu Codul de
procedură civilă, unde prin proiectul legii de punere
în aplicare s-a urmărit punerea de acord a legislaţiei
procesual civile existente cu prevederile noului Cod
de procedură civilă, precum şi soluţionarea conflic -
tului de legi rezultat din intrarea în vigoare a acestuia.
Prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010, pe lângă intervenţiile aduse asu -
pra actelor care au tangenţă cu noul Cod de procedură
civilă, s-au adus şi numeroase intervenţii asupra
acestui cod, inclusiv prin reglementarea unor proce -
duri speciale noi (cu titlu de exemplu: procedura eva -
cuării din imobilele deţinute sau ocupate fără drept
ori procedura privitoare la soluţionarea cererilor de
valoare redusă).
De asemenea, s-a stabilit că noul Cod de pro -
ce dură civilă ar urma să intre în vigoare la data de
1 sep tembrie 2012. Recent
11
, această dată a fost
modi ficată, Codul de procedură civilă urmând a intra
în vigoare la 1 februarie 2013. Această prorogare a
termenului de intrare în vigoare a fost justificată de
faptul că, datorită contextului economic actual, care
a impus importante restricţii financiar-bugetare, s-au
înregistrat întârzieri în ceea ce priveşte finalizarea
măsurilor absolut necesare pregătirii sistemului
judiciar pentru aplicarea noului Cod de procedură
civilă, iar neadoptarea unei alte date de intrare în
vigoare ar putea genera blocaje la nivelul instanţelor,
cu consecinţe grave de ordin procedural în activitatea
de judecată, ceea ce ar putea conduce la afectarea
Studii, opinii, informări
6 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
10
A se vedea Legea nr. 286/2009 privind Codul penal şi
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
11
A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
44/2012, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 606 din 23 august 2012.
dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces
echitabil, în termen rezonabil.
Adoptarea legilor de punere în aplicare a celor
două coduri amintite anterior, datorită numeroaselor
intervenţii, a determinat necesitatea republicării mai
multor acte normative asupra cărora s-a intervenit
prin cele două legi, în primul rând fiind vorba de
chiar cele două coduri, cel civil şi cel de procedură
civilă, care suferiseră intervenţii de esenţă.
Cele două modificări legislative, adoptate
anterior datei intrării în vigoare a actelor de bază,
reprezintă, prin amploare şi consistenţă, un
eveniment nemaintâlnit în istoria legislaţiei din ţara
noastră sau a altui stat.
b). În ceea ce priveşte republicarea celor două
coduri, în practică, s-au ivit unele probleme, în
special în cazul Codului civil, probleme pentru a
căror rezolvare a fost necesară emiterea de rectificări.
Astfel, cu ocazia analizării formei republicabile a
Codului civil trimisă spre avizare Consiliului
Legislativ, acesta a semnalat numeroase necorelări
între norme, în special în ceea ce priveşte denumirile
marginale, şi a solicitat îndreptarea prin adoptarea de
rectificări.
Abia după publicarea în Monitorul Oficial al
României a acestor rectificări
12
a putut fi definitivată
forma finală a republicării Codului civil
13
.
În cazul Codului de procedură civilă, cu ocazia
analizării de către Consiliul Legislativ a formei
republicabile a acestuia, întocmită ca urmare a
adoptării Legii nr. 76/2012, s-a constatat o singură
situaţie care a necesitat emiterea unei rectificări
14
.
Imediat după publicarea acestei rectificări în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din
3 august 2012 a fost publicată şi republicarea Codului
de procedură civilă.
c). Intervenţiile legislative aduse prin legile de
aplicare a celor două noi coduri asupra actelor
normative aflate în incidenţă cu noile coduri au
determinat inserarea unor dispoziţii prin care se
dispune republicarea acestor acte normative conexe.
Astfel, Legea nr. 71/2011 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
prevede la art. 218 că „în termen de 4 luni de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I, legile, inclusiv Legea nr. 287/2009
privind Codul civil, precum şi ordonanţele de urgenţă
ale Guvernului şi ordonanţele Guvernului modificate
şi/sau completate prin prezenta lege vor fi republicate
în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se
textelor o nouă numerotare”.
În temeiul acestei dispoziţii, la o analiză a
Legii nr. 71/2011 au fost identificate un număr de 38
acte normative asupra cărora s-a intervenit şi care
astfel ar trebui să fie republicate. Dintre aceste 38 de
acte care trebuiau să fie republicate, până în prezent
1
,
dispoziţia de republicare a fost îndeplinită pentru un
număr de doar 5 acte normative, printre acestea regă -
sindu-se în mod evident şi Legea nr. 287/2009
privind Codul civil.
Au mai fost republicate în acest temei urmă -
toarele acte: Legea nr. 33/1994 privind expro pri erea
pentru cauză de utilitate publică, Legea notarilor
publici şi a activităţilor notariale nr. 36/1995, Ordo -
nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind
evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate
ale cetăţenilor români şi Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activită -
ţilor practicienilor în insolvenţă.
Precizăm faptul că, în temeiul Legii nr. 71/2011,
Consiliului Legislativ i-au fost înaintate spre analiză
şi avizare un număr de 8 forme republicabile (inclusiv
Codul civil), dintre care 6 au fost avizate favorabil cu
observaţii şi propuneri şi 2 au fost restituite, respectiv
Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate
publică (titlul legii înainte de modificarea acestuia prin
Legea nr. 71/2011 era Lege privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia) şi Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe.
Din cele 6 forme republicabile avizate de
Consiliul Legislativ, aşa cum am mai precizat, pentru
5 a fost îndeplinită obligaţia republicării în Monitorul
Oficial al României. Cel de-al şaselea proiect de repu -
blicare este cel al Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000
privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii bă neşti,
care după analizarea şi emiterea avizului Consi liului
Legislativ, a fost abrogată prin Ordonanţa Guver nului
nr. 13/2011
16
, până la îndepli nirea obligaţiei de repu -
blicare.
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 7
12
A se vedea Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
489 din 8 iulie 2011.
13
Codul civil a fost republicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.
14
A se vedea Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
542 din 3 august 2012.
15
15 noiembrie 2012.
16
Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29
august 2011.
Un caz aparte este reprezentat de Legea
273/2004, a cărei republicare era prevăzută în Legea
nr. 71/2011, dar pentru care avizarea formei republi -
cabile şi republicarea efectivă
17
a fost întocmită în
temeiul intervenţiilor aduse ulterior prin Legea nr.
233/2011.
Şi în cadrul Legii nr. 76/2012 pentru punerea
în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă se regăseşte în cadrul art. 80, o dis -
poziţie privind republicarea actelor normative conexe
acestei materii
18
.
Astfel, au fost identificate un număr de 29 acte
normative care ar trebui să fie republicate, însă, până
în prezent
19
, dispoziţia de republicare a fost
îndeplinită pentru 6 acte normative, printre care se
regăseşte şi Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă.
Deşi au fost republicate 6 acte normative, ca
urmare a dispoziţiilor din Legea de punere în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, Consiliul Legislativ a primit spre avizare un
număr mult mai mare de forme republicabile a unor
acte normative. Astfel, Consiliului Legislativ, pe lângă
Codul de procedură civilă, i-au fost înaintate spre
analiză şi avizare un număr de 11 forme republi cabile
ale unor acte normative, care au fost soluţio nate astfel:
– 6 forme republicabile au fost restituite,
respectiv Legea nr.554/2004 privind contenciosul
administrativ, Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, Legea
nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Legea
nr.215/2001 privind administraţia publică locală,
Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru
asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, Legea
nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici;
– 5 forme republicabile au fost avizate favora -
bil, cu observaţii şi propuneri, astfel: Legea nr.193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
profesionişti şi consumatori, Legea nr.33/2007 privind
organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parla -
mentul European, Legea dialogului social nr.62/2011,
Legea partidelor politice nr.14/2003, precum şi Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magis tra -
turii. Toate aceste acte au fost republicate în Monitorul
Oficial al României până la data de 1 septembrie 2012,
dată la care trebuia să intre în vigoare Codul de
procedură civilă, dar care, astfel cum am precizat
anterior, a fost prorogată până la 1 februarie 2013.
Restituirea pentru actele a căror formă republi -
cabilă nu a fost întocmită în mod corespunzător, s-a
făcut din considerente diferite, în funcţie de fiecare
caz în parte.
Astfel, în ceea ce priveşte Legea nr.554/2004
privind contenciosul administrativ, Legea nr. 67/2004
pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale şi Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, întocmite de aparatul de specialitate al
Camerei Deputaţilor – Departamentul Legislativ –
ana lizându-se formele republicabile pentru emiterea
avizelor, s-a constatat că, în ceea ce priveşte dispo zi -
ţiile declarate neconstituţionale, pentru unele s-a pro -
cedat la modificarea textelor, în sensul celor precizate
în deciziile Curţii Constituţionale, iar pentru altele nu
s-a intervenit pentru punerea de acord cu normele
constituţionale, deşi asupra actelor normative de bază
au mai fost făcute, ulterior, intervenţii legislative.
Totodată, la forma republicabilă a Legii
nr.146/1997, s-a constatat că aceasta a fost întocmită
fără respectarea normelor de tehnică legislativă
privitoare la republicarea actelor normative, în sensul
că texte abrogate au fost menţinute în noua formă a
actului, făcându-se menţiunea abrogării într-o notă
de subsol. Totodată, s-a semnalat că această formă
republicabilă conţine multe trimiteri exprese la arti -
cole din Codul familiei, care a fost abrogat prin Legea
nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
nr.287/2009 privind Codul civil, astfel încât textele
trebuie modificate legislativ în sensul realizării
trimiterilor la noul Cod civil, deoarece, în forma
actuală, trimiterile sunt inutil prevăzute în forma
republicabilă, mai mult chiar, oferind informaţii
incorecte faţă de configurarea legislaţiei în vigoare.
La forma republicabilă a Legii nr.211/2004
privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei
victi melor infracţiunilor s-a semnalat că a fost întoc -
mită cu nerespectarea dispoziţiilor finale ale Legii nr.
123/2006 privind statutul personalului de probaţiune,
care prevede că denumirea „servicii de protecţie a
victimelor şi reintegrare socială a infractorilor”,
cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuieşte
cu denumirea „servicii de probaţiune”.
De asemenea, Consiliul Legislativ, având în
vedere domeniul de aplicare a Legii nr. 211/2004, a
Studii, opinii, informări
8 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
17
Legea nr. 273/2004 a fost republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012.
18
Conform art. 80 „în termen de 3 luni de la data publicării
prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I,
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi
actele normative prevăzute la art. 23, 25, 28, 31-36, 38,
40, 41, 43, 45, 47-49, 51, 52, 54, 56, 58, 59, 61, 63, 65, 69
şi 73 vor fi republicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare”.
19
15 noiembrie 2012
apreciat că pentru a asigura corectitudinea denu -
mirilor folosite în text, ar fi necesar ca la întocmirea
formei republicabile să se solicite un punct de vedere
al Ministerului Justiţiei, instituţie care prin specialiştii
săi a elaborat proiectele de acte normative în
domeniul protecţiei victimelor infracţiunilor.
În ceea ce priveşte Legea nr. 188/1999 s-a
precizat că, ulterior Legii nr. 76/2012, prin Legea nr.
132/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 16/2012 privind stabilirea unor măsuri
de reorganizare în cadrul administraţiei publice cen -
trale, s-a intervenit din nou asupra Legii nr. 188/1999,
prin introducerea în corpul legii a unor noi alineate.
Acest ultim act de completare nu mai cuprinde însă o
dispoziţie de republicare a Legii nr. 188/1999. De
ase menea, numeroasele şi frecventele evenimente
legislative la care a fost supusă Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, după republi -
carea din anul 2007 au generat diferite interpretări în
procesul de aplicare a unor dispoziţii legale în această
materie, de regulă, ca urmare a contradicţiilor interne
între texte, cum sunt, de pildă, art. 13 alin. (1) lit. d),
art. 22 alin. (1) lit. j), art. 22
1
, art. 58, art. 62 alin. (2)
şi (3), art. 94 alin. (1) lit. a), b) şi h),art. 95 alin. (2)
20
, art. 111 alin. (1), pct. 4 şi 5 ale lit. B din Capitolul
I. Pe cale de consecinţă, Consiliul Legislativ a con -
siderat că inexistenţa temeiului de republicare a Legii
nr. 188/1999 în ultimul său act modificator, respectiv
Legea nr. 132/2012, pe de o parte, cât şi interpretările
diver gente ale unor prevederi din Statutul funcţio -
narilor publici, pe de altă parte, împietează asupra
posibilităţii republicării Legii nr. 188/1999, fiind de
preferat ca în acest caz să se procedeze la o modi fi -
care expresă a legii, care să stabilească textele corecte
şi care să cuprindă şi o dispoziţie de republicare a
actului normativ.
Şi în cazul Legii nr. 215/2001 privind adminis -
traţia publică locală a fost semnalată o situaţie ase -
mănătoare, întrucât ultima completare adusă ulterior
Legii nr. 76/2011, prin Legea nr.133/2012, nu conţine
o dispoziţie referitoare la republicare. Mai mult,
forma republicabilă nu respectă normele de tehnică
legislativă în vigoare, întrucât nu cuprindea inter -
venţiile legislative aduse prin ultimul act de modi -
ficare.
Probleme privind întocmirea formelor republi -
cabile au fost semnalate de Consiliul Legislativ şi la
actele pentru care a emis aviz favorabil. Cu titlu de
exemplu, menţionăm cazul Legii nr. 317/2004 pri vind
Consiliul Superior al Magistraturii, unde s-a constatat că
întocmirea formei republicabile a fost realizată fără a se
ţine cont de schimbările denu mirilor unor instituţii,
Astfel, în tot cuprinsul formei republicabile se foloseşte
denumirea „Parchetul Naţional Anticorupţie”, deşi
această denumire nu este cea actuală.
Dacă, începând cu adoptarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, această denumire a
fost schimbată în mod expres în „Departamentul
Naţional Anticorupţie”, ulterior, prin Legea nr. 54/2006,
s-a prevăzut folosirea denumirii de „Direcţia Naţională
Anticorupţie”.
Îndreptarea acestei erori, care era prezentă în
numeroase norme ale formei republicabile, implica,
în anumite cazuri, şi necesitatea revederii textului, în
sensul realizării acordului gramatical, prin schim -
barea genului instituţiei în cauză.
De asemenea, o altă denumire care a fost mo -
di ficată în mod expres şi de care nu s-a ţinut seama la
întocmirea respectivei forme republicabile, este cea a
„procurorului general al Parchetului Naţional Anti -
co rupţie”, denumire care prin Legea nr. 54/2006 a
fost înlocuită cu cea a „procurorului şef al Direcţiei
Naţionale Anticorupţie”.
Pe cale de consecinţă, avizul emis de Consiliul
Legislativ a fost unul favorabil, dar doar sub condiţia
refacerii formei republicabile prin soluţionarea con -
tradicţiilor terminologice semnalate anterior şi însu -
şirea observaţiilor amintite anterior.
5. În loc de concluzii
Adoptarea noilor coduri, cel civil şi cel de pro -
cedură civilă, pe lângă instituirea de dispoziţii care
să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul
justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai
simple şi accesibile, dar şi accelerarea procedurilor
au generat şi numeroase intervenţii legislative asupra
actelor normative conexe, acte care, pentru o mai
facilă urmărire a informaţiilor juridice, ar trebui să
fie republicate. In practică însă, această operaţiune,
de cele mai multe ori, creează numeroase probleme.
De asemenea, având în vedere faptul că data
de la care trebuia să intre în vigoare Codul de pro -
cedură civilă a fost prorogată de la 1 septembrie 2012
la 1 februarie 2013, actele normative care au fost
republicate în temeiul Legii nr. 76/2012 până la
schim barea datei de intrare în vigoare a Codului,
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 9
20
Pentru detalii despre interpretările contradictorii asupra
acestei norme, a se vedea I. �avroţchi, Unele consideraţiiasupra art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privindStatutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificărileşi completările ulterioare, în: Buletinul de InformareLegislativă al Consiliului Legislativ nr. 2/2012
cuprind o notă care prevede că textele modificate prin
legea menţionată intră în vigoare la data de 1
septembrie 2012, deşi acest aspect nu mai este actual.
În mod corelativ, actele care au fost republicate
după prorogarea termenului de intrare a Codului de
procedură civilă au inserate note de subsol care
prevăd că textele modificate intră în vigoare la data
de 1 februarie 2013.
Referitor la acest aspect, Consiliul Legislativ, în
avizele emise pentru formele republicabile ale actelor
în cauză a precizat că, în spiritul rigorii şi actualităţii
juridice a formelor republicate, toate actele normative
care au ca temei de republicare Legea nr.76/2012 ar
trebui să fie publicate în Monitorul Oficial al
României, după intrarea în vigoare a Codului de
procedură civilă, caz în care nu ar mai fi necesară
includerea unor note de subsol care să prevadă data de
la care sunt valabile respectivele forme republicabile,
dată care , în practică, se dovedeşte a crea mai multe
probleme decât a lămuri unele neclarităţi.
Considerăm că aceste note, care ar fi valabile,
de altfel, o foarte scurtă perioadă de timp, ar da un
caracter neunitar legislaţiei în cauză şi ar încărca
inutil textele, în condiţiile în care, în momentul
republicării, actul normativ ar trebui să fie cât mai
clar şi actual. De asemenea, în situaţia în care asupra
actelor deja republicate, care au încorporate în
cuprinsul lor norme care vor intra în vigoare ulterior
(de la data intrării în vigoare a Codului de procedură
civilă) s-ar dori să se intervină legislativ, se vor crea
dificultăţi în identificarea corectă a elementelor de
structură avute în vedere, prin posibilitatea raportării
fie la numerotarea de dinaintea republicării, fie la
numerotarea realizată cu ocazia republicării, care însă
cuprinde şi norme neintrate încă în vigoare.
În acest context, apreciem că ar fi necesară o
operaţiune de republicare a tuturor actelor normative
care au suferit intervenţii legislative substanţiale de-a
lungul existenţei lor. Prin recurgerea sistematică la
această operaţiune, alături de alte mecanisme
specifice, cum ar fi codificarea, abrogarea sau
înlocuirea legislaţiei care nu mai corespunde noilor
realităţi socio-economico-politice, urmărindu-se şi
asigurarea unicităţii reglementării în materie, precum
şi evitarea paralelismelor, s-ar crea premisele
realizării unei asanări legislative, acţiune atât de
necesară în contextul actual – unde de multe ori cel
interesat se pierde în hăţişul normativ existent,
realizându-se astfel şi dezideratul unei simplificări
efective şi reduceri semnificative a masei legislaţiei.
Studii, opinii, informări
10 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
I. Introducere
În lumea complexă şi globalizată ce defineşte
începutul secolului XXI, conceptul de marcă şi
conceptul de nume de domeniu par să aibă aceeaşi
funcţionalitate esenţială, în sensul că ambele
reprezintă un element important de identificare
concretă a unui subiect de drept, diferenţa fiind
evidenţiată, în principal, de faptul că cele două
noţiuni operează în medii diferite – realitatea
materială concretă şi lumea virtuală on-line,oferită de serviciile de Internet.
Din această cauză, la o analiză mai atentă,
raportul juridic dintre ele este dificil de clarificat, iar
jurisprudenţa a reţinut că, în anumite condiţii,
interacţionarea lor poate crea perturbări şi confuzii
ce antrenează o problematică juridică delicată, care
aduce inevitabil în discuţie funcţionarea unor
principii fundamentale de drept.
După cum bine se cunoaşte, marca este un con -
cept juridic, deja tradiţional, bine definit şi pro te jat prin
reglementările internaţionale privind drepturile de
proprietate intelectuală, în timp ce mult mai recentul
concept de nume de domeniu, reprezintă o formă
convivială de adresă, utilizată de serviciile Internet
şi care abia acum îşi construieşte un cadru juridic.
Incluzând şi funcţia de semn distinctiv al unei
persoane (fizice sau juridice), numele de domeniu, de
exemplu adidas.com, prezent pe Internet, poate intra,
în anumite situaţii, în conflict cu sistemul de semne
dis tinctive reprezentat, în acelaşi exemplu, de marca
Adidas, care, după cum bine se ştie, exista înainte de
inventarea Internetului şi care este, în mod evident,
protejată prin drepturi de proprietate intelectuală,
exprimate clar, într-un cadru juridic european şi
mondial
1
.
Întrucât numele de domeniu şi marca acţio -
nează, fiecare dintre ele, în medii ce au reguli de
funcţionare, respectiv norme de protecţie distincte,
cărora trebuie în mod obligatoriu să li se supună,
analizarea raportului existent între ele nu se poate
face fără definirea, cu titlu general, a elementelor
con figurative de funcţionare sau protecţie ale aces -
tora.
II. Marca – element al proprietăţii intelectuale
Analizată din perspectiva evoluţiei juridice
actuale, noţiunea de marcă protejată prin drepturile
de proprietate intelectuală, a fost şi rămâne una dintre
cele mai dinamice componente juridice ale dome -
niului, având în acelaşi timp şi o puternică vocaţie
internaţională, deoarece circulaţia produselor sau a
serviciilor ce poartă însemnele unei mărci nu cu -
noaşte bariere geografice.
Cu toate acestea, din punct de vedere juridic,
marca este guvernată de reglementări ce consacră
principiul teritorialităţii, aşa cum este prevăzut în
toate convenţiile şi tratatele adoptate în domeniu
2
şi
care se regăsesc şi la nivelul legislaţiilor naţionale.
Reprezentând un semn de identificare al
titularului, marca poate fi prezentată prin mai multe
forme concrete, nu numai ca o simplă înşiruire de
semne grafice, ci constituie, conform definiţiei consa -
crate de Organizaţia Mondială pentru Proprietate
Intelectuală (OMPI) „orice semn care individu a -
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 11
artistice ; Acordul TRIPS al OMC, 1995 ; regulamente şi
directive ale UE.
2
Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii
industriale din 20 martie 1883 ; Convenţia de la Berna din
9 septembrie 1886 pentru protecţia operelor literare si
artistice ; Acordul TRIPS al OMC, 1995 ; regulamente şi
directive ale UE.
1
Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii
industriale din 20 martie 1883 ; Convenţia de la Berna din
9 septembrie 1886 pentru protecţia operelor literare si
Raportul juridic dintre marcă şi nume de domeniu
Niculina VRÎNCEANU
consilier, şef de departament
Consiliul Legislativ
lizează bunurile unei anumite întreprinderi şi le dis -tinge pe acestea de bunurile concurenţilor săi”3.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un
semn pentru a putea fi înregistrat ca marcă sunt, în
limite rezonabile, armonizate juridic pe plan mondial
şi pot fi reduse la următoarele aspecte fundamentale:
– să fie un semn distinctiv;
– să facă diferenţa între produsele sau servi -
ciile diverselor întreprinderi;
– să nu fie contrar eticii sau ordinii publice
şi, în particular, să nu inducă în eroare publicul;
– să prezinte caracter de utilitate (sub rezerva
unui termen de graţie în anumite legislaţii).
Din perspectiva garantării protecţiei, titularul
unei mărci ce a fost deja pusă legal pe piaţă, poate să
se asigure că marca sa nu va fi utilizată incorect de
terţi sau de publicul nedefinit.
Cu privire la acest aspect, este de precizat
faptul că, chiar dacă titularul unei mărci de renume
poate fi mândru de utilizarea ilegală sau abuzivă a
mărcii sale (întrucât acest fapt indică puterea ei),
există pericolul ca aceasta să fie transformată în
termen generic, colocvial, cum s-a transformat de
exemplu marca Xerox, termenul xerox fiind în prezent
utilizat fără restricţii (inclusiv în texte oficiale) ceea ce
conduce la slăbirea protecţiei sale juridice ca marcă.Din această perspectivă, situaţia poate fi
evitată numai printr-o politică extrem de strictă cu
privire la utilizarea ei legală, inclusiv intervenţia
împotriva eventualilor terţi, în caz de utilizare abu -
zivă: de exemplu marca �escafé, lansată în 1938,care chiar dacă este şi ea des utilizată în limbaj coloc -
vial ca denumire pentru cafeaua instant (cumpăr un
ness) a rămas o marcă de fabrică şi comerţ extrem de
bine protejată, în cadrul firmei Nestlé (constituită
încă din 1866).
III. �umele de domeniu – Internet
Numele de domeniu este strict înglobat servi -
ciilor promovate prin intermediul Internetului, cadru
fără de care nu poate funcţiona, pentru că în afara
acestor servicii, rămâne un simplu concept teoretic,
golit de conţinut şi neavând nici o utilitate practică,
rămânând doar la stadiul de analiză teoretică a
sociologilor sau filozofilor.
Din aceste considerente, numele de domeniu
nu poate fi desprins de atributele caracteristice
Internetului – mediul în care a apărut şi care se defi -
neşte, în principal, prin faptul că:
– reprezintă un mijloc polivalent de comu -
nicare, ce poate conţine mai multe forme de expri -
mare: text, sunet, imagine, combinaţii ale acestora,
majoritatea susceptibile să intre în sfera de protecţie
a drepturilor de proprietate intelectuală;
– s-a dezvoltat de o manieră spontană şi
autonomă;
– nu dispune de un organism central care să
exercite vreo formă oarecare de autoritate şi/sau
control;
– transcede frontierele naţionale.
Reprezentând un sistem mondial de comu -
nicare, serviciile Internet pot accede în orice colţ de
lume şi chiar dacă acţionează într-un mediu virtual,
ele traversează, în timp real, diferite state sau alte
entităţi geografice, aspect care face ca asupra lor să se
poată exercita autorităţi şi sisteme juridice dife rite.
Cunoscându-se faptul că autoritatea legislativă
a unui stat poate emite norme obligatorii numai în
cadrul unui anumit teritoriu, utilizarea Internetului –
care prin natura sa este transnaţional, necunoscând
graniţe – ridică problema identificării naţionalităţii
reglementărilor şi regulilor aplicabile respectivelor
servicii.
În prezent, încă nu există un sistem juridic
internaţional consacrat, care să reglementeze direct şi
clar serviciile de Internet. Acestea se supun fie unor
reguli cu caracter general adoptate consensual de
utilizatori fie, de o manieră ce ţine de conţinutul ser vi -
ciilor prestate, respectă norme care, cu anumite excepţii,
sunt adoptate pentru a reglementa domenii tradiţionale,
oarecum adiacente, cum ar fi: drepturile fundamentale
ale omului, drepturile de proprietate intelectuală,
reglementări din sfera economicului (inclusiv comerţul
electronic, semnătura electronică ş.a.).
Trebuie totuşi precizat că Internetul, dezvol -
tându-se pe baza unor standarde voluntare de
comunicare, precum şi a înţelegerilor contractuale
sau tacite între utilizatori, tot aceştia au fost iniţial cei
ce au impus anumite reguli în exploatarea reţelelor şi
care reprezintă, de fapt, transpunerea în mediul
electronic a normelor de comportament în societate,
de „politeţe” (nétiquette). Aşadar, se poate spune că,
până la un punct, autoreglementarea ţine de esenţa
noului mediu de comunicaţie, iar intervenţia statului
pare a fi redusă la un nivel minimal, în principal în a
adapta legislaţia adiacentă la noile utilităţi.
Numele de domeniu este de facto, un atribut
de identificare a diverşilor utilizatori, navigatori pe
Studii, opinii, informări
12 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
3 Introducere în proprietatea intelectuală, Organizaţia
Mondială a Proprietăţii Intelectuale, traducere Rodica
Pârvu, Laura Oprea, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001
Internet şi cea mai clară definiţie, atribuită, până în
prezent, acestei noţiuni a fost cea enunţată tot de
aceeaşi Organizaţie Mondială pentru Proprietate
Intelectuală, conform căreia numele de domeniu sunt:
“forme uşor de reţinut de adrese de Internet şi caresunt folosite în mod uzual în scopul găsirii de site-uriweb4”. În DEX, numele de domeniu apare definit ca
fiind „eticheta unică ce identifică un anume site web”.Numele de domeniu este astfel un nume unic
care identifică un site anume, atribuit unei persoane
juridice sau fizice şi nu pot exista două site-uri cu
acelaşi nume de domeniu.
În esenţă, el reprezintă o adresă de Internet
exprimată printr-un set de caractere alfanumerice, de
ex: clr.ro, google.com, yahoo.com, just.ro. ş.a.m.d..
Există astfel nume de domeniu de cel mai înalt
nivel, care pot fi nume de domeniu generic (gTLD) şi
care indică natura activităţii desfăşurate de către
deţinător, de exemplu: .com, .travel, .org, ş.a., sau poate
fi un nume de domeniu de ţară de cel mai înalt nivel
(cc-TLD country) care indică locaţia geografică şi este
alcătuit din două caractere, de exemplu: ro., fr., it., bg.(care în general corespunde codului ISO 3166-1 al ţării
sau al teritoriului respectiv). Sintetizând, am putea
spune că, în timp ce gTLD „globalizează” serviciile de
piaţă, ccTLD „identifică” serviciile de piaţă.
Pur informativ precizăm că primele gTLD au fost
implementate în ianuarie 1985 şi erau doar în număr de
şase: .com (comercial); .edu (educaţie); .gov (guvernul
si agenţiile SUA); .net (reţea); .org (organizaţie); .mil(armata SUA ).
IV. Interacţiunea dintre marcă şi nume de
domeniu
Printr-un exerciţiu pur imaginativ, se poate
demonstra că, în momentul în care o persoană, ce nu
are nici o tangenţă cu marca Adidas sau cu marca
Chanel, ar deschide o ofertă on-line de comercia -
lizare a unor mărfuri, indiferent de natura acestora
(pot fi şi conserve de piersici!) sub numele de dome -
niu „adidas.com”, respectiv „chanel.com”, acţiunea
lor ar prejudicia moral şi patrimonial cele două
companii titulare de marcă, realizând o confuzie
păgubitoare în mintea consumatorilor, care vor fi
convinşi de faptul că marfa oferită este la nivelul
calitativ sugerat de notorietatea celor două mărci
(care şi-au extins, între timp, domeniul de afaceri).
Pentru a puncta faptul că, încă de la apariţie,
Internetul a bulversat sistemul dreptului de proprie -
tate intelectuală prin puternica interacţiune a
elementelor componente, trebuie amintit că pionierii
entuziaşti ai Internetului (apărut şi dezvoltat iniţial în
S.U.A.) au susţinut că utilizarea acestuia va conduce
la abrogarea drepturilor de proprietate intelectuală,
întrucât sistemul on-line se practică într-un mediu pur
virtual şi nu material, iar pe de altă parte, aceste
drepturi intră în conflict cu dreptul publicului la
informaţie, drept statuat de legislaţia SUA.
Apărătorii sistemului de protecţie a drepturilor
de proprietate intelectuală au înlăturat aceste teorii,
argumentând că dreptul de autor s-a desprins de aşa-
zisul „univers al hârtiei”, nemaifiind legat strict de un
suport material (vezi dreptul de comunicare pu blică
prin reprezentare scenică), iar în ceea ce priveşte
teoria privind încălcarea dreptului la informaţie, aici
trebuie făcută în mod clar distincţia dintre, pe de o
parte, opera de creaţie ca element supus protecţiei
juridice şi, pe de altă parte, informaţia care nu este
protejată prin dreptul de autor.
Având în vedere că Internetul, prin multiplele
sale servicii, prestate în diverse zone ale lumii, poate
antrena interese majore din sfera economică, culturală,
socială, politică, ştiinţifică, ş.a.m.d., interese care, la
rândul lor, pot determina o varietate de consecinţe, se
impune, o dată în plus, cunoaşterea clară şi indu -
bitabilă a regimului juridic aplicabil situaţiilor în
care un nume de domeniu, care conţine semne
grafice ce exprimă sau include o marcă protejată,
este utilizat de subiecţi diferiţi.
Acest aspect devine şi mai complicat dacă
adăugăm faptul că, în ultimul deceniu, acţiunea
necontrolată de dezvoltare explozivă a serviciilor de
Internet a suscitat o diversitate de puncte de vedere,
care au dezvăluit existenţa unor divergenţe în
gestionarea raportului dintre numele de domeniu
şi marcă şi care se construiesc pe teoriile iniţiale
privind regimul juridic de gestionare a serviciilor de
Internet, aşa cum au fost menţionate mai sus.
Plecând de la acestea, există grupuri de inte -
rese, care susţinând ideea renunţării la aplicarea
drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul
serviciilor on-line, consideră că Internetul trebuie să
fie un sistem deschis, „necenzurat” de un sistem
juridic şi că, cel puţin în principiu, orice utilizator/na -
vigator poate să îşi creeze un nou nume de domeniu
şi să lase la latitudinea forţei pieţei, rezolvarea
eventualelor conflicte create de utilizarea aceloraşi
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 13
4 Introducere în proprietatea intelectuală, Organizaţia
Mondială a Proprietăţii Intelectuale, traducere Rodica
Pârvu, Laura Oprea, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001
semne (mărci sau nume de domeniu) de către mai
multe persoane.
De cealaltă parte, oponenţii acestei teorii susţin
necesitatea existenţei unui cadru juridic clar şi
eficient, bazat pe principiile fundamentale ce guve -
rnează drepturile de proprietate intelectuală, deoarece
dezvoltarea liberă de noi TLD ar induce confuzie în
rândul consumatorilor, prin suprapunerea, dintre
semnele grafice reţinute ca nume de domeniu, cu sem -
nele grafice constituind o marcă legal înregistrată,
fapt ce implicit ar afecta ordinea economică.
V. Mecanisme alternative şi reguli de
rezolvare a disputelor
Reţinând această problematică ce implică
regimul proprietăţii intelectuale, rapoartele anuale
elaborate de Organizaţia Mondială pentru Proprietate
Intelectuală au evidenţiat situaţii în care, firme sau
companii, mai puţin rentabile sau notorii, au utilizat
pe Internet, cu rea credinţă şi în mod abuziv,
numele de marcă deţinut de un concurent, în scopul
degradării notorietăţii acestuia din urmă
5
sau pentru
acţiuni care vizau închirierea, revânzarea sau chiar
şantajarea titularului legal al mărcii, în condiţii evi -
dent păgubitoare pentru acesta.
Aceste situaţii, confuze sau de-a dreptul ilegale,
au ilustrat necesitatea elaborării unor reguli care să
clarifice şi eventual să evite conflictele de acest gen şi
au determinat guvernul american, cu acordul statelor
membre ale OMPI şi a altor organisme internaţionale,
să pună bazele unei instituţii care să gestioneze
numele de domeniu, fiind creat în acest scop Internet
Corporation for Assigned �ames and �umbers –
ICA�� – (cu sediul în Marina del Rey din Cali -
fornia). ICANN este astfel o firmă californiană non-
profit care s-a constituit în anul 1998, având drept
obiectiv supravegherea unui şir întreg de sarcini şi
activităţi legate de serviciile Internet, responsa -
bilităţi care până în acel moment erau îndeplinite de
către alte organizaţii, în numele Guvernului federal al
Statelor Unite.
Printre alte activităţi, ICANN a acreditat mai
multe instituţii internaţionale competente să soluţio -
neze pe cale arbitrală sau prin procedura medierii,
eventualele litigii în care există un conflict între un
proprietar legal de marcă şi deţinătorul unui nume de
domeniu: OMPI – Centrul de Arbitraj şi Mediere,
Forul Naţional de Arbitraj (National Arbitration Forum
– NAF), Institut for Dispute Resolution şi Asian
Domain Name Dispute Resolution Center, evident
rămânând la latitudinea reclamantului, alegerea
instituţiei pentru soluţionarea reclamaţiei/plângerii.
Ca o prioritate în stabilirea legalităţii unui
nume de domeniu, care să nu intre în conflict cu un
eventual titular de marcă, s-a impus necesitatea
stabilirii unor norme care să reglementeze proce -
durile legate de dobândirea şi utilizarea unui nume
de domeniu. Adoptarea acestora implică, din partea
solicitantului unui nume de domeniu, sem narea unei
declaraţii pe proprie răspundere care atestă faptul că
numele de domeniu pe care îl înregistrează nu va
vătăma drepturile unei persoane (inclusiv drep -
turile de proprietate intelectuală), fiind obligatoriu ca
înregistrarea să nu fie făcută cu rea credinţă sau cu
încălcarea unei legi.
În continuarea şi finalizarea completă a acestei
strategii, în anul 1999, ICANN a adoptat o politică
unitară de soluţionare a disputelor privind numele
de domeniu şi care a fost preluată de toate registrele
naţionale acreditate în acest scop.
Pe Internet, fiecare nume de domeniu este
unic, iar principiul utilizat, conform regulilor men ţio -
nate este „primul venit, primul servit”, consi de -
rându-se, totodată, că o denumire adecvată dă
per sonalitate unei entităţi (persoană fizică sau juri dică)
şi că este menită să dea încredere potenţialilor clienţi.
Conform regulilor aplicate, în special de
organismele menţionate şi cu precădere de OMPI,
prin convenţia de înregistrare a unui nume de
domeniu nu se conferă un drept de proprietate
sau un drept legal exclusiv similar drepturilor de
proprietate intelectuală, ci un simplu drept de
folosinţă asupra denumirii respective (site)
6
şi pe
care deţinătorul poate publica diferite informaţii,
prezentări, poate face oferte, publicitate, operaţiuni
comerciale, ş.a.m.d..
VI. Administrarea litigiilor la nivel OMPI
Întrucât majoritatea litigiilor referitoare la
utilizarea ilicită a numelor de domeniu vizează regi -
mul juridic consfinţit prin reglementările din sfera
proprietăţii industriale, OMPI a inclus în structura sa
Centrul de Arbitraj şi Mediere, instituţie care,
începând cu anul 1999, a pus la dispoziţia titularilor
de marcă mecanisme internaţionale eficace contra
înregistrărilor şi utilizărilor cu rea credinţă a
Studii, opinii, informări
14 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
6 ibidem
5 La gestion des noms et adresses de l’Internet: questionsde propriété intélectuelle, Rapport final concernant le
processus de consultations de l’OMPI sur les noms de
domaine de l’Internet, OMPI, 30 avril 1999
numelor de domeniu şi a cărui activitate este de a
presta servicii extrajudiciare rapide şi economice de
soluţionare a litigiilor ce implică drepturile de pro -
prietate industrială.
În soluţionarea litigiilor prezentate la mediere,
Centrul OMPI administrează procedurile şi pronunţă
soluţiile în virtutea Principiilor Directoare refe -
ritoare la Reglementările Uniforme ale Litigiilor
privind �umele de Domeniu (Uniform Domain
Name Dispute Resolution Policy – UDRP), adoptate
de ICANN.
Aceste principii se aplică în mod exclusiv
cazurilor de înregistrare abuzivă sau cu rea
credinţă a numelor de domeniu şi deşi sunt foarte
apreciate de către titularii de marcă, întrucât conduc
la o soluţionare rapidă (maximum 45 de zile) cu
costuri minime, ele nu prejudiciază dreptul păr -
ţilor de a se adresa unui tribunal naţional
competent, neexistând în acest sens, nicio restricţie
referitoare la accesul părţilor la instanţă, nici înainte,
nici în timpul şi nici ulterior formulării plângerii la
Centrul OMPI.
Cadrul în care se desfăşoară activitatea de
arbitraj sau mediere la nivelul Centrului OMPI im -
plică aplicarea şi respectarea procedurii menţionate
mai sus (UDRP) în care sunt obligatorii respectarea
mai multor condiţii de formă şi de fond, impuse de un
cadru complex de norme de reglementare şi reco -
mandare, dezvoltate ulterior şi care includ:
– Politica de Soluţionare Uniformă a Liti -
giilor cu privire la numele de domenii (politica);– Regulile de Soluţionare Uniformă a Liti -
giilor cu privire la numele de domeniu (regulile);– Regulile suplimentare OMPI pentru Poli -
tica de soluţionare Uniformă a litigiilor cu privire la
numele de domenii (regulile suplimentare).Cerinţele de procedură şi de fond impuse de
acest set de norme, vizează crearea unui cadru obiec -
tiv, constituit din multe etape obligatorii, printre care
se numără:
– verificarea plângerii reclamantului, inclu -
siv a numelui pe care este înregistrat numele de
domeniu;
– nominalizarea membrilor completului
(poate fi şi membru unic);
– stabilirea limbii de lucru în funcţie de
elementele concrete depuse de părţi;
– prezentarea situaţiei de fapt;
În acţiunea de soluţionare a plângerii, ele -
mentul principal de analiză avut în vedere, în cazul
interacţiunii dintre cele două concepte, pleacă de la
stabilirea distinctivităţii mărcii încorporate într-un
anumit nume de domeniu şi din această perspectivă,
completul de mediere/arbitraj trebuie în mod
obligatoriu să verifice şi să analizeze, în principal,
patru aspecte de fond:
1. Dacă reclamantul deţine drepturi asupra
mărcii;
2. Dacă numele de domeniu în litigiu este
identic sau similar cu marca, astfel încât să producă
confuzie cu respectiva marcă;
3. Dovada lipsei de drepturi şi de interese
legitime ale pârâtului;
4. Dovada că numele de domeniu în litigiu a
fost înregistrat şi este folosit cu rea credinţă;
Cu privire la punctul 3 au existat cazuri în
care, deşi reclamantul trebuia să facă dovada preten -
ţiilor sale, completul a răsturnat sarcina probei, reţi -
nând faptul că reclamantul nu putea proba un fapt
negativ. Dacă pârâtul nu face această dovadă, se
consideră că reclamantul a îndeplinit condiţiile
stabilite în politica OMPI menţionată mai sus.
În ceea ce priveşte punctul 4, înregistrarea
cu rea credinţă si utilizarea cu rea credinţă trebuie
să fie, de regulă, îndeplinite cumulativ.
În concepţia de înregistrare cu rea credinţă
se pot întruni mai multe forme finale de utilizare cu
rea credinţă, cum ar fi: revânzare ulterioară către
titularul de marcă (evident contra unei sume dispro -
porţionate), defăimarea firmei titulare de marcă,
şantajul sau compromiterea activităţii acesteia prin
reclame înşelătoare sau anunţuri ciudate, ş.a.m.d..
Luând în consideraţie toate elementele ce re -
zultă din verificarea aspectelor invocate mai sus,
precum şi a celor ce pot rezulta din natura speţei ana -
li zate, Completul de mediere şi arbitraj analizează
problematica litigiului, constată şi poate dispune, în
conformitate cu procedurile UDPR-OMPI:
– transferul numelui de domeniu către titularul
de marcă;
– respingerea plângerii reclamantului;
– anularea numelui de domeniu, (cazuri rare).
Conform datelor prezentate în anul 2011 de
Centrul de Arbitraj şi de Mediere OMPI şi incluse în
cadrul Raportului celei de-a 40 sesiuni a Adunării
Generale OMPI, în perioada 2009-2011, Centrul a
soluţionat în baza principiilor UDPR, mai mult de
21.000 de litigii, cu subiecţi provenind din 163 de
ţări, iar în ceea ce priveşte domeniul în care activau
reclamanţii se precizează că aceştia proveneau, cu
precădere, din mediul farmaceutic, biotehnologie,
mediul comercial sau sistemul financiar – bancar.
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 15
Desprinzându-se ca o necesitate generală,
impusă de complexitatea litigiilor soluţionate pe baza
principiilor UDPR, Consiliul ICANN a aprobat şi o
serie de Recomandări – G�SO formulate de
Organizaţia pentru Nume de Domeniu (Generic
Names Supporting Organisation – GNSO), din care
prezintă relevanţă pentru titularii de marcă Reco -
man darea nr. 3 din iunie 2008 conform căreia
numele de domeniu nu trebuie să aducă atingere
drepturilor recunoscute sau opozabile terţilor, în
virtutea principiilor juridice general admise şi uni -
versal recunoscute.
Printre aceste drepturi, prevăzute şi garantate
pe plan internaţional, figurează în mod special cele
enunţate în Convenţia de la Paris pentru protecţiaproprietăţii industriale din 1883 (cu precădere
drepturile ataşate mărcilor), Pactul internaţionalcu privire la drepturile civile si politice, (adoptat la
16 decembrie 1966 de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite) precum şi cele enun -
ţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului(ONU-1948).
Susţinând aceeaşi idee, Comitetul Consultativ
Guvernamental al ICANN (Governmental Advisory
Committee – AC) a publicat în anul 2007 – Prin -cipiile GAC privind noile gTLD2
care prevăd în mod
special: „Procesul de creare de noi gTLD trebuie săţină cont de drepturile anterioare ale terţilor, înspecial drepturile asupra mărcilor şi asupra nume -lor comerciale şi siglelor organismelor interguver -namentale”.
VII. Situaţia în România
Politica unitară de soluţionare a disputelor
privind numele de domeniu, elaborată de ICANN, a
fost adoptată şi de România prin Registrul naţional
de Nume Domenii – R�C – (Romanian National
Com puter Network) în anul 1999.
Conform acestei politici, cererile pentru înre -
gis trare de noi nume de domeniu sunt procesate
automat, în ordine cronologică, după plata unei taxe,
cu respectarea aceluiaşi principiu de „primul sosit,
primul servit”, iar cel ce înregistrează domeniul îşi
asumă întreaga responsabilitate pentru datele comple -
tate în formularul on-line. În vederea perfectării contractului, solicitantul
declară pe propria răspundere că prin înregistrarea
respectivului nume de domeniu nu va încălca drep -
turile vreunei persoane, înregistrarea nefiind
efectuată cu rea credinţă sau cu încălcarea vreunei
legi interne.
Din perspectivă juridică, prin înregistrarea
unui nume de domeniu, se perfectează de fapt un
contract care conţine o clauză compromisorie şi care
nu conferă dobânditorului numelui de domeniu,
un drept de proprietate asupra acestuia sau un alt
drept legal, similar drepturilor de proprietate intelec -
tuală, ci se dobândeşte doar un simplu drept de
folosinţă, contractul încadrându-se în categoria
contractelor nenumite.
La fel ca şi politica în domeniu, promovată pe
plan mondial, orice dispute (litigii) între persoane cu
privire la dreptul de folosinţa a unui nume de
domeniu, pot fi rezolvate, de preferinţă mai întâi prin
mediere/arbitrare şi apoi prin intermediul instanţei,
iar în prezent din statistica Centrului OMPI se reţine
că pe rolul acestuia s-au înregistrat în ultimii ani mai
multe litigii, provenind din România, de exem -
plu: Dosar DRO2010-0010 infinity.ro sau Dosar
DRO2009-0008 schering-plough.ro28,,ambele nume
de domeniu în litigiu fiind înregistrate la RNC.ro.
Cu privire la acest aspect, este de precizat faptul
că începând cu anul 2003, instanţele române care au
avut de soluţionat litigii în această materie, au urmărit
în desfăşurarea etapelor jurisdicţionale respectarea defacto a cerinţelor instituite de OMPI, iar de drept au
făcut aplicare textelor legale ce constituie cadrul
juridic intern în domeniu şi ne referim în principal la
Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiilegeografice, Legea nr. 451/2004 privind marca tem -po rală, Legea nr. 455/2001 privind sem nă turaelectronică, Legea nr. 365/2002 privind comerţulelectronic, Legea nr. 51/2003 privind regimul juridical contractelor la distanţă şi nu în ultimul rând, la
legislaţia civilă ce reglementează principiile răs -
punderii civile delic tuale, făcând aplicaţie dispo -
ziţiilor ce instituie prezumţia legală a bunei credinţe
în afaceri.
Sub acest aspect, invocăm, cu titlu exempli -
ficativ, concluziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Jus -
tiţie din Decizia nr. 2279 din 13 martie 2007,
pro nunţată de Secţia Civilă şi de Proprietate Intelec -
tuală, la recursul formulat împotriva sentinţei pro -
nunţate de Tribunalul Bucureşti, conform căreia,
reaua credinţă la înregistrarea numelui de domeniu,
care poate afecta drepturile de proprietate intelec -
Studii, opinii, informări
16 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
7
vezi: http://www.icann.org/
8
http.//www.wipo.int/amc/en/domains/decisions
tuală, rezidă din faptul achiziţionării unui nume de
domeniu, identic cu o marca protejată şi care nu are
nici o legă tură cu propriile activităţi comerciale. Prin
înregistrarea cu rea-credinţă a unui nume de
domeniu identic sau similar cu marca se săvâr -
şeşte un fapt juridic civil ilicit ce aduce atingere
dreptului la marcă.
Concluzia a fost enunţată în cadrul litigiului
generat de acordarea de către ROLTD a dreptului de
folosinţă a numelui de domeniu „laropharm.ro”,către o persoană juridică, ce nu avea nici o tangenţă
cu titulara mărcii înregistrate „Laropharm”. Preju di -
ciul adus reclamantei titulare de marcă constă, în
principal, în imposibilitatea acesteia de a-şi utiliza
marca drept nume de domeniu în activitatea on-line, inclusiv în fapte de comerţ electronic şi a celor -
lalte acţiuni de natură economică promovate în mediu
virtual, cum ar fi: oferte diverse, servicii marketing,
publicitate ş.a.m.d..
Pe de altă parte, s-a reţinut şi faptul că utili za -
torii comercianţi ce navighează pe Internet cu scopul
de a afla informaţii legate de produsele marcate, în
momentul în care utilizează numele de domeniu ce
conţine denumirea laropharm.ro ajung la o altă com -
panie, şi nu la titulară, obturând astfel existenţa
unor potenţiali achizitori de bunuri oferite spre
vânzare, fapt ce poate fi generator de prejudiciu
material, pentru deţinătoarea legală a mărcii
„Laropharm”.
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 17
VIII. Concluzii.
În cadrul Reuniunii desfăşurate la Singapore în
luna iunie 2011, Consiliul de Administraţie al
ICA�� a aprobat punerea în aplicare a unui Program
de extindere a unor noi potenţiale gTLD care nu sunt
restricţionate, (gen .com sau .net), plan care a stârnit
un nou val de polemici în rândurile marilor jucători de
pe scena informatică mondială on-line.Unii au apreciat că această acţiune va crea noi
oportunităţi în spaţiul virtual şi va contribui la
extinderea şi funcţionarea benefică a pieţei mondiale
prin îmbunătăţirea mediului concurenţial, iar alţii
consideră că, dimpotrivă, aceasta va crea noi difi -
cultăţi pentru titularii de drepturi de proprietate
intelectuală şi pentru alţi utilizatori.
Aceştia din urmă au promis desfăşurarea unor
forme de protest, inclusiv înaintarea unor plângeri
oficiale la autorităţile competente precum OMPI,
OMC sau chiar la nivelul instanţelor internaţionale,
susţinând că deschiderea unor noi frontiere în
universul web, le expune activitatea la riscuri infor -
matice derivate.
Domeniul fiind de o complexitate deosebită,
fără a putea previziona acţiunea viitorului, apre -
ciem că rămâne în sarcina marilor navigatori pe
Internet, a celorlalţi subiecţi din sfera lumii reale,
precum şi a organismelor internaţionale com -
petente, să contribuie la gestionarea de o manieră
legală sau cel puţin în spirit fair play a fenomenului.
Despre Olga Ionescu, doamna Olguţa, cum îi
spuneau cu plăcere şi mult respect cei apropiaţi chiar
şi pe vremea când eram „tovarăşi”, n-aş fi crezut şi nu
mi-aş fi dorit să vorbesc la trecut şi, mai ales, postum.
Am cunoscut-o prin anul 1984 când m-am
transferat la Consiliul Legislativ din acea vreme, venind
din fosta Procuratură Generală, Direcţia re cur suri
extraordinare civile, loc de unde a „provenit” şi doamna
Olga Ionescu. Dumneaei a făcut parte din „generaţia
de aur” care a constituit fostul Consiliu Legislativ
condus de regretatul profesor Ioan Ceterchi, generaţie
care i-a cuprins, printre alţii pe Victor Dan Zlătescu,
Ion Nestor, Iulian Poenaru, Constantin Bejenaru, Arthur
Hilsenrad, Vasile Stănescu, Ilariu Mrejeru, Mihai
Constantinescu, Costică Oprişan, Maria Leiss.
Toţi aceştia, selecţionaţi în primul rând după
calităţile lor ştiinţifice şi profesionale, s-au străduit
să aducă în această instituţie, chemată să contribuie la
edificarea legislaţiei regimului comunist, măcar o
părticică din tradiţiile pozitive ale dreptului şi legis -
laţiei româneşti interbelice şi cel puţin să informeze
autorităţile vremii despre reglementările legale
adoptate în diferite domenii de statele occidentale.
Am avut bucuria să-i fiu coleg de birou, îm -
pre ună cu prietenul nostru Lucian Stângu, ajuns după
1990 judecător la Curtea Constituţională. I-am ad -
mirat caracterul deschis, prietenos, echilibrat, firea
ve selă care ştia să aducă bună dispoziţie, să îndepăr -
teze tensiunile şi stresul, să creeze o atmosferă de
colegialitate. Specialistă în dreptul muncii şi dreptul
familiei, a căutat mereu, implicându-ne şi pe noi cole -
gii ei, să includem în legile de profil elemente pozi -
tive pentru oameni, să aducem la cunoştinţa factorilor
de decizie drepturile fundamentale ale cetăţenilor,
recunoscute şi consacrate pe plan internaţional.
În anul 1996, după instituţionalizarea actua -
lului Consiliu Legislativ după modelul statelor de
drept democratice şi numirea mea ca Preşedinte al
acestuia, doamna Olga Ionescu mi-a acceptat
rugămintea de a se alătura colecti vului care a lucrat la
organizarea instituţiei, la ela borarea regulamentelor
interne de funcţionare şi a avut o contribuţie
însemnată, alături de colegii noştri, doamna Cornelia
18 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVde-a lungul timpului
În amintirea unei colege dragi
Vasilescu, domnul Victor Ionescu ş.a., la organizarea
evidenţei oficiale a legislaţiei şi la elaborarea
primului Repertoriu al legislaţiei României, precum
şi la elaborarea proiectelor de legi pentru abrogarea
legilor comuniste anacronice.
Iată numai câteva argumente pentru care apre -
ciez şi salut gestul conducerii Consiliului Legislativ
şi în mod distinct al Secţiei de Evidenţă Oficială a
Legislaţiei şi Documentare de a dedica doamnei Olga
Ionescu un binemeritat In memoriam, după cum se
cuvine să elogiez, în general, preocuparea instituţiei
de a cinsti înaintaşii care şi-au dedicat priceperea şi
preocupările lor ştiinţifice şi profesionale activităţii
legislative şi s-au pus în slujba legislatorilor.
Olga Ionescu face parte şi va rămâne, fără
îndoială, în galeria personalităţilor înscrise la loc de
cinste în istoria Consiliului Legislativ prin calităţile
sale profesionale, intelectuale şi umane.
prof. univ. dr. Valer DORNEANU
Preşedinte al Consiliului Legislativ
în perioada 1995-1999
Preşedinte al Camerei Deputaţilor
în perioada 2000-2004
S-a împlinit un an de la încetarea din viaţă a
prestigioasei juriste Olga Ionescu, care a jucat un rol
important în buna desfăşurare a activităţii celui de-al
doilea şi a celui de-al treilea Consiliu Legislativ.
Olga Ionescu, care a purtat
anterior, după soţ, numele de
Dumitrescu, s-a născut la 21
iunie 1930 în Bucureşti. A studiat
între anii 1949-1953 la Facultatea
de Drept a Universităţii din
Bucureşti şi şi-a dat examenul de
diplomă în 1954.
Între 18 noiembrie 1953 şi
1 februarie 1955 a fost avocat stagiar, făcând parte
din colectivul de avocaţi Vidra – Bucureşti. Începând
de la 1 februarie 1955 şi până la 1 martie 1960 a fost
încadrată consultant la Tribunalul Suprem. În
perioada 11 martie 1960 – 1 iulie 1963 a lucrat în
calitate de jurisconsult la întreprinderile de reparaţii
auto nr.6 şi nr.17 din Bucureşti, aparţinând de
Ministerul Transporturilor. De la 1 iulie 1963 şi până
la 1 martie 1972 a funcţionat ca procuror la Pro cu -
ratura Generală, Direcţia pentru recursuri extra -
ordinare în materie civilă.
Cu începere de la 1 martie 1972, imediat după
înfiinţarea celui de-al doilea Consiliu Legislativ, Olga
Ionescu şi-a început activitatea în această instituţie
juridică de renume a ţării în calitate de expert în
Secţia a II-a, pentru dreptul civil, dreptul procesual
civil, dreptul familiei, dreptul internaţional privat şi
dreptul muncii. Şef al acestei secţii era Constantin
Bejenaru, care l-a avut drept adjunct pe Victor Dan
Zlătescu, ambii jurişti de mare valoare. În anul în care
a debutat la Consiliul Legislativ, Olga Ionescu a fost
colegă în secţia amintită cu reputatul jurist Arthur
Hilsenrad.
Olga Ionescu a realizat, în colaborare cu
Constantin Bejenaru, lucrarea Codul muncii peînţelesul tuturor, apărută în 1974 şi reeditată ulterior
în 1976, ca urmare a succesului de care s-a bucurat în
rândul opiniei publice. Scrierea acestei cărţi, ce a fost
difuzată pe piaţă în zeci de mii de exemplare, a
implicat multe ore de muncă după programul de
serviciu. Periodic, cei doi autori îşi confruntau opi -
niile, Constantin Bejenaru dând dovadă de o
deosebită receptivitate faţă de argumentele colegei
sale.
Codul muncii pe înţelesul tuturor a fost astfel
gândit de cei doi autori încât să servească drept
instrument de lucru ori de câte ori ar fi apărut nece -
sitatea cunoaşterii şi soluţionării juridice a unor situaţii
concrete ivite în relaţiile de muncă. Lucrarea a fost
realizată pe
s t r u c t u r a
C o d u l u iMuncii, pe
capitole şi
articole, fie -
care capitol
pri mind un
titlu care
prezenta sin -
tetic conţinutul
regle mentării
din textul
respectiv, ceea
ce a înlesnit
găsirea expli -
c a ţ i i l o r
necesare. În lu -
crare s-a avut
în vedere şi
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 19
M e d a l i o n
In memoriam OLGA IONESCU – juristă prestigioasă şi membru de seamă al Consiliului Legislativ
Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU
Preşedinte de Secție
Consiliul Legislativ
s-au in tro dus referirile necesare la prin ci palele acte
norma tive, în vigoare în perioada elaborării ei, precum
şi la unele decizii ale Tri bunalului Su prem care aveau
con tingenţă cu materia din Cod, la care s-au dat şi
explicaţiile necesare.
Olga Ionescu a realizat de asemenea, împreună
cu Constantin Bejenaru şi Gabriela Ioan (soţia
ministrului justiţiei, primul de după 1990, Teofil Pop,
decedat prematur la 2 decembrie 1998 în Bucureşti),
studiul Transformările legislaţiei muncii în Româniacontemporană, publicat în volumul Dreptul româ -nesc contemporan – evoluţii şi perspective, coordonat
de profesor doctor docent Ioan Ceterchi, preşedintele
celui de-al doilea Consiliu Legislativ în perioada
1971-1980, şi apărut, în 1977, la Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică.
Şi-a încheiat activitatea la cel de-al doilea
Consiliu Legislativ la 1 februarie 1990, când s-a
înscris la pensie pentru limită de vârstă. În 1989,
practic ultimul an de activitate al acestui Consiliu
Legislativ, Olga Ionescu era referent de specialitate
principal I şi era colegă în Secţia a II-a cu Lucian
Stângu, consilier permanent şi şef al secţiei şi cu
Valer Dorneanu, consilier permanent.
În perioada 30 august 1993-15 iulie 1996,
Olga Ionescu a lucrat la Ministerul Justiţiei, în
Serviciul de informatică juridică, unde a deţinut
funcţia de consilier juridic I, dar cu jumătate de
normă, cumulând salariul cu pensia. La acest minister
s-a preocupat în mod deosebit de modulul SILEG din
Sistemul informatic juridic românesc – SIJUR şi a
fost implicată în lucrările de alcătuire a unui tezaur
juridic tematic, asigurând, totodată, lucrările redac -
ţionale, de sistematizare şi clasificare pentru seturile
de jurisprudenţă rezumată ale Curţii Supreme de
Justiţie (SIPRAJUR).
La 15 iulie 1996, Olga Ionescu s-a transferat
în interesul serviciului de la Ministerul Justiţiei la cel
de-al treilea Consiliu Legislativ, înfiinţat prin Legeanr.73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţio -narea Consiliului Legislativ. A fost angajată, prin
cumul cu pensia, consilier, cu o jumătate de normă, în
Departamentul de informatică legislativă al Consi -
liului Legislativ, unde a putut să-şi valorifice expe -
rienţa acumulată la Ministerul Justiţiei. În anul 2000
era consilier în Secţia a III-a, adică în Secţia de
evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare. La 1 fe -
bruarie 2003, Olga Ionescu a trecut, în calitatea sa de
consilier, la o activitate cu normă întreagă, iar la
16 septembrie 2003 a părăsit cel de-al treilea Consiliu
Legislativ, în urma încetării contractului de muncă
prin acordul părţilor.
Membrii celui de-al doilea Consiliu Legislativ. Olga Ionescu seaflă în primul rând, între Ioan Ceterchi şi Ilariu Mrejeru
De la înfiinţarea, în 1996, a celui de-al treilea
Consiliu Legislativ, s-a continuat activitatea efectuată
în cel de-al doilea Consiliu Legislativ privind reali -
zarea evidenţei oficiale a legislaţiei României.
Această evidenţă a constituit baza de plecare pentru
elaborarea Repertoriului legislaţiei României, întoc -
mit de actualul Consiliu Legislativ, care a avut, din
1997, o apariţie anuală, precum şi pentru activi tatea
de reexaminare a legislaţiei anterioare adoptării ac -
tua lei Constituţii. În această muncă de mare răspun -
dere a fost implicată şi Olga Ionescu, care, alături de
consilierii Cornelia Vasilescu şi Costache Cazacu, şi
ei foşti membri ai celui de-al doilea Consiliu Legis -
lativ, au fructificat din plin experienţa acumulată în
anii în care au lucrat în precedentul Consiliu Legis -
lativ. Munca depusă de Olga Ionescu a fost înglobată
în volumele masive ale Repertoriului legislaţieiRomâniei – Evidenţă oficială, apărute până în 2003,
an în care reputata juristă s-a retras de la Consiliul
Legislativ. În prezent, rezultatele acestei munci te -
nace şi dificile, preluată şi continuată cu succes de
Izabella Navroţchi, Caliopi Albu şi Cristina Chihaia,
apar pe site-ul Consiliului Legislativ şi pe cel al
Came rei Deputaţilor de pe Internet, fiind materia -
lizate şi pe CD.
După cum evidenţiază Izabella Navroţchi, şef
de sector din cadrul Secţiei de evidenţă oficială a
legislaţiei şi documentare: „Evidenţa legislativă şiîntocmirea Repertoriilor legislaţiei poate ficonsiderată o activitate plictisitoare, repetitivă şideloc creativă. Dar corecta analiză a unui actnormativ, în vederea întocmirii fişei de evidenţă areglementării, cu toate implicaţiile pe care actul leare în legislaţia activă, ulterior înregistrarea precisăa funcţiilor pasive, contribuie la perceperea corectăa prevederilor legale şi la regăsirea facilă a
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
20 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
informaţiilor juridice de către legiuitori şi utilizatoriidreptului.
În acest domeniu au activat, în cadrul celuide-al treilea Consiliu Legislativ, doamnele consilierOlga Ionescu şi Cornelia Vasilescu, având o bogatăexperienţă, materializată în editarea, începând cuanul 1998, a 6 ediţii ale Repertoriului legislaţieiRomâniei, lucrări de mare întindere, cuprinzândevidenţa oficială a actelor normative, cu începere dela 1864.
Cei care am activat în cadrul Sectorului deevidenţă oficială a legislaţiei şi de elaborare aRepertoriului, sub îndrumarea acestor două doamne,am valorificat la maximum bogata lor experienţă îndomeniul evidenţei legislative, admirând în primulrând răbdarea şi meticulozitatea acestora, încondiţiile în care, abia începând cu anul 2003,evidenţa a fost informatizată.
Până la acea dată, totul se opera pe suport dehârtie, apoi fiecare înregistrare era controlată şisupervizată de cele două doamne. �umai printr-oatentă, precisă şi corectă analiză a datelor operate afost posibilă întocmirea în bune condiţii a tuturorediţiilor Repertoriului.
Cei care am continuat truda acestor înaintaşiam înţeles că numai printr-o muncă susţinută şitemeinică poate fi realizată evidenţa legislativă, osingură şi mică greşeală putând avea implicaţiiimportante”.
Olga Ionescu a încetat din viaţă, spre marele
regret al familiei, prietenilor, colegilor de serviciu,
persoanelor care au cunoscut-o, în urma trauma tis -
mului provocat de accidentul de maşină din decem -
brie 2011.
Astfel, fosta sa colegă de secţie, Izabella
Navroţchi, precizează: „Mărturisesc că scriu acesterânduri cu mare emoţie şi părere de rău; despre odoamnă distinsă şi rafinată, buna noastră colegăOlga Ionescu, care a plecat dintre noi aşa cum atrăit, într-o mare discreţie. Vestea morţii ei, la multtimp după tragicul eveniment, ne-a întristat foartemult pe toţi cei care am cunoscut-o şi care am lucratcu ea, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtăde timp. �e-o amintim cu mult drag, ca pe o distinsăcolegă, profesionistă desăvârşită care a împărtăşitcolegilor mai tineri vasta sa experienţă profesională,dar şi umană. Mereu cu zâmbetul pe buze, avea câteo vorbă bună şi o povaţă pentru fiecare dintre noi,mai tinerele sale colege, îndrumări de ordinprofesional, dar, aşa cum am amintit, şi uman. Iar,când era cazul, cu o delicateţe rar întâlnită, ştia săfacă o mustrare fără a jigni sau supăra, făcea partedin categoria acelor oameni speciali în companiacărora am vrea să trăim mereu.
Ceea ce m-a frapat în mod special la doamnaOlga Ionescu a fost eleganţa sa şi aerul aristocratic,eleganţă pe care a încercat să ne-o inspire şi nouă.Parcă o văd intrând pe uşa biroului, cu zâmbetulacela, îndrăznesc să spun, ştrengăresc, deşi înaintaseîn vârstă, mereu elegantă şi aranjată. Îşi păstraseacea prospeţime a spiritului, în ciuda faptului cănecazurile vieţii nu o ocoliseră. �u vorbea foartemult. Se aşeza la biroul din colţ şi se apuca imediatde muncă, o muncă meticuloasă, pe care o făcea cumultă răbdare şi pasiune. Păstrăm şi acum registreleei cu date de evidenţă, într-o caligrafie desăvârşită,registre care au stat la baza întocmirii primelor ediţiiale „Repertoriului legislaţiei României – evidenţăoficială”, după anul 1996.
Cuvintele sunt sărace şi nu pot exprima întotalitate personalitatea şi grandoarea unui om. Îmivoi aminti mereu cu drag de doamna Olga Ionescu!Dumnezeu să o odihnească în pace!”
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 21
Olga Ionescu a elaborat, împreună cu Cornelia
Vasilescu, fosta sa colegă de secţie de la actualul
Consiliu Legislativ, volumele Codul comercial(Editura Monitorul Oficial, 1998), Legislaţie privindasociaţiile şi fundaţiile (Editura Monitorul Oficial,
1998) şi Codul comercial şi alte reglementărireferitoare la raporturile juridice comerciale(Editura All Beck, 2001), toate trei coordonate de
Sorin Popescu, preşedintele Secţiei de evidenţă
oficială a legislaţiei şi documentare a celui de-al
treilea Consiliu Legislativ.
Unul din cei mai importanţi specialişti din
domeniul juridic care şi-au adus o contribuţie impor -
tantă la bunul mers al celui de-al doilea Consiliu
Legislativ, din perioada 1971 – 1989, a fost Scarlat
Şerbănescu, de altfel un bun cunoscător şi a activităţii
Consiliului Legislativ interbelic (1926 – 1948).
Scarlat Şerbănescu s-a născut la 26 septembrie 1913
la Piteşti într-o familie originară din Vâlcea, cu vechi
tradiţii în magistratură. Bunicul din partea mamei,
Scarlat Popescu, s-a ilustrat ca procuror general al
Curţii de Casaţie pe la 1900, iar tatăl său, Virgil
Şerbănescu, a funcţionat, până la pensionare, la
Curtea de Apel din Craiova, unde la un moment dat
a ajuns preşedinte.
După absolvirea Facultăţii de Drept, Scarlat
Şerbănescu şi-a luat doctoratul. Cariera de magistrat
şi-a început-o ca judecător supleant în Tribunalul
Constanţa, urmând apoi drumul ascendent la instan -
ţele cu sediul în Bucureşti: Tribunalul Ilfov, Curtea
de Apel şi Tribunalul Suprem, unde a fost ales numai
pe baza meritelor sale profesionale.
După cum îşi amintea profesorul Octavian
Căpăţână, „în perioada comunistă, ca judecător înTribunalul Ilfov, Scarlat Şerbănescu a avut curajulcivic să admită contestaţia la executare a pedepseicu închisoarea, introdusă de către Maria Antonescu(văduva mareşalului Ion Antonescu), anulând hotă -rârea prin care fusese condamnată fără să fi fostcitată, deoarece i se ignora domiciliul. Sancţiuneapentru Scarlat Şerbănescu urma să fie trimiterea înlagăr pe Bărăgan. Dar, secretarul general din aceavreme de la Ministerul Justiţiei, Ciprian Raţiu, fostpreşedinte al Secţiei comerciale din Tribunalul Ilfov,care cunoştea perfect valoarea profesională şiintransigenţa lui Scarlat Şerbănescu, s-a opus cate -goric, obţinând ca sancţiune transferarea acestui
magistrat incomod la Tribunalul din Fălticeni.”Scarlat Şerbănescu a reuşit însă să fie încadrat, pe o
perioadă lungă de timp, într-o unitate din Bucureşti a
notariatului de stat, ce a luat locul notarilor publici
din trecut.
A lucrat, rând pe rând, ca redactor, redactor şef
adjunct şi redactor şef la revista „Justiţia Nouă”.
A fost, de asemenea, consilier la Ministerul Justiţiei,
la Direcţia de studii.
Scarlat Şerbănescu era necăsătorit, fără copii.
Locuia împreună cu sora sa, Florica Şerbănescu,
doctor în medicină.
Revenirea neaşteptată în magistratură a lui
Scarlat Şerbănescu, deşi nu avea „calitatea de mem -
bru P.C.R.”, a constituit un moment important pentru
activitatea sa juridică. Conform opiniei profesorului
Octavian Căpăţână, pe Scarlat Şerbănescu l-arecuperat în magistratură Teodor Mandrea, coleg defacultate de la Iaşi cu Alexandru Voitinovici. Acestadin urmă a înţeles să cureţe treptat Curtea Supremăde judecătorii fără carte, instalaţi după 1944 de cătrecomunişti, înlocuindu-i cu elemente de valoare,printre care Scarlat Şerbănescu, recomandat deTeodor Mandrea. La Curtea Supremă, ScarlatŞerbănescu a funcţionat cu înalt prestigiu până lapensionare. Astfel, Scarlat Şerbănescu a activat ca
judecător la Tribunalul Suprem, secţia civilă, în
perioada 24 ianuarie 1963 – 24 iulie 1975, când s-a
pensionat.
După pensionare a funcţionat în calitate de
consilier temporar la nou înfiinţatul Consiliu Legislativ.
În 1978, după ce cunoscutul profesor univer -
sitar Tudor R. Popescu a devenit, după academicianul
Traian Ionaşcu, preşedinte al Comisiei de Arbitraj
pentru Comerţ Exterior, organism jurisdicţional
permanent pentru soluţionarea litigiilor comerciale
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
22 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
M e d a l i o n
SCARLAT ŞERBĂNESCU – un judecător de elită,cu un caracter nobil
Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU
Preşedinte de Secție
Consiliul Legislativ
cu elemente de extraneitate, ce funcţiona pe lângă
Camera de Comerţ şi Industrie a României, Scarlat
Şerbănescu a fost numit arbitru. Pensionar fiind,
Scarlat Şerbănescu a lucrat cu aceeaşi râvnă ca
arbitru, dar şi în calitate de consilier juridic (consul -
tant) la Ministerul Justiţiei, până aproape în ultimul
moment al vieţii.
„Scarlat a fost un om al muncii neobosite şidornic de viaţă încât, pe bună dreptate, poate fi datca exemplu pentru tinerele generaţii de jurişti2”,
considera valorosul jurist Gheorghe Butnăreanu,
prieten din tinereţe al lui Scarlat Şerbănescu.
În portretul pe
care i l-a făcut,
Gheorghe Butnărea -
nu scria: „A lucratdin răsputeri în via ţapublică şi parti -culară. Codul fa mi -liei, adnotat şico mentat de ScarlatŞerbănescu, a avut orăspândire bine me -ri tată; personal l-amgăsit şi pe masa delucru a unui notardin îndepărtata co -
mună Independenţa de la graniţa dobrogeană. Calucrător în justiţie, ca magistrat a luptat pentrurăspândirea adevărului, dreptăţii şi ştiinţei juridice,fidel principiului scripta manent în hotărârileredactate sau scrierile sale cu caracter juridic.Scarlat Şerbănescu a fost un om de cinste, onoare şiprobitate profesională. Dacă se va scrie, cândva,Istoria justiţiei româneşti, Scarlat Şerbănescu poateocupa un loc de merit şi va constitui un exemplupentru viitorii jurişti. [...] Scarlat Şerbănescu a iubitmult viaţa. Iubea marea, plaja, fiind anual văzut laEforie �ord! Iubea muntele încât an de an mergea laCălimăneşti şi nu se mai sătura să admire priveliştilede pe malurile râului Olt. Dornic mereu să cunoascălumea, a făcut multe excursii în străinătate3”.
Scarlat Şerbănescu a desfăşurat o bogată ac -
tivi tate publicistică în diverse reviste juridice, unde a
avut ocazia să pună în valoare amplele sale cunoştinţe
din domeniul dreptului. Astfel, înainte de 1944, a
scris cu precădere în revista „Pandectele Române”,
pentru ca, după aceea, semnătura sa să fie des
întâlnită în publicaţii ca „Justiţia Nouă” şi „Legali -
tatea Populară”.
Scarlat Şerbănescu a
fost autorul cărţii Codulfamiliei, comentat şi adnotat,apărută, în 1963, la Editura
Ştiinţifică din Bucu reşti, şi a
realizat, îm preună cu Marin
Popa şi Ioan Mihuţă,
lucrarea Dreptul mun cii şilegis laţia locativă, având un
cuvânt înainte de Emi lian
Nucescu, magistrat de
carieră, preşedinte al Tri -
bunalului Suprem, ce a fost tipărită, în anul 1974, tot
de Editura Ştiin ţifică.
Scarlat Şerbănescu s-a numărat şi printre
autorii volumului Dreptul românesc contemporan.Evoluţie şi perspective, însumând 470 de pagini, ce a
apărut, în 1977, la Editura Ştiinţifică şi Enciclo -
pedică.
În plină putere creatoare, Scarlat Şerbănescu a
încetat din viaţă în ziua de sâmbătă 1 iulie 1995, ora
11 şi 5 minute, după cum preciza Gheorghe
Butnăreanu, martor al acestui trist eveniment, la
Spitalul Militar Central din Bucureşti. Cu lacrimi înochi, scria Gheorghe Butnăreanu, te sărutăm Scarlatepentru ultima oară! A lăsat prietenilor, dar şi tuturor
celor care l-au cunoscut, amintirea de neşters a unui
judecător de elită şi a unui om cu un caracter nobil.
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 23
1
Gheorghe Butnăreanu: Scarlat Şerbănescu – un modelmoral, în „Palatul de Justiţie”, nr.6 – 7, 1995, p.12
Recent, a apărut într-o prezentare grafică
deosebită, la Editura Cordial Lex din Cluj-Napoca,
în cadrul colecţiei Drept Public Român, cea de-a II-a
ediţie a volumului intitulat “Puterea executivă şiadministraţia publică”, semnat de prof. univ. dr. Ioan
Vida, fost preşedinte al Curţii Constituţionale şi drd.
Ioana Vida.
Lucrarea, de larg interes ştiinţific şi juridic,
abordează dimensiunile şi raporturile dintre puterea
executivă şi administraţia publică, căutând răspunsul
la întrebarea controversată din literatura de specia -
litate, dacă puterea executivă cuprinde sau nu admi -
nistraţia publică.
Volumul este conceput în două părţi distincte,
fiecare tratând puterea executivă, respectiv adminis -
traţia publică în România.
Astfel, în cadrul primei părţi, după o scurtă
prezentare a organizării administraţiei publice, în care
se concluzionează că “acolo unde dispare dreptul decontrol al statului asupra colectivităţilor locale înce -pe federalismul”, autorii analizează, în primul capitol,
puterea executivă, urmând ca cel de-al II-lea capitol,
în mod firesc, să fie dedicat puterii executive în
România, începând cu anul 1991. Sub acest din urmă
titlu sunt analizate pe rând şi în mod amănunţit,
instituţia prezidenţială, Guvernul României, precum
şi exercitarea controlului parlamentar asupra executi -
vului şi a administraţiei publice.
Partea a II-a debutează cu o prezentare suc -
cintă a administraţiei publice, urmând ca primul
capitol al acestei părţi să fie rezervat administraţiei
de stat, fiind aduse în prim-planul atenţiei cititorilor,
autorităţile autonome ale administraţiei publice
centrale de specialitate, cum ar fi: Avocatul Popo -
rului, Consiliul Economic şi Social, Curtea de Con -
turi, Consiliul Legislativ, Consiliul Naţional al
Audiovizualului, Agenţia Naţională de Integritate,
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, precum şi Ser -
vi ciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii
Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază.
Administraţia publică locală o regăsim pre -
zentată atent în capitolul al II-lea, unde autorii, în
debutul acestuia, fac o analiză deosebit de interesantă
a regimurilor locale din diferite state: S.U.A., Ger -
mania, Austria, Elveţia, Franţa, Belgia şi Italia.
În mod remarcabil, autorii reuşesc ca, în conti -
nuarea acestui din urmă capitol, să prezinte succint
şi deosebit de documentat administraţia publică
locală a României, unde sunt analizate, printre altele,
şi normele constituţionale privitoare la administraţia
publică, precum şi aplicarea principiului autonomiei
24 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
NOI APARIŢII EDITORIALE
Prof. univ. dr. Ioan VidaDrd. Ioana Cristina Vida
Puterea executivă şiadministraţia publică
- ediţia a II-a -
Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012, 422p.
locale în organizarea şi funcţionarea administraţiei
publice locale.
Analizând pe parcursul lucrării, în mod deta -
liat, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cu ajutorul
căreia se clarifică aspecte controversate legate de
interpretarea şi aplicarea normelor legale în acord cu
prevederile constituţionale, prof. univ. dr. Ioan Vida,
beneficiind de o vastă experienţă în domeniu, atât ca
un teoretician dintre cei mai avizaţi, dar şi ca practician
al dreptului constituţional şi administrativ, precum şi
coautoarea, drd. Ioana Vida, au realizat o cercetare
care se remarcă printr-un valoros fundament ştiinţific,
dar şi printr-o valoroasă contribuţie pe care a adus-o
la îmbogăţirea doctrinei de specialitate.
Abordarea complexă a celor două concepte,
puterea executivă şi administraţia publică locală şi a
relaţiilor dintre ele, precum şi modul de prezentare
folosit de autori reprezintă argumente ca această
lucrare să nu lipsească din biblioteca studenţilor,
funcţionarilor publici, precum şi a tuturor celor impli -
caţi în fenomenul guvernării ori în cel al adminis -
traţiei publice.
Pentru specialiştii din Consiliul Legislativ, ea
prezintă un plus de interes, întrucât analizează inclu -
siv această instituţie fundamentală a statului de drept.
expert, Alina PALOMINO TUERO
Consiliul Legislativ
�oi apariții editoriale
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 25
Semnalăm recenta apariţie, în galeria lucrărilor
valoroase oferite juriştilor, dar mai ales specialiştilor
în drept administrativ, atât sub aspectul problemelor
discutate, cât şi al actualităţii acestora, a volumului
intitulat Elemente de ştiinţa administraţiei, semnat
de lector univ. dr. Cezar Corneliu Manda, consilier în
cadrul Consiliului Legislativ.
Conştientizând că sarcinile şi misiunile ce
revin administraţiei publice naţionale, dobândesc,
treptat, un grad sporit de complexitate, concomitent
cu multiplicarea lor, pe măsura dezvoltării şi inte gră -
rii societăţii în spaţiul european, demersul ştiinţific
realizat de autor propune studierea noţiunilor şi
conceptelor fundamentale ale ştiinţei administraţiei,
ce gravitează în jurul „faptului administrativ”, acesta
fiind, în viziunea distinsului autor, esenţa, elementul
principal al cercetării administrative.
Lucrarea este concepută în 12 capitole, fiecare
tratând principalele probleme ale ştiinţei adminis -
traţiei, ca ştiinţă autonomă şi interdisciplinară.
În cadrul primului capitol sunt prezentate, în
mod sistematizat, aspecte referitoare la fundamenteleştiinţei administrative, necesitatea apariţiei, caracte -
risticile şi conţinutul acesteia.
Remarcăm cel de-al doilea capitol, intitulat
“Evoluţia ştiinţei administraţiei”, unde autorul par -
curge, în mod interesant şi succinct, principalele con -
cepte referitoare la ştiinţa administraţiei, în evoluţia
lor istorică, în Franţa, Germania, Statele Unite ale
Americii şi alte ţări europene şi, în special, România.
În Capitolul al III-lea, ca în orice demers
ştiinţific, legat de cunoaşterea unui domeniu, autorul
a considerat oportună identificarea principiilor careguvernează ştiinţa administraţiei şi o particularizează
în raport cu celelalte ştiinţe.
Cel de-al IV-lea capitol ne facilitează o cu -noaştere aprofundată a mediului în care adminis -traţia publică există ca fenomen organizaţional,
ocupând un loc aparte, preeminent, în societatea
globală unde ea este inserată în raport cu celelalte
organizaţii sau grupuri cu care ea poate fi comparată.
Capitolul V este rezervat sarcinilor adminis -traţiei publice, unde autorul, după o examinare aten -
tă, constată o mare diversitate a acestora, după natura
activităţilor, a mijloacelor utilizate, a mediului social,
dar şi a zonei unde acţionează funcţionarii publici.
În continuare, sunt oferite, în capitolul VI,
informaţii referitoare la organizarea administraţieipublice. În acest sens, sunt tratate subiecte precum:
administraţia ministerială, extraministerială şi auto -
no mă, structura teritorială, centralizarea, precum şi
descentralizarea administrativă în România.
Resursele administraţiei publice fac obiectul
capitolului al VII-lea în cadrul căruia este tratată pro -
blematica rezervată resurselor umane, mai întâi pe
plan juridic, cantonat în sfera dreptului administrativ,
�oi apariții editoriale
26 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
Cezar Corneliu Manda
Elemente de ştiinţa administraţieiCurs universitar
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, 323p.
şi apoi, pe unul extra-juridic, realizat cu deosebire
prin intermediul psihologiei şi a sociologiei, având
drept ţintă, dincolo de explicarea fenomenologiei,
identificarea de modalităţi, forme şi soluţii concrete,
apte să genereze eficienţă în soluţionarea problemelor
cu care se confruntă administraţia publică, în general,
şi cea din România, în particular, în contextul exer -
citării funcţiei publice.
Capitolul VIII este dedicat documentării admi -n istrative şi detaliază aspecte privind etapele şi
mijloacele acesteia, precum şi noţiunea de document.
Aspecte interesante şi utile se regăsesc şi în cadrul
capitolului al IX-lea, capitol rezervat metodei înştiinţa administraţiei .
Decizia administrativă este analizată într-un
limbaj coerent, clar şi echilibrat în cuprinsul celui de-al
X-lea capitol. Sunt aduse în prim plan elementele,
natura, ierarhia, clasificarea, caracteristicile deciziei
administrative, precum şi etapele elaborării şi efectele
acesteia.
Pentru o înţelegere corectă a controlului ad -minis traţiei publice, în cel de-al XI-lea capitol,
autorul detaliază diferitele mecanisme de control, atât
formale, cât şi informale, misiunile controlului fiind
extrem de multiple şi diverse, pe măsura com plex i -
tăţii activităţii administraţiei. Totodată, sunt oferite
informaţii referitoare la cerinţele şi eficienţa activi -
tăţii de control, modalităţile, metodele, dar şi efectele
şi rezultatele acestuia.
În ultimul capitol al lucrării, autorul şi-a pro -
pus să înlesnească o mai bună înţelegere a noţiunii
de reformă a administraţiei publice şi a tipurilor aces -
teia, concomitent cu particularizarea reformei din
administraţia publică românească, analizată ca o con -
secinţă firească a schimbărilor produse în socie tatea
noastră, prezentându-ne, sub forma unor idei ce pri -
vesc viitorul administraţiei, unele soluţii ce se înscriu
pe coordonatele modernizării şi europenizării ad -
minis traţiei publice din România.
Lucrarea, reprezentând o cercetare actuală a
principalelor aspecte ale administraţiei publice locale,
este racordată pe deplin la realităţile social-politice de
la nivel naţional. Concepută într-un stil accesibil şi la
obiect, considerăm că cea mai recentă publicaţie a
lectorului univ. dr. Cezar Corneliu Manda constituie
un studiu extrem de necesar şi, de asemenea, util, atât
studenţilor, în calitatea lor de viitori funcţionari pu -
blici, cât şi practicienilor din cadrul administraţiei pu -
blice din România, în vederea formării şi per fec ţionării
lor continue.
expert, Alina PALOMINO TUERO
Consiliul Legislativ
�oi apariții editoriale
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 27
Monografia consacrată profesorului univer -
sitar doctor Mihail-Vasile Jakotă (29 septembrie
1917- 19 februarie 2007) reprezintă – după cum se
precizează în �ota asupra ediţiei – începutul seriei
„Personalităţi ale Universităţii „Alexandru IoanCuza”, Iaşi. Această lucrare deosebit de valoroasă a
apărut sub îngrijirea prof. univ. dr. Tudorel Toader,
decan al Facultăţii de Drept a Universităţii „Alexan -
dru Ioan Cuza” din Iaşi, judecător la Curtea Constitu -
ţională, care a semnat, împreună cu prof. univ.
dr. Ioan Macovei şi în Cuvânt înainte.
Cartea dedicată memoriei profesorului univer -
sitar Mihail-Vasile Jakotă, întocmită cu mult pro -
fesionalism de către coordonatorul ei, prof. univ.
dr. Tudorel Toader, cuprinde, în cele 348 de pagini
ale sale, biografia reputatului profesor universitar
ieşean, lista lucrărilor sale (manuale, cursuri, articole,
studii, recenzii, titlurile tezelor de doctorat al căror
conducător ştiinţific a fost), teza sa de doctorat
„Contribuţiuni la studiul Legii celor 12 table” (pe
care a prezentat-o în ziua de 15 octombrie 1945),
evocări ale personalităţii sale, precum şi o serie de
studii ale unor specialişti din domeniul dreptului, din
aria sa de preocupare ştiinţifică.
Evocările deosebit de pertinente, care întregesc
imaginea renumitului profesor universitar ieşean, au
fost semnate de prof. univ. dr. Grigore Gr. Theodoru
(Amintiri despre profesorul Mihail-Vasile Jakotă);
prof. univ. dr. Traian Diaconescu (Mihail-VasileJakotă un ilustru magistru de Drept roman); prof.
univ. dr. Genoveva Vrabie (V-am ales model, studentăfiind); Sorin Popescu, Tudor Prelipceanu (Mihail-Vasile Jakotă – specialist de renume în drept romanşi drept internaţional privat); prof. univ. dr. Elena
Iftime (Privilegiul întâlnirii cu Profesorul Mihail-Vasile Jakotă); prof. univ. dr. Vasile Păvăleanu (Înamintirea ilustrului meu Profesor universitar doctorMihail-Vasile Jakotă); consilier juridic Lăcrămioara
Vernică (In memoriam – un reper în interpretareadreptului internaţional: Prof. univ. dr. Mihail- VasileJakotă); dr. Ioan Chelaru (Mihail-Vasile Jakotă:ctitor de şcoală şi de caractere); dr. Constantin Arcu
(Scrisoare de la îngerul păzitor); Camelia Iordana
Antigona (In memoriam); conf. univ. dr. Gheorghe
Gheorghiu (Imaginea unui făuritor de şcoală); lect.
univ. dr. Cosmin Dariescu (Un pontif în epocanoastră: Mihail-Vasile Jakotă); lect. univ. dr. Camelia
Sărbuşcă (Profesorul).Aceste evocări, majoritatea semnate de colegi
de la catedră, de foşti studenţi şi apoi doctoranzi,
evidenţiază faptul că profesorul universitar Mihail-
Vasile Jakotă a făcut parte dintre personalităţile care
au conferit prestigiu celei mai vechi facultăţi de
ştiinţe juridice din ţară. După cum se arată în Cu -
vântul înainte al cărţii: „În competiţia nescrisă, daratât de benefică, cu celelalte centre juridice ale
�oi apariții editoriale
28 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
In memoriamMihail – Vasile Jakotă
Profesor emerit
Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi 2012, 348p.
învăţământului românesc, profesorul Mihail-VasileJakotă a creat la Iaşi o adevărată şcoală. O şcoală încare prezenţa magistrului dădea siguranţa că sepoate găsi răspuns la orice problemă, indiferent degradul ei de dificultate. Mai mult, la această şcoală,pe lângă studiul dreptului, s-a învăţat şi cum să teporţi în viaţă, cum să trăieşti în societate. Mihail-Vasile Jakotă a fost nu numai profesor de studenţi, cişi un profesor de profesori.”
Din punct de vedere didactic, prelegerile sale
erau deosebit de clare, pline de substanţă, bazate pe
argumente teoretice şi practice, care convingeau prin
justeţea soluţiilor şi utilitatea lor. Profesorul
universitar Mihail-Vasile Jakotă a impus întotdeauna
respect prin sobrietate, seriozitate, abnegaţie şi
puterea exemplului. Pentru Mihail-Vasile Jakotă,
profesia de dascăl a fost dimensiunea fundamentală a
existenţei sale.
Preocupările sale ştiinţifice s-au concentrat
asupra problematicii Dreptului roman şi Dreptului
internaţional privat. Direcţiile principale de cercetare
au fost fenomenele sociale şi politice din Imperiul
roman în perioada de declin a sclaviei şi reglemen -
tările peregrine din provincii. Concepţiile sale în
materia actelor juridice încheiate de sclavi în nume
propriu au avut un succes deosebit, fiind remarcate
şi preluate de doctrina europeană.
De asemenea, a investigat domeniul familiei şi
al obligaţiilor şi a acordat atenţie studiului reglemen -
tărilor recente din ţările europene, precum şi regle men -
tărilor internaţionale sau comune. Studiile pu bli cate în
carte fac parte din aria de cercetare ştiinţifică a pro -
fesorului universitar Mihail-Vasile Jakotă. Majo ritatea
lor au fost scrise de cei pe care i-a coordonat în
demersul ştiinţific de obţinere a titlului de doctor în
drept. Astfel, volumul cuprinde studii realizate de:
prof. univ. dr. Genoveva Vrabie (Consti tu ţionalismuleuropean – fenomen complex şi integrator); prof. univ.
dr. Brânduşa Ştefănescu (Insolvenţa unităţilor admi -nis trativ teritoriale); prof. univ. dr. Elena Iftime
(Dreptul omului la un mediu sănătos, prosper şiechilibrat ecologic); prof. univ. dr. Mona Maria Pivni -
ceru (Rezoluţiunea contractului de rentă viage ră);
prof. univ. dr. Traian Diaconescu (Iustinian Lex prodebitoribus in Italia et Sicilia); Suis discipulis, Valerius
M. Ciucă şi Aurora Ciucă (Din nou despre jus naturaeet gentium în calitate de fundamente ale dreptuluiinternaţional); prof. univ. dr. Vasile Păvăleanu (�ecesi -
tatea unui drept penal european); prof. univ.
dr. Gheorghe Durac (Câteva consideraţii în legăturăcu natura juridică şi efectele actelor procesuale dedispoziţie); dr. Ioan Chelaru (Condiţia juridică astrăinilor în România. Unele aspecte privinddrepturile şi obligaţiile străinilor cuprinse în Legea demodificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România.Corelarea acestora cu dreptul comunitar european);
lect. univ. dr. Codrin Macovei (Domeniul Legiiaplicabile fondului contractului în conformitate cuConvenţia de la Roma din 1980); lect. univ. dr. Dan
Constantin Tudurache (�atura juridică a contestaţieila executare); lect. univ. dr. Nicoleta-Rodica Dominte
(Delegarea atribuţiilor Adunării generaleextraordinare a societăţii pe acţiuni); Camelia Iordana
Antigona (�oţiunea de căsătorie în dreptulinternaţional privat); lect. univ. dr. Cosmin Dariescu
(Legea aplicabilă relaţiilor dintre un soţ cetăţeanromân şi celălalt soţ cetăţean spaniol conformdreptului internaţional privat spaniol); asist. univ. dr.
Dan Constantin Mâţă (Evoluţia formei contractualeverbis în dreptul roman); lect. univ. dr. Camelia
Sărbuşcă (Elemente de artă şi stil în opera epistolarăciceroniană); conf. univ. dr. Gheorghe Gheorghiu
(Legea aplicabilă obligaţiilor contractuale); consilier
juridic Lăcrămioara Vernică (�oţiunea de hotărârearbitrală străină); dr. Constantin Arcu (Conflicte delegi în materia protecţiei minorului).
Pentru foştii studenţi şi colaboratori,
profesorul universitar Mihail-Vasile Jakotă a
reprezentat un model de dăruire faţă de profesie şi un
exemplu de virtuţi umane.
Menţionăm că profesorul Mihail-Vasile Jakotă
făcea parte dintr-o familie ieşeană de intelectuali de
elită, socrul său fiind cunoscutul şi apreciatul pictor
Otto Briese, care, împreună cu Corneliu Baba, a făcut
parte din grupul tinerilor artişti ce au pictat, sub
îndrumarea lui Tonitza, mănăstirea Durău. Astăzi,
lucrările sale sunt căutate de colecţionari şi vândute
la preţuri însemnate în cadrul licitaţiilor de artă.
Acest volum complex, elaborat cu atâta
minuţiozitate şi acurateţe, apărut în condiţii grafice
de excepţie, ce evocă personalitatea amplă a
profesorului Mihail-Vasile Jakotă, reprezintă o carte
de referinţă pentru lumea juridică românească.
Tudor PRELIPCEANU
�oi apariții editoriale
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 29
30 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
La data de 12 octombrie 2012, a avut loc, la
Suceava, sesiunea semestrială a Academiei Central
Europene de Ştiinţe, Litere şi Arte.
Sesiunea s-a desfăşurat în sala de festivităţi a
Muzeului de Ştiinţele Naturii din localitate, la aceasta
participând numeroase personalităţi ale vieţii
ştiinţifice şi culturale din România, Franţa, Moldova,
membre ale Academiei.
Lucrările sesiunii au fost conduse de acad.
prof. Edmond Jouve (Franţa), preşedinte executiv al
Academiei, iar din prezidiu au mai făcut parte prof.
dr. Dumitru Florescu, cancelar şi prof. dr. Manuela
Epure, vicepreşedinte al Academiei, precum şi prof.
dr. Gheorghe Avornic, rectorul Universităţii de Ştiinţe
Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”
din Chişinău.
În deschiderea lucrărilor, prof. dr. Paula
Romanescu a prezentat o impresionantă antologie
bilingvă româno-franceză, recent apărută la Editura
Betta, intitulată Unde sunt cei care nu mai sunt – Oùsont-ils ceux qui n’existent plus? în care sunt
publicate, în selecţia şi traducerea proprie, poeme
scrise în închisorile comuniste de către un număr de
89 de autori (cifră revelatorie, amintind de sfârşitul
regimului opresor), de la nume prestigioase precum
Nichifor Crainic, Radu Gyr, Mircea Ionescu-Quintus,
Haig Acterian, Ion Caraion, Gabriel Ţepelea, Vasile
Voiculescu, Ion Omescu, la tineri elevi ori studenţi,
aflaţi atunci la primele încercări poetice.
În cadrul sesiunii au fost prezentate
comunicări din partea unor membri ai secţiunilor
Academiei: medicală, politică, juridică, tehnică şi de
arte, dintre care remarcăm, pentru valoarea ştiinţifică
şi interesul pe care îl prezintă:
– la Secţiunea Medicală, comunicarea prof.
dr. Leon Dănăilă, intitulată Malformaţii
arteriovenoase în lobul temporal: tratamentmicrochirurgical şi rezultate în 89 cazuri, precum şi
cea a dr. Andrei Damian, privind Infertilitateamasculină: perspective curente;
– la Secţiunea Politică, comunicarea prof. dr.
Derek El Zein (Franţa): Trecut şi viitor al etnicilorgermani din România;
– la Secţiunea Arte, comunicarea prof. dr.
Manuela Epure: Semiotica reclamelor publicitare.Etica în publicitatea românească;
– la Secţiunea Juridică, comunicarea prof. dr.
Gheorghe Avornic şi dr. Lucia Bînzaru (Republica
Moldova) privind Declaraţia unilaterală aGuvernului înaintea Curţii Europene a DrepturilorOmului în jurisprudenţa moldovenească, cea a dlui
Sorin Popescu, secretar de stat şi a dlui Cătălin Ciora,
şef de sector la Consiliul Legislativ, intitulată Aspectepractice privind republicarea noilor coduri şi aactelor normative conexe, precum şi cea a prof. dr.
Moise Bojincă, referitoare la Interferenţa dreptuluicu morala în antichitatea greco-romană.
Cu acest prilej, prof. dr. Dumitru Florescu a
prezentat propunerile de noi membri ai Academiei,
care au fost votaţi, apoi, individual, în unanimitate:
prof. dr. Moise Bojincă, rectorul Universităţii
„Constantin Brâncuşi” din Tg.-Jiu; Cătălin Ciora,
consilier, şef de sector la Consiliul Legislativ al
României; prof. dr. Jamal Asmi, de la Universitatea
Paris – Panthéon (Franţa), precum şi Cezar Hîncu,
preşedintele Curţii de Apel Suceava.
S-a prezentat, apoi, proiectul Acordului de
parteneriat între Academia Central Europeană de
Ştiinţe, Litere şi Arte şi Universitatea de Studii
Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”,
semnat, în cadrul adunării, de reprezentanţii celor
MANIFESTĂRI ȘTIINŢIFICE
Academia Central Europeanăde Ştiinţe, Litere şi Arte
Sesiunea din 12 octombrie 2012, Suceava
două instituţii, prof. Edmond Jouve şi prof. Gheorghe
Avornic.
Prin grija unui colectiv condus de prof. dr.
Dumitru Florescu, toate comunicările prezentate în
cadrul sesiunii au fost publicate în BuletinulAcademiei nr. 4/2012, distribuit cu acest prilej tuturor
participanţilor.
Participanţii au prezentat vii mulţumiri dlui
Cezar Hîncu, preşedintele Curţii de Apel Suceava,
pentru eforturile depuse în organizarea, în cele mai
bune condiţii, a desfăşurării lucrărilor Academiei,
precum şi în asigurarea confortului participanţilor
într-o pitorească locaţie din regiune.
Sorin POPESCU
Preşedinte de secţie
Consiliul Legislativ
Manifestări științifice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 31
1. ALEXE, IRI�A. – Aspecte privind mobilitatea înalţilor funcţionari publici reflectate de jurisprudenţa
instanţelor din România. – În: Revista de drept public nr.1-2, 2012, p.90-102
Autoarea, în urma analizei reglementărilor în vigoare şi a jurisprudenţei în domeniu, face următoarea propunere “de lege
ferenda”: se apreciază ca fiind judicioasă introducerea formulării “principiul mobilităţii”, cu consecinţele de rigoare, în primul
rând aceea de a stabili un cadru programat întemeiat pe criterii clare şi coerente în aplicarea principiului mobilităţii. De asemenea,
autoarea consideră că, “de lege ferenda”, se impune precizarea, în textul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, a motivelor de aplicare a mobilităţii, cu interzicerea detalierii acestora prin acte normative sau administrative de către
Guvern sau orice autoritate administrativă, care ar fi o adăugare nepermisă la lege, având în vedere reglementarea instituţiei în
Constituţie, prin lege organică.
Subiect: funcţionar public; Legea nr.188/1999; mobilitate, principiu
2. A�TO�IU, GEORGE. – Jurisprudenţa Curţii Europene şi legea penală română. – În: Revista de drept
penal nr. 2, 2012, p.9-16
S-ar impune, în opinia autorului, în urma analizei jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, “de lege ferenda”, ca în
Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, să se
prevadă dispoziţii mai adecvate, care să interzică orice fel de abuzuri faţă de condamnaţi sau supunerea acestora la măsuri şi
tratamente care ar putea fi considerate degradante ori inumane.
Subiect: Curtea Europeană a Drepturilor Omului; lege penală ; pedeapsă; proces penal
3. AVRAM, MARIETA ; ILIE, A�DRA-ROXA�A. – Concursul între poprirea asigurătorie înfiinţată în
materie civilă şi poprirea executorie asupra conturilor bancare. – În: Curierul Judiciar nr.5, 2012, p.278-287
Autorii propun “de lege ferenda” modificarea art.254 din noul Cod de procedură penală prin corelarea cu prevederile Codului
de procedură civilă şi cu practica instituţiilor de credit. Astfel, sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile
incorporale, urmăririle datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia
persoană, ori de către cel păgubit ori sumele de bani care vor fi datorate în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente sunt
poprite în mâinile acestora în limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanţei sau încheierii prin care se înfiinţează
poprirea. De asemenea, se propune modificarea noului Cod de procedură penală pentru a se elimina confuzia frecventă între
noţiunile de “sechestru” şi “poprire”; se mai propune reformularea art.249 alin.(7) din noul Cod de procedură penală, în sensul
că nu pot fi sechestrate ori supuse popririi bunurile care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori a altei persoane de drept
public şi nici bunurile exceptate prin lege; ultima propunere “de lege ferenda” a acestui articol se referă la completarea art. 700
alin.(5) din noul Cod de procedură civilă, prin introducerea unei noi categorii de bunuri exceptate de la executarea silită prin
poprire şi anume sumele de bani ori alte bunuri asupra cărora s-a înfiinţat măsura asiguratorie a popririi în conformitate cu
dispoziţiile Codului de procedură penală, când această măsură a fost luată în vederea confiscării, până la recuperarea tuturor
sumelor ori bunurilor supuse confiscării, astfel cum acestea sunt constatate prin hotărârea definitivă a instanţei penale.
Subiect: Cod de procedură civilă; Cod de procedură penală; bunuri; debitor; poprire ; sechestru
4. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Aspecte critice privind obligaţia legală de întreţinere în reglementarea
Codului civil (Legea nr.287/2009). – În: Dreptul nr.4, 2012, p.11-23
Autorul consideră, analizând reglementările legale în vigoare, că s-ar impune “de lege ferenda” următoarele modificări:
renunţarea la dispoziţiile art.513 din Codul civil; reformularea art. 13 alin.(1) în sensul că “renunţarea la exerciţiul unui drept
nu se prezumă”, iar art. 515 ar putea să prevadă că “nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul de a solicita întreţinere”;
modificarea art. 514 în sensul de a-i schimba denumirea marginală, abrogarea alin.(1), modificarea alin.(3) şi transformarea lui
în articol distinct. Astfel, denumirea marginală a art. 514 ar putea fi “stingerea obligaţiei de întreţinere”, iar alin. (3) ar putea
32 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
* Lucrare realizată de Lucia Violeta Niculae, Consiliul Legislativ.
REFERI�ŢE BIBLIOGRAFICE
Propuneri de lege ferendaextrase din articolele publicate în revistele de drept
româneşti (semestrul I 2012)
– Bibliografie indexată şi adnotată∗ –
prevedea că “dreptul la întreţinere poate fi urmărit în condiţiile legii”, cu denumirea marginală: “Urmărirea dreptului de
întreţinere”; modificarea dispoziţiilor art.525 astfel încât să se refere la minorul fără capacitate de exerciţiu; abrogarea
dispoziţiilor art. 499 alin.(3) din Codul civil şi punerea în acord a prevederilor art. 520 cu cele ale art. 516 alin. (2) din actualul
Cod civil şi eliminarea din conţinutul primului articol a referirii la obligaţia de întreţinere a fostului adoptat de către soţul său.
Subiect: Cod civil; întreţinere ; obligaţie ; reglementare
5. CASIA, CRISTI�A. – Procedura reprezentării salariaţilor în procesul de negociere colectivă. – În:
Curierul Judiciar nr.5, 2012, p.288-292
Autoarea consideră necesar ca, “de lege ferenda”, să se reglementeze şi să se stabilească expres, prin lege, statutul juridic al
reprezentanţilor aleşi ai salariaţilor (condiţii de alegere, mandatul lor, etc.) pentru a participa în calitate de parteneri la dialogul
social şi la negocierea colectivă.
Subiect: federaţie sindicală ; lider ; negociere ; salariaţi ; sindicat
6. DOBRICA�, GHEORGHE. – Propuneri “de lege ferenda” privind reintroducerea recursului în
anulare în noul Cod de procedură civilă. – În: Dreptul nr.1, 2012, p.232-250
Pentru completarea lacunei care s-a produs, în opinia autorului, în reglementarea procesuală actuală, se propune “de lege ferenda”
reintroducerea recursului în anulare în noul Cod de procedură civilă la Cartea a II-a – Procedura contencioasă, titlul III – Dispoziţii
privind asigurarea unei practici unitare, a unui nou capitol, Capitolul II
1
, numit “Recursul în anulare” cuprinzând art. 514
1 –
514
8
.
Subiect: noul Cod de procedură civilă ; recurs în anulare;
7. DUŞCĂ, A�CA ILEA�A. – Codul civil şi materia mediului – parţiale împliniri şi deziluzii (I). – În:
Pandectele Române nr.1, 2012, p.89-96
Autoarea consideră că se impune ca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului să fie modificată,
în sensul ca un capitol special să fie rezervat poluării electromagnetice. Astfel, planul de acţiuni şi autorizaţia integrată de mediu
ar trebui să privească şi radiaţia electromagnetică; autoritatea publică centrală pentru sănătate ar trebui să monitorizeze starea
de sănătate a populaţiei şi în relaţie cu acest factor de risc; autoritatea publică centrală pentru educaţie şi cercetare ar trebui să
intensifice cercetările pentru a elimina incertitudinile cu privire la efectele dăunătoare ale radiaţiei electromagnetice; autorităţile
administraţiei publice locale, care au atribuţia să supravegheze operatorii economici pentru prevenirea eliminării accidentale de
poluanţi, trebuie să aibă în vedere şi pe cei a căror activitate este generatoare de radiaţie electromagnetică, iar Autoritatea
Naţională Pentru Protecţia Consumatorilor ar trebui să aibă atribuţii şi în materia aceasta. De asemenea, se propune „ de lege
ferenda” şi modificarea Codului de procedură civilă prin înfiinţarea instanţelor de mediu.
Subiect: dezvoltare durabilă ; protecţia mediului ; O.U.G. nr. 195/2005; radiaţie electromagnetică
8. DUVAC, CO�STA�TI�. – Accesul ilegal la un sistem informatic în reglementarea noului Cod penal.
– În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.1, 2012, p.88-109
După o analiză a reglementării materiei, autorul propune “de lege ferenda” introducerea, ca un element circumstanţial de
agravare, şi a împrejurării în care fapta prevăzută la art. 360 alin. (3) din Legea nr. 286/2009 – Codul penal – este comisă în scopul
obţinerii de date informatice.
Subiect: Codul penal; infracţiune; lege penală; pedeapsă
9. DUVAC, CO�STA�TI�. – Asemănări şi deosebiri între înşelăciune şi alte incriminări din noul Cod
penal. – În: Dreptul nr.2, 2012, p.74-103
Comparând infracţiunea de înşelăciune din noul Cod penal (Legea nr.286/2009), autorul face următoarele propuneri “de lege
ferenda”: limitele de pedeapsă să fie reevaluate în raport cu situaţia actuală a infracţionalităţii în ţara noastră şi cu nevoile
prezente de represiune penală; corelarea limitelor speciale de pedeapsă prevăzute în noul Cod penal cu cele din legile speciale,
pentru a evita situaţii în care fapte mai puţin grave să fie sancţionate mai aspru decât unele fapte mai grave. Aceste propuneri
s-ar putea materializa în legea de punere în aplicare a noului Cod penal.
Subiect: infracţiune; înşelăciune; fraudă; identitate falsă; înşelarea autorităţilor; pedeapsă; sperjur
10. DUVAC, CO�STA�TI�. – Bancruta simplă în noul Cod penal. – În: Revista de drept penal nr.4, 2011,
p.67-81
Întrucât bancruta, în reglementarea actuală, prezintă două modalităţi normative alternative determinate de modul în care se
înfăţişează elementul material al incriminării (omisivă şi comisivă), se propune “de lege ferenda” renunţarea la cea de-a doua
modalitate normativă care apare în conţinutul incriminării ca inutilă, din moment ce, în toate situaţiile, realizarea acesteia va
presupune mai întâi comiterea faptei tipice în modalitatea omisivă.
Subiect: bancrută simplă; infracţiune; insolvenţă; noul Cod penal
11. DUVAC, CO�STA�TI�. – Înşelăciunea în noul Cod penal. – În: Dreptul nr.1, 2012, p.104-134
Analizând reglementările în vigoare, autorul consideră ca fiind necesară “de lege ferenda” propunerea de reintroducere, ca
element circumstanţial de agravare, şi împrejurarea în care prin comiterea infracţiunii de înşelăciune s-au produs consecinţe
deosebit de grave, în înţelesul arătat de art.183 din noul Cod penal (Legea nr.286/2009).
Subiect: Codul penal ; fraudă; infracţiune; lege penală; pedeapsă
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 33
12. FLOREA, BUJOREL. – Contractul de închiriere a unei opere literare, artistice sau ştiinţifice din
perspectiva Codului civil actual. – În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.2, 2012, p.39-59
Pentru a se evita confuziile şi situaţiile neclare ce pot da naştere unor litigii, autorul propune, “de lege ferenda” următoarele: art.
63 alin.(3) din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe să fie reformulat, în sensul ca dreptul de distribuire
să fie transmis beneficiarului numai dacă s-a convenit expres în acest sens; de asemenea, ar fi util să fie uniformizate noţiunile
de “chirie” şi “remuneraţie”, în sensul ca legea specială să păstreze noţiunea de “chirie”, utilizată pentru contractele de gen în
materie, şi o ultimă propunere este aceea de a opera modificări pentru eliminarea ambiguităţii rezultate din folosirea termenilor
“folosinţă” şi “utilizare”, care au în context semnificaţii juridice diferite.
Subiect: contract ; închiriere ;
13. FLOREA, BUJOREL. – Incidenţa normelor noului Cod civil asupra contractului de reprezentare
teatrală ori de execuţie muzicală. – În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.1, 2012, p.44-87
Având în vedere că regimurile juridice privind obligaţiile părţilor contractului de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală
sunt diferite (obligaţiile cesionarului sunt supuse regimului juridic prevăzut de legea specială, în vreme ce obligaţiile cedentului,
regimului juridic de drept comun), s-ar impune, “de lege ferenda”, corectarea acestui decalaj, prin inserarea în legea specială şi
a obligaţiilor specifice cesionarului.
Subiect: drepturi patrimoniale ; impreviziune ; interpretare muzicală ; reprezentare teatrală
14. FLOREA, SO�IA. – Acţiunea în contrafacere în dreptul intern. – În: Revista română de drept privat
nr.2, 2012, p.94-150
Autoarea face mai multe propuneri “de lege ferenda”, astfel: în ceea ce priveşte acţiunile întemeiate pe drept la desene şi modele
sau pe drept de marcă, se poate reglementa posibilitatea ca tribunalul sesizat cu acţiunea principală în contrafacere să fie
competent să soluţioneze cererile incidentale privind nevalabilitatea titlului de protecţie al reclamantului, dar riscul este acela
al insuficientei specializări a instanţelor în materia drepturilor de proprietate intelectuală; ar fi, de asemenea, necesară adoptarea
unor reglementări identice în materia dreptului la brevet şi a dreptului la desene şi modele; noţiunea de “scară comercială”
necesită precizări din partea legiuitorului în materia dreptului proprietăţii industriale, în condiţiile în care sunt posibile interpretări
divergente ale acesteia; se apreciază, totodată, ca utilă, adoptarea, în materia drepturilor de proprietate industrială, a prevederilor
art.139/6 alin.(10) din Legea nr.8/1996, modificate corespunzător, care instituie prezumţia scopului comercial în anumite situaţii
de fapt. Comisia Europeană a propus studierea problemei dacă “de lege ferenda” prevederile art.13 din Directivă ar trebui
modificate în sensul că pot fi acordate despăgubiri care să depăşească prejudiciul efectiv suferit de reclamant, prin raportare la
beneficiul injust realizat de pârât, potrivit principiilor care guvernează îmbogăţirea fără justă cauză.
Subiect: contrafacere ; drept de proprietate intelectuală ; drept procesual civil ; sancţiuni civile
15. FLOREA, SO�IA. – Consideraţii privind noţiunea tehnico-juridică de “contrafacere”. Evoluţii legale
jurisprudenţiale. – În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.1, 2012, p.165-176
Analizând reglementările şi jurisprudenţa în materie, autoarea face următoarele propuneri “de lege ferenda”: reglementarea
privind marca, având în vedere practica CJUE, în cazurile de contrafacere cu privire la problema dacă folosirea unui semn
înregistrat ca marcă s-a făcut în cadrul unei activităţi comerciale; completarea legilor speciale cu prevederile Legii nr.344/2005
privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire; în
raport de reglementarea faptei de contrafacere din legile speciale privind mărcile, brevetele de invenţie, desenele şi modelele
industriale, reglementarea în sensul că sunt mărfuri contrafăcute orice mărfuri care incorporează oricare din aceste drepturi,
fără consimţământul titularului.
Subiect: contrafacere ; dreptul proprietăţii intelectuale ; proprietate industrială
16. GE�OIU, ILIOARA. – Consideraţii în legătură cu dispoziţiile generale ale Codului civil (Legea
nr.287/2009) în materia opţiunii succesorale. – În: Dreptul nr.4, 2012, p.24-43
Faţă de reglementarea actuală, autoarea propune “de lege ferenda” ca exprimarea folosită de legiuitor în art. 1105 din Codul civil
(Legea nr.287/2009) referitoare la retransmiterea dreptului de opţiune succesorală să fie reformulată, ţinându-se seama de criticile
şi sugestiile formulate în doctrină.
Subiect: succesiune multiplă ; succesor ; termen de opţiune succesorală; Codul civil
17. GHERDA�, SERGIU. – Răspunderea delictuală “subsidiară“. – În: Pandectele Române nr.6, 2012,
p.84-139
Autorul concluzionează, analizând normele în vigoare, că s-ar impune, “de lege ferenda” abrogarea art. 1368 din noul Cod civil
(Legea nr. 287/2009), în opinia autorului fiind incompatibil cu domeniul răspunderii delictuale pentru fapta proprie; de asemenea,
o altă propunere vizează păstrarea primei teze a alin.(2) al art. 1368 din noul Cod civil (Legea nr.287/2009) şi corelativ, eliminarea
frazei “ţinându-se seama de starea patrimonială a părţilor”.
Subiect: echitate ; noul Cod civil ; răspundere legală ; vinovăţie
18. GHERGHI�A, SIMO�A. – Discuţii privitoare la implicarea fondurilor publice în proiectele de
parteneriat public-privat în condiţiile legislaţiei României actuale. – În: Dreptul nr.3, 2012, p.95-110
Analizând reglementările legale în vigoare (Legea nr.178/2010 a parteneriatului public-privat, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.86/2011 de modificare şi completare a Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010 şi Hotărârea Guvernului nr.1.239/2010
privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii parteneriatului public-privat) autoarea face următoarea propunere
Referințe bibliografice
34 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
“de lege ferenda”: reglementarea corespunzătoare a cheltuirii fondurilor publice în proiecte de parteneriat public-privat, în
sensul consacrării posibilităţii utilizării fondurilor publice în aceste proiecte.
Subiect: ajutor de stat; datorie publică ; fonduri publice ; parteneriat public-privat
19. GROFU, �ICOLAE. – Unele reflecţii asupra scopului procesului penal. – În: Dreptul nr.1, 2012, p.263-270
Analizând recenta evoluţie şi sediul materiei, autorul este de părere că “de lege ferenda” se impune reintroducerea scopului
procesului penal ca instituţie de sine stătătoare şi consolidarea impactului asupra desfăşurării procesului penal, astfel încât să
joace un rol semnificativ în adaptarea procesului penal român la exigenţele unui proces penal european modern, prin deducerea
din scopul procesului penal chiar a unor principii nereglementate expres.
Subiect: noul Cod de procedură penală ; proces penal
20. IO�IŢĂ, GHEORGHE-IULIA�. – Infracţiunea de incest în lumina actualelor reglementări şi a
noului Cod penal. – În: Dreptul nr.2, 2012, p.196-207
Faţă de reglementările legale în vigoare, autorul este de părere că “de lege ferenda” ar fi necesar ca viitoarea normă de incriminare
a infracţiunii de incest să aibă următorul conţinut: “actul sexual, de orice natură, consimţit, săvârşit între rudele cărora le este
interzis prin lege să se căsătorească, se pedepseşte.”
Subiect: căsătorie ; Codul civil ; incest ; viol ; noul Cod penal
21. IVA�, GHEORGHE. – Criteriile speciale de individualizare a pedepsei amenzii. – În: Revista de drept
penal nr.2, 2012, p.27-32
Autorul este de părere “de lege ferenda” că ar trebui ca starea materială a condamnatului să fie introdusă printre criteriile speciale
de individualizare a pedepsei amenzii, similar individualizării celorlalte pedepse aplicate de organele abilitate, ca urmare a
săvârşirii diferitelor infracţiuni, alături de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
Subiect: amendă ; pedeapsă
22. MARA, IOA�. – Scurte consideraţii referitoare la norma universitară cu privire specială asupra
dispoziţiilor art. 288 alin.(1) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. – În: Dreptul nr.4, 2012, p.109-120
Propunerile autoarei “de lege ferenda” se referă la modificarea alin.(22) al art. 287 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
astfel: “Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă universitară, realizată prin cumularea ponderilor activităţilor prevăzute la
alin.(1), este de 40 ore pe săptămână”; completarea alin. (14) al art. 287 din Legea educaţiei naţionale cu următoarea sintagmă:
“Norma didactică a personalului didactic care nu desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică sau echivalente acestora înscrise
în planul de învăţământ”; de asemenea, se impune precizarea expresă a obligativităţii stabilirii, prin Cartele universitare, a
situaţiilor în care nu se dă acordul pentru desfăşurarea, de către personalul titular, a activităţilor de predare şi cercetare în alte
instituţii de învăţământ superior sau de cercetare, precum şi a modalităţilor de contestare a deciziei senatului universitar.
Subiect: normă didactică ; cadre didactice ; învăţământ superior
23. �ICOLA, IORDA�. – Consideraţii referitoare la natura juridică a contractului de achiziţii publice
reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. – În: Revista de drept public nr.4,
2011, p.22-36
Analizând comparat textele legale în vigoare, autorul propune “de lege ferenda”: modificarea art.3 lit.f) din O.U.G. nr.34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii şi punerea sa în acord, după caz, fie cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, fie cu prevederile
Codului de procedură civilă; clarificarea naturii comerciale sau civile a contractului de achiziţie publică după intrarea în vigoare
a noului Cod civil.
Subiect: achiziţii publice ; contract; O.U.G. 34/2006
24. �ICULEA�U, COSTEL. – Opinie critică referitoare la aplicarea pedepsei principale în cazul
concursului de infracţiuni în prevederile noului Cod penal. – În: Dreptul nr.3, 2012, p.60-66
Autorul propune “de lege ferenda” următoarele prevederi în reglementarea materiei: art. 39 alin.(1) lit. b) din noul Cod penal
să aibă următorul conţinut: “când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea la care se poate
adăuga un spor de până la o treime din totalul celorlalte pedepse cumulate”, iar după lit.b) sa se introducă lit.b
1
) cu următorul
conţinut: “prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent, nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru
celelalte infracţiuni concurente”.
Subiect: infracţiune ; Cod penal; pedeapsă
25. �IŢU, DA�IEL. – Imunitatea Preşedintelui României în dreptul penal. – În: Dreptul nr.2, 2012, p.208-233
Faţă de reglementările internaţionale în materie, autorul propune “de lege ferenda”: modificarea art. 84 alin. (2) din Constituţia
României, în aşa fel încât să se apropie de modelul din Constituţia franceză, care constituie în opinia autorului, exemplul de urmat
din dreptul comparat.
Subiect: imunitate; prescripţie; răspundere delictuală; răspundere penală
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 35
26. OPREA, RĂDUCA�. – Subvenţionarea locurilor de muncă pentru şomerii indemnizaţi sau
neindemnizaţi şi stimulentele oferite acestora – unele observaţii. – În: Revista română de dreptul muncii nr.1,
2012, p.33-44
Analizând situaţia pieţei muncii, autorul propune “de lege ferenda” înlăturarea descurajării încadrărilor prin blocarea posturilor
în sectorul bugetar, acesta fiind un nonsens legislativ, cel puţin în perioada prelungirii crizei economice.
Subiect: angajator ; şomer; loc de muncă; muncă
27. PAMFIL, MIHAELA LAURA. – Judecata în lipsă. Aspecte teoretice şi de practică judiciară. – În:
Revista de drept penal nr.4, 2011, p.153-162
Din analiza jurisprudenţei şi a reglementărilor legale în vigoare, se propune “de lege ferenda” completarea art. 522
1
din Codul
de procedură penală, prin inserarea unui nou alineat care să prevadă că au dreptul de a cere rejudecarea cauzei toate persoanele
judecate şi condamnate în lipsă.
Subiect: drept la apărare; extrădare; judecată ; Codul de procedură penală
28. POSTOLACHE, RADA. – Efectele juridice ale scrisorii de garanţie potrivit Codului civil (Legea
nr.278/2009, republicată). – În: Dreptul nr.3, 2012, p.33-49
Considerând utilă completarea normelor în vigoare referitoare la scrisoarea de garanţie, autorul propune “de lege ferenda”
reglementarea dreptului la opoziţie al ordonatorului, în cazul solicitării abuzive sau frauduloase a plăţii scrisorii de garanţie, chiar
mai înainte de refuzul plăţii de către garant, în spiritul practicii şi jurisprudenţei în domeniu.
Subiect: fraudă; scrisoare de garanţie; Codul civil
29. PUIE, OLIVIU. – Selecţia investitorului privat şi riscul în contractul de parteneriat public-privat. –
În: Revista română de drept privat nr.3, 2012, p.225-283
În opinia autorului, se impune, “de lege ferenda”, compatibilizarea legală a două noţiuni – cea de investitor privat şi cea de
finanţator al proiectului public-privat -, aflate în strânsă corelaţie şi interdependenţă, precum şi punerea celor două noţiuni în
concordanţă cu principiul constituţional al liberei concurenţe şi al nediscriminării, în sensul că pot avea calitatea de investitori
privaţi în contractul de parteneriat public-privat care asigură finanţarea proiectului public-privat, atât persoanele fizice, cât şi
persoanele juridice sau asocierile de persoane juridice.
Subiect: concurenţă ; parteneriat public-privat; investitor
30. ROSE�BERG, PAULA ; TUDOR, AMALIA; RĂDULESCU, OCTAVIA�. – Despre titlurile
executorii şi despre investirea acestora în noul Cod civil şi în noul Cod de procedură civilă. – În: Revista
de drept comercial nr.3, 2012, p.65-69
Ca propunere “de lege ferenda” autorii susţin modificarea art. 1831 alin. (1) din Legea nr.287/2009, care prevede că evacuarea
chiriaşului se poate face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se propune astfel, ca
evacuarea să se poată face, la încetarea contractului, atât prin hotărâre judecătorească, cât şi în baza contractului de închiriere,
dacă părţile au convenit astfel.
Subiect: arendă ; chirie ; contract ; titlu executoriu
31. SA�DU, MARCEL. – Infracţiunea de ucidere din culpă şi sancţionarea acesteia din perspectiva
dispoziţiilor de drept penal şi a jurisprudenţei naţionale în domeniu. – În: Dreptul nr.3, 2012, p.129-137
Autorul propune “de lege ferenda” prevederi care să limiteze lăsarea în libertate a celor ce comit infracţiuni de ucidere din
culpă, precum şi interdicţia aplicării prevederilor art. 81 şi 86
1
din Codul penal în vigoare, respectiv a dispoziţiilor art. 83 şi 91
din noul Cod penal, măsuri care ar contribui semnificativ la reducerea numărului de decese rezultate din accidente rutiere.
Subiect: drept la viaţă ; infracţiune; ucidere din culpă; accident rutier
32. ŞTEFA�, CRISTIA�-EDUARD. – Livrarea supravegheată – tehnică specială de supraveghere şi
cercetare în cazul infracţiunilor privind traficul ilicit de droguri. – În: Dreptul nr.6, 2012, p.198-206
Autorul propune “de lege ferenda” să existe posibilitatea ca echipamentele destinate unui laborator pentru producerea drogurilor
să facă obiectul unei livrări supravegheate; de asemenea, se propune includerea, în domeniul livrării supravegheate, şi a cazului
cărăuşului care transportă drogurile în corpul său şi care îşi periclitează sănătatea şi chiar viaţa; ar fi necesară şi reglementarea
expresă a situaţiilor în care o livrare supravegheată autorizată pe teritoriul României să poată fi întreruptă, ca şi situaţia în care
agenţiile de aplicare a legii din alte ţări pot desfăşura activităţi sub acoperire pe teritoriul ţării noastre în cazul unei livrări
supravegheate.
Subiect: trafic ilicit de droguri; droguri, livrare; infracţiune
33. ŞTEFĂ�ESCU, A�A. – Beneficii de asistenţă socială şi beneficii de asigurare socială – unele
observaţii. – În: Revista română de dreptul muncii nr.4, 2012, p.23-29
Autoarea propune “de lege ferenda” eliminarea condiţiei de realizare a veniturilor profesionale timp de un an, anterior naşterii
copilului, pentru acordarea indemnizaţiei de creştere a acestuia, precum şi a celei privitoare la achitarea impozitelor şi taxelor
locale cerută în vederea menţinerii ei; legiuitorul ar trebui să nu introducă o plafonare a acestei indemnizaţii, în opinia autorului
articolului.
Subiect: asistenţă socială; asigurare socială; indemnizaţie, creştere copil
Referințe bibliografice
36 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 37
34 ŞTEFĂ�ESCU, A�A. – Unele precizări şi consideraţii referitoare la concediile pentru creşterea
copiilor în anul 2012. – În: Revista română de dreptul muncii nr.1, 2012, p.54-67
Din analiza textelor legale, autoarea consideră că se impun următoarele propuneri “de lege ferenda”: corelarea Codului muncii
cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 în ceea ce priveşte tipurile de concedii; se impun precizări clare referitoare
la valorificarea vechimii în muncă, în serviciu şi în specialitate; ar fi utilă şi extinderea sferei concediului ca vechime în
specialitate şi la situaţiile asimilate, pentru că cei în cauză sunt defavorizaţi în şansa de a desfăşura activităţi profesionale, ori
de a participa la măsuri de mediere în acest sens.
Subiect: asigurare socială ; concediu pentru creşterea copilului ; indemnizaţie ; vechime în muncă ; O.U.G. nr.111/2010; Codul
Muncii
35. TUDOR, AMALIA ; ROSE�BERG, PAULA; RĂDULESCU, OCTAVIA�. – Despre dreptul de
retenţie. – În: Revista de drept comercial nr.2, 2012, p.86-91
Autorii propun “de lege ferenda” modificarea textelor referitoare la dreptul de retenţie din noul Cod civil, în sensul înlăturării
rezervelor prevăzute pentru exercitarea acestui drept; menţinerea textului în forma actuală ar putea duce la concluzia că dreptul
de urmărire al detentorului a fost acordat formal, fără posibilitatea efectivă de a beneficia de acest drept, care ar rămâne în
continuare o garanţie imperfectă.
Subiect: creditor ; deţinător ; drept de retenţie ; imobil ; proprietar; Codul civil
36 VEDI�AŞ, VERGI�IA. – Reglementarea proprietăţii publice potrivit �oului Cod civil. – În: Revista
de drept public nr.4, 2011, p.8-16
Se propune “de lege ferenda” ca art.863 lit.b) din Codul civil (Legea nr. 287/2009 republicată) ar trebui să prevadă “exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.
Subiect: proprietate publică ; domeniu public ; proprietate publică ; sector public; Cod civil
37. VIOREL, GEORGEA�A ; VIOREL, LIVIU-ALEXA�DRU. – Configurarea impreviziunii în Codul
civil (Legea nr.287/2009, republicată). – În: Dreptul nr.2, 2012, p.30-46
În articol se propune “de lege ferenda” modificarea prevederilor referitoare la instituţia impreviziunii, în sensul definirii unor
noţiuni fundamentale, a fixării domeniului de aplicabilitate, a înlocuirii “termenului rezonabil” în care debitorul să fi încercat
adaptarea. Se propune, totodată, prevederea expresă a posibilităţii suspendării efectelor contractului supus revizuirii până la
pronunţarea hotărârii de fond, clarificarea impactului reglementării principiului impreviziunii în dreptul pozitiv asupra costurilor
vizibile şi mai puţin vizibile ale acestui motor al economiei – creditul.
Subiect: Cod civil; impreviziune;
38. VLĂDOIU, �ASTY. – Dificultăţi în aplicarea principiului “mitior lex” având în vedere prevederile
art. 74
1
Cod penal introdus prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării
proceselor. – În: Dreptul nr.4, 2012, p.195-205
Analizând jurisprudenţa în materie şi normele legale, autorul propune “de lege ferenda” înlocuirea art. 74
1
din Codul penal,
criticat de Curtea Constituţională şi de doctrină, cu un nou text compatibil şi respectând rigorile legislaţiilor din ţările europene.
Subiect: Codul penal; proces; infracţiune
Articole din revistele de drept străineintrate în Biblioteca Consiliului Legislativ
– Bibliografie adnotată∗ –
REVUE CRITIQUE DE DROIT I�TER�ATIO�AL PRIVÉ
1. AVASILE�CEI, CĂTĂLI�A – La codification des conflits de lois dans le nouveau Code civil roumain:
une nouvelle forme en attente d’un contentieux = Codificarea conflictelor de legi în noul Cod civil român:o nouă formă în aşteptarea unui contencios. În: Revue critique de droit international privé nr.2, 2012, p.247-276
Codul civil român intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, include regimul conflictelor de legi preluat într-o formă revizuită faţă
de vechea reglementare. Modificările aduse se referă la dispoziţiile generale şi la regulile de conflict speciale. Autoarea
investighează măsura în care noile dispoziţii au capacitatea să clarifice sau să corecteze vechile mecanisme şi să ducă la
previzibilitatea anumitor soluţii sau, dimpotrivă, la incertitudini suplimentare.
2. �IOCHE, MARIE – Décision provisoire et autorité de chose jugée = Hotărârea provizorie şi autoritateade lucru judecat În: Revue critique de droit international privé nr.2, 2012, p.277-323
Regimul aplicabil contenciosului provizoriu european în cadrul viitorului Regulament Bruxelles I bis este în curs de pregătire,
iar o hotărâre emisă de Curtea de Casaţie franceză la data de 8 martie 2011 dă ocazia autoarei să clarifice natura juridică a
hotărârilor provizorii şi să aducă o serie de precizări.
REVUE DE SCIE�CE CRIMI�ELLE ET DE DROIT PÉ�AL COMPARÉ
3. BRU�ET, FRA�ÇOIS – De la censure constitutionnelle de la loi “visant à reprimer la contestation
de l’existence des génocides reconnus par la loi” = Despre cenzura constituţională a legii “vizând reprimareacontestării existenţei genocidurilor recunoscute de lege”. În: Revue de science criminelle et de droit pénal
comparé nr.2, 2012, p.343-353
Decizia emisă de Consiliul Constituţional francez la 28 februarie 2012 cenzurează o dispoziţie legislativă ce vizează reprimarea
contestării crimelor de genocid recunoscute de lege, bazându-se, în principal, pe încălcarea principiului constituţional al libertăţii
de comunicare şi de expresie. Totuşi, acest motiv nu pare să fie singurul, deoarece decizia enunţă, de asemenea, că o dispoziţie
legislativă ce recunoaşte o crimă de genocid nu ar fi normativă, deci nici constituţională. Or, avansând pe terenul normativităţii,
Consiliul are greutăţi în a convinge.
4. DELAGE, PIERRE-JÉRÔME – La chambre criminelle et l’embuscade d’Uzbin = Camera penală şiambuscada de la Uzbin. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé nr.2, 2012, p.353-360
Camera penală a Curţii de Casaţie franceză s-a pronunţat în ceea ce priveşte constituirea ca parte civilă a familiilor soldaţilor
căzuţi în Afganistan, în ambuscada de la Uzbin. Singularitatea hotărârii emise de Curtea de Casaţie în 2012 este sporită de faptul
că este prima în virtutea căreia Camera penală a trebuit să se pronunţe astfel în ceea ce priveşte admisibilitatea urmăririi începute,
cauzată de infracţiuni comise de militari (împotriva altor militari) în afara teritoriului Republicii Franceze.
5. EOCHE-DUVAL, CHRISTOPHE – Droit pénal et souveraineté démocratique: la France est-elle en
train de perdre la maîtrise de son droit pénal? = Dreptul penal şi suveranitatea democratică: Franţa esteoare pe cale să piardă controlul deţinut asupra dreptului său penal? În: Revue de science criminelle et de droit
pénal comparé nr.2, 2012, p.305-314
Articolul 55 al Constituţiei franceze prevede supremaţia normei internaţionale ratificate asupra legilor interne şi a introdus o
schimbare care nu a putut fi corect evaluată în ceea ce priveşte consecinţele sale în anul 1958, datorită unei activităţi internaţionale
reduse în raport cu cea prezentă. Jumătate din legile votate sunt legi de ratificare a acordurilor internaţionale fără dezbateri sau
amendamente. Directivele sunt transpuse fără marjă de manevră. Dreptul penal modern suportă aceste consecinţe, care fac ca
dreptul internaţional penal sau dreptul comunitar penal, prin efectul art.55, să priveze poporul francez, în calitate de ultim
suveran, de realul control asupra dreptului său penal.
Referințe bibliografice
38 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
* Lucrare realizată de Svetlana Baciu, Consiliul Legislativ.
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 39
6. IDOT, LAURE�CE – La répresssion des pratiques anticoncurrentielles par les institutions de l’Union
européenne (1er juillet 2010 – 1er mai 2012 = Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale de către instituţiileUniunii Europene (1 iulie 2010 – 1 mai 2012) În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé nr.2,
2012, p.315-341
Dintre diferitele componente ale dreptului concurenţei UE, numai dreptul antitrust, art. 101 şi 102 ale TFUE prezintă
caracteristici care permit asocierea acestuia de “materia penală” în sensul art.6 al CEDO. În caz de încălcare a interdicţiilor din
înţelegeri şi abuzuri de poziţii dominante, valoarea totală a amenzilor aplicate întreprinderilor contraveniente este atât de mare
– sute de milioane de euro – încât nimeni nu mai îndrăzneşte să conteste aceste calificări. Principalele evoluţii în materie au
fost acoperite în ultimii ani de o cronică consacrată jurisprudenţei Curţii de Justiţie, iar în prezent, se propune să se asigure
tranziţia spre o nouă cronică dedicată dreptului concurenţei prin prezentarea evoluţiilor recente în materie.
7. PARIGUET, MARIE – Le juge et moi = Judecătorul şi eu. În: Revue de science criminelle et de droit pénal
comparé nr.2, 2012, p. 361-370
Adoptată la data de 6 iulie 2011, Legea privind participarea cetăţenilor la funcţionarea justiţiei penale se prezintă ca asigurând
consolidarea coeziunii sociale, pretinsă a fi compromisă printr-o pierdere a încrederii crescute a cetăţenilor în justiţie. Legea
adresează o invitaţie la analiză, consideră autorul, pentru o redefinire a raporturilor dintre judecător şi individ.
REVUE DU DROIT PUBLIC
8. BER�OUSSI, �ADIA – La Constitution marocaine du 29 juillet 2011 entre continuité et ruptures =
Constituţia marocană din 29 iulie 2011 între continuitate şi ruptură. În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.663-686
O lectură atentă a legii fundamentale marocane lasă să se întrevadă printr-o continuitate aparentă la nivelul procedurii, fisurile
care anunţă transformări profunde. Astfel, noua constituţie, promulgată la 29 iulie 2011, poate fi supusă mai multor “lecturi”;
în timp ce la o primă lectură reiese o continuitate aparentă, celelalte lecturi contrazic acest lucru.
9. CAMBY, JEA�-PIERRE – Le contentieux des éléctions régionales en Île-de-France = Contenciosulalegerilor regionale în Ile-de-France În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.523-542
Legile din 14 aprilie 2011 modifică substanţial sistemul de sancţiuni aplicabile neregularităţilor legate de conturile de campanie.
Hotărârea „Huchon” a Consiliului de Stat francez reprezintă o premieră şi deschide calea unei jurisprudenţe prin care, în aplicarea
legilor din 14 aprilie 2011, neeligibilitatea va fi pronunţată, de acum înainte, numai în cazuri excepţionale.
10. PACTEAU, BER�ARD – La récusation des juges administratifs = Recuzarea judecătoriloradministrativi. În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.543-562
În contenciosul administrativ, actualul articol L721-1 al Codului de justiţie administrativă francez prevede îndepărtarea unui
judecător, la solicitarea unei părţi, dacă există un motiv serios de a pune sub semnul îndoielii imparţialitatea sa. Aplicarea
acestei recuzări este detaliată la art. R721-2-9. Sunt analizate aspecte ce ţin de particularităţile recuzării, cât şi regimul procedural
al acesteia.
11. SAI�T-JAMES, VIRGI�IE – Les décisions de la Cour de cassation et du Conseil d’Etat de ne pas
transmettre une QPC: la place des cours souveraines en question? = Deciziile Curţii de Casaţie şi aleConsiliului de Stat de a nu transmite o QPC (chestiune prioritară de constituţionalitate): locul curţilor suveraneîn discuţie? În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.607-638
Autoarea propune spre analiză studierea locului pe care îl ocupă curţile suverane în controlul constituţionalităţii în Franţa de la
debutul chestiunii prioritare de constituţionalitate (QPC), acum doi ani, ce a bulversat tradiţia juridică franceză. S-a dorit, astfel,
o participare a curţilor suverane la controlul de constituţionalitate, prin asocierea acestora în calitate de „filtru”. Este propusă,
în acest sens, o analiză a participării Consiliului de Stat şi a Curţii de Casaţie la procedura de control al constituţionalităţii.
12. TOUZEIL-DIVI�A, MATHIEU – Un rendez-vous constituant manqué? Où fleuriront au Maroc le
jasmin et la fleur d’oranger? = Un „rendez-vous” constituant ratat? Unde vor înflori în Maroc iasomia şifloarea de portocal? În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.687-717
După părerea autorului, adoptarea noii Constituţii marocane reprezintă un pas important făcut de poporul marocan şi de către
regele Mohamed al VI-lea în materie democratică. Este subliniat faptul că există semne pozitive de ameliorare constituţională,
dar progresul nu trebuie să mascheze metodologia folosită şi faptul că echilibrul instituţional rămâne în principal neschimbat.
13. VIROT-LA�DAIS, AURÉLIE – Un statut pluriel et lacunaire des occupants sans titre du domaine
public = Un statut plural şi lacunar al ocupanţilor fără titlu ai domeniului public. În: Revue du droit public
nr.3, 2012, p.563-591
Nu toate situaţiile de ocupare fără titlu a domeniului public sunt supuse aceluiaşi tratament, ducând la declanşarea diverselor
sancţiuni prevăzute. Unele dintre ele sunt exceptate de la sancţiuni, fiind tolerate. Autorul consideră că protecţia integrităţii şi
afectării domeniului public poate fi realizată mai ales prin organizarea şi eficienţa unui arsenal represiv, dar cu respectarea
garanţiilor şi chiar a drepturilor de care dispune sau ar trebui să dispună ocupantul fără titlu legal.
REVUE FRA�ÇAISE DE DROIT CO�STITUTIO��EL
14. BE�DOUROU, OMAR – La nouvelle Constitution marocaine du 29 juillet 2011 = �oua Constituţiemarocană din 29 iulie 2011. În: Revue française de droit constitutionnel nr. 91, p. 511-536
Practica constituţională a regelui Marocului – Mohamed al VI-lea – a determinat mai multe partide politice şi asociaţii de
apărare a drepturilor omului să solicite o revizuire constituţională care să satisfacă exigenţele timpurilor moderne şi să permită
stabilirea democraţiei şi a statului de drept. Mişcările populare şi mutaţiile cunoscute de mai multe ţări arabe şi naşterea în
Maroc a “Mişcării din 20 februarie” l-au determinat pe rege să decidă revizuirea textului constituţional, la 1 iulie 2011. Articolul
examinează libertăţile şi drepturile proclamate de noua constituţie, fiind examinate limitele acestora, precum şi noile dispoziţii
care se referă la Parlament.
15. BER�OUSSI, �ADIA; EL MASLOUHI, ABDERRAHIM – Les chantiers de la “bonne justice”.
Contraintes et renouveau de la politique judiciaire au Maroc = Şantierele “bunei justiţii”. Constrângeri şireînnoire în politica judiciară din Maroc. În: Revue française de droit constitutionnel nr. 91, p.479-510
Implementarea agendei reformiste în Maroc acoperă un evantai de exigenţe care merg de la redefinirea rolului jurisdicţiilor şi
a executivului, la umanizarea condiţiilor carcerale, trecând prin recompunerea Consiliului Superior al Magistraturii,
raţionalizarea contenciosului, recalificarea personalului judiciar, generalizarea tehnologiilor informaţiei, recurgerea la
procedurile de reglare consensuală a litigiilor, în special în materie de arbitraj comercial. Realizarea acestor “şantiere” determină
tranziţia spre un nou sistem de justiţie.
16. MAUGUI� HELGESO�, MURIELLE – L’adoption de la loi relative à la réforme de la santé par le
Congrès américain. Décryptage d’une bataille politique et procédurale = Adoptarea legii privind reformasănătăţii de către Congresul American. Decriptarea unei bătălii politice şi procedurale. În: Revue française de
droit constitutionnel nr.91, 2012, p.641-662
Preşedintele Obama a angajat, în anul 2009, reforma sistemului de sănătate american, ce reprezenta una din priorităţile
programului său legislativ. Dar, elaborarea legii reformei sănătăţii ilustrează ancorarea procesului decizional american într-o
logică de opoziţie puternică care a marcat atât Camera Reprezentanţilor cât şi Senatul. În 2010, Congresul adoptă „Patient
Protection and Affordable Care”, care oferă numeroase învăţăminte în ceea ce priveşte dreptul parlamentar american. Autorul
este de părere că în timp ce progresul proiectului de lege întâmpină numeroase obstacole cauzate de hiperpolarizarea ce
caracterizează în prezent Congresul american, reforma pune în evidenţă principalele mecanisme ale dinamicii parlamentare şi
banalizarea procedurilor legislative derogatorii.
17. REIG�IER, DOROTHÉE – Le „Fixed-term Parliament Act 2011”. La révolution à l’anglaise =
„Fixed-term Parliament Act 2011“. O revoluţie „à l’anglaise”. În: Revue française de droit constitutionnel
nr.91, 2012, p. 615-639
Este evocată utilizarea politică a mecanismului care conduce Camera Comunelor la dizolvare, dacă la 14 zile după ce a cenzurat
Guvernul, ea se dovedeşte a fi incapabilă să constituie un alt Guvern şi să-i acorde încrederea sa. „Fixed-term Parliament Act”
(FTP Act 2011) adoptat în 2011, care poate fi considerat una din manifestările revoluţiei serene cunoscute de regimul parlamentar
britanic, pune capăt prerogativei regale care permite monarhului să pronunţe dizolvarea, din voinţa reechilibrării puterilor,
primului-ministru fiindu-i de asemenea retrasă iniţiativa dizolvării.
18. YA��AKOPOULOS, CO�STA�TI� – L’influence du droit de l’Union européenne sur le système
de contrôle juridictionnel de constitutionnalité des lois: les paradigmes français et grec = Influenţadreptului Uniunii Europene asupra sistemului de control jurisdicţional de constituţionalitate al legilor:paradigmele franceză şi greacă. În: Revue française de droit constitutionnel nr.91, 2012, p.537-561
Experienţa participării statelor membre la procesul de unificare europeană animă o reflecţie continuă care ajunge la revizuirea
unor anumite percepţii tradiţionale sau a unor elemente fundamentale ale sistemelor naţionale respective. Astăzi, fie prin efectul
direct, fie prin prioritatea dreptului său, dreptul Uniunii Europene, ale cărui reguli primare cuprind şi Carta drepturilor
fundamentale şi prin intermediul acesteia, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, supradetermină interpretarea şi
aplicarea dreptului naţional, în chestiuni a căror analiză este în principiu bazată pe particularităţi ale sistemului juridic naţional.
Scopul studiului este de a încerca sistematizarea fenomenului influenţei dreptului UE asupra sistemului de control jurisdicţional
de constituţionalitate al legilor.
Referințe bibliografice
40 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
REVUE I�TER�ATIO�ALE DE DROIT COMPARÉ
19. BELARBI, HOUARDI – La loi de la nationalité arabe saoudienne du 23 septembre 1954 et son
application au regard des conventions internationales = Legea cetăţeniei arabe saudite din 23 septembrie1954 şi aplicarea sa cu privire la convenţiile internaţionale. În: Revue internationale de droit comparé nr.3,
2012, p.793-816
Naşterea Regatului Arabiei Saudite este recentă din punct de vedere istoric, iar independenţa dobândită după căderea Imperiului
Otoman a determinat reunificarea teritoriilor sale şi promulgarea legilor care reflectă voinţa noii puteri în ataşamentul său faţă
de „şaria” islamică. Legile succesive ale cetăţeniei saudite au adoptat criterii asemănătoare legislaţiilor comparate în materie de
atribuire, de dobândire sau pierdere a cetăţeniei, dar cu diferenţa că legiuitorul saudit s-a bazat în mod strict pe dispoziţiile
„şaria” islamice, care rămâne singura sursă a diferitelor legi promulgate în Regat. Legiuitorul acordă o mare importanţă filiaţiei
paterne legitime în transmiterea cetăţeniei saudite, iar mamei saudite i se impun condiţii pentru a transmite cetăţenia copiilor
săi. Ratificarea convenţiilor internaţionale nu are decât un efect limitat asupra dreptului cetăţeniei saudite datorită rezervelor
manifestate de Regat asupra dispoziţiilor în opoziţie cu cele ale „şaria” islamice.
20. CHARVIER, FA��Y – Réformes de l’autonomie locale et régionale en Italie: du “fédéralisme”
administratif au fédéralisme “fiscal” = Reformele autonomiei locale şi regionale în Italia: de la“federalismul” administrativ, la federalismul “fiscal”. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012,
p.663-680
La sfârşitul anilor ‘90, statul italian a adoptat mai multe reforme ce doreau să acorde o mai mare autonomie colectivităţilor
infrastatale. Autorităţile publice au regândit în întregime organizarea raporturilor dintre stat, regiuni şi colectivităţile locale,
inspirându-se din modelul federal. Totuşi, concret, repartiţia competenţelor între diversele niveluri de guvernanţă şi finanţarea
exercitării lor au evoluat fără să facă totuşi din Italia un stat federal.
21. DUFFY-MEU�IER, AURÉLIE – La Cour suprême au Royaume-Uni après le „Constitutional
Reform Act 2005”:une juridiction hors norme = Curtea Supremă în Regatul Unit după „Constitutional ReformAct 2005”: o jurisdicţie în afara normei. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.681-734
Se pune întrebarea dacă transformarea „Appellate Commettee” a Camerei Lorzilor în Curte Supremă prin „Constitutional
Reform Act 2005” (CRA) modifică radical constituţionalismul britanic sau nu reprezintă decât o reformă simbolică. CRA este
novator prin unele aspecte dar, pe de altă parte, este numai revelator pentru ceea ce era deja înainte. După părerea autorului,
revizuirea constituţională introdusă de CRA stă mărturie pentru evoluţia remarcabilă a Constituţiei Regatului Unit, care
îmbogăţeşte dezbaterea asupra noţiunii de justiţie constituţională şi, mai pe larg, asupra constituţionalismului.
22. KLESTA, LAURE�CE – La responsabilité médicale en Italie: le renouveau du „contrat social”? =
Răspunderea medicală în Italia: reînnoirea „contractului social”? În: Revue internationale de droit comparé
nr.3, 2012, p.757-776
În Italia, răspunderea medicală este de natură contractuală, în virtutea contractului de “prestare de muncă intelectuală”, încheiat
între medic şi bolnav. Încrederea inerentă acordată acestui “pact” a fost extinsă de către jurisprudenţă la contractul nenumit de
spitalizare şi de îngrijiri încheiat cu instituţiile care acordă îngrijiri medicale. Se doreşte ca pacientul/creditorul să beneficieze
de un sistem de protecţie mai eficient (în raport cu normele de responsabilitate delictuală), bazat pe buna credinţă.
23. LARDEUX, GWE�DOLI�E. – Terminologie et traduction des législations relatives au droit des
contrats = Terminologia şi traducerea legislaţiilor privind dreptul contractelor. În: Revue internationale de
droit comparé nr.3, 2012, p.817-839
La o primă vedere, traducerea în limba franceză a dreptului german al contractelor pare să nu ridice nici un fel de probleme,
cele două sisteme juridice aparţinând familiei romano-germanice, iar conceptele unei materii, precum obligaţiile contractuale,
ar trebui să fie identice. Similitudinile nu trebui negate, dar dreptul german al contractelor îşi păstrează partea sa de originalitate,
principala cauză constând în originile Codului civil german (BGB). Este vorba de o puternică specificitate a vocabularului
juridic german pe care sunt focalizate dificultăţile legate de traducere, şi, totodată, de o rigoare terminologică de un grad
necunoscut pentru dreptul francez, care reprezintă un atu pentru traducător.
24. MORADZADEH, HASSA� – L’appréciation de la faute civile en présence de handicap physique.
Une comparaison entre les Etats-Unis et la France = Aprecierea erorii civile în prezenţa handicapului fizic.O comparaţie între Statele Unite şi Franţa. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.737-756
Locul ocupat de persoanele cu handicap în societate reprezintă în zilele noastre o problemă crucială. Totuşi, în pofida progreselor
realizate în ameliorarea situaţiei lor, persoanele cu handicap pot suporta prejudicii sau să-i expună pe ceilalţi la acestea. Autorul
este de părere că atât eroarea persoanei cu handicap săvârşită în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, cât şi a acestora din urmă trebuie
luate în considerare, propunând o perspectivă comparată SUA – Franţa.
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 41
25. ROUX-DEMARE, FRA�ÇOIS-XAVIER – „Towards the creation of a European Criminal Record” =
Spre crearea unui cazier judiciar european. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.777-791
Internaţionalizarea criminalităţii a suscitat o mişcare de întrajutorare penală între state. Autorităţile poliţieneşti, mânate de un
obiectiv comun de luptă contra fenomenului criminalităţii au cooperat între ele, incitând autorităţile judiciare să consolideze
cooperarea. Astfel, o idee a făcut obiectul unei reflecţii reiterate la începutul secolului XXI – crearea unui cazier judiciar comun
mai multor ţări – un astfel de proiect concepându-se cu mai multă acuitate în cadrul regional european. În aparenţă simplă,
această propunere a întâmpinat o serie de dificultăţi pentru a ajunge la o aplicare concretă. Astfel se explică de ce a trebuit să
fie aşteptat anul 2003, pentru ca o primă schiţă a unui astfel de cazier să fie construit progresiv, bazată pe realităţile franco-
germane. Mai multe evenimente au favorizat transpunerea acestui sistem în cadrul UE, cu elaborarea unui sistem informatic
“ECRIS”. Articolul pune în evidenţă multiplele etape ale concretizării unui cazier judiciar european.
26. WALD, AR�OLDO – La nouvelle loi brésilienne sur la procédure du „mandado de segurança” (Loi
no. 12.016 du 07.08.2009) = �oua lege braziliană privind procedura „mandado de segurança” (Legea nr.12.016 din 07.08.2009). În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.623-644
Dreptul brazilian cunoaşte o măsură de protecţie specială şi rapidă a individului contra ilegalităţilor sau abuzurilor ori deturnării
de putere a autorităţilor. În virtutea „mandado de segurança” judecătorul stabileşte în favoarea cetăţeanului, acţiunea sau
inacţiunea administraţiei publice, pentru a evita sau pentru a face să înceteze o lezare a drepturilor. Procedura se aseamănă cu
„amparo” care există în mai multe legislaţii latino-americane şi se înrudeşte într-o oarecare măsură cu “injoncţiunea” şi „writ
of mandamus” din dreptul american. Legea face obiectul analizei articolului, fiind astfel reliefată importanţa instituţiei şi
evoluţia acesteia.
27. YOU, SHA�G – Le droit antisubvention: une protection commerciale à la chinoise? = Dreptulantisubvenţie: o protecţie comercială „à la chinoise”? În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012,
p.645-662
Dreptul antisubvenţie chinez, astfel cum apare în cadrul primelor sale aplicaţii, nu poate fi calificat drept protecţionist datorită
impactului său limitat. Totuşi, el ar putea suscita suspiciuni în legătură cu un derapaj protecţionist, prin utilizarea măsurilor de
protecţie comercială. Autorul consideră că dreptul antisubvenţie chinez manifestă o evidentă severitate, fără a avea o raţionalitate
politică foarte clară. Acest risc este cu atât mai previzibil cu cât protecţia comercială este excesivă şi lipsită de previzibilitate
juridică şi o protecţie suficientă a drepturilor actorilor economici implicaţi în anchete.
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL
28. BARRET, OLIVIER – Les recours offerts à l’acquéreur contre le vendeur au cas de superficie
insuffisante de l’immeuble vendu = Ajutorul oferit cumpărătorului împotriva vânzătorului în cazul suprafeţeiinsuficiente a imobilului vândut. În: Revue trimestrielle de droit civil nr.2, 2012, p.207-229
Suprafaţa unui imobil participă în mod decisiv la stabilirea preţului şi la consimţământul părţilor la vânzare. Codul civil francez
prevede la art.1616-1623, acţiunile în garanţie pentru cumpărător, dar acestea sunt considerate de autor ca fiind dispoziţii ce nu
îl protejează suficient pe cumpărător. Problema analizată vizează atât vânzările de drept comun, cât şi vânzările care ţin de un
regim în totalitate sau în parte special: vânzarea unui lot în coproprietate, vânzarea unui imobil de construit sau vânzarea unui
imobil de renovat. Soluţiile sunt diverse şi încearcă să găsească un echilibru global între justiţia contractuală şi securitatea
contractuală.
29. FORRAY, VI�CE�T – L’offre et l’aceptation dans les projets de réforme du droit français des
contrats = Oferta şi acceptarea în proiectele de reformă ale dreptului francez al contractelor. În: Revue
trimestrielle de droit civil nr.2, 2012, p.231-250
Articolul reprezintă un studiu de drept civil critic consacrat ofertei şi acceptării pornind de la proiectele de reformă ale dreptului
francez al contractelor. O primă perspectivă este reprezentată de luarea în considerare a conţinutului dispoziţiilor proiectelor
privind oferta şi acceptarea şi judecarea alinierii la sistemele de soluţii juxtapuse în dreptul civil. Cea de-a doua perspectivă ia
în considerare dimensiunea doctrinară a dreptului ofertei şi a acceptării.
30. QUÉZEL-AMBRU�AS, CHRISTOPHE – La responsabilité civile et les droits du titre I du livre I
du Code civil. A la découverte d’une hiérarchisation des intérêts protégés = Responsabilitatea civilă şidrepturile Titlului I, Cartea I a Codului civil. Spre o descoperire a unei ierarhizări a intereselor protejate. În:
Revue trimestrielle de droit civil nr.2, 2012, p.251-273
În timp ce dreptul francez al responsabilităţii civile este descris ca purtând amprenta unui principiu de echivalenţă, jurisprudenţa
pare să se delimiteze de acesta, pentru a oferi o garanţie drepturilor enunţate în primele articole ale Codului civil francez. Această
observaţie ridică o serie de întrebări în ceea ce priveşte discursul care descrie în mod obişnuit responsabilitatea civilă, pentru a
propune o altă lectură, cea a unui sistem organizat în jurul unor interese ierarhizate, asemănător cu prezentarea dreptului din alte
ţări.
Referințe bibliografice
42 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL
ET DE DROIT ÉCO�OMIQUE
31. BEI�EIX, ISABELLE; LEMMET, LAURE�CE-CLAIRE – L’arbitrage international est-il encore
véritablement un mode altérnatif de règlement des différends? = Arbitrajul internaţional reprezintă încăcu adevărat un mod alternativ de reglare a diferendelor? În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit
économique nr.2, 2012, p.225-244
Arbitrajul internaţional de drept internaţional privat, prezentat ca fiind un mod alternativ de reglare a conflictelor, cunoaşte o
mare dezvoltare în numeroase domenii ale dreptului afacerilor (drept contractual, litigii între asociaţi, proprietate intelectuală,
fuziune, achiziţii). Nicio jurisdicţie de drept privat şi natură internaţională nu poate regla litigiile care corespund contractelor
internaţionale, arbitrajul însoţeşte deci mondializarea economiei. El a devenit o modalitate de drept comun de rezolvare a
conflictelor în materie de contracte internaţionale.
32. BERLIOZ, PIERRE – Quelle protection pour les informations économiques secrètes des entreprises?
= Ce fel de protecţie pentru informaţiile economice secrete ale întreprinderilor? În: Revue trimestrielle de droit
commercial et de droit économique nr.2, 2012, p.263-286
Printr-o propunere de lege care datează din anul 2011, aprobată în primă lectură de Adunarea Naţională din Franţa, se doreşte
remedierea unei „lacune a dreptului naţional: lipsa unor reguli care să permită întreprinderilor franceze să împiedice ca, prin
mijloace necuvenite, concurenţii lor să intre în posesia unor date financiare, comerciale, ştiinţifice sau tehnice care ţin de secretul
afacerilor, fiind cu acest titlu, esenţiale în jocul concurenţei”. Autorul îşi pune întrebarea dacă este posibilă construirea unui
sistem de protecţie eficient şi complet al ansamblului informaţiilor şi cunoştinţelor unei întreprinderi, conform propunerii
înaintate de un deputat francez.
33. MARÉCHAL, CAMILLE – L’évaluation des dommages-intérêts en matière de contrefaçon =
Aprecierea daunelor-interese în materie de contrafacere. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit
économique nr.4, 2012, p.245-261
Legea din 29 octombrie 2007 a transpus în dreptul francez directiva CE nr.2004/48 cu privire la respectarea drepturilor de
proprietate intelectuală şi a introdus în Codul proprietăţii intelectuale dispoziţii privind calcularea despăgubirilor-interese,
descriind două metode. Articolul scoate în evidenţă modul în care judecătorii aplică, de patru ani, aceste directive de evaluare,
analizând dacă ei au pronunţat daune-interese necompensatorii sau dimpotrivă au perpetuat practicile anterioare.
34. TELLER, MARI�A. – Le conflit entre droit comptable et information financière: régularité versus
exactitude = Conflictul dintre dreptul contabil şi informaţia financiară: conformitatea cu regulile versusexactitudine. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique nr.2, 2012, p.287-292
Informaţia contabilă generează o insecuritate juridică din momentul în care judecătorul şi Autoritatea pieţelor financiare o
apreciază în funcţie de exigenţele care guvernează informaţia financiară. Contabilitatea internaţională ascultă totuşi de o logică
specifică pe care jurisprudenţa pare să o ignore, ceea ce duce la un conflict între dreptul contabil şi informaţia financiară.
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉE�
35. BERTRA�D, BRU�ESSE� – Un principe politique saisi par le droit = Un principiu politic confiscatde drept. În: Revue trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.329-355
Analiza jurisprudenţei face să reiasă o realitate paradoxală a controlului principiului de subsidiaritate; controlul judecătorului
există, dar în pofida eforturilor nu pare să fie întotdeauna adecvat, iar pentru a deveni eficient, el nu mai trebuie depolitizat. După
părerea autorului, dacă se admite rolul politic pe care judecătorul îl capătă inevitabil în acest tip de control, justiţiabilitatea
principiului de subsidiaritate poate evolua spre un control maxim, care este singura cale posibilă pentru un control cu adevărat
eficient al judecătorului.
36. BIEBER, ROLA�D ; MAIA�I, FRA�CESCO – Sans solidarité point d’Union européenne. Regards
croisés sur les crises de l’Union économique et monétaire et du Système européen commun d’asile = Fărăsolidaritate, nu este Uniune europeană. O perspectivă comparată asupra crizei Uniunii Economice şi Monetareşi celei a Sistemului european comun de azil. În: Revue trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.295-327
Solidaritatea stă la bază construcţiei europene, dar în acelaşi timp, reprezintă o condiţie a dezvoltării acesteia, în cele două
dimensiuni ale sale – principiul responsabilităţii reciproce şi acţiunea concretă de asistenţă mutuală. De mai mulţi ani, Uniunea
Economică şi Monetară şi Sistemul european comun de azil sunt în criză. Epicentrul acesteia se află în Grecia, dar originea sa
rezidă într-un cadru constituţional sau legal care împiedică afirmarea interesului comun şi dezvoltarea unei acţiuni realmente
solidare. Autorul se referă la criza datoriei publice, precum şi la criza în materie de azil, mai puţin cunoscută, dar care indică,
la rândul său, un decalaj puternic între idealurile proclamate de tratate şi aplicarea acestora.
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 43
37. HE��ETTE-VAUCHEZ, STÉPHA�IE – L’embryon de l’Union = Embrionul Uniunii. În: Revue
trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.355-373
Hotărârea din 18 octombrie 2011 a Curţii Europene de Justiţie a Uniunii Europene, cunoscută ca hotărârea „Brüstle”, în care
aceasta a ales să dea o definiţie juridică embrionului, îi oferă ocazia autoarei să-şi prezinte consideraţiile, precum şi o analiză
a raţionamentului urmat de CEJ. Este evocată radicalitatea care există în pretenţia de a degaja o definiţie pozitivă a embrionului,
prin recurgerea la conceptul de “noţiune autonomă” şi sunt semnalate câteva din problemele ridicate de hotărâre, din punct de
vedere al raporturilor dintre drept şi ştiinţă.
38. JACQUÉ, JEA�-PAUL – Les Cours européennes sur la voie de la réforme? = Curţile Europene pecalea reformei? În: Revue trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.289-293
Editorialul prezintă consideraţiile autorului pe marginea dificultăţilor cu care se confruntă Curtea Europeană a Drepturilor
Omului şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene datorită numărului mare de recursuri. În cazul celor două curţi, cu toate că au
misiuni diferite, reformele structurale nu se opun eforturilor de gestiune internă, dar există o întreagă serie de măsuri ce pot fi
luate în acest domeniu, dezbaterea fiind în plină desfăşurare.
Referințe bibliografice
44 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 45
* Lucrare realizată de Mihaela Bora, Consiliul Legislativ.
Cărţi recent achiziţionate de biblioteca Consiliului Legislativ
- bibliografie indexată∗ -
1 – ALEXA�DRU, IOA�. Democraţia constituţională: utopie şi/sau realitate / prof. univ.
dr. Ioan Alexandru. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 330 p. – ISBN 978-973-127-775-
2 : 30,40 lei.
SUBIECT: democraţie constituţională; parlament; democraţie liberală; democraţie.
342.4/A38
2 – BOGEA, MARIUS CIPRIA�. Sesizarea organelor de urmărire penală / lect. univ. dr.
Marius Ciprian Bogea. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2012. – 146 p. – ISBN 978-606-522-767-5 :
15,20 lei.
SUBIECT: drept procesual penal; organ de urmărire penală; plângere penală; plângere prealabilă; sesizare din oficiu.
343.1/B63
3 – CASIA�, CRISTI�A ; VLĂSCEA�U, A�A-MARIA. Drept social european / Cristina
Casian; Ana-Maria Vlăsceanu. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 110 p. – ISBN 978-606-18-
0056-8 : 14,93 lei.
SUBIECT: drept comunitar; drept social european; Carta socială europeană; protecţie socială; dreptul european al muncii;
Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
341.217(4)UE/G60
4 – CĂRPE�ARU, STA�CIU D. Tratat de drept comercial român / Prof. univ. dr. Stanciu
D. Cărpenaru. – Ediţia a III-a, revizuită conform noului Cod civil. – Bucureşti : Editura Universul
Juridic, 2012. – 794 p. – ISBN 978-973-127-825-4 : 96 lei.
SUBIECT: drept comercial; noul Cod civil; întreprindere; comercianţi; societate comercială; activitate comercială; contract
special; titlu de credit; procedura insolvenţei.
347.7/C26
5 – CHIUARIU, TUDOR ; GIUREA, ROXA�A. Arbitrajul intern şi internaţional :
reglementare, doctrină, practică arbitrală şi judiciară / Tudor Chiuariu; Roxana Giurea. –
Bucureşti: Editura Universul Juridic, 2012. – 276 p. – ISBN 978-973-127-669-4 : 31,20 lei.
SUBIECT: drept comercial; arbitraj intern; arbitraj internaţional; practică arbitrală; practică judiciară; litigiu comercial;
conciliere directă; mediere judiciară; negociere; procedură arbitrală.
341.6/C43
6 – CIMPOERU, DA�. Dreptul internetului / Dan Cimpoeru. – Bucureşti : Editura C.H.
Beck, 2012. – 460 p. – Lucrarea a avut în vedere legislaţia în vigoare până la data de 1 iulie 2012. –
ISBN 978-606-18-0061-2 : 32,94 lei.
SUBIECT: internet; dreptul internetului; date personale, protejare; criminalitate informatică; comerţ electronic; instrument
de plată electronică.
004/C49
7 – Codul de procedură civilă – ediţia iunie 2012. – ediţia a 3-a revizuită. – Bucureşti :
Monitorul Oficial R.A., 2012. – 406 p. – ISBN 978-606-567-799-2 : 7,20 lei.
SUBIECT: drept procesual civil; Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.
347.9(094.4)/C60
8 – Codul de procedură civilă – republicat. – actualizat 5.08.2012. – Bucureşti : Editura C.H.
Beck, 2012. – XV, 444 p – (La Zi ; 480). – ISBN 978-606-18-0077-3 : 8,34 lei.
SUBIECT: drept procesual civil; Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.
347.9(094.4)/C60
Referințe bibliografice
46 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
9 – Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală. – Bucureşti : Monitorul Oficial R. A., 2012.
- 880 p. – ISBN 978-973-567-790-9 : 20 lei.
SUBIECT: Cod fiscal; Cod de procedură fiscală.
347.73(094.4)/C60
10 – CORLĂŢEA�, TITUS. Protecţia europeană şi internaţională a drepturilor omului/
Titus Corlăţean. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 364 p. – ISBN 978-973-127-830-8 :
31,20 lei.
SUBIECT: Uniunea Europeană; Consiliul Europei; drepturile omului; Convenţia europeană a drepturilor omului; drept
internaţional; ONU.
342.7/C71
11 – CRIŞU, A�ASTASIU. Drept procesual penal / prof. univ. dr. Anastasiu Crişu. – Ediţia
a 3-a, revizuită şi actualizată până la data de 20 noiembrie 2011. – Bucureşti : Editura Hamangiu,
2011. – 770 p. – ISBN 978-606-522-591-6 : 76 lei.
SUBIECT: drept procesual penal.
343.1/C88
12 – CRIŞU, CO�STA�TI�. Codul civil şi codul de procedură civilă / dr. Constantin Crişu.
– texte actualizate: 14.08.2012. – Curtea de Argeş : Editura Juris Argessis, 2012. – 856 p. – ISBN
978-973-8974-13-5 : 32 lei.
SUBIECT: Codul civil; Codul de procedură civilă.
347(094.4)
13 – DEACO�U, ŞTEFA�. Instituţii politice / Ştefan Deaconu. – Bucureşti : Editura C.H.
Beck, 2012. – 396 p. – ISBN 978-606-18-0007-0 : 34,74 lei.
SUBIECT: instituţii politice; partid politic; sistem constituţional; teoria statului; sistem electoral; referendum; parlament; putere
executivă; şef de stat; Curtea Constituţională a României; autoritate judecătorească.
342/D28
14 – DRAG�E, LUMI�IŢA ; TRA�CĂ, A�AMARIA. Medierea în materie penală /
Luminiţa Dragne; Anamaria Trancă. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2011. – 240 p. – ISBN
978-973-127-747-9 : 20 lei.
SUBIECT: drept penal; mediere penală.
343/D75
15 – E�ACHE, MARIA�. Democraţia parlamentară / Marian Enache. – Bucureşti : Editura
Universul Juridic, 2012. – 276p. – ISBN 978-973-127-797-4 : 23,20 lei.
SUBIECT: democraţie parlamentară; autoritate publică; parlamentarism; parlament, funcţii; opoziţie parlamentară;
parlament.
342.53/52
16 – E�ACHE, MARIA�. Revizuirea Constituţiei României / Marian Enache. – Bucureşti
: Editura Universul Juridic, 2012. – 246 p. – ISBN 978-973-128-7-798-1 : 23,20 lei.
SUBIECT: Constituţia României; revizuire constituţională.
342.4/E52
17 – FÁBIÁ� GYULA. Drept instituţional al Uniunii Europene / Fábián Gyula. – Bucureşti,
2012. – 490 p. – 52 lei.
SUBIECT: dreptul Uniunii Europene; construcţie comunitară; sistem instituţional comunitar; Parlamentul European; Consiliul
European; Consiliul Uniunii Europene; Comisia Europeană; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; Banca Centrală Europeană;
Curtea de Conturi a UE; Comitetul Economic şi Social.
341.217(4)UE/F11
18 – FRE�ŢIU, GABRIELA CRISTI�A. Comentariile codului civil. Prescripţia extinctivă,
decăderea şi calculul termenelor / dr. Gabriela Cristina Frenţiu. – Bucureşti : Editura Hamangiu,
2012. – 222 p. – ISBN 978-606-522-785-9 : 22,40 lei.
SUBIECT: Codul civil; prescripţie extinctivă; jurisprudenţă; termen de decădere.
347/F89
19 – GÂRLEŞTEA�U, GEORGE. Drept constituţional şi instituţii politice / George
Gârleşteanu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 468 p. – ISBN 978-973-127-604-5 :
39,20 lei.
SUBIECT: drept constituţional; constituţie; constituţionalitate; cetăţenie; drepturi şi libertăţi; stat; partid politic; sistem
electoral; parlament; preşedinţie; autoritate judecătorească; Curtea Constituţională.
342.4/G20
20 – Instituţia ombudsmanului : justiţie alternativă? / Coordonatori: Dacian-Cosmin Dragoş;
Bogdana Neamţu. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2011. – 366 p. – ISBN 978-973-115-989-8 : 17,94
lei.
SUBIECT: ombudsman; avocatul poporului; jurisdicţie constituţională; justiţie alternativă; drept comparat.
341.217(UE)/I-57
21 – ISPAS, GABRIEL-LIVIU. Parlamentarismul în societatea internaţională / Gabriel-
Liviu Ispas. - Iaşi : Institutul European, 2011. – 254 p. – ISBN 978-973-611-747-3 : 27,21 lei.
SUBIECT: parlamentarism; politică internaţională; organizaţie internaţională; Parlamentul european.
342.53/I-85
22 – ISPAS, MARIUS-CRISTIA�. Aplicarea dreptului european de instanţele române /
Marius-Cristian Ispas. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 378 p. – ISBN 978-973-127-
675-5 : 28 lei.
SUBIECT: drept european; instanţă română; practică judiciară; drept public.
341.217(4)UE/I-85
23 – LEMPEREUR, ALAI� ; COLSO�, AURÉLIE�; SALZER, JACQUES. Medierea/
Alain Lempereur; Aurélien Colson; Jacques Salzer. – Bucureşti : Editura C. H. Beck, 2011. – 322 p.
– ISBN 978-973-115-958-4 : 26,93 lei.
SUBIECT: mediere; mediator.
316.48/L44
24 – Lista notarilor publici în funcţie la 31 martie 2012 / Uniunea �aţională a �otarilor
Publici din România. – Bucureşti : Rotarom, 2012. – 354 p. – ISBN 978-973-8921-84-9 : 5 lei.
SUBIECT: notar public.
347.96/L65
25 – LUPA�, ER�EST ; SZTRA�YICZKI, SZILÁRD. Persoanele în concepţia �oului
Cod civil / Ernest Lupan; Szilárd Sztranyiczki. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 358 p. –
ISBN 978-606-18-0050-6 : 29,94 lei.
SUBIECT: persoană fizică; Noul Cod civil; drept civil; persoana juridică.
347.15/L93
26 – MA�DA, CEZAR COR�ELIU. Elemente de ştiinţa administraţiei / lect. univ. dr. Cezar
Corneliu Manda. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 324 p. – ISBN 978-973-127-892-6 :
28 lei.
SUBIECT: ştiinţa administraţiei; administraţie publică; decizie administrativă; reforma administraţiei.
342.9/M22
27 – Marile hotărâri ale Curţii Europene a drepturilor Omului / Frédéric Sudre; Jean-Pierre
Marguénaud. – Bucureşti : Editura Rosetti International, 2011. – 684 p. – ISBN 978-973-7881-65-6 :
64 lei.
SUBIECT: CEDO; jurisprudenţa CEDO; drepturile omului.
342.7/M38 –
28 – MARI�ICĂ, ELE�A CLAUDIA. Promovarea şi protejarea drepturilor omului prin
mijloace contencioase / Elena Claudia Marinică. – Bucureşti : I.R.D.O., 2011. – 184 p. – ISBN 978-
973-9316-93-4 : 5 lei.
SUBIECT: drepturile omului; contencios administrativ; contencios electoral.
342.7/M39
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 47
29 – MÎ�ERA�, MIHAELA. Comentariile Codului civil. Publicitatea drepturilor, a actelor
şi faptelor juridice (art. 18-24). Cartea funciară (art. 876-915) / Mihaela Mîneran. – Bucureşti :
Editura Hamangiu, 2012. – 370 p. – ISBN 978-606-522-764-4 : 34,40 lei.
SUBIECT: Noul Cod civil; publicitatea drepturilor; publicitatea actelor; publicitatea faptelor juridice; carte funciară; carte
funciară, înscrieri; jurisprudenţă.
347/M75
30 – �EAGU, �OREL. Cooperarea judiciară internaţională în materie penală (teorie şi
practică judiciară) / Norel Neagu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 340 p. – ISBN 978-
973-127-681-6 : 32 lei.
SUBIECT: asistenţă judiciară internaţională; extrădare; mandat european de arestare; cooperare judiciară internaţională.
343/N31
31 – �EGOIŢĂ, FLORI�. Istoria administraţiei publice / Florin Negoiţă. – Bucureşti :
Editura Universul Juridic, 2012. – 332 p. – ISBN 978-973-127-699-1 : 24 lei.
SUBIECT: România; drept administrativ; administraţie publică; istoric.
342.9/N39
32 – �ICOLESCU, CRISTI�A. Regimurile matrimoniale convenţionale în sistemul �oului
Cod civil român : abordare istorică, utilitaristă şi comparativă / Cristina Nicolescu. – Bucureşti :
Editura Universul Juridic, 2012. – 534 p. – ISBN 978-973-127-828-5 : 48 lei.
SUBIECT: dreptul familiei; regim matrimonial; convenţie matrimonială; drept internaţional privat; Noul Cod civil; Legea
nr.105/1992; Convenţia de la Haga, 1978.
347.6/N60
33 – �ICULEASA, MĂDĂLI� IRI�EL. Legislaţia achiziţiilor publice : Comentarii şi
explicaţii / Mădălin Irinel Niculeasa. – ediţia a 3-a. – Bucureşti : Editura C.H. BECK, 2012. – 812 p.
– ISBN 978-606-18-0059-9 : 89,40 lei.
SUBIECT: drept administrativ; achiziţii publice; O.U.G.nr.34/2006; contract de achiziţie publică.
342.9/N70
34 – �oul Cod civil : comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. – Bucureşti : Editura Hamangiu,
2012. – vol. – ISBN 978-606-522-729-3 lei.
Vol. I Art. 1-952. – Bucureşti : Editura Hamangiu. – 2012. – 1418 p. – ISBN 978-606-522-730-
9 : 136 lei.
Vol. II Art. 953-1649. – Bucureşti : Editura Hamangiu. – 2012. – 1068 p. – ISBN 978-606-522-
731-6 : 120 lei.
Vol. III Art. 1650-2664. – Bucureşti : Editura Hamangiu. – 2012. – 1230 p. – ISBN 978-606-
522-733-0 : 136 lei.
SUBIECT: Noul Cod civil
347(498)(094.4)/N89
35 – �oul Cod civil. Comentarii pe articole : art. 1-2664 / Coordonatori: conf. univ. dr.
Flavius-Antoniu Baias; prof. univ. dr. Eugen Chelaru; dr. Rodica Constantinovici; prof. univ. dr. Ioan
Macovei. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 2734 p. – ISBN 978-606-18-0001-8 : 329,40 lei.
SUBIECT: Noul Cod civil.
347(498)(094.4)/N89
36 – �oul cod civil. Studii şi comentarii. Volumul I : art.1-534 / Coordonator Marilena
Uliescu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 902 p. – ISBN 978-973-127-864-3 : 87,20
lei.
SUBIECT: Noul Cod civil.
347(498)(094.4)/N89
37 – �oul Cod de procedură civilă şi Legea pentru punerea în aplicare : actualizat
5.06.2012. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 434 p. – ISBN 978-606-18-0053-7 : 8,94 lei.
SUBIECT: noul Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.
347.9/L89
Referințe bibliografice
48 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 49
38 – Prezentare comparativă �oul Cod de procedură civilă şi codul anterior. – republicat
Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 580 p. –
ISBN 978-973-127-887-2 : 20 lei.
SUBIECT: noul Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.
347.9(094.4)/P91
39 – Quo vadis, România? (un punct de vedere) / Coordonator Ion M. Anghel. – Iaşi : Editura
Junimea, 2011. – 186 p. – (Liber Amicorum). – ISBN 978-973-37-1559-7 : 5 lei.
SUBIECT: drept internaţional; cetăţenie; autonomie teritorială; Basarabia; Transilvania.
341/Q89
40 – RÎCIU, IULIA�A. Procedura contenciosului administrativ : aspecte teoretice şi repere
jurisprudenţiale / dr. Iuliana Rîciu. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2012. – XII, 466 p. – ISBN 978-
606-522-440-7 : 39,20 lei.
SUBIECT: drept public; drept administrativ; contencios administrativ; procedura de executare; suspendare act administrativ; cale
de atac; excepţia de nelegalitate.
342.9/R51
41 – SITARU, DA�-ALEXA�DRU. Intermedierea în activitatea comercială / Dan-
Alexandru Sitaru – 484 p. – ISBN 978-606-522-744-6 : 47,20 lei.
SUBIECT: intermediere; drept comercial; mandat cu reprezentare; mandat fără reprezentare; contract de agenţie; contract de
intermediere; contract de franciză; contract de distribuţie comercială.
347.7/S61
42 – SUCIU, ALEXA�DRU. Excepţiile procesuale în �oul Cod de procedură civilă /
Alexandru Suciu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 422 p. – ISBN 978-973-127-910-7
: 40 lei.
SUBIECT: drept procesual civil; excepţie procesuală.
347.9(498)(094.4)/S94
43 – TIBUŞCĂ, SILVIA. Efectele hotărârilor CEDO şi CJUE în dreptul intern : Analiza
asupra dreptului la nediscriminare / Silvia Tibuşcă. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 196
p. – ISBN 978-606-18-0060-5 : 19,74 lei.
SUBIECT: CEDO; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; drepturile omului; nediscriminare; drept naţional.
342.7/T11
44 – TOADER, TUDOREL. Constituţia României reflectată în jurisprudenţa
constituţională / prof. univ. dr. Tudorel Toader. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2011. – 330 p. –
ISBN 978-606-522-568-8 : 39,20 lei.
SUBIECT: Constituţia României; jurisprudenţă constituţională; Curtea Constituţională a României.
342.4/T67
45 – TOMESCU, CAMELIA. Raporturile dintre Guvern şi Parlament / Camelia-Rodica
Tomescu. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 358 p. – ISBN 978-606-18-0051-3 : 23,95 lei.
SUBIECT: guvern; parlament; drept comparat; separaţia puterilor în stat; regim prezidenţial; regim politic; regim politic
parlamentar; regim politic semiprezidenţial.
342.53/T72
46 – TURCU, IO�. Legea procedurii insolvenţei : Comentariu pe articole / Ion Turcu. –
ediţia a 4-a. – Bucureşti : Editura C.H. BECK, 2012. – XVIII, 784 p. – ISBN 978-606-18-0026-1 :
89,40 lei.
SUBIECT: drept comercial; procedura insolvenţei; reorganizare şi lichidare judiciară; faliment; legislaţie.
347.736(094)/T94
47 – ŢAMBULEA, ALI�A GABRIELA. Executarea silită : practică judiciară / Alina
Gabriela Ţambulea. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2012. – 332 p. – ISBN 978-606-522-726-2 :
28 lei.
SUBIECT: executare silită; practică judiciară; titlu executoriu; formulă executorie; contestaţie la executare; urmărire silită;
poprire; urmărire silită imobiliară.
347.95/T15
Referințe bibliografice
48 – UŞVAT, LAVI�IU-FLORI�. Referendumul / Laviniu-Florin Uşvat. – Bucureşti : Editura
Universul Juridic, 2012. – 302 p. – ISBN 978-973-127-731-8 : 31,20 lei.
SUBIECT: referendum; democraţie; referendum constituţional; referendum legislativ; referendum consultativ; drept comparat.
324/U92
49 – VIDA, IOA�. Legistică formală : Introducere în tehnica şi procedura legislativă :
curs universitar / Prof. univ. dr. Ioan Vida. – ediţia a V-a revizuită şi completată. – Bucureşti : Editura
Universul Juridic, 2012. – 224 p. – ISBN 978-973-127-893-3 : 24 lei.
SUBIECT: teoria dreptului; legistică formală; parlament; funcţie legislativă; act normativ; sistematizarea, unificarea şi
coordonarea legislaţiei; abrogare; tehnică legislativă; procedură legislativă; delegare legislativă.
340.11/V56
50 – VIŞOIU, CLAUDIA. Procedura uzucapiunii : reglementată de Codul civil din 1864,
Decretul-lege nr. 115/1938 şi �oul Cod civil / Claudia Vişoiu. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2011. –
322 p. – ISBN 978-606-522-462-9 : 30,40 lei.
SUBIECT: uzucapiune; uzucapiunea tabulară; uzucapiune extratabulară; Legea nr.7/1996; Decretul-Lege nr.115/1938;
Noul Cod civil.
347.2/V68
50 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012
Referințe bibliografice
Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1,
Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Sector 5, Cod poştal 050711
Tel: 021.313.66.08 fax: 021.311.29.35 website: www.clr.ro
� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ
Sorin Popescu, Locţiitorul Preşedintelui Consiliului Legislativ,
Preşedintele Secţiei de Evidenţă Oficială a Legislaţiei şi Documentare
�icolae Turcu, Preşedintele Secţiei de Drept Privat
Benonica Vasilescu, Preşedintele Secţiei de Drept Public, ad-interim
Cristian Kevorchian, Şeful Departamentului de Informatică Legislativă, ad-interim
Cezar Manda, consilier, Departamentul pentru Armonizarea Legislaţiei
cu Reglementările Uniunii Europene
� Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)
Maria Luiza Manea
Svetlana Baciu
Lucica Violeta �iculae
Mihaela Bora
� Tipografia „Monitorul Oficial“ R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București
Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei, ci doar opinii
personale ale autorilor.
ISSN 1583-3178
top related