abces periapical stomatologie
Post on 29-Dec-2015
27 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
o Abces periapical
Colectie de puroi localizata la nivelul apexului dintelui.
o Abcesul dentar
Este o colectie de puroi, bine delimitata de tesuturile din jur.O durere zvacnitoare deranjeaza puternic
masticatia.
Se manifesta printr-o tumefactie (umflatura) care deformeaza regiunea respectiva-pielea sau mucoasa care
acopera abcesul se afla in tensiune, este rosie si congestionata, iar la palpare da senzatia de fluctuenta.
Starea generala: febra, frisoane, tahicardie, uneori tulburari ale diurezei, oboseala generala, cefalee.
Un abces dentar rezulta dintr-o infectie a pulpei dentare. Odata distrusa pulpa, infectia afecteaza osul
maxilarului. Aceasta infectie poate rezulta dintr-o fractura a dintelui, dintr-o paradontopatie sau, de cele mai
multe ori, dintr-o carie dentara netratata si complicata.
Abcesul este constituit din:
o tesuturi necrozante,
o celule partial sau total distruse
o germeni fagocitati sau chiar vii,
in jurul carora exista o membrana piogena.
Dupa incizie si drenaj se vindeca. Daca nu se face tratamentul chirurgical adecvat, supuratia se poate
deschide spontan, ramanand o fistula care poate difuza in lojile vecine sau poate invada osul din vecinatate.
o Abcesul periamigdalian
Abcesul periamigdalian reprezinta o forma comuna de infectie localizata la nivelul regiunii cervicale si care
cuprinde intreaga zona adiacenta amigdalelor.
Abcesul periamigdalian este o infectie ce debuteaza in straturile superficiale si care prinde succesiv
tesutul subiacent, puroiul fiind localizat mai exact intre capsula amigdaliana si pilierul faringian lateral. Este
considerat a fi o complicatie a amigdalitei acute (aceasta fiind de fapt inflamatia amigdalelor faringiene).
Abcesul determina aparitia durerii locale, a edemului si tumefactiei zonei, iar daca acestea sunt intense
poate duce chiar la disfagie, odinofagie, dispnee si dificultati la vorbire.
Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la adulti (la copii si tineri este relativ rar diagnosticat). Intervalul
de varsta la care apare este in general 20-40 de ani (cu limite 10-60 de ani). Varstele extreme sunt afectate
mai ales daca exista un teren imunodeprimat iar organismul nu poate lupta corespunzator impotriva infectiei
initiale.
In prezent, specialistii au observat ca incidenta abcesului periamigdalian este in crestere datorita faptului ca
bacteriile incriminate in aparitia amigdalitei devin rezistente la tratamentul antibiotic.
Studii recente au demonstrat ca administrarea de multiple antibiotice pentru amigdalita acuta si cronica
predispune pacientul la aparitia abcesului periamigdalian.
Datorita faptului ca abcesul periamigdalian este cel mai frecvent o complicatie a faringo-amigdalitei,
germenii incriminati in aparitia lui sunt, de obicei, aceeasi cu cei care declanseaza procesul infectios
faringian. In general, etiologia este polimicrobiana, implicand atat germeni aerobi cat si anaerobi. Cel mai
frecvent aerob implicat este Streptococcus pyogenes (streptococul beta hemolitic de grup A). Alte
microorganisme aerobe gasite in puroiul pacientilor cu abces periamigdalian sunt Staphylococcus Aureus,
Haemophilus Influenzae. De obicei, streptococcii determina inflamarea unilaterala a amigdalelor si a
tesutului periamigdalian si creeaza un mediu infectios propice dezvoltarii bacteriilor anaerobe. Dintre
germenii anaerobi, frecvent este citat Fusobacterium.
Abcesul periamigdalian poate de asemenea sa apara ca o complicatie a mononucleozei infectioase sau „de
novo” in absenta unui proces infectios.
Factorii de risc pentru aparitia abceselor periamigdaliene sunt:
o infectii dentare (pericoronarita molarului de minte inferior)
o faringo-amigdalite cronice
o mononucleoza infectioasa
o leucemia limfocitara cronica
o calculi sau depozite de calciu la nivel amigdalian (litiaza amigdaliana).
Simptomele apar cu 2-5 zile anterior formarii efective a abcesului, au caracter evolutiv si se agraveaza pe
masura ce infectia se extinde. Primul simptom raportat de pacient este durere in gat. Pentru cateva zile
aceasta poate fi singura acuza, insa exista si situatii in care durerea este insotita de:
o dureri de cap,
o stare generala alterata;
o odinofagie,
o disfagie,
o modificari ale vocii,
o cu sau fara febra si frison,
o ganglionii limfatici loco-regionali sunt modificati (durerosi, mariti in volum, avand
consistenta crescuta),
o gust neplacut in gura,
o halena specifica infectiei,
o dificultati la inghitirea salivei
o durere in ureche de aceeasi parte a abcesului
o spasm pe muschii maseteri (trismus) si pe muschii regiunii cervicale (determina
aparitiatorticolisului),
o tipic pentru abces este inflamatia unilaterala si deplasarea uvulei spre partea
sanatoasa.
Diagnosticarea abcesului periamigdalian presupune realizarea unei anamneze amanuntite si a unui
examen clinic complet (canalizat insa pe regiunea dureroasa) precum si a testelor paraclinice uzuale si
specifice acestei patologii. Diagnosticul de abces periamigdalian este relativ usor de stabilit in momentul in
care dimensiunile acestuia sunt mari si poate fi vizualizat rapid cand este examinat gatul.
Anamneza va stabilii cu exactitate simptomele pacientului, debutul acestora si evolutia lor in timp. Pacientul
trebuie intrebat de asemenea daca a fost diagnosticat cu faringo-amigdalita acuta sau cronica sau
cu mononucleoza infectioasa (aproximativ 20% din abcesele periamigdaliene apar pe fondul acestei boli
infectioase).
Examenul clinic poate sa descopere existenta unor modificari generale ale parametrilor starii de sanatate a
individului, precum si semne locale. Modificari generale includ: tahicardie, febra, deshidratare, agitatie.
Printre semnele locale ce atrag atentia asupra existentei unui proces inflamator faringo-amigdalian se
numara: durere spontana si la palpare, limfadenita cervicala dureroasa, hipertrofia amigdaliana asimetrica.
Pentru examinarea zonei faringo-amigdaliene, medicul specialist va ruga pacientul sa deschida larg gura si
va apasa suprafata limbii cu un instrument special. Acest gest simplu ii permite sa vizualizeze amigdalele si
zona din jurul lor. Prezenta abcesului este sugerata de modificari ale mucoasei, precum: eritem, edem,
alaturi de deplasarea, prin impingere, a amigdalei (de obicei este deplasata inferior si medial). Amigdala
prezinta exudat fibrinos la suprafata sa (aspectul este, deci, de amigdala rosie cu pete multiple albicioase).
Prezenta puroiului (semnalata de aparitia fluctuentei zone
Examinarea pacientului se poate realiza mai greu in cazul in care exista si torticolis sau trismus (deoarece
pacientului ii este greu sa deschida gura). Astfel de probleme apar la aproximativ 2/3 din pacienti.
Diagnosticului diferential:
- celulita periamigdaliana: reprezinta infectia tesuturilor moi superficiale (spre deosebire de abces care
presupune afectarea unor zone mai profunde)
- abces retrofaringian, parafaringian: este de fapt o colectie de puroi ce se formeaza in profunzimea tesutului
faringian, avand localizarea posterioara (aceasta este ceea ce il diferentiaza de un abces paraamigdalian,
caracteristicile morfopatologice fiind asemanatoare, in schimb)
- faringo-amigdalita
- epiglotita - este termenul medical ce caracterizeaza inflamatia epiglotei (al carei rol principal este de a
impiedica alimentele sa ajunga accidental in trahee).
Mai rar, diagnosticul diferential include si: aspiratia de corpi straini, neoplasme (leucemie, limfom),
adenita cervicala, infectii dentare, parotidita, mastoidita, anevrism de artera carotida interna.
Tratamentul
Abcesul periamigdalian poate determina fenomene obstructive de cai respiratorii superioare, ceea ce poate
pune viata pacientului in pericol imediat. De aceea, in cazul in care acesta se prezinta la camera de garda
in stare grava sau chiar critica, tratamentul imediat trebuie axat pe asigurarea si mentinerea functiilor vitale.
Prima care trebuie evaluata este functia respiratorie, trebuind asigurata permeabilitatea cailor aeriene
superioare. Daca obstructia este severa iar caile sunt compromise, se poate practica imediat intubarea
endotraheala. O alta metoda de a ameliora respiratia este drenarea imediata a puroiului pentru a se reduce
astfel din dimensiunile abcesului si a facilita atat respiratia in sine, cat si alte proceduri terapeutice.
Alte masuri terapeutice esentiale pentru pacientul in stare grava sunt:
- reechilibrarea hidroelectrolitica (in general, pacientii cu abces periamigdalian in stare avansata sunt
deshidratati datorita disfagiei si incapacitatii de a se alimenta);
- administrarea de antipiretice si analgezice.
In cazul in care starea pacientului este stabila si nu exista un pericol imediat, procedurile de drenare a
continutului abcesului se fac cu mult mai multa pregatire si nu sunt atat de dramatice ca in situatiile de criza.
Initial se practica anestezia locala.Daca este necesar se pot administra pe cale intravenoasa si substante
analgezice sau sedative.
Evacuarea continutului si indepartarea abcesului se pot realiza prin mai multe metode:
- aspirarea cu ac fin;
- incizie si drenaj;
- tonsilectomie imediata (operatia de indepartare a amigdalelor) in cazul in care din diverse motive pacientul
nu poate tolera aspiratia sau drenajul, sau daca se confrunta frecvent cu probleme amigdaliene.
De asemenea, tratamentul include si administrarea imediata a unui antibiotic. Prima doza se poate
administra intravenos. Cel mai frecvent folosit antibiotic este penicilina, insa pacientii cu reactie alergica la
ea sunt sfatuiti sa informeze in prealabil medicul pentru a evita aparitia unor reactii anafilactice. Optiunile in
acest caz sunt clindamicina si eritromicina.
Prevenirea aparitiei abcesului este dificil de realizat si presupune in principal prevenirea aparitiei factorilor
de risc prin masuri simple dar cu efect benefic asupra intregului organism, cum ar fi: evitarea fumatului,
mentinerea unei igiene dentare corespunzatoare si tratarea rapida a infectiilor stomatologice.
Alte recomandari cu caracter preventiv includ:
- tratarea prompta cu antibiotice a celulitei periamigdaliene, deoarece are foarte multe sanse de a evolua
intr-un abces
- amigdalectomia - in cazul in care pacientul acuza abcese recurente si amigdalite cronice, rezistente la
tratament corect instituit
- respectarea indicatiilor medicului si administrarea corecta a tratamentului antibiotic (acesta trebuie luat o
perioada de 5 zile, chiar daca starea clinica se amelioreaza si inflamatia se reduce).
Prognosticul este excelent pentru pacientii cu stare de sanatate satisfacatoare, care se prezinta in timp util
la medic si care urmeaza intocmai recomandarile specialistilor. In cazul in care nu exista amigdalitacronica,
sansele de recurenta a abcesului periamigdalian sunt de doar 10%, iar amigdalectomia nu este indicata.
Prognostic rezervat datorita complicatiilor au in general pacientii cu boli cronice (diabet zaharat), boli
imunosupresoare (SIDA, transplanturi) sau cu diverse neoplazii, dar si cei care se prezinta cu intarziere la
spital, cand abcesul este foarte extins.
Complicatii majore:
- obstructia de cai respiratorii superioare;
- recurenta abcesului periamigdalian;
- hemoragie datorita extinderii abcesului si erodarii vaselor mari, sau postamigdalectomiei;
- deshidratarea;
- infectarea tesutului din spatiul retrosternal;
- fasceita necrotizanta prin extinderea abcesului si infectiei in tesuturile profunde din regiunea cervicala;
- mediastinite, pericardite, pleurezii (prin extinderea infectiilor din spatiul parafaringian de-a lungul planurilor
anatomice);
- pneumonii, meningite, septicemie.
Complicatii mai rare sunt reprezentate de:
- necroza arterei carotide interne
- abces cervical
- tromboza de vena jugulara
- abces cerebral.
o Ablatia
Reprezinta inlaturarea lucrarilor protetice din cavitatea bucala de obicei, prin sectionarea lor .
o Abrazie dentara
Este pierderea lenta a substantei dure dentare prin masticatia alimentelor foarte dure sau prin
parafunctii(bruxism, obiceiuri vicioase).
Clasificarea gradului de abrazie dentara:
gradul I (afecteaza stratul de smalt)
gredul II (apar insule de dentina)
gradul III (apar punti de unire intre insulele de dentina)
gradul IV (deschiderea camerei pulpare)
o Absenta congenitala a dintilor
Lipsa de dezvoltare a dintilor de la nastere.
o Ac de sutura
Ac curb utilizat pentru a conduce firul de sutura , cu scopul de a inchide plaga chirurgicala.
o Ac extractor de nerv(Tirre-nerf)
Este un instrument subtire, flexibil, manual, utilizat pentru indepartarea pulpei dentare(nervului).
o Acidoza bucala
Reprezinta scaderea pH-ului salivar.
o Acidul hialuronic
Acidul hialuronic este o substanta ce face parte din familia glicozaminoglicanilor , fiind prezent in toate
tesuturile corpului si avand functii deosebit de importante. Ajuta la transferul nutrientilor catre interiorul
celulei si la transportul toxinelor de la celule, acolo unde nu exista o vascularizatie tisulara, de exemplu in
cartilaj. Fara o cantitate adecvata de acid hialuronic, articulatia devine fragila si se deterioreaza. Pe langa
faptul ca mentine articulatiile lubrifiate, acidul hialuronic ajuta la retinerea apei si in alte tesuturi ale corpului.
Se gaseste in cantitati mari in matricea extracelulala, acel spatiu dintre celulele corpului scaldat de lichidul
extracelular. Acidul hialuronic retine apa la acest nivel si asigura hidratarea fibrelor de colagen si elastina.
Aplicatiile medicale sau cosmetice cu acid hialuronic nu sunt permanente pentru ca, in cele din urma, acidul
hialuronic este degradat si absorbit de organism.Studii clinice au aratat ca acidul hialuronic ajuta
lavindecarea mai rapida a ranilor si la estomparea cicatricilor vechi sau noi.
o Acromegalia
Acromegalia este o boală rară, caracterizată prin hipersecreţie de hormon de creştere (growth hormone,
GH), cu multiple complicaţii cardiovasculare, metabolice şi care netratată scurtează durata vieţii pacienţilor.
Incidenţă anuală estimată la 4 - 6 cazuri la un milion de locuitori. În peste 95% din cazuri se datorează
unui adenom hipofizar cu celule somatotrofe şi rareori se datorează unor tumori extrahipofizare care secretă
GHRH (de exemplu, pancreatice).
o Actinobacillus actinomycetemcomitans
Actinobacillus actinomycetemcomitans este:
• Un gram negativ, facultativ anaerob, nu este considerat ca facand parte din flora normala, ci este un
adevărat agent infecţios
• Una dintre puţinele bacterii capabile să colonizeze mucoasa bucala, din cauza mecanismului de fixare.
• Asociat cu parodontită localizata juvenila.
• Are mai mulţi factori de virulenţă: leucotoxina (ucide neutrofile umane şi monocite), factor de
imunosupresoare, resorbţia osoasă factor de mediere, proliferarea fibroblastelor factor de depresie,
cauzeaza eliberarea de produse lizozomale din celulele deteriorate imunitar, perturba mecanisme
adaptative, întârzieri ale sintezei de anticorpi.
• Implicat în endocardită, pericardită, meningită, osteomielită, pneumonie şi abcesul subcutanat.
• Sensibil la Amoxicilina, Claritromycin şi Doxiciclina, practic insensibil la Metronidazol .
• transmisibile de la mamă la copil.
o Adaptarea ocluzala
Are 3 etape de analiza:
o intercuspidare maxima-relatie centrica sau ocluzie centrica
o miscari functionale-vorbit, masticatie, muscare, deglutitie, etc.
o miscari parafunctionale -miscari de lateralitate
o Adenita
Inflamatie a ganglionilor limfatici.
o Adenocarcinom
Tumora maligna care apare la nivelul epiteliului glandular.
o Adenom
Tumora benigna care apare la nivelul epiteliului glandular.
o Adenomatoza labiala
Aparitia unor glande salivare mici, numeroase si mai proeminente pe mucoasa labiala.
o Adeziunea
Adeziunea este forta de atractie fizica care apare intre doua suprafete aflate in contact foarte strans,
determinata de fortele intermoleculare(saliva-rasina acrilica sau saliva-mucoasa de sprijin).
o Adrenalina
Este un produs de secretie a glandelor medulo-suprarenale.Se utilizeaza in stomatologie si chirurgia orala si
maxilo-faciala ca vasoconstrictor adaugat substantelor de anestezie(solutia 1 ‰ adrenalina e cea mai
folosita).
Adrenalina se adauga solutiilor anestezice pentru a le prelungi efectul, in cantitati foarte mici ( injectabile -
1:200.000 si 1:100.000; topice- 1:50.000 si 1:40.000) .
o Aerob
Se refera la microorganisme care pot trai doar in prezenta oxigenului.
o Aerocolia
Aerocolia este o acumulare excesivă de gaze în tubul digestiv care poate cauza o serie de simptome
neplăcute: eructaţii, distensie, balonare şi dureri abdominale. De cele mai multe ori, aerocolia se datorează
unei alimentaţii inadecvate, în care :
o fie există un exces de alimente care produc gaze (băuturi acidulate carbo-gazoase, sau
exces de fructe crude ori sucuri de fructe, ori combinaţii de alimente),
o de alimentaţie sunt improprii (mănâncă prea repede, fără să mestece bine şi atunci nu are
loc digestia bucală, vorbeşte prea mult în timpul mesei şi înghite prea mult aer – cum se
întâmplă la mesele de afaceri, sau ia masa la ore nepotrivite -noaptea)
o fie se combină obiceiuri dăunătoare cu alimentaţie necorespunzătoare (fumat, alcool,
cafea în exces, cu mâncare tip fast-food, care accentuează flora intestinală de putrefacţie
din intestin) şi eventual răspunsul la telefonul mobil în timpul mesei.
Aşadar, prima măsură naturală ce poate fi luată în caz de aerocolie deranjantă este supravegherea
alimentaţiei, respectarea unui orar fiziologic alimentar (cu 2 sau 3 mese zilnice, ultima fiind servită cu măcar
3 ore înainte de culcare), mestecatul bine şi cu gura închisă şi consumul unor alimente bine preparate,
echilibrate din punct de vedere al conţinutului, nutritive şi energizante.
o Aerodontalgie
Durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice in timpul zborului cu avionul sau al
ascensiunilor pe munte.
o Afta
Este o afectiune foarte raspandita a mucoasei bucale si se caracterizeaza prin aparitia unei ulceratii bine
delimitate de 4-8 mm diametru.Este dureroasa , dureaza 7-10 zile si se vindeca fara cicatrici.
o Agenezie dentara
Lipsa mugurilor dentari.
o Aglutininele salivare
Sunt glicoproteine care contribuie la unirea mai multor celule bacteriene in conglomerate.
Ele se impart in:
o glicoproteine parotidiene -sunt cele mai active aglutinine;
o mucinele -au o masa moleculara mare.Gruparile glucidice si de acid sialic din structura
lor leaga microorganismele;
o imunoglobulina A secretorie (Ig A)-are efect aglutinant redus , dar combinata cu
mucinele formeaza un complex care aglutineaza puternic;
o β2 -microglobulina.Este o aglutinina specifica pentru Streptococcus mutans.
o Albumina
Este o proteina majora a plasmei sangelui(50-60%), biosintetizata de celulele hepatice, care transporta
substante prin sange(hormoni, acizi grasi, calciu legat, medicamente, bilirubina prehepatica, etc) si
contribuie aproape cu 80% la presiunea coloid-osmotica a plasmei sangelui.
o Aliajul nichel-crom
Nichelul este componentul principal al aliajelor nichel-crom dentare, al sarmelor si benzilor ortodontice
(wipla), al aliajului Nitiol (Ni55 T145) utilizat in ortodontie sub forma de sarma si de asemenea se gaseste in
compozitia unor aliaje pentru sudura ( AuNiZn). In literatura sunt descrise intre 50 si 250 de cazuri de alergie
la aliaje dentare care contin Ni, intre acestea fiind incluse si cele datorate sarmelor ortodontice.Studii
recente arata ca Ni trebuie sa fie sub 60%, pentru a fi bine tolerat de organism.
Ni este un element essential pentru organismul uman, care contine aproximativ 10 mg Ni. Aportul zilnic este
recomandat sa fie de 100µg pe zi, in special prin alimente. Compusii minerali ai Ni sunt prost absorbiti de la
nivelul tractului intestinal si aparent nu se acumuleaza in organism. Ei sunt eliminati in principal de rinichi.
Intoxicatiile cu Ni sunt in principal legate de tractul intestinal si de sistemul nervos central. Compusii Ni sunt
in general foarte hidrosolubili si de aceea, in caz de coroziune, sunt antrenati rapid de saliva in tractul
intestinal.Din acest motiv, timpul de contact cu celulele Langerhans prezente in mucoasa bucala si care
actioneazaca receptori este foarte scurt. Prin natura si structura sa chimica, mucoasa orala permite o
difuziune mai rapida a ionilor de Ni decat pielea, riscul de sensibilizare in cavitatea bucala fiind extreme de
mic. Nu exista deocamdata o descriere a acumularilor de Ni de la nivelul organismului. In ciuda alergiilor
relative frecvente la contactul dintre piele si Ni, s-a observat clinic ca utilizarea aliajelor de Ni-Cr in
cavitatea bucala nu provoaca sistematic reactii alergice.
Daca am lua in consideratie numai coroziunea initiala in mediul bucal al aliajului stabil de NI-Cr (de ex.
Wiron88/Bego), pentru a se atinge nivelul zilnic recomandat al absorbtiei de Ni de 100µg, ar trebui sa se
corodeze zilnic 25 cm² din acest aliaj. Trebuie tinut cont si de faptul ca fenomenul de coroziune initiala,
respective eliberarea ionilor, scade rapid in primele ore si in primele zile, iar dupa cateva zile sunt eliberati
mult mai putini ioni. Putem trage concluzia ca o posibila sensibilizare apare numai la persoanele foare
sensibile. Dat fiind cantitatile mici eliberate si timpul biologic de injumatatire scurt al Ni trebuie exclus
atacul sistemic toxic. Nu putem insa exclude o actiune toxica locala, care poate aparea si pentru alte metale.
Un asemenea fenomen poate aparea in cazul finisarii incorecte de catre technician a piesei protetice.
o Alveole dentare
Sunt cavitati de la nivelul proceselor alveolare maxilare si mandibulare in care sunt implantati dintii.
o Alveolita
Inflamatie a osului alveolar in urma extractiei dentare.
o Alveolotomie
Metoda chirurgicala de extractie, cu rezectia partiala a peretelui alveolar, indicata in cazul unor conditii
morfologice particulare dento-alveolare, in cazul existentei unor procese patologice si in cazul radacinilor
ramase intraalveolar.
o Amalgamul dentar
Amalgamul dentar este un material pentru obturatii de durata, nefizionomic, plastic in momentul introducerii
in cavitate, neaderent si care devine rigid dupa priza.
El este rezultatul amestecului dintre mercur (Hg) si o pulbere (aliaj) care contine unul sau mai multe metale.
In functie de numarul de metale ce compun aliajul poate fi:
o binar =Hg+Cu
o ternar =Hg+Ag+Sn
o cuaternar =Hg+Ag+Sn+Cu
o Amelogeneza
Este procesul de formare a smaltului.
o Amelogeneza imperfecta
Displazie a smaltului de origine genetica. Se formeaza un smalt cu deficiente si o imperfectiune calitativa.
Clinic smaltul este rugos, exista depresiuni si cute, poate fi uneori fragil alteori rezistent.
o Amigdalele palatine
Sunt doua mase de tesut limfoid situate in fosele tonsilare(dreapta si stanga) dispuse intre cavitatea bucala
si faringe.
o Amigdalita
Amigdalita este o afectiune comuna mai ales in copilarie, insa nici adultii nu sunt scutiti de neplacerile si
complicatiile acestei boli.
Reprezinta inflamatia de cauza infectioasa a amigdalelor palatine. Acestea sunt doua mase de tesut
limfatic, situate de o parte si de alta gatului, in spatele limbii si fac parte din sistemul imunitar al
organismului.
Cauzele
Infectiile sunt principalele cauze ale amigdalitelor. In cele mai multe cazuri agentul patogen implicat este
un virus sau o bacterie. Dintre bacterii, streptococul beta hemolitic produce cele mai multe cazuri
de amigdalita. La persoanele imunodeprimate pot aparea amigdalite fungice sau parazitare.
Amigdalita este contagioasa, de aceea contactul cu o persoana infectata poate transmite boala. Simptomele
apar de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant.
Factorii de risc
- Apropierea sau contactul cu o persoana infectata. Infectarea se face pe cale respiratorie, prin inspirarea
picaturilor microscopice emise de persoana infectata cand respira, stranuta sau tuseste. Se poate lua si de
pe obiecte care au venit in contact cu secretile persoanei infectate.
- Obstructia nazala, datorita raspiratiei pe gura, creste riscul de amigdalita;
- Un sistem imunitar slabit poate predispune la aparitia unei astfel de inefectii;
- Fumul de tigara.
Simptomele amigdalitei
Fiecare ne-am intalnit la un moment dat cu simptomele de „rosu in gat”. Un gat inflamat este extrem de
neplacut pentru ca in afara simptomelor locale produce si o alterare a starii generale. Principalele semne
si simptome includ:
- Febra;
- Congestie nazala;
- Dureri la deglutitie;
- Dureri de cap;
- Dureri abdominale;
- Ganglioni inflamati
Complicatiile amigdalitei
Constau in raspandirea infectiei in alte zone:
- Otita medie – raspandirea infectiei la ureche;
- Abcesul periamigdalian – infectia cuprinde tesutul din jurul amigdalelor;
- Reumatismul articular acut – apare dupa o infectie faringiana streptococica (doar anumite tulpini de
streptococ); este o boala cu mecanism imun ce afecteaza articulatiile, sistemul nervos, dar mai ales inima.
Boala nu mai este frecventa astazi, tocmai datorita instituirii tratamentului antibiotic pentru infectiiel
faringiene.
Tratamentul
Cel mai frecvent amigdalitele au o etiologie virala, au o evolutie favorabila, nu necesita tratament, iar infectia
se rezolva de la sine. Pentru ameliorarea discomfortului se poate face gargara cu apa sarata, ingestie de
lichide caldute si administrare de antialgice si antipiretice. La copii este contraindicata administrarea
aspirinei deoarece poate induce sindrom Reye, afectiune foarte grava cu atingere cerebrala. Aspirina poate
fi inlocuita cu acetaminofen si ibuprofen.
Amigdalitele provocate de bacterii se trateaza cu ajutorul antibioticelor. Tratamentul dureaza de obicei zece
zile. Chiar daca cea mai mare parte dintre amigdalitele bacteriene se vidneca sponta, este important sa se
faca tratamentul corespunzator pentru a preveni alte compliatii, mai ales cele care survin in urma unei
infectii streptococice netratate.
Antibioticele administrate nu trebuie luate decat la indicatia medicului. Trebuie respectata intocmai perioada
de administrare a medicamentului, chiar daca simptomele au disparut, pentru a reduce riscul ca bacteriile sa
capete o rezistenta la antibiotic, fapt ce il va face ineficient la o viitoare administrare.
Pentru gatul inflamat si pentru ameliorarea starii generale puteti lua urmatoarele masuri la domiciliu:
- Gargara cu apa sarata, de cateva ori pe zi;
- Consum de lichide calde;
- Administrare de antialgice (acetaminofen);
- Hidratare suficienta;
- Repaus si odihna;
- Folosirea unui umidificator in camera
Tratamentul chirurgical consta in amigdalectomie (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) si se
adreseaza mai ales complicatiilor, infectiilor repetate sau persistente in ciuda tratamentului antibiotic. Multi
medici pun la indoiala beneficiile aceste interventii chirurgicale, pentru ca amigdalele reprezinta
componenete ale sistemului imunitar si bariere de protectie a organismului fata de agentii patogeni. In plus,
operatia de indepartare a amigdalelor are anumite riscuri si necesita o peroada de recuperare mai
indelungata.
o Amnezic
Persoana care isi pierde total sau partial memoria, din cauza unor afectiuni psihice sau ale sistemului
nervos.
o Amorf
Nediferentiat, nestructurat.
o Amprenta
Reprezinta copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe sau
mobile.
o Amprenta "wash-technic" de spalare
Se folosesc 2 materiale de amprenta simultan.
Tehnica: se aplica elastomerul chitos in portamprenta; peste acesta se depune un strat de elastomer fluid;
elastomerul fluid se aplica simultan si pe campul protetic; se insera lingura pe campul protetic si se asteapta
priza acestuia.
top related