a vorbi si a tacea

A TACEA

A VORBI

SI

SA VORBESTI atunci cand trebuie, este o reusita.

SA VORBESTI in fata dusmanului, este civism.

SA VORBESTI in fata unei nedreptati, este

curaj.

SA VORBESTI pentru a corecta, este o datorie.

SA TACI la timp, este prudenta.

SA NU VORBESTI despre tine, este modestie.

SA NU SPUI cuvinte inutile, este o virtute.

SA VORBESTI pentru a apara, este compasiune.

SA VORBESTI in fata unei dureri, inseamna a consola.

SA VORBESTI pentru a-i ajuta pe altii, este mila.

SA VORBESTI cu sinceritate, este corect.

SA TACI cand iubirea te acuza, este eroísm.

SA TACI si sa-ti arati iubirea, este dragoste.

SA NU SPUI propriile dureri, este sacrificiu.

SA TACI in durere, este penitenta.

SA VORBESTI despre tine, este vanitate.

SA VORBESTI pentru a restitui bunul renume, este onoare.

SA VORBESTI spunand barfe, este prostie.

SA VORBESTI spunand minciuni, tine de constiinta.

SA TACI ca sa aperi, este noblete.

SA NU VORBESTI despre defectele altora, este bunavointa.

SA TACI cand ar trebui sa vorbesti, este lasitate.

SA VORBESTI despre defecte, inseamna sa ranesti.

SA VORBESTI de dragul de a vorbi, este prostie.

SA VORBESTI despre Dumnezeu, inseamna credinta.

Cel care vorbeste mult, raneste mult.

Sa taci la timp este intelepciune…

GANDESTE INAINTE DE A VORBI…

…SAU TACI LA TIMP!