08.10.2014 0:56:18

20.04.23 11:14 PM

Pe-o margine de vis s-au oprit culorile toamnei 

toate…

Pe-o margine de sărut te-ai asezat ca roua dimineţii mele dintâi când am pipăit culoarea 

zorilor impreună...

Pe-o margine de clipă te-am aprins ca pe o candelă în altarul iubirii 

şi te-am numit OM 

atât cât să îţi simt sufletul călătorind prin mine ca printr-un labirint.

Pe-o margine de gest te-am căutat în formele neştiute ale norilor bântuiţi de furtună.

Erai aici , demult , de la facerea lumii 

aşteptându-mă să vin …

cu braţele încărcate de florile pământului răscolit 

de prea multa iubire...

Pe-o margine de zâmbet te-am primit ca pe-o ofrandă a zeilor încercănaţi de timpul scurs atât de fără de sens.

Pe-o margine de suflet te-am asezat 

că să-mi umpli orele de singurătate 

şi să visam împreună la noi, cei cu lumina în păr, 

cei cu soarele în mâini ,   

cei cu buzele uscate de dor, cei care nu cunoaştem decât 

păcatul de a iubi 

infint de departe, infinit de mult, infinit…de infint.