Carl Gustav Jrmg (1875-1961), psiholog 9i psihiatru elvelian. Niscut la Kesswil(cantonul Thurgau), a ficut studii de medicind generali gi psihiatrie la Basel, a

fost profesor la Facultatea de Medicind din Ziirich qi medic-gef la clinica psihiatric6

universitarl Burghdlzli. S-a consacrat lnsi in special psihoterapiei clinice qi,

concomitent, cercetirii experimentale gi teoretice. in 1904 intemeiazi la Ziirichun laborator de psihopatologie experimentald, valorificdnd observa$i personale gi

descoperiri in domeniul asocialiilor verbale normale qi patologice, al demenleiprecoce qi al complexelor. intre 1907 qi 1912 colaboreazd intens cu Freud, atras

in special de cercetirile acestuia legate de isterie qi de vise. Ruptura cu Freud,

provocati mai cu seami de rigiditatea concepliei acestuia, inseamni pentru Jung

angajarea fermb pe un drum propriu. Ea il va duce la elaborarea unui sistem

autonom de gAndire, axat pe reintooducerea sprTitului ca dimensiune fundamentalE

a fiinlei qi pe un ansamblu de concepte noi, deduse in temeiul unei indelungateqi vaste experiente clinice. intre 1921 qi 1938 intreprinde c5ldtorii de studii inAfrica de Nord, in lumea arabd, la indienii pueblo dinArizona, in Kenya, Ugandagi India. in 1935 este ales preqedinte al proasp[t intemeiatei Societili Elvelienepentru Psihologie qi Domeniile Conexe. in 1944 i se creeazd la Basel o catedr6

de,,psihologie medical6". in 1948 se infiinleazd la Ztirich institutul care ii poartinumele, iar in 1958, inspirati de cercetirile sale, Societatea Internalionali de Psiho-

logie Analiticd. Ultimii ani de viali qi-i petrece la Bollingen, ldngl Ziirich, locuindin faimosul turn, unde igi redacteaz[ ;i, parfial, iqi dicteazd memoriile.Soiei:. Aber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wandlungen und Sy*b"I"der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), Die Beziehungen zwischen dem

Ich und dem (JnbewuJJten (1928), Psychologie und Religion (1940), Uber diePsychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psychologie und Alchemie (l9M), DiePsychologie der Abertragung (1946), Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitritals ein Prinzip akausaler Zusammenhringe (1952), Einmoderner Mythus (1957).

La cdteva luni dup6 moartea lui ii apar memoriile, Erinnerungen, Tidume,Gedanken, consernnate qi editate de Aniela Jaff6.

Aniela Jaff6 (1903*1991) s-a ndscut la Berlin, intr-o familie de evrei. in timp ce

studia medicina la Hamburg, regimul nazist a constrdns-o sb pdriseasci Germaniaqi, astfel, a emigrat in Elvelia. La Ziirich a ficut cunoqtinli cu C.G. Jung $i cu cerculpsihologiei analitice. Cu timpul, a ajuns ea ins5gi o analisti recunoscutd. lntre1948 qi 1954 a fost secretar6 la Institutul C.G. Jung proaspdt infiinlat. in ultimiiani de via([ ai lui Jung, l-a insolit ca secretarl personal5 gi colaboratoare, iar din1957 ar lucrat amindoi la alcltuirea biografiei lui, Erinnerungen, Traiime,

Gedanlren, aufgezeichnet rmd herausgegeben von Anela Jatr6 (Amintii, vise, rcfleclii,

consemnate gi editate de Aniela Jaff6, ap[rute ln versiune romdneascd la EdituraHumanitas, in I 996). A locuit la Ziirich pdnd la moartea surveniti in 199 I , activdnd

ca analistd gi scriind ea insiqi numeroase cir,ti ce sunt considerate importante pentru

inlelegerea psihologiei jungiene de cdtre un cerc mai larg. Editura Humanitas a

pttblicat Aparilii. Fantome, vise si mituri. Cu un cuvdnt inainte de C.G. Jung(reed.2015).Suieri: Der Mythus vom Sinn, C.G. Jung - Bild und Wort, Religitiser Wahn undSchwane Magie, Aus C.G. Jungs letzten Jahren, Bilder und Symbole aus E.T.A.

Hoffmanns Mtirchen ,,Der goldne Topf' etc.

c.G, jtJNGAM tNTtRt, VtSE, REFLECTil

Consemnate ;i editate de

AN IELA JAFFE

Traducere gi Notb de

DANIELA $TEFANESCU

Edilie revdz,Ltd

HUMANITASBUCURE$Tr

le uneqte pe toate provine visul, fie el oric6t de pueril, de gro-tesc, de imoral."

Die Bedeutung der Psychologie jlir die Gegenwart (Importanfapsihologiei pentru prezent), 1933, in Ges. Werke X,1974, Civilizalietn tranzilie, p. 168.

,,Visele nu sunt invenlii intenlionate gi voluntare, ci feno-mene naturale, care nu sunt altceva decdt ceea ce pur gi simplureprezintd. Ele nu amdgesc, nu mint, nu denatureaz6 sau retu-Seazd", ci anun!6 naiv ceea ce sunt gi ceea ce g0ndesc. Sunt sup6-rdtoare qi ingeldtoare numai pentru cX noi nu le inlelegem. Elenu intrebuin\eazdnici un soi de artificiu spre a disimula ceva,ci spun, in felul lor, pe cdt de limpede posibil, ceea ce alcdtuieqtecon{inutul 1or. Ne putem da seama gi de ce sunt atdt de specificeqi de dificile: experienla aratd, intr-adevdr,cdele se striduiescmereu sd exprime ceva ce eul nu gtie gi nu pricepe."

Analyische Psychologie und Erziehung (Psihologie analiticd Si edu-cayie), 1926, in Ges. Werke XVII, 1972, Despre demoltarea perso-nalitdtii, p. 121.

Cuprins

Nota traducdtorului

Introducere de Aniela Jaff6

Prolog1. Copildria2. Anii de qcoald

3. Anii de studen{ie4. Activitatea psihiatrici5. Sigmund Freud6. Confruntarea cu incongtientul . . . . .

7. Despre naqterea operei8. Turnul9. Celitorii

Africa de nord Q78) - Indienii pueblo (286) -Kenya Si Uganda Q94) * India (316)

- Ravenna Si Roma (327)10. Viziuni 33311. Despre viala de dincolo de moarte 34312. GAnduri tdrzii 372

PrivireretrospectivL.... 402

Apendice 407Din scrisorile trimise de Jungdin SUA soliei sale 407Din scrisorile lui Freud cdtre Jung 4I4Scrisoare cdtre solia lui,trimisd din Sousse, Tunisia 418

5

11

2t2545

110

r46179204237262278

477

Dintr-o scrisoare cdtre un tdndr savant . . . . . . .

Dintr-o scrisoare cdtre un colegThhodore FlournoyRiahard WhelmHeinrich ZimmerCompletare la CarteV rogie .

Septem Sermones ad \itortuosCdte ceva desprefamilia lui C. G. Jung

deAnielaJaff6 ...:..Glosar ......

420422423425430432434

448

459

1

Copil[ria

La o jumltate de an dupb nagterea mea (1875), pdrinlii s-aumutat din Kesswil (cantonul Thurgau), de l6ngi lacul Constanla,in parohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului.

Amintirile mele incep cam din al doilea sau al treilea ande viafd. imi amintesc de casa parohiald, de grddin6, de spi-ldtorie, de bisericd, de castel, de cascada Rinului, de micul castelWdrth gi de gospod[ria paracliserului. Sunt tot felul de amin-tirirdzlete, ce plutesc ca niqte insule pe o mare nesigurd, apa-rent frr[ nici o legdturi intre ele.

Deodati rdsare o amintire, poate cea mai timpurie din viafamea gi, tocmai de aceea, mai degrabd o impresie destul de vagd:md aflu intr-un cdrucior, la umbra unui copac. F. o zi frumoasdgi caldl de vard, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui sejoaci printre frunzele verzi. Copertina clruciorului a fost ridi-catd. Tocmai m-am trezitin mijlocul acestei splendori qi amo senzalie de bine de nedescris. Vdd soarele scdnteind printrefrunzele qi florile pomilor. Totul este minunat, colorat, superb.

O alt6 amintire: sunt in sufrageria noastr5, situatd pe laturadinspre apus a casei, stau intr-un scaun inalt pentru copii qi m6-ndnc cu lingura lapte cald in care au fost muiate bucilele depiine. Laptele are gust bun gi miros caracteristic. Era prima daticdnd ii percepeam congtient mirosul. Acesta a fost momentulin care am devenit, casdzic aga, conqtient de sim{ul mirosului.Aceasti amintire este qi ea foarte veche.

Sau: o seard frumoasi de vard. O mdtugd mi-a spus:

- Acum o s5-!i ardt ceva.

25

M-a luat in fala casei, pe drumul ce duce la Dachsen. Departe,Ia orizont, se intindea lanqul Alpilor in rogul incandescent alapusului. Se vedeau deosebit de clar ?n acea sear6.

- Acum uit5-te acolo, to(i munlii sunt roqii.lAm v5zut atunci pentru prima oarb Alpii ! Apoi am auzit cd

a doua zi copiii din Dachsen vor face o excursie cu qcoala laZiiich,pe Uetliberg. Arpr vmt sd merg qi eu neapdrat cu ei. Atuncimi s-a explicat, spre durerea mea, cd un copil mic ca mine n-aveavoie sd meargd- asta era situalia gi n-aveai ce-i face. Din clipaaceenr Zldrrich qi Uetliberg au fost pentru mine lara doritd qi deneatins, ,,larafrgddtin{ei", aflati in vecinitatea munlilor aco-perili cu zdpadd gi strdlucitori.

Dintr-o perioadd ceva mai tdrzie: mama a plecat cu minein Thurgau, pentru avizita niqte prieteni. AceEtia aveau un castelpe malul lacului Constanla. N-au putut s[ mi mai dezlipeascdde {drmul lacului. Soarele scdnteia pe ap6. Valurile fbcute devapora$ ajungeau pdn[ la mal gi modelaserd nisipul de pe fundullacului in form[ de dungulile, asemenea unor neryuri. Apa seintindea in depirtare, la nesfhrgit, iar aceastd imensitate erapentru mine o pldcere inimaginabild, o splendoare fErd pere-che. Atunci s-a fixat solid in mintea mea ideea c[ va trebui sItrdiesc pe malul unui lac. Fdrd ap6, aga g0ndeam, omul pur gisimplu nu poate exista.

incd o amintire: oameni strdini, animafie, agitagie. Slujnicaa venit in fug5:

- Pescarii au gdsit un cadarrnr. . . a venit injos pe cascadaRinului... gi vor sd-l aducd la spilStorie.

- Da.. . da, a zis tata.Am vrut sb vdd cadavrul imediat. Mama m-a relinut l6ng[

ea gi mi-a interzis cu severitate sd md duc in gr[dind. Dup[plecarea b[rbalilor, m-am furiqat prin gr[dind pdnd la spil5-torie. insd uga era incuiatd. Atunci am fEcut inconjurul Casei.In spate se afla o rigold care cobora spre panti. De-acolo picuraapd cu sdnge. Asta m-a interesat extraordinar... Nu impliniseminci patru ani pe atunci.

I Mituga lui Jung i se adreseazX in dialect elvelian (n. r.).

26

Se mai contureazd o imagine: sunt agitat, am febri, nu potdormi. Tata mb poartd pe brale, merge prin cameri incolo gi

incoace, in timp ce-mi cdnti vechile lui cdntece de pe vremea-..4

studentiei. Imi amintesc mai cu seamd de unul, care mi-a pldcutin -oideosebit Ei m-a linigtit intotdeauna. Era aga-zisul cdntecdespre suveran: Alles schweige, jeder neige...t Cam aga sunainceputul. $i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, cdntAndpe deasupra mea in linigtea noplii.

Am suferit, dup6 cum mi-a povestit mama mai tdrziu, de oeczemd general5. Pluteau in juml meu aluzii obscure in leg[turicu greutdli in cdsnicia pdrinlilor. Pesemne cX boala s-a aflatintr-un raport direct cu o despdrlire temporari a pdrinlilor mei(1878). Mama a stat internatd mai multe luni in spitalul dinBasel gi probabil cd maladia ei a fost urmarea unei d,ezamdgiriconjugale. in perioada aceea s-a ocupat de mine o mituq[ camcu doudzeci de ani mai in vdrst5 decdt mama. Absenla indelun-gatd, a mamei m-a tulburat gi preocupat profund. De atunciincolo am devenit neincrezdtor ori de cdte ori se pronun[a cuvAn-tul ,,dragoste". Sentimentul care se lega in mintea mea denoliunea de ,,feminin" a fost mult timp: lipsi de incredere, desiguran!5. ,,Tatd" insemna pentru mine incredere, siguranld -dar gi sldbiciune, neputin![. Este handicapul cu care am pornitin viald. Ulterior, am revizuit aceasti impresie timpurie: amcrezut cd am prieteni - qi m-au dezib,tzionat; am fost nein-crezdtor faJX de femei -

qi nu m-au dezamdgit.in inteivalul in care a lipsit mama, a avut grijd de mine qi

slujnica noastr6. $i acum mai 1in minte cum md lua in brafe,iar eu imi l6sam capul pe umdrul ei. Avea p5ru1negru, tenulmdsliniu qi era cu totul altfel decdt mama. imi amintesc de fireleci de pdr, de g6tul cu pielea puternic pigmentatS6i de urecheaci. Totul mi se pdrea at6t de striin gi totugi atdt de ciudat defamiliar. Era de parcdean-ar fi apartjnut familiei mele, ci numaimie gi ar fi fost legati intr-un mod incomprehensibil de altelucruri misterioase, pe care nu le in{elegeam. Tipul acestei fete

IToli sd tacd,frecare sd se incline (n. /.).

27

a devenit mai tdrziu un aspect al animeir mele. Sim![mAntula ceva ce era strdin gi totuqi cunoscut dintotdeauna qi pe careea il comunica a fost caracteristica acelei figuri care a repre-zentat pentru mine mai tdrziu chintesenla femininului.

Din perioada despirlirii plrinlilor dateazd, Ei o altd imaginerememorati de mine: o fati tdndrd, foarte drXgul6, amabild, cuochii albaqtri qi pirul blond mi ducea la plimbare, pe o zi albas-trd de toamnd, sub niqte ar{ari qi castani aurii. M'ergeam de-alungul Rinului, pe sub cascadi, in apropierea micului castel Worth.Soarele bdtea prin frunziq, iar pe jos zdceau frunze aurii. Fatacea t0n[r[ mi-a devenit mai tdrziu soacrl. il admira pe tata.Am revdzut-o abia dupd ce am implinit doudzeci qi unu de ani.

Acestea sunt amintirile mele,,exterioare" . Ceea ce urmeazi"acum sunt lucruri mai viguroase, ba chiar copleqitoare; de uneledintre ele imi aduc numai vag aminte: o prdbuqire pe scdri, oloviturd de piciorul sobei. imi amintesc de dureri qi sdnge, undoctor imi coase rana lacap, rand a cirei cicatrice a fost vizibildpOnd in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-a povestit cum amplecat odatd la Neuhausen impreund cu slujnica noastr5, trecdndpe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, am cdzut, iar unpicior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reugit s[ md prindd inultimul moment, tr[gAndu-mi spre ea. Aceste lucruri indicd oinclinalie inconqtientd spre sinucidere, respectiv o rezisten![fataldla viala din aceasti lume.

Aveam pe atunci, in timpul noplii, niqte senzalii nelimuritede fricX. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietulindbuqit al cascadei Rinului gi toatl zona din jurul ei era plindde primejdii: oameni se ineacS, un cadarrnr cade peste stdnci...in cimitirul apropiat, paracliserul sapd o groapd; un mofinanproaspit de pbmdnt maroniu. Birbali imbrdcali solemn, in redin-gote negre, cu niqte pdldrii neobiEnuit de inalte qi pantofi negrilustrui1i, transportd o cutie neagrd. Tata e qi el printre ei, imbr[-cat in talar qi vorbind cu o voce risunltoare. Femeile pl6ng.

I Pentru acest termen de specialitate, ca qi pentru alfii, care sunt intre-buinlali in mod obignuit de Jung pe parcursul ,4 mintirilor, v. ,,Glosarul"de la sfbrqitul cd4ii (n. t.).

28 29

Aflu cd este inmormdntat cineva in aceastd groap6. Deodatldispdreau anumili oameni, care pdnd deunizi fu seserd prezen{i.

Auzeam atunci ci au fost inmormdntali sau c5,,Domnul Isus'o

i-a,,luat" la el.

Mama md inv5lase o rugdciune, pe care trebuia s-o spun

ln fiecare seard. O fEceam cu plicere, pentru cd imi conferea

un anume sentiment de confort sufletesc fa{X de nesiguranlele

nelSmurite ale noplii:

Breit aus die Fli)geLbeide,O Jesu meine FreudeUnd nimm dein Klichlein ein.

llill Satan es verschlingen,So IaJJ die Englein singen:Dies Kind soll unverletzet sein.l

,,Domnul Isus" era reconfortant, un,domn" amabil, binevoi-toro aqa ca ,,domnul" Wegenstein de la castel - bogat, puter-nic, respectat gi atent cu copiii noaptea. De ce trebuia s5 fieinaripat asemenea unei pisiri? Era o micd minune, care nu m-apreocupat insi mai indelung. Dar mult mai important pentru

mine qi carzd a numeroase reflec{ii era faptul cd se comparau

oopiii mici cu Chilechliz , pe care, in mod evident, ,,Domnullsus" ii ,,luao' numai in sild, ca pe un medicament amar. Era ceva

cc nu puteam inlelege. Ceea ce pricepeam insd frrd probleme

cra ci diavolului ii pl5ceau Chilechli qi cd, tocmai de aceea,

trebuia impiedicat s[-i infulece. Aqadar, deqi,,Domnului Isus"nu-i plac, ii mdnAncd pentru ca sI nu-i ia Satana. Pdnd aici,nrgumentul meu era,,reconfortant". Dar se spunea qi c6,,Dom-nul Isus" ,,ia" in genere qi alli oameni la el, ceea ce era echi-

valent cu ingroparea in pdmdnt.

I ,,intinde-1i aripile, / O, Isuse, bucuria mea, / $i ia puiul tilu. /DacdSatana vrea siJ infulece, / Atunci fb ingerii sd cAnte: / Acest copil sir[mAnd nevitimat" (germ.) (n. t.).

2 Confuzia pe care o face copilul intre cuvdntul german Kilchlein,,puiqor de giind" qi cuvdntul dialectal Chilechli (scis qi Kiiechli),insem-nAnd ,,prdjituricd" (n. t.).

Sinistra concluzie analogicd a avut urmdri fatale. Am inceputsd nu m[ mai incred in ,,Domnul Isus". $i-a pierdut in ochiimei aspectul de pasdre mare, reconfortantd gi binevoitoare qia fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingotd, cu jobenqi pantofi negri lustruili, care se ocupau de cutia cea neagri.

Aceste rumegiri ale mele au dus la prima mea traumi con-qtientl. Intr-o zi caniculard de vard mi aflam, ca de obicei,singur pe strada din falh casei Ei md jucam in nisip. Strada treceape l6ng[ cas5, indreptdndu-se cdtre un deal, pe care-l urca,pentru ca apoi si se piardl sus, in pddure. Astfel, din casd sevedea o porliune bund de drum. Am zirit at'nci pe acea straddo siluetd cu o pdl5rie latd gi o haind lungd, neagrd, cobordnddinspre pddure. Semdna cu un b[rbat care poarti un fel deimbrdciminte de dami. Silueta se apropia incet qi am consta-tat cd" eru intr-adevdr a unui birbat, imbricat intr-un soi de robdneagrd, ce-i ajungea pdn5 la glezne. V[z6ndu-1, m-a cuprins oteami care s-a amplificat rapid, devenind spaimd de moarte,cdci mi-a strdfulgerat prin minte ideea inspbimdntdtoare: ,,Esteun iezuit!" Cu pulin timp inainte, auzisem o disculie intre tatagi un coleg despre maqinaliile ,,iezui1ilor". Tonul impdtimit, pejum[tate iritat, pe jum[tate temdtor, al remarcilor lui imi creaseimpresia cd ,,iezui\ii" ar reprezenta ceva deosebit de periculos,chiar gi pentru tata. De fapt, nu qtiam ce insemna cuvdntul,,iezui1i". Dar cuvdnful ,,Isuso' mi-era cunoscut din mica mearugdciune.l

M-am gdndit c[ bdrbatul care cobora strada era, in mod evi-dent, deghizat. Acesta era motivulpentru care purta haine feme-iegti. Probabil c[ avea intenlii rele. Speriat de moarte, amalergatacasd in fuga mare, m-am repezit pe scdri pdni in pod, undem-am strecurat sub o grind5, intr-un ungher intunecat. Nu qtiucdt amrdmas acolo. Trebuie sd fi trecut ?ns5 deshrl de mult timp,cdci atunci cdnd am cobordt cu grijb pdndla etajul intdi qi amscos, extrem de precaut, capul pe fereastri, nu se mai vedea inlung gi in lat nici urmd de silueti neagrd. Frica aceea infernal[mi-a stat incdzile intregi implAntati in mldulare, determindn-

I in germand, existi o aseminare evidenti inhe -Ies uit ,,iezuit, qi Jesus,,Isus" (2. l.).

30 31

du-mb sd nu md miqc din cas[. Iar mai apoi, cdnd am inceputsi ies din nou pe stradd Ia joacd,liziera pidurii a continuat sd

fie pentru mine obiectul unei atenlii pline de ingrijorare. Maitdrziu m-am l6murit, bineinfeles, cd silueta cea neagrb nu fusese

de fapt decdt un preot catolic inofensiv.Cam in aceeagi perioadd

- nici mdcar n-ag qti sd spun cuexactitate absolutl dacd nu se intAmplase inaintea evenimentuluipe care tocmai l-am menlionat - am avut primul vis de care-miaduc aminte qi care urma sd md preocupe, casdzic aqa, intreagavia{a. Pe atunci aveam trei sau patru ani.

Casa parohial5 st[ singuri ?n apropierea castelului Laufen,iar in spatele gospoddriei paracliserului se intinde o poiandmare. MI aflam, in vis, in poiana asta. Deodati am descope-rit o gaurd intunecat5, dreptunghiulard, ziditd in pimdnt. N-ov[zusem niciodatd pdni atunci. M-am apropiat, plin de curio-r.itate, gi am privit iniuntru. Am zirit o scari de piatri care

ducea in addncime. Am cobordt c;'tezitare qi teami. Jos se aflao ugi cu bolt5, acoperit5 de o draperie verde. Draperia era mareqi grea, de parcd ar fi fost confeclionatb din material impletitsau brocart, qi m-a frapat aspectul ei somptuos. Fiind curios ce

s-ar putea ascunde ind[ritul ei, am dat-o deoparte gi am zditoincdpere dreptunghiulard, lung[ de weo zece metri, sc[ldat5 inlumina crepusculului. Tavanul boltit era din piatrS, iar podeaua

cra acoperitd gi ea cu dale de piatri. in mijloc se intindea uncovor rogu, de la intrare pdni la o estrad[joasd. Pe aceastl plat-formi se gisea un tron de aur, minunat qi bogat. Nu sunt sigur,dar s-ar putea ca pe el sI fi fost o pern[ roqie. Tronul era splen-did, ca in basme, un adevdrat tron regesc! Pe el se afla ceva,un obiect uria$ care aproape cd atingea tavanul. Am crezut maiint6i c6-i un trunchi inalt de copac. Diametrul avea in jur deoincizeci-gaizeci de centimetri, iar inilfimea vreo patru-cincimetri. Obiectul era insi ciudat alcdtuit: compus din piele gi carnevie, avea deasupra un fel de cap in formd conicl, fbrb fald gi

fdrdpdr; numai sus de tot, chiar in cre$tet, exista un singur ochi,care privea nemigcat in sus.

inclperea era relativ luminoasd, cu toate cd n-avea nici fe-restre qi nici lumin6. Deasupra capului plana insd o oarecare

lurninozitate. Obiectul nu se miqca, dar aveam impresia ci arputea cobori in orice clip[ de pe tron, pentru a se cdldra pe mine,asemenea unui vierme. Eram ca paralizat de fric[. in acest momentinsuportabil am avzit, brusc, vocea mamei, ca venind din afariqi de sus, care striga: ,,Da, uitd-te bine la eL Asta e clpcdunul,mdnc6torul de oameni!" M-a cuprins o spaimb infernald gi m-amtrezitlac de sudoare gi speriat de moarte. De atunci incolo, multeseri mi-a fost fricd si adorm, tem6ndu+md ca nu cumva sI amdin nou un vis asemin[tor.

Acest vis m-a preocupat ani intregi. Doar mult mai tOrziuam descoperit ci acel obiect ciudat era un falus qi abia dup[cdteva decenii am aflat cd eraun falus ritual. Nu m-am pututl5muri niciodati dacd mama voia sd zicdinvis ,s{sta e mAnc[-torul de oameni" sau,,A.sta e mdncdtorul de oameni". in primulcazar ft vmt sd spund c[ nu,,Isus" sau,,iezuitul" era mdncdto-rul de copii, ci falusul; in cel de-al doilea caz, cd mdncItorulde oameni este reprezentat in general prin falus, deci cb intu-necatul,,Domn Isus", iezuitul qi falusul sunt identici.

Importanla abstractd a falusului se caracterizeazd, pt'rn fap-tul cd membrul este intronat pentru sine in mod,,itifalic" (i00q:drept in sus). Gaura din poiand reprezenta peselnne un mormdnt.Morm0ntul ?nsugi este un templu subteran, a c5rui cortini verdeamintegte de poiand, simbolizdnd deci aici misterul pdmdntuluiacoperit cu vegetalie verde. Covorul e roqu ca sdngele. De undeinsd bolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cet[lii dinSchafftrausen? Pu{in probabil ca un copil de trei ani sd fi fostdus acolo. Nu poate fi vorba, aqadar, de o reminiscenli. La felde necunoscuti este sursa unui falus corect din punct de vedereanatomic. Interpretarea lui orificium urethrae drept ochi, av6nddeasupra, probabil o sursd luminoasd, trimite la etimologia cuvdn-tului falus (gcrlft : luminos, strilucitor)l.

Falusul din acest vis pare in orice caz a fr un zeu subterancare nu trebuie menlionat. Astfel mi-a rdmas el de-a lungul intre-gii copilSrii, trezind in mine o rezonan\d de fiecare datd cdndvenea vorba pulin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos.

' Cf C. G. Jung, Ges. Werke V, 197 3, pp. 27 9 qi urm. (n. ed. germ.).

32 JJ

,,Domnul Isus" n-a fost pentru mine niciodati complet real,complet acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucet md gan-

deam tot mereu la perechea sa subterand ca la o revelalie grov-nic5, pe care eu nu o cdutasem.

,,Deghnarea" iezuitului qi-a aruncat umbra asupra invApuriicre$tine ce mi-a fost impdrt[git[. Ea imi apdrea adesea ca o mas-caradd solemn5, un fel de funeralii. Este adevdrat cd oameniiputeau s[ arboreze acolo o mini serioas[ sau tristS, insi in clipaurmdtoare pdreau sd rddd in taind, nefiind in fond deloc afectali.

,,Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeual morlii - ce-i drept, s5ritor, deoarece speria qi gonea stafiilenop{ii, dar infricoqdtor el insugi, fiind rdstignit pe cruce gi uncadavru sdngerdnd. Dragostea gi bunbtatea lui, care imi eraul[udate frri incetare, mi se pdreau, intr-ascuns, indoielnice, maiales deoarece despre,,Domnul Isus cel bun" vorbeau in specialoameni cu redingote negre gi pantofi lustruili qi luciogi, careimi evocau intotdeauna inmormdntirile. Erau colegii tatdlui meugi opt unchi, toli preoli. Mi-au inspirat ani de-a rAndul team6 -ca sd nu mai vorbim despre preolii catolici care veneau ocazio-nal qi m5 duceau din nou cu g6ndul la,,iezuitul" care md spe-riase; iar iezuilii ii provocaser[ chiar qi tatei teamd, qi supirare.ln anii urmitori, pAnd la confirmare, mi-am dat toati silinlas6 stabilesc fa![ de Cristos rela\ia pozitiv[ care mi se pretin-dca. Dar in van; n-am reuqit niciodat[ sd-mi depdgesc tainicancincredere.

Frica de ,,omul negru" o are in definitiv orice copil qi nuca e cea care a fost esenlialul acelei experienle, ci formulareagnoseologici ce-gi fbcea loc in mod chinuitor in creierul meude copil: ,,Acesta este un iezuit." Tot astfel, in visul meu, esen-

fialul este strania prezentare simbolicd qi uimitoarea interpretareca,,mdncitor de oameni". Nu fantoma copildreasc[ a,,m6ncd-torului de oameni" este esenlialul, ci faptul ci el std pe un tronsubpdmdntean de aur. Pentru conqtiinla mea de atunci, cea decopil, pe un tron de aur gedea intdi qi-ntdi regele, iar apoi, peun tron cu mult mai frumos Ei mai inalt gi mai auriu, sus,

departe, in cerul albastru, stdteau bunul Dumnezeu qi Domnullsus, cu cununi de aur qi veqminte albe. Or, tocmai de la acest

Domn Isus venea, cobordnd dinspre pldurea de pe munte, ,,ieru-itul", in robi neagr6 de damd. De multe ori mi s-a int6mplatsd md uit intr-acolo sus, pentru a vedea dac[ nu ne ameninlaiarhqi vreo primejdie.

in vis, coboram in grot6 gi gdseam acolo, pe un tron din aur,

o altd fiinli, neomeneasc[ qi ndscutd din tenebre; neclintitir ea

privea in sus qi se hrdnea cu carne de om. De-abia cincizecide ani mai tdrziumi-a sdrit in ochi un pasaj dintr-un comentariuasupra unor ritualuri religioase, in care era vorba despre motivulfundamental antropofag in simbolistica impdrt6ganiei. Abiaatunci m-am l5murit cOt de necopildreascS, de coapt6, ba chiarde maturd era ideea care ?ncol1ise in congtiinla mea prin aceste

doud experien{e. Cine vorbea atunci in mine?Al cui era spiritulce imaginase aceste triiri? Ce inteligen!5 superioarb aclionaaici? $tiu cd pentru orice cap sec e foarte tentant si fabulezedespre,,omul negru" qi despre,,mdncitorul de oameni" qi des-

pre ,,hazard qi despre ,,interpret[ri frcute ulterior", pentru aqterge Ei a inlihna rapid ceva ingrozitor de incomod, ca nu cum-va sd fie perlurbat[ imaginea familiarl a inocenlei copiliriei.Ah, acegti oameni buni, wednici, sindtoqi imi lasb intotdea-una impresia unor monnoloci optimigti care stau la soare, inghe-suili unul intr-altul, intr-o bdltoacd formati dupd ploaie, ddnd

voios din coad[, in cea mai pulin addnci dintre toate apele, fdria binui mdcar c6, a doua zi deja, bdltoaca va seca.

Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica nigte pro-bleme care-mi depiqeau cunoqtinlele? Cine alc[tuia gi al5turaSusul qi Josul, pundnd astfel bazele a tot ceea ce urma sd umplecu pasiuni furtunoase toaticeade-a doua jum5tate a vielii mele?

Cine tulbura copil[ria cea mai calml gi mai inocentd cu aceasta

presimlire apisitoare a unei viefi omeneqti extrem de mature?

Cine altul dec6t oaspetele strlin care venea qi de Sus, gi de Jos?

Prin acest vis de copil am fost iniliat in misterele pimdntu-lui. A avut loc atunci, ca sd zic aga, o inmormdntare in pdm6nt

qi au trecut ani pdnn ce am revenit la suprafal[. Astizi gtiu ci s-a

int6mplat aga pentru a fi adusl in intuneric cea mai mare cantitate

posibild de lumin[. A fost un fel de iniliere in imperiul tenebre-

1or. Atunci a inceput in mod inconqtient viala mea spirituald.

34 35

Nu-mi mai amintesc de mutarea noastri la Klein-Hiiningen,ldngd Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut cdlivaani mai tdrziu: intr-o sear5, tata m-a luat din pat gi m-a dus inbrafe pdni la veranda noastr6 orientatd spre apus, pentru a-miar6ta cerul, care strblucea in amurg intr-un verde de o splendoarede neuitat. Asta a fost dupd eruplia vulcanului Krakatau, in 1883.

AltI dat5, tatam-a dus afard Ei mi-a ar5tat o cometi mare,la orizontul dinspre rislrit.

Odatd a avut loc o inundafie putemicd. Rdul Wiese, care treceprin sat, fo4ase gi rupsese digurile. Un pod se prdbugise inamonte. Se inecaserd paisprezece oameni gi fuseseri duqi pdndla Rin de apele involburate gi galbene. DupS retragerea apei,s-a spus cd in nisip s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am maiavut linigte! Am descoperit cadavml unui b6rbat intre doui vdr-ste, in redingotd neagrb - p6rea si fi fost surprins chiar pec6nd se intorcea de la bisericdl ZAcea acolo, pe jum5tate aco-perit de nisip, cu un bra! peste ochi.

Spre groaza mamei mele, md fascina qi sd asist la tdiereaporcului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesul.

ln anii petreculi la Klein-Hiiningen igi au obdrgia qi primelemcle amintiri legate de artele plastice. in casa pdrinteasci

-o parohie din secolul al XVIII-lea- exista o incipere solemndgi intunecoasd. Acolo se gdsea mobila cea bun5, iar pe pere{int0rnau tablouri vechi. imi amintesc mai cu seamd de o picturditalieneasc5, reprezentdndu-i pe David qi Goliat. Era o copiefn oglindi din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvnr.Nu gtiu cum a ajuns la noi ?n familie. Se mai afla acolo un tabloucare e acum in casa fiului meu: un peisaj din Basel, de la ince-putul secolului al XIX-lea. Adesea md strecuram pe neobservatein camera intunecoasd qi izolat6 qi qedeam ore intregi in falatnblourilor, pentru a contempla aceasti frumusefe - singurapc care o cunoqteam.

Pe wemea aceea- eram incl foarte mic, de weo $ase ani -tu mltugi m-a luat intr-o zi cu ea la Basel, unde mi-a ardtat animalele impiiate de la muzeu. Am zdbovit mult timp acolo, pentnrcd voiam si privesc totul cu mare atenlie. La ora patru au sunat