amelioratii pausa vl

Tema proiectuluiTema proiectului

Să se intocmeasca studiul de fezabilitate (SF) privind ameliorarea silvica a terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa, situat pe raza localităţii Păuşa (Căciulata), în judeţul Vâlcea. Studiul va cuprinde următoarele parţi:1.Caracterizarea generală a perimetrului de ameliorare;2.Cartarea perimetrului si formularea problemelor ce se cer rezolvate;3.Soluţia tehnică de ameliorare silvică a terenurilor degradate din perimetru;4.Detalii tehnice, tehnologice şi organizatorice legate de execuţia lucrărilor;5.Figuri şi piese desenate.

Braşov Termen de predare 4 Martie 2004 27 Mai 2004

Date cu caracter general

1. Denumirea obiectivului de investiţii:Ameliorarea şi valorificarea prin culturi forestiere a terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa.

2. Amplasamentul obiectivului: Păuşa, jud. Vâlcea3. Faza de proiectare: studiu de fezabilitate (SF).4. Codul proiectului: 5101/5. Titular de investitie:Ministerul Apelor, Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor-

Regia Nationala a Pădurilor.6. Beneficiar: R.N.P. Directia Silvică Vâlcea.7. Proiectant: Universitatea Transilvania din Brasov8. Situaţia cadastrală: terenuri incluse in fondul forestier.

9. Mod de finanţare: alocaţii bugetare.

Cap.I Cadrul geografic al perimetrului de ameliorare Păuşa

1.1. Localizarea geografică şi situaţia administrativă a perimetrului

Perimetrul de ameliorare Păuşa se găseşte în depresiunea Jiblea în părţile depresionare ale Munţilor Căpăţânii pe un afluent al Oltului . Localitatea cea mai apropiată este Păuşa (Căciulata).

Coordonatele geografice ale teritoriului sunt : 200 long. E şi 430 lat. N.Din punct de vedere al administraţiei de stat, perimetrul se află pe raza localităţii

Călimăneşti, judeţul Vâlcea, iar administraţia silvică este realizată de O.S. Jiblea, R.N.P. – Direcţia Silvică Râmnicu Vâlcea.

Limitele perimetrului sunt naturale, la baza acestuia aflându-se râul Olt.Harta localizării perimetrului este redată în figura 1.

Figura 1. Schiţa cu localizarea perimetrului

1.2. Condiţii geologice

Unitatea morfostructurală de orogen este Unitatea pericarpatică deluroasă, subunitatea dealurilor subcarpatice şi piemontane getice, dintre Dâmboviţa şi Dunăre, cu structură în cute simple şi monoclinală.Prezintă două părţi distincte:

1.Subcarpaţii Getici în care se separă clar un sector al Muscelelor, între Dâmboviţa şi Olt, alcătuit din formaţiuni paleogene şi miocene, şi un al doilea sector, al Subcarpaţilor Olteniei, dintre Olt şi Motru, constituit din formaţiuni mio-pliocene, prinse în cute simple, local faliate (Geografia României, vol. I, 1983).

-sectorul Piemontului Getic, a cărui cuvertură piemontană (de vârstă cuaternară, depăşeşte limitele Depresiunii Precarpatice, înaintând în domeniul Platformei Moesice, iar în N, acoperă structurile subcarpatice.În ceea ce priveşte vârsta geologică a teritoriului, aparţine Neozoicului, perioada Paleogen-Eocen.Dintre rocile existente în cuprinsul teritoriului, predominante sunt formaţiunile de fliş greso-marnos .

Rocile din perimetru sunt de natură sedimentară, sunt uşor friabile şi, în raport cu degradarea, ele se încadrează în grupa rocilor uşor erodabile.

1.3. Condiţii geomorfologice

Perimetrul de ameliorare se încadrează în regiunea geomorfologică a Subcarpaţii Getici, respectiv Subcarpaţii Olteniei. Suprafaţa perimetrului este de 40,5 ha şi reprezintă un versant transformat în bazin de către procesele de eroziune.Configuraţia terenului este în general ondulată. Altitudinea medie a perimetrului de ameliorare este de 457m, iar altitudinea minimă 284 m respectiv cea maximă 630 m, inregistrându-se o energie de relief de 346 m. Panta medie a terenului este de 30%, cu variaţii mari, având minima de 16% şi maxima de 75%. Versanţii ce alcătuiesc bazinul format în urma eroziunii au expoziţii N-E şi respectiv N-V iar expoziţia generală a perimetrului este nordică.Datele referitoare la caracterizarea geomorfologică a perimetrului se regăsesc în tabelul nr. 1

Sinteza datelor geomorfologice Tabel nr.1.3.Suprafaţa Altitudinea(m) Panta(%) expoziţia

(ha) Minimă Medie Maximă Minimă Medie Maximă Generală Predominantă

40,5 284 457 630 16 30 75 N N

1.4. Condiţii climatice

După Köpen, perimetrul de ameliorare se încadrează în tipul Dfbk subtipul Dfk- ţinutul climatic de dealuri şi podişuri, subtipul Subcarpaţilor şi Podişului Getic, districtul de pădure. Perimetrul aparţine topoclimatului complex al Depresiunilor subcarpatice oltene, topoclimatul elementar de culoar (defileu), tipul de versant cu expoziţie nordică (umed şi rece).

Regimul termic

Luna:I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Temperaturi medii lunare

-2,4 -0,4 4,9 10,8 16,0 19,3 21,3 20,7 16,8 11,0 5,0 0,2 10,2

Cantităţi medii lunare de precipitaţii

45,4 36,5 40,5 59,0 80,6 99,1 83,4 63,4 53,3 56,9 46,9 42,3

Temperatura medie anuală este de 10,20C, iar temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) de –2,40C, respectiv temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) de 21,30C. Numărul de zile cu temperatura medie peste 100C este de 192.

Numărul zilelor cu t>0 C în perioada bioactivă este de 303.

Regimul eolian Vântul dominant bate pe direcţia N-V cu o frecvenţă de 10% şi intensitatea medie de 2m/s.

Regimul pluviometric

Distribuţia precipitaţiilor dea-lungul anului se prezintă astfel:

L U N I L E I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN45,4 36,5 40,5 59,0 80,6 99,1 83,4 63,4 53,3 56,9 46,9 42,3 707,3

Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 47,5.

Evapotranspiraţia potenţială (ETP)

L U N I L E I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN 0 0 19 52 93 119 136 122 81 44 14 0 680

Caracteristicile ploii critice de asigurare 10%.

Pentru calculul intensităţii se foloseşte relaţia Gregory: i= = ; F=7.5 la

munte, n=0.5

T=; = =7.74; i=2.536 mm/min

Cuantumul ploii, h= i*t; h=i*=2.536*7.74=19.63mm; h=19.54mm

Climatul are un rol primordial în declanşarea şi evoluţia fenomenelor de degradare.Climatul umed şi rece, precipitaţiile abundente din lunile de vară au determinat spălarea solului pe suprafeţe întinse din perimetrul de ameliorare după ce a fost eliminată vegetaţia arbustivă şi ierboasă.

1.5. Condiţii hidrografice şi hidrologice

Perimetrul de ameliorare Păuşa se află situat în bazinul hidrografic al Oltului. Apele care se scurg din perimetru se varsă în râul Olt, mărind considerabil turbiditatea apelor acestuia.

Reţeaua hidrografică interioară perimetrului este formată din culoarul ravenei existente. La vărsarea în râul Olt acesta are lăţimea maximă-32 m, lăţimea minimă fiind de 8 m. Lăţimea medie a culoarului ravenei este de 20 m. Gradul de fragmentare al perimetrului este dat de raportul dintre lungimea reţelei hidrografice interioare şi suprafaţa sa, fiind de 21 m/ha.Regimul hidrologic este considerat dezechilibrat, ceea ce favorizează fenomenele de eroziune pluvială.Ecuaţia bilanţului pluvial anual se poate scrie: P=E+S0+F, unde P- precipitaţiile căzute

S0- scurgerea totalăP=E+S0+F E- evapotranspiraţia potenţială1030=500+S0+FF=0 S0=530 mm

Coeficientul scurgerii totale- k0= 0=0.51

Coeficientul scurgerii în suprafaţă k= , unde S este scurgerea superficială, S=463.5

k=0.45Volumul scurgerii: W= 10S*h*k=10*30.6*1030*0.45=141831m3

Ecuaţia de bilanţ a ploii critice: h= hr+hi+hs unde,h- cantitatea de apă unde,h- cantitatea de apă căzută hr- cantitatea de apă reţinută de covorul vegetal şi de neregularităţile terenuluihi- apa infiltrată în solhs- apa scursă19.54=2+9+ hs hs=8.54 mm

coeficientul de scurgere la suprafaţă al ploii critice k= s= 0.437

Volumul scurgerii la ploaia critică: W= 10S*h*k=10*30.6*19.54*0.437=2613.24 m3

Regimul hidrologic dezechilibrat şi gradul mare de fragmentare al perimetrului, în combinaţie cu substratul uşor erodabil favorizează fenomenele de degradare prin eroziune pluvială, atât în suprafaţă cât şi în adâncime, scurgerile puternice pe versanţi antrenând cantităţi apreciabile de materiale, pietre şi bolovani. Aceste fenomene periclitează stabilitatea terenurilor şi este în detrimentul apelor râului Olt.

1.6. Condiţii pedologice

Regiunea pedo-geografică în care se încadrează perimetrul de ameliorare este Regiunea Dunăreano-Pontică, Districtul Subcarpaţilor Getici. Solurile din regiune sunt reprezentate de tipul de sol brun acid. În perimetrul de ameliorare solurile au dobândit însă un aspect de mozaic, fiind reprezentate în cea mai mare parte a suprafeţei prin soluri brune acide aparţinând subtipului erodat, pe care se găsesc interpuse erodisoluri sub formă de petice. Fenomenele declanşate în perimetru au îndepărtat treptat profilul de sol, pojghiţă cu pojghiţă şi se tinde, în final, la înlăturarea totală a profilului.

În funcţie de gradul atins de eroziunea pluvială în suprafaţă, în perimetrul de ameliorare, solurile au fost spălate de orizontul cu humus. Acesta mai există în unele suprafeţe insă este subţiat până la jumătate, iar în situaţiile extreme, eroziunea a ajuns să acţioneze la nivelul orizonturilor intermediare şi chiar la nivelul rocii mamă. În cazul zonelor unde a existat un substrat mai dur, prin înlăturarea solului au apărut aflorimente stâncoase în proporţie de aproximativ 50%, terenurile respective fiind denumite terenuri stâncoase. În urma celor precizate se apreciază că starea suprafeţei solului este necorespunzătoare

1.7. Condiţii fito-geografice

Marea unitate fito-geografică în care se încadrează perimetrul de ameliorare II Olăneşti este Marea unitate de vegetaţie a pădurilor de tip subatlantic din domeniul fagului. Unitatea din care face parte perimetrul este cea de păduri amestecate de fag, molid şi brad.

În regiune principalele asociaţii vegetale sunt reprezentate de alternanţe de grupări forestiere, în care participă în procente diferite, două sau toate trei speciile menţionate. Pe alocuri se pot întâlni făgete sau brădete pure dar pe suprafeţe mici. De asemenea, la altitudini ceva mai mari se găsesc şi pajişti secundare, rezultate în urma defrişării în trecut a formaţiunilor forestiere menţionate mai sus.În perimetrul de ameliorare vegetaţia este reprezentată doar de ierburi răzleţe şi de tufărişuri rare, neoferind protecţia antierozională necesară terenului. Această stare a vegetaţiei se datorează despăduririlor din zonă, efectuate în trecut, urmate de o exploatare abuzivă, prin păşunat, a pajiştilor care au rezultat.

1.8 Condiţii economico-geografice

În ceea ce priveşte aspectul economic se menţionează că majoritatea terenurilor au folosinţă agricolă sau sunt exploatate ca păşuni sau fâneţe, principala ocupaţie a locuitorilor fiind agricultura.Pădurile prezintă totuşi un rol destul de important în economia locală, asigurând lemnul de foc şi antrenând prin operaţiunile culturale care se execută periodic în cadrul Jiblea o parte din populaţia activă din zonă.

Terenurile din perimetrul de ameliorare sunt incluse în fondul forestier aparţinând O.S. Jiblea. Se apreciază că există posibilitatea recrutării forţei de muncă necesare din zonă. Materialele necesare: puieţi, pari, nuiele, bulumaci se asigură din pepiniera O.S. Jiblea respectiv de pe urma răriturilor efectuate în cuprinsul ocolului.

Cap.II Caracterizarea perimetrului de ameliorare Păuşa sub raportul degradării. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei.

2.1. Procese de degradare care se desfăşoară în perimetru şi modul de declanşare a acestora Procesele de degradare din perimetru sunt determinate de eroziunea pluvială. Eroziunea pluvială îmbracă două forme: eroziune în suprafaţă şi eroziune în adâncime, ambele forme fiind reprezentate în perimetru cu grade de intensitate diferite. Procesele de eroziune în suprafaţă sunt caracteristice pentru terenurile înclinate cu soluri slab coezive, bătătorite şi lipsite de un scut vegetal protector. În raport cu gradul de eroziune, terenurile erodate se împart în trei categorii: moderat, puternic şi foarte puternic erodate, după cum s-a îndepărtat mai puţin de jumătate din orizontul cu humus, peste jumătate sau dacă eroziunea acţionează la nivelul orizonturilor intermediare. Eroziunea în adâncime (ravenaţia) este provocată de către şuvoaiele de apă, pe terenuri cu scurgeri abundente, pe versanţi şi la baza versanţilor. În desfăşurarea procesului se disting două faze: şiroirea şi ravenaţia. În urma proceselor de eroziune în adâncime iau naştere făgaşe torenţiale- ogaşe şi ravene. Ravena, în ansamblu, prezintă trei zone: una de desprindere, una de transport şi alta de depozitare. Zona de desprindere este o râpă unde se concentrează apele scurse din amonte şi de unde se desprinde sistematic materialul. Zona de transport este un canal cu un pat şi două taluze şi în lungul său sunt transportate materialele venite din amonte. Terenurile degradate întâlnite în perimetrul de ameliorare sunt: terenuri moderat erodate, terenuri puternic erodate, terenuri foarte puternic erodate, terenuri stâncoase şi terenuri ravenate. Statistica terenurilor degradate este redată în tabelul următor:

Statistica terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare tabelul 2.2Nr. Crt

Specificări Suprafaţa Observaţii

ha %1. Terenuri moderat erodate 13,9 342. Terenuri puternic erodate 7,5 193. Terenuri foarte puternic

erodate14,2 35

4. Terenuri ravenate 2,0 55. Terenuri stâncoase 2,9 7

Total 40,5 100

2.2. Predispoziţia terenurilor din perimetru la degradare şi estimarea cuantumului probabil al degradării

Aria de eroziune în care se încadrează perimetrul este aria terenurilor cu eroziune moderat-puternică, cu pericol de accentuare a eroziunii. Gradul de erodabilitate şi predispoziţia la eroziune a terenurilor din perimetru se determină prin două metode. Prima metodă, pe bază de indici, ţine seama de cinci factori: roca R, panta morfologică I, factorul pluvial P, textura solului T şi factorul vegetal V. în funcţie de valorile şi tipurile acestor factori se stabilesc fiecare indici care însumaţi dau o valoare care poate caracteriza perimetrul din punctul de vedere al gradului de erodabilitate şi predispoziţie la eroziune.R+I+P+T+V=11 deci rezultă o predispoziţie ridicată la eroziune şi gradul de erodabilitate foarte ridicat Altă metodă a fost stabilită în cadrul programului C.O.R.I.N.E..Această metodă foloseşte tot indici, însă care se înmulţesc astfel încăt în final se poate aprecia un risc potenţial de eroziune şi un risc actual.

Textura 1. greasolului: 2. uşoară

3. mijlocie

Grosimea 1. >75 cmsolului: 2. 25-75

Pietruire: 1. >10% 2. <10%

Erodabilitatea 0. 0solului: 1. 0-3

2.

Panta 1. <5%terenului: 2. 5-15% 3. 15-30%

Indicele 1.f. redusăFurnier: 2. redusă 3. moderată

4. mareErozivitatea 1. <4 climatului: 2. 4-8 3. >8

Risc potenţial de eroziune: 0. 0

1. 0-5 2. 5-11 3. >11

Acoperire cu vegetaţie: 1.

2

Risc actual de eroziune: 0. 0

1. 0-5 2. 5-11 3. >11

Indicele 1.f. redusăBagnoul: 2. redus Gaussen 3. moderată

4. mare

Riscul actual de eroziune este ridicat la fel şi riscul potenţial de eroziune. Principalii factori care au favorizat procesele de degradare după dispariţia vegetaţiei sunt ploile cu un cuantum anual ridicat, panta destul de mare a terenului, substratul format din roci friabile. Procesele de degradare s-au declanşat ca urmare a despăduririi suprafeţei şi a păşunatului intensiv. Această situaţie se menţine şi în prezent de aceea e necesară intervenţia cu lucrări de ameliorare ca procesele de eroziune să fie oprite, terenurile să fie stabilizate şi să reintre în circuitul economic.

2.3. Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei

Având în vedere gradul ridicat de degradare a terenurilor din perimetru cât şi riscul potenţial de eroziune, se conturează o serie de consecinţe grave şi dintre cele mai diverse. Consecinţele pedologice sunt cele mai evidente şi numeroase. Astfel solul a fost bătătorit, destructurat iar orizontul humifer înlăturat în totalitate pe mari suprafeţe din cuprinsul perimetrului.Cuantumul anual al eroziunii se determină cu formula Gaspar-Apostol, în funcţie de ponderea suprafeţelor cu diverse folosinţe, din perimetrul de ameliorare.

E=A unde, E-cuantumul eroziunii în m3/an/ha

Si- suprafeţele cu diverse folosinţeei-indicii medii de eroziune corespunzători folosinţelorS- suprafaţa totală

E=2 =64.1 m3/an/ha

Consecinţele de ordin hidrologic: în urma aportului de materiale aduse de pe versant turbiditatea apelor râului Olt creşte considerabil după fiecare ploaie. Materialele aduse de pe versant sunt în mare parte substanţe organice provenite din orizontul humifer care este sărăcit continuu. Din punct de vedere climatic are loc o modificare în plan local a bilanţului caloric. Datorită lipsei vegetaţiei solul nu îşi îndeplineşte rolul de reţinător de apă astfel încât seceta atmosferică atrage imediat după sine seceta pedologică. Pe plan local climatul este mai arid. Principalul obiectiv pus în pericol de fenomenele care au loc pe versant este râul Olt Acesta este un factor important pentru populaţia din zonă şi poate afecta o zonă mai întinsă datorită faptului că fenomenele de degradare acţionează pe cursul său superior. Procesele de degradare au un caracter dinamic ascendent astfel încât este posibil ca în urma unor ploi abundente şi de lungă durată materialele aduse din amonte să nu mai poată fi în totalitate spălate şi transportate iar nivelul apelor râului şi chiar configuraţia albiei acestuia să se modifice cu consecinţe puţin previzibile. Caracterul dinamic ascendent al proceselor face ca neexecutarea la timp a intervenţiei face ca aceasta să devină tot mai nesigură şi mai costisitoare.

Cap.III. Cartarea terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa şi problemele care se cer rezolvate

3.1. Metoda de cartare adoptată

Prin cartare se înţelege operaţia complexă de identificare, descriere şi caracterizare a unităţilor din cuprinsul unui perimetru de ameliorare, având ca scop raionarea ameliorativă a terenurilor, stabilirea unităţilor operative de lucru şi în final formularea problemelor care se cer rezolvate în perimetru. Metoda folosită pentru cartarea acestui perimetru de ameliorare este metoda de cartare staţională elementară, scara la care se cartează fiind de 1:2500. Această metodă utilizează criterii de ordin staţional şi foloseşte notaţii şi unităţi taxonomice specifice. Concret, criteriile metodei de cartare sunt următoarele:

1. Natura degradării şi forma de teren degradat2. Poziţia fitoclimatică a terenului3. Caracteristica definitorie a terenului (aspect)4. Solul şi proprietăţile sale (caracteristica pedologică)

Se observă că primul şi cel de-al treilea criteriu se referă la specificul ecologic al suprafeţei iarcel de-al doilea respectiv al patrulea se referă la potenţialul productiv al terenului.

Unităţile taxonomice folosite sunt:

1. Clasa de terenuri degradate Este unitatea taxonomică ce grupează toate terenurile care sunt afectate de o anumită formă de degradare, neţinând cont şi de amplasarea lor geografică. Clasele de terenuri degradate cuprind terenuri degradate sub acţiunea factorilor naturali şi terenuri degradate antropic şi sunt în număr de treisprezece, numerotate cu cifre romaneÎn perimetrul de ameliorare Păuşa se întâlnesc următoarele clase de terenuri degradate

I Terenuri erodate generate de eroziunea în suprafaţăII Terenuri stâncoase generate de eroziunea în suprafaţă, cu eroziune activă

sau stabilizatăIII Râpi şi taluzuri naturale rezultate în urma procesului de eroziune

torenţială şi de alunecare sau surpare

2. Seria zonală a staţiunii reuneşte terenurile degradate din diferite clase şi din acelaşi areal fito-climatic. Există patu serii ce corespund zonelor de câmpie, deal, munţi joşi şi munţi înalţi notate C, D, M1 şi M2.

3. Subclasa de staţiuni este determinată după caracteristica definitorie a terenului degradat care îi conferă un anumit aspect. Pentru fiecare clasă de terenuri degradate s-au stabilit câte două subclase, notate cu cifrele arabe 1 sau 2.

4. Grupa staţională ţine seama de caracteristica pedologică fundamentală (structura, textura solului), grupând terenurile degradate care au condiţii asemănătoare. În cadrul fiecărei subclase s-au identificat câte două grupe staţionale notate cu a respectiv b.

5. Tipul staţional este gruparea de unităţi staţionale cu acelaşi specific ecologic şi potenţial productiv, determinate de cele patru criterii ale metodei, având deci şi aceeaşi formulă de cartare staţională.

6. Unitatea staţională este unitatea taxonomică concretă, delimitată ca o porţiune de teren omogenă din punct de vedere al specificului ecologic şi al potenţialului productiv.

Perimetrul de ameliorare Păuşa aparţine seriei zonale M, terenuri degradate din zona munţilor joşi.

3.2. Separarea, descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale din perimetru

În cuprinsul perimetrului de ameliorare Păuşa s-au identificat un număr de cinci unităţi staţionale. In funcţie de formele de degradare, ele au fost delimitate pe teren prin şiruri de ţăruşi, iar pe planul de situaţie cu linie întreruptă şi notate cu cifre arabe. Procesele de degradare şi porţiunile degradate din perimetru au fost notate:

E1- eroziune de gradul I, terenuri moderat erodateE2- eroziune de gradul II, terenuri puternic erodateE3- eroziune de gradul III, terenuri foarte puternic erodateR- eroziune în adâncime, terenuri ravenateStc- terenuri stâncoase, unde în urma eroziunii în suprafaţă au apărut la zi aflorimente stâncoaseDescrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale se va face sub formă de fişe:

Unitatea numărul 1: suprafaţa 7,6 ha eroziune în suprafaţă moderată (E1) teren moderat erodat teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi

joşi condiţii geomorfologice:

-altitudinea: minimă 284 mmaximă 430 mmedie 357 m-panta: minimă 16%maximă 50%medie 26%-expoziţia: N-V-sol brun acid erodat, având spălat peste jumătate din orizontul cu humus

-teren slab înierbat formula de cartare staţională: IM11a

Schiţa unităţii

Observaţi:

Unitatea numărul 2: suprafaţa 4,8 ha eroziune de gradul III (E3) teren foarte puternic erodat teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi


-altitudinea: minimă 426 m maximă 498 m

medie 437,5 m-panta: minimă 35% maximă 70% medie 50%-expoziţia: N-erodisol cu textură uşoară pe fliş marno-gresos şi depozite de molasă -teren nud

formula de cartare staţională: IM12aSchiţa unităţii

Observaţi:

Unitatea numărul3: suprafaţa 7,5 ha eroziune de gradul II (E2) teren puternic erodat teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi



medie 488 m-panta: minimă 18% maximă 45% medie 21.4%-expoziţia: S-V-sol brun acid erodat, având spălat peste jumătate din orizontul cu humus-teren slab înierbat


Observaţi:

Unitatea numărul 4: suprafaţa 2,0 ha eroziune în adâncime-ravenaţie (R) teren ravenat cu substrat molasic teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi



medie 495 m-panta: minimă maximă medie 30% -expoziţia: N-V- erodisol cu textură uşoară pe depozite de molasă-teren nud

formula de cartare staţională: IIIM11aSchiţa unităţii

Observaţi:

Unitatea numărul 5: suprafaţa 2,9 ha teren stâncos (Stc) teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi



medie 575 m-panta: minimă 30% maximă 60% medie 37.5%-expoziţia: V-solul zonal a dispărut complet, rămânând doar petice de erodisol litic-teren nud

formula de cartare staţională: IIM11b Schiţa unităţii

Observaţi:

Unitatea numărul 6: suprafaţa 9,4 ha eroziune de gradul III (E3) teren foarte puternic erodat teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi



medie 437,5 m-panta: minimă 35% maximă 70% medie 50%-expoziţia: N-erodisol cu textură uşoară pe fliş marno-gresos şi depozite de molasă -teren nud


Observaţi:

Unitatea numărul 7: suprafaţa 6,3 ha eroziune în suprafaţă moderată (E1) teren moderat erodat teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi


-altitudinea: minimă 284 mmaximă 430 mmedie 357 m-panta: minimă 18%maximă 50%medie 26%-expoziţia: N-V-sol brun acid erodat, având spălat peste jumătate din orizontul cu humus-teren slab înierbat


Observaţi:

3.3 Stabilirea şi caracterizarea tipurilor staţionale din perimetru

După cum s-a menţionat, tipul staţional cuprinde toate unităţile staţionale cu aceeaşi formulă staţională. În perimetrul de ameliorare Păuşa au fost identificate 4

tipuri staţionale notate simbolic T1, T2, T3, T4, a căror caracterizare este redată în tabelul următor.Caracterizarea tipurilor staţionale din perimetrul Păuşa Tabelul 3.3

Tip staţional Unităţi staţionale Caracterizarea tipurilor staţionale

Formula staţională

Simbol Supr. (ha) Nr. Supr. (ha)

T1

21,4 12

13,97,5

Terenuri cu eroziune în suprafaţă din arealul fitoclimatic de munţi joşi, cu eroziune moderată şi puternică cu soluri zonale cu textură uşoară

IM11a

T2 14,2 3 14,2 Terenuri erodate din arealul fitoclimatic de munţi joşi, cu eroziune foarte puternică şi erodisoluri cu textură uşoară

IM12a

T3 2,9 5 2,9 Terenuri stâncoase din arealul fitoclimatic de munţi joşi, cu aflorimente necalcaroase cu erodisol litic superficial

IIM11b

T4 2,0 4 2,0 Râpi şi taluzuri naturale din arealul fitoclimatic de munţi joşi, terenuri cu substrat molasic neconsolidat şi erodisol cu textură uşoară

IIIM11a

Stabilirea tipurilor staţionale prezintă utilitate practică, acestea constituind unităţi operative pentru care se stabilesc soluţiile tehnice în funcţie de condiţiile de lucru caracteristice.În funcţie de condiţiile de lucru, în cadrul perimetrului de ameliorare,tipurile staţionale au fost grupate în trei grupe de tipuri :

1. tipuri cu condiţii moderate de lucru T1 21,4 ha2. tipuri cu condiţii grele de lucru T2 14,2 ha3. tipuri cu condiţii foarte grele de lucru T3 şi T4 4,9 ha

3.4. Probleme ce se cer rezolvate în cadrul perimetrului de ameliorare

Din subcapitolele anterioare rezultă faptul că în perimetrul de ameliorare Păuşa se găsesc situaţii dintre cele mai diverse sub raportul gradului şi formelor de degradare, al solului şi al pantei. Astfel se întâlneşte eroziunea în suprafaţă dar şi ravenaţia. Gradele eroziunii în suprafaţă cuprind atât eroziunea moderată şi puternică cât şi cea foarte puternică întâlnindu-se chiar şi situaţii extreme cum sunt terenurile cu aflorimente stâncoase la zi. În funcţie de gradele eroziunii, solurile din perimetrul de ameliorare aparţin de la tipurile zonale erodate şi moderat înierbate până la erodisolurile litice din terenurile nude, neprotejate de vegetaţie. Panta este de asemenea foarte variabilă, pornind de la sub 20% la baza versantului şi ajungând la peste 70% în extremitatea amonte a perimetrului.

Obiectivele avute în vedere prin activitatea de ameliorare sunt: Stoparea proceselor de degradare

Ameliorarea stării terenurilor şi protejarea solurilor Protejarea apelor din aval Punerea în valoare a terenurilor Estetizarea terenurilor

În condiţiile existente în perimetrul de ameliorare, având în vedere şi obiectivele urmărite, se pun următoarele probleme care se cer rezolvate:

1. curăţirea de pietre a terenului2. consolidarea versanţilor erodaţi, a râpelor şi taluzelor3. consolidarea obârşiei albiei de scurgere4. reducerea compactităţii solurilor5. înlăturarea insuficienţei solului şi a carenţelor de nutriţie 6. ameliorarea generală a condiţiilor de mediu7. asigurarea liniştii în perimetru prin protejarea lucrărilor efectuate8. corectarea reacţiei solurilor acide

Cap.IV. Soluţia tehnică de ameliorare a terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa

4.1. Complexul de măsuri şi lucrări ameliorative( Soluţia tehnică de ansamblu )

Ţinând cont de obiectivele urmărite, de diversitatea situaţiilor existente în perimetrul de ameliorare, de problemele care se cer rezolvate şi de suprafaţa perimetrului (fiind practic scoasă din circuitul productiv o suprafaţă importantă sub raportul mărimii ), se impune necesitatea adoptării unui complex de măsuri şi lucrări ameliorative. Având în vedere în permanenţă problemele existente şi care se cer rezolvate, se pot determina componentele complexului ameliorativ, cu care sunt în strânsă legătură.

1. Curăţirea de pietre 1. Adunat pietre2. Consolidarea versanţilor erodaţi, a râpelor şi taluzelor

2. Terasare

3. Consolidarea obârşiei albiei de scurgere

3. Garnisaje

4. Reducerea compactitaţii solurilor 4. Pregătire în vetre5. Inlăturarea insuficienţei solului şi a carenţelor de nutriţie

5. Fertilizare cu pământ vegetal

6. Ameliorarea generală a condiţiilor de mediu

6. Lucrări de împădurire

7. Asigurarea liniştii în perimetru prin protejarea lucrărilor efectuate

7. Măsuri de pază şi lucrări de împrejmuire

8. Corectarea reacţiei solurilor acide 8. Amendare

Se observă din lista de mai sus că pentru fiecare problemă apărută în perimetru se găseşte soluţia în lista componentelor complexului ameliorativ. Măsurile ameliorative care se impun, se referă atât la ansamblul perimetrului de ameliorare cât şi la terenurile înconjurătoare şi constau în: restricţii de folosinţă, reguli de exploatare, măsuri de pază şi alte măsuri. Aceste măsuri au drept scop prevenirea apariţiei şi extinderii proceselor de degradare. Restricţiile de folosinţă se referă la faptul că terenul din perimetrul de ameliorare nu poate deveni păşune sau teren agricol, folosinţe care ar reactiva procesele de degradare.Regulile de exploatare: în urma lucrărilor de împădurire, arboretele rezultate nu vor fi exploatate prin tăieri rase, se interzice păşunatul, strângerea de fructe de pădure, activităţile turistice. Măsurile de pază vor fi luate de conducerea ocolului şi vor fi aplicate de către pădurarul în cantonul căruia se găseşte perimetrul.De asemenea, pe timpul lucrărior şi după, perimetrul va fi scos în evidenţă prin panouri de atenţionare şi prevenire asupra pericolelor potenţiale. Lucrările ameliorative sunt intervenţii tehnice care se execută exclusiv în cuprinsull perimetrului de ameliorare, cu scopul refacerii terenurilor degradate şi se împart în patru categorii:

A) lucrări fitoameliorative: lucrări de refacere a covorului vegetal, înierbare, lucrări de împădurire etc.

B) lucrări de pregătire şi ameliorare a solului: lucrări de pregătire a solului în vetre, fertilizare şi amendare

C) lucrări de amenajare a terenului, care dau nota caracteristică lucrărilor din perimetrul de ameliorare, şi sunt lucrări de adunare a pietrelor, lucrări de terasare, garnisaje

D) lucrări de împrejmuire (pentru paza şi protecţia perimetrului)

4.2. Localizarea şi volumul lucrărilor ameliorative propuse

Stabilirea localizării şi a extensiunii lucrărilor ce se vor executa în perimetrul de ameliorare sunt de primă importanţă pentru determinarea costului lucrării şi a necesarului de forţă de muncă. Lucrările care se vor executa în perimetrul de ameliorare, volumul şi localizarea fiecărei lucrări sunt prezentate în tabelul care urmează:

Volumul şi localizarea lucrărilor Tabelul 4.2Nr.Crt.

Denumirea lucrării U.M. Cantităţi Localizare Observaţii

1. Lucrări de împădurire ha 38,65 T1, T2, T3, T4 Sp-0,5*Stc-0,2*SR

2. Pregătire în vetre ha 21,4 T1 SE1+SE2+SI<20%

3. Fertilizare cu pământ vegetal ha 17,25 T2, T3, T4 SE3+0,8*SR+0,5*SStc

4. Adunat pietre ha 8,55 T2,T3 0,5(SStc+SE3)

5. Terase simple ha 13.04 T1 SE1+SE2,I=20-60%SE3,I <20%

6. Terase sprijinite cu banchete cu gărduleţe

ha 9,00 T1, T2 SE1+SE2,I>60%SE3,I=20-60%

7. Garnisaje m2 1100 T4 100m8. Refacerea sprijinului lateral m 280 T4 1 /10 lungimea

versanţilor7. Imprejmuire m 3058 În jurul

perimetruluilungimea redusă la

orizont*1,1

4.3 Detalierea soluţiei tehnice

4.3.1 Detalii tehnice şi economice privind lucrarile de împădurire

a) Rolul culturilor forestiere createSuprafaţa ce urmeză a fi împădurită în cuprinsul perimetrului de ameliorare

Păuşa este de 38,65 ha, ceea ce reprezintă 95,4% din suprafaţa perimetrului.Culturile ce urmează a se instala au un rol mixt, atât de protecţie (stoparea

proceselor de degradare, îmbunătăţirea proprietăţilor solului), cât şi de producţie (urmează a se obţine lemn de foc, lemn de mină, pari, araci, fructe de pădure)

b) Specii, formule, scheme şi tehnică de împădurireÎn activitatea de împădurire a terenurilor degradate trebuie acordată o mare

atenţie acţiunii de alegere a speciilor care urmează a fi folosite. Speciile forestiere se aleg în funcţie de condiţiile staţionale existente în perimetru, de cerinţele ecologice ale diferitelor specii, ţinându-se seama şi de rolul principal pe care urmează a-l îndeplini cultura instalată. Comparând condiţiile staţionale existente în perimetrul de ameliorare cu cerinţele ecologice ale speciilor, pentru efectuarea lucrărilor de împădurire s-au ales următoarele specii arborescente: pinul silvestru, paltinul, laricele, aninul alb, iar dintre arbuşti măceşul. Formula de împădurire redă asortimentul şi proporţia speciilor şi se stabileşte în funcţie de intensitatea degradării prin eroziune. Astfel, pe terenurile moderat erodate, se vor introduce specii arborescente în proporţie mare, terenurile cu eroziune puternică vor avea şi un etaj de arbuşti iar în cazurile extreme din terenurile foarte puternic erodate şi ravenate se recurge la monoculturi, rezultând pinete respectiv aninişuri de anin alb. Desimile care se adoptă pentru diferitele suprafeţe diferă la rândul lor în funcţie de condiţiile existente. Astfel, în suprafeţele aparţinând tipului T1 staţional, culturile vor avea desimi de 5000 puieţi/ha, în suprafeţele aparţinând tipului staţional T2, desimi de 6700 puieţi/ha. La larice, culturile vor avea desimi mai mici, iar suprafaţa

cu stâncărie 3500 puieţi/ha. Pe taluzele de ravenă şi pe culoarul de scurgere se instalează puieţi de anin în cordon cu o desime de 10.000 puieţi/ha. Procedeul de plantare utilizat în mare parte din suprafeţe este cel de plantare în gropi normale de 30x30x30 cm, iar în cazul în care rândul de puieţi se găseşte între terase- în gropi lărgite, de 40x40x30 cm. În suprafaţa ravenată se aplică metoda de plantare în cordon, cu executarea unor terasete de 40 cm pe care puieţii se dispun culcaţi. Distanţa între rândurile de puieţi şi între terasete este de 1.0 m. Formulele de împădurire, modul de asociere, desimile şi detaliile referitoare la procedeul de împădurire folosit sunt prezentate în tabelul următor, în funcţie de tipurile staţionale.

Detalii tehnice privind împădurirea, pe tipuri staţionale Tabelul 4.3.1.a

Tip staţionalFormula de împădurire

Modul de asociere

Distanţe de lucru

(m)

Nr. de puieţi la ha

Elemente privind procedeul de împădurire

SuprafHa

T1IM11a 21,4 6Pi3Pa1Mă

Benzi din zece rânduri

de puieţi2x1

5000 Plantare în gropi normale, pe terase

simple

T2IM12a 14,2 10Pi -

1.5x16700 Plantare în gropi

normale pe terase sprijinite şi în

gropi lărgite între terase

T3IIM11b 2,9 8La2An

Benzi din cinci rânduri

de puieţi2x1.5

3500 Plantare în gropi normale

T4IIIM11a

2,0 10An - 1x1 10000 Plantare în cordon, pe terasete

Pentru tipul T1 se vor executa lucrări de împădurire prin plantare în gropi de 30x30x30cm (executate manual, primăvara), pe teren amenajat în terase simple (pentru o suprafaţă de 21,4ha - cu I=20-60%).

Pregătirea solului se va face în vetre de 60x80cm; se folosesc puieţi obişnuiţi (cu rădăcină nudă, de talie mică).

Pentru suprafeţele incluse în acest tip staţional, am ales pentru împădurire specii din toate cele 3 categorii; am acordat o pondere mai mare speciei principale, deoarece, eroziunea nefiind foarte accentuată în aceste suprafeţe, după îndeplinirea rolului ameliorativ de către specia principală (pin silvestru), aceasta va constitui principala sursă de material lemnos.

Pentru tipurile T2 şi T3 se prevăd tot împăduriri prin plantare în gropi de 30x30x30xcm, pe teren amenajat în terase sprijinite pentru T2 şi neamenajate pentru T3. Se vor folosi puieţi cu rădăcini protejate, datorită condiţiilor grele de vegetaţie.

Pe terenurile ravenate din T4 se va executa o plantare în cordon, în gropi de 40x40x30cm, în teren neamenajat, cu puieţi naturali de anin alb.

Plantarea în cordon constă în plantarea deasă la distanţa de 0,5 pe rând a puieţilor, drajonilor pe terase înguste, nesprijinite la distanţa de 1,5 m din ax în ax.. Iniţial se sapă o terasa lată de 20-25 cm în contrapantă pe care se aşează puieţii cu rădăcinile în amonte şi vârful în aval. Se taluzează apoi peretele din amonte şi pământul plus îngrăşământ 0organic se aşează peste puieţi.Razultă astfel o terasă cu platforma înclinată în aval, lată de circa 40 cm care permite o scurgere rapidă a apei şi materialelor friabile din aval.

c) Completarea şi întreţinerea culturilor

După instalarea culturilor se trece la recepţia acestora. Cu această ocazie se verifică modul de executare a lucrărilor, conform proiectului. Pentru aceasta, se realizează o inventariere pe baza unor observaţii şi măsurători efectuate în cuprinsul unor suprafeţe de probă care sunt dispuse regulat şi însumează 4% din suprafaţa împădurită (1,62ha).

Aceste suprafeţe servesc şi pentru controlul anual care se face din toamna primului an până la reuşita definitivă.

Controlul anual este o lucrare tehnică prin care se urmăreşte cunoaşterea stării culturilor forestiere instalate, evoluţia lor şi stabilirea lucrărilor necesare în următorii ani de la instalare. Acest control se realizează în perioada 1 septembrie - 31 octombrie. Ultimul control se face în anul în care s-a atins reuşita definitivă (70% din coroanele puieţilor se ating la foioase, înălţimea tulpinii h= 1,5m la răşinoase), ocazie cu care se efectuează şi recepţia definitivă.

Controlul se face prin sondaje, verificându-se compoziţia pe specii şi grupe de specii şi stabilindu-se % de completări din primăvara următoare. Lucrarea de completare reprezintă operaţia prin care se instalează o nouă generaţie de puieţi în locul celor dispăruţi datorită calamităţilor (îngheţ), greşelilor tehnice (alegerea greşită a speciilor) şi organizatorice (realizarea în continuare a păşunatului), dificultăţi de adaptare etc.

Procentul completărilor preliminării este de cca 30-40% pentru primul an.Lucrările de întreţinere se execută din primul an până la realizarea reuşitei

definitive şi constau în revizuiri (îndreptarea puieţilor, încălţarea puieţilor), mobilizări, descopleşiri, precum şi alte lucrări impuse de condiţiile staţionale.

Lucrări de completare şi întreţinere şi eşalonarea lor pe tipuri staţionale Tabelul 4.3.1.b

Tip staţional Formulă de împădurire

Condiţii de lucru

Procent de completări

estimat(%)

Lucrări de întreţinereS

(ha)Durată

(ani)Nr. Eşalonare

I II III IV V

T1IM11a 21,4 6Pi3Pa1Mă moderate

20 5 9 3 2 2 1 1

T2IM12a

14,2 10Pi Grele 30 5 10 3 3 2 1 1

T3IIM11b

2,9 8La2An foarte grele

20 4 7 3 2 1 1 -

T4IIIM11a

2,0 10An foarte grele

20 3 6 3 2 1 - -

4.3.2 Detalierea lucrărilor de pregătire şi ameliorare a solului

4.3.2.1 Lucrări de pregătire a solului

Pregătirea solului se realizează parţial în vetre şi are rolul de reducere a compactităţii solului (mărirea gradului de afânare), distrugerea crustei, eliminarea vegetaţiei care ar putea stingheri dezvoltarea puieţilor.

Pregătirea solului în vetre se face pe o suprafaţă de 21,4 ha (suprafaţă inclusă în tipul staţional T1), iar numărul de vetre la ha este de 5000. Dimensiunile vetrelor sunt de 60x80x30cm (vetre mijlocii)

Vetrele se execută manual, cu sapa forestieră, pornind din partea superioară a versaţilor (pentru a avea în amonte teren stabilizat). După marcarea colţurilor vetrei se curăţă suprafaţa respectivă de ierburi, se taluzează peretele din amonte, se mobilizează suprafaţa cu sapa (uneori se face şi o desfundare), vegetaţia şi bolovanii îndepărtându-se în aval. Se asigură o uşoară contrapantă de 2-3% (pentru aprovizionare cu apă). Numărul total de vetre este de 21,4x5000=107000. Suprafaţa unei vetre fiind de 0,6x0,8≈0,5m2, rezultă că suprafaţa totală de pregătit în vetre este de 53500m2=535ari.

4.3.2.2 Lucrări de fertilizare a solului

Lucrările de fertilizare cu pământ vegetal se execută pe o suprafaţă de 17,1 ha, unde culturile au o desime de 6700 puieţi/ha respectiv 3500 puieţi/ha în cazul laricelui.Pământul vegetal utilizat la lucrările de fertilizare provine din apropierea perimetrului de ameliorare. Lucrările au rolul de a elimina insuficienţa solului şi de a înlătura carenţele nutritive. Dozele în care se administrează: 10 dm3 (o găleată) la fiecare groapă de plantare. Transportul pământului până la marginea perimetrului se va face cu un tractor cu remorcă, urmând a fi transportat la locul unde va fi utilizat cu tărgi sau cu găleţi.Aceste lucrări asigură vegetarea puieţilor în codiţii vitrege, de teren foarte puternic erodat şi stâncos.

4.3.3 Detalierea lucrărilor de amenajare a terenurilor

4.3.3.1 Terase simple

Suprafaţa pe care urmează a se amenaja terase simple este de 21,4 ha (suprafaţa afectată de E1 şi E2 cu I=20-60%). Aceste terase vor fi dispuse în şiruri întrerupte. Rolul lor este de a fragmenta scurgerea, de a reţine materialele care se rostogolesc pe versanţi, de a susţine puieţii în primii ani după plantare, de a asigura stabilitatea versanţilor erodaţi.

Terasele se vor dispune după curbele de nivel, sub formă de tronsoane cu lungimea de 5m, cu o întrerupere de 2m între tronsoane. Distanţa adoptată între şiruri este tot de 2m, iar lăţimea platformei este de 0,6m. Taluzul de rambleu este înclinat la 45°, iar cel de debley la 60°. Platforma va fi prevăzută cu o uşoară contrapantă de 5-10°, pentru creşterea eficienţei în reţinerea apei.

Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii:- fixarea şi materializarea traseelor;- executarea terasei: realizarea platformei pornind din aval spre amonte şi

taluzarea pereţilor platformei;- finisarea lucrării: mobilizarea solului, mărunţirea bulgărilor de pământ,

îndepărtarea pietrelor şi a altor resturi, nivelarea platformei.

Terasele se vor executa toamna, urmând ca primăvara timpuriu să se realizeze reparaţiile care se impun şi să se treacă apoi la plantare.

4.3.3.2 Terase sprijinite de gărduleţe

Aceste lucrări se execută pe o suprafaţă de 14,2 ha ( aparţin tipului T2, cu I=20-60%).

Terasele sprijinite se construiesc tot sub formă de rânduri întrerupte. Rolul lor este acelaşi cu al teraselor simple.

Aceste terase se dispun „în solzi”, fiecare solz având lungimea de 5m, iar între solzi se lasă o întrerupere de 2m. Distanţa dintre rândurile de solzi se adoptă de 3m, iar lăţimea platformei de 0,5m.

Înălţimea gărduleţelor de sprijin, dedusă în funcţie de pantă, este de 15 cm, iar taluzul din amonte al platformei se dispune sub un unghi de 60°.

Tehnologia de execuţie a teraselor presupune următoarea succesiune de operaţii:

- fixarea şi materializarea teraselor;- construirea unei terasete cu lăţimea de 40 cm;- baterea parilor pe terasete, realizarea împletiturii de nuiele şi legarea ei din

loc în loc cu sârmă;- execuţia terasei şi taluzarea peretelui din amonte;- mobilizarea şi nivelarea platformei şi acoperirea cu pământ bătut a

platformei gărduleţului.Pentru executarea gărduleţelor se folosesc ţăruşi din lemn rezistent de stejar,

salcâm şi nuiele verzi de salcie, alun, anin, carpen etc.

4.3.3.3 Terase sprijinite de banchete

Terasele sprijinite de banchete sunt lucrări de consolidare care se execută pe aceleaşi condiţi cu terasele sprijinite de gărduleţe(14,2 ha),dar utilizarea se restrânge la suprafeţele în care există material pietros . În acest caz ,terasele sunt realizate din zidărie uscată ,realizate din lespezi de piatră aşezate cu grijă una peste alta.

Banchetele prezintă următoarele caracteristici dimensionale:- lăţimea la coronament 0,2 m ;- lăţimea la bază 0,3 m;- înălţimea 0,3 m.

4.3.3.4 Garnisaje

Garnisajele reprezintă saltele de nuiele cu care se căptuşesc sectoarele terminale ale canalului de scurgere. Aceste lucrări de consolidare a obârşiei ravenei se execută pe toată lungimea intrândului culoarului de ravenă în râpă, respectiv 100m (suprafaţa de garnisare corespunzătoare fiind de 1100 m2).

Pentru perimetrul de ameliorare Păuşa am optat pentru tipul I de garnisaje, cu un strat longitudinal de 30cm grosime. Aceste straturi de nuiele se fixează cu ajutorul unor pari şi longrine.

Garnisajele, pe lângă consolidarea sectorului terminal al albiei, au rolul de protejare a patului albiei, împiedicarea desprinderii de noi aluviuni, diminuarea scurgerii pluviale.

Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii:- aşezarea unui strat de crăci de 30cm grosime;- baterea parilor de fixare printre crăci;- fixarea crăcilor cu longrine.Garnisajele sunt amenajările cele mai rentabile în astfel de situaţii, deoarece

nu necesită materiale deosebite (se pot folosi materiale din zonă) şi sunt foarte eficiente.

4.3.3.5 Lucrări de consolidare a malurilor subminate

Pe culoarul de ravenă, pentru consolidarea malurilor subminate, se prevăd aceste lucrări de consolidare, pe o lungime de 28 m, reprezentând 1/10 din lungimea malurilor subminate.

Pe această lungime se vor executa arocamente cu cleionaj, cu rolul de a refacesprijinul lateral distrus şi de a asigura stabilitatea versanţilor.

Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii:- amenajarea suprafeţei;- executarea arocamentului (baterea parilor, împletirea nuielelor, fixarea lor

cu longrine, umplerea golului cu pietre zidite);- finisarea lucrării.Materialul utilizat se va procura din apropierea perimetrului.

4.3.4 Detalierea lucrărilor de împrejmuire

Lungimea pe care se vor executa aceste lucrări este dată de lungimea conturului perimetrului, care este de 3058 m. Împrejmuirea se va realiza cu un gard de sârmă ghimpată cu 5 rânduri, dublat la interior de un gard viu constituit din 4 rânduri de gădiţă.

Rolul lucrării este de a proteja şi izola perimetrul de eventualii dăunători (oameni, animale).

Împrejmuirea cu gard de sârmă se execută din bulumaci de lemn (stejar, molid). Aceştia au diametrul e 12-13cm, o lungime de 2,2m, se îngroapă în pământ 0,7m şi se dispun la 2,5m unul de altul. Bulumacii sunt rotunzi, iar capătul care se îngroapă se tratează cu bitum (pentru a preveni putrezirea). Pe bulumaci se întind 5

rânduri de sârmă ghimpată, care se prinde cu ajutorul unor cuie speciale. La fiecare al zecelea bulumac şi la colţuri gardul se întăreşte cu contrafişe.

Pentru gardul viu s-a adoptat lăţimea de 0,75m, puieţii fiind dispuşi după un dispozitiv de lucru de 0,25x0,25m. Se vor alege puieţi viguroşi, repicaţi, pentru a realiza cât mai repede gardul viu.

4.4 Breviar de calcule privind soluţia tehnică

4.4.1 Calcule referitoare la lucrările de împădurire

a) Calculul numărului de puieţi plantaţi pentru instalarea şi completarea culturilor forestiere.

Necesarul de puieţiTabel 4.4.1.a

Tip staţionalFormula de împădurire

complet

%

Nr. puieţi

mii buc/ha

Puieţi necesari la plantare Puieţi necesari pentru complet

Total mii buc

Nr de puieţi pe speciiSuprHa

Pi Pa La An Mă

T1IM11a 21,4 6Pi3Pa1Mă

20 5 107 64,2 32,1 - - 10,7 21,4

T2IM12a 14,2 10Pi

30 6,7 95,1 95,1 - - - - 28,5

T3IIM11b 2,9 8La2An

20 3,5 10,2 - - 8,2 2,0 - 2,0

T4IIIM11a 2,0 10An

20 10 20 - - - 20 - 4,0

Total 50,4 - - - 232,3 159,3 32,1 8,2 22,0 10,7 55,9

În total, pentru instalarea culturilor forestiere şi pentru completarea lor sunt necesari 288200 puieţi. Din acest număr 55900 mii puieţi sunt utilizaţi pentru completări şi reprezintă 20% din totalul de puieţi necesari. Majoritatea puieţilor sunt obţinuţi în pepinieră, iar puieţii de anin provin din regenerări naturale.

b) Puieţi plantaţi în gardul viu.Numărul de puieţi plantaţi în gardul viu se calculează cu relaţia:

N= unde: L=lungimea gardului viu (3058m);

n=numărul de rânduri (4); d=distanţa dintre puieţi (0,25);

Pc=procentul de completări (30%).N=63606buc

c) Calculul suprafeţelor de întreţinut.

Tip staţional Lucrări de întreţinere

Suprafeţe întreţinute

Suprafha

număr eşalonare Total în anulI II III IV V

T1IM11a 21,4

9 3+2+2+1+1 192,6 64,2 42,8 42,8 21,4 21,4

T2IM12a 14,2

10 3+3+2+1+1 142 42,6 42,6 28,4 14,2 14,2

T3IIM11b 2,9

7 3+2+1+1 20,3 8,7 5,8 2,9 2,9 -

T4IIIM11a 2,0

6 3+2+1 12 6,0 4,0 2,0 - -

Total 40,5 - - 366,9 121,5 95,2 76,1 38,5 35,6

4.4.2 Calcule referitoare la lucrările de pregătire şi ameliorare a solului

a) Calculul numărului de vetre şi al suprafeţei pregătiteNv=suprafaţa efectivă*numărul de puieţi/ha = 21,4*5000=107000Suprafaţa pregătită=N*suprafaţa unei vetre= 107000*0,5=53500m2=535ari

b) Calculul cantităţii de pământ vegetalCpv=∑(doza pentru un puiet *numărul de puieţi/ha * suprafaţa care se

fertilizează)=(10,0x6700x14,2+10,0x3500x2,9)*10=1052900dm3=1052,9m3

4.4.3 Calcule referitoare la lucrările de amenajare a terenurilor

a) Calculul cantităţii de pietre şi bolovani rezultate din curăţirea terenurilor.Volumul rezultat=S*30mst/ha=8,55ha*30mst/ha=256,5 mst

S=suprafaţa de pe care s-au adunat pietrele.

b) Calculul lungimii teraselor simpleL=10000*S*l/(d1*d2)=10000*13,04*5/ (2*7)=46571m

S=suprafaţa pe care se propun terase simple;l=lungimea unui tronson (m);d1=distanţa dintre rânduri (m);

d2=distanţa dintre mijloacele a două rânduri apropiate (m)

c) Calculul lungimi teraselor cu banchetăL=VP/VU=256,5/0,075=3420m

d) Calculul lungimii teraselor sprijinite de gărduleţeL=10000*10*5/(2*7)-3420=43151mNumărul de pari necesari: n=66148Necesarul de crăci: C=L*h*0,06125mst/m2=43151*0,15*0,06125=402,1mst

e) Calculul garnisajelorVolumul de crăci=S*0,410mst/m2= 1100*0,410=451mstVolumul de pari=S*0,002m3/m2=1100*0,002=2,2m3

Volumul de longrine=S*0,004m3/m2=1100*0,004=4,4m3

Consumul de cuie=S*0,02kg/m2=1100*0,02=22kg

f) Calculul arocamentelor cu cleionajVolumul de pari=L*0,016m3/m=22,4*0,016=0,358m3

Volumul de longrine=L*0,001m3/m=22,4*0,01=0,224m3

Volumul de nuiele=L*h*0,06125mst/m2=22,4*1,2*0,06125=1,646mstVolumul de piatră=L*A*1,1=22,4*0,6*1,1=14,784m3

g)Calculul lucrărilor de împrejmuireLungimea de sârmă ghimpată=L*5=3058*5=15290mNumărul de bulumaci=L/2,5m=1223

Cap.V Eşalonarea şi organizarea lucrărilor

5.1 Lista cantităţilor de lucrări propuse

Lista lucrărilor propuse este un deviz cantitativ (antemăsurătoarea), care cuprinde date privind cuantumul lucrărilor şi serveşte la planificarea lucrărilor, evaluarea costurilor acestora, stabilind necesarul de materiale şi de forţă de muncă.

Întocmirea acestei liste s-a făcut pe baza detaliilor tehnice (capitolul 4.3) şi a breviarului de calcul (capitolul 4.4).

Lista cantităţilor de lucrări Tabel 5.1.

Categoria de lucrări

Codul lucrării

Denumirea lucrării U.M. Cantităţi

A. Lucrări de împădurire

A1 Instalarea culturilor forestiere

mii buc.

288,2

A2 Completarea culturilor forestiere

mii buc.

55,9

A3 Întreţinerea culturilor forestiere

An I ha 121,5An II ha 95,2An III ha 76,1An IV ha 38,5AnV ha 35,6Total ha 366,9

B. Lucrări de pregătire şi ameliorare a

solului

B1 Pregătire în vetre ha 21,4B2 Fertilizare cu pământ

vegetalm3 1052,9

C. Lucrări de amenajare a

terenului

C1 Adunat pietre şi bolovani mst 256,5C2 Terase simple m 46571C3 Terase cu gărduleţe şi cu

banchetăm 43151

C4 Garnisaje m2 1100C5 Arocamente m 22,4

D. Lucrări de împrejmuire

D1 Gard de sârmă ghimpată m 3058D2 Gard viu mii

buc.63,6

5.2 Eşalonarea lucrărilor propuse

Lucrările propuse pentru ameliorarea perimetrului de ameliorare Păuşa vor începe în primăvara anului 2003 şi se vor desfăşura pe parcursul a 7 ani, deci se vor termina în anul 2010.

Modul de eşalonare al lucrărilor este prezentat în tabel. În primul an se vor executa lucrări pregătitoare, pentru reducerea eroziunii (adunatul pietrelor, garnisajele, arocamentele) şi lucrări de împrejmuire, pentru izolarea perimetrului.

În al doilea an se vor executa restul lucrărilor propuse, cu excepţia completărilor care se fac în al treilea an (60%) şi în al patrulea an (40%) şi a lucrărilor de întreţinere.

S-a optat pentru această eşalonare în primul rând din considerente economice, pentru a se evita aglomerarea lucrărilor (pentru a nu se crea probleme privind asigurarea forţei de muncă, a materialelor şi a transportului acestora).

Planul de eşalonare a lucrărilor propuse

Tabel 5.2.Nr. crt.

Codul şi denumirile lucrărilor

U.M. Cantitatea de executat în anul2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

1 A1 Instalarea culturilor forestiere

mii buc.

- 288,2 - - - - -

2 A2 Completarea culturilor forestiere

mii buc.

- - 33,54 22,36 - - -

3 A3 Întreţinerea culturilor forestiere

ha - - 121,5 95,2 76,1 38,5 35,6

4 B1 Pregătire în vetre

ha - 21,4 - - - - -

5 B2 Fertilizare cu pământ vegetal

m3 - 1052,9 - - - - -

6 C1 Adunat pietre şi bolovani

m3 256 - - - - - -

7 C2 Terase simple m - 46571 - - - - -8 C3 Terase cu

gărduleţe si cu banchetă

m - 43151 - - - - -

9 C4 Garnisaje m2 1100 - - - - - -10 C5 Arocamente m 22,4 - - - - - -11 D1 Gard de sârmă

ghimpatăm 3058 - - - - - -

12 D2 Gard viu mii buc.

- 63,6 - - - - -

5.3 Elemente de organizare a execuţiei lucrărilor

Lucrările de ameliorare din perimetrul de ameliorare Păuşa se vor executa de către Ocolul Silvic Jiblea, în regie, fără licitaţie.

Forţa de muncă necesară este de cca 150 muncitori, organizaţi în 50 de echipe (a câte 3 muncitori), iar echipele vor fi grupate în 10 formaţii de lucru (a câte 5 echipe).

Puieţii necesari pentru instalarea noilor culturi forestiere vor fi procuraţi din pepiniera silvică a ocolului; pentru împăduririle cu anin se vor folosi puieţi din regenerări naturale. Pământul vegetal utilizat ca fertilizant se va procura din apropierea perimetrului, materialele necesare pentru terase, garduri şi alte amenajări (pari, nuiele, bulumaci etc.) se vor obţine din produsele secundare recoltate de ocolul

silvic din zonă, iar piatra pentru arocamente se va recolta din perimetru. Cuiele, sârma ghimpată şi uneltele necesare se vor procura din comerţ.

În cuprinsul perimetrului se vor amenaja: gheţării pentru puieţi, adăposturi pentru nuiele şi materiale, captări de izvoare pentru alimentarea cu apă, poteci de acces în orice zonă a perimetrului, barăci pentru muncitorii din localităţile mai îndepărtate. Se vor procura truse sanitare, se vor amenaja locuri pentru servirea mesei şi pentru adăpost în caz de furtună.

Organizarea lucrărilor se va face cu respectarea prevederilor referitoare la protecţia muncii şi P.S.I şi anume:

- la plantare şi terasare lucrările se vor executa de sus în jos pe versant, cu muncitorii dispuşi în linie pe curba de nivel;

- între muncitori se va păstra o distanţă de minim 1,5 lungimi de unealtă;- se vor folosi unelte corespunzătoare şi în bună stare de funcţionare;- se va folosi echipament de protecţie: salopete, cizme, căşti şi mănuşi de

protecţie;- punctele periculoase (teren instabil, dislocări de pietre) se semnalizează cu

plăcuţe avertizoare;- se prevăd locuri speciale pentru fumat;- nu se admite aprinderea focului în perimetru;- se face instructajul de protecţia muncii şi se semnează pentru sceasta.

Cap.VI Costul lucrărilor şi principalii indici tehnico-economici

6.1 Evaluarea costului lucrărilor

Devizul lucrărilor Tabel 6.1

Nr. crt.

Specificări U.M. Cantitatea Indici de cost

(lei/U.M.)

Costul lucrărilor

(lei)1 Împăduriri cu puieţi

obişnuiţimii buc.

160,2 2.000.000320400000

2 Împăduriri cu puieţi în pungi

mii buc.

128,0 6.400.000819200000

3 Completări culturi mii 55,9 2.300.000 128570000

forestiere buc.4 Întreţinere culturi

forestiereha 366,9 1.200.000

4402800005 Pregătirea solului în

vetreari 535 2.200.000

11770000006 Fertilizare cu pământ

vegetalm3 1052,9 150.000

1579350007 Adunat pietre mst 256,5 250.000 641250008 Terase simple m 46571 9.000 4191390009 Terase cu gărduleţe m 43151 35.000 151028500010 Terase cu banchetă m 3420 20.000 6840000011 Garnisaje tip II m2 1100 50.000 5500000012 Arocamente cu cleionaj m 22,4 200.000 448000013 Împrejmuire cu gard de

sârmăm 3058 75.000

22935000014 Împrejmuire cu gard viu mii

buc.63,6 1.500.000

95400000Total 5489564000CAS – 23% 1262599720Şomaj – 5% 274478200Sănătate – 7% 384269480Cheltuieli neprevăzute – 1% 54895640TOTAL GENERAL 7465807040

6.2 Principalii indici tehnico-economici ai investiţiei

1. Valoarea totală a investiţiei: 7465807040lei2. Suprafaţa ameliorată: 40,5ha3. Investiţia specifică: 184340914lei/ha4. Durata de realizare a investiţiei: 7ani (2003 - 2009)

BIBLIOGRAFIE

1. I. Ciortuz: „Amelioraţii silvice”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti – 1981

2. I. Ciortuz: „Îndrumar de aplicaţii practice la Amelioraţii silvice”, Reprografia Uo2, Braşov – 1991

3. S. A. Munteanu, I. Clinciu,I. Illyes: „Morfometria bazinelor hidrografice torenţiale”, Reprografia Uo2, Braşov – 1980

4. D. Târziu: „Pedologie şi Staţiuni forestiere”, Ed. Ceres, Bucureşti – 19975. Clima României, vol. II6. Geografia României, vol. II7. Harta geobotanică a R. S. România8. Harta solurilor din R. S. România9. Harta geologică a R. S. România10.Harta geomorfologică a R. S. România

Harta climatică a României

amelioratii pausa vl

Documents