Am întâlnit cândva pe stradă un tânăr sărac foarte îndrăgostit. Cu pălăria roasă, cu haina jerpelită, cu pelerina prea strâmtă, cu pantofi sparţi, prin care intra apa... şi cu stele în suflet.

"Orgoliul se află în noi ca o forţă a răului." "După un eşec, planurile cele mai bine chibzuite par absurde." "Precauţia este fiul cel mai mare al înţelepciunii." "Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor." "Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri." "A visa, asta-i fericirea; a aştepta, asta-i viaţa." "Datoria este un zeu care nu acceptă nici un ateu." "Omul este o frontieră. Fiinţă dublă, marchează limita între două lumi. Dincoace de el, e

creaţia materială, dincolo, misterul." "Poţi rezista invaziei unei armate, dar nu şi unei idei căreia i-a sosit timpul." "Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus şi despre ce e imposibil a tăcea." "Pe lumea asta nimic nu vrea să meargă de-a-ndăratelea; toate tind să păşească înainte." "Alături de sublim, ca mijloc de contrast, grotescul este cel mai bogat izvor pe care natura

îl poate oferi artei." (“Cugetări”, Victor Hugo, Ed. Albatros, Buc., 1982) "Asemeni unui mut care ştie un secret, natura pare uneori că vrea să ne spună totul."

(“Cugetări”, Victor Hugo, Ed. Albatros, Buc., 1982) "Cine nu crede în nimic este capabil de orice." (“Cugetări”, Victor Hugo, Ed. Albatros,

Buc., 1982) "Corsica. O mică insulă care a făcut ca Franţa să fie mare." (“Cugetări”, Victor Hugo, Ed.

Albatros, Buc., 1982) "Frumuseţea îmi provoacă mulţumire prin simplul fapt că e frumoasă." (“Cugetări”,

Victor Hugo, Ed. Albatros, Buc., 1982) "Nu există motiv pentru care un surd care vorbeşte altui surd să se oprească."

(“Cugetări”, Victor Hugo, Ed. Albatros, Buc., 1982) "Să nu cerem pasiunii logică" (“Cugetări”, Victor Hugo, Ed. Albatros, Buc., 1982) "Fiecare cuvint luat separat este asemeni unei mici orchestre, unde vocala este vocea şi

consoana este instrumentul. De aceea muzica instrumentală este specifică ţărilor care au limbi consonante, adică ţărilor din nord, şi muzica vocală , pentru ţările vocalice, adică sudul. Germania, ţara armoniei, are simfoniştii, Italia, ţara melodiei, are cântareţii." (“Cugetări”, Victor Hugo, Ed. Albatros, Buc., 1982