alunecari, eroziunea solurilor

7/22/2019 alunecari, eroziunea solurilor

http://slidepdf.com/reader/full/alunecari-eroziunea-solurilor 1/7

Evaluarea riscului pentru mediu

Evaluarea riscului de alunecări de teren

Alunecările de teren reprezintă procese de deplasare a materialelor pe pante,fenomene geodinamice care tind să restabilească echilibrul natural al versanţilor,

prin deplasarea mai lentă sau mai rapidă a materialului de pe pante. Ele sunt procese naturale care se desfăşoară cu sau fără influenţa activităţilor umane.Activităţile umane şi interesul pentru alunecările de teren au contribuit atât lacreşterea frecvenţei alunecărilor de teren cât şi la reducerea lor prin măsuri destabilizare a structurilor sau alte tehnici adaptate pantelor, în mod naturalsusceptibile de alunecări de teren.

Alunecările de teren cele mai frecvente pot fi descrise ca mişcări de alunecarea maselor de sol şi rocă de-a lungul unei pante.

Alunecările noroioase sau curgerile de debrite sunt curgeri de rocă, sol şi

alte materiale saturate cu apă. Ele se dezvoltă pe soluri care acoperă rocile parentalesau pe suprafeţe de alunecare când apa se acumulează rapid în teren, în timpul ploilor puternice sau al topirii rapide a zăpezii. resiunea apei în porii materialelorcreşte la punctul la care rezistenţa internă a solurilor este drastic depăşită.!ezistenţa scăzută a solurilor poate fi depăşită uşor de gravitaţie, transformândterenul într-un material care alunecă, un nămol sau o curgere noroioasă. Alunecărilede teren pot fi iniţiate de furtuni, cutremure, incendii, erupţii vulcanice saumodificările antropice ale terenului. " avalanşă de debrite este o alunecare înmasă care se deplasează cu viteze mai mari de #$ %m&h. 'e cunosc şi alunecări cuviteze de peste #$ %m&h, iar cele peste #$$ %m&h sunt rare dar nu imposibile.

" curgere de debrite sau o curgere noroioasă poate să se deplaseze rapid pe pante sau prin canale şi poate a(unge fără atenţionare la viteze de avalanşe. )oroiulse poate deplasa la mai mulţi %ilometri de sursă, crescând volumul pe măsură cecoboară, antrenând copaci, blocuri de rocă, maşini şi orice altceva în drumul lor.*eşi aceste alunecări se comportă ca fluidele, ele se acumulează depăşind forţahidraulică a apei, datorită maselor de material incluse în ele. +ocal, ele pot fi celemai destructive evenimente ale naturii.

Prăbuşirea terenurilor este un alt hazard asemănător, datorat drena(uluisubteran acele zone de scufundare sau subsidenţă au dimensiuni de ordinul metrilor

sau al zecilor de metri şi au forme verticale sau de canale.Factorii care influenţează alunecarea sunt caracteristicile fizice

coeziunea/ materialului din constituţia pantei, unghiul pantei, clima, vegetaţia, apaşi timpul.

Materialul din constituţia pantei are un rol deosebit în posibila alunecare.Astfel, cu cât roca are coeziune mai ridicată, cu atât scade incidenţa alunecărilor deteren. 0u cât roca e mai moale, mai puţin coezivă argiloasă, nisipoasă/, cu atâtdevine mai mobilă, crescând incidenţa alunecărilor de teren.

Unghiul pantei influenţează apariţia alunecărilor de teren. 0u cât acest unghi

este mai mare, cu atât panta este mai abruptă şi probabilitatea apariţiei alunecăriloreste mai mare.

1




Clima are un rol semnificativ în problema alunecărilor de teren, pentru că eacontrolează natura şi e2tinderea precipitaţiilor şi implicit gradul de amestec cu apăal materialelor pantei. 3n regiunile umede au loc alunecări de teren frecvente,cauzate de apa care se înfiltrează în rocă şi produce un amestec care alunecă uşor.

Vegetaţia, determinată de climă, sol şi topografie, influenţează stabilitatea pantelor prin formarea unei cuverturi de protecţie care reduce rata de înfiltrare aapei întârziind eroziunea suprafeţei pantei prin sistemul de rădăcini conferă ocoeziune sporită materialelor pantei şi aduce un plus de greutate pantei.

e ansamblu, e2istenţa vegetaţiei măreşte factorul de siguranţă al pantei. 3nanumite cazuri, e2istenţa vegetaţiei contribuie la micşorarea factorului de siguranţă.*e e2emplu, e2istenţa unor strate de sol subţire pe pante abrupte, încărcate cuvegetaţie pitică care reţin multă apă, în perioadele ploioase, măresc incidenţaalunecărilor de teren. e ansamblu însă, vegetaţia în general stabilizează pantele.

Apa este aproape întotdeauna implicată direct sau indirect în apariţiaalunecărilor de teren. Ea facilitează dezagregarea şi alterarea chimică a rocilor şi seamestecă cu solul, determinând un comportament pe pantă, diferit de cel al soluluiuscat.

Efectele apei asupra pantelor şi a alunecărilor de teren sunt variabile.'aturarea în apă reduce forţele de rezistenţă şi măreşte greutatea materialului de pe

pantă, facilitând alunecarea. e ansamblu, apa reduce factorul de stabilitate, producând mai ales curgeri de material, inclusiv de sol. e de altă parte, o scădere bruscă şi semnificativă a nivelului apei reduce rezistenţa pachetului de rocă care se prăbuşeşte. Al treilea mod în care apa afectează alunecările de teren este lichefiereaspontană a materialelor bogate în argilă, care curg pe pantă şi pot fi e2trem dedestructive.

3n afara elementelor amintite, apa are un rol eroziv care poate favorizaapariţia alunecărilor de teren. 4ăile continentale, valurile marine sau chiar apele dinsistemele de canalizare reduc rezistenţa pantelor adiacente, producând alunecări sau

prăbuşiri.3n timp, atât forţele care declanşează alunecările cât şi forţele care măresc

rezistenţa pantelor se modifică. 'ezoanele umede măresc frecvenţa apariţieialunecărilor de teren. *ezagregarea şi alterarea chimică reduc gradul de coeziune

micşorând stabilitatea. 5actorul de siguranţă al pantei descreşte în timp datorităumezirii progresive şi scăderii rezistenţei.

6oate aceste variabile reprezintă puncte de plecare în evaluarea stabilităţii pantelor şi planificarea utilizării terenurilor.

Evaluarea hazardului de alunecare de teren porneşte de la e2aminareacondiţiilor geologice şi a caracteristicilor terenului, indicând vulnerabilitatea lui încazul unor furtuni repetate sau topirea unei mari cantităţi de zăpadă.

7dentificarea locaţiilor potenţiale şi respectiv a e2tinderii lor se bazează pe o

analiză ştiinţifică a terenurilor. 'e identifică alunecările trecute, eventual pe bazafotografiilor aeriene. 'e identifică depozitele rezultate din alunecări de teren,

#




observându-se caracterul lor activ sau inactiv şi modul în care terenurile au evoluatîn locaţiile indicate. Evaluarea amplasării geografice, topografia, condiţia solurilorşi compoziţia lor, studiul comportamentului terenurilor, ravenarea şi eroziunea suntinformaţii de bază. 'uprapunerea altor hazarde potenţiale este de asemenea foarte

importantă activitatea seismică, e2tracţia subterană a minereurilor care creeazăgoluri imense conducând la surpări sunt astfel de e2emple.Identificarea locaţiilor potenţiale ale alunecărilor de teren se realizează în

cadrul unui program unitar care are ca scop cartarea lor, realizarea de hărţi de risc pe baza evaluării stabilităţii pantelor, a rezistenţei rocilor, a calităţii solurilor şi acondiţiilor meteorologice, hărţi utilizate la prevenirea unor posibile hazarde.roprietarii de terenuri caută eventuale indicii cum sunt crăpături, fisuri în pereţi,geamuri, garduri, conducte, copaci înclinaţi, elemente de asemenea definitorii

pentru anunţarea, predicţia alunecărilor de teren. 8ărţile de risc vor fi folosite de

municipalităţi în planificarea terenurilor şi acordarea de autorizaţii de construcţiesau de utilizare variată a terenului.Evaluarea probabilităţii apariţiei unor alunecări de teren viitoare este

realizată în cadrul unui plan de predicţie. robabilitatea este-mare, dacă astfel de evenimente pot apărea în #9 ani-medie, dacă apar la 1$$ ani -scăzută, dacă nu apar la 1$$ ani. Ea se bazează de fapt pe istoria alunecărilor

de teren din zonă.Evaluarea vulnerabilităţii reprezintă o evaluare a potenţialului impact

asupra comunităţii şi descrie tipul şi numărul de clădiri, infrastructura, facilităţicritice în zonă. 'e estimează pierderile potenţiale. 3n acelaşi timp, se evalueazăimpactul potenţial asupra vieţii, siguranţei şi sănătăţii cetăţenilor. Aceasta se

bazează pe e2punerea oricărei structuri sau facilităţi critice pentru siguranţa şisănătatea populaţiei. 7mpactul asupra facilităţilor critice se referă la locaţii ale unoroperaţiuni vitale pentru comunitate, care furnizează servicii esenţiale, prote(eazăviaţa, proprietăţile sau pot avea un efect economic sever sau catastrofic.

Evaluarea impactului asupra unor structuri existente e2puse riscului se bazează pe hărţile de risc pe care sunt localizate anumite structuri vulnerabile. Ele pot prezenta eventuale pagube datorate unor alunecări trecute sau terenul pe care au

fost amplasate are în apropiere dovezi reprezentate de depozite ale unor alunecărimai vechi.

Evaluarea impactului economic al alunecărilor de teren vizează eventualele pierderi legate de drumuri sau servicii care pot fi afectate în caz de alunecare.

Evaluarea impactului asupra tendinţelor de dezvoltare: acest impact poate fi evitat dacă planurile de amena(are a teritoriului evită zonele susceptibile dea fi afectate prezente pe harta de risc.

evizuirea programelor şi planurilor existente implică introducereaelementului de siguranţă legat de alunecările de teren, alături de celelalte potenţiale

hazarde naturale. 'copul este de a prote(a locuitorii de pericolul faliilor active, allichefierii, al alunecărilor de teren şi al pantelor abrupte. Astfel, se preconizează

:




monitorizarea permanentă a zonelor susceptibile şi actualizarea periodică a planurilor pentru evenimente de urgenţă.

!anagementul riscului alunecărilor de teren

Prevenirea alunecărilor de teren naturale este dificilă, dar se poate reuşiminimizarea efectelor lor. *e e2emplu, încărcarea pantelor, tăierea pantelorsensibile, plasarea de umpluturi de pantă, modificarea condiţiilor de curgere a apei

pe pante implică o serie de activităţi desfăşurate cu precauţie.

Anumite tehnici inginereşti reuşesc să prevină alunecările de teren. Acesteasunt asigurarea drena(ului apei mutarea materialului de pe pante instabileconstruirea de pereţi de retenţie inserţia de blocuri de rocă în găuri efectuate în rociinstabile.

0ontrolul drena(ului apei asigură împiedicarea înfiltrării în pantă. El serealizează prin devierea apelor de suprafaţă sau prin acoperirea pantei cu un stratimpermeabil ca sol-ciment, asfalt, plastic.

!educerea gradientului implică mutarea materialului de la partea superioară a pantei la baza ei. ;etoda nu este utilă pentru pantele foarte abrupte şi înalte. 0aalternativă, se sugerează tăierea unor terase sau trepte, care deviază apele desuprafaţă, reduc panta şi colectează rocile căzute în urma unor alunecări

premergătoare.Alte structuri sunt reprezentate de pereţi de reţinere de beton, stâlpi înfipţi în

pământ, care asigură un suport la baza pantei.Politicile de prevenire şi predicţie a expunerii potenţiale la alunecări de

teren includ-prevenirea impactului potenţial prin revizuirea planurilor de construcţii-minimizarea eroziunii solului şi sedimentarea prin menţinerea utilizării

terenurilor în compatibilitate cu mediul aferent-dezvoltarea de proiecte de construcţie adecvate şi implementarea tehnicilor

de construcţie adecvate care să reducă impactul alunecărilor-crearea şi adoptarea de standarde de dezvoltare a pantelor ca părţi ale

procesului de planificare în fiecare zonă identificată ca având o pantă semnificativă-revegetarea pantelor şi controlul eroziunii."istemele de avertizare nu previn alunecările de teren, dar permit evacuarea

populaţiei, oprirea trenurilor, devierea traficului rutier. 'upravegherea reprezintăcea mai simplă metodă de avertizare. "bservarea timpurie a oricăror modificări înzonele susceptibile de alunecări de teren permite evitarea sau reducerea riscului.

#orecţia alunecărilor de teren se realizează prin stoparea lor atacând procesul care le-a declanşat.

*acă ceea ce a declanşat alunecarea a fost creşterea presiunii apei, se

procedează la aplicarea unui program de drenare a apei începând cu vârful pantei,

<




pentru a împiedica înfiltrarea şi a scădea presiunea apei. Astfel, va creşte rezistenţamaterialului şi implicit stabilitatea pantei.

0ând materialele de pe pantă sunt fin granulare şi relativ impermeabile,drena(ul este dificil sau ineficient. 3n această situaţie, se reduce unghiul pantei şi se

construiesc pereţi de susţinere. E2istă şi câteva metode mai puţin obişnuiteconstruirea de tunele în pantă şi introducerea aerului cald pentru uscareamaterialului instabil. 3n alte cazuri, solul instabil este îngheţat în timpul construcţiei

pentru stabilizarea pantei.

!anagementul hazardele geomorfologice $n contextul modificărilorglobale ale mediului =ălteanu, #$$$/

6endinţa globală de încălzire a climei datorată efectului de seră are implicaţii

directe în desfăşurarea hazardelor naturale, în special a celor geomorfologice.0ercetările efectuate în ţara noastră 0uculeanu, #$$# 0uculeanu, #$$:/ pe bazaunor modele care prevăd dublarea cantităţilor de 0"# în atmosferă permit uneleevaluări ale tendinţelor de modelare a reliefului.

Aceste studii se bazează pe aplicarea unor modele de circulaţie generală aatmosferei şi a unor scenarii climatice, fiind folosite date privind cantităţile lunarede precipitaţii şi temperaturile medii lunare ale aerului pentru perioada 1>?1-1>>1,de la 1$$ de staţii meteorologice. 6endinţa generală de încălzire a climei pe 6erraare particularităţi regionale diferite, care sunt simulate prin diferite modele decirculaţie generală a atmosferei. 'cenariile climatice se bazează pe diferite ipotezereferitoare la ritmul de creştere al cantităţilor de 0"# în atmosferă şi la consecinţeleefectului de seră.

entru teritoriul !omâniei s-au efectuat e2perimente folosindu-se < modelede circulaţie generală @7'' Godard Institute for Space Studies, 'A/, @5*+ !-:$ Geophysical Fluid Dynamics a!oratory, 'A, cunoscut şi ca @5*:/, BC>United "ingdom Meteorological #ffice/, 000; Canadian Climate Center

Model /. '-a apreciat că modelul care reflectă cel mai bine climatul actual al!omâniei, din punct de vedere termic şi pluviometric, este modelul canadian,concluzie susţinută şi de alte studii din Europa care au folosit acelaşi model

0uculeanu, #$$:/. e baza acestor scenarii s-a stabilit posibilitatea de creştere atemperaturilor în partea de sud a !omâniei cu :,> până la <,<D0 şi importantevariaţii ale precipitaţiilor. 3n general, se apreciază că precipitaţiile vor creşte toamnaşi iarna şi vor descreşte în timpul verii. e baza analizei tendinţei de evoluţie a

precipitaţiilor din ultimul secol, au fost puse în evidenţă patru perioade e2trem de ploioase cu 19 mm peste medie/ şi cinci perioade secetoase cu 1C$ mm submedie/. entru acelaşi interval, temperaturile medii anuale sunt caracterizate printr-o tendinţă evidentă de creştere pentru întregul teritoriul !omâniei.

entru hazardele geomorfologice este importantă nu numai cantitatea de

precipitaţii ci şi modul în care aceasta este repartizată în decursul unui an.0oncentrarea unor cantităţi mari de precipitaţii în intervale scurte şi mărirea

9




cantităţilor e2treme generează o intensificare a modelării versanţilor şi albiilor.Evaluarea acestor modificări are implicaţii directe pentru studiul riscurilor naturaleşi tehnologice.

rocesele legate de circulaţia apei pe versant eroziune, transport,

sedimentare, alunecări de teren şi curgeri de noroi/ sunt dominante în 0arpaţii şi'ubcarpaţii de la 0urbură. ;odificarea în viitor a precipitaţiilor şi a regimuluihidrologic al versanţilor va avea un impact direct asupra modelării reliefului, iartendinţa de creştere a temperaturii va determina unele modificări ale cuverturiivegetale. 3n aceste condiţii sunt posibile unele estimări ale tendinţelor de evoluţieale hazardelor geomorfologice- creşterea temperaturii va determina modificarea eta(elor morfogenetice şi otendinţă de creştere a altitudinii limitei superioare a pădurii- tendinţa de e2tindere a proceselor fluvio-torenţiale se va menţine, procesele de

eroziune în adâncime fiind corelate cu o creştere a frecvenţei ploilor torenţiale şi cuo creştere a energiei râurilor- tipul şi frecvenţa fenomenelor climatice e2treme sunt foarte importante pentruevoluţia albiilor şi versanţilor, modificarea precipitaţiilor, în special, conducând la oschimbare a regimului de modelare a reliefului- tendinţa de adâncire a văilor va determina o creştere a instabilităţii deluviilor dealunecare şi o e2tindere a arealelor cu alunecări active =ălteanu, #$$$/.

?




Eroziunea solurilor

*ezagregarea şi alterarea implică fragmentarea şi descompunerea rocilor sau

a mineralelor Fin situG la locul lor de amplasare/. Eroziunea implică şi o deplasareamaterialului prin intermediul agenţilor erozionali.Eroziunea solurilor este cauzată de acţiunea apei şi a vântului. e de o parte,

apa şi vântul favorizează descompunerea solului în particule, pe de altă parte, apa şivântul transportă particulele rezultate. 4itezele mari de deplasare conduc laantrenarea unor particule mai mari şi a unor cantităţi mai mari de sol. Apelecurgătoare rapide şi vânturile puternice cauzează o eroziune mai accentuată.Aceasta determină o susceptibilitate crescută la eroziune a pantelor abrupte, subacţiunea apelor de şiroire, dar şi a terenurilor plate, unde acţiunea vântului este maieficientă. roprietăţile fizice ale solurilor e2ercită un control asupra capacităţii lorde a se eroda.

!atele de eroziune pot fi estimate într-o mare varietate de moduri. e o ariee2tinsă, eroziunea datorată apelor de şiroire poate fi cuantificată prin estimareacantităţii de sediment transportat de văile care drenează aria respectivă. e suprafeţemai puţin e2tinse, materialul transportat de ape poate fi colectat şi astfel, se poateestima volumul de material erodat. ;onitorizarea eroziunii cauzate de vânt este maidificilă, dar această eroziune este mai puţin semnificativă. E2perimente de laboratorcontrolate pot fi utilizate pentru simularea eroziunii cauzate de vânt şi apă şimăsurarea impactului lor.

Eroziunea solului are un puternic impact asupra agriculturii. arteasuperioară a solului este cea mai bogată în substanţă organică şi în nutrienţi şi arestructura cea mai potrivită pentru agricultură datorită permeabilităţii ei. 3nlăturareaei prin eroziune are efecte nefaste asupra practicilor agricole, deoarece este afectatăfertilitatea solului. " altă consecinţă a eroziunii solului constă în creşterea

persistenţei de reziduuri to2ice de ierbicide şi pesticide. ierderile de nutrienţi şimaterie organică prin eroziunea părţii superioare a solurilor descreşte activitateamicroorganismelor care, în mod normal, accelerează descompunerea multorsubstanţe chimice to2ice din agricultură. ;ulte din aceste substanţe to2ice

contribuie semnificativ la poluarea apelor şi a solurilor." altă problemă ma(oră a eroziunii solurilor constă în poluarea produsă de

acumularea în văi şi lacuri a particulelor transportate. Eventualul conţinut dereziduuri chimice to2ice, cum sunt ierbicidele şi pesticidele, contribuie la poluareaacestora. 'edimentul erodat din soluri devine un potenţial poluant fizic şi chimic.

3n ultimii ani, asistăm la o intensificare a activităţilor care contribuie laerodarea solurilor, cum sunt practicile agricole neadecvate, urbanizarea şi mineritul,care lasă în urmă volume şi suprafeţe mari de soluri erodate.

alunecari, eroziunea solurilor

Documents