ALEKSEI TOLSTOI

E+rErTf, EE ilURsau

ilVENTURIbE IIUI

BURilTTINTO

I

Edituro ASTRO

Arlechino, pdpuqile, fetilele cu mdqti negre,vrdjitorii cu glugi ascu{ite pictate cu stele, .oroquliicu nasurile cdt castravefii, arapii, cdinii, cu toJiifugir[ de la Carabas Barabbas.

Urldnd infiorltor, Carabas iegi ?n stradd. privicum ultimii sii actori slreau billile mici gi murdar.eindreptdndu-se spre teatrul nou, de unde se auzeaumelodii vesele, hohote de rds qi aplauzele onoratuluipublic.

Carabas Barabbas reugi s6 prindi doar un c5lelde catifea, cu ochii din nasturi. ins6, pe neagteptateapdru Artemon care il inh6t6 pe marele maestrupdpuqar ;i-l tr6nti uJr-o biltoac[, apoi lud cd{elul gifugi cu el in cort. in culise mirosea a tocdniJi deberbecut cu usturoi, pregdtitl pentru actorii flimdnzigtim noi de cine...

$i uite aqa, Carabas Barabbas rdmase acolo inbdltoac5, sub ploaie.

Cuprins

Prefa{d..... .........."....3

O bucatl de lemn, care shigl cuglas de om ajunge in miiniletimplarului Giuseppe ..............5

Giuseppe oferd bucata de lemnprietenului siuo Carlo........ ......"................6

Cu indeminare gi iscusinti Carloface o pdpugi de lemn gi o numegteBurattino.. ..............9

Burattino primegte un sfat infeleptde la un greiere cu glas de om....... .........I2

Pe Burattino era c6t pe ce sdJ coste naivitatea.Bitrinul Carlo ii face din hdrtie colorat[hiinu{e gi ii cumpird Abecedar ..............14

Pentru un bilet la teatrul de pipuqi,Burattino iqi vinde AbecedaruI............................... I 9

in timpul spectacolului, identitatea lui Burattinoeste dezvlluitd de cdtre pipu$i.....,..........................2 1

n2 u3

Carabas Barabbas ii dd lui Burattinocinci galbeni gi-l lasi s[plece. ...........25

Pe drumul spre casI,Burattino intdlneqte doi cerqetori:motanul Basilio qi vulpea Alice. ........28

Cdrciuma,,La trei guvizi"..... .................31

Burattino este atacat de ho(i. .....34

Hofii il atdrnd pe Burattinode crengile unui copac ..........37

Feti{a cu p5rul de culoarea ceruluiil salveazl pe Burattino de la moarte......................39

Feti{a cu pdrul de culoarea ceruluivrea s[-i faci educafie lui Burattino. .........43

Burattino fuge de la Feti{a cu pdrulde culoarea cerului. Ajutat de un liliacajunge in fara Proqtilor. . ... . .. . .47

Poliliqtii il prind pe Burattino qi nu il lasisd dea nici o explicalie in favoarea sa..... .............52

Burattino ii cunoaqte pe locuitorii iazului,afl[ de pierderea banilor gi primegteo cheif6 de aur de la broasca Tortilla ..........54

Burattino fuge din lara Proqtilorgi int6hregte un tovardg de suferintd............ ............57

Pierrot povesteqte cum a ajunsin fara Proqtilor cdlirind un iepure.. .....59

Burattino qi Pienot ajung la Feti{a cu plnrlde culoarea cerului, dar trebuie sd fugi de grabdimpreuni cu aceasta qi cd(elul Artemon... ...............66

Lupta ingrozitoarede la marginea pidurii............... .............69

Pegtera..... .............75

Burattino vrea si afle de la Carabas Barabbastaina chei{ei de aur cu orice pret.............................80

Burattino afli taina cheilei de aur...........................83

Pentru prima oari in viati, Burattinoeste disperat, dar totul se termini cu bine...............88

in cele din urmi, Burattino se intoarceacasi impreund cu tata Carlo,cu Malvina, Pierrot qi Artemon ..............94

Carabas Barabbas n[vdlegtein camera de sub scard......... ........."......100

Ce se afla in spatele uqilei ascunse.......................102

Teatrul cel nou de pipuqidi prima reprezentafie.............. ............109

n4 I l5

O bucati de lemn, care strigi cu glas de omajunge in niAinite tAmplarului Giuseppe

C6ndva, odatd, cu mplt timp in urm6, pe malulM6rii Mediterane, intr-un ordqel hdia un tdmplarbitrdn pe nume Giuseppe, poreclit Nas-Vine{iu.

intr-o zi, bdtrdnului ii cizu la indemdnd o bucatdde lemn, un lemn ca oricare alful, ca acela careinc[lzeqte soba pe timpul iemii.

,,Nu aratd prea riu, igi spuse Giuseppe; se poate

face ceva din el, poate un picior de mas6...oo

$i arunc6ndu-gi pe nas ochelaiii legali cu sfoardpentru ci erau foarte vechi, invdrti lemnul in mdnd qi

incepu a-l ciopli cu o bard6.Nici nu-l atinse bine cd se gi auzi un glas

pitigdiat.

- Aaaa, aoleo! Se poate mai incet? Te rog!Giuseppe impinse ochelarii spre vdrful nasului gi

incepu si verifice atelierul, insd nu gisi nimicneobignuit. Sub tejghea nu era nimeni. in coqul cutalag, nimeni.

Scoase capul pe ug6, dar nici pe stradd nu era

nimeni... ,,Chiar mi s-a pdrut?", se intrebd Giuseppe.

,,Cine o fi [ipat?"$i se apuci iardqi de treabd. Lu[ barda in mdni

qi lovi ln lemn...

- Aaaa, aoleo! Ce md doare! zise din nou

glasul piJigdiat. Acum bitrdnul Giuseppe se sperie,

nu glumd, cd de atdta spaimd ii transpirard 9i

ochelarii... Cduti prin toate col;urile camerei, se b6-

gd chiar in sobi qi, rdsucind capul, se uitd indelung

prin horn.

Nu vdzu pe nimeni.

,,Poate cd am bdut cdteva pahare in plus 9i imi

liuie urechile", gdndi el,

Nu, in ziua aceea" el bduse ca de obicei... Dup[ce ii mai trecu spaima, lu[ rindeaua, lovi incet cu

ciocinelul in partea din spate, aSezd cutitul sd nu

iasd prea mult in afar6, dar nici sd fie prea induntru.

Puse apoi bucata de lemn pe tejghea qi nici nu

incepu bine s[ lucreze c6 se gi auzi:

- fiuars, aoleo! De ce m6 intepi?... tipd gl6s-

ciorul cel pitigdiat.Lui Giuseppe ii c6zu din mdini rindeaua, se

retrase c6t mai in spate, gi genunchii i se inmuiar6...

igi dddu seama cd din interiorul lemnului venea

glasul cel piligdiat.

I

Giusepe oferi bucata de lemnprietenului sIu, Carlo

ln momentul acela ap6ru in atelierul lui Giu-

Beppe vechiul sdu prieten Carlo, care era flagnetar.

Pe vremuri, acesta, purtdnd o pdldrie cu boruri

mari, mergea prin oraqe qi avdnd o flaqnetd minu-

nat6, cdnta la ea qi astfei iqi c6qtiga pdinea qea de

toate zilele.insd trecur[ anii qi Carlo nu mai era chiar t6ndr.

Acum era bolnav, iar flagneta se stricase de mult"

- Buni ziuao Giuseppe! saluti el in tirnp ce

intra in atelier. Dar de ce stai pe podea?

- PAi, stai sd vezi... am pierdtrt ceva, un

burghiu, gi nu-l vdd deloc, rdspunse Giuseppe, uit0n-

du-se incruntat la bucata de lemn. Tu cum o mai

duci, bitrdnule?

- RIu, mi tot gdndesc ce s5 fac s[ cdqtig $i eu o

pdine, rdspunse Carlo. Daci m-ai ajtrta cu un sfat...

- Foarle ulor, spuse voios Giuseppe, in timp ce

gdndea: ,,Stai un pic ci scap eu de lemnul 6sta

afurisit'.. Foarte ugor: iatd, am pe tejghea o buqatd de

lemn minunat; poli sd-l iei qi s6-l duci acasd.

- Ehei, rdspunse dezamigit Carlo; qi apoi, ce?

Am si duc lemnul acas6, dar n-am nici mficar sob6.

- Las6, c6 te invd! eu, Catlo, ce s6 faci... Ia un

culit $i ciopleqte din lemnul acesta o pdpuqd, invafio

sd rosteasci fel de fel de cuvinte haioase, sd c6nte, s6

danseze, gi apoi mergi cu ea din cas6-n cas6. Veicdgtiga destul gi pentu p6ine, qi pentru un pahar cu vin.

Nici nu termini bine Giuseppe de rostit aoele

cuvinteo cd de pe tejgheaua, unde era lernnul, se auzi

un glas voios:

- Minunat te-ai gdndit Nas-Vinefiu!

7

Lui Giuseppe i se fdcu din nou fric6, insd Carlocduta nedumerit de unde putea sd vind vocea aceea.

-Mullumesc pentru sfat Giuseppe. $i acum,

dd-mi lemnul!Giuseppe inqfic[ bucata de lemn gi o intinse

prietenului sdu. Dar, ori ci nu l-a intins prea bine, oricd lernnul a slrit singur, adevSrul e ci l-a pocnit pe

Carlo drept in cap.

- Ah, iati ce cadouri imi faci! strigd necdjitCarlo.

- Iart6-m[, prietene, dar nu te-am pocnit eu.

- Vrei sd spui c[ m-am pocnit singur, drept incap?

- Nu, scumpul meu prieten, e posibil sd te filovit chiar lemnul, nu se gtie cum.

- Mincinosule, tu m-ai lovit...

- Nu, Doamne feregte!

M5, Nas-Vinetiu, gtiam eu cd iti placebdutura, spuse Carlo, dar s5 mai fii gi mincinos...

- Ahq vrei sI ne certdm? strigl Giuseppe. Iavino-ncoace!

- Ba vino fu, sd te trag un pic de nas!Bdtrdnii se incruntard qi incepuri s[ se ples-

neascd unul pe altul. Carlo il apucd pe Giuseppe de

nasul lui vdnat, iar Giuseppe il inhS!6 pe Carlo depdrul c[runt, ce-i at6rna pe l6ngd urechi. Apoiincepurd sd-gi tragd pumni unul altuia, in timp ceglasul asculit gi putemic zbiera qi ii intdrdta:

- Lovegte-l! DA-i!

8

intr-un final bitrdnii ostenili incepurd sd respire

greu., , - Mai bine s[ ne impic[m, zise Giuseppe.

- De acord, rispunse Carlo.

Cei doi se pupar[. Apoi Carlo se indrepti spre

casd ludnd cu el bucata de lemn.

Cu indemAnare qi iscusinfi Carlo face o pipu;ide lemn gi o numeqte Burattino

Locuinfa lui Carlo era simp6, el i;i ducea zilele

intr-o cdm5ru{6 goal[ ce se afla sub scara unei case.

Fa!6 in fa15 cu uga se afla o sobd foarte frumoasd.

insi nimic nu era adevdrat: nici soba in care

ardea focul, nici ceaunul cu apd fierbinte, toate erau

desenate pe o bucatd de pinzdveche.

Carlo intrd in oddi{6, se aqezi pe singurul scaun

din incipere, ce se rezema de o masi fIrS picioare gi,

rotind lemnul pe toate direc{iile, incepu sd cio-

pleascd o pipug6.

,,Oars ce nume s6-i pun?", se gdndea Carlo. ,,O

s5 o numesc Burattino. Acest nume imi va aduce

noroc. Cunosc o familie al c6rui nume unic este

Burattino: tatdl-Burattino, mama-Burattino, copiii-

Burattino... Toti au dus-o bine, veseli qi ftr[ grlji..."

Ciopli in lemn mai intdi p6ru1, apoi fruntea, pe

urm5 ochii. Pe neaqteptate ochii se deschiseri sin-guri gi se uitard Jint[ spre e1...

Carlo se prefhcu ci nu s-a speriat gi intrebd

calm:

- Scdnteiute de lemno de ce m[ privili aga de

ciudat?

Dar plpuga nu zise nimic, pentru c[ nu avea inc6gur6.

Carlo ciopli gi obrajii, apoi un nas ca oricarealtul.

$i, dintr-o dat6 nasul incepu si se lungeascd, gi

crescu lung gi ascutit, incdt Carlo se inspiim6ntd gi

zise:

,,Dar e prea lung gi nu e bine deloc..."

$i vru s[ mai scurteze vdrful nasului. Dar ce sd

vezi? Nasul se rdsuci gi se frimdntd gi astfel rdmase

lung, ciudat gi ascufit.

Apoi Carlo incepu s6-i fac6 gura. Dar nici nu-ifdcu bine buzele gi gura prinse a vorbi:

-- Hi-hi-hi-hi, h6-h6-h6-h6!

O limbd rogie gi subtire iegi din gurd 9i incepus6-l necdjeascd pe bitr6n. lns6 acesta se fbcu cd nuobservd ceva neobiqnuit gi igi v62 mai departe de

lucru. Ciopli b6rbia, gdtul, umerii, trupul, m6inile.Imediat ce termini cioplitul u.ltimului deget, pdpupa

lnccpu s[-i tragd pumni in cap, s6-l pigte gi s6-lgedile.

r0 u

Auzi, spuse Carlo aspru' nici nu

terminat bine qi ai qi inceput sd te rdsfe{i?.,face

mai tdrziu?" $i se uiti urdt la Burattinoo care privi 9i el spre

bitrdnul Carlo, cu ochii lui rotunzi ca de toarece'

Acesta ii f[cu din surcele picioarele 9i de aceea

erau lungi, iar labele erau 9i ele mari, gi-uite a$a o

datd terminatd teaba, aSezd pdpuqa pe duqumea, ca

s6-o inve{e sd umble. La inceput Burattino se cl[tinipe picioarele-i subliri, f6cu un pas' doi, 9i hopa-hopa

se indrepti direct spre u96" s6ri pragul qi nimeri chiar

in stradd. Neliniqtit, Carlo se duse dupd el'

- He-he, copil zburdalnic ce eqti, vino inapoi!

Dar ce vorbegti? Burattino fugea de mdnca

pimdntul iar tdlpile lui de lemn se avzeau pe pietre:

toc-toc-toc...

- Puneli m0na Pe el! strigd Carlo.

Oamenii se amuzau ardtdndu-l cu degetul pe

Buraffino. La o rbsp6ntie stdtea un polilist gtdsu!, ce

avea mustdlile rdsucite 9i un chipiu triunghiular'

Vdzdndu-l pe omuleful de lemn fugind, el igi

desfbcu larg picioarele, bloc6nd astfel strada'

Burattino vru sd treacd printre picioarele lui, dar

polilistul il prinse de nas, pi il tinu aga pdni lasosirea lui Carlo.

- Stai nilel, sd vezi cum md rdfuiesc eu cu tine,

spuse Carlo trdgdndu-gi sufletul pi voind s6-l bage in

buzunarul hainei.

Lui Burattino nu-i pl6cu sd stea in buzunar, aga

cu picioarele in sus, mai ales ci era o zi frumoasi 9i

te-amCe vei

mult6 lume la plimbare, de aceea reuqi sd scape gi se

lungi pe pavajul strizii preficdndu-se ci e mort.

- He-hei, spuse polilistul, mi se pare ceva innereguld aici.

Drumefii incepurd sd se adune gi, uitdndu-se laBurattino, iqi migcau capul intr-o parte gi in alta.

- Sdrmanul, zise unul, o fi leginat de foame...

- Carlo l-a bdtut mIr, ziser[ al1ii. B[trdnul istaflaqnetar pare un om bun, insl se vede treaba cd nu-iaga deloc, este r[u gi agresiv.

De cum auzi ce vorbeau oamenii, poli{istulmusticios il inhfid pe bietul Carlo de guler gi-l dusela politie. ln timp ce ridica praful cu ghetele, Carlose t6nguia:

- Uf uf'! De ce oi h ficut eu pdpuga asta de

lemn?

Cdnd toatd lumea plec6, Burattino sdltd nasul, se

uitd in jurul lui qi o rupse la fugi spre cas[.

Burattino primepte un sfat infeleptde la un greiere cu glas de om

Ajungdnd in goana mare in od6i{a de sub scard,

Burattino se intinse pe podea l6ngi piciorul scau-nului, intrebdndu-se: ,,Ce si mai inventez?'o

t2 l3

S5 ne aducem aminte cd era prima zi din viatalui Burattino. Intenliile sale erau meschine, limitateqi neimportante." in timp ce se g6ndea, se auzi:

,,Cri-cri-cri, cri-cri-crio cri-cri-cri !"Burattino intoarse capul gi oercetd camera.

- Hei, e cineva aici?

- Eu sunt, cri-cri-cri...Burattino zdri o fbpturd ce pdrea a fi un gdndac

care avea capul unui greiere de cAmp. St6tea pe

peretele cu soba, deaspura ei, gi cinta: cri-cri-cri, intimp ce mustdJile i se miqcau, iar ochii r[spdndeau

raze de lumin6.

- Hei, cine egti tu?

- Sunt Greieraqul cu glas de om, a rispuns

creatura qi aici locuiesc de peste de o sutd de ani.

- Aici eu sunt stipdn, aga cd pleaci de aici!

- Bine, am sd mi duc de aici, cu toate ci sunt

indurerat cE trebuie sd abandonez camera unde am

tr6it o sutd de ani, rispunse Greieragul cu glas de

om. inainte de a pleca, ascultd-mi povaJa inteleaptd.

- Ce sd zico am eu nevoie de sfafurile unuigreier betren...

- Oh, Burattino, Burattino, zise greierele, lasialintul qi ascultd-l pe Carlo; sd nu pleci de acasd

daci nu trebuie, gi chiar de mdine sd mergi la gcoald.

Iati ce te inv6! eu. Altminteri, te pdndesc primejdiimari gi int6mpl6ri infricogdtoare, iar viaJa ta nu mai

valoreazdnici cdt o musci moarti gi uscati.

- $i, mi rog, de ce? intrebd Burattino.