alecu russo www.referatele.org

5
Alecu Russo S-a născut la 17 martie 1819 la Chişinău.Poet,prozator şi eseist.A făcut studii în Elveţia şi la Viena. După ce s-a întors în ţară,la 1838,a petrecut cîtva timp la o moşie părintească şi mai tîrziu,la 1843,îl găsim ca judecător la Patra-Neamţ.Un moment l-a ispitit teatrul,scriind două comedii:Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional ,Băcălia ambiţioasă cea dintîi,care nu ni s-a păstrat,ca şi cealaltă,a fost reprezentată la teatrul din Iaşi în 1846 şi pentru că cuprindea unele pasaje care sugerase pe cei de sus a avut ca urmare surghiunirea lui la Mănăstirea Soveja. Luînd parte la mişcarea din 1848,trebui să se refugieze şi el în Bucovina.De acolo,trecu în Ardeal,să vadă desfăşurarea evenimentelor,dar,urmărit de unguri,fu arestat şi închis în Cluj,iar după ce fu lăsat liber, se îndreptă spre Bucureşti,de unde decepţiile revoluţiei în siliră să-şi continue exilul,luînd drumul spre Paris. La întoarcerea în Moldova,după doi ani,se hotărî să practice avocatura şi mai tîrziu i se încrendiţă cîteva funcţiuni,pentru care nu pare să fi simţit deosebită atragere,cu firea lui de

Upload: cristina-negura-gavrilescu

Post on 26-Sep-2015

6 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

alecu russo

TRANSCRIPT

S-a nscut la 17 martie 1819 la Chiinu

Alecu Russo S-a nscut la 17 martie 1819 la Chiinu.Poet,prozator i eseist.A fcut studii n Elveia i la Viena.

Dup ce s-a ntors n ar,la 1838,a petrecut ctva timp la o moie printeasc i mai trziu,la 1843,l gsim ca judector la Patra-Neam.Un moment l-a ispitit teatrul,scriind dou comedii:Jicnicerul Vadr sau Provincialul la Teatrul Naional ,Bclia ambiioas cea dinti,care nu ni s-a pstrat,ca i cealalt,a fost reprezentat la teatrul din Iai n 1846 i pentru c cuprindea unele pasaje care sugerase pe cei de sus a avut ca urmare surghiunirea lui la Mnstirea Soveja.

Lund parte la micarea din 1848,trebui s se refugieze i el n Bucovina.De acolo,trecu n Ardeal,s vad desfurarea evenimentelor,dar,urmrit de unguri,fu arestat i nchis n Cluj,iar dup ce fu lsat liber, se ndrept spre Bucureti,de unde decepiile revoluiei n silir s-i continue exilul,lund drumul spre Paris.

La ntoarcerea n Moldova,dup doi ani,se hotr s practice avocatura i mai trziu i se ncrendi cteva funciuni,pentru care nu pare s fi simit deosebit atragere,cu firea lui de vistor,nesupunndu-se ncturilor.Cum fusese alturi de cei care pregtiser Revoluia de la 1848,l gsim i printre aceia care luptau pentru ideea Unirii.

Dintre scriile sale- parte din ele tiprite ct a trit n Romnia literar ,Zimbrul altele pstrate la Academie i publicate dup moartea lui aceea tocmai care arat rarele lui nsuiri,Cntarea Rominiei,a avut soarta s fie mult timp nconjurat de mister.Autorul ei adevrat s-a crezut de cai mai muli c ar fi Blcescu,cu toate c unele mrturii excludeau aceast atribuire.Cnd s-a publicat ntia oar Cntarea Romniei n Romnia literar,gsim ntr-adevr acolo numele lui Blcescu,dar fr s reias c el ar fi scris-o;dnsul spunea n cteva rnduri care o predau c ar fi gsit-o la o mnstire i ar fi fost scris de vreun clugr.S-a presupus de aici c Blcescu ar fi inut s ascund paternitatea lui asupra poemului n proz,prere pe care i-a nsuit-o i I.Ghica,cu toate c se exprima cam vag cnd admitea c nu era exclus ca Blcescu s fi colaborat cu Russo,la prelucrarea manuscrisului descoperit de cel din nti.Asemenea presupuniri sunt nlturate de o parte de tiprirea a doua oar i de data aceasta chiar cu numele lui Russo,a Cntrii Romniei la 1855,n Romnia literar;de alt parte de afirmaiile categorice n mai multe rnduri ale lui V.Alecsandri c lui Russo i se datorete Cntarea Romniei. Mrturii hotrtoare care art c Russo este autorul Cntrii Romniei i ne lmuresc asupra mprejurrilor n care a fost tiprit:scris n franuzete de dnsul a fost tradus de Blcescu ca s apar n Romnia viitoare,pe urm a tradus-o nsui Russo,dndu-ne textul din Romnia literar.

Poemul n proz al lui Russo e ca un cntec de slvire a rii noastre i de mbrbtare dup zile de restrite.Se nir n el descrieri senine i altele ntunecate,sunt renviate episoade din trecutul nostru,rsun chemri de nelegere a vremii nou n ritmuri cnd sprintene cnd grave de efuziuni lirice ori de viziune epic.

Cntarea Romniei creia aa cum s-a spus pe drept,doar versurile i lipsesc pentru a fi adevrat poezie,este o prezentare alegoric a monumentelor de seam din istoria poporului nostru.

Sciitorul ncepe Cntarea Romniei adresndu-se patrei sale,personificat ntr-o fiin de o mare frumusee,dar copleit de suferin.nsufleit de dragoste pentru ara sa,Russo descrie mreia privetilor i bogia plaiurilor patriei,punmdu-le mereu n contrast cu tristeea n care se zbate ara ntrag.n felul acesta scriitorul caut s atrag luarea-aminte c patria lui nu este fericit c n ea suferinele poprului sunt multe i adnci.Diferite imagini poetice sugereaz deci tragicele realiti care au dus la revoluia din1848.

Scriitorul face apel la trecutul vitejesc al poporului spre a terzi n contiina contemporanilor si ideile de libertate social i naional.

Dup invocaia ctre patrie,Russo ridic problema important a libertii poporului,pe care el o concepe ca fiind alctuit i din libertatea naional i din cea social.n poemul su Russo scrie cu cldur c slobozenia este ndoit:cea dinluntru i cea din afarele sunt surori,una fr alta nu pot triLibertatea naiona este explicat astfelSlobozenia din afar este neatrnarea moiei n care ne natem i care ne hrnete.

Russo descrie ct de cumplit era exploatarea masei rneti.Deci,poporul este stlpul rii,el luat de stpn,sufletul i se nstrineaz de ogorul strmoesc pe care acum l muncete pentru altul,btaia l grbovete i rmne doar doina,srcia i pribegia.

Cu toate c Russo i vede patria nc sub jugul exploatatorilor,lipsit de libertate i mpovrat de durere,el crede cu putere n viitorul ei fericit i n apropiata zi a furtunii mntuirii,prevestind n finalul poemului su sfritul suferinelor rii.Scriitorul i ndeamn poporul s se pregteasc pentru ziua care va veni pentru continuarea revoluii n viitor:

Detept-te pmnt romn! Cinge-i coapsa ta,caut i ascultziuadreptii se apropietoate popoarele s-au micatcci furtuna mntuirii a nceput!

Alecu Russo a murit la 4 februarie 1859 la Iai.