afacerea pacepa

8/3/2019 AFACEREA PACEPA

1/8

AFACEREA PACEPA

de Aurel I. Rogojan

1. Clarificari terminologice

Tradarea lui Ion Mihai Pacepa ocupa cu intermitente, intotdeauna

calculate, pagini ale spatiului mediaticromanesc din ultimele doua decenii.

Etichetele cele mai frecvente: tradator, defector sau erou i-au fost

atribuite functie de contextul in care s-au judecat faptele, ori de partea

baricadei ideologice in care s-au aflat comentatorii.

Tradarea implica defectiunea, deci nu suntem in prezenta a doua notiuni

distincte. Defectorul este un termen mai mult de jargon profesional, care afacut cariera dupa o carte de referinta in materie de tradatori, a lui Harry

Rositze, intitulata C.I.A. 25 ans au sein de l`Agenced`espionage, aparuta in1978. Autorul a radiografiat marile cazuri de tradare ale unor inalti ofiteri,

spioni sau/si diplomati ai Moscovei, incepand cu anii`50 din epoca razboiului

rece. Pentru a nu se complica in itele si asa incurcate ale aspectelor politico-

diplomatice ridicate de fiecare caz de tradare, anchetatorii americani, care se

ocupau cu descarcarea de informatii a dezertorilor importanti din elita

serviciilor de securitate ori armatelor din tarile Tratatului de la Varsovia, i-au

numit pe cei care savarseau oripilanta crima a tradarii , dintotdeauna pedepsita

cu moartea, defectori.

In opinia noastra, denumirea nu a fost, insa, la inspiratie, ci rezultatul

unor rationamente. Astfel, termenul, pe care unii sunt tentati sa-l considere

doar un eufemism pentru desemnarea tradatorului, are semnificatii multiple si

de adancime :

un agent care s-a pus in serviciul altui stat, urmare a defectiunii

sistemului de contraspionaj advers, care s-a bazat pe cineva nesigur,

admis in sistem fara a fi fost temeinic verificat, iar ulterior nu i s-au

cunoscut si demascat intentiile, pentru a nu fi posibila tradarea ; un agent care, prin secretele furnizate, a provocat defecte sistemului de

securitatea al partii adverse;

un agent cu defecte, tare caracterialei ori vicii, pe seama carora a fost

racolat , pus in dependenta, determinat sa tradeze si fata de care se

impune prudenta si un regim special;

1


2/8

un agent care , aparent s-a predat si reuseste sa castige incredere, pentru

ca ulterior sa-si valorifice potentialul defector impotriva partii care l-a

adoptat.

Pe un astfel de rationament, Jesus Angleton, contraspionul sef al C.I.A.,

din anii ei de glorie, a dezvoltat un adevarat proces tehnologic de vanatoarea presupusilor agenti ai serviciilor estice, trimisi inspre Agentie ca defectori.

Nu se poate spune ca Angleton, primul spion american ( cu acoperire

diplomatica la Roma ) care a recrutat ca agent un Papa , dupa ce constatase

cat de adanc patrunsesera sovieticii in Cetatea Sfantului Scaun, nu avea

temei sa vada in fiecare defector un agent de intoxicare. Inconvenientul

era insa pe masura. De fiecare defector se ocupa o echipa complexa, care

ramanea blocata timp indelungat. Cum numarul defectorilor tot crestea,

sporeau si efectivele contraspionajului ocupate cu cercetarea lor si

verificarea informatiilor furnizate. In acest fel, contraspionajul S.U.A. puteaalerga pe nesfarsite piste false si condimentate cu tot felul de surprize, care

le faceau din ce in ce mai interesante, iar spionajul sovietic avea ca si libere

autostrazile informatiilor delicate ale natiunii americane.

In ceea ce priveste, tradarea si eroismul, etichetele sunt relative si

rationamentele mai practice si ceva mai simple. Este vorba despre fatetele

aceleiasi monede, dar a carei valoare este data de sistemul referintelor

axiologice ale utilizatorului. In spionaj si contraspionaj, eroii unei parti sunt

tradatorii celeilalte parti si viceversa. Astfel, Nathaniel Halle, primul spion

erou al Razboiului de independenta, in urma caruia aveau sa fie proclamateStatele Unite ale Americii , a fost condamnat la moarte de englezi pentru

tradare. In cealalta parte, americanii i-au ridicat statuie si i-au pus efigia pe

marcile postale.

Tradarea se judeca moral, ideologic si juridic. Referintele axiologice

dominante sunt cele de natura ideologic-politica, in a caror lumina tradatorii

de astazi pot deveni liderii de maine. La fel stau lucrurile si in privinta

crimelor politice, tradarea fiind prima si cea mai grava dintre acestea.

Infractorii politici ai regimului inlaturat de la putere, devin liderii nouluiregim si primesc recunoasterea meritelor lor in lupta impotriva oranduirii

inlaturate.

De la cele spuse, fac exceptie mercenarii si tradatorii din vocatie, in a

caror vene, in loc de sange, curge serul conspiratiei. Asemenea aventurieri

2


3/8

fara de neam si tara sunt numerosi, iar infatisarea si vorbelor lor sunt

amarnic de inselatoare.

Moral, tradarea se judeca prin prisma relatiei antagonice dintre bine

si rau, precumpanind cauzele care determina tradarea. Cauzele pentru

care Pacepa si-a parasit intempestiv ( acesta este cuvantul potrivit) patria,

pentru a se preda unei puteri straine, dintr-o alianta politico-militara

declarata inamica Romaniei si impotriva careia a luptat cu convingere

dovada fiind gradele militare, functiile si onorurile inalte pe care le-a

dobandit ca adjunct al sefului spionajului , cu rang de secretar de stat in

Ministerul de Interne. Generalul Pacepa nu au avut nimic in comun cu vreo

atitudine antisistem sau vreo disidenta fata de partidul comunist , ori

impotrivire la ordinele conducatorului acestuia. Dimpotriva, Pacepa a fost un

important stalp al cultului personalitatii lui Nicolae si Elena Ceausescu, a

caror opera politica si stiintifica a raspandit-o cu ardoare in intreaga lume,colectionandu-le, ca pentru sine, inalte titluri si onoruri academice.

Daca actul tradarii generalului Pacepa nu putea sa aiba o motivatie in

convingerile sale ideologice, atunci de ce a facut pasul ?

Ancheta imprejurarilor in care Pacepa a fugit, pur si simplu, din tara, nu

neaparat cu intentia de a se preda americanilor, deoarece el viza se pare si o

alta destinatie, au scos la iveala lucruri foarte deranjante, pe care Ceausescu

si intreaga sa echipa de conducere le-ar fi dorit pentru pentru totdeauna

ascunse.

*

* *

2. Dosarul de verificare a lui Pacepa pentru incadrarea in securitate

nu a corespuns criteriilor politice si contrainformative ( de prevenire

a recrutarii in propriul sistem a agentului unui serviciu strain )

Inginerul chimist Ion Mihai Pacepa a fost recrutat in Securitatea Statuluipofida unui dosar ce contravenea criteriilor politice. Vulnerabilitatile

politice ale dosarului sau erau : originea sociala , educatia intelectuala,

simpatiile liberale, frecventarea Biliotecii Americane, legaturile cu

Amicii S.U.A.si cu Y.M.C.A.- Young Men's Christian Association.

3


4/8

Tatal sau fusese un exponent al unei clase muncitoare aparte, in calitatea

de angajat al Atelierelor Ford, deschise in 1936 in cartierul Floreasca

din Bucuresti. Din aceasta cauza, in ancheta efectuata dupa tradare ,

mai mult pentru a se gasi o explicatie, s-a sugerat o legatura cu acest

fapt si actul sau.

Tanarul Mihai Pacepa studiase pianul si vioara si a urmat cursurile

Facultatii de Chimie, in ideea tatalui de deveni reprezentantul unui

mare concern al industriei medicamentelor. Deci, Pacepa nu era un

tanar cu trecut revolutionar si educatie muncitoreasca. Pentru el familia

viza un viitor de mic burghez.

Asociatia Tinerilor Crestini, spre care Pacepa se orientase, era privitade regim, cu sau fara motive intemeiate, drept o oficina a

imperialismului american, desi la origine organizatia era religioasa sipur britanica. Daca si-a oferit stindardul si altor cauze, nu este acesta

scopul ce dorim sa-l demonstram.

Vizitatorii bibliotecilor de pe langa ambasadele occidentale erau ori

trimisii, ori suspectii contraspionajului. Tertio non datur.

Surmontarea unor asemenea dificultati de dosar nu ar fi fost posibila

fara recomandari solide, iar acestea nu au lipsit. Ele au venit din partea

unor prieteni ai tatalului sau, activisti veterani ai Cominternului, aflati

in legatura operativa a sefului consilierilor sovietici din Ministerul deInterne.

Circumstantele deciziei lui Pacepa de a mai trada inca odata Romania

Daca la inceputul anilor `50, cand Pacepa a fost incadrat in Securitatea

Statului Roman , din inalt ucaz, Romania s-a aflat sub cisma

sovietica si altfel nu se putea, ulterior, cand a inceput

desovietivizarea, Pacepa, ca si seful sau Nicolae Doicaru, reprezentau

importanti factori de risc pentru securitatea statului roman.

De altfel, acesta a fost motivul real pentru care, in martie 1978, Ceausescu l-

a numit pe Doicaru ministru al turismului.

Sa ne reamintim ca in acelasi an a fost eliberat din functia de Comandant al

Armatei I a Sud, si trecut in rezerva, pentru numirea ca adjunct al

ministrului constructiilor industriale, generalul Nicolae Militaru, iar un

4


5/8

alt general Vasile Ionel a fost scos din structurile operative ale Armatei

si numit la conducerea Centralei Canalului Dunare-Marea Neagra.

Generalul-colonel ( trei stele) Nicolae Doicaru, pentru a i se aduce la

cunostinta a numirea in noua sa functie, care era o serioasa

retrogradare fata de pozitia de sef al spionajului, a fost chemat de

Ceausescu, care a deschis discutia prin a-i scoate in evidenta

meritele, in indeplinirea importantelor sale insarcinari de partid si destat. Doicaru se luminase la fata, crezand ca i se implineste visul:numirea ca ministru de interne. Dar- a continuat Ceausescu rar si cu

tonul grav- daca partidul ti-a iertat greselile din tinerete (n.n.

apartenenta la organizatia de tineret legionara, abuzurile grave in

functia de sef al Regiunii de Securitate Dobrogea), colaborarea pe careai stabilit-o cu sovieticii si ce sconteaza ei din aceasta, ma determina

sa te trimit intr-o alta munca, unde sa-ti dovedesti, in continuare,increderea acordata. Am hotarat sa te numim ministrul turismului.

Faptul de a nu fi numit in locul sefului sau, pentru care Pacepa credea ca

nu are contracandidat, a fost perceput de acesta ca un semn rau

prevestitor. A fost printre rarele sale rationamente corecte, deoarece in

momente de criza se pierdea si nu facea deloc dovada fermitatii si

stapanirii de sine, care ar fi trebuit sa emane din partea unui

profesionst onest.

Sef al spionajului a fost numit, generalul-locotenent (doua stele)Alexandru Danescu, la acel moment adjunct al ministrului de interne

pentru pompieri, penitenciare, servicii si inzestrare.

Dedicat preocuparilor sale anterioare, generalul Alexandru Danescu si-a

inceput activitatea la conducerea spionajului prin a verifica situatiile

financiare, legalitatea deconturilor in valuta, care anterior chiar daca le

intuise vulnerabile, nu a avut la indemana si toate elementele de

control .

Nu a fost nevoie decat inceperea verificarilor, fiindca imediat adevarul a

fost scos la iveala : un mecanism rapace al coruptiei, patronat de

Pacepa , inainte si de Doicaru, functiona sub acoperirea afacerilor de

spionaj, cu precadere in zona Levantului, cu complicitati arabe,

israeliene si ramificatiile lor in alte zone geografice, cum ar fi

continentele australe, dar si Europa . Doicaru si Pacepa au adus

5


6/8

prejudicii Romaniei prin proasta fundamentare cu informatii a unor

mari proiecte de cooperare economica internationala, in care partenerii

au fost lipsiti de orice intentie de seriozitate, fara bonitate, sau erau

integrati unor retele criminale specializate in escrocherii intrenationale.

Asa de exemplu, s-au exportat mii de tractoare in Africa, in barter cu

bumbac, lemn de esenta rara, paduri de arbori de cauciuc, minereuri

s.a . Tractoarele au fost depozitate in conditii lipsite de orice paza, fiind

furate intregi , ori demontate Bumbacul a disparut din plantatii

inainte de a fi receptionat, parcelele din paduri, alese pentru

exploatare, au fost literalmente rase, arborii de cauciuc secatuiti.

Acoperirea unor asemenea tepe trase cu complicitatea si

prostiaconsilierilor speciali Doicaru si Pacepa presupunea o

omerta la nivel guvernamental, pe care cei in cauza au avut grija sipriceperea sa o intretina, oricat ar fi costat. Oricum, nu plateau din

buzunarul lor. Nu plateau nici agenti straini, ci ofereau mici atentii

unor tovarasi din conducerea superioara care dovedeau intelegere,deschidere si receptivitate pentru nevoile muncii speciale, care servea

partidului in grija sa nemarginita pentru prosperitatea poporului. O

logica de beton. Armat. Ca si mintile din care a emanat.

Dar Pacepa capatase si gusturi de lux. Fie ca i-au fost stimulate de serviciile

pretinse de prietenii sus-pusi, fie ca se inspira din frecvenele sale

calatorii in strainatate. Agoniseala pentru altii a fost si prilej deacoperire si satisfacere a propriei avaritii.

Fraudele comise prin dispozitii abuzive in amninistrarea si gestionarea

resurselor valutare cu destinatie speciala au inceput sa iasa la iveala.

Cei care trebuiau sa semneze deconturile prinsesera teama de controlul

generalului Alexandru Danescu. Mai mult, niste matrapazlacuri

ajunsesera si la cuunostinta lui Ceausescu, care daduse rezolutie de

cercetare.

In mai putin de trei luni de la preluarea conducerii Directiei Generale de

Informatii Externe, generalul Alexandru Danescu apucase zdravan de

odgoanele din plasa coruptiei, iar Pacepa urma sa faca obiectul unei

anchete prin deferirea sa justitiei militare.

In momentul in care a aflat concluziile si propunerile de finalizare a

cercetarii, Pacepa si-a aranjat, cu sprijinul unui prim viceprim ministru

6


7/8

al guvernului, care ii era indatorat, o chemare de urgenta in R.F.

Germania din partea Concernului Fokker, ca persoana agreata pentru

tratativele in vederea achizitionarii motoarelor cu care se intentiona

echiparea unor avioane ce urmau a fi produse in Romania.

Din R.F. Germania, dar si din Viena, Pacepa a dat mai multe telefoane

pentru a se interesa daca raportul generalului Danescu catre Ceausescu

a fost trimis si cu ce rezolutie s-a intors. La ultimul apel , a primit

vestea proasta : A venit aprobat . A inchis telefonul fara sa maispuna ceva. Telefonase din Viena, unde se afla la jumatatea drumului

de intoarcere in tara. In acel timp, ofiterii D.G.I.E. din R.F.Germania

erau alertati ca nu-l mai gaseau si nu stiau ce si cum sa raporteze

Centralei de la Bucuresti. Pacepa reintra pe teritoriul vest-german ,

unde apeleaza la prietenul si agentul sau Rolf Spitra, de la

Concernul Fokker, pe care il stia ca este agentul Serviciului deInformatii al Comandamentului Trupelor Americane stationate in

R.F.Germania, cu solicitarea de a fi condus la baza unde se afla acest

comandament.

Ajuns in baza americana, unde nimeni nu-l cunostea si nici chiar cuvantul

lui Spitra , care l-a introdus in baza, nu a contat, Pacepa a spus ca este

cunoscut de catre atasatul militar al Ambasadei S.U.A. la Bucuresti.

Acesta a fost chemat sa-l identifice, apoi l-a insotit in avionul care l-a

trasportat la Aeroportul Bazei Militare Andrews din proximitatea

Washingtonului.

Maniera in care a procdedat Pacepa nu era cea pe care ar fi urmat-o un agent

al C.I.A. si nici macar a unui cunoscator al modului de lucru al

Agentiei. Cand un agent se afla intr-o situatie limita si trebuie sa

parareasca urgent tara in care se afla, are intotdeauna pregatit un plan

special , un sistem de legatura si este extras, nu lasat sa se descurce si

sa se predea unui serviciu concurent, fiindca intre C.I.A. si agentiile de

informatii americane exista o adevarata rivalitate.

K.G.B-ul al carui om Pacepa era , posibil si inainte de a fi recrutat in

Securitate, nu l-a extras in U.R.S.S. din doua motive : avea nevoie de

el in Vest, iar la Moscova nu numai ca nu le era util, dar ar fi insemnat

sa se riste complicatii in relatiile bilaterale pe care Brejnev nu si le-ar fi

putut permite. In acelasi timp, rusii a tras un maxim profit din lovitura

primita de Ceausescu ca urmare a tradarii lui Pacepa, cunoscator a

7


8/8

multora dintre vulnerabilitatile si predispozitiile inaltei nomenclaturi

de la Bucuresti.

Faptul de a nu fi primit cetatenia americana decat dupa zece ani, arata ca

defectorul Pacepa a fost tratat cu precautia necesara tinerii cat mai

departe a calului trioan.

Argumentele care sustin ca Pacepa a lucrat pentru K.G.B. sunt suficiente,

solide si necontrazise , nici macar cu contraargumente. Chiar din

momentul preluarii primului sau post in Directia de Contrasabotaj,

Pacepa a intrat in atentia si grija sefului grupului consilierilor sovietici,

pe a carui filiera venisera si recomandarile sau ordinul de incadrare.

Dupa cum avea sa ne relateze generalul Aron Bordea, care la inceputul

anilor `50 era seful Securitatii Raionului Titu, locotententul majorPacepa era atasat cauzei Uniunii Sovietice, considerand drept o

tradare a acesteia faptul ca Gheorghe Gheorghiu Dej daduse ordin sa

se ascunda de rusi existenta unor zacaminte de petrol in Campia

Munteniei, punand sa se sadeasca lastari de salcami care sa acopere

marcajele locurilor unde se efecuasera prospectiunile, iar hartile si

documentatiile geologice sa fie pastrate la Ministerul de Interne, de

catre Securitate. Cum Pacepa primise in raspundere tocmai

contrasabotajul in sectoarele de extractie si petrochimie, a ajuns in

posesia secretului si a dovezilor ca tovarasii sovietici sunt mintiti,

inselati prin ascunderea zacamintelor respective, asa ca a procedatpotrivit propriei constiinte . Urmarea a fost aceea ca seful consilierilor

sovietici a dat buzna in cabinetului ministrului de interne, Alexandru

Draghici, amanintandu-l cu impuscarea, daca nu pune la dispozitie

informatiile privin amplasamentele zacamintelor , pentru ca

Sovrompetrolul sa treaca la exploatarea lor. Ministrul Draghici l-a

chemat la ordine pe seful Raionului de securtate Titu, cerandu-i sa afle

tradatorul. A primit raspunsul in aceiasi zi : locotenentul major Pacepa

era unicul pastrator al documentatiei. Ministrul a luat act si a cerut

tacere, deoarece nu se putea impotrivi generalului rus. Dar Pacepa afost promovat la serviciile externe ale securitatii, unde isi va desavarsi

ascensiunea , in pofida unor evenimente profesionale negative in care

rolurile sale au ramas pana astazi in noaptea si negurile spionajului .

(pentru detalii .

8

afacerea pacepa

Documents