EVOLUTIA POLITICII ROMANESTI IN

GOSPODARIREA APELOR

Administratia Bazinala de Apa OLT

EVOLUTIA CONCEPTULUI DE GOSPODARIRE A APELOR

Etapa I-a: pana in 1970 – Gospodarire cantitativa a apelor – controlul cantitativ al apelor.

In aceasta perioada a aparut prima lege a apelor, in 1924, care din punct de vedere

organizatoric a permis realizarea Sectiilor de apa pe bazine hidrografice, si mai apoi a

Sindicatelor hidraulice.

Etapa a II-a: 1970-2000 – Gospodarirea cantitativa si calitativa a apelor-controlul

calitativ si cantitativ al apelor.

In aceasta perioada au aparut:

Legea Apelor 8/1974;

Decretul 414/1979 privind limitele admisibile ale substantelor ce pot fi evacuate in cursurile de

apa;

Instructiuni privind prelevarea si analiza probelor fizico-chimice, biologice si bacteriologice(1972-

1977);

Legea 5/1989 privind gospodarirea rationala, protectia si asigurarea calitatii apei;

Hotararea de guvern 1001/1990 privind stabilirea unui sistem unitar de plati pentru produsele si

serviciile de gospodarire a apelor;

Legea Apelor 107/1996.

Etapa a III-a : 2000 – Gospodarirea durabila a apelor - controlul cantitativ si calitativ al apelor

si ecosisteme sanatoase.

Legea 112/2006 si Legea 310/2004 pentru completarea si modificarea Legii apelor 107/1996 si

HG 1854/2006 privind strategia nationala de management al riscului la inundatii asigura din punct

de vedere legislativ trecerea la o noua etapa de dezvoltare in domeniul gospodaririi apelor- etapa

gospodaririi durabile.

S.G.A. HARGHITA

S.G.A. SIBIU

S.G.A. BRASOV

S.G.A. COVASNA

S.G.A. VALCEA

S.G.A. OLT

OLT

Oltet

Siu

Cerna

Teslui

Topolog

Lotru

Sadu

Barsa

DUNAREA

Cibin

Beica

Casin

Luncavat

Iminog

Raul Negru

Hartibaciu

Crusov

Cormos

Bistrita

Tarlung

Ghimbasel

Timis

Vladila

Arpas

Albac

Turia

Olanesti

Covasna

Avrig

Latorita

Baraolt

Sambata

Homorodul Mic

Cungrisoara

Racovita

Pascoaia

Frumoasa

Sercaia (Sinca)

Cartisoara

Lotrioara

Boia Mare

Sebes

Cozd (St

ena)

Caracal (Marioara)

Doftana

Belinul Mare

Bals

Avrig

SIBIU

Rupea

Balan

Horezu

Codlea

Agnita

Bretcu

SaceleBRASOVRasnov

Brezoi

Babeni

Saliste

Fagaras

Baraolt

Vlahita

Covasna

Caracal

SLATINA

Corabia

Berbesti

Balcesti

VictoriaCisnadie

Olanesti

Zarnesti

Dragasani

Ocnele Mari

Calimanesti

Baile Tusnad

Targu Secuiesc

MIERCUREA CIUC

RAMNICU VALCEA

Draganesti-Olt

SFANTU GHEORGHE

SISTEME GOSPODARIREA APELORDIRECTIA APELOR OLT

4

L E G E N D A

TIP LOCALITATE

MUNICIPIU RESEDINTA DE JUDET

MUNICIPII

ORASE

RAURI IN B.H. OLT

CONTUR S.G.A. OLT

CONTUR S.G.A. COVASNA

CONTUR S.G.A. BRASOV

CONTUR S.G.A. VALCEA

CONTUR S.G.A. SIBIU

CONTUR S.G.A. HARGHITA

DUNAREA IN B.H.OLT

CONTUR BAZIN HIDROGRAFIC OLT

0 30 60 90 12015Kilometers

SCARA 1:1.275.000BAZINUL HIDROGRAFIC OLT

SUPRAFATA - 24050 kmp

POPULATIE – 2110507 loc

LUNGIME RETEA HIDROGRAFICA - 9872

km

Adminstratia Bazinala de Apa Olt

Primele lucrări de amenajare a apelor: iazurile

Desigur că pentru a vinde şi a cumpăra, trebuie să existe producţie şi produse pe

baza resurselor naturale disponibile. Ca resurse erau disponibile doar pământul

care putea să dea roade şi apa. În pofida vitregiei istoriei, oamenii n-au uitat

binefacerile pe care le aduce apa, mai ales că unele îndeletniciri în ceea ce priveşte

utilizarea apei, n-au dispărut niciodată. Pentru măcinarea grâului, a meiului, pentru

adăpatul vitelor şi udarea grădinilor, apa era indispensabilă. Aşa se face că după

anul 1200, amenajarea de iazuri şi heleşteie ia o amploare fără precedent. Această

evoluţie se explică prin importanţa economică deosebită a acestor amenajări în

exploatarea unei moşii. Existenţa iazurilor şi a morilor fac să sporească valoarea

moşiei respective. Iazurile aveau un rol multiplu: atât pentru piscicultură, dar şi ca

lacuri de acumulare a căror apă punea în mişcare morile sau acţionau pive sau

dârste, ori fierăstraie, servea la adăpatul vitelor şi udatul grădinilor.

Pentru locuitorii teritoriului românesc, amenajarea de iazuri sau heleşteie nu era o

noutate, ele fiind o prezenţă permanentă pe acest teritoriu. Dar, după cum scria

Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, noi am luptat mai mult şi am scris mai

puţin, documentele scrise în această privinţă datând abia din secolul al XII-lea.

Într-un document din 21 decembrie 1573, Eutemie, egumenul mânăstirii

Bistriţa din judeţul Vâlcea, arăta cheltuielile pe care le făcuse pentru

realizarea iazului de moară de la Băbeni: Adică eu, Eutemie egumenul

de la Bistriţa cum să se ştie ce am cheltuit pre iazul de la moară de la

Băbeni, în zilele lui Alexandru Vodă: aspri gata 3800 şi 10 vaci grase şi

10 oi şi 12 râmători graşi şi 4 bivoli şi 200 obroace de grâu şi alte bucate

multe mâncătoare.

Primele lucrări de amenajare a apelor: iazurile

Planificarea în domeniul apelor

Problema amenajării după un plan a cursurilor de apă a apărut odată cu dezvoltarea folosinţelor

de apă, în special după cel de-al II-lea război mondial. Această problemă a fost generată de

dezvoltarea industrială, de urbanizarea accentuată şi de necesitatea unor producţii agricole tot mai

mari şi mai sigure. În aceste condiţii, alocarea resurselor de apă către folosinţe a devenit o

chestiune complicată. S-a născut astfel necesitatea realizării lucrărilor de gospodărire a apelor

după o anumită gândire, într-un cadru organizat, după un plan. Spre deosebire de planificarea în

alte domenii de activitate, planificarea în domeniul apelor are o caracteristică specifică. Astfel, apa

fiind un element dinamic, iar substanţele pe care le colectează necunoscând constrângeri de

graniţe administrative sau politice, ci numai fizice şi hidromorfologice, apare mai mult decât

obligatoriu necesitatea ca planificarea resurselor de apă să se realizeze pe bazine hidrografice,

unitate naturală de formare a resurselor de apă şi totodată loc de manifestare a acţiunilor

distructive ale apelor precum inundaţiile şi eroziunea solurilor.

Din acest punct de vedere România se numără printre primele ţări care nu numai că a introdus

administrarea apelor pe bazine hidrografice, încă din anul 1959, dar a realizat (în intervalul 1959 –

1962) şi primele planuri de amenajare a bazinelor hidrografice.

Au fost elaborate Planurile de amenajare pentru 14 bazine hidrografice, precum şi pentru Lunca şi

Delta Dunării, cuprinzând astfel întreg teritoriul naţional.

Elaborarea s-a realizat progresiv într-o perioadă de circa 4 ani şi a angrenat numai în activităţile de

birou circa 120 – 150 de persoane.

Amenajări pentru producerea de energie hidroelectrică

Începând cu anul 1890, se dezvoltă o nouă folosinţă de apă – producerea de

energie hidroelectrică. Prima uzină hidroelectrică apare în Bucureşti în anul

1892, UHE Grozăveşti şi urmează uzinele Sadu I (1896) şi Sadu II (1907),

Grebla (1910), ş.a.

Pentru noua folosinţă, un rol esenţial îl au barajele care creează lacurile de

acumulare şi căderea necesară. Dacă până în anii 1935 – 1950, preocuparea

pentru baraje şi centrale hidroelectrice era destul de redusă, odată cu lansarea

planului de electrificare a ţării, construcţia de baraje şi lacuri de acumulare a

cunoscut o dezvoltare explozivă. S-a format o înaltă şcoală de proiectare şi

execuţie a barajelor şi centralelor hidroelectrice. Înainte de anul 1940, doar 2 – 3

ingineri români mai proiectaseră şi executaseră baraje. Graţie unor specialişti

care s-au format cu repeziciune, astăzi în România există peste 1200 de baraje,

din care 240 sunt catalogate conform criteriilor Comisiei Internaţionale a Marilor

Baraje ca baraje mari.

Primul baraj în arc din ţară

În 1945 a fost elaborat un plan general de electrificare a ţării

prin care s-a stabilit ca amenajarea Uzina Hidroelectrică

Sadu V să acopere vârful de sarcină din zona Ardealului Central.

În completarea schemei generale de amenajare a Râului Sadu,

care prevedea şase uzine dintre care Sadu I şi Sadu II existau,

Sadu V urma să devină cea mai importantă. În acest context, în

1959 a început execuţia barajului Negovanu. Este primul baraj în

arc din beton construit în România

Baraj Negovanu

Priza Sadu II

Barajul Mesteacan-1966 ACUMULAREA FRUMOASA-1986

Barajul Gura Raului-1980

Amenajarea Hidroenergetica Lotru

Barajul si lacul de acumulare Vidra

Anul punerii in functiune: 1972

Barajul si statia de pompaj Petrimanu

· Anul punerii in functiune: 1977

Barajul Galbenu

· Anul punerii in functiune: 1977

Barajul si statia de pompaj Jidoaia

· Anul punerii in functiune: 1977

Barajul si statia de pompaj Lotru-aval-Balindru

· Anul punerii in functiune: 1979

Reteaua de captari si aductiuni secundare prin care se colecteaza atat

apele din bazinul Lotru cat si din bazinele raurilor invecinate

LACUL BRADISOR ACUMULAREA VIDRA

Acumularea Petrimanu Barajul Galbenu

Schemele cadru de amenajare şi gospodărire a apelor Trebuie remarcat faptul că aceste prime planuri de amenajare au avut la bază aprofundate studii

de specialitate: hidrologice, hidrogeologice, geotehnice, climatice, topo-geodezice, de evoluţie

demografică, de dezvoltare teritorială şi urbană, alimentări cu apă potabilă şi industrială, de

îmbunătăţiri funciare, navigaţie, hidroenergetică, piscicultură etc.

Pentru ca un plan de amenajare să fie viabil el trebuie sa fie flexibil, dinamic, ciclic şi prospectiv.

La aproape zece ani de la elaborarea planurilor de amenajare, în economia românească se

produseseră importante schimbări, iar în bazinele hidrografice nivelul de dezvoltare a

amenajărilor hidrotehnice nu era cel prognozat. În consecinţă s-a simţit nevoia unor corecturi şi a

unei noi eşalonări a lucrărilor de amenajare. S-a instituit astfel (în anul 1972) conceptul de

scheme – cadru de amenajare pe bazine hidrografice. Aceste instrumente de planificare se

prezentau ca documente de sinteză şi, în general, s-au bazat pe nivelul de cunoştinţe din

planurile de amenajare, cu puţine adăugiri. În schimb schemele – cadru au constituit un pas

înainte în privinţa metodologiilor de calcule de gospodărire a apelor, dar eşalonarea lucrărilor a

avut de suferit influenţa economiei de comandă.

Au fost actualizate în perioada 1979-1982 şi în anul 1990, completate în anii 1992–1993 şi

reactualizate în anii 1998, 1999. Ceea ce se poate reproşa schemelor – cadru de amenajare este

optimismul exagerat al scenariilor de dezvoltare economico – socială şi de aici a cerinţelor de apă

ale folosinţelor şi deci a infrastructurilor inginereşti, fapt care nu s-a adeverit. Nici chiar ultimele

reactualizări nu au sesizat că problema crucială în domeniul amenajării şi managementului apelor

în România a devenit cea a managementului riscului la inundaţii şi atingerea stării bune a apelor.

OBIECTIVELE POLITICII DE GOSPODARIRE A APELOR

Obiectivul general al politicii de gospodarire a apelor este asigurarea unui

standard ridicat de viata din punct de vedere al apelor pentru toti cetatenii

Romaniei, dar in conditiile unor resurse de apa neuniform distribuite in spatiu si

timp, pentru aceasta este necesar a se realiza echilibrul dintre cerintele de apa

ale utilizatorilor si disponibilul surselor de apa.

Obiectivele specifice ale politicii de gospodarire a apelor sunt urmatoarele:

- Asigurarea alimentarii continue cu apa a folosintelor si a populatiei

- Protectia si conservarea starii bune si foarte buna a apelor precum si atingerea

pana in anul 2015 a starii bune a apelor pentru corpurile de apa modificate.

- Atingerea potentialului ecologic bun pentru corpurile de apa artificiale si

puternic modificate.

- Reducerera riscului in situatii exceptionale – inundatii, secete, poluari

accidentale, degradarea terenurilor etc.

- Cresterea cooperarii internationale.

- Dezvoltarea cercetarii stiintifice in scopul fundamentarii masurilor si actiunilor

pentru asigurarea gospodaririi durabile a apelor.

SCHEMA DIRECTOARE DE AMENAJARE SI MANAGEMENT A

BAZINULUI HIDROGRAFIC = instrumentul de planificare si dezvoltare

in domeniul apelor

Plan de Management al

Bazinului Hidrografic

(PMBH)

Plan de Amenajare a

Bazinului Hidrografic

(PAMBH)

Pilonii legislativi de baza in domeniul apelor

Directiva Cadru Apa

2000 / 60 / EC

Directiva Inundatii

2007 / 60 / EC

PLANUL DE MANAGEMENT

AL BAZINELOR HIDROGRAFICE

PLANUL DE MANAGEMENT AL

RISCULUI LA INUNDATII

1.Prevederi legislative la nivel european

Schema Directoare de Amenajare si Management - Componente -

GESTIONAREA

CANTITATIVA

A RESURSELOR DE APA

GESTIONAREA

CALITATIVA

A RESURSELOR DE APA

PLANUL DE

AMENAJARE

A BAZINELOR

HIDROGRAFICE

PLANUL DE

MANAGEMENT

AL BAZINELOR

HIDROGRAFICE

2. Prevederi legislative la nivel national

PABH

Planul de amenajare a bazinului hidrografic este componenta structurala a

Schemei Directoare de Amenajare si Management a Bazinului Hidrografic si

are ca scop fundamentarea masurilor, actiunilor, solutiilor si lucrarilor pentru:

realizarea si mentinerea echilibrului dintre cerintele de apa ale folosintelor si disponibilul de apa la surse;

diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vietii, bunurilor si activitatilor umane (inundatii, exces de umiditate, seceta, eroziunea solului);

utilizarea potentialului apelor (producerea de energie hidromecanica si hidroelectrica, navigatie, extragerea de materiale de constructii, aquacultura, turism, agrement, estetica, etc.);

determinarea cerintelor de mediu asupra resurselor de apa.

inventarierea resurselor hidrologice (naturale) de apa de suprafata si subterana;

determinarea situatiei actuale a utilizarii pe folosinte a resurselor de apa;

identificarea amenajarilor structurale existente pentru asigurarea disponibilului de apa la surse si a principalilor parametri de performanta;

determinarea cerintelor viitoare socio - economice si de mediu privind resursele de apa;

identificarea optiunilor fezabile pentru realizarea echilibrului dintre disponibilul la surse si cerintele de apa ale folosintelor;

evaluarea preliminara a riscului potential la inundatii pe bazinul hidrografic;

OBIECTIVE SI ACTIVITATI PRINCIPALE

CUPRINSE IN PLANUL DE AMENAJARE

identificarea actiunilor, masurilor, solutiilor si lucrarilor necesare pentru:

atingerea gradului acceptat de protectie la inundatii a asezarilor umane si a bunurilor;

diminuarea efectelor secetelor, tendintelor de aridizare, excesului de umiditate si a eroziunii solurilor;

utilizarea potentialului apelor;

satisfacerea cerintelor de mediu asupra resurselor de apa (cerinte hidrologice, hidraulice si ecologice);

identificarea constrangerilor, a conflictelor de interese si a solutiilor de rezolvare;

analiza de impact si evaluarea riscurilor induse de actiunile, masurile, solutiile si lucrarile propuse in planul de amenajare al bazinului hidrografic.

OBIECTIVE SI ACTIVITATI PRINCIPALE

CUPRINSE IN PLANUL DE AMENAJARE

VEDERE IN PLAN

AMENAJAREA HIDROENERGETICA

A RAULUI OLT

AC FRUNZARU

CHE FAGARAS

CHE VOILA CHE ARPASU

CHE AVRIG

CHE RACOVITA CHE VISTEA

CHE SCOREIU

CHE LOTRIOARA

CHE CAINENI

CHE ROBESTI

CHE CORNETU

CHE GURA LOTRULUI

CHE CALIMANESTI

CHE TURNU

CHE DAESTI

CHE RM VALCEA

CHE GOVORA CHE RAURENI

CHE IONESTI CHE ZAVIDENI

CHE DRAGASANI

CHE BABENI

CHE STREJESTI

CHE ARCESTI

CHE SLATINA

CHE IPOTESTI

CHE DRAGANESTI

CHE FRUNZARU

CHE RUSANESTI

CHE IZBICENI

AC VOILA AC ARPASU

AC AVRIG

AC VISTEA

AC VENETIA

AC SCOREIU

AC RACOVITA

AC CAINENI

AC CORNETU

AC LOTRIOARA

AC ROBESTI

AC ARCESTI AC DRAGANESTI

AC RUSANESTI

AC IZBICENI

AC STREJESTI

AC SLATINA

AC IPOTESTI

AC GURA LOTRULUI

AC CALIMANESTI

AC RAURENI

AC TURNU

AC DAESTI

AC RM VALCEA

AC GOVORA

AC BABENI

AC ZAVIDENI

AC IONESTI

AC DRAGASANI

SECTIUNE LONGITUDINALA

VEDERE IN PLAN

Fara un mod organizat de gestionare a resurselor de apa,

atat noi, dar mai ales generatiile viitoare nu vor beneficia

de aceasta avutie vitala si fundamentala vietii