Administrarea medicamentelor în geriatrie

Polipatologia vârstnicului impune polimedicaţie (prolipragmazie), ceea ce

determină apariţia “farmacogeriatriei”.

Aproximativ 70% din vârstnici iau curent medicamente, 40% cel puţin un

medicament pe zi, iar 70% din totalul bătrânilor utilizează medicamente fără indicaţii

medicale specializate (după ureche). Incidenţa accidentelor medicamentoase la vârstnici

are un procent de 24%.

Se înregistrează un consum crescut de hipnotice, psihotrope, laxative, antibiotice.

Principii generale de farmacogeriatrie:1. Posologie diminuată (doză şi mod de administrare);

2. Supraveghere strictă – terapeutica la vârstnic este condiţionată şi de

comportamentul mintal al acestora (risc de omisiune sau exces).

Cel mai mare risc la administrare îl constituie numărul de picături, care trebuie

memorate (medicamentele sub formă de picături).

Problemele vârstnicului – deficit de văz, auz, memorie deficitară, uitare,

înţelegere greşită – impun vigilenţă crescută din partea personalului de îngrijire sau a

familiei.

În general, dozele obişnuite la adult devin doze forte sau supradoze la vârstnic.

Reactii adverse si efecte secundare specifice : Vârstnicii reacţionează advers mai frecvent decât adulţii şi accidentele mortale

iatrogene sunt mai frecvente.

1

Cremenaru Mirela AlinaAnul III J

Efectele secundare pot fi determinate de:

- o interacţiune farmacologică atunci când medicamentele sunt incompatibile între ele;

- o interacţiune farmacodinamică când au acelaşi efect =supradozaj;

- o interacţiune farmacocinetică când un medicament interferează cu absorbţia,

distribuţia sau eliminarea altui medicament.

Efectele secundare cele mai frecvente sunt date de antibiotice, medicaţia

aparatului cardiovascular, antihipertensive, diuretice şi AINS.

75 – 80 % din efectele secundare sunt datorate de o posologie nepotrivită.

Altă cauză o poate constitui dificultatea unor persoane de a urma corect o

prescripţie.

Polimedicaţia geriatrică impune exigenţe terapeutice deosebite privind dozajul,

interacţiunile, incompatibilităţile, reacţiile adverse şi efectele secundare.

Indicaţii şi precauţii privind administrarea unor medicamente: La vârstnici este indicată folosirea gulei terapeutice. O grijă deosebită trebuie

acordată ajustării dozelor prin individualizare şi raportare la vârsta şi starea funcţională

a aparatelor şi sistemelor organismului.

Tratamentul cu antibiotice presupune precauţii, în general:

- antibiotice hepato-toxice: cloramfenicol, ampicilinele, ciclinele;

- antibiotice ototoxice: gentamicină, streptomicină şi kanamicină;

- supraîncărcare hidrosodată= penicilină G;

- hipocaliemie: colimicină, pyopen.

Administrarea prelungită sau asocierile nepotrivite determină micoze digestive.

Evitarea dozelor retard.

Evitarea poliambioterapiilor sistemice.

Evitarea posologiei, ridicate şi prelungite.

Medicaţia hipoglicemiantă:

- vârstnicul tolerează valori mai mari ale glicemiei comparativ cu adultul;

- sunt de preferat sulfamidele hipoglicemiante, per os cu acţiune scurtă în loc de

prescripţiile retard sau insulină.

2

Drogurile psihoactive:

- se administrează cu prudenţă deoarece dau importante reacţii adverse;

- administrarea în cure lungi şi doze neajustate determină somnolenţă, stări depresive,

sindroame confuzionale şi chiar comă;

- antidepresivele cele mai des utilizate (triciclidele) au efecte secundare anticolinergice:

uscăciunea gurii, atonie vezicală, constipaţii, aritmii;

- neurolepticile trebuie administrate în doze ajustate cu 50% faţă de adult;

- tranchilizantele sunt cele mai bine tolerate;

- hiptonicile, barbituricile trebuie evitate;

- medicaţia hormonala administrată în siropuri substitutive impune precauţii specifice;

- androgenii anabolizanţi se administrează cu discernământ (risc crescut de cancer de

prostată), estrogenii şi hormonii tiroidieni se administrează în doze mici;

- corticoizii se administrează în doze mici sub atenta supraveghere clinică şi de

laborator.

Diureticile – 38% din vârstnici iau diuretice – administrarea lor impune atenţie

specială şi supraveghere sistematică a curbei ponderale, a tensiunii arteriale în clino şi

ortostatism.

Laxativele, deşi vârstnicii au nevoie de ele, deseori ajung la abuz. Efectele

secundare ale abuzului pot fi: caşexie, hipercalcemie, alcaloză hipocloremică, carenţe

vitaminice şi mineralice.

La administrarea generală a medicamentelor la vârstnic se va avea în vedere faptul

că polimedicaţia frecventă poate determina interacţiuni şi interferenţe medicamentoase

traduse prin potenţare sau prin inhibiţia acţiunii medicamentului.

3