JUDITH SMITH

Acuzat de crim`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU.

ALCRIS

Capitolul 1

Patrick Ogilvie ateriz` \ntr-o dup`-amiaz` cald` devar` pe aeroportul din Nisa. Dup` ce cobor\ din avionse \ndrept` spre parcare cu servieta \ntr-o mân`, darnu apuc` s` fac` prea mul]i pa[i, c` se auzi strigat.

– Patrick, hei, Patrick!Luat pe nea[teptate, se opri \n mijlocul parc`rii, se

\ntoarse [i v`zu o fat` alergând spre el. Ar`ta mai multa b`iat, era \nalt`, slab`, \mbr`cat` \ntr-o pereche depantaloni strâm]i [i o jachet` de catifea, singurul ele-ment feminin al \mbr`c`min]ii ei fiind bluza alb` cu ogarnitur` de dantel`.

– Rae! Ce naiba cau]i aici? zise Patrick atât de uimit\ncât nici nu mai putu simula c` era \ncântat s-o vad`,lucru pe care \ns` Rae Dunhill nu p`ru s`-l observe; ea\ntinse bra]ele [i-l lu` de gât, apoi \l s`rut` de parc` nul-ar fi v`zut de foarte mult timp.

5

– M-a sunat Graham de diminea]` [i mi-a spus c` viicu avionul `sta, zise fata abia tr`gându-[i sufletul.Slav` Domnului c` te-am v`zut imediat, am venit \nultimul moment [i nu eram sigur` c` te mai prind. Cade obicei, traficul mi-a f`cut probleme.

– De fapt, avionul nostru a \ntârziat, trebuia s`ateriz`m acum o jum`tate de or`, \i explic` Patrick f`r`nici un zâmbet, \ncercând s` scape de mâinile ag`]atede gâtul lui. Stai la Nisa? Am crezut c` e[ti pe undevape Riviera Italian`!

– Stau aici, \ncuviin]` Rae f`cându-i cu ochiul.Patrick se \ncrunt`. N-ar fi trebuit s`-i spun` edi-

torului lor, Graham Clive, c` se duce la Nisa, sau celpu]in s` nu-i fi spus ora la care pleca avionul de laHeathrow. Ar fi trebuit s` [tie c` Graham va lua ime-diat leg`tura cu Rae. Oare ce altceva \i mai spuseseacesta?

– Stau la Bordighera, aproape de grani]a cu Fran]a,sunt cu ni[te prieteni americani, Alex [i Susan JaneHoltner, i se confes` Rae. |l mai ]ii minte pe Alex? Eleste cel care face desene animate. {tii tu, seriile aleahaioase cu indianul care ajunge la New York... mai [tiicum i-a r`mas scalpul pe un zgârie nori...

Patrick \ncuviin]` cu indiferen]`.– Da, umorul `la tâmpit care mie nu-mi spune nimic.

6

– Mie \mi place, zise Rae indignat`. Am fost coleg`de [coal` cu Susan Jane, era cea mai bun` prieten` amea [i am p`strat leg`tura. Ea [i Alex au o vil`minunat` la Bordighera. Vin \n fiecare var` aici pentrutrei luni; m-au invitat de multe ori s` stau aici cu ei,dar mereu am fost ocupat` cu altceva. |n sfâr[it, anul`sta am reu[it s` rup ceva timp pentru a fi cu ei.

– Aveai nevoie de o vacan]`, o aprob` Patrick, aimuncit prea mult \n ultimul timp.

– Ca [i tine, Patrick. {i tu ai nevoie de câteva s`pt`mânide soare [i distrac]ie, zise Rae strecurându-[i mâna pe subbra]ul lui, pe când ie[eau \n soarele care mai ardea \nc`,de[i era aproape de apus. Patrick duse mâna strea[in` laochi pentru a privi cerul albastru f`r` nici un nor [i-[i\ndrept` ochelarii de soare, care-i alunecaser` pe nas.

– Recunosc c ̀sunt foarte obosit, de asta am [i venit aici,pentru câteva s`pt̀ mâni de lini[te, zise el eliberându-[i osten-tativ bra]ul din mâna ei, sperând c ̀ea va \n]elege mesajul.

Dar Rae nu se descuraja atât de u[or.– Nu vei avea parte de lini[tea pe care o dore[ti

dac` stai la vreun hotel, \n Nisa. Trebuie s` vii cu minela Bordighera; a fost de fapt ideea lui Alex. Lui [i luiSusan le place s` aib` casa plin` de prieteni, abia a[tep-tau s` te cunoasc` de când le-am vorbit despre tine.

Patrick nu [tia cum s` se eschiveze.

7

– Le mul]umesc, sunt foarte amabili, dar eu mi-am rezer-vat deja camer` la hotel, nu mai pot schimba nimic acum.

Rae d`dea semne de ner`bdare.– Cum s` nu po]i? Nu te prosti, Patrick! Vila lor este

atât de confortabil`, n-o po]i compara cu hotelurilepe care eu nu le suport pentru c` te depersonalizeaz`.Putem suna chiar acum s` anul`m rezervarea. Ne valua câteva ore ca s` ajungem la Bordighera.

Iar`[i \ncepe, se gândi Patrick disperat, fata astasimte nevoia s`-mi fac` ordine \n via]`. Chiar de cum\ncepuser` s` lucreze \mpreun`, Rae \i spusese ce arede f`cut, luase hot`râri \n numele lui, de parc` i-ar fidat cineva dreptul de a o face, dar el nu se \mpotrivisepentru c` Rae Dunhill era o tip` pe care o admira.

La numai dou`zeci [i opt de ani ea avea deja dou`best seller-uri. Lui Patrick \i pl`cuse stilul ei \nc`dinainte de a o cunoa[te [i de a fi invitat s` ilustrezeo serie nou` de c`r]i la care lucra ea.

C`r]ile ei pentru copii erau extraordinare: origi-nale, sensibile, pline de duio[ie. Ca [i ea, de altfel, \[ispuse Patrick. Era o femeie fascinant`, cu o incredibil`energie, c`reia \i pl`cea s` pun` ordine \n vie]ileoamenilor cu care intra \n contact. Dar Patrick nusuporta ca femeile s`-i conduc` via]a [i s`-i spun` ceare de f`cut, chiar dac` asta era \n folosul lui.

8

– Prietenii t`i sunt foarte amabili, dar a[ prefera s`stau la hotel. |mi pare r`u. Nici nu \ncerc` s-opriveasc` \n ochi, sau s` simuleze c`-i pare r`u. Uite ceeste, Rae, sunt foarte obosit, nu m` \ncânt` s` fac con-versa]ie cu str`inii.

– Ar trebui s` \ncerci, Patrick, \ncepu ea, iar el \[ipierdu dintr-o dat` r`bdarea [i o repezi.

– Vrei s` \ncetezi s`-mi spui ce am de f`cut?O sim]i cum se \ncordeaz`. Fata avea o figur`

deosebit`, de[i nu se putea numi frumoas`: slab`, cupome]i proeminen]i, cu ochi negri sfredelitori, p`rnegru tuns b`ie]e[te, urechi mici.

Dup` ce se l`s` luat` prin surprindere, Rae \[ireveni numaidecât.

– Scuz`-m`, Patrick, n-am realizat c` am \ntrecutm`sura.

Patrick \ntoarse capul, \[i trecu valiza \n mânacealalt` \ndreptându-se spre zona \n care se parcautaxiurile, sperând c` Rae va \n]elege [i-l va l`sa \n pace.Dar ea n-o f`cu, ba dimpotriv`, continu` s` vin` dup`el. Patrick o ignor`.

– Graham mi-a spus despre Laura, zise ea, \mi parer`u, Patrick.

Patrick se crisp`, apoi sim]i cum ro[e[te.– Graham vorbe[te prea mult!

9

Patrick cinase cu Graham, chiar dup` ruperealogodnei lui cu Laura [i, dup` cum era de a[teptat, nuvorbise decât despre ea. Graham fusese un ascult`torbun, iar Patrick nu realizase c` vorbise prea mult,decât când era prea târziu.

– B`nuiesc c` le-ai spus tuturor prietenilor t`i cemi s-a \ntâmplat, poate c` de asta m-au invitat la vilalor. Ei bine, nu am nevoie de simpatia lor, sau a ta. Nusunt primul b`rbat p`r`sit de o femeie [i nu voi fi niciultimul! N-o s` mor din asta!

– Sigur n-o vei face, iar eu n-am spus nim`nuidespre Laura, zise ea pe un ton lini[titor, dar asta \lf`cu pe Patrick s`-[i piard` cump`tul [i mai tare [i sezburli ca o pisic` a c`rei blan` fusese periat` \nr`sp`r.

– N-am chef s` vorbesc despre Laura! izbucni el.Nu-i convenea s` vorbeasc` despre ea, dar nu putea s`nu se gândeasc` la ea. Cât timp va dura pân` va dep`[iaceast` durere? Nu era ca o durere de cap sau ca omigren`, c`ci avusese unele destul de puternice atuncicând muncea foarte mult [i prin fa]a ochilor \ncepeaus`-i treac` semne sinuoase care-l f`ceau s` i se\ntunece vederea. Dar pe atunci [tia c` poate s` scapede ele, putea s` ia ni[te pilule [i s` se odihneasc` \ntr-ocamer` \ntunecoas`.

10

Dar cu durerea pe care o sim]ea atât de puternicacum, nu putea face nimic. Nu [tia cât o s` dureze [inu exista nici un leac \mpotriva ei.

– O s` dureze mult pân` s` g`se[ti un taxi \n zonaasta aglomerat`, sublinie Rae. Las`-m` s` te duc lahotel, m`car.

El ezit`, ceea ce \nsemna un câ[tig pentru Rae.– Hai, vino, insist` ea [i-l lu` de bra], ducându-l pe

sub palmieri, [i descuie portiera Fiatului.– Bine, capitul` Patrick, dar nu vom discuta acest

subiect atât de dureros pentru mine. – Nici n-o s` pomenesc numele Laurei, promise Rae.Dar o f`cuse. Laura. Numele ei \i r`sucea un cu]it

\ntr-o ran` deschis`. Laura, cum ai putut s`-mi faci asta?Când era mai tân`r nu avea probleme, atr`gea

foarte multe fete [i asta nu pentru c` era un b`rbatprezentabil, nu gândise niciodat` a[a. Dar aflase \nc`din adolescen]` c` avea un farmec anume pentru care\l preferau fetele. Poate c` era statura lui: era binecl`dit, \nalt, f`cuse mult sport, era musculos [i se\mbr`ca bine.

Dar el crezuse dintotdeauna c` fetele \l pl`ceaupentru felul lui de a fi: era vesel, sociabil, râdea [iglumea mereu, c`ci nu luase niciodat` lucrurile \nserios pân` n-o cunoscuse pe Laura.

11

{i acum era la p`mânt [i nimeni [i nimic nu-l puteaface s` dep`[easc` situa]ia.

{tiuse de la \nceput c` Laura nu-l iubea a[a cum oiubea el. Poate c` pe el \l atr`sese tocmai felul ei recede a fi. Laura fusese o provocare dup` ce cunoscusemulte fete pe care le cucerise prea u[or. Dintr-o sin-gur` privire, el [tiuse c` fata \i furase inima. Fusese oexperien]` ciudat`, dar pân` atunci el nu [tiuse cumeste s`-]i bat` inima atât de repede.

Patrick realizase imediat c` Laura \i furase inima.Frumoas` [i de[teapt`, ea era vânat` de mul]ib`rba]i [i se compl`cea \n situa]ia asta; se deosebeade fetele \ntâlnite pân` atunci de Patrick. Aproapetoate fuseser` gata s` sacrifice totul pentru el, s` semute cu el, s`-i g`teasc`, s`-i spele. Nu [i Laura: eaera prea ocupat` cu agen]ia ei de rela]ii publice, nuera genul de femeie casnic`. Mâncau foarte des larestaurant, iar când o f`ceau acas`, el era cel careg`tea.

De fapt, \i pl`cea g`titul, [i [tia s` fac` [i alte lucruripractice, s` picteze, s` modeleze argil`, s` calce rufesau s`-[i \ngrijeasc` locuin]a. Avea mult` r`bdare cuoamenii, cu lucrurile. Indiferent ce ar fi f`cut, lui \ipl`cea s` fac` lucrurile bine, dar le f`cea chiar cu pasi-une când erau pentru Laura.

12

Laura... numele ei era ca un ecou, ca o muzic` pecare [i-o amintea cu drag. Laura era ca o diminea]`rece de iarn`, distant`, ca orizontul pe care-l v`zucând Fiatul lui Rae o lu` pe Promenade des Anglais,apoi de-a lungul ]`rmului.

El dorise permanent o fat` la care s` viseze, o fat`cu care s` vrea s` se c`s`toreasc` \ntr-o bun` zi, iarcând o v`zuse prima oar` pe Laura, ea se potrivise per-fect cu aceast` imagine: cu ochii aceia verzi, oblici, cade pisic`, pome]ii proeminen]i, p`rul blond, trupulzvelt [i tr`s`turi atât de delicate.

Odat` o \ntrebase:– Te-ai gândit vreodat` la b`rbatul cu care te vei

c`s`tori? Ce fel de b`rbat ]i-ar pl`cea? Desigur, el speraseatunci c` ea va spune c`-[i dorea un b`rbat ca el.

– Sigur c` da, cine nu se gânde[te la omul care-i vafi al`turi toat` via]a? Va trebui s` \mpart` totul cumine. B`rbatul care s` g`teasc` \n locul meu când suntobosit`, s` fac` cump`r`turile când eu am de lucrupân` târziu, care s` nu aib` preten]ia s`-l a[tept cum\l a[tepta mama pe tata, de parc` ea ar fi fost servi-toarea [i el st`pânul. Niciodat` n-a[ accepta o astfel derela]ie, mi-am spus asta \nc` din copil`rie.

Cum fusese atât de naiv? F`cuse tot ce-i spusese ea,\ncercase s` fie b`rbatul pe care [i-l dorea ea, dar totul

13

fusese \n zadar, Laura tot \l p`r`sise. De acum nu vamai fi sclavul nici unei femei. Sclavii sunt f`cu]i doarpentru a fi c`lca]i \n picioare, se gândi el. Poate c` [idin cauza asta l-a l`sat Laura. Fusese un naiv, semin]ise de la \nceput spunându-[i c` ea era o femeieprea ocupat` care nu avea timp pentru dragoste, c`era o femeie foarte ambi]ioas` c`reia afacerile \isec`tuiau energia [i-i captau toat` aten]ia. Dar el nu-[ipierdea speran]a c` \ntr-o zi Laura va da frâu liberemo]iilor sale, iar el va fi al`turi de ea, pentru a leprimi. Dar se \n[elase teribil. C`ci \n pofida tuturorcalit`]ilor pe care le-ar fi dorit ea la un b`rbat:dragoste, docilitate, tandre]e, \l p`r`sise pentru unb`rbat care era exact opusul acestui prototip. Pentruun b`rbat total nepotrivit ei, al`turi de care o femeiecare ea nu putea s`-[i afle fericirea.

Patrick nu-[i revenise \nc` de pe urma [ocului.Cine ar fi presupus c` se vor \ntâmpla toate astea? |[imai f`cuse el probleme, ce-i drept, c` \ntr-o zi Laura vag`si un b`rbat care va ajunge mai aproape de inima ei,lucru pe care Patrick era con[tient c` nu-l reu[ise, darniciodat` nu crezuse c` acesta ar putea fi Josh Kern.

Era tipul fermierului agresiv [i prost crescut dinYorkshire, a c`rui mitoc`nie s`rea \n ochi imediat.Bine\n]eles, o pusese la punct pe Laura din primele

14

cuvinte. Patrick nu-[i imaginase c` Laura l-ar puteaplace pe acest Josh. Ea era o femeie sofisticat`, fru-moas`, ce putea s` aib` comun cu un neanderthal,care distrugea totul \n calea lui, prin lipsa de tandre]e[i farmec? Nu [i-l imagina schimbând scutecele copilu-lui, sau preg`tindu-i Laurei cafeaua.

De cum \l cunoscuse, Laura repetase denenum`rate ori cât \i displ`cea individul, [i Patrickchiar o crezuse, pân` când, ajungând \ntr-o dup`amiaz` pe nea[teptate acas` la ea, \l g`sise acolo. Nufusese nevoie ca Laura s`-i spun` c` s-a \ndr`gostit deacel individ, se vedea de la o po[t` dup` felul \n care-lprivea, dup` cum i se adresa. |nflorise, era toat`numai pasiune [i tandre]e.

Patrick se bloc`. Privindu-l, Rae observ` c` se \ncor-dase subit [i-i puse o mân` pe bra].

– Patrick, nu vreau s` te v`d trist!El \[i tr`sese mâna, cu oarecare brutalitate.– De câte ori s`-]i mai spun c` nu vreau s` fiu con-

solat? Las`-m` \n pace, Rae! Sim]ea nevoia s` fie singur c`ci durerea \i pulsa

prin fiecare ven`. |[i dori ca Rae s` nu-l fi a[teptat laaeroport.

– La ce hotel stai? \l \ntreb` ea trezindu-l din gân-duri, iar când el \i spuse numele acestuia, ea ad`ug`:

15

a, da, [tiu, acel hotel din secolul nou`sprezece, cu bal-coane din fier forjat. Apoi Rae \[i strecur ̀ ma[ina cu\ndemânare prin traficul acela aglomerat care se derula de-alungul Promenadei des Anglais, apoi pe Baie des Anges.

– Cum merge noua ta carte? o \ntreb` el brusc, iarea fu nevoit` s`-i r`spund`.

Rae scrisese c`r]i pentru copii \nc` de pe vremeastuden]iei. Una dintre primele ei povestiri devenisebest-seller, apoi fusese ecranizat`, aducându-i faima [idac` nu bog`]ia, m`car independen]a financiar`.

Patrick fusese entuziasmat când ea-i ceruse s`-iilustreze o carte, ceva care avea la baz` o legend`. Avea[ansa s` lucreze cu o scriitoare pe care o admira [i ol`sase pe Rae de la \nceput s` fac` lucrurile \n felul ei.

Poate c` asta fusese prima lui gre[eal`. Poate c`s`rise prea repede s`-i satisfac` toate capriciile. Atât eicât [i Laurei. Nu m-am impus niciuneia, le-am l`sat s`fac` ce-au vrut din mine, se gândi Patrick. Oare Lauraajunsese s` m` dispre]uiasc`? se \ntreb` el. Dar gata deacum, Patrick, nu te mai gândi la ea.

P`r`sir` Promenade, luar` o curb`, apoi alta. Briza\i d`du p`rul peste cap, iar el \ncerc` s` [i-l aranjezedup` ce o surprinse pe Rae aruncându-i o privire dis-cret` cu coada ochiului. Rae \ncerca s`-i ghiceasc` gân-durile, ceea ce pe el \l f`cu s` devin` [i mai rigid.

16

– Gata, ai ajuns, zise ea tr`gând ma[ina \n fa]a hotelului.– |]i mul]umesc, Rae, [i \ncerc` s`-i zâmbeasc` dar

nu reu[i decât o grimas` jalnic`. Nu era vina ei c`r`m`sese el f`r` logodnic`, nu trebuia s` fie atât demoroc`nos cu ea.

– Mi-a f`cut pl`cere s` te aduc, zise Rae punându-io mân` pe bra]. Patrick...

– Rae! F`r` \ntreb`ri, te rog.– |mi promi]i cel pu]in c-o s` vii la sfâr[itul

s`pt`mânii la Bordighera? O s` facem un gr`tar, Alexeste renumit pentru asta. Te rog s` vii!

– De câte ori s`-]i repet, Rae? s`ri el, speriindu-se depropria-i voce care suna cam hodorogit. Te-am rugat s`m` la[i \n pace! {i nu m` mai privi a[a! Patrick \ncerc`s` se calmeze dar f`r` succes, se sim]ea foarte \ncor-dat. V`zu atunci cum fetei \i tremura mâna pe volan.

De ce naiba m` r`zbun pe ea? Este atât de mic`, cutoate preten]iile de conduc`tor, \n pofida aerului ei desiguran]`.

– Bine, Rae, zise el \ntr-un târziu, o s` vin sâmb`t`seara. Dar numai \n acest weekend.

– Va fi grozav! se entuziasm` ea. Sunt atât defericit`, Patrick! O s` ne distr`m bine, iar tu o s`-i\ndr`ge[ti pe Alex [i Susan Jane, sunt un cuplu foartesimpatic.

17

– Le va trebui umor dac` vor sta cu mine, zisePatrick \ngândurat.

Rae \ncepu s` râd`, apoi brusc deveni serioas`.– Patrick, [tiu c` nu vrei s` vorbe[ti despre asta,

dar trebuie s` te \ntreb... Laura... m` \ntreb ce-ar zicedac` ar afla c` e[ti cu mine... mai ales \ntr-un weekend.Mi-amintesc c` nu i-a picat prea bine când a trebuit s`-]ischimbi planurile [i s` nu te mai vezi cu ea la Amsterdam,din cauza lucr`rilor care ne a[teptau la Roma. Sper c` nuv-a]i certat atunci... Ea nu era... geloas` pe mine, sper? Nuvreau s` fi fost eu cauza desp`r]irii voastre.

Rae se opri brusc din [irul ei de vorbe, ro[ind.Patrick pufni dispre]uitor.– Ce idei ciudate ai, Rae! Parc` Laura a f`cut atunci

o remarc` stupid` legat` de noi doi...Rae se \nvine]i.– O, nu...– Stai lini[tit`, nu din cauza ta ne-am desp`r]it.

Laura se folosea de tine drept pretext, iar eu i-am spusc` nu trebuie s` se prefac` nici un moment c` ar credece auzea!

– Da, ar fi fost o prostie, \ncuviin]` Rae palid`, f`r` chef.Patrick fixa fa]ada hotelului, ridicat \n timpul celui

de al doilea Imperiu, \ntr-un stil pompos, cu preamulte decora]iuni.

18

– Patrick, \nc` odat` \]i spun...\mi...– Rae, te rog s` nu repe]i c`-]i pare r`u, n-a[ mai

suporta asta!Un claxon puternic readuse aten]ia amândurora

asupra drumului. Era un co[mar s` g`se[ti un loc deparcare la Nisa. Uneori oamenii parcau ma[inile pedou` sau trei rânduri.

Ma[ina lui Rae bloca drumul \n acel moment. Eatrase puternic de volan [i urc` ma[ina pe trotuar, pentrua face celui din spatele ei loc s` treac`. |n trecere [oferul\i spuse o grosol`nie \n francez`, dar ea continu` s`-[icear` scuze. Dar dup` ce trecu de ea, el f`cu ceea ce arfi f`cut orice francez care are probleme cu o [oferi]`, se\ntoarse [i o privi. De fapt, Rae era o femeie foarte [ic.

– Ar trebui s` cobor \nainte s` prime[ti amend`pentru c` te-ai urcat pe trotuar, zise Patrick,deschizând portiera ma[inii.

– Ce zici, n-ar fi mai bine s` te iau eu de la hotelsâmb`t` diminea]a? La zece de exemplu? Am puteaajunge la timp pentru prânz. S` ai pa[aportul la tine,Patrick, \i mai spuse ea.

Patrick d`du din cap [i o lu` la fug` spre hotel.Peste câteva minute era deja \n camera cu vedere spreBaie des Ange, cea plin` de palmieri. Se dezbr`c`, f`cuun du[, trase transperantele [i dormi bine câteva ore.

19

Se hot`râse s` plece pe Coasta de Azur, pentru c`nu cuno[tea prea bine locurile [i nu avea cu cine s` se\ntâlneasc`. Mai \ncerca \nc` s`-[i dea seama ce se\ntâmpla cu el. Tot ceea ce [tia era c` nimic din via]alui nu va mai fi la fel, nici chiar el \nsu[i [i c` va trecemult timp s` se obi[nuiasc` cu ceea ce i se \ntâmplase.

Cin` \ntr-un restaurant mic din apropierea hotelu-lui, c`ci hotelul lui, ca toate hotelurile fran]uze[ti mici,nu avea restaurant; se plimb` \mbr`cat \n jean[i albi [itricou, b`u o bere pe o teras`, apoi se culc` din noucu zgomotul f`cut de traficul ora[ului \n urechi.

Diminea]a se trezi, b`u o cafea, mânc` un croissant [if`cu plaj` pân` la ora prânzului. Mânc` din nou, se\ntoarse la hotel, dormi din nou, cin` la acela[i restaurant,se plimb` seara, b`u o bere [i iar dormi. Trecur` conformacestei rutine care \i mai alin` suferin]a [i-l introduse \nmonotonie, apoi veni sâmb`ta [i sosi Rae, cu p`rul ei tunsscurt, \n b`taia vântului. |mbr`cat` \ntr-o rochie de bum-bac alb` cu flori violete [i frunze verzi, ea-l \ntreb`:

– Gata, Patrick?El \[i luase un sac cu câteva lucruri de noapte, \l

arunc` \n spatele ma[inii, se a[ez` lâng` ea [i pornir`.Rae conducea bine [i vorbea despre ideile ei pentru onou` ilustra]ie de carte. La punctul vamal se a[ezar`dup` ma[inile care se aflau acolo.

20

– Grani]a este cam aglomerat` sâmb`ta. Ce-o s` facidup` ce termin`m lucrul la c`r]i, Patrick? Te \ntorci laNew York?

El scutur` din cap f`r` a o privi. Ar fi vrut s` fiefoarte departe de tot ceea ce \nsemna Laura. Dac` se\ntorcea acolo ar fi dat peste ea f`r` s` vrea.

– {i atunci, ce-o s` faci? insist` Rae.– Cred c` m` stabilesc \n Italia.O sim]i cum se crispeaz`, se vedea c` nu se a[tep-

tase la acest r`spuns.Trecur` grani]a la câteva minute dup` aceea,

apoi o luar` pe autostrada c`tre Bordighera, [iPatrick se l`s` furat de frumuse]ea peisajului cum`slini [i arborii de bougainvillaea. Deodat` Rae\ncetini [i introduse o fi[` metalic` \ntr-un panouelectronic montat la poart`. Por]ile se deschiser`imediat, iar Patrick se uit` cu ochi mari la vila decare se apropiau: era o construc]ie enorm`, cu câte-va niveluri, pere]ii albi, acoperi[ul ro[u dec`r`mid`, obloane negre. Un brad cre[tea foarteaproape de cas` iar conurile lui c`deau pe aleea dinfa]a acesteia; se vedeau ghivece \n care cre[tea gera-nium, o pisic` t`rcat` dormea chiar \n fa]a u[ii de laintrare, mireasma trandafirilor [i a iasomiei umpleaaerul, era, \ntr-un cuvânt, un loc minunat.

21

– Cum ]i se pare? \ntreb` Rae.Alex [i Susan Holtner le ie[ir` \n \ntâmpinare.– Bine a]i venit, spuse Alex \ntinzându-i mâna. Era

un b`rbat \nalt, trecut de patruzeci de ani, cu p`rulro[cat, musta]a sub]ire, ochelari [i pistrui.

– Bine v-am g`sit [i mul]umesc pentru invita]ie. Eusunt Patrick Ogilvie, spuse el \ncercând s` nu se uiteinsistent la so]ia acestuia. Nu era prea u[or, c`cifemeia era uluitor de frumoas` [i purta cel mai minus-cul bikini pe care-l v`zuse el vreodat`. Era \nalt`, sexy,genul de femeie care fur` min]ile oricui, mult maitân`r` decât so]ul ei. Avea p`rul castaniu ro[cat, fa]a\ncadrat` de bucle, ochii \i erau alba[tri, nasul cârn [igura cu buze pline.

– Susan Jane, so]ia mea, i-o prezent` Alex Holtner,iar Patrick \i intinse mâna, \ncercând s` nu se uite preainsistent la trupul acela minunat.

– Rae ne-a \nnebunit, mereu ne vorbe[te de tine,abia a[teptam s` te cunoa[tem, zise femeia. Alex estedeja gelos pe tine!

– A[ fi vrut s` am jum`tate din talentul t`u, dar dinp`cate nu [tiu decât s` fac benzi desenate, interveni [iAlex Holtner.

– Da, sunt nemaipomenite, nu mi-a sc`pat niciuna, zise Patrick zâmbind.

22

– Acum, dup` ce am terminat cu complimentele,Rae \]i va ar`ta camera ta. Te a[tept`m s` mânc`m aici,pe teras`.

– Ar fi grozav, zise Patrick. B`nuiesc c` este foartecald \n interiorul vilei.

Alex \[i lu` so]ia de umeri, iar Patrick sim]i o durereputernic` \n dreptul inimii, spunându-[i c` el nu vaavea parte de asemenea gesturi intime cu fiin]a iubit`.

Spre sear`, \ncepur` s` se adune prietenii caresoseau cu ma[inile lor sau pe jos, c`ci unii veneau dela vilele al`turate. Locul \n care urma s` aib` loc petre-cerea se afla aproape de plaj`, iar invita]ii, dac` doreau,puteau s` fac` baie \n piscina aflat` \n spatele casei,unde se afla [i un bar cu mese la care fiecare putea s`bea ceva r`coritor. Lumini colorate erau atârnate princopaci [i muzica pop r`zb`tea pân` departe. |nainte de\nceperea petrecerii Patrick \i ajutase s` duc` scaunele,tacâmurile, t`vile cu sticle [i pahare pe teras`.

Unii dintre musafiri \notau \n piscin`, al]ii dansau,se plimbau, discutau.

Patrick \ncerc` s` se ata[eze unuia dintre grupuri[i la un moment dat inima \i tres`ri când v`zu dinspate o fat` cu p`rul blond ca al Laurei. F`cu câ]ivapa[i spre ea, dar tocmai atunci muzica se opri [i fata se\ntoarse spre el. Nu sem`na deloc cu Laura. Inima lui

23

Patrick \[i reg`si ritmul obi[nuit, dar fata \l priveaintrigat`, de parc` i-ar fi surprins privirea concen-trat` asupra ei. Avea ochi alba[tri, dup` cumremarc` el cu triste]e, nu avea mai mult de dou`zecide ani, dar tr`s`turile ei erau mai pline, maigeneroase, mai conturate decât ale Laurei. Patrick\ntoarse capul dezam`git, sorbi vinul r`mas \n pahar[i \l puse jos.

Fata \l privea cu mult` aten]ie acum, de parc` ar fisim]it c` el se concentrase o vreme asupra ei.

– Vino s` dansezi cu noi, se auzi o voce [i el se\ncord` \ntorcându-se spre direc]ia din care seauzise. Era sigur c` vocea apar]inea fetei pe care ofixase. Avea o voce de copil, iar dup` accent p`reaa fi americanc`. Vreo rud` a lui Alex? |[i aminti c`la prânz se discutase despre o nepoat` a acestuia,student` la arte, care venea direct de la Floren]aunde studiase arta Rena[terii la ni[te cursuri devar`.

– Vorbe[ti engleza? \l \ntreb` fata privindu-l cuochii ei alba[tri, cu gene puternic conturate cu aju-torul rimelului. Pe moment, Patrick fu luat prin sur-prindere de invita]ia adresat` de gura cu buze atât degeneroase. Fata avea o rochie cu decolteu \ndr`zne]\n care se putea vedea clar locul de unde \ncepeau

24

sânii. Ea veni mai aproape, \ntinse o mân`, iar el sesim]i tentat pe moment. Putea pretinde, atâta cât duradansul c-o ]ine \n bra]e pe Laura. Dar \n ultimulmoment o refuz` dezgustat.

– Mul]umesc, eu nu dansez, spuse el brusc, se\ntoarse [i plec`. Ar fi fost o nebunie s` danseze cuea, s-ar fi aflat \n situa]ia unui alcoolic care se maip`c`le[te cu un pahar spunându-[i c` nu va firiscant. N-o va uita niciodat` pe Laura \n felul `sta[i nici n-ar fi corect s-o foloseasc` pe fat` ca pe omarionet` pentru fanteziile lui. Era atât de tân`r`,avea pielea ca o piersic` [i o senzualitate aproapeincon[tient` a [oldurilor. Fata \i stârnise interesulprin asem`narea cu fiin]a iubit`. Era clar c` nu maiputea sta acum la petrecere. Se dep`rt` de muzic`,de lumini, de râsete, de voci, se strecur` printrecopaci, \[i scoase sandalele, [i se plimb` descul] peplaj`. Merse f`r` s` [tie unde va ajunge, apoi sea[ez` pe ]`rmul m`rii unde st`tu aproape o or`,purtat de gânduri, dup` care se ridic` brusc, \[i scu-tur` nisipul de pe pantaloni [i porni \napoi sprevil`.

Lumea se distra, mânca [i bea; reu[i s` se strecoare\n cas` f`r` a fi observat, se duse direct \n camera lui[i se culc`.

25

Afar`, petrecerea era \n plin` desf`[urare. Reu[i s`adoarm` dar nu pentru mult timp c`ci deodat` u[a sedeschise brusc [i p`trunser` \n camer` câ]iva b`rba]i\mbr`ca]i \n uniforme.

– Ce naiba faci aici? \ntreb` unul dintre ei. Se \nvâr-tir` apoi prin \nc`pere, p`zindu-l de parc` s-ar fi a[tep-tat ca el s` fac` o mi[care violent`. Patrick observ` c`erau \mbr`ca]i cu uniforme de poli]ie, pe care scria culitere mari Carabinieri. Ce naiba se \ntâmplase?

– E[ti Patrick Ogilvie?Patrick se \ntoarse spre cel care-i vorbise, un b`rbat

scund care p`rea s` aib` vreo patruzeci de ani, o figur`de b`t`u[, neb`rbierit.

– Da, eu sunt Patrick Ogilvie. Dumneata cine e[ti?De ce a]i dat buzna \n \nc`pere?

– Sunt ofi]erul Saltini de la Poli]ie. |mbrac`-te, nu-miplace s` discut cu oamenii care dorm goi \n pat. Cuastea ai fost \mbr`cat asear`? zise omul privind sprehainele lui Patrick, aruncate pe un scaun. Ai fost peplaj`? De unde sunt petele astea? Ap` s`rat`? Nisip? Unaltul \i \ntinse un sac de plastic \n care omul puse\mbr`c`mintea lui Patrick.

– De ce-mi lua]i hainele? Ce se \ntâmpl`? repet`Patrick, deranjat de felul \n care fusese trezit [i der`ceala pe care o sesiza \n ochii b`rba]ilor.

26

Saltini \l \ntreb`, cu mai mult calm de data asta:– De când ai venit \n camer`?– Nu [tiu, bâigui Patrick, am venit [i m-am culcat

imediat. Poate de vreo dou` ore.– E[ti sigur? Nu de o or`?– Nu, cred c` de dou` ore.– Atunci, \mbrac`-te [i vino cu noi la sec]ie.– Nu fac nici o mi[care pân` când nu mi se spune

ce s-a \ntâmplat!Saltini f`cu un gest cu capul spre u[` [i ceilal]i

poli]i[ti ie[ir` imediat.– A fost atacat` o fat`.– Rae? Sper c` nu ea.– Nu, domnule, nu a[a se nume[te, este o ameri-

canc` blond` cu care ai fost v`zut vorbind, la petre-cere.

– Da, mi-amintesc, am refuzat-o la dans.– Unii te-au v`zut privind-o insistent.– Da, sem`na foarte mult cu o cuno[tin]` a mea.

Dar cred c` i-am spus numai c` nu dansez, nimic altce-va.

– Descrierea atacatorului, f`cut` de fat`, sepotrive[te mult cu felul \n care ar`]i.

27

Capitolul 2

Doi ani trecuser` de la acest incident, iar Patrick\nc` mai avea co[maruri. Nu \n fiecare noapte ci doaratunci când era obosit [i \ncordat.

|[i aminti cum ofi]erul Saltini \l l`sase pe unsubaltern s`-l p`zeasc` pe când se \mbr`ca. Patrick\ncepuse s` arunce pe el \n mare grab` lucrurile, defapt pusese ce-i c`zuse mai \ntâi \n mân`, lenjeriecurat`, un tricou alb [i o pereche de jean[i negri, fiindnevoit s` se \ncal]e cu ni[te pantofi sport c`ci Saltini \iluase sandalele cu care fusese pe plaj`. El ceruse voies` se duc` la baie, [i i se permisese s-o fac`, se sp`lasepe fa]`, se piept`nase dar f`cuse astea cu u[a deschis`,din ordinul lui Saltini.

– Chiar trebuie s` te postezi aici, \n fa]a u[ii? \l\ntrebase el.

28

– Ordinele trebuie respectate.Patrick [tia c` este nevinovat, dar cu toate astea

fiind foarte \ncordat, \ncepu s` transpire exagerat demult, s` i se usuce gura, iar capul \i plesnea de\ntreb`ri. De ce d`duse fata descrierea lui? Ce se va\ntâmpla acum? Unde-l vor duce? Ce ar trebui s` fac`el?

– S` mergem, spuse ofi]erul cel tân`r [i-l \n[f`c` debra], \mpingându-l apoi pe sc`ri. |mi pare r`u pentrudumneata, mai spuse el, f`r` \ns` a sl`bi strânsoarea.

Patrick nu avea nevoie nici de mila [i nici de com-pasiunea acestuia dar nu spuse nimic. Nu era compa-siune ceea ce citea \n ochii ofi]erului. Era con[tient c`nu putea fi acuzat, a[a c` nu \n]elegea de ce era supusla un asemenea tratament.

|ndreptându-se spre ie[irea din vil`, \[i amintiunde st`tuse cu Rae, vorbind [i bând un pahar deMartini \nainte de \nceperea petrecerii, \ntr-una din\nc`perile vilei, o camer` imens`, cu pardoseal` demarmur`, [i multe picturi.

Acum, vila era plin` de lume, dar invita]ii st`teauretra[i, f`r` s` scoat` o vorb`. To]i \ntoarser` capul laivirea lui [i el ro[i, de parc` privirile lor \l f`cuser` s`se simt` vinovat. Atunci \n]elese c` toat` lumea, f`r`nici o excep]ie, considera c` el o atacase pe fat`.

29

Alex Holtner se afla \n mijlocul invita]ilor s`i, se\mbr`case cu jachet` de parc` i-ar fi fost frig, era palid[i avea un aspect jalnic comparat cu momentul \n carese f`cuser` prezent`rile. |l privi lung pe Patrick, cu ur`chiar, apoi se ridic` de pe scaunul pe care era a[ezat [ivru s` vin` spre el pentru a-l lovi. Susan Jane Holtnerse afla lâng` so]ul ei [i puse mâna pe um`rul luioprindu-l la timp. Din fericire, Patrick fu scutit deprivirile acuzatoare ale invita]ilor c`ci dup` o secund`fu evacuat din \nc`pere. Era noapte, dar poli]iaaprinsese faruri puternice pentru a lumina locul caziua. Peste tot se vedeau ma[ini de poli]ie, iar ofi]eriise mi[cau de colo-colo absorbi]i de ceea ce f`ceau. Darcând Patrick fu scos pe u[a vilei \nlemnir` to]i. |n tre-cere el o z`ri [i pe Rae; era alb` la fa]`, ochii \i ardeau.Fata \l v`zu \n ultimul moment [i deschise gura deparc` ar fi vrut s`-i spun` ceva. Oare [i ea \l consideravinovat? Ea \l cuno[tea mai bine decât ceilal]i!

Patrick \[i dori s` poat` vorbi cu ea, s`-i explice c`nu are nici un amestec \n ceea ce s-a petrecut. Oare eal-ar crede? P`rea atât de [ocat`! Iar dac` Rae \l credeacapabil s` violeze o fat`, [i el trebuia s` se considerecapabil de un astfel de gest. Sim]i undele de ur`str`b`tând pân` la el dinspre cei prezen]i.

30

Dup` câ]iva ani, când \[i amintea de cele \ntâm-plate era la fel de dezorientat, [i avea aceea[i impresie,c` tr`ie[te un co[mar. Tot mai spera c` dac` se va trezilucrurile vor fi altfel. Pe atunci [tia c` nu are de ales [ise l`sase dus de poli]i[ti. Pe când ma[ina ie[ea dincurtea vilei un poli]ist din spatele lui \i puse o mân`puternic` pe ceaf` [i-i ap`s` capul \n jos.

– Paparazzi! \i explic` el, iar Patrick, aflat sub influ-en]a celor petrecute, nici nu \n]elese semnifica]ia ges-tului. Apoi, pe m`sur` ce ma[ina \nainta auzi [i v`zuoameni furio[i care se repezeau spre ea lovind cupumnii, \mpingând-o din ambele p`r]i. Se aprindeaublitzuri, oamenii strigau la el [i proferau amenin]`ri.|n momentul acela ma[ina demar` \n vitez`, Patrick fu[i el aruncat \n fa]`, iar poli]istul din spatele lui \lapuc` de gulerul c`m`[ii pentru a nu se lovi cu capulde parbriz. Era ame]it, \l durea capul [i urechile \i zvâc-neau. Drumul nu dur` prea mult [i la coborâre fu\ntâmpinat de al]i oameni care rosteau acelea[iamenin]`ri. Unul dintre poli]i[ti \i puse o p`tur` pecap [i-l conduse spre cl`dire.

Prima persoan` pe care o v`zu imediat ce \l duser`\ntr-una din \nc`perile sec]iei de poli]ie fu un medic.

31

Acesta \i ceru s` se dezbrace [i-l examin` atent. LuiPatrick i se p`ru c` omul târâia microscopul pe trupullui c`ci \i examin` extrem de minu]ios fiecare orificiu,fiecare por al pielii, fiecare fir de p`r, \i lu` probe deurin`, de sânge, chiar [i de transpira]ie. |i lu` probe desub unghii, din gur`, \n timp ce Patrick suporta totulcu stoicism.

Când ajunse din nou \n biroul locotenentului era[i mai sup`rat, dar \ncepuse s` gândeasc` din noucoerent. Primul [oc trecuse: putea s` lupte acum pen-tru via]a lui.

– Vreau un avocat, ceru el. Am acest drept, nu-mipoate fi refuzat. Va trebui s` fie vorbitor de limb`englez`, sau mai bine m-a[ adresa consulului, m-arajuta mai mult.

– Toate la timpul lor, domnule Ogilvie. Ai dreptulla asisten]` juridic` dar aceasta este doar o audierepreliminar`, nu e[ti acuzat \nc`, a[a c` va trebui s` sta-bilim mai \ntâi dac` ai \ntr-adev`r nevoie de avocat,sau \]i recuno[ti vina de bun`voie?

– Nici vorb`, n-am f`cut nimic.– Stai jos, domnule Ogilvie, zise locotentul, vrei

ni[te cafea?Patrick \ncuviin]`.– Cu zah`r, cu fri[c`?

32

– Numai cu zah`r, zise Patrick, iar ofi]erul ridic`receptorul d`du un ordin scurt, dup` care se l`s` \nscaun [i lu` un creion de pe biroul din fa]a lui.

– Acest interviu va fi \nregistrat... \ncepu locote-nentul. Particip`...

Era vorba despre ceilal]i doi b`rba]i, \mbr`ca]i civil,pe care locotenentul \i prezent`. Patrick nu-[i maiamintea dup` ani, numele ci numai privirile lorurm`rindu-l.

Patrick avea s` petreac` trei ore \n noaptea aceea,\n acea \nc`pere, reluând subiectul de zeci de ori c`cilocotenentul era un individ foarte meticulos, obsedatde detalii. El reveni de câteva ori la \nceputul petre-cerii când ceilal]i invita]i remarcaser` c` Patrick o fixape fat`.

– De ce nu-]i puteai lua ochii de la victim`, dom-nule Ogilvie? Mul]i martori au observat atitudineadumitale, au v`zut c` ai fixat-o toat` seara. Ofi]erul lu`o foaie pe care era scris ceva. Am aici m`rturiile celorcare au observat c` nu ]i-ai luat ochii de la fat`, foartemult timp. De ce ai fixat-o insistent, domnule Ogilvie?

Era singurul punct \n care Patrick se sim]ea pu]invinovat, neputând s` ofere o explica]ie plauzibil`. Deaceea era foarte stânjenit pentru c` ofi]erul insistaasupra acestui lucru. Cu jum`tate de glas, el zise:

33

– V-am spus, sem`na mult cu o cuno[tin]`.Ofi]erul \l privi cu ochii miji]i.– Care cuno[tin]`, cum se nume[te?Patrick bâigui.– O fat` care mi-a fost cândva foarte apropiat`. – Domni[oara Laura Grainger?Patrick sim]i vorbele lui ca pe un du[ rece.– Nu v-am spus numele ei, de unde-l [ti]i? R`mase

incapabil de a-i r`spunde timp de câteva secunde.Cine v-a spus despre Laura?

Apoi \[i d`du seama, Rae le spusese. Oare ea \lv`zuse privind-o insistent pe fat`? Oare [i ea sesizaseacea asem`nare dintre fat` [i Laura? El sesizase aceaasem`nare \ntr-un mod foarte ciudat, acum i se p`reac` o are \n fa]a ochilor chiar pe Laura, pentru ca \nminutul urm`tor orice asem`nare s` dispar` la fel cumo mân` care atinge brusc suprafa]a apei distruge u[oro imagine conturat`, l`sând \n urm` doar valuri mici.

Ce crezuse Rae când \l v`zuse privind-o pe blond`?Ce crezuse ea când auzise mai apoi c` fata fusese ata-cat`? De asta vorbise ea poli]iei despre Laura? OareRae \l considera vinovat, credea c` el o atacase pe fat`pentru c` semna cu Laura? {i tocmai acum el se afla\ntr-un maxim de instabilitate: acum, \n mintea lui,cele dou` femei erau identice. Problema lui Patrick era

34

s` evite s` le mai asemene pe cele dou` femei, dar pem`sur` ce acest interogatoriu \l uza [i-l obosea tot maimult, asem`narea dintre cele dou` femei devenea oproblem` tot mai mare. Erau amândou` palide,blonde, slabe, cu p`r lung [i trupuri zvelte. Dansau \nmintea lui ca dou` fl`c`ri aprinse; se unduiau \n fa]aochilor lui pentru a-i adânci starea de confuzie,\mpiedicându-l s` gândeasc` limpede.

– A[adar, erai distrus c` te-a p`r`sit iubita,domni[oara Grainger, cu care erai logodit, repetapoli]istul. Erai sup`rat, umilit. Orice b`rbat ar fi, dac`i-ar sufla altul logodnica. B`nuiesc c` ai fi vrut s` leucizi pe amândou`!

Patrick p`li.Nu, Laurei nu i-a[ putea face r`u, se gândi el, dar

lui Kern, cu mare pl`cere, l-a[ ucide f`r` umbr` deregret.

– La aceast` petrecere ai v`zut-o pe fata asta care\]i amintea de femeia pe care o iube[ti, care te-atr`dat. Ce-ai sim]it atunci, domnule Ogilvie? De aceeaai fixat-o?

El crezuse la \nceput c` era chiar Laura. Pentru unmoment crezuse c` ea \l urmase \n Italia [i venise s`-ispun` c` regret` ce-i f`cuse, c`-l iubea pe el, nu peKern.

35

Toate acestea trecur` ca un flash prin mintea lui,dar când fata \ntorsese capul spre el, Patrick realizasec` se \n[elase. I se p`ruse c` sufer` o c`dere de la mare\n`l]ime atunci, de la cer la iad. |l privi pe ofi]er, f`r`a-l vedea.

– Martorii spun c` aveai o expresie destul de ciu-dat`, zise poli]istul, f`r` a-[i lua ochii de la Patrick.Apoi te-ai \ntors cu spatele spre ea, iar fata a venit ladumneata. Ce ]i-a spus atunci, domnule Ogilvie?

– M-a \ntrebat dac` vreau s` dansez, zise Patrickabsent, c`ci \i repetase asta de zeci de ori. Uneori,Patrick sim]ea nevoia s` inventeze ceva nou doar pen-tru a \ntrerupe monotonia, dar nu era destul denebun s-o fac`, nu \nc`. O dat` ce ar fi f`cut-o era pier-dut.

– Asta este tot ce ]i-a spus?– Martorii au declarat c` mi-ar fi spus mai multe?– Domnule Ogilvie, trebuie s` insist pe detalii;

a[adar, domni[oara Cabot a venit la dumneata...– Cabot? Era prima oar` când se men]iona numele

fetei. A[a se nume[te?Ofi]erul a[tept`, pândindu-l cu r`bdarea unui

pescar, c`ruia \i mu[c` prada.– Antonia Cabot, spuse locotenentul, iar \n mintea

lui Patrick se f`cur` ni[te leg`turi ciudate, de parc` ar

36

mai fi auzit numele acesta: [i poate \l auzise de la Raesau de la Holtneri care vorbiser` despre nepoata lor,student` la arte, recent \ntoars` de la Floren]a.

– Antonia Cabot, zise el \nfiorându-se. Fata avea unnume frumos [i era chiar atr`g`toare.

– Da, este o fat` frumoas`, tân`r`, blond`, oricineo dore[te...

Patrick [i-o aminti cum o v`zuse prima dat`, dan-sând cu un alt b`rbat, cu trupul ei senzual [i cum fata\i zâmbise, apoi venise la el, f`cându-i o invita]ie \nmod incon[tient. Iar el fusese furios pentru c`sem`na cu Laura, dar nu era Laura, [i din cauzaasta...

|nghi]i \n sec, sim]indu-se r`u, iar trupul i seacoperi de o transpira]ie rece.

– Atunci ai dorit-o, domnule Ogilvie.Patrick ar fi vrut s` strige:– Da! Pentru c` era adev`rat. Da, o dorise. Se uitase

la acel trup frumos, la fa]a aceea delicat`, o dorise darea nu era Laura, iar pe el nu-l interesa o aventur` de onoapte cu o fat` necunoscut`, numai pentru c` easem`na cu Laura, pentru c` el o iubea pe Laura, a[a c`-i\ntorsese spatele. Dar de ce afirmase fata c` b`rbatulcare o atacase era el? Oare chiar a[a spusese ea?Min]ise inten]ionat sau fusese derutat`?

37

– De ce nu-mi spune]i ce s-a \ntâmplat? |mi tot pune]i\ntreb`ri, dar nu r`spunde]i la ale mele. Fata a fost atacat`la petrecere? |n gr`din`? |n cas`? N-a v`zut nimeni nimic?Trebuie s` fi v`zut cineva ceva, erau atâ]ia oameni.

– Te-au v`zut pe dumneata, domnule Ogilvie, \ncepulocotenentul, te-au v`zut \ndreptându-te spre gr`din`,apoi spre plaj`. Fata te-a v`zut plecând [i i s-a p`rut c`e[ti foarte nefericit [i sup`rat, iar unchiul ei i-a spus c`ai fost p`r`sit de iubit`. Fata a venit dup` dumneata peplaj`, s`-]i vorbeasc`, s` te consoleze, presupun. Av`zut urma pa[ilor dumitale pe nisip [i i-a urmat,\ncercând s` p`[easc` exact pe acelea[i urme, a fostun joc b`nuiesc. De fapt, este foarte tân`r`. Cinevai-a s`rit \n spate, dintr-o barc` aflat` pe mal, probabil,ea n-a v`zut mare lucru la lumina lunii, era un individcu p`r castaniu, tricou, jean[i. A crezut c` vrei s` faci oglum` [i a \nceput s` râd`.

– Nu eram eu, n-am v`zut-o pe plaj`!Locotenentul \l privi insistent un moment, dup`

care continu`:– A fost lovit` \n cap, a le[inat, nu-[i aminte[te cât

timp a stat a[a, dar când [i-a revenit gura \i era lipit`cu band` adeziv`, ochii la fel, apoi atacatorul i-a vorbit\n englez`, sus]ine ea. Avea accent englezesc. Eravocea dumitale, domnule.

38

– Eu i-am adresat o singur` propozi]ie [i asta defa]` cu toat` lumea! De unde [tie ea c` a vorbit cumine pe plaj`?

– Ai fost pe plaj`, domnule Ogilvie?– Da, dar... – Hainele \]i sunt ude cu ap` s`rat` [i pline de

nisip, domnule.– Am stat destul de mult pe plaj`, dar n-am v`zut-o

pe fat` [i cu atât mai mult, n-am atacat-o!– Mai spune-mi o dat`, domnule, de ce te-ai dus pe

plaj`? Patrick sim]i c` va exploda \n curând.– Sunt foarte obosit, am nevoie de mult somn [i

odihn`, spuse el. Nu m` pute]i ]ine aici la nesfâr[itpunându-mi acelea[i \ntreb`ri enervante la care ammai r`spuns. Insist s` fiu l`sat s`-i telefonez consulu-lui britanic, sau s` pot consulta un avocat.

– Am luat leg`tura cu un avocat \n numele dumi-tale. Va sosi curând, zise locotenentul. Iar consulul teva primi diminea]a. Dar numai dup` confruntare.

Patrick \nghe]`.– Confruntare?– Domni[oara Cabot este \n spital deocamdat`, dar

poate face identificarea mâine.

39

Patrick \l v`zu pe avocat, un italian mic, slab, negri-cios, cu ochii ro[ii, furios pentru c` fusese trezit dinsomn la miezul nop]ii, mai ales c` avea grip` \n timpulverii, ceea ce \l f`cea s` str`nute \ncontinuu [i s`-[i[tearg` nasul.

– N-am aflat ve[ti bune de la fat`, domnule Ogilvie,te poate identifica imediat dup` timbrul vocii, la fel opot face [i al]i martori, iar dumneata \nsu]i ai declaratc` ai fost pe plaj` la ora aceea. Nimeni din cei de lapetrecere n-a mai coborât pe plaj`. To]i au alibiuri. Iardumneata te-ai desp`r]it de curând de logodnic`, ceeace face ca poli]ia s` fie circumspect` \n privin]a dumi-tale.

– N-am atacat-o pe fat`!– Desigur, zise avocatul cu un zâmbet formal. Dup`

confruntare, vor urma testele f`cute dumitale [i fetei,iar rezultatele vor veni dup` vreo dou` zile abia.Problema este c`... atacatorul s-a speriat \nainte de a oviola pe fat`. Se pare c` a auzit voci ale unora care se\ndreptau spre ei [i a fugit, apoi fata [i-a smuls bandaadeziv` de la gur` [i s-a târât pân` la mare.

– De ce naiba a f`cut asta?Avocatul \l privi dispre]uitor.– Este un comportament obi[nuit \n asemenea

cazuri. S-a sim]it pâng`rit`, a vrut s` scape de orice

40

urm` a atingerilor acelui individ, iar marea era foarteaproape. Ea spune chiar c` a \notat pu]in. Poate c` avrut s` se [i sinucid`, cine [tie? Poli]ia n-a spus-o, darcred c` asta a avut ea \n minte.

Patrick \[i sprijini capul \n palme, sim]ind c`-[ipierde speran]a.

– Dumnezeule, \n ce am intrat!Avocatul continu`:– Din nefericire, ea a [ters, practic, toate urmele

care \]i erau de folos, c`ci se putea dovedi sau nuvinov`]ia dumitale, altfel lucrurile se complic` [i misi-unea noastr` devine una aproape imposibil`.

– Deci s` nu mai trag speran]`? \ntreb` Patrick, daravocatul cl`tin` din cap.

– N-am spus asta, dar ar fi bine dac` nu te-ar alegela acea identificare.

– O va face cu siguran]`, spuse Patrick ab`tut.– Fii atent, domnule, asta sun` a confesiune.– Nu m` intereseaz` cum sun`, vreau numai s` se

[tie c` nu sunt vinovat. Dar poate ea crede c` eu amatacat-o. V-am spus ce s-a \ntâmplat la petrecere, n-amvrut s` dansez cu ea, i-am \ntors spatele [i am plecat.De aceea cred c` m` va alege, poate a revoltat-orefuzul meu.

Avocatul p`rea [ocat.

41

– Vrei s` spui c` a min]it poli]ia? C` te-a acuzatinten]ionat, pentru c` ai refuzat-o? Este greu decrezut, domnule Ogilvie, [i cred c` nici poli]ia nu-]i vada crezare.

– Femeile fac uneori lucruri greu de crezut, zisePatrick cu am`r`ciune \n glas. Nu po]i avea \ncredere\n ele. M` va alege, vei vedea.

{i fata l-a ales.Patrick se afla \n rând cu al]i b`rba]i de aceea[i

statur`, greutate, culoare a p`rului, care priveau\nainte. Probabil fata \i privise la \nceput din spateleunui geam, dup` care ea ap`ru \n \nc`pere \nso]it` dedoi poli]i[ti.

Patrick privi \nainte a[a cum i se ceruse. Fata \iexamin` pe fiecare \n parte. Inima lui Patrick \ncepus` bat` tot mai tare pe m`sur` ce fata se apropia deel.

Era \ngrozitor de palid`, p`rul \i era strâns la spate,avea ochelari de soare care-i ascundeau ochii. Darcând v`zu urmele de violen]`, pe care se presupuneac` i le provocase chiar el, Patrick \nlemni. Avea urmeviolete pe pome]ii obrajilor, la ochi, gura \i fuseseputernic lovit`, era mu[cat` de gât.

Se l`s` t`cere. Poli]i[tii \l priveau pe Patrick. {i ea \lprivea prin ochelarii de soare. |n momentul acela, fata

42

\i puse o mân` care tremura vizibil pe um`r, dup` carese \ntoarse atât de brusc \ncât era s`-[i piard` echili-brul. Un poli]ist o ajut` s` p`r`seasc` \nc`perea.

– N-am f`cut-o eu! strig` Patrick dup` ea. Dar fu\n[f`cat cu brutalitate [i dus \ntr-o celul`, pân`când locotenentul va avea timp s` reia interogato-riul.

Patrick petrecu o zi \n acea celul`, indignat [i des-cump`nit. Spre sear`, când se sim]ea epuizat, fuchemat la interogatoriu. Dar nici nu \ncepu bine cu\ntreb`rile, dup` recunoa[terea lui de c`tre fat`, c`locotenentul fu chemat la telefon de unde se \ntoarsefoarte [ocat.

– Domnule Ogilvie, zise el, dup` ce trase aer \npiept, trebuie s`-]i prezint sincere regrete [i scuzepentru ceea ce s-a \ntâmplat, vei fi pus imediat \nlibertate.

Patrick \l privi uluit, dar din cauza st`rii avansate deoboseal` i se p`ru c` nu \n]elege.

– Ce tot spune]i? \ntreb` el, c`ci nu putea s` cread`c` era adev`rat.

– E[ti liber, domnule, repet` locotenentul. Celcare a atacat-o pe fat` a fost prins, este la SanRemo, a mai violat o fat` noaptea trecut`, [i lainterogatoriu a m`rturisit c` a \ncercat s-o violeze

43

[i pe domni[oara Cabot. La perchezi]ia camerei dehotel s-au g`sit inelul domni[oarei Cabot [i unobiect de lenjerie intim`. Nu \ncape \ndoial`, eleste autorul.

Patrick r`mase \nm`rmurit.– Era englez?Locotenentul \nclin` din cap.– Cred c` seam`n` cu dumneata \ntrucâtva. Altfel

fata nu v` putea confunda. Probabil c` are aceea[i\n`l]ime, greutate, culoarea p`rului.

Patrick nu putea s` cread`. El persista \n ideea c`fata \l alesese la identificare pentru a se r`zbuna c`fusese refuzat`.

– V` vom conduce \napoi la vil`, [i v` cerem \nc` odat` scuze, zise locotenentul.

Patrick refuz`.– Pot p`r`si Italia? A[ vrea s` m` \ntorc imediat la

Nisa, nu vreau s` m` mai \ntorc la vila Holtner. Nuvreau s`-i mai v`d pe oamenii aceia. Dac` ve]i mai aveanevoie de mine pentru probe suplimentare v` stau ladispozi]ie.

44

O ma[in` de poli]ie \l duse pe Patrick peste grani]`\n noaptea aceea, la hotelul de la Nisa. Mai st`tu acolocâteva zile singur, dormind sau plimbându-se, obsedatde evenimentele prin care trecuse.

Nu-l mai chemar` niciodat` s` dea declara]ii.Patrick citi \n ziarele italiene[ti despre acest caz [i afl`c` violatorul fusese condamnat. Antonia Cabot eradoar una dintre victimele lui.

Rae veni s`-l vad` la Nisa, dup` câteva zile. Sunasemai \ntâi când el se afla pe plaj` [i-i l`sase mesaj c` vaveni. El o a[tept`.

Se plimbar` pe str`zile ora[ului vechi, cu casemedievale, str`zile pardosite cu marmor` cu florilede geranium care curgeau din ghivecele sus-pendate, cu obloane vechi pe care vopseaua se camscorojise.

– Nici nu [tiu ce s` spun, a fost \nfior`tor, cred c`ai trecut printr-un co[mar, spuse Rae, aruncându-i oprivire piezi[`.

– Da, zise Patrick, cu o min` lugubr`, f`r` a schi]aun zâmbet.

– M-au interogat vreo câteva ore, zise Rae.Patrick \[i \nchipuise asta, c`ci locotenentul

acela nu putea avea atâtea informa]ii de la altcine-va. Numai ea [tia foarte multe despre Laura [i dis-

45

perarea lui, despre condi]ia lui mental`, ca [idespre motivele pentru care ar fi atacat-o pe fat`.

Rae \l privi nelini[tit`, apoi \ndr`zni.– O, Patrick, \mi pare foarte r`u. De fapt, nu mi-am

\nchipuit nici un moment c` tu ai fi autorul. Te cunoscprea bine pentru a-mi \nchipui asta! Dar ei p`reau atâtde convin[i c` tu ai... au spus c` ai fost identificat cafiind autorul, iar eu [tiam c` tu e[ti \nvr`jbit \mpotrivafemeilor dup` gestul Laurei, \ncât n-am [tiut ce s` maicred...

– Ce vrei s` spun acum, Rae? C` te \n]eleg? C`te iert pentru c` m-ai crezut capabil s` violez ofat`?

– N-am crezut asta nici un moment, Patrick!Patrick se \ntoarse spre ea [i o privi \n ochi.– Ba da, Rae! }i-am v`zut fa]a când m` duceau. Fata

m-a identificat, numai Dumnezeu [tie din ce motive,pe mine. Iar tu ai luat-o drept bun`, de[i m` cuno[tide ceva timp, Rae, [i ai dat poli]iei tot felul deam`nunte, ca s`-i convingi c` aveam motivele meles-o fac. Dac` n-a[ fi avut noroc, [i acum m-a[ fi aflat \n\nchisoare, a[teptând s` fiu judecat. Dac` te a[tep]i s`spun c` te iert, nu-]i face iluzii.

Fata \[i mu[c` buzele, palid`.– {tiu cum te sim]i...

46

– Nu cred c` [tii, Rae! Acum o lun` m` mai consi-deram cel mai fericit b`rbat, m` preg`team s` m` \nsorcu fata iubit`, \mi pl`cea munca mea, aveam prietenicare credeam c` m` plac. Iar deodat` totul s-a terminat,m-am trezit \ntr-o ma[in` a poli]iei, logodnica m`p`r`sise, prietenii la fel. Nu cred c` \n]elegi ce am sim]it.

Rae \l privi lung.– Vei trece peste asta. Munca te va ajuta s`

dep`[e[ti momentul. Poate ar fi bine s` te apuci deilustra]iile la noul set de c`r]i.

– Nu, zise el hot`rât, nu mai lucrez cu tine.– Nu lua decizii pripite, Patrick. Dup` ce va trece

[ocul, vei gândi altfel. Rae mai \ncerca \nc` s`-isugereze ce [i cum trebuia s` gândeasc`.

– Nu, Rae, sunt hot`rât.Fata ro[i [i se enerv`.– Nu po]i renun]a unilateral la contract, Patrick!

Editorii nu te vor l`sa s-o faci.– {i dac` a[ fi fost \nchis pentru tentativ` de viol, ai

mai fi vrut s`-]i fac ilustra]iile la c`r]i, Rae? S-ar mai fi pusproblema contractului? Sau ai fi apelat tu la un avocatpentru a g`si o cale de renun]are unilateral` la contract?

Rae \l privea f`r` a-i r`spunde. Nu mai era nevoies-o fac`, [tiau amândoi ce se \ntâmpla dac` ar fi fostcondamnat.

47

– R`mas bun, Rae.Patrick se \ntoarse [i porni \napoi pe str`zile \ntor-

tocheate ale ora[ului, spre Baie des Anges. Nu [tia ceva face. Nu vedea nimic interesant \n viitor, f`r` slujb`,f`r` Laura, f`r` a avea o idee clar` despre ceea ce voias` fac`. Nu [tia decât c` este furios, pe toat` lumea, peLaura, pe Rae, pe soart`, dar cel mai tare pe fata aceea,Antonia Cabot.

Spera s` nu mai trebuiasc` s-o vad` vreodat`, c`cin-ar mai fi fost st`pân pe faptele sale. Se gândi apoic`, indiferent ce motive ar fi avut fata, [i ea suferisedestul.

Aceast` stare de mânie nu disp`ru nici \n urm`toriidoi ani, alimentat` fiind de co[marurile lui, de convin-gerea c` fiin]a uman` era ceva foarte fragil [i u[or dedistrus.

Tr`i din economiile pe care le avea, studie artele laRoma un an, apoi se mut` la Floren]a pentru a con-tinua acolo, tr`ind din expediente, mâncând doarpâine, brânz` [i fructe, bând vin ieftin [i câ[tigând câteceva la sfâr[it de s`pt`mân` ca barman sau pictândportrete ale turi[tilor. Unul dintre tutorii s`i \i ofereaslujbe vara, la Vene]ia, era curier \ntr-o companieinterna]ional` de transport, sau ghid, le procuraturi[tilor pliante [i vederi, cadouri pentru cei de acas`.

48

{i, \ntr-o zi, \nainte de terminarea verii [ire\nceperea cursurilor, se afla pe un vapora[ care tra-versa Canal Grande, de la pia]a St. Marco laAccademia, unde voia s` stea pu]in s` admire portre-tul lui Bellini, artistul asupra c`ruia se concentra \nacea s`pt`mân`. Voia s` fac` ni[te schi]e ale lui Bellini[i ale Madonnei cu Pruncul.

Nu era prea mult` lume care a[tepta vapora[ul [ipoate tocmai de aceea o z`ri imediat pe AntoniaCabot. Era ea f`r` \ndoial`, cu toate c` se schimbasemult. Nu mai p`rea atât de tân`r`. Era \mbr`cat`destul de simplu, \ntr-o rochie albastr` [i o jachet`. |[itunsese p`rul foarte scurt, sl`bise mult [i p`rea foartepalid`. Fata privea imaginile palatului [i ale bisericilorcare se reflectau \n ap`. Deodat` ea ridic` ochii [i \ntâl-ni privirea lui Patrick. El v`zu cum figura fetei p`le[te[i un tremur nervos \i apare \n col]ul gurii. Se \ntoarsebrusc [i disp`ru pe o strad`. Patrick trebui s` a[tepteca vapora[ul s` trag` la mal pentru a s`ri [i porni \nc`utarea ei.

49

Capitolul 3

Pentru un moment, Antonia Cabot avu impresia c`a pierdut contactul cu realitatea. Se uita \n apa canalu-lui, când v`zu imaginea care \i ap`rea [i acum \n celemai oribile co[maruri. Mult timp nici ea nu dormisenoaptea. Se ridica \n capul oaselor \n toiul nop]ii, cuochii grei, palid`, pentru a evita s` mai viseze din nouacea figur`. Chiar [i dup` doi ani se mai trezea \nmiezul nop]ii [i nici atunci când era treaz` nu sesim]ea \n siguran]`.

Privi \nm`rmurit` la imaginea acelui chip reflec-tat \n ap`, a[teptând ca aceasta s` dispar`, lucrucare \ns` nu se \ntâmpl`. Ba din contr`, se contur`mai precis, se apropie. Antonia trase aer \n piept.Nu era o \nchipuire, b`rbatul acela se afla foarteaproape de ea.

50

Nu uitase nici un am`nunt al figurii lui: p`rul cas-taniu piept`nat pe spate, ochii alba[tri, reci [isprâncenele mereu \ncruntate... Fugi pân` acas` ca unanimal h`ituit, f`când s` se \ntoarc` dup` ea capeteleoamenilor care o priveau ciudat. Nu prea vedeai pecineva fugind prin Vene]ia. Turi[tii z`boveau \ndelungadmirând, comentând, iar localnicii abia se mi[cau dincauza c`ldurii. Antonia fugi ca o disperat`, pe str`zile\ntortocheate, str`b`tând alei, traversând poduri.

Era u[or s` te pierzi \n Vene]ia; toate str`du]eled`deau spre canale. Dar ea cuno[tea locurile. Fugeadar era foarte atent` s` aud` dac` venea cineva dup`ea. Sunetele f`cute de tocurile pantofilor ei erauamplificate de pere]ii \nal]i, [i de ap`; puteai auzi [i o[oapt`, \ntr-o zi lini[tit`. Din primele minute auzi zgo-motul f`cut de pa[ii care o urm`reau pe podul Rio SanVio [i f`cu tot posibilul s`-[i piard` urma. Dup` ceajunse la Accademia se mai lini[ti c`ci sim]i c` n-o maiurm`rea nimeni. Dar nu sl`bi ritmul, voia s` fie sigur`c` nu venea nimeni \n urma ei. Mai str`b`tu câtevastr`zi apoi se opri, cu corpul tremurând, ud de tran-spira]ie, cu inima b`tând puternic, travers` pia]a carese afla foarte aproape de casa ei, u[urat` c` nu maitrebuia s` fug`, dar nu mai auzi nimic care s-o \ngri-joreze. |[i pierduse urma. Cu pa[i [ov`itori, ea tra-

51

vers` pia]a, scoase cheia din buzunar, descuie poarta[i dup` ce intr` se lipi de un perete \nalt de piatr`. Nuse mi[ca nimic aici, cu excep]ia unor p`s`ri, a fo[netu-lui frunzelor, a unei fântâni care susura \ncet \nmijlocul unei alei. Dup` ce-[i trase sufletul se a[ez` pemarginea fântânii din curtea casei [i \nchise ochii.

B`rbatul se schimbase mult: ar`ta cu totul altfel,dar ea \l putea recunoa[te oricum [i oriunde. Oare cef`cea el la Vene]ia? Antonia \[i trecu palmele peste fa]`,apoi prin p`rul blond. Venise la Vene]ia pentru o sin-gur` zi, sau st`tea aici? Oare avea s`-l mai \ntâlneasc`?

Numai Dumnezeu [tia c` n-ar fi suportat s`-l maivad`. Timp de doi ani tr`ise cu teama c`-l va \ntâlni,va da peste el unde nu se a[tepta, poate pe strad`,\ntr-un restaurant sau o galerie de art`. Lumeamodern` este destul de mic`; dai peste cuno[tin]eacolo unde te a[tep]i mai pu]in. Un prieten al ei ple-case tocmai \n Orient pentru ca s` nu se \ntålneasc`cu nimeni [i d`duse, la zeci de mile distan]`, pesteprima lui iubit`, de care nu se desp`r]ise \n termenitocmai amicali.

R`mas` cu privirile a]intite asupra apei din fântân`pe care pluteau flori mari de nuf`r, Antoniei i se p`ruc` vede figura lui oglindit` \n ap` [i, \nchise ochiigemând.

52

Disperat`, \[i scoase ochelarii, se aplec`, apoiatinse suprafa]a apei cu fa]a pentru a se r`cori [i asc`pa de acel chip care o obseda. Dup` ce se r`coric`ut` \n buzunar o batist`, dar tocmai atunci auzi cumscâr]âie poarta. Se \ntoarse cu apa \nc` [iroindu-i pegene [i-l v`zu. Inima \ncepu s`-i bat` tare de parc` arfi vrut s`-i sparg` pieptul, nu putea respira, nu seputea mi[ca. Uitase s` \ncuie poarta când intrase. Nuputea s` cread` c` fusese atât de nes`buit`! |l privi cuochii ie[i]i din orbite. El intr`, \nchise poarta, apoiveni spre ea. Tremurând, cu toat` c`ldura de afar`, eadeschise gura s` strige dup` ajutor, moment \n careb`rbatul ajunse la ea din câ]iva pa[i [i-i puse o mân`la gur` \nainte ca ea s` poat` articula vreun sunet.Patrick o privi cu ochii lui alba[tri care o ademeniser`cu mult timp \n urm`.

– Nu-]i fac nici un r`u, \i spuse el, printre din]i, iarea nu-l crezu. Te rog s` nu ]ipi, n-am chef s` fiu arestatdin nou din cauza ta. O dat` mi-a ajuns!

Fata \l privi cu ochii ei alba[tri, care p`reau enormiacum, \ncercând s` vad` care \i erau inten]iile.

B`rbatul st`tea \n fa]a ei, cu genunchii lipi]i de aiei, iar una din palmele lui era ap`sat` pe buzele ei.Sim]i chiar [i gustul s`rat al palmei lui care-i acoperisegura.

53

– {i nu m` mai privi a[a! Ar`t eu a b`rbat care s`violeze o femeie? Am fost furios pe tine acum doi ani,dar acum, gata, mi-a trecut. Nu te pa[te nici un pericoldin partea mea. Promite-mi c` n-o s` ]ipi [i-]i voi dadrumul. |nclin` capul pentru a confirma c` nu vei]ipa.

Antonia se sufoca, d`du din cap pentru a fi elibe-rat`.

Patrick \i eliber` gura dar nu dintr-o dat` [i sim]icum inima Antoniei bate ca a unui porumbel speriat.

– Cred c` ai fost furios pe mine pentru ce amdeclarat la poli]ie.

Patrick o privi furios.– Da, pentru c` nu le-ai oferit o descriere a ataca-

torului, le-ai dat exact semnalmentele mele. De fapt,m-ai acuzat \n mod direct! Duritatea vocii lui era greude \ndurat. Ea nu putea respira, se sim]ea rece caghea]a iar gr`dina din fa]a ei \ncepea s` dispar`.Patrick \i d`du drumul [i \n acel moment fata c`zu cao frunz`. El o ridic` [ocat de reac]ia ei, speriindu-se [imai tare când v`zu cât de u[oar` era. Doamne, fataasta nu m`nânc` deloc? O a[ez` lâng` fântân` pe obanc`, ud` batista cu ap`, apoi \ngenunche la capul ei[i-i puse batista pe frunte. Dup` câteva clipe genele eifluturar` u[or [i deschise ochii.

54

– Ai le[inat, zise Patrick, nu te teme de mine, Antonia.Ea \ncerc` s` se ridice [i el o ajut` sim]ind-o foarte

\ncordat`.– Nu te teme de mine, Antonia, nu eu te-am atacat,

sau cumva nu e[ti \nc` convins` de acest lucru?– Nu m` tem, zise fata [i obrajii i se colorar` pu]in.

Dar ea min]ea, se temea de el chiar dac` nu el o ata-case. Era speriat`, de el, de ea \ns`[i, greu de spus.

Teama asta permanent` \i schimbase via]a intro-ducând-o \ntr-un tipar cu totul nou pe care ea nu avea\nc` puterea de a-l modifica.

– Dar tu chiar ai crezut c` eu te-am atacat? CeDumnezeu te-a f`cut s` crezi asta?

Fata murmur`:– Era \ntuneric acolo pe plaj`, iar el avea p`rul ca

al t`u, vorbea engleza cu accent [i am crezut c`... Fatase opri, respirând adânc.

– Ai crezut? insist` el \ncruntându-se.Privirile li se \ntâlnir`: ochii ei mari de culoarea

cerului, cu genele \nc` ude, se confruntar` cu ochii luide culoarea m`rii pe timp de furtun`.

Fata oft`.– Când am vorbit cu tine, la petrecere erai foarte

sup`rat, m` priveai de parc` m` urai de[i nici m`carnu-mi [tiai numele.

55

– {i m-ai acuzat numai pentru c` ai crezut c` eu a[fi fost? repet` Patrick \ncruntându-se.

– Când ]i-am adresat acea invita]ie la dans amf`cut-o pentru c` p`reai foarte sup`rat, m-ai privit deparc` nu m-ai fi auzit de[i eu nu voiam decât s` te facs`-]i ui]i durerea.

El oft`, frecându-[i ceafa foarte \ncordat`.– Când am vorbit cu tine la petrecere, eram \ntr-o

dispozi]ie foarte proast`.– {tiu, unchiul meu a v`zut ce s-a \ntâmplat [i

mi-a spus s` nu dau vina pe tine pentru c` eraisup`rat din cauza ruperii logodnei cu o fat` penume Laura. Tocmai de aceea când te-am v`zutducându-te spre plaj` te-am urm`rit, m` mâhniseatitudinea ta, voiam s` te consolez cumva. Eram\ngrijorat` din cauza ta. {i atunci... mi-a venitideea c` a[ putea s` te fac s-o ui]i.Tocmai de aceeanu m-am putut gândi la altcineva \n momentul \ncare am fost atacat`.

– M-ai f`cut s` trec prin ni[te zile de iad, [tii?– Nici mie nu mi-a mers tocmai bine, zise Antonia.Patrick ro[i [i el de parc` fata l-ar fi p`lmuit.– Da, b`nuiesc c` nu ]i-a fost prea bine, murmur`

el. |mi pare r`u, dar nu [tiu de ce m` mai afecteaz`acel incident [i acum. Sunt con[tient c` ar fi trebuit

56

s`-l dau uit`rii, dar se pare c` m-a lovit \ntr-unmoment foarte nepotrivit [i am exagerat. Tocmai\ncercam s`-mi revin dup` un [oc, când m-a lovit unaltul. Patrick \[i trecu o mân` prin p`r. {tii ce,Antonia? Este foarte cald [i am alergat cam mult dup`tine, simt nevoia s` m` a[ez undeva.Te deranjeaz`?Patrick f`cu un gest spre locul de lâng` ea, iarAntonia ezit`, mu[cându-[i buzele.

– Da, se pare c` astea au fost faptele, zise fata.Mi-am cerut [i scuze. Cred c` nu mai gândeamlimpede când am dat declara]ia la poli]ie. B`nuiesc c`ai suferit mult, dar a trecut, a fost acum doi ani. Nupo]i da uit`rii acel incident nefericit?

– Tu l-ai dat? o \ntreb` Patrick, nervos de data asta.Ea nu-i r`spunse, nici nu trebuia s-o fac`. Patrick

se a[ez` lâng` ea, [i-[i \ntinse picioarele iar fata devenidureros de con[tient` de prezen]a lui. O izbea [i acumaceea[i stranie asem`nare, timbrul vocii lui, felul \ncare era piept`nat, mi[c`rile trupului lui. Antoniaoscila ca un pendul, \ntre atrac]ie [i repulsie.

– S` vorbim despre altceva, propuse el. Ce faci aici,la Vene]ia? Mai studiezi \nc`?

O smochin` c`zu tocmai atunci din pomul de dea-supra lor, iar Antonia r`mase cu ochii a]inti]i asuprascoar]ei copacului pe care-[i propusese \nc` de când

57

sosise aici s`-l picteze. Dar nu-l va picta niciodat`, c`cinu va suporta s` se uite la el, amintindu-i \ntotdeaunade Patrick.

– Nu, [opti ea. Am plecat acas` imediat ce m-aeliberat poli]ia, am renun]at la cursul pe care-lurmam la Floren]a, [i m-am \ntors \n Statele Unite.Am lucrat acolo pentru tat`l meu, am f`cut ni[tecercet`ri pentru o carte la care lucreaz` de multtimp. Este istoric de art`, George Cabot, cred c` aiauzit de el?

– George Cabot, sigur c` da, zise el \ntrebându-sedac` fata era mândr` de tat`l ei. Auzise de numeleacesta dar nu citise nimic scris de el, pentru c` nuprea citea c`r]i de istoria artei. El se oprise asupraRena[terii italiene. Tr`iesc ambii t`i p`rin]i,Antonia?

– Da, zise ea.|n lunile \n care lucrase pentru tat`l ei, \l v`zuse

mai mult decât \nainte, dar nu putea spune c`-lcunoscuse mai bine. Taciturn, George Cabot tr`ia [irespira pentru munca lui [i nu-i mai r`mânea timppentru so]ia sau fiica lui. Era prea retras, obsedat devia]a lui interioar`, chiar dac` \ncerca pe moment s`fie bun, \n]eleg`tor, dar asta nu dura prea mult [i elrevenea la activitatea lui preferat`.

58

Mama ei, Annette Cabot, era la fel de ocupat` [iabsent`. N-o interesa decât via]a social`, se ocupa deacte de caritate, f`cea parte din diferite comisii, luamasa cu persoane influente.

De[i tr`iau, p`rin]ii Antoniei erau separa]i de eaprintr-o barier`: indiferen]a.

Privind-o, Patrick se \ntreb` ce o f`cea s` par` atâtde trist`. Felul \n care se cunoscuser`, trauma careurmase pentru amândoi, toate astea alc`tuiser` oleg`tur` \ntre ei. Se gândise mult la ea \n ultimii doi ani,curios s` afle ceva despre ea. P`rea atât de fragil`, cup`rul tuns b`ie]e[te, cu ochii ei tri[ti. Dorea mult s-oating` dar ar fi fost o nebunie. Asta nu era o fat` pecare s` po]i risca s-o atingi. Era ca o pas`re captiv`,gata s` se arunce \n nefiin]` \n orice moment. |ncet,pe un ton obi[nuit, el o \ntreb`:

– Cu care dintre p`rin]i semeni?– Cu nici unul, zise ea, dar nu era a[a, ea luase câte

ceva de la fiecare. Culoarea tenului [i a p`rului lemo[tenise de la mama sa. Annette Cabot era o femeiefrumoas`, elegant`, cu ochi alba[tri, pu]in cam rece.De la tat`l ei mo[tenise talentul artistic [i timiditatea.

Fusese trimis` la [coal` foarte devreme [i-[i petre-cuse tot acolo vacan]ele, fusese la schi iarna, iar apoila optsprezece ani plecase \n Italia s` studieze arta.

59

To]i prietenii ei \i spuneau c` se putea consideranorocoas`, singur` \n Italia, cu toate [ansele de a sedistra de minune.

P`rin]ii ei nu fuseser` niciodat` r`i cu ea; dincontr`, erau buni [i genero[i, aveau grij` de toatenevoile ei, dar Antonia sim]ea c` nu este iubit`. So]iiCabot au \ncercat \n zadar s` construiasc` o punte\ntre ei [i fiica lor dup` \ntoarcerea acesteia din Italia,dup` evenimentele nepl`cute care o marcaser`, darera deja prea târziu, Antonia nu-i mai dorea. Seretr`sese, \n t`cere, a[a cum era ea, slab`, palid`, [ipusese \ntre ea [i lume o barier` pe care nimeni n-oputea trece, iar p`rin]ii ei, con[tien]i c` au e[uat, sere\ntorseser` la vie]ile lor.

Antonia r`m`sese singur` cu spaimele care ourm`reau zi [i noapte. Nu mai mânca, ajunsese oumbr`.

Atunci venise Alex, fratele mamei ei, care dup` ce ov`zu, \i spusese \ngrozit:

– Nu po]i continua astfel, Antonia, ar`]i ca un copilde doisprezece ani. {i uite cum te \mbraci!Dumnezeule, ce vrei s` faci cu tine? Te-ai re\ntors lacopil`rie de parc` ai vrea s` pretinzi c` acel incidentstupid nici n-a existat! Ai mâinile [i picioarele ca ni[tebe]e, e[ti anorexic`. Dac` p`rin]ii t`i ar fi interesa]i de

60

soarta ta ar trebui s` vad` ce se petrece cu tine.Trebuie s` te re\ntorci \n Italia, s` te confrun]i curealitatea, a[a cum este ea.

– Nu pot! strigase ea, cu chipul p`mântiu, darunchiul Alex nu se d`duse b`tut.

El nu-i acceptase refuzul [i o dusese \napoi laFloren]a, pentru ca s`-[i reia studiile. P`rin]ii eifuseser` de acord, numai s-o vad` plecat` de acolo mairepede. Dac` n-o mai vedeau zilnic nu-[i mai f`ceauprobleme pentru ea, nu se mai sim]eau vinova]i.

Dar pe ea o impresionase reac]ia pe care unchiulAlex o avusese la vederea ei, o f`cuse s` simt` c`-i pas`cuiva de ea.

– Ce te-a f`cut s` te sim]i astfel? \ntreb` Patrick.– Nimic, sau poate... nu, nu [tiu s`-]i r`spund la

\ntrebare.El [tia c` fata minte [i o urm`ri cu ochii lui alba[tri,

cu gene lungi. Ar fi vrut s` [tie ce gânde[te, dar segândi c` poate nu i-ar pl`cea ce-ar afla. Ceva teribil tre-buie s` i se fi \ntâmplat acestei fete pentru a o aduce\n starea de acum.

– A[adar, când te-ai \ntors \n Italia?– Unchiul Alex [i Susan Jane au \nchiriat un aparta-

ment la Floren]a pentru [ase luni, iar eu am stat cu ei[i mi-am terminat studiile.

61

Ei o f`cuser` s` se duc` din nou la cursuri, s`m`nânce, umpluser` apartamentul cu veselia priete-nilor; asta pân` când consideraser` c` Antonia s-a puspe picioare. Nimeni din Floren]a nu [tia ce i se \ntâm-plase [i asta \i u[urase via]a \ntr-un fel.

– |i iubesc mult, s-au purtat cu mine mai bine decâtp`rin]ii mei.

Patrick \[i aminti figura lui Alex Holtner [i-[i spusec` dac` acesta ar fi putut l-ar fi strâns cu ambele mâinide gât, atunci la Bordighera. Da, Alex Holtner \[i iubeanepoata.

– Locuiesc tot la Bordighera?– Nu, au vândut vila aceea [i au cump`rat un

apartament la Monte Carlo. Dar asta pentru moment,c`ci ei nu stau prea mult \ntr-un loc. Unchiul Alex alucrat [i aici \n timpul verii, el a \nchiriat casa asta.

Patrick avu pentru prima oar` r`gazul s` studiezecasa \n gr`dina c`reia se aflau. Se gândi la c`m`ru]aam`rât` \n care locuia el, aflat` pe undeva pe lâng`Cannareggio, [i care mirosea permanent a mâncare dela ceea ce g`teau vecinii.

– Se pare c` unchiul t`u are mul]i bani, este o cas`frumoas`. Este aici, acum?

Ea ezit`, genele \i acoperir` ochii, era pe jum`tatetentat` s` mint`, dar nu-i spuse c` Susan [i Alex se

62

aflau la Londra unde el avea o \ntâlnire cu agentul lui.O invitaser` [i pe ea dar preferase s` r`mân` acas`câteva zile, s` fie singur`.

– Ultima oar` când l-am v`zut pe Alex, ar`ta deparc` ar fi vrut s` m` strâng` de gât.

Fata \[i mu[c` buzele.– Alex a fost furios, zise ea, iar de atunci [i-a dorit

s` aib` ocazia de a-[i cere scuze de la tine, dar ai ple-cat f`r` s` mai treci pe la vil`.

– Eram [i eu destul de zdruncinat dup` acelepisod. Nu mai sim]eam nevoia s` dau ochii cuunchiul t`u, n-aveam chef de scuze.

Antonia \l privi cu o lucire ciudat` \n ochii ei mari.– Ai renun]at la contractul cu Rae Dunhill? De ce ai

f`cut-o, Patrick? Rae n-a avut nici o vin`!Patrick oft`.– Este adev`rat [i am regretat pasul acela, mult

timp dup` ce l-am f`cut. Mi-a pl`cut Rae, mi-a pl`cuts` lucrez cu ea, dar n-am putut s-o iert pentru c` m-aconsiderat vinovat. Nu po]i trece peste astfel delucruri.

– Da, zise ea, poate dup` ce va mai trece timp...Amândoi se privir` un moment \n t`cere, \n aceagr`din` minunat`.

Patrick se uit` \n jur.

63

Acest district al Vene]iei \n care se g`seau se numeaDorsoduro, era ridicat pe sol argilos, cu un labirint destr`zi mici care unduiau ca ni[te [erpi, pline de casem`runte, ridicate cu mult timp \n urm` pentru munci-tori, unde mai apoi fuseser` caza]i englezii \n perioa-da \n care \n Vene]ia se alc`tuise o adev`rat` colonie.Aceast` zon` se \ntindea \ntre Accademia [i bisericaSanta Maria della Salute, pe care o vedeau cei care seapropiau de Vene]ia.

– Este atâta lini[te aici, zona asta pare a fi undevala ]ar`, nicidecum \n Vene]ia! Cât mai stai aici?

– Vreo câteva s`pt`mâni, cred. O s` p`r`sesc casaasta cu mult` p`rere de r`u. Antoniei nu-i venea s`cread` c` se afla aici, \n acest mic paradis cu cel care-ibântuise insomniile timp de doi ani. Fusese \ngrozit`când \l v`zuse. Iar acum st`teau sub smochin, vor-beau, iar ei nu-i mai era team`.

Poate doar... câteodat`, când se uita la el, sim]ea c`i se strânge inima, de parc` ar fi atins-o o flac`r`. Poatec` \ntr-adev`r nu Patrick o atacase dar figurile celordoi b`rba]i, adev`ratul atacator [i cea a lui Patrick, se\ngem`nau uneori \n mintea ei \ncât nici nu mai [tiacare era realitatea.

– Te vei \ntoarce la Floren]a? o \ntreb` Patrick.Ea scutur` din cap.

64

– Nu, am terminat cursurile, am o slujb` acum.De fapt, unchiul Alex mi-a g`sit-o. Cataloghez ocolec]ie privat`. Ai auzit de Patsy Devvon? Estev`duva lui Guy Devvon: familia lui s-a ocupat cu pro-ducerea radiourilor ini]ial, dar apoi el a vândutafacerea [i [i-a investit banii \n calculatoare. Antoniaputea vorbi cu u[urin]` despre familia Devvon, eraun subiect impersonal, \i dezlega limba foarte u[or.Când s-a retras, Guy Devvon s-a \ntors \n Europa, s-astabilit aici la Vene]ia [i [i-a petrecut câ]iva anicump`rând tablouri, sculpturi, c`r]i, chiar [i gramo-foane. Toate sunt \ngr`m`dite \ntr-o \nc`pere aacelui palazzo unde locuie[te [i acum v`duva lui.|nc`perea aceea n-a fost niciodat` folosit`, este plin`de mucegai, tencuiala lipse[te pe alocuri, stucaturaeste aproape distrus`, iar mucegaiul se \ntindenestingherit pe lucruri...

Patrick o urm`rea cu ochii lui profunzi, deculoarea m`rii. Fata ar`ta atât de diferit când \ivorbea astfel. Chipul i se \nsufle]ea, c`p`ta mobili-tate.

– Deci vei r`mâne la Vene]ia [i dup` ce expir`chiria pentru casa asta? Singur`?

Fata ro[i, \i arunc` o privire ciudat`, apoi\ncuviin]`.

65

Ce \nsemna acea privire? se gândi Patrick. El \nce-pea s` deslu[easc` expresiile chipului ei; mobilitateafragil` a fe]ei o tr`da numaidecât. Ascundea ceva saunu voia s`-i spun` chiar tot? Dar ce anume?

– O s` cau]i un apartament sau o s` stai la vreopensiune?

Se vedea clar acum, când r`spunsul ei \ntârzia, c`fata nu sim]ea nevoia s`-i dea prea multe detaliidespre via]a ei.

– Am fost invitat` s` locuiesc \n acel palazzo, pân`termin de inventariat colec]ia, dar voi p`r`si cu p`rerede r`u aceast` cas`, mi-a pl`cut s` locuiesc aici. Estemic`, dar elegant` [i are gr`din`, ceea ce nu prea\ntâlne[ti la Vene]ia.

Patrick mai privi o dat` \n jur spre casa aceeacochet`, spre smochin, spre m`slinul care cre[teaaproape de poart`, spre trandafirii aceia care se urcaupe pere]ii casei, pornind din vasele de teracot` risipite\n fa]a casei.

– Este frumoas`, fu el de acord. {i acest smochinplin de fructe! |ntotdeauna mi-am dorit s` am unsmochin [i s` culeg fructele oricând doresc.

– Po]i s-o faci [i acum, \l invit` fata.– Adev`rat? zise Patrick, [i zâmbind se ridic` [i lu`

unul din acele fructe \n form` de par` c`ruia \i tre-

66

buiau doi ani s` se coac`, s` ajung` de la verde la acelnegru-ro[iatic. A[ezându-se, el desf`cu smochina [ir`mase a[a un moment, uitându-se la semin]ele dininterior. Rupse apoi o jum`tate pe care i-o oferi ei.

Antonia o duse la gur` [i mânc` \ncet fructul, iar elf`cu acela[i lucru, cu ochii a]inti]i la mâna ei stâng`.

– Te-ai logodit?Antonia \ncerc` s`-[i ascund` mâna, iar smochi-

na \i c`zu, rostogolindu-se sub banca pe care seaflau.

Patrick se aplec` [i o prinse de mân` pe care oridic` pentru a se uita la diamantul montat \n platin`.

– Când s-a \ntâmplat?– Luna trecut`.Se vedea acum c` fata era din nou speriat`. {i acea

expresie \i revenise pe figur`. De ce o privea el a[a? {ide ce se sim]ea parc` vinovat`? De ce nu voia ca el s`[tie c` s-a logodit?

– Cine este b`rbatul? o \ntreb` el mânios. Sim]ea c`este furios f`r` s` realizeze din ce motiv. AntoniaCabot se logodise. Nu ar`ta ca o fat` care s` aib` suc-ces \n dragoste. De fapt ar`ta ca o fantom` care seteme de orice, de b`rba]i \n special.

– |l cheam` Cy, [opti ea. De la Cyrus.– {i cine este el?

67

– Cyrus Devvon. Nepotul doamnei Devvon.– Este proprietarul acelui palazzo? Acolo l-ai cunos-

cut?– Da, spuse fata.– {i el locuie[te acolo?– Deocamdat` este \n Statele Unite, dar va reveni

luna viitoare pentru câteva s`pt`mâni.– Cu ce se ocup`? Sau este prea bogat pentru ca

\ntrebarea mea s` aib` sens? o \ntreb` Patrick cu unzâmbet cinic.

– Este contabil [i are o firm` la Boston, de fapt else ocup` de afacerile familiei. La moartea m`tu[ii saleva mo[teni totul.

– Deci este un contabil foarte \nst`rit, remarc`Patrick cu un zâmbet mali]ios. Felicit`ri. Cum arat`individul? Tot a[a de bine pe cât este de bogat? F`t-Frumos?

Antonia nu mai suport` sarcasmul lui. Duse instinc-tiv mâna la piept. Purta un lan] de aur cu medalion,care disp`rea \n decolteul rochiei albastre. Ridic`lan]ul \n sus, dar acesta se prinse \n ceva care se afla \ninteriorul rochiei [i fata ro[i.

– Las`-m` pe mine, zise Patrick, dându-i mâinile lao parte [i \nainte ca fata s`-l poat` opri, cu un degetscoase lan]ul care se prinsese \n decolteul rochiei.

68

Fata ro[i, apoi, prea târziu \ns`, \ncerc` s`-i deamâna la o parte dar Patrick eliberase deja acel obiectmic de aur.

– Asta c`utai?Antonia \l lu` din mâna lui f`r` a-l privi.Patrick o urm`ri printre gene. Fusese un risc

asumat s` scoat` acel obiect care r`m`sese prizonierundeva \n decolteul ei. Patrick se \ntrebase cum vareac]iona fata. Dar fusese [i un test care-l asigurase c`nu se \n[elase: inima fetei b`tea ca o pas`re captiv`. Cei se \ntâmplase la Bordighera o speriase [i o f`cuse s`se retrag` din via]`, mai ales s` evite contactul cub`rba]ii. De aceea \l nedumeri [i mai tare când ea-ispusese c` vrea s` se m`rite.

Fata deschise medalionul cu destul` greutate. F`r`a-l privi pe Patrick, ea i-l \ntinse.

– Acesta este Cy.Patrick privi curios fotografia. O reprezenta pe ea

al`turi de un b`rbat \mbr`cat \ntr-un costum deschis laculoare. Era un b`rbat \nalt [i slab, cu p`rul alb.

– }i-ar putea fi tat`! constat` Patrick.Ro[ind, ea-i lu` ap`rarea.– N-a \mplinit \nc` patruzeci de ani.– De ce te m`ri]i cu el?Antonia \l privi uluit`.

69

– P`i, cred c` este evident c`...– Nu este nimic evident, \i spuse Patrick t`ios.

Nu pot s` cred c` din dragoste o faci. Este preab`trân pentru tine, iar reac]ia pe care ai avut-ocând te-am ajutat s` sco]i medalionul mi-a doveditc` \nc` te mai sperii când se apropie vreun b`rbatde tine.

– Nu [tii nimic despre mine! s`ri fata mai \ncordat`ca oricând. {i te rog s` nu mai faci un gest ca acela,pentru c` te voi lovi.

Patrick \i zâmbi trist.– Crezi c` nu \n]eleg ce se \ntâmpl`? Nu vrei s`-mi

spui adev`rul, dar \l voi afla eu. Nu e[ti \ndr`gostit` deindividul `sta, nici de altcineva.

– Po]i s` faci asemenea afirma]ii numai cunoscân-du-m` pe mine? Iar pe Cy nu-l cuno[ti!

Patrick izbucni \n râs.– Am v`zut cum arat` Cy [i cred c` pot s`

ghicesc de ce te-ai logodit cu el. Nu-l iube[ti, deasta sunt sigur; l-ai ales tocmai pentru c` nu vaavea nici un fel de preten]ii de so] asupra ta. Nupare un tip care s` provoace emo]ii puternice uneifemei...

– O, te rog s` taci, zise fata, devenind stacojie.Patrick continu` calm:

70

– Cred c` nici nu te-a solicitat vreodat` \n patul lui,[i nici n-o va face.

Fata s`ri [i porni \n fug` spre cas`, dar Patrick oprinse chiar lâng` fântân` [i o ]inu de mijloc.

Inima fetei se zb`tea ca o pas`re speriat`.– Nu, te rog s` nu... [opti ea.Patrick o privi impacientat.– De câte ori vrei s`-]i repet c` nu-]i fac nici un r`u?– Atunci, d`-mi drumul!Patrick \ncerc` s`-[i recapete calmul.– Antonia, chiar crezi c` ]i-a[ face vreun r`u? Par a

fi genul acesta de b`rbat?Ea \ncepu s` plâng` ca un copil.– Nu... nu [tiu... nu [tiu cum s`-]i explic... dar \n

mintea mea, amândoi sunte]i amesteca]i...Patrick \nghe]`.– |nc` m` confunzi cu nemernicul acela?

Mul]umesc.– |mi pare r`u, spuse ea epuizat`.Patrick continu` s-o priveasc`, apoi izbucni dintr-o

dat`.– Oare \]i dai seama cum ar`]i? Mi te amintesc cum

erai la petrecerea aceea, cum dansai... str`luceai canici o alt` femeie de la acolo. {i uite cum ai ajunsacum! E[ti o n`luc`! Ce faci cu tine \ns`]i?

71

Fata \ncerc` s` se departeze de el, con[tient` deapropierea lui, de gura lui cu buze pline, de trupul luimusculos, bine cl`dit, ca [i de dispre]ul care i se citea\n priviri.

– |ncerc s` m` obi[nuiesc s` tr`iesc chiar [i a[a!– {i de asta te-ai \mbr`cat \n rochia asta insipid`, cu

jacheta asta f`r` form`? Iar trupul \]i este ca al unuib`iat! Nu mai ai nimic de femeie! Ar`]i \ngrozitor!

– Las`-m` \n pace! \l implor` fata. Este via]a mea, \nfond. Du-te [i las`-m` \n pace!

|n acela[i moment fata \l \mbrânci cu o putere pecare el nu i-ar fi b`nuit-o, iar Patrick c`zu \n apa fân-tânii. Se ridic` de acolo ud leoarc`, dar ea disp`ruse,o v`zu alergând printre tufi[urile verzi [i trandafiriialbi, apoi auzi o u[` trântindu-se.

Patrick \[i \ndep`rt` p`rul ud de pe fa]` [i plec`,dar \[i promise c` se va \ntoarce, \n casa aceasta cutrandafirii c`]`r`tori, \n care disp`ruse Antonia.

72

Capitolul 4

Antonia urm`ri plecarea lui Patrick, de la o fereas-tr` aflat` la etajul doi al casei. Mai tremura \nc`, darimediat ce v`zu c` b`rbatul a plecat ie[i \n gr`din` [ise asigur` c` poarta era bine \nchis`. Patrick Ogilvienu mai avea cum s` intre. Se \ntoarse apoi \n cas` [isun` la palazzo. Lucia, servitoarea doamnei Devvon, fucea care-i r`spunse.

– Ai \ntârziat deja, ce s-a \ntâmplat? Doamna setemea c` ai avut un accident. {tii ce u[or intr` \n panic`.

– Spune-i c` regret dar nu pot veni ast`zi, m` simtr`u, zise Antonia. {i nu era minciun` \n totalitate; aveao stare de vom` foarte nepl`cut`. Avea febr`, [i osudoare rece \i acoperea fruntea.

73

– De ce n-ai sunat mai devreme ? insist` Lucia. Erao femeie mic` de statur`, de vreo cincizeci de ani, cuni[te ochi negri iscoditori, care lucra de dou`zeci deani pentru doamna Devvon.

– Am pornit spre palazzo, dar sim]indu-m` r`um-am \ntors aici, zise Antonia. I se p`ru destul de greus-o mint` pe femeie. Spune-i doamnei Devvon c`mâine voi veni.

Lucia nu mai zise nimic dar Antonia ro[i, [tiind c`nu va fi crezut`. Nu putea s` se duc` la palazzo [i s`pretind` c` totul era ca de obicei, s` discute cudoamna Devvon ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.{tia c` nelini[tea din suflet i se cite[te pe fa]`. Se\ntinse pu]in, \n camera aceea atât de lini[tit`, dinco-lo de care se afla pia]eta aceea plin` de praf, str`zilela fel de lini[tite Se sim]ea ca pe o insul` pustie.

Femeia care f`cea cur`]enie venea de trei ori pes`pt`mân`, dar nu [i ast`zi. Nu putea decât s` spere c`va petrece o zi lini[tit` [i c` nu-l va mai vedea vreo-dat`. Era \nc` [ocat` de momentul \n care-irecunoscuse chipul oglindit \n apele CanaluluiGrande. Fusese un moment de spaim` atât de puter-nic` \ncât nu voia s` [i-l mai aminteasc`.

74

Se cuib`ri \n pozi]ie fetal`, cu mâinile \ncle[tatede genunchi, tremurând. Chiar dac` plecase, b`rba-tul va reveni, ea [tia prea bine. Avusese cândvaimpresia c` a uitat acea \ntâmplare de co[mar. Faptulc`-l rev`zuse \i readusese totul \n memorie de parc`acel eveniment nepl`cut se petrecuse foarte recent.Co[marul b`tea la u[ile min]ii ei f`când-o s`-i fieteam` s` adoarm`. Când o atinsese, c`utându-imedalionul \n decolteul rochiei, ea sim]ise cumame]e[te. O ardea toat` pielea, chiar [i acum cândtotul era doar o amintire inima \ncepea s`-i bat` maitare. Antonia \nchise ochii. Nu, nu trebuia s` se maigândeasc` la el, dar nu [i-l putea scoate din minte.Totul se petrecuse \ntr-o secund`. Termina]iile ner-voase ale pielii continuaser` s`-i vibreze chiar [i dup`ce atingerea lui \ncetase. |[i prinse fa]a \n mâini [igemu cât putu de tare. |nc` mai sim]ea acea senza]iecu foarte mare intensitate. De la acea noapte peplaj`, se temea de orice contact fizic. Prefera s`-i ]in`la distan]` pe b`rba]i, s` se ascund` de ei. Dar el,Patrick Ogilvie, \i invadase gândurile, trupul, o atin-sese [i-i pusese \ntreb`ri la care ei \i era imposibil s`r`spund`, rede[teptându-i sim]urile. Ea nu [tia ce era

75

mai r`u: s` fie invadat` fizic, sau mental. St`tuser` untimp destul de scurt \n gr`din`, iar el o dusese pebra]e atunci când le[inase. Se trezise [i-l g`sise acolo,cu fa]a aplecat` asupra ei. Mai apoi, Patrick \[i stre-curase degetul pe care ea-l sim]ise rece \n decolteulei, [i-i urm`rise reac]iile. B`rbatul avea ochi alba[tricare denotau inteligen]` [i perspicacitate, iar ei i sep`rea c` \i poate citi gândurile a[a cum cite[ti o cartedeschis`.

O mâniase, o speriase, o f`cuse s` se \ngrijoreze,dar \ntr-o jum`tate de or` se apropiase de ea mai multdecât o f`cuse oricine altcineva \n ultimii doi ani. Sesim]i \ngrijorat` de efectul pe care Patrick \l mai aveaasupra ei [i dup` atâta timp.

A doua zi plec` spre palazzo mai devreme ca deobicei [i se \ntoarse spre sear`. Nu [tia dac` PatrickOgilvie venise \ntre timp. {i chiar dac` o f`cuse nu eranimeni acas`, iar \nainte de plecare ea verificase foartetemeinic sistemele de \nchidere.

76

Ea fusese ocupat` toat` ziua sortând un containercare con]inea, ca toate celelalte, un amestec delucruri, ni[te c`r]i valoroase care z`ceau la un loc cuun set de farfurii chineze[ti din secolul optsprezece,ni[te discuri, ni[te statuete reprezentând animale,schi]e, despre care ea credea c` sunt ale lui Munnings,tocuri, pergamente [i multe altele.

Patsy Devvon venise s` le vad` [i ea, \mbr`cat` \npantaloni bleu-deschis [i o jachet` \nflorat`. Femeiaavea \n jur de cincizeci de ani, [i era foarte slab` c`ci]inea diet` permanent. Ochii \i erau alba[tri [i p`rulblond, [i ar`ta mult mai tân`r` decât era.

– Nici nu [tiu de unde au mai ajuns [i astea aici, ziseea privind obiectele pe care le pusese Antonia pe omas`. Da, cred c` le-am cump`rat la o licita]ie, la Paris.So]ul meu cump`ra tot felul de fleacuri la licita]ii [iapoi le expedia acas`. |ntotdeauna, când ajungeam\ntr-un loc, mergeam mai \ntâi la târguri [i licita]ii. Nuputea s` reziste [i cump`ra tot felul de fleacuri, cumerau, de exemplu, statuetele astea de cear`, cred.

Patsy fusese cea de a patra so]ie a lui Gus Devvon, cumult mai tân`r` decât so]ul ei care se c`s`torise cu ea la[aizeci de ani. Gus Devvon colec]ionase femeile a[a cum

77

colec]ionase obiectele de art`; nici una dintre c`s`toriilelui nu durase prea mult, c`ci el \[i pierdea imediatinteresul, doar c`s`toria cu Patsy durase vreo zece ani,dup` care urmase moartea lui. Dac` n-ar fi cunoscut-ope Patsy, Antonia s-ar fi mirat cum de reu[ise ea s`-lp`streze mai mult decât predecesoarele ei. Era o femeieplin` de via]`, de c`ldur`, prietenoas`, care nu pierdeanici o ocazie s` se \ntrebe dac` toate lucrurile achizi]io-nate de defunctul ei so] aveau vreo valoare.

– Bine, draga mea, ocup`-te tu de toate astea, \ispuse Patsy. Eu iau prânzul cu Amy Patterson, nevedem mai târziu.

Antonia lu` prânzul adus pe o tav` \n \nc`pereaplin` de praf \n care lucra. Era un prânz obi[nuit:pepene, paste cu [unc` [i sos de ciuperci. Dup` ple-carea lui Patsy, Lucia nu putu s` nu remarce:

– Multe prostii a mai cump`rat [i r`posatul, eu le-a[arunca imediat!

– Ai arunca sume foarte mari de bani, \i spuse Antonia.– Chiar au valoare? Toate obiectele astea pr`fuite?– Ce vezi aici pe masa asta valoreaz` foarte mult, o

asigur` Antonia. Poate chiar milioane, ad`ug` eaobservând c` Lucia o privea neâncrez`toare.

78

– Oricum, este o exagerare, zise Lucia luând tavape care-i servise prânzul. Apoi ea exclam`: n-ai mâncatmai nimic, ca de obicei, nici cât un [oarece. De astae[ti atât de slab` [i palid`. Nu \n]eleg ce vede domnulCy la tine, el are nevoie de o femeie cu sânge fierbinte,nu de o f`ptur` c`reia i se v`d [i venele.

Lucia nu era doar camerista doamnei Devvon, ea seocupa de toat` casa. Mai erau alte servitoare caref`ceau cur`]enie [i g`teau, iar Lucia le d`dea ordine [ile supraveghea [i poate tocmai asta o f`cea s` cread`c` are dreptul s` comenteze [i achizi]iile familieiDevvon. Antonia \[i mu[c` buzele, dar nu-i r`spunsefemeii. Lucia o privi satisf`cut` c` avusese ultimulcuvânt [i plec` la treburile ei. Antonia \[i continu`treaba, sim]indu-se nefiresc, dorindu-[i ca Cy s-o sune.Se gândi c` el o f`cea s` se simt` \n siguran]`. Dar numai zâmbi a[a cum f`cea de obicei când se gândea lael. Patrick reu[ise s-o tulbure, insinuând c` ceea ce era\ntre ea [i Cy era fals, lipsit de realism. De ce trebuias-o blameze pentru c` sim]ea nevoia de protec]ie?P`rin]ii ei o excluseser` din via]a lor, iar ea se sim]iseo intrus` \nc` din copil`rie, când st`tea cu nasul lipitde fereastra vie]ii, urm`rind cum al]ii se bucurau de

79

fericire [i siguran]`. Avusese o copil`rie stranie. Nu erafericit` decât cu Susan [i Alex; ei \i d`deau iluzia uneifamilii fericite. |n seara acelei petreceri la vilaBordighera ea fusese realmente fericit`. To]i erau pri-eteno[i, [i aveau \n general vârsta ei. Dansase, vorbise,ascultase muzic` apoi \l v`zuse pe Patrick Ogilvie careo urm`rea. Pentru ea, Patrick era cel mai interesantb`rbat pe care-l v`zuse vreodat`: \nalt, zvelt, frumosbronzat, cu ochii de un albastru uimitor. Nu-[i mailuase ochii de la el.

Oare era actor? Dup` cum ar`ta, mai mult ca sigur.P`cat c` era ceva mai b`trân decât ea. Probabil aveatreizeci de ani, [i p`rea foarte sup`rat, sau poate fap-tul c` era mereu \ncruntat \l f`cea s` arate mai matur.Dar pe moment ei \i pl`cu privirea lui \ncruntat`; \lf`cea s` par` mai interesant, decât orice alt b`rbat dela petrecere.

Antonia a[teptase ca Patrick s` se uite la alte fete,dar el n-o f`cuse, continuase s-o priveasc`. Nu putea fiinteresat de ea! Sau, poate? |ncepuse s`-i zâmbeasc`timid, iar figura lui se schimbase. Gura i se schimono-sise, b`rbatul se \ncruntase [i mai mult, terminasepaharul de vin [i-l pusese pe o m`su]`. Apoi se \ntor-

80

sese, p`rând dispus s` invite o alt` fat` la dans. Darde ce o privise atât de intens pe ea? Apoi, de ce \[ipierduse brusc interesul? Poate observase c` era preatân`r`? Sau poate era el timid? Dar nu-l putea l`sa s`plece astfel. C`p`tase dintr-o dat` un curaj ie[it dincomun. Nesigur` pe ea, dar surescitat`, cu inimab`tându-i s`-i sparg` pieptul, \l invitase la dans.B`rbatul se \ntorsese [i o privise un moment deparc` n-ar mai fi v`zut-o pân` atunci. Antonia se\ntrebase dac` nu cumva el nu vorbea engleza, maiales c` nu-i r`spunsese imediat. V`zut de aproape,b`rbatul ar`ta [i mai bine. Apoi, ea \i pusese o mân`pe mânec`, dar el...

– Nu dansez, spusese foarte scurt [i sedep`rtase.

Ea devenise stacojie, apoi p`lise [i sim]ea nevoia s`plâng` dar se jena de lume. Plecase imediat din acelloc, lovindu-se de cei din jur ca un fluture de noaptece rico[eaz` \ntr-o fereastr`. Observase cum invita]ii sed`duser` la o parte f`cându-i loc s` treac`, iar ea \[ispuse c` acel incident va fi pe buzele tuturor, la fel [iumilin]a ei. Venise \ns` unchiul Alex care o luase deumeri [i o dusese \ntr-un loc mai retras.

81

– Te sim]i bine, draga mea? Ce ]i-a spus Patrick c`te sim]i atât de jenat`?

Antonia oftase, acoperindu-[i fa]a cu mâinile vrânds`-[i st`vileasc` lacrimile.

– Nu trebuie s`-l iei \n serios, indiferent ce ]i-ar fispus, nu este \ntr-o dispozi]ie prea bun`, a rupt logod-na de curând [i este foarte nefericit. Alex \i oferise unpahar de vin, [i-i povestise ce [tia [i el despre PatrickOgilvie [i logodnica lui Laura, care-l p`r`sise pentrualt b`rbat, iar Antonia \n]elesese c` el avusese motives` se poarte a[a.

Deci el era indispus, era furios [i nu voia s` seimplice atât de repede \ntr-o alt` rela]ie. Cine-l putea\nvinui? Sim]i nevoia s`-l consoleze, s`-l fac` s` zâm-beasc`, m`car pentru un moment.

Se uitase \mprejur s`-l g`seasc`, [i-l v`zu p`r`sindpetrecerea, luând-o spre gr`din` [i de acolo spreplaj`.

– Vrei s` dansezi? o invitase Alex, dar ea refuzase,spunând c` prefer` s` stea de vorb` cu ceilal]i invita]i.

De fapt, se gândise s`-l urm`reasc` pe Patrick.Poate c` lui i-ar fi f`cut bine s` discute, cu cineva dis-pus s`-l asculte, despre fosta lui logodnic`. Antonia

82

putea g`si [i alte motive pentru care s` se duc` dup`el; \ntotdeauna [tia s` g`seasc` motive pentru a faceun lucru pe care [i-l dorea foarte tare. Astfel ea se stre-curase spre plaj`, v`zându-i urmele pe nisip. Pusesepiciorul pe urmele l`sate de t`lpile lui care erau multmai mari decât ale ei, ascultase zgomotul f`cut devalurile care se sp`rgeau de ]`rm.

Era atât de preocupat` de ce-i va spune lui Patrick\ncât nici nu auzise când cineva s`rise \n fa]a ei dintr-obarc`. Ea z`rise b`rbatul o singur` clip`, atunci cândluna \i luminase chipul, b`rbatul era bronzat, cu p`rcastaniu. }ipase scurt, auzise o voce amenin]ând-o \nenglez` [i fusese sigur` c` era Patrick. B`rbatul o trân-tise \n nisip, iar ea luptase disperat`, gândind „oare elcrede c` pentru asta l-am urm`rit?“

Dar o deranja [i mai tare faptul c` nu putea s`-[ir`spund` singur` la propriile-i \ntreb`ri: oare voiamca el s` fac` dragoste cu mine? De asta l-am um`rit?Prin comportamentul meu l-am f`cut s` \n]eleag` c`asta doream? Din vina mea s-a \ntâmplat totul?

Apoi, vocile care se auziser` \l f`cuser` s` seopreasc` dup` ce o molestase [i ea se trezise singur`,plângând, se târâse pân` la ap`, tentat` s` se lase pur-

83

tat` de reflux. Dar ceva din interiorul ei, mult maiputernic decât [i-ar fi \nchipuit ea, o for]` care nu voias` cedeze, o f`cuse s` se \mpotriveasc` apei tocmaicând Alex ajunsese la ea.

Susan Jane \i observase absen]a [i-l trimisese peso]ul ei s-o caute. {i ceilal]i invita]i porniser` \nc`utarea ei, \n gr`din` [i pe plaj`. Unchiul Alex og`sise plângând, sângerând, plin` de iarb` de mare.De fapt, glasurile lor \l speriaser` pe atacator. Ea \[iaminti fa]a lui alb` ca varul, când aflase ce se \ntâm-plase, o \nvelise \ntr-un prosop [i o dusese \napoi lavil`, unde chemase poli]ia [i doctorul.

– Cine te-a adus \n halul `sta? o \ntrebase el.– Englezul... suspinase ea, f`r` a-[i aminti numele

lui. Era el, englezul acela...– Vrei s` spui Ogilvie?– Da, el a fost.P`ruse atât de sigur` de ea. Mai apoi, când i se spu-

sese c` nu Ogilvie o atacase, ea avusese tot felul dereac]ii ciudate: se sim]ise u[urat` c` nu el fusese cel careo r`nise, apoi [ocat` pentru c` fusese o persoan` cutotul str`in` [i modul ei de a judeca lucrurile se schim-base total, realizând disperat` prin ce trecuse Patrick.

84

– Cred c` m` ur`[te, \i spusese ea lui Alex.– N-ai f`cut-o inten]ionat, nu po]i fi \nvinuit`, o

consolase unchiul ei.Ea [tia prea bine c` Patrick o ura, mai ales când i s-a

spus c` el a p`r`sit Bordighera f`r` a-[i lua lucrurile, iarapoi renun]ase la contractul cu Rae Dunhill, sup`rat peaceasta pentru c`-l crezuse capabil s` violeze o fat`.

Antonia se v`zuse la scurt timp cu Rae, laBordighera.

– M` simt foarte prost pentru c` l-am acuzat penedrept pe Patrick, [optise ea iar Rae ridicase dinumeri.

– Nu te \nvinuie[te nimeni. Din ceea ce spuneapoli]ia se pare c` atacatorul sem`na cu Patrick. ApoiRae \ncepuse s` turuie ca de obicei: e p`cat c` s-a\ntâmplat tocmai acum, \n via]a lui Patrick. Era dejadezechilibrat de ruperea logodnei cu Laura, iar asta afost pic`tura care a umplut paharul. L-am v`zut acumdou` zile, p`rea de nerecunoscut. |nainte era un omrezonabil, cu care te puteai \n]elege. Puteai s` vorbe[tiorice cu el; [i acum, dintr-o dat`, mi-a spus c` nu mailucreaz` cu mine. La \nceput n-am vrut s` cred c`vorbe[te serios.

85

Antonia clipise de câteva ori, [tiind c` este vinovat`.– {i cum o s`-[i câ[tige existen]a?– {tiu c` avea ni[te economii, voia s`-[i cumpere o

cas`, dup` c`s`toria cu Laura. Probabil c`-[i va g`si u[orde lucru, este foarte talentat. Dar eu nu vreau s`-l pierd,este cel mai bun ilustrator pe care l-am avut vreodat`,oftase Rae, impacientat`.

Antonia se \ntrebase atunci dac` n-ar fi fost bine s`-iscrie sau s` \ncerce s`-l \ntâlneasc`, dar dup` ce-oauzise pe Rae spunându-i c`-i fusese team` s`insiste, renun]ase. Dar \n cei doi ani care urmaser`intra subit \n panic` ori de câte ori \[i amintea de el.Acum, când \l \ntâlnise [i discutase cu el fusese maiu[or [i mai simplu decât anticipase ea. El fusesefurios la \nceput, se citea mânia explodând din\ntreag` fiin]a lui. Apoi, dup` ce ea le[inase, se maicalmase. |i vorbise lini[tit, chiar conversaser` ca doioameni obi[nui]i, asta pân` când el \i v`zuse inelul[i se schimbase din nou. De ce se sup`rase când \iv`zuse inelul?

Toate acestea o duser` \napoi la gândul c` PatrickOgilvie era o persoan` de ne\n]eles, care \i va bântuimult timp de acum \nainte gândurile.

86

|n acea sear` se apropie cu grij` de casa de la Dorsodurounde locuia, asigurându-se c` Patrick nu era prin preajm`.

Seara mânc` o salat`, apoi ni[te piersici, ascult` unpost de radio local care transmitea hit-uri [i chiar fre-don` [i ea melodii pe care le [tia mai bine. Deschiseseo cutie cu mâncare pentru pisicile care tr`iau \ngr`dina casei. Tocmai când le urm`rea cum m`nânc`mul]umite, auzise un zgomot \n gr`din`, apoi pa[i pepietri[ [i [tiu c` era el. Ap`ru chiar \n fa]a ei o umbr`\ntunecat`, ca un lup \nfometat. Ea fu atât de sur-prins` \ncât nici nu se gândi s` intre \n cas`.

– Cum ai intrat? l-a \ntrebat ea.– Am s`rit gardul, fusese r`spunsul lui, iar el o

examinase cu ochii lui alba[tri.– Asta este o ilegalitate, spusese ea atunci, iar el

continuase s`-i priveasc` insistent rochia demodat`. |nultimul timp ea umbla \mbr`cat` \n lucruri vechi, carenu i se potriveau de loc, c`ci nu voia s` fie privit` deb`rba]i. Voi suna la poli]ie dac` nu pleci imediat, nuvreau s` te afli aici, pe proprietatea mea.

– Parc` spuneai c` nu-]i apar]ine, ci este \nchiriat`.{i cum po]i comite o ilegalitate doar intrând \ngr`dina cuiva?

87

– Oricum ar fi, vreau s` pleci chiar acum! strig`Antonia, dorindu-[i ca el s` n-o mai fac` s` se simt`neajutorat`. C`ci el avea acest efect asupra ei, o f`ceas` se simt` slab`, f`r` ap`rare, de parc` o boal` ciu-dat`, necunoscut` ar fi pus st`pânire pe ea, pe sufletulei, mai ales.

– E[ti singur` acum \n toat` casa asta? o privi el,f`când-o s` se simt` nesigur` pe ea.

– Poftim? A, nu sunt singur`.– Cine mai este aici, cu tine?– Unchiul [i m`tu[a.– Foarte bine, o s` stau de vorb` cu ei. Ai spus c`

Alex voia s`-[i cear` scuze la mine, a sosit momentuls-o fac`. Patrick se \ndrept` spre u[`, iar ea veni \nfug` dup` el.

– Nu po]i s` vorbe[ti cu el, momentan este plecat...nu cred c` se va \ntoarce prea devreme.

Dar era prea târziu, Antonia nu mai putea s`-lopreasc`. Patrick intrase deja \n buc`t`rie, privindcurios vasele de aram` \n[irate pe pere]i, perdelele dela ferestre, cuptorul electric.

– Este foarte frumos decorat`, zise el. Ai f`cutcafea? Miroase foarte bine! }i-a mai r`mas cafea?

88

– Nu am cafea pentru tine, [i nici nu po]i r`mâneaici! spusese Antonia.

El se a[ez` \ntr-un scaun de pai, \ntinzându-semul]umit ca pisicile Antoniei. Privindu-l \[i spusese c`era o pl`cere s`-i admire trupul cel suplu, sem`na cutrupurile pisicilor ei agile.

Antonia crezuse c` \n acea noapte, pe plaj`, \ifusese ucis` orice urm` de senzualitate, dardescoperi c` nu era a[a. La un moment dat, se auziserespirând, cu tot trupul \ncordat, [i se \ntreb` cumnaiba reu[ise s` confunde vocea lui cu a altui b`rbatatunci pe plaj`.

Patrick o urm`rea cu ochii lui alba[tri. Se l`s`t`cerea: Antonia \[i auzea chiar [i respira]ia, tot trupuli se \ncordase, sângele \i circula mai repede, iar inima\i b`tea cu putere.

– De câte ori s`-]i repet? Nu trebuie s` te temi demine, zise el cu blânde]e, iar Antonia se mai \ntreb`\nc` o dat` cum naiba reu[ise s` confunde glasul lui cua altui b`rbat.

– Nu m` tem, min]i ea.Patrick o privi printre gene, zâmbindu-i mali]ios.– Nu? Atunci, f`-mi o cafea.

89

Antonia c`zuse \n capcana lui \nc` o dat`. Ced`, [ioftând \i turn` cafea, pe care apoi i-o \ntinse \ncercânds` evite atingerea mâinilor lui.

– De fapt, ai t`i nu se vor \ntoarce prea repede.Patrick continua s-o priveasc`, [tiind c` ea f`cuse totulpentru a-i evita atingerea. Sorbi din cea[ca de cafea pecare apoi o l`s` jos. Este foarte bun` cafeaua ta, [tii s-ofaci pe gustul meu, Antonia.

– O, mul]umesc foarte mult, zise ea furioas`, iarPatrick pufni \n râs.

– Ai t`i se \ntorc abia dup` câteva zile, nu?Ea deschise gura vrând s` spun` o minciun` dar

\ntâlnindu-i privirea renun]`.Patrick continua s` zâmbeasc` mali]ios.– Este bine c` te-ai oprit la timp, minciuna nu ]i se

potrive[te. Am aflat de la impresarul unchiului t`u c`se afl` \n Anglia [i va sta acolo patru zile. Asta\nseamn` c` e[ti singur` \n casa asta, ceea ce m` sur-prinde.

– Vene]ia este unul dintre cele mai sigure ora[e dinlume, spuse ea precipitat. Nu se \nregistreaz` crimeaici. Criminalii au nevoie de ma[ini; dac` folosesc barcapot fi prin[i foarte u[or. Eu m` simt \n siguran]` aici.

90

– Chiar [i al`turi de mine?– Dac` ai terminat cafeaua ar fi mai bine s`-mi spui

pentru ce ai venit, apoi s` pleci.– Proprietarul meu mi-a spus c` are nevoie de

camera mea pentru v`rul lui care a fost evacuat dinalt` parte, a[a c` va trebui s`-mi caut o alt` locuin]`foarte repede. Vene]ia este plin` de turi[ti acum, iar eunu-mi permit o chirie prea mare, m` gândeam c`poate Alex mi-ar sub\nchiria o camer` aici.

– P`i, zise ea luat` prin surprindere, el nu este aici,dar nu cred c` poate sub\nchiria.

– {i nici tu nu m` dore[ti \n preajm`, nu? suger`Patrick, observând c` fata ro[e[te [i mai tare, [i las`ochii ei alba[tri \n jos, acoperindu-i cu genele ei lungi,care aveau o dung` ro[ie semnul unei nop]i pline delacrimi.

– Nu are nici o leg`tur` cu ce gândesc sau doresceu, bâigui ea. Alex este chiria[ul legal, de el depindetotul.

Dar Patrick avea dreptate, numai ideea de a locuicu el sub acela[i acoperi[ \i d`dea fiori. Antonia nu sesim]ea \n largul ei al`turi de el, acest b`rbat putea s`-iciteasc` gândurile prea u[or.

91

– Tot m ̀mai crezi capabil de viol? zise Patrick cu am r̀̀ ciune.|n acel moment sun` telefonul iar ea s`ri imediat

pentru a r`spunde, con[tient` c` Patrick o urm`rea.– Alo? Cy? zise ea ro[ind, \ntorcându-se cu spatele

pentru ca Patrick s` nu-i mai vad` ochii.– E[ti r`cit`? Nu-mi place cum sun` glasul t`u. Am

auzit de la m`tu[a Patsy c` nu te-ai sim]it prea bine,gripa debuteaz` cu simptomele pe care mi le-a spusea. Dac` nu te sim]i bine stai acas` [i odihne[te-te.

– Acum m` simt bine, zise ea for]ându-se s` vor-beasc` pe un ton obi[nuit.Nu am nimic, Cy.

– Nu-mi place glasul t`u de acum. Te deranjeaz` ceva?Te-a sup`rat cineva, Antonia? Sper c` nu e[ti sup`rat` pemine pentru c` a trebuit s` m` \ntorc \n State?

– Nu, nici vorb`, am \n]eles c` ai probleme acolo, carenu se pot rezolva f`r` tine, zise Antonia dorindu-[i s`-l firugat s` sune alt` dat`, c`ci nu-i putea spune c` era cucineva, se temea c` Cy va ghici despre cine era vorba. Eanu voia ca Cy s` afle c` ea era tocmai cu Patrick Ogilvie.

Cy [tia ce i se \ntâmplase cu doi ani \n urm`. Cândo ceruse de so]ie ea \l refuzase la \nceput [i trebuises`-i spun` [i din ce motiv. Apoi, dup` ce ea-i m`rturisitotul, el \i spusese:

92

– {tiam, Antonia. |n]eleg ce sim]i. Mai [tiu [i din cecauz` nu te-ai mai \ntâlnit cu nici un b`rbat de atunci[i poate nici nu te vei c`s`tori mult timp de acum, c`cinu vei putea avea o via]` normal`, de femeiec`s`torit`, dar eu nu renun], tot mai cred c` am duceo via]` grozav` \mpreun`.

Cy era un b`rbat t`cut, cu suflet bun, [i destul decinstit ca s` recunoasc` \n fa]a ei c` nu-l prea interesasexul [i din acest motiv nu se c`s`torise. Afacerile \iocupau tot timpul. Antonia [tia c` el o place, dar nusim]ise dorin]` \n s`rut`rile lui, iar el nu se gr`bise s`fixeze data c`s`toriei.

Ea consim]ise la logodna lor nu pentru c` l-ar fiiubit ci pentru siguran]a pe care i-o oferea. Iar to]i ceidin jurul lor primiser` vestea cu nedisimulat` bucurie:Patsy, Alex [i Susan Jane reac]ionaser` de parc` ar fia[teptat de mult vestea aceasta.

– Totul este bine la Boston? \l \ntreb` ea.– Se pare c` da, zise Cy evident satisf`cut de suc-

cesele lui. Am un client nou, o companieinterna]ional`. Asta \nseamn` c` voi fi [i mai ocupat,dar avantajele nu vor \ntârrzia s` apar`. Ce ai f`cutast`zi? Ai mai g`sit ceva interesant?

93

Antonia \i povesti despre desenele Munnings, iar else entuziasm` imediat.

– Pune-le deoparte pentru mine, Antonia, a[ vreas` le v`d imediat ce voi sosi. Cred c` le voi p`stra pen-tru colec]ia mea.

Cy mo[tenise [i el pasiunea pentru colec]ii de totfelul de la unchiul s`u, concentrându-se asupra arteisecolului nou`sprezece.

– Acum, culc`-te devreme, Antonia, zise Cy \n\ncheiere. Te sun mâine. Noapte bun`, draga mea.

– Noapte bun`, Cy, zise ea [i \nchise.Dup` ce termin` convorbirea cu Cy, Antonia se

\ntoarse spre Patrick.– Cred c` s-a \nro[it [i linia transatlantic` din cauza

convorbirii voastre! Parc` era]i Romeo [i Julieta! A fostmai mult o dare de seam` decât o discu]ie \ntre logod-nici. Doar nu te-ai culcat cu el, nu? Nici nu mi-am\nchipuit asta.

Antonia \[i pierdu cump`tul.– Nu [tii s` vorbe[ti [i altceva, Patrick?|l lovi cu putere peste fa]` [i-l v`zu dezechilibrân-

du-se pentru un moment, urmele degetelor ei mar-cându-i fa]a. Antonia nu putea s` cread` c` f`cuse a[a

94

ceva. R`mase cu ochii a]inti]i asupra lui, tremurând,iar Patrick dup` ce-[i reveni de pe urma [ocului, ocuprinse \n bra]e [i o s`rut`.

Antonia se lupt` s` scape din bra]ele lui, fucuprins` de panic`, mintea i se \nce]o[`. Se sim]isearuncat` cu doi ani \n urm`, luptând f`r` rezultat cuun b`rbat puternic.

– Doamne, \mi pare r`u, Antonia. Mi-am pierdut con-trolul. N-am avut inten]ia s` fac ceva care s`-]i displac`.

– M`... m` simt r`u, murmur` ea [i fugi sus pescar`, temându-se c` va vomita \nainte de a ajunge labaie. Dup` câteva minute se afla aplecat` deasuprachiuvetei iar p`rul blond \i acoperea fa]a. Un zgomoto f`cu s` se \ntoarc`. Patrick st`tea \n cadrul u[ii.

– Te sim]i bine? S`-]i aduc ceva?– Te rog s` pleci [i s` nu mai vii aici.Figura lui se crisp`. Pentru un moment ea se

gândise c` b`rbatul se va apropia [i se strânse deteam`. El \i arunc` o ultim` privire [i plec`. Antonia \iauzi pa[ii, apoi u[a de la intrare \nchizându-se.Plecase. Acum, era singur`. Acum, putea s` se rela-xeze, s` dea frâu liber lacrimilor, s` le lase s` curg`dincolo de barajul care le st`vilise pân` acum.

95

Capitolul 5

Dup` ce plânse bine ca s` se calmeze, Antonia seridic`, verific` u[ile, apoi se duse \n baie, f`cu du[ pre-lungit [i se culc`. Adormi imediat, c`ci [oculemo]ional al serii \i sec`tuise energia. Nici nu atinsebine perna c` [i adormise.

Visul \ncepu ceva mai târziu. Era ca o pelicul`veche pe care o v`zuse de sute de ori, un co[mar. Erape Riviera francez`, lumea vorbea [i râdea, apoidisp`rea brusc, doar luna intra [i ie[ea dintre nori.Fiecare sunet f`cut de mare avea o component`sinistr`, amenin]`toare, iar ea mergea pe urmele l`satede picioarele lui Patrick. El sare de undeva din\ntuneric, iar ea ]ip` \nainte ca mâna puternic` s`-iacopere gura [i s-o trag` \n jos.

96

|ntotdeauna se \ntâmpla la fel, era o rutin`, de[iterifiant`. Vede apoi o siluet` un b`rbat cu tenul alb,ochii alba[tri, p`rul decolorat de soarele verii, \l auzeavorbind \n englez`, era el, Patrick. Era un joc? Inima \ib`tea tot mai tare, mâinile lui o atingeau pân` ajungeas-o doar`, iar trupul care se afla deasupra ei nu se juca.Oare el crede c` pentru asta l-am urm`rit? Antonia vrus` strige dar nu putea c`ci el o strângea de gât. Nu estenimic real din ceea ce visez acum, continua ea s`-[ispun`. M` voi trezi curând. Dar visul se schimb` com-plet. Ea era tot pe plaj`, dar nu mai avea banda aceealipit` pe ochi [i gur`, [i nu era amenin]at` \n nici unfel. |l privi pe Patrick pe care-l vedea \n lumina lunii.

– Nu te teme de mine, Antonia, \i spunea el.– Nu-mi este team`, [opti ea dar nu era adev`rat.

Se temea, era confuz`. Fusese doar un vis? Era treaz`?– Ce dore[ti, Antonia? o \ntreb` Patrick apoi \i

atinse u[or sânii [i ea constat` c` era complet goal`.– Patrick...El se aplec` [i o s`rut` iar s`rutul lui fu ca atingerea

unui cu]it fierbinte.– Nu, Patrick, strig` ea, nu vreau s` faci asta!Dar ea era con[tient` c` min]ea, c`ci nu-[i dorea

nimic mai mult decât s` fie astfel atins`. Era o confuzie

97

care o chinuia, ceva \ntre dorin]` [i team`, care o f`ceas` nege ceea ce sim]ea, s`-l resping`. Se ridic` \ncapul oaselor [i se trezi \n pat, cu cear[afurile\nf`[urate \n jurul ei.

Pe când lupta s` se elibereze, auzi zgomote, pa[i, [iintr` \n panic`. Se repezi spre u[` dar se lovi de piep-tul puternic al unui b`rbat. Pentru un moment, ea fuatât de confuz` \ncât nici nu mai [tia dac` este treaz`sau nu, dar toate sim]urile \i spuneau c` nu este vis.|ncepu s` ]ipe.

– Nu te teme, Antonia, eu sunt. E[ti \n siguran]`,nu-]i fac nici un r`u, [optea Patrick, strângând-o lapieptul lui.

Pentru un moment, ea sim]i impulsul de ar`mâne la pieptul lui, cald [i puternic; \i auzeab`t`ile inimii, iar n`rile ei inhalau mirosul masculinal trupului lui.

Dar \[i aminti c` nu putea fi \n siguran]` cu el.|ncepu s` lupte s` se elibereze pentru c` nu avea\ncredere \n el, [i c`zu \napoi pe perne r`suflând greu.

Patrick se aplec` [i aprinse lampa de pe noptier`.Orbit` de izbucnirea brusc` de lumin`, ea nu v`zunimic un moment, \ncercând s`-[i domoleasc` b`t`ileinimii. Când putu s`-[i controleze vocea, ea \l \ntreb`:

98

– Ce... ce faci aici? Cum ai intrat \n cas`? U[ile erau\ncuiate. Am verificat toate intr`rile.

– Nici n-am ie[it, o inform` el.Patrick se a[ezase pe marginea patului ei, purtând

aceea[i c`ma[` neagr` [i jean[ii cu care venise maidevreme. Antonia \l privi uimit`.

– Vrei s` spui c` te-ai ascuns undeva aici?Patrick o privi printre gene.– Nu m-am ascuns, zise el, am stat \n

sufragerie.– Dar nu era lumin` când am intrat acolo!– Pentru c` n-am aprins-o. M-am uitat pe fereastr`.– Deci tot timpul ai fost aici, \n cas`, iar eu credeam

c` sunt \n siguran]`! De ce ai f`cut asta?Patrick se \ncrunt`.– Nu m` mai privi a[a! De ce naiba crezi c` n-am

plecat? Mi-a fost team` pentru tine, erai \ntr-o dis-pozi]ie foarte proast`! Mi-a fost team` s` plec [i s` telas \n starea \n care erai.

– Dac` \ntr-adev`r eram a[a, este numai din cauzata, \i repro[` Antonia.

– Bine, Antonia, poate m-am temut c` din cauzamea ]i-ai amintit lucruri nepl`cute.

– Deci te-ai sim]it vinovat?

99

– Da, pân` când mi-am amintit c` e[ti logodit` [im-am \ntrebat ce fel de c`s`torie vei avea când tu nusupor]i nici s` fii s`rutat`.

Fata \i evit` privirea.– Dar tu nu e[ti b`rbatul cu care m` voi c`s`tori!Patrick se aplec` amenin]`tor spre ea.– Atunci spune-mi c ̀ai f`cut dragoste cu el [i ]i-a pl̀ cut!– Nu discut cu tine via]a mea privat`!– Tocmai asta este problema, n-ai discutat-o cu

nimeni altcineva.– Am consultat un psihiatru \n Statele Unite.Patrick o privi ne\ncrez`tor.– Cred c` nu ]i-a folosit la nimic, altfel n-ai fi a[a

cum e[ti acum!– De ce, dac` nu vreau s` te s`rut \nseamn` c` sunt

terminat`? Sau poate crezi c` toate femeile \]i cad \ngenunchi imediat ce te cunosc?

– Este drept c` nici una n-a vomitat pentru c` ams`rutat-o! Dar tu acum aveai un co[mar, nu?

Antonia ro[i.– M-ai auzit?– Da, Antonia.Ea l`s` fa]a \n jos, cu obrajii ro[ii de ru[ine c`ci nu

mai [tia ce spusese \n timpul visului. Oricum, rostise

100

numele lui. Oare spusese ceva din care Patrick s`fie sigur c` ea era obsedat` de chipul, de trupul lui?

– }i-ai amintit din nou acea noapte? De ce ai rostitnumele meu?

Antonia ezit`.– Adev`rat? Nu-mi amintesc s-o fi f`cut. Ea \ncerc`

s` mint` dar vorbele refuzau s` exprime ceea ce voiaea.

– Te-am auzit, Antonia, ai strigat numele meu decâteva ori. Pe mine m` visai?

– Nu! zise fata tremurând.Patrick \i ridic` fa]a pentru a-i vedea mai bine ochii.

O for]` s`-l priveasc`, iar el \i cercet` chipul.– Nu pe mine m` visai? Nu eu eram cel care te-a

atacat?Ea scutur` din cap.Patrick continua s` se uite \n ochii ei, iar ea se

temea c` el ar putea citi lucruri ru[inoase \n ei,amestecul de dorin]` [i team`.

– Atunci de ce-mi repetai mereu numele? De ce stri-gai: Patrick, nu, te rog, nu? De ce, Antonia? Cred c`-]iaminte[ti foarte bine de[i negi, zise el continuând s-opriveasc` fix, iar ei \ncepur` s`-i tremure buzele.

Disperat`, Antonia min]i:

101

– Nu [tiu, nu-mi amintesc!– Ba, \]i aminte[ti foarte bine, Antonia! zise Patrick

iar ea \ncepu s` tremure u[or, iar buzele \ncepur` s`-iard` de parc` ar fi fost s`rutate. Inima \i b`teanebune[te.

– Te rog, pleac`, \l implor` ea, pierit`.– De ce tremuri, Antonia? \ntreb` el, iar ea \ncepu

s` tremure mai tare.– Nu tremur.– Min]i, zise Patrick [i-i atinse u[or gâtul. }i se

simte pulsul aici. El tras` cu degetul vena albastr`care-i pulsa.

– Ce faci, Patrick?– |]i simt foarte bine pulsul aici, zise el continuând

s` urm`reasc` acea ven` care o tr`da.– Opre[te-te, [opti ea.– De ce te sperie gestul meu? Dar nu de asta voia

ea ca el s` se opreasc` ci pentru c` \i pl`cea prea multatingerea lui.

Patrick continu` traiectoria venei, ajungândspre maxilarul ei, apoi la buze. A[teptând ca opisic` la pând` s` ias` un [oarece dintr-o gaur`, el\[i trecu degetul peste buzele ei \ntredeschise, iarei i se opri respira]ia; fata se uita la el, cu ochii

102

deschi[i la maxim. Putea s`-i dea degetul la oparte, dar n-o f`cu, r`mase privindu-l ca hipnoti-zat`.

– Ce f`ceam eu \n visurile tale, Antonia? Ea era sigur` c` Patrick ghicise ce se \ntâmplase cu

ea, indiferent dac` era vorba doar de un vis. Ea nu maiapar]inea realit`]ii, nu mai era sigur` de cele ce se\ntâmplau, nu mai [tia dac` viseaz` sau nu.

Când mâna lui ajunse la panglicile albe care-i legaucapotul, sub care el \i \ntrez`rea sânii mici, u[or con-tura]i, fata \[i trase cear[aful peste umeri.

– Ie[i afar`! strig` ea. Pleac` imediat din aceast`cas`; altfel voi chema poli]ia!

Patrick se ridic`, puse mâinile \n buzunare [i con-tinu` s-o priveasc` de parc` i-ar fi descoperit un maresecret.

– Pe logodnicul t`u l-ai visat vreodat`?– Ie[i! strig` ea.– Nu cred c` s-a \ntâmplat asta! |ncearc` s` dormi,

Antonia, [i fii atent` pe cine visezi. Ce-ai face dac`visurile ar deveni realitate?

Antonia nu mai fu nevoit` s` reac]ioneze. El ie[ise.|l auzi coborând pe sc`ri [i \l urm` pentru a seconvinge c` plecase.

103

Patrick se opri la u[a de la intrare [i o mai privi odat`. Ochii lui str`luceau ca ni[te safire, iar el o mainec`ji o dat`, \nainte de a ie[i.

– {tiai c` materialul c`m`[ii tale este transparent?Antonia se trase repede \napoi, dar \l auzi cum

râde. Se uit` \n oglinda de pe perete, care reflectaimaginea lui [i se asigur` c` el plecase, apoi auzi u[atrântindu-se.

Cobor\ sc`rile \n fug` dup` el [i z`vor\ u[a, apoicercet` fiecare \nc`pere din cas` pentru a se asigura c`nu mai era nimeni \n interior. Era aproape de ivireazorilor, cerul era alburiu-l`ptos, cea]a d`inuia asupraCanalului Grande, iar luna mai lumina cl`dirile dinfa]a b`ncii, cupolele, domul. Totul se \ngem`na \ntr-ocompozi]ie de linii [i umbre deasupra apei.

Antonia \[i preg`ti o ciocolat` fierbinte, apoi seduse la culcare, amintindu-[i felul \n care o atinsese el,nota de senzualitate din vocea lui, mâna lui atingându-isânii, gura. |ncepu s` tremure dintr-o dat`; era atât defierbinte, tot corpul \i ardea. Nu trebuia s`-l mai lase s-oating`. Mai ales acum, când el [tia c`-i poate produceastfel de senza]ii.

Se ridic`, f`cu un du[, se \mbr`c` [i-[i preg`timicul dejun, fructe [i chifle fierbin]i de la

104

brut`ria din vecini. De acum putea s` se duc` lalucru. Dac` el revenea nu mai avea cum s-og`seasc`.

Dup` ce trecur` orele de program, pe drumul de\ntoarcere se sim]ea sfâr[it`, dorindu-[i ca Patrick s` fis`rit iar`[i gardul [i s-o a[tepte. Când vru s` deschid`poarta se \ncord` brusc, auzind voci \n interior. Cineputea fi? Se auzeau râsete, clinchet de pahare. Zâmbila gândul c` putea fi unchiul Alex. {i a[a era. AlexHoltner st`tea \n fa]a ei, pe o banc`, sub smochin, cuun pahar \n mân`, iar al`turi de el se afla PatrickOgilvie. El st`tea pe marginea fântânii, cu o mân` \nap`. Trupul lui bronzat str`lucea \n soare, iar lavederea lui ea nu mai [tiu ce s` simt`, atrac]ie, team`?Se for]` s` aib` un aer cât mai firesc, iar amândoib`rba]ii ridicar` capetele spre ea.

Unchiul Alex se ridic` [i veni \n \ntâmpinarea ei, os`rut` [i o \mbr`]i[`.

– Ai venit, draga mea! Cum te-ai descurcat singur`?Ai avut probleme?

– Le-am dep`[it, zise ea privindu-l pe Patrick pesteum`r. Susan Jane este \n cas`?

– Nu, ea nu s-a \ntors cu mine, s-a dus la veri[oaraei Jan, \n Kent, cea care tocmai a n`scut.

105

– Dar tu de ce nu te-ai dus?Alex f`cu o grimas`.– {i Susan Jane mi-a cerut s-o \nso]esc, dar... [tii, cu

Jan n-am nimic, dar so]ul ei \mi displace foarte tare. I separe mereu c` trebuie s-o ]in` numai \ntr-o glum` cumine tocmai pentru c` sunt desenator de benzi. Iarumorul lui las` de dorit. A[a c` am preferat s` vin acas`.

– |mi pare bine c ̀te-ai \ntors, zise ea privind spre Patrick.– Te-ai sim]it singur` f`r` noi? Este bine s` te sim]i

dorit. {i noi ne-am gândit mereu la tine, iubito. Stai aici, s`discut`m. Eu [i Patrick am vorbit deja vreo or`, de[i loculmi se pare foarte cald dup` Londra. Gr`dina este singurulloc unde se poate respira. Uite, bea limonada asta.

– Mul]umesc, muream de sete, zise ea \n timp ceAlex Holtner \i turna dintr-o caraf` limonad` [i buc`]ide ghea]`. Feliile de l`mâie pluteau la suprafa]a apei,iar pe marginea carafei se vedea zah`rul.

Antonia avusese inten]ia s` scape cât mai repede deei, s` g`seasc` o scuz` [i s` intre \n cas`, dar sim]iprivirile lui Patrick a]intite asupra ei [i nu vru ca aces-ta s` cread` c` fugea de el.

– Mi-a spus Patrick c` v-a]i \ntâlnit la vaporetto,alalt`ieri. Ce conciden]`! Ce mic` este lumea! Eu toc-mai \i spuneam ce fericit sunt c` ne putem cere scuze

106

pentru incidentul acela nefericit de la Bordighera.I-am scris editorului t`u, dar scrisoarea a venit \napoinedeschis`. Cred c` ]i-au pierdut adresa, Patrick.

– M-am mutat [i nu am comunicat noua adres`,zise el rece.

Alex \ncepu s` râd`.– Bine ai f`cut. Cred c` [i eu voi face asta, mai ales

cu editorul meu. Alex o privi pe Antonia. Patrick are oproblem`, Tonia. A trebuit s` p`r`seasc` locuin]a [iacum st` \ntr-un hotel de mâna a doua, a[a c` l-aminvitat s` stea aici cu noi. Te deranjeaz`, iubito?

Antonia \l privi uluit`.– {i unde va dormi? Nu este nici o camer` liber`.Alex ridic` din umeri.– Poate s` ia camera de sus. Nu este prea mare, dar

e confortabil`. I-am ar`tat-o [i lui i-a pl`cut.Disperat`, ea \l \ntreb`:– Dar ai voie s` sub\nchiriezi?– Nu este vorba de sub\nchiriere, nu-mi va pl`ti

nimic. Patrick va fi invitatul nostru.– E[ti foarte amabil, Alex, camera este foarte

pl`cut`. Dac` ai vedea-o pe cea \n care locuiesc acum!Antonia nu mai avu ce s` spun`, se mul]umi s`

strâng` cu putere paharul pe care-l ]inea \n mân`.

107

Deci el reu[ise s` se insinueze \n aceast` cas`, se vorafla sub acela[i acoperi[! De ce oare era atât de hot`râts` intre \n via]a ei? Mai era sup`rat pentru ceea ce se\ntâmplase cu doi ani \n urm`? Oare el [tia c` atin-gerea lui o urm`rise toat` ziua? Ce voia de fapt? Ea se\ntreb` dac` \i mai amintea de fata care-l p`r`sise. Daracest gând o \ntrist` c`ci nu-i pl`cea s`-i aminteasc` dealtcineva. Nici nu-i convenea s` locuiasc` cu el subacela[i acoperi[. Ideea \n sine o speria, dar nu voia s`-istrice lui Alex bucuria de a se revan[a pentru nedrep-tatea pe care i-o f`cuse lui Patrick la Bordighera.Patrick o urm`rea cu ochi grei de dorin]` sau cel pu]ina[a interpret` ea mesajul privirii lui. Cu o sear` \nurm` Patrick o mângâiase atât de seduc`tor, \ncâttrupul ei mai tremura [i acum, când \[i amintea.S`rut`rile lui d`inuiau [i acum, dup` o zi \ntreag` [idou` du[uri. Se uitase de câteva ori peste zi \n oglind`a[teptându-se s` vad` urma s`ruturilor lui. OarePatrick \[i imagina c` s`ruturile lui o urm`riser` toat`ziua? Oare ce voia el cu adev`rat? Antonia se \ntreb`dac` el mai considera c` ea seam`n` cu fata care-ll`sase balt`. Sim]i ca un junghi. Nu voia s`-iaminteasc` de altcineva.

Unchiul Alex privi la ceas.

108

– Cred c` va trebui s` s`rb`torim evenimentul,spuse el deodat`. Voi rezerva o mas` la un restaurantpentru noi trei.

Antonia s`ri ca ars`.– Te superi dac` nu merg? Mi-e somn, sunt obosit`.Alex \ncepu s` râd`.– Sper c` nu e[ti prea obosit` pentru a merge la

Primavera, [tiu c` este restaurantul t`u preferat. Dup`ce fac rezervarea la restaurant o s-o sun [i pe SusanJane s`-i spun c` stai cu noi.

– Dac` nu-i va surâde ideea, pot g`si altceva, zisePatrick cu jum`tate de gur`.

– Lui Susan Jane \i plac musafirii, zise Alex \ndrep-tându-se spre cas`.

Antonia vru s`-l urmeze:– Tu, Antonia, stai aici la umbr` s`-]i mai revii, e[ti

cam \mbujorat`.Dup` ce plec` Alex, Patrick \i spuse:– Alex avea dreptate, e[ti \mbujorat`. S-a \ntâmplat

ceva?De parc` n-ar fi [tiut c` el este cauza!– Uite ce este, Patrick! Nu m` \ncânt` s` locuiesc cu

tine \n aceea[i cas` [i cred c` [tii de ce! – Sigur, [tiu c` prezen]a mea te streseaz`.

109

– Faptul c` te am aici \n preajm` nu m` va ajuta s`uit ce mi s-a \ntâmplat acum doi ani.

– Chiar n-ai putut s` treci peste momentul acela,Antonia?

Antonia \[i mu[c` buzele:– Trebuie s` recunosc c` nu.– Chiar trebuie s` pl`tesc eu pentru nemernicul

acela ? Chiar sem`n cu el?– |]i \n]eleg sup`rarea, dar... Nu-mi amintesc cum

ar`ta. Dar chiar trebuie s` vorbim mereu despreacela[i lucru?

Antonia se r`suci pe c`lcâie vrând s` plece.– Tare a[ vrea s` [tiu ce este \n mintea ta, zise el.

M` \ntreb de ce m` \nvinuie[ti pe mine de[i e[ticon[tient` c` n-am avut nici o vin`.

Ea deschise ochii mari.– Nu te \nvinuiesc, Patrick! De[i nu era prea sigur`

pe ceea ce spunea. Câteodat` tot pe el d`dea vina– Deci nu m` ur`[ti?– Nu, Patrick.– Atunci, dovede[te-o! De ce sari \n sus de fiecare

dat` când m` apropii de tine?– Nu m` pot ab]ine!– Te sperie chiar atât faptul c` te ]in de mân`?

110

Patrick \i s`rut` dosul palmei apoi \i atinse palma cubuzele \ntr-o mi[care prelung`, \nceat`. Ea nu se maiputea mi[ca, nu mai putea respira. |ncepu s` tremureu[or c`ci nu mai avea aer. Iar când el o lu` de dup`umeri, ea se \ncord` din nou, gata de lupt` [i de fug`.

– Ce te sperie la mine, Antonia?– Nu m` sperie nimic, Patrick. Ea \ncerc` s`-[i

elibereze mâna. Alex poate veni \n orice moment.– Ce \ncheietur` fin` ai, zise el, s`rutându-i mereu

mâna, \n timp ce ea continua s` se trag` la distan]` deel, lucru pe care nu-l reu[i.

Antonia \l \mpinse.– Te rog s`-mi dai pace!Dar el n-o l`s` s` plece. Uitându-se \n ochii ei, mur-

mur`:– Calmeaz`-te, Antonia! Nu te mai lupta cu mine!

Nu mi te mai \mpotrivi! zise el continuând s-o mângâiecu mi[c`ri lente, provocatoare.

Antonia se rezem` de el, iar convulsiile trupului eicedar` treptat. Apoi, parc` mai u[urat`, ea oft` [i-lprivi, iar el \i ridic` \ncet fa]a spre el.

– Acum, vorbe[te-mi despre tine [i ceea ce sim]i,Antonia. De ce e[ti atât de speriat`?

Fata l`s` ochii \n jos.

111

– Nu este clar?– Nu, Antonia. Acum un minut mi-ai r`spuns la

s`rut...– N-am f`cut-o, Patrick, se ap`r` ea.– Ce nu voiai s` fac \n visul t`u, Antonia?Ea ro[i. Patrick o prinse \n bra]e [i o s`rut`. Pentru

o secund` ea r`mase ca o statuie, apoi rec`zu \n\ntuneric, lucru care i se \ntâmpla tot mai des \n ulti-mul timp, rec`zu \n acele visuri care o duceau la con-fuzie, visurile care o obsedaser` \n ultimii ani. Erasfâ[iat` \ntre o atrac]ie puternic` [i o team`boln`vicioas`, lupta [i cu ea \ns`[i, nu numai cu el,con[tient` numai de prezen]a lui masculin`, care-iproducea fiori devastatori. |nainte de acea noapte laBordighera, ea fusese prea tân`r` pentru a [ti ce\nseamn` dorin]a, iar de atunci refuzase apropiereavreunui b`rbat. Acum barajul se rupsese [i apeleizbucniser` puternic, iar ea tremura de dorin]`.

{i atunci avu un gând devastator. Dac` n-ar fi fostatras` de Patrick Ogilvie [i nu s-ar fi dus dup` el peplaj`, n-ar fi fost atacat`. Se sim]i cuprins` de panic`,\ncepu s` lupte cu el, sim]ind c` nu mai are aer.Patrick opri s`rutul, ridic` \ncet capul, apoi o prinsede umeri [i o scutur`:

112

– Opre[te-te, Antonia!Fata \l privi cu disperare apoi [opti:– D`-mi drumul, atunci!Dar el o strânse la piept.– Calmeaz`-te, nu te mai lupta cu mine, murmur`

el, mângâind-o ca pe un copil.Acel tremur al corpului ei \ncet` treptat, fata se

sprijini de el rec`p`tându-[i respira]ia. Patrick o a[ez`pe banc`, se a[ez` [i el lâng` ea l`sând un spa]iu \ntreei.

– Hai, spune-mi acum, de ce intri atât de repede \npanic`? Ce te-a speriat acum, Antonia?

– Nu este evident?– Deloc. – Nu este adev`rat!– Antonia, nu crezi c` sunt capabil s` [tiu c` femeia

pe care o ]in \n bra]e \mi r`spunde la s`rut [i vrea s`fac` dragoste cu mine?

Fata ro[i.– Asta este o minciun`!– Nu-]i place s` recuno[ti?Ea suspin` [i-[i prinse fa]a \n palme.– Las` plânsul, Antonia! {terge]i lacrimile \nainte s`

apar` unchiul t`u.

113

Patrick se ridic` [i plec`, l`sând-o s`-[i refac`machiajul, ca s` arate normal când va ie[i Alex din cas`.

– Susan spune c` micu]ul este teribil, dar \i este tare dorde noi [i ne duce lipsa. Se va \ntoarce curând. Peste cinecrede]i c` a dat pe o strad` din Colchester? Rae Dunhill.

Patrick \l privi uluit.– Rae? Ce naiba c`uta \n Colchester?– Lucreaz` la o carte despre r`scoala lui Boadicea

\mpotriva romanilor, se pare c` aceast` localitate,Colchester, a fost ars` din temelii atunci. Nu prea [tiuunde este Colchester, [tiu doar c` este \n Essex, [i SusanJane e acolo cu Jan [i so]ul ei. Sunt foarte multe vestigiiromane de vizitat [i se pare c` Rae asta face tot timpul.

Patrick f`cu o grimas`.– Cine-i face ilustra]iile?– Cred c` le face singur`, zise Alex. Dar ne-a

m`rturisit c` i-ai lipsit teribil. Ne spunea c` a vândut capâinea cald` c`r]ile la care a]i lucrat \mpreun`.

Patrick zâmbi.– Asta este o veste bun`, c`ci pân` acum n-am

primit decât avansul la ele.– Susan Jane cineaz` cu Rae disear`. Ce zici,

Patrick, ai vrea s` reiei colaborarea cu ea? Dac` ar venicu Susan Jane aici [i te-ar solicita, te-ai r`zgândi?

114

Antonia, care nu-[i lua ochii de la Patrick, sim]igelozie. Dar ea nu avea nici o calitate pentru a sta-bili cu cine s` lucreze Patrick. Era logodit` cu altb`rbat.

Patrick st`tea pe marginea fântânii ca de obicei,privind fascinat la explozia de culori.

– Ei, ce zici? S`-i spun lui Rae c` te-ai r`zgândit?– Eram \ntr-o pas` foarte proast` ultima dat` când

am vorbit cu ea, dar acum mi-a trecut.– Foarte bine, zise Alex entuziasmat. Antonia sim]i o strângere de inim`. Oare el voia

doar s` lucreze cu Rae, sau s` aib` o alt` [ans` cu ea?N-ar fi surprins-o dac` Rae ar fi fost \ndr`gostit` de el.Ori de câte ori vorbea despre el avea o not` foarteposesiv` \n glas. Iar Rae era o fat` dr`gu]`.

– S` mergem la cin`, \i invit` Alex.Fu o sear` ciudat`. Alex [i Patrick vorbir` numai ei.

Antonia abia deschise gura dar ascult` cu aten]ie, maiales ce spunea Patrick. Iar el nu-[i lua ochii de la figu-ra aceea mic`, oval`, cu ochi alba[tri care-l urm`reaucu intensitate, [i care \i evitau privirea.

Antonia \[i dorea s` nu-l fi z`rit pe acel vaporetto.De atunci, via]a ei se complicase, iar ea avea deja preamulte complica]ii. Situa]ia se \nr`ut`]i \n zilele

115

urm`toare. Se \ntâlneau cu Alex la fiecare mic dejun, [imai z`boveau \n gr`din`, cu soarele jucându-le pe fe]e.

Mai apoi ea se ducea la Accademia s` cercetezeni[te cataloage de picturi ne\nregistrate, la palazzo,sau s` cear` sfaturile unui expert care lucra acolo.Patrick lucra [i el acolo [i adesea se \ntorceau pe josacas`, discutând despre arta vene]ian`, despre felul \ncare pictorii Rena[terii folosiser` uleiurile [i tempera,despre Michelangelo sau Donatello.

Patrick era mult mai avansat ca ea atât \n teorie cât[i \n practic`, iar ea \nv`]a de la el cât de mult putea,ca de la un profesor.

Seara se duceau to]i trei la restaurant sau st`teauacas` [i mâncau spaghete preg`tite de Alex, salatef`cute de Antonia [i un risotto inventat de Patrick, cupe[te [i ierburi aromatice. Dup` mas` ascultau muzic`sau jucau c`r]i. Alex se mai ducea \n vizite, iar Antonia[i Patrick r`mâneau singuri. Ea [tia c` era periculosceea ce se \ntâmpla \ntre ei. Când nu era cu Patrick segândea tot timpul la el [i era posomorât`. Cu doi ani\n urm`, \i f`cuse o mare nedreptate. Era con[tient` deacest lucru [i se sim]ea vinovat`. Din cauza lui era orifoarte fericit`, ori \ntr-o stare mizerabil`.

116

Capitolul 6

Un val de c`ldur` lovi Vene]ia pe nea[teptate.Ce]urile autumnale care z`boviser` deasupra ora[uluipân` atunci se spulberar` joi diminea]a [i soarelestr`luci de parc` era iulie. Antonia abia se mai puteami[ca. Patsy o l`s` s` plece acas` dup` prânz, iar ea seconform`.

– Ne vedem luni, vreau s` m` odihnesc, de ce nufaci [i tu acela[i lucru, draga mea, du-te acas`! zisePatsy f`cându-[i vânt cu un evantai vene]ian dinsecolul nou`sprezece, din m`tase neagr` [i dantel`,pe care fuseser` picta]i ni[te trandafiri. Antonia \[ispuse c` Patsy avea dreptate, era prea cald pentru cas` poat` lucra.

– Ai venit mai devreme, zise Patrick care st`tea laumbra unui copac.

117

Cu un clipit al pleoapelor fata \i spuse c` se simteobosit` [i ar vrea s` se odihneasc` pu]in.

– Ar fi mai bine s` mergi pe plaj`, pu]in \not ]i-arface bine [i ai putea dormi apoi sub umbrel`.

– Plaja de la Lido este prea aglomerat` ast`zi.– Nu [i la ora la care ajungem noi. Este ora perfect`

pentru a face plaj`, c`ci soarele nu mai are atâtaputere.

Antonia \[i ridic` ochii spre cerul albastru f`r` niciun nor; \ntr-adev`r vremea era ideal`. Sim]i dintr-odat` dorin]a de a se arunca \n mare [i ced` impulsu-lui.

Plaja Lido din Vene]ia fusese ini]ial o barier` desedimente aduse de-a lungul secolelor de râurilelocale care coborau din Mun]ii Dolomi]i le-au aglo-merat \n acest loc, formând o mic` insul`, cu câtevaplaje minunate. Erau permanent aglomerate. Ea nufusese prea des \n acest loc dar st`tuse la Grand Hoteldes Bains. Unul dintre hotelurile vecine, ridicat \nsecolul nou`sprezece, avea o plaj` privat` undeAntonia petrecuse câteva ore cu diferite ocazii. DarPatrick o duse la o alt` plaj` unde \nchiriar` o saltea [io umbrel`. Aceasta nu era aglomerat` dar ei segândir` c` lumea va veni abia de acum, când soarele

118

\ncepea s` mai piard` din putere. Antonia purta uncostum \ntreg, negru, care-i l`sa descoperi]i doarumerii. Se aruncar` \n ap`, ea dorind s` se ude pu]in,dar nu sc`p` de Patrick care o prinse de picioare [i otrase spre apa lagunei. Ea ]ip`, apoi \ncepu s` râd`,dup` care \not` tot mai repede.

– Nu scapi de mine, Antonia! \l auzi pe Patrick.Ea care era o bun` \not`toare \[i folosi toat` ener-

gia pentru a-l l`sa \n urm`. F`r` a se gândi prea mult,se dep`rt` de Lido, pân` când sunetul vocilor [irâsetele de pe plaj` nu se mai auzir`, auzea doar zgo-motul f`cut de valuri [i de Patrick care se ]inea \n urmaei.

– Antonia, ce naiba faci? strig` Patrick. Ea nu ]inu seama de faptul c` se dep`rtase prea

mult de plaj` [i era deja obosit`. Trupul \i era tot maigreu, respira]ia \ngreunat` [i o dureau to]i mu[chii.|ncetini, se uit` peste um`r [i v`zu c` Patrick o urmala o oarecare distan]`. Nu era mai bine s` se \ntoarc`?|[i mu[c` buzele [i vrând s` se \ntoarc` sim]i o cramp`puternic` \n piciorul stâng. }ip` de durere, \nghi]iap`, \ncepu s` tu[easc` [i intr` \n panic`. Patrick oajunse din urm`.

– Am crampe puternice, reu[i ea s`-i spun`.

119

– |ncearc` s` faci pluta! strig` el. V`zând c` fatanu-l ascult`, el continu`: atunci ]ine-te de mijloculmeu, dar las`-mi libere bra]ele [i picioarele ca s`putem ajunge la mal. Patrick \ncepu s` \noatetr`gând-o dup` el. Antoniei nu-i era u[or s` se lasecondus`. Dup` aproape jum`tate de or` se trezir`arunca]i de valuri la mal, ca dou` animale \necate.St`tur` cu fa]a la nisip o vreme sim]indu-[i inimileb`tând cu putere. Dup` un timp Antonia se ridic` [i\ncepu s`-[i maseze piciorul. Patrick \[i reveni [i el.

– Trebuie s`-]i mul]umesc, mi-ai salvat via]a.– Este o prostie s` te aventurezi astfel, s` n-o mai

faci, data viitoare poate nu voi mai fi cu tine. Dar eanu-[i putea lua ochii de la gura lui Patrick. Crampele \itrecuser` [i se sim]ea mai bine odat` ajuns` pe plaj`,\n siguran]`. Pentru a-l evita pe Patrick ea-[i pusec`[tile la urechi [i \ncepu s` asculte muzic`. Lumea\ncepu s` p`r`seasc` plaja. Antonia adormi [i vis` c`Patrick o s`ruta. Se trezi [i se \ntoarse pe-o parte dar \lsurprinse pe Patrick care o urm`rea cu ochii pejum`tate \nchi[i. Sim]i c` pielea \ncepe s`-i ard`. F`r`\ndoial`, el [tia ce gândea ea.

– Nu m` mai urm`ri! izbucni Antonia.– Dormeai, cu ce te-am deranjat?

120

P`r`sir` plaja \ndreptându-se spre cas` unde g`sir`un bilet de la Alex care le spunea:

„Am dat peste un vechi prieten [i iau masa cu el [iultima lui so]ie. Nu m` a[tepta]i!“

– |n acest caz [i noi vom mânca undeva, nu? suger`Antonia.

– Acum zece minute spuneai c` nici nu te mai po]imi[ca de oboseal`. {tii ce? Tu f` un du[, iar eu voi g`tispaghetti. Sau nu, o s` g`tesc altceva, va fi surpriz`.

Cam f`r` chef, Antonia se duse \n baie, \ncuie u[a,f`cu un du[ c`ldu], dup` care se \mbr`c` \ntr-o bluz`albastr`, transparent` [i o pereche de jean[i.

Când veni de la du[, din buc`t`rie se sim]ea unmiros apetisant.

– A[az` masa, Antonia, auzi glasul lui Patrick. Eadeschise frigiderul unde g`si [i o sticl` de vin ro[u pecare o aduse la mas` [i o puse al`turi de co[ul pentrupâine, dup` care aprinse cele dou` lumân`ri dinmijlocul mesei.

– Sunt gata, se auzi glasul lui Patrick, care ap`ru cuo farfurie mare pe care o a[ez` pe mas`.

– Ce este asta? \ntreb` ea curioas`. Arat` ca oomlet` care s-a t`iat, amestecat` cu ardei ro[u [iverde, ceap`, [unc` [i ro[ii.

121

– Se nume[te Piperade, este o mâncare italie-neasc`. N-ai mai mâncat a[a ceva? |ncearc`, suntsigur c-o s`-]i plac`. Nu dau niciodat` gre[ cu mân-carea.

Antonia cl`tin` din cap.– Nu, n-am mai mâncat a[a ceva, dar sunt sigur`

c-o s`-mi plac`. Patrick avea dreptate, era o mâncare delicioas`. La

fel [i vinul, [i muzica. |n timp ce mâncau Patrick \ivorbi despre marele artist vene]ian Tintoretto ale c`ruipicturi erau un amestec de fantezie [i lumin`vene]ian` subacvatic`. Antonia \l asculta ca vr`jit`,urm`rind fumul lumân`rilor pe care curentul provo-cat de o fereastr` deschis`, \l f`cea s` capete formestranii.

Dup` ce mâncar` [i strânser` masa, el \ncepu s`-ischi]eze portretul. Antonia st`tea \n lumina lumân`rii,urm`rind cum figura ei prindea via]`: o creatur` cubucle dezordonate, ochi languro[i, \n care ea serecuno[tea, cu toate c` Patrick mai ad`ugase ceva ceea nu putea identifica, f`când-o s` arate ca o inven]iea lui.

Patrick \mpinse schi]a spre ea.– Ei, ce zici?

122

– Nu sunt eu, zise Antonia privind la gura fetei cubuze senzuale, deschise. Nici ochii nu i se p`reauasem`n`tori.

Patrick se ridic` [i lu` o oglind` vene]ian` de peperete, pe care o a[ez` \n fa]a ei.

– Tu e[ti, Antonia, a[a cum ar trebui s` fii, nu cumcrezi tu c` e[ti acum. Prima dat` când te-am v`zut a[aar`tai.

Ea se privi, [i nu mai putu s` nege, ceea ce vedeasem`na cu desenul ca tr`s`turi de baz`.

– Când m-ai v`zut prima oar`, abia \]i reveneaidup` desp`r]irea de Laura, nu aveai chef s` vezi dac`eu sunt sexy!

Patrick f`cu o grimas`.– Da, eram furios \n seara respectiv`. Eram a[a

de vreo patru zile, admise el. Dar de cum te-amv`zut, nu mi-am mai putut lua ochii de la tine.Când am auzit ce s-a \ntâmplat atunci, m-am sim]itvinovat, pentru c` [i eu a[ fi vrut s` fac dragoste cutine.

– Dar n-ai l`sat s` se vad` asta!– M-am gândit c` ar fi fost mai bine dac` a[ fi

dansat cu tine, dac` a[ fi f`cut dragoste cu tine, astfelnu te-ai mai fi dus pe plaj`.

123

Antonia sim]i c` ochii i se umplur` de lacrimi. Seridic` [i porni spre dormitorul ei f`r` a-i mai spunem`car noapte bun`.

Nu adormi imediat, st`tu treaz` jum`tate dinnoapte imaginându-[i cum ar fi fost dac` Patrick nui-ar fi refuzat invita]ia la dans. Oare apoi m-a[ fi cul-cat cu el? Da, cu siguran]`. Se \ndr`gostise dintr-odat` de el. Antonia \[i \ngrop` fa]a \n pern`, dar \[iaminti gura lui, s`rutul lui. Gemu [i se \ntoarse pe oparte. I se d`ruise lui Patrick ca un fruct copt, carea[teapt` s` fie cules. Dac` el ar fi \ntins atunci mânaar fi cules-o cu u[urin]`; dar el nu f`cuse a[a ci ple-case [i astfel, doi ani din via]a lor se pierduser`inutil.

Uneori am impresia c`-l ur`sc din toat` fiin]a mea,gândi ea, privindu-[i figura slab`, cu pome]ii proemi-nen]i care se vedea \n oglind`. A[ vrea s`-l fac s`sufere a[a cum a f`cut [i el cu mine. A[ vrea s`-l v`dvenind la mine \n genunchi, implorând iertare.Antonia se \ntoarse [i-[i \ngrop` fa]a \n pern`, dar [iaceasta \i aminti tot de gura lui fierbinte. Gemu [i se\ntoarse pe partea cealalt`. Fu pentru ea o noapteteribil de lung` [i istovitoare, dar spre ziu` reu[i s`adoarm`.

124

La micul dejun Patrick o invit` s` petreac` ziua cuel [i Alex, la un atelier de sticl`rie pe insula Murano,unde mergea cu un prieten pentru a vedea cum seproduce sticla cu acela[i nume.

– Vii cu noi, Antonia? o invit` el.– Mul]umesc, am alte lucruri de f`cut, \i spuse

Antonia, rece.Ea [tia c` ar fi fost o frumoas` c`l`torie prin ce]urile

matinale ale lagunei, dar perspectiva c`l`toriei al`turide Patrick n-o \ncânta. Era foarte adev`rat c`-[idescoperiser` multe pasiuni comune; pictura, sculp-tura [i muzica, sau poate aflaser` mai multe unuldespre cel`lalt \n timpul acelor lungi t`ceri, pe cândst`teau pe marginea fântânii, sau la umbra smochinu-lui.

Patrick fusese for]at de prezen]a lui Alex s`accepte refuzul ei f`r` alte comentarii, dar \i arun-case o privire din care ea \n]elese c` nu era tocmaifericit s` plece f`r` ea. Prefer` s` fac` o scurt` plim-bare \n aerul proasp`t al dimine]ii, imaginându-[icum ar fi fost s` mearg` cu el, s` vad` cum se ridic`\ncet cea]a, de pe vaporetto, iar când se va ivisoarele s` priveasc` spre San Michele unde se aflacimitirul cu toate mormintele albe, cu monumentele

125

din marmur` de Carrara. Aceast` insul` avea oatmosfer` aparte, de lini[te melancolic`. Plec` s` seplimbe pe Riva, iar când se \ntoarse, Susan Jane fucea care \i deschise.

– N-am [tiut c-o s` vii ast`zi! spuse Antonia sur-prins`.

– Am venit mai devreme, mi-era dor de Alex! Dar tuce faci, draga mea? Ar`]i foarte bine. Ce face Cy?

– Rae a venit cu tine? o \ntreb` Antonia.– Da, e sus, despacheteaz`. Ar fi mai bine s-o ajut [i

eu. Ne po]i preg`ti o limonad` foarte rece [i dulce,Antonia? Abia am venit [i suntem \nc`lzite.

Din capul sc`rilor se auzi glasul lui Rae, apoi zgo-mot de u[i trântite, râsete.

– Trebuie s` fiu la Floren]a mar]ea viitoare, se auzivocea ei.

– Dar pân` atunci, stai cu noi, nu? o invit` Alex.– Dac` m` suporta]i atât de mult!Cei doi Holtner \ncepur` s` râd`.– Nu te-am fi invitat dac` nu te pl`ceam, Rae! Fii

binevenit`, [i rezolv`-]i problemele cu Patrick.Rae \ncepu s` râd`.– Abia a[tept s`-l v`d! Am lucrat foarte bine

\mpreun`, este singurul care reu[e[te s` transpun`

126

ideile mele \n desen. Sper c` [i-a revenit de acum.Era un tip foarte docil când era cu Laura Grainger.De fapt, Laura nu putea s` g`seasc` un b`rbat maibun, mai blând, mai \n]eleg`tor ca Patrick. Sper c`[i-a revenit.

Antonia \[i dori s-o fi cunoscut pe Laura Grainger.Patrick nu vorbea niciodat` despre ea. To]i \i spuneauc` seam`n` cu Laura Grainger, dar Rae spunea mereuc` era o fat` foarte frumoas`, pe când ea, Antonia nuputea spune acela[i lucru despre sine. Era anormal deslab`, nu avea sex-appeal [i nici nu voise s` aib` \nultimii doi ani.

– Patrick nu mi-a l`sat impresia unui b`rbat u[or demanevrat, zise Susan Jane.

– N-ai ajuns s`-l cuno[ti, lui Patrick \i plac femeileputernice. Laura Grainger era o tip` dur`, ambi]ioas`,iar Patrick era nebun dup` ea.

– E[ti sigur` c` vorbe[ti despre Patrick Ogilvie?insist` Susan Jane.

– Se vede c` nu-l cuno[ti, zise Rae care r`maseapoi, cu privirea pierdut`.

Antonia sim]i o durere acut` \n dreptul inimii. Erabolnav` de gelozie, nu suporta gândul c` Patrick ar fiputut s` iubeasc` o alt` femeie.

127

– Am auzit c` era nu numai frumoas` ci [iinteligent`, continu` Susan Jane. Tot n-am aflat de cel-a l`sat pe Patrick pentru un altul. Ce o fi avut acelb`rbat \n plus?

– {tiu c` avea o ferm`, pe undeva... prin Anglia [itr`ia ca \n epoca de piatr`, m` refer la rela]iile lui cufemeile. Mie nu mi-ar fi pl`cut. Eu m-am \n]eles \ntot-deauna cu Patrick pentru c` m-a l`sat s` iau eu decizii,zise Rae.

Susan Jane se \ncrunt`.– Nu cred c` ]i-ar pl`cea s` lucrezi cu Alex, c`ci ar

avea el ultimul cuvânt, zise ea.– Rae, nevasta mea are dreptate. Sunt gata s` g`tesc

pentru ea, s-o \ngrijesc dac` este bolnav`, iar când tre-buie s` ne facem planuri le facem de comun acord,n-a[ l`sa-o s` ia singur` vreo decizie.

|n acel moment \l auzi pe Patrick care se \ntorsese.El intr` \n buc`t`rie, iar ea-[i sim]i inima b`tându-i atâtde tare, \ncât se temu c` [i el o va auzi. Era \nalt, binef`cut, bronzat, \mbr`cat cu o c`ma[` alb` [i jean[i. Onec`jea [i faptul c` de acum el va fi tot timpul cu Rae[i pe ea o va neglija. |l privi nu f`r` durere.

– Nu trebuie s` pari chiar atât de fericit` c` m` vezi,zise Patrick observându-i figura.

128

– Au venit Susan [i Rae, \l inform` ea scurt.Patrick p`ru surprins.– Au [i venit? Am crezut c` abia luni ne vom bucu-

ra de prezen]a lor!– Au venit cu alt` curs`, zise Antonia care \l privea

con[tient` de felul \n care ar`ta el. Dar [i maicon[tient` era ea de dorin]a cu care se confrunta oride câte ori \l vedea.

Vocile se auzeau mai aproape acum. Susan Jane [iAlex vorbeau, râdeau [i-i povesteau lui Rae o anecdot`despre Vene]ia. Intrar` \n \nc`pere [i Rae ap`ru \n u[`,desf`când larg bra]ele pentru a-l primi pe Patrick.

– Patrick! Ce bine \mi pare s` te v`d!– {i eu m` bucur, Rae! zise el.Antonia urm`ri fiecare gest pe care-l f`cur` cei doi,

fiecare expresie, fiecare inflexiune a vocilor lor. Ar fivrut s` [tie ce gândea Patrick despre Rae. Era o pri-eten`, sau mai mult? Oare rela]ia lui cu aceasta dusesela ruperea logodnei de c`tre Laura? Aceasta fuseseoare geloas`? Antonia ar fi vrut s` existe cineva cares`-i r`spund` la toate \ntreb`rile care-i veneau \nminte acum.

Alex Holtner le spuse pe tonul lui obi[nuit, plin deoptimism.

129

– Dragii mei, trebuie s` s`rb`torim evenimentul! Aiun restaurant preferat, Rae? Sau ne la[i pe noi s`alegem?

Rae \i privi [i le spuse:– Ce-ar fi s` mergem la Antico Martini?– Desigur! exclam` Alex, este [i restaurantul nostru

preferat. Voi suna chiar acum s` rezerv o mas` pentrucinci persoane.

– Dar cu o condi]ie, zise Rae. S` m` l`sa]i pe mines` pl`tesc!

– Nici s` nu \ndr`zne[ti s` gânde[ti c-o vei face,Rae, zise Alex.

– Pute]i pl`ti voi data viitoare, când ve]i alege voiunde mergem. Dar de data asta, l`sa]i-m` pe mine s-ofac.

Rae le zâmbi cu prietenie, dar Antonia care ourm`rea observ` c` sub acele tr`s`turi delicate seascundea o hot`râre [i o siguran]` care nu seputeau vedea la orice femeie. Rae Dunhill era ofemeie puternic`. Dar oare ce fel de femeie \[i doreaPatrick?

– Bine, atunci s` rezerv`m o mas` pentru cinci per-soane, zise Susan Jane, de[i este cam târziu [i nu credc` vom mai g`si vreuna.

130

– Patru, interveni Antonia. Eu r`mân acas`, a[tepttelefon de la Cy.

– Dac` nu te va g`si, va suna mai târziu, Antonia,interveni Patrick, mergi cu noi!

– M` doare [i capul, din cauza c`ldurii din ultimelezile.

– Ar fi bine s` te culci devreme, Antonia, e[ti campalid`, draga mea, zise Rae.

– Cred c-o voi face, Cy va suna mai târziu a[a c` os` dorm cel pu]in o or`, dou`. V` doresc o sear`pl`cut`.

|i auzi plecând [i odat` ajuns` \n camera ei, dup`ce se dezbr`c`, Antonia \[i f`cu manichiura [i ascult`muzic`. Cei patru nu se \ntoarser` decât sprediminea]`. Auzi vocea cald` a lui Patrick, care-i spuneaceva lui Rae, iar ea râdea din tot sufletul. Apoi sc`rile\ncepur` s` scâr]âie de parc` cineva ar fi urcat la cul-care. Oare era Patrick? Era singur sau cu Rae? Era onoapte sufocant`, iar ea nu dormi aproape deloc. Laauzul vocilor lor vesele [i fericite, ea-[i \ngrop` fa]a \npern`, ca s` nu mai aud` nimic.

|n zilele care urmar` Antonia \[i f`cu mai mult delucru la palazzo [i nu-l prea v`zu pe Patrick, [i nici peRae.

131

Oricum, afl` de la Alex c` Patrick [i Rae ajunseser`la o \n]elegere, iar el urma s`-i ilustreze din nouc`r]ile.

– Trebuia s`-i \mpace cineva! exclam` Alex, foartesatisf`cut de felul \n care mergeau lucrurile \ntre Rae[i Patrick. Amândoi sunt mândri [i \nc`p`]âna]i.

Dup` câteva zile, Rae plec` \ntr-o diminea]` spreFloren]a. Antonia era singura treaz` la ora aceea.

– Plec, Antonia, zise Rae urm`rind cum fata cur`]ao piersic`, iar Antonia o privi uimit`, c`ci nu se a[teptaca Rae s` plece atât de repede.

– Te rog s` bei cafeaua [i s` m`nânci câteva brio[e,sunt proaspete, le-am cump`rat acum, de diminea]`, o\mbie ea.

– Nu, mul]umesc, Antonia, cred c-o s` m`nânc cevala aeroport. Mi-am luat r`mas bun asear` de la to]i. Terog s`-i transmi]i lui Patrick toat` dragostea mea, \ispuse Rae, iar pe tine te a[tept la Floren]a când veiavea timp. |mi va face pl`cere s` st`m de vorb`, s` necunoa[tem mai bine.

– Am crezut c` Patrick va pleca odat` cu tine.– A[a ar fi trebuit, dar mi-a spus c` mai are câte

ceva de terminat pe aici [i n-am putut s`-l conving.Patrick s-a schimbat mult, a devenit foarte dificil [i iras-

132

cibil. Nu sunt sigur` c` vom colabora ca \nainte, dar eum` voi str`dui din tot sufletul ca lucrurile s` mearg`bine. Te rog s` transmi]i dragostea mea tuturor! Dar nuv`d de ce te plictisesc cu problemele mele. O s` ne maivedem. M` bucur c` te-ai logodit [i c` ai uitat ce s-a\ntâmplat acum doi ani la Bordighera.

Antonia nu sim]i nevoia s` spun` ceva; de fapt nicin-ar fi avut cum, datorit` debitului nest`vilit a lui Rae.

La câteva minute dup` plecarea lui Rae, ap`ru [i Alex.– Este o tân`r` foarte descurc`rea]`, aceast` Rae,

zise Antonia. {i-a comandat singur` taxiul, [i-a c`ratbagajul. Am crezut c` Patrick se va duce cu ea. Cât mair`mâne aici?

Alex ridic` din umeri.– Atât timp cât st`m [i noi. Rae a negociat un nou

contract pentru el cu editorul ei [i astfel Patrick sper`c`-[i va putea permite un apartament mai bun.

– Deci r`mâne la Vene]ia? insist` Antonia.Sentimentele ei era schimb`toare [i contradictorii cavremea \n luna aprilie. |n ultimele zile ea se sim]isefoarte nefericit` gândindu-se c` Patrick va pleca odat`cu Rae, iar acum o deranja perspectiva ca el s` steaaici, la Vene]ia. Cum va lucra la c`r]ile lui Rae, dac`locuiesc \n ora[e diferite?

133

– Probabil \[i vor trimite lucr`rile prin po[t`, doarn-au pentru ce s` se \ntâlneasc` prea des.

Alex [i Susan Jane plecau peste câteva zile, iarAntonia urma s` se mute la palazzo, invitat` de PatsyDevvon.

Primi un apartament mai retras, \ntr-o arip` aacelui imens palat, [i se gândi cu p`rere de r`u c`va trebui s` p`r`seasc` minunata cas` cu smochin.Acolo era locul \n care devenise pentru prima oar`con[tient` c` era \ndr`gostit` de Patrick [i aminti-rile despre el erau \mpletite cu cele despre aceast`cas`. Avea multe amintiri cu el: Patrick stând pemarginea fântânii, \mpro[când apa \n timp ce vor-bea, Patrick hr`nind porumbeii cu resturi de pâine,sau privind-o cu ochii lui alba[tri de la umbrasmochinului.

Timp de doi ani o imagine \ntunecat` a lui Patricko urm`rise, \i provocase co[maruri [i-i f`cuse inima s`bat` nebune[te. Cele dou` s`pt`mâni petrecuteal`turi de el la Vene]ia \i d`duser` ocazia s` gândeasc`altfel despre el. O mai \nsp`imânta uneori, \nc` \i maist`pânea visele. Dar cum ar fi putut s` uite c` dac` nul-ar fi urmat atunci, pe plaj`, nu s-ar fi \ntâmplatnimic?

134

Se \ndr`gostise de el la prima vedere [i \n aceea[inoapte ajunsese practic \n iad, \nchipuindu-[i \ngro-zit` c` omul de care se \ndr`gostise era cel care-if`cuse r`u. Chiar dup` ce aflase c` nu el fusese acela,nu putuse sc`pa de confuzia din inima ei, pasiunea se\ngem`nase cu teama, dorin]a cu repulsia.

Ultima s`pt`mân` petrecut` la casa cu smochin, fu unafoarte ocupat` pentru Antonia. Ea \[i \mpachet` lucrurile,iar Patrick o ajut` s` duc` bagajele pân` la vapora[ul careurma s-o duc` la palazzo. Insistase s` vin` cu ea.

– Sper c` n-ai de gând s` cari toate astea singur`!exclamase el. Urc`, \i spuse el, luând-o de mân` pen-tru a o ajuta. Stai aici, \i ordon` el, apoi. Peste câtevaminute porniser` pe canal. Antonia privea cerul albas-tru, mozaicul auriu [i cupolele de la San Marco,minunatele palate care se oglindeau \n apa canalelor.Ajunser` \n sfâr[it, la palazzo. Patrick \i duse bagajele\n`untru, prin curtea interioar` plin` de ghivece detrandafiri [i geranium, de ferigi. Din curtea din spatese urca la primul etaj, pân` la portico, o \nc`pere caresem`na cu un coridor \n care se aflau expuseminunate picturi [i sculpturi, cu mese pe care seg`seau colec]iile Devvon.

Lucia fu cea care \i \ntâmpin`.

135

– Madame, a plecat s`-[i bea cafeaua cu baronessa.{tii care este camera ta? {i cine este acest b`rbat? ointerog` ea v`zându-l pe Patrick. De ce aduci b`rba]istr`ini \n cas` f`r` permisiunea doamnei?

Antonia \i explic ̀cine era Patrick: acesta s̀ rut̀ mâna Luciei.– Pictor, zici? {tiu eu cum sunt `[tia, sunt chiar mai

r`i decât b`rba]ii obi[nui]i, bomb`ni Lucia. M` duc s`-ifac totu[i, o cafea.

– Patrick nu mai st`, m-a ajutat la bagaje, atât. Deacum, m` descurc singur` cu ele.

– Doar nu vrei s` le cari singur`! zise el dup` ce\ncepu s` care din bagaje pe sc`ri.

– V`d c` nu-l po]i manevra tot atât de u[or ca penepotul doamnei, zise Lucia, camerista doamnei Devvon.

|ntre timp, Patrick privea uimit la acel palazzo.– Deci acesta este locul pe care-l va mo[teni logod-

nicul t`u cândva!Antonia \ncuviin]`, a[teptându-se [i la comentarii

mai cinice.– Este normal s` ]i se par` atr`g`tor un asemenea

b`rbat!– Nu ai dreptul s` faci astfel de comentarii, Patrick.

Nu m` intereseaz` banii lui Cy. M-a[ m`rita cu el chiardac` ar fi s`rac!

136

– Atâta timp cât nu \ncearc` s` fac` dragoste cu tine?Antonia sim]i impulsul de a-l p`lmui, dar el fu mai

rapid prinzându-i mâna.– Voiai s` m` love[ti, Antonia? Faptul c` \]i pierzi

atât de u[or controlul \nseamn` c` e[ti o femeieadev`rat`, cu pasiuni, cu instincte.

– D`-mi drumul, Patrick!– Imediat. Dar mai \ntâi....Patrick o s`rut` cu pasiune, iar ea rezist` la \nceput

cu \nver[unare, apoi el o trase mai aproape la pieptullui. |n momentul acela ea ar fi putut s` scape dar sesim]ea atras` ca de un magnet [i ced` s`rutului lui. |isim]i mâinile pe trupul ei, \ncepu s` tremure gemându[or cu ochii \nchi[i, sângele \ncepu s`-i pulseze. Eapurta un tricou pe care Patrick i-l scoase cu u[urin]`pentru a-i cuprinde sânii cu mâinile. Cu mâinitremurânde, ea \i descheie c`ma[a sim]indu-i trupularzând, atingându-i mu[chii puternici, umerii la]i.Deodat`, Patrick destr`m` acea vraj` care se crease\ntre ei, dându-i capul pe spate, for]ând-o s`-lpriveasc`.

– Acum, trebuie s` recuno[ti c` nu-l iube[ti pe CyDevvon. Nu cred c` [i pe el l-ai dorit tot a[a de mult.Dac` te m`ri]i cu el, vei ruina dou` vie]i!

137

Capitolul 7

Cy o sun` pe Antonia la palazzo, dup` cin`, pentrua se asigura c` mutarea decursese f`r` probleme.Antonia cinase \n camer` pentru c` doamna Devvonie[ise cu o prieten`.

– M` simt obosit` [i m-am culcat devreme, \i spuseea.

– Sper c` nu te-am trezit din somn, zise Cy \ngrijo-rat.

Ea \i povesti c` despachetase, \[i aranjase toatehainele [i se sim]ea bine \n noua ei cas`. |n timp cevorbea se gândea cum putea s`-i spun` lui Cy ce era \nmintea ei, dar i se p`ru imposibil s` deschid` discu]iape tema asta la telefon, a[a, din senin. |[i dori s` nu fifost atât de la[`.

138

Poate c` totu[i vocea o tr`dase pentru c` la unmoment dat, Cy o \ntreb`:

– Este ceva ce nu-]i convine, Antonia?Ea oft` pe jum`tate nervoas`, pe jum`tate u[urat`.– Nu [tiu cum ai ghicit! Probabil c` a fost telepatie!

Dar ai dreptate, Cy, m-am tot gândit, nu [tiu cum s`-]ispun... sunt foarte confuz`. Mi-e foarte greu s`-]iexplic ceea ce simt... nu [tiu s` g`sesc cuvintele potri-vite.

– |ncerci s`-mi spui c` te \ndoie[ti de logodnanoastr`? o \ntreb` el, oftând.

– Exact. Cy, n-a[ vrea s`-]i stric via]a, nu cred c`sunt preg`tit` pentru c`snicie. N-ar fi trebuit s` acceptcererea ta cu atâta u[urin]`. Antonia f`cu o pauz`,sim]ind c` nu mai are aer.

Cy era foarte receptiv.– Putem s` mai amân`m, draga mea. Nu trebuie s`

ne gr`bim, a[a c` nu intra \n panic`.Antonia \[i mu[c` buzele, dorindu-[i s`-i fi spus tot

adev`rul. Oare de ce era atât de la[`?|i era team` s` recunoasc` \n fa]a lui Patrick c`-l

iubea, iar lui Cy s`-i spun` adev`ratul despre iubirea eipentru acesta, ceea ce f`cea imposibil` c`s`toria lor.Nu, nu se putea m`rita cu el.

139

Cy o l`s` s` termine, apoi continu` s-o lini[teasc`.– Desigur, am observat o schimbare la tine de când

m-am \ntors \n Statele Unite, cred c` n-am f`cut binel`sându-te prea mult timp singur`. Am crezut c`-]i vafi mai u[or s` te obi[nuie[ti cu ideea c`s`toriei dac` veifi mai mult timp departe de mine, dar se vede c` amdat gre[.

– Nu, ai avut dreptate, aveam nevoie de timp degândire.

– Antonia, ai petrecut prea mult timp singur`,gândindu-te la ce s-a petrecut atunci, la Bordighera, laviitorul nostru. {tiu c`-]i este greu, dar trebuie s` daiuit`rii trecutul, s` tr`ie[ti \n prezent.

– {tiu c` asta ar trebui s` fac.– Mi-a[ dori s` vin ast`zi la Vene]ia, s` putem discu-

ta aceste probleme deschis, dar am un program prea\nc`rcat. Totu[i, \]i promit c` voi veni imediat ce timpulmi-o va permite. |ntre timp, nu sta prea mult singur`,nu-]i face probleme [i nu te mai gândi la c`s`torie pen-tru un moment. Nu vreau s` te oblig \n vreun fel.Scoate [i inelul, dac` asta te ajut` \n vreun fel, darpune-l undeva \n siguran]`, \n palazzo, da? Cy \i spuseultimele vorbe pe un ton glume], dar ea [tia c` inelulvalora foarte mult. Iar acum culc`-te, .odihne[te-te, [i

140

diminea]a vei vedea lucrurile altfel. Cy \i vorbea mereude parc` ea ar fi fost un copil, iar el un adult care tre-buie s` aib` grij` de ea. Oare a[a o vedea el, ca pe uncopil? Era adev`rat c` \ntre ei era o mare diferen]` devârst` c`ci Cy avea aproape vârsta tat`lui ei... Cumputea el s` vrea s` se c`s`toreasc` cu o femeie pe careo considera \nc` un copil? Dup` ce \nchise telefonul,Antonia r`mase cu ochii \n tavan, ascultând apa care selovea de maluri \n jurul palazzo-ului, gondolele caretreceau pe Canal Grande. Avea inima grea. Cy n-oluase \n serios.

Iar ea \[i spuse c` nu fusese destul de sincer` cu el.De fapt, nu-i spusese ce gândea , nici ce sim]ea. Poatede aceea el luase discu]ia ca pe un atac premarital denervi, pe fondul celor \ntâmplate cu doi ani \n urm`.Dar ea nu-i spusese c` l-a re\ntâlnit pe Patrick. Ea erasigur` c` Cy n-o iubea. Nu d`duse nici o dovad` depasiune, s`rut`rile lui fuseser` tandre, dar lipsite depasiune. Era mai bine dac`-i spunea c` nu-l iube[te, c`este \ndr`gostit` de Patrick. |[i \ngrop` fa]a \n pern`.Nu trebuia s` se mai gândeasc` la Cy.

A doua zi, gândurile i se mai limpezir` [i se dusepentru ultima dat` la casa cu smochin, de peDorsoduro. Susan [i Alex d`deau o petrecere de adio

141

pentru prieteni [i ea \i ajuta la cur`]enie, la preg`tireamânc`rurilor, cu toate c` se hot`râser` s` fac` felurifoarte simple cum erau paella, pizza, care puteau fi\nc`lzite când veneau oaspe]ii.

Când totul fu preg`tit, frân]i de oboseal` se a[ezar`\n fotolii, cu câte un pahar de vin alb \n fa]` pentru amai stabili ultimele lucruri \nainte de a face du[uri [i ase \mbr`ca.

– Ce idee nebuneasc` ne-a venit! exclam` SusanJane. Mâine, când ne a[teapt` un drum atât de lungvom fi mor]i de oboseal`!

– Da, dar nu vom avea nimic de strâns aici, am vor-bit cu o femeie c`reia trebuie s`-i las cheile casei!ad`ug` Alex, pe tonul lui optimist, dintotdeauna. {inici n-o s` fim nevoi]i s` gonim pân` la Monte Carlo,ne putem opri pe drum la vreun motel, s` dormimacolo noaptea. Relaxeaz`-te drag`, \i spuse el lui SusanJane, nu exist` probleme pe care s` nu le putemrezolva.

Susan Jane goli paharul de vin [i le spuse:– Sunt prima la du[!Alex care r`m`sese cu Antonia coment`:– Ea trebuie s` fie mereu prima la du[! Asta \i las`

mai mult timp s` se \mbrace, c`ci [tii cum \i place s`

142

piard` vremea când este vorba de o petrecere! Seschimb` de cel pu]in zece ori pân` se decide ce s`poarte!

– Dar arat` superb \ntotdeauna! zise Antonia.– A[a este, admise [i Alex. Dar tu ce vei \mbr`ca?

Ceva s`lbatic [i sexy, sau elegant [i sofisticat? Antonia \l privi ciudat [tiind c` nici una dintre aces-

te descrieri nu i se potrivea. De fapt, ultimul lucru pecare [i-l dorea era s` arate sexy. Ea nu [tia cum s` setreac` neobservat` de b`rba]i oriunde s-ar fi aflat. Cutoate c`-i pl`cea elegan]a altor femei, ea era foartecon[tient` c` nici acest lucru n-o caracterizeaz`.

– Am adus cu mine numai rochia pe care mi-aid`ruit-o cu ocazia carnavalului, unchiule Alex.

– {i pe care n-ai \mbr`cat-o niciodat`, de fapt. Era o rochie realizat` special pentru a fi purtat` la

Carnavalul din Vene]ia, care avea loc \n februariecând ora[ul era \nc` r`coros, umed [i \ntunecat.Explozia s`lbatic` a carnavalului aprindea str`zileVene]iei timp de o s`pt`mân`, aducând turi[tii chiar [i\n acest sezon mort, precum [i mii de studen]i la artede pe tot cuprinsul Italiei, ba chiar din toat` Europa,care veneau aici s` se distreze [i s` fac` bani cu picturacorporal`.

143

Alex Holtner, so]ia lui [i Antonia pierduser` defapt carnavalul, sosind la dou` s`pt`mâni dup` cese sfâr[ise, dar Alex insistase s`-i cumpere o rochiesuperb` pe care ea nu [i-ar fi permis-o. Era o rochiecare se purta numai \n ocazii speciale cum eraaceasta. Antonia \[i alese [i o masc` potrivit` curochia.

De cum o v`zuse, Susan Jane \i spusese:– Du-te [i probeaz-o!Ea se \mpotrivise, dar Susan insistase foarte mult [i

Antonia cedase, probând rochia. V`zându-se astfel\mbr`cat` Antonia r`mase uimit`, la fel Susan Jane [iAlex.

– Dar nu mi-o pot permite! spusese ea cu oarecaretriste]e.

– Noi ]i-o d`ruim, Antonia, spusese Susan Jane iarAlex \ncuviin]ase.

Acesta fusese unul dintre nenum`ratele lor gesturide generozitate. Cei doi erau cei mai apropia]i pri-eteni ai ei [i fusese norocoas` s`-i aib`. Iubirea lor of`cuse s` nu mai simt` indiferen]a p`rin]ilor ei. |i privipe cei doi cu ochii \n lacrimi [i le spuse:

– Dac` a]i [tii cât \mi ve]i lipsi! Vene]ia mi se vap`rea serb`d` f`r` voi!

144

– Suntem la câteva ore distan]`; dac` sim]i nevoias` vorbim sun`-ne [i vom veni s` te vedem. Dar sun-tem siguri c`-]i va pl`cea s` locuie[ti la palazzo: ai unapartament superb, Patsy Devvon te place, iar Cy nu vamai sta mult departe. Apropo, când se \ntoarce?

Antonia l`s` ochii \n jos, amintindu-[i cum\ncercase s`-i explice lui Cy c` nu se mai c`s`toreacu el.

Alex fu chemat de so]ia lui s-o ajute la fermoarulunei rochii pe care voia s-o \mbrace, iar Antonia fuultima care f`cu du[. Tocmai \[i f`cea manichiura cândSusan Jane \i spuse c` se duceau s` mai cumpereb`utur`, c`ci unul dintre invita]i aducea cu el o\ntreag` forma]ie de jazz care urma s` dea un adev`ratconcert \n gradin`.

Dup` ce-[i termin` manichiura, Antonia se duse \nfa]a oglinzii unde-[i puse masca pe care unchii ei i-ocump`raser` odat` cu rochia. Masca \i acoperea parteade sus a fe]ei, l`sându-i libere gura, obrajii, b`rbia. Eradificil s` fac` masca aceasta s` stea bine, iar Antonia selupt` câteva momente cu sforile pe care trebui s` [i leprind` \n p`r, opera]ie nu tocmai simpl`. De aceea,r`sufl` u[urat` când auzi pa[i pe sc`ri, \nsemnând c`unchii ei se \ntorseser`.

145

– Susan Jane, po]i veni s`-mi aranjezi masca?Antonia se \ntoarse spre u[`, a[teptând reac]ia lui

Susan Jane.Dar \n cadrul u[ii nu se afla Susan Jane ci Patrick.

El o privi câteva minute.– Te rog s` pleci numaidecât, ca s` nu strig dup`

ajutor!– Tu m-ai invitat, Antonia!Ea nu apucase s` se \mbrace, purta doar un com-

binezon negru cu dantel`, care nu-i ascundea preamult din trup.

– Am crezut c` este Susan Jane, pe ea am invitat-o.Te rog s` ie[i imediat, altfel voi striga dup` ajutor.

– Nu mai este nimeni \n cas`, Susan [i Alex au ple-cat s` mai cumpere r`coritoare, zise el apropiindu-se.Patrick era \mbr`cat \ntr-un costum negru, cu o e[arf`alb`. |mbr`c`mintea asta \l f`cea s` par` mult mai\nalt. Antonia sim]i dorin]` de cum \l v`zu c`ci nuputea r`mâne insensibil` la felul \n care ar`ta el. Seuit` disperat` \n jur dup` un obiect de \mbr`c`minte,dar capotul \l l`sase pe un scaun care se afla la u[` [ipentru a-l recupera \nsemna s` treac` pe lâng` Patrick.

– Ar`]i foarte sexy, Antonia, murmur` Patrick cuglas \nc`rcat de dorin]`. |n seara asta str`luce[ti, pari

146

o f`ptur` mistic`, jum`tate pas`re, jum`tate femeie.Ce fel de pene sunt acestea ? Ale unui porumbel? Nu,ar trebui s` fie mai cenu[ii.

– Mi s-a spus c` sunt de fazan argintiu.– Sunt foarte frumoase, zise Patrick atingându-i

obrazul cu tandre]e.Antonia \l urm`rea ca hipnotizat`, incapabil` de a

se mi[ca, dorin]a f`când-o s` se \nfioare.– Dac` ai fi pas`re te-a[ pune \ntr-o colivie,

murmur` Patrick. Dac` ai fi femeie m-a[ \ncuia cutine \ntr-o \nc`pere unde s` facem dragoste zile\ntregi.

Antonia se for]` s` râd`.– Ai un foarte ciudat sim] al umorului!– A[adar, spune-mi ce vrei s` fii, Antonia! Dac` vrei

s` fii femeie, spune-mi! zise el tr`gând-o la pieptul lui.Nu te mai \mpotrivi, Antonia, relaxeaz`-te.

– Nu pot suporta atingerea ta, Patrick, [opti ea\nchizând ochii.

– De ce nu m` prive[ti, Antonia? Dac` continui s`stai cu ochii \nchi[i [i s` pretinzi c` nu s-a \ntâmplatnimic, nu vei dep`[i niciodat` aceast` stare.

– Nu te \nfuria, Patrick, nu suport s` fii furios... lafel s-a \ntâmplat [i cu cel`lalt b`rbat....

147

– Iar eu, când te v`d \n starea asta \mi pierdcump`tul [i simt nevoia s`-l ucid pe cel care te-amolestat. Antonia, mai curând sau mai târziu, va trebuis` te compor]i ca o femeie, s` sim]i nevoia s` fii iubit`,nu este nimic ru[inos \n asta. {i eu simt nevoia dedragoste, fiecare fiin]` o simte. De fapt avem nevoieto]i de dragoste a[a cum plantele au nevoie de ap`. Aitrecut printr-o experien]` traumatizant`, dar dac` vreis` fii o femeie adev`rat` va trebui s` dep`[e[ti acestmoment [i s` iube[ti. Patrick o s`rut` cu tandre]e, cumult` grij` de data asta.

– Ei, a fost ceva nepl`cut? Eu nu-]i voi face nici unr`u, [tii prea bine asta. {i nu po]i nega c` ]i-a pl`cut.Sim]i nevoia s` te ating... astfel... Patrick trecu o mân`peste formele trupului ei.

– Nu!– Nu te speria [i nu te \mpotrivi, Antonia! Nu este

ru[inos s` admi]i c` sim]i ceva. Antonia ro[ise deru[ine c` Patrick se sim]ise dorit.

– Tot m` mai confunzi cu nemernicul acela? Ce s`fac pentru a te convinge c` n-a[ abuza de o femeie?N-a fost cazul s` for]ez vreo femeie dintre cele care aufost \n via]a mea... Antonia \[i ridic` privirea spre el.Nu cumva e[ti geloas`, draga mea?

148

Nimeni n-o mai numise astfel. Cuvântul o f`cu s` setopeasc`. |ntr-un elan de pasiune ea \[i puse bra]elede gâtul lui [i se lipi de el. Patrick o ridic` u[or, apoio a[ez` pe pat.

– S` nu-]i fie team`, iubito, nu te mai \ncorda. Sunteu, iubito, deschide ochii [i prive[te-m`.

– Patrick, oft` ea.– Da, sunt Patrick [i nu mai ai de ce s` te temi

vreodat`.Antonia se abandon` bra]elor lui, dar deodat`

panica puse st`pânire pe ea, [i \ncepu s` opun` rezis-ten]`. Nu-l mai recuno[tea, se temea de el. P`rea atâtde diferit, era foarte viril, foarte hot`rât s` fac`dragoste cu ea. Str`inul din noapte se afla \n spatelelui, [i ea \ncepu s` lupte cu el. Dar era prea târziu.Antonia \ncepu s` se zbat`, s`-l loveasc`, s`-l zgârie.

– Opre[te-te, Antonia, am crezut c` am dep`[it acelmoment!

– |mi pare r`u, zise ea, te-am zgâriat. N-am vrut,zise ea privindu-i spatele plin de sânge.

– Nu mai plânge, Antonia! Nu suport s` te v`dplângând. Am crezut c` e[ti preg`tit` s` faci dragostecu mine. Patrick \i d`du drumul dar ea nu suport`, [ise ag`]` disperat` cu mâinile de gâtul lui.

149

– Antonia, hot`r`[te-te odat`, m` vrei sau nu?– Da, zise ea.– S` nu te mai schimbi, nu mai r`spund de faptele

mele. {i f`r` lacrimi.– Dac` a[ putea uita noaptea aceea!Patrick o s`rut` pasionat [i ea \[i spuse c` numai

acel moment care se consuma \ntre ei conta. |i [optinumele, apoi sim]i c` se pierde \n bra]ele lui, subs`rut`rile lui... Dar tocmai când reg`sir` acel pl`cutmoment de intimitate pe care \l pierduser` din cauza\mpotrivirii ei, se auzi un glas care o striga de la parter:

– Tonia! E[ti gata? Ai nevoie de ajutor?Patrick gemu a frustrare.– N-am \ncuiat u[a de la intrare, [opti el.|ntr-o secund` era la u[`. O \ncuie [i \ncepu s` se

\mbrace \n cea mai mare grab`. Dup` câteva secundeAlex \ncerc` u[a.

– Tonia, nu e[ti gata? Avem o surpriz` pentru tine!|ncercând s`-[i controleze vocea, ea r`spunse:– Imediat, unchiule, m` tem c` am a]ipit câteva

secunde [i m-am trezit tocmai acum, m` \mbrac ime-diat!

– Cum naiba s` ies de aici f`r` ca ei s`-[i dea seamac` am fost cu tine? morm`i Patrick.

150

– Oricum, va fi foarte jenant, [opti ea, \ndreptându-sespre baie. Când reveni, Patrick nu mai era \n \nc`pere.Antonia se repezi la fereastr`, spunându-[i c` el tre-cuse \n balconul al`turat [i-[i d`duse drumul deacolo. De ce naiba se \ntorseser` cei doi tocmai \nmomentul acela? Dar continu` s` se aranjeze, s` se\mbrace \n costumul acela de carnaval care reprezen-ta o pas`re. Jos o a[tepta mult` lume. To]i \ncepur` s`exclame \ncânta]i la vederea ei.

Ea-l c`uta din priviri pe Alex, \ntrebându-se dac`Patrick era cu el. Cei doi erau \n gr`din`, la fântân`,bând [ampanie. Patrick era cu fa]a la ea [i o privea ciu-dat. El [i Alex discutau cu un b`rbat \mbr`cat \ntr-uncostum negru, aflat cu spatele la ea: Cy!

Alex o v`zu [i exclam`:– Ai ap`rut, Antonia! Ar`]i minunat!– Bun`, draga mea! Ce surpriz`!

151

Capitolul 8

Antonia se \ndrept` spre ei, oarecum u[urat` defaptul c` purta masca de pene, care-i ascundea expre-sia ochilor, mimica, sentimentele. Se apropie cu timi-ditate de Cy [i-[i puse mâna \n palmele lui \ntinse.

– Ar`]i minunat, draga mea, cu aceast` costuma]ie,]i se potrive[te perfect.

Antonia, care-l urm`rea cu coada ochiului pePatrick, observ` cum acesta deveni dintr-o dat` foarte\ncordat. Dar nici Cy nici Alex nu observar`. F`r` a-lprivi, Alex \i spuse:

– Patrick, hai s` ie[im din gr`din` [i s` l`s`m aces-te dou` persoane care se iubesc s`-[i manifeste bucu-ria revederii. Antonia \i arunc` o privire. Iar tu, Cy,trebuie s` ai \n vedere c` dac` vrei s`-]i s`ru]i fata,

152

n-o po]i face decât foarte rapid c`ci lumea va trece peaici \ncontinuu. Patrick se \ncrunt`, dar \l urm` peAlex, iar Cy [i Antonia se a[ezar` pe banca de subsmochin.

– Te bucuri c` am venit, Antonia? \ntreb` Cy. Dup`convorbirea pe care am avut-o am fost foarte \ngrijorat[i am realizat c` este mai bine s` discut`m \ntre patruochi, a[a c` am f`cut tot posibilul mi-am anulat toate\ntâlnirile din urm`toarele dou` zile pentru ca s` fiucu tine. M-am dus direct la palazzo, m` a[teptam s` teg`sesc acolo, iar Patsy care a fost surprins` s` m` vad`,mi-a spus de petrecerea lui Alex. Am vrut s`-]i fac osurpriz` [i se pare c` am reu[it.

– Nu trebuia s` faci atâta drum, Cy, ]i-a[ fi scris, ]i-a[fi explicat...

– Tocmai asta am vrut s` evit, Antonia. Am vrut s`te privesc \n ochi [i s`-mi spui despre ce este vorba.

– Cy, am \n]eles c`... Fata se opri [i-[i mu[c`buzele, apoi continu`: c` de[i te plac, nu te iubesc cape un viitor so] [i nu este normal s` m` c`s`toresc cutine \n aceste condi]ii.

– Dar nu ]i-am cerut s` te \ndr`goste[tinebune[te de mine, Antonia. Nu mai sunt un ado-lescent romantic care-[i caut` fata visurilor. Dar am

153

crezut c` ne potrivim, iar tu mie \mi e[ti foartedrag`.Te potrive[ti cu stilul meu de via]`, cu Patsy,cu palazzo. Vei fi o so]ie confortabil`, cu toate c` e[tifoarte tân`r`.

Antonia \l privea uluit` c`ci el nu-i mai vorbiseniciodat` a[a.

– Dup` experien]a de acum doi ani am crezutc` nu te intereseaz` sexul [i tocmai din acest motivte-am cerut \n c`s`torie. Sexul nu este punctul meuforte, altfel m-a[ fi c`s`torit pân` acum. Iar când Patsymi-a spus c` te consider` so]ia ideal` pentru mine amstat mai mult timp la palazzo tocmai pentru a tecunoa[te. Am crezut c` te vei mul]umi cu ceea ce-]iofer. A[a c` dac` vrei s`-mi spui c` nu e[ti preg`tit`pentru o via]` sexual` nu este nici o problem`. Mi-a[dori un copil, este adev`rat dar... mai pot a[tepta, nue nici o grab`.

Antonia realiz` c` b`rbatul din fa]a ei nu \ncercases` fac` dragoste cu ea pentru c` n-o dorea de fapt! Eraindiferent fa]` de ea. Era evident acum c` el \[i doreao so]ie pe care s-o poat` manipula, o so]ie numai deochii lumii, care s` se ocupe de cas`, de via]a social`[i s` nu aib` preten]ii de ordin emo]ional sau sexualde la el. De fapt, el nu-[i dorea o femeie adev`rat`. |n

154

momentul acela Antonia realiz` c` nu l-ar putea afectacu respingerea cererii lui \n c`s`torie. Cu jum`tate deglas ea \i spuse:

– |mi pare r`u, Cy, cred c` amândoi ne-am pripit,eu n-a[ putea fi so]ia pe care ]i-o dore[ti. Totu[i preamulte explica]ii nu-]i pot oferi. M-am r`zgândit, asta-itot. Te rog, nu insista, Cy, nu voi ceda. Voi renun]a laslujba mea de la palazzo, sper c` Patsy va g`si pealtcineva. Poate fata aceea va fi mai aproape de ceeace-]i dore[ti tu.

– Opre[te-te, Antonia, deja m` insul]i!– |mi cer scuze, nu asta a fost inten]ia mea. Am vrut

s` spun c` vei g`si pe altcineva, c`ci multe fete te-arlua din toat` inima pentru c` ai multe de oferit: e[ti unb`rbat bun, generos, la care eu ]in foarte mult, dar \midoresc altceva.

Din fericire, Alex veni spre ei, \ntrerupând acelmoment penibil al explica]iilor. El o invit` peAntonia.

– Draga mea nepoat`, simt nevoia s` fiu unromantic demodat \n aceast` ultim` sear` petrecut`aici, a[ vrea s` dansez un vals cu tine. Dansar` valsuliar Alex o invit` apoi pe Susan Jane. Cy se apropie deAntonia.

155

– Un vals pot s` dansez, iar dac` vei vrea l-am puteadansa \mpreun` \nainte ca eu s` p`r`sesc aceast`petrecere [i s` ies din via]a ta.

– Te superi dac`-]i fur partenera? se auzi glasul luiPatrick.

– Vrei s` dansezi cu el, Antonia? \ntreb` Cy.Ea \nclin` din cap f`r` un cuvânt. Patrick o prinse

de mijloc, iar ea se \nfior` ca r`spuns la atingerea lui,trupul o tr`d` lipindu-se perfect de cel pe care-l dorea.|ncepur` s` danseze. Antonia era tentat` s` \nchid`ochii [i s`-[i rezeme capul pe pieptul lui.

– Tot mai vrei s` te m`ri]i cu Cy? o \ntreb` el. |npofida a tot ce s-a \ntâmplat?

Antonia se desprinse din bra]ele lui [i fugi sprecas`. Cei din jur o privir` curio[i. Patrick veni dup` ea.Unii \ncepur` s` râd` considerând c` totul era un joc,c`ci nu-i puteau vedea fa]a ascuns` de masc`. Antoniafugi spre camera \n care st`tuse ea pân` atunci, \nchiseu[a, dar Patrick o izbi cu putere, deschizând-o [i amân-doi se pr`bu[ir` pe podea. Rochia ei se rupse, mai alespenele acelea atât de delicate.

– Uite cum mi-ai stricat rochia! exclam` ea. Ce vaspune lumea? Cred c` timp de o s`pt`mân` numaidespre asta va bârfi Vene]ia!

156

– La naiba cu ei, la naiba cu Vene]ia! Antonia, nu tepo]i m`rita cu Cy! {tiu c` te face s` te sim]i \n sigu-ran]`, c` te \nchide \ntr-o colivie de aur, dar tu nu astavrei, Antonia! Este un tip plictisitor, Antonia, un b`rbatchel, de patruzeci de ani, mult prea b`trân pentrutine. Am v`zut cum \l priveai. Te plictise[te de moarte,Antonia.

Ea \l privi de parc` totul s-ar fi oprit \n loc. Sim]ic` totul \n ea re\ncepe \n acel moment, c` rena[te.Dar [ocul acestei rena[teri o f`cu s` tremure vio-lent.

– O, Patrick, [opti ea privindu-i buzele.– M-am sim]it foarte frustrat când am fost \ntre-

rup]i de Alex, de atunci nu m` gândesc decât latine, te doresc, Antonia. Subjugat` de sunetul vociilui, ea ced` dorin]ei lui iar Patrick o s`rut` cu pasi-une.

– Nu te po]i m`rita cu Cy Devvon, n-a[ suportaasta, Antonia. Cu mine trebuie s` te m`ri]i, ai sim]it c`sunt foarte \ndr`gostit de tine?

Deci Patrick \i spunea c-o iube[te, c` vrea s` sec`s`toreasc` cu ea.

– Vreau s`-]i v`d ochii, Antonia, scoate-]i masca!Acum, spune-mi, ce sim]i pentru mine?

157

– Te iubesc, [opti ea, iar el \i prinse fa]a \n palme. – Iubito, zise el s`rutând-o. N-a[ vrea acum decât s`

fac dragoste cu tine, dar mi-e team` c` Alex poate s`ne surprind`. Cred c` este \ngrijorat pentru tine, daroricum nu este mai \ngrijorat decât am fost eu cândl-am v`zut pe Cy. Dup` ce am f`cut dragoste atât depasionat \nainte de petrecere, te-am v`zut al`turi de el[i am crezut un moment c` vei opta pentru bog`]ie.

– Nu, am optat pentru dragoste, spuse ea.– Atunci, scoate acest inel, Antonia, nu pot supor-

ta s`-l v`d pe degetul t`u.Ea \l privi cu nesiguran]`.– Patrick, noi n-am vorbit niciodat` despre... Laura,

nu crezi c-ar trebui s-o facem?El oft`, apoi ridic` din umeri.– Cred c` [tii tot ce este important despre mine,

Antonia. Pe Laura am iubit-o [i trebuia s` ne c`s`torim,dar ea a cunoscut pe altcineva. Ne-am desp`r]it [iatunci te-am cunoscut pe tine, tocmai când eram maisup`rat. Laura s-a logodit cu mine pentru c` eu i-amcerut-o, dar nu m-a iubit niciodat`, iar când s-a\ndr`gostit realmente, de alt b`rbat, a realizat c-a f`cuto gre[eal`. Dac` s-ar fi c`s`torit cu mine am fi regretatamândoi.

158

– Deci la petrecerea aceea la Bordighera m-aiprivit a[a doar pentru c` sem`nam cu ea?

– La \nceput, da. Dar apoi mi-am dat seama c`asem`narea era superficial` [i am continuat s` teprivesc pentru c`-mi pl`ceai.

– Te iubesc, Patrick, murmur` ea, iar el o lu` \nbra]e [i o s`rut`. Antonia \i r`spunse la s`rut, fericit`,pentru prima oar` \n via]`. Dragostea lui Patrickreu[ise s` \nchid` r`nile acelei nop]i de teroare.|mpreun` aveau s` izgoneasc` n`lucile care-i h`itui-ser` doi ani.

Sfâr[it

159