Activitatea bacteriana a intestinului

Flora microbiana intestinala este indispensabila vietii avand rol in homeostazie. Germenii microbieni sunt adusi odata cu alimentele in tubul digestiv si sunt colonizati diferit in segmentele tubului digestiv:106 germeni/ml saliva, 104 germeni/ml duoden, 1011 germeni/ml cec, intenstin subtire si gros. In colonul principal predomina flora de fermentatie de tip aerob care degradeaza substantele glucidice nedigerate pana la acest nivel rezultand CO2, H-. In colonul distal populat de flora predomina cea anaeroba, flora de putrefactie fiind degradate proteinele nedigerate rezultand substante toxice. Dar in afara de rol digestiv flora intestinala are si rol in:sinteza si absorbtia vitaminelor hidrosolubile (B) si liposolubile (K);

deconjugarea acizilor biliari cu eliberarea acizilor secundari: oxicolici, deoxicolic in materii fecale;

reabsorbtia in circuitul hepato-entero-hepatic a acizilor biliari primari (ac. colic);

stimuleaza functia de aparare a organismului prin cresterea sintezei de IgA si IgM, de celule limfoide din peretele intestinal, cat si prin mentinerea integra a suprafetei mucoasei intestinale;

Defecatia este un act reflex motor, complex, realizat in regiunea sigmoido-rectala a colonului distal ce consta in eliminarea la exterior a materiilor fecale, act coordonat de cnetrii medulari si controlat cortical, cea mai mare parte a timpului ampula rectala este goala datorita contractiei unui sfincter neted functional situat la aproximativ 20 cm de anus. In momentul in care miscarile de transport ale colonului imping continutul intestinal catre rect este initiat reflexul de defecatie in care cel mai important rol il au sfincterul anal extern si intern. Sfincterul anal intern este involuntar. Se relaxeaza cand colonul distal este destins. Sfincterul anal extern, striat, voluntar este inervat somatic. Senzatia si reflexul de defecatie sunt declansate de umplerea ampulei rectale. Este generat reflexul de defecare intrinsec cand se transporta impulsul spre centrul mienteric care va initia o contractie slaba a sigmoidului distal si rect. Aceste contractii slabe determina dilatarea sfincterului anal intern si patrunderea materiilor fecale in canalul anal. Daca activitatea sociala nu permite defecatia, sfincterul anal extern nu se deschide senzatia disparand dupa o perioada scurta de timp.

Exista mai multi centrii nervosi implicati.

Centrul sacrat parasimpatic (S2-S4) pleaca aferente parasimpatice care intensifica peristaltismul colonului descendent, sigmoidian, rect, simultan cu cresterea sfincterelor de relaxare. Impulsurile aferente sunt primite de centrul bulbar al defecatiei fiind trimise aferente si la hipotalamus si cortex aceasta transmitere explicand asocierea la reflexul defecatiei a unor acte partial constiente (ex:inspir, coborarea diafragmei, inchiderea epiglotei, cresterea presiunii intrarectale de la 20mmHg la 70(200)mmHg). In momentul defecatiei sfincterul anal extern se relaxeaza sub control voluntar si se elimina materii fecale. In situatii nefavorabile se pot primi impulsuri de la centrul inhibitor bulbar al defecatiei de tip simpatic (S) ce vor avea ca rezultat scaderea peristaltismului colonului descendent, sigmoidian, rect, contractia sfincterului anal intern si aparitia undelor antiperistaltice. !!!La om, controlul cortical al defecatiei incepe dupa 15-20 de luni dupa nastere iar un rol important il are educatia.

Frecventa defecatiei scade cu varsta:

la sugari exista initial un reflex gastro-colic ce duce la aparitia defecatiei dupa fiecare supt;