Achiziționarea de preferintele alimentare si aversiuni

Ca Marvin Harris (1985) a subliniat, cu excepția pentru astfel de lucruri ca o preferință pentru dulce Alimente și pentru carne, produse alimentare umane · preferințe și aversiuni sunt învățate. De-a lungull ume o gamă extrem de largă de animale este consumat, dar animalele care sunt extrem de dorite în unele culturi sunt gandit ca dezgustător în altele (Rozin și Fallon, 1987). Chineziidetesta lapte, gândire de n pahar de lapte ca dispozitive tip de lapte de Vest ar considera un pahar de salivă vacă (Harris, 1985). Yanomamo de padurea tropicala amazoniana mananca toate tipurile de insecte, inclusiv paianjeni mari, animalele care sunt abhorent membrilor industriale moderne societăți. Delicatesă favorit Yanomamo este creierul de maimuta proaspete, și totuși eiunt de arahide în vedere și hot-dog cu dezgust pentru că ei cred că a celei dintâi ca uniiun fel de fecale și acesta din urmă ca un penis animal (Chagnon, 1983). Yanomamo sunt, de asemenea,ca chinezii din abhoring lapte. Multe grupuri eschimos mânca stricat carne și conținutul de curaj animale (Rozin și Fallon, 1987). S-ar putea merge pe și de pe la aceeași ordine de idei. Totuși, în ciuda faptului că cele mai multe preferintele alimentare si aversiuni sunt învățate, ele nu sunt învățat într-un vid. Se pare că există un modul creier care direcționează învățarea preferințeși aversiuni într-un mod de adaptare evolutiv. Elizabeth Cashdan (1994) propunecă modul de învățare de gusturi alimentare și distastes a evoluat prin selecție naturală,și ea continuă să pretindă că există o perioadă critică sau sensibilă pentru învățaregusturile alimentare. Această perioadă critică, ea susține, este în mare parte limitată la primii doi ani deviață. Cashdan a efectuat un studiu de copii americani, în care ea a constatat ca copiimai tânăr decât doi au fost extrem de receptivi la alimentele noi. Cu toate acestea, după vârsta de doi receptivitate lor a alimentelor noi a scăzut brusc și a continuat să scadă cu vârste cuprinse între de trei și patru. Constatarile Cashdan sunt în concordanță cu datele obținute prin Rozin, Hammer, Oster, Horowitz, și Marmora (1986), care a constatat că copiii sunt mult mai puțindispus să mănânce "dezgust" produse alimentare odata ce ajunge la al doilea ziua de nastere. Ceea ce pare să se întâmple este faptul că copiii vor mânca aproape orice le-au oferit prin lorPărinții până la vârsta de doi ani și vin să privească produsele alimentare, cum ar fi "normal" sau propriu" alimente. Alimentele cu care se confruntă după această vârstă, în special alimente de origine animală, sunt privite cu dezgust și de multe ori dezgustul direct (Pinker, 1997). Cashdan arată că pentru proba ei de Copii americani există o relație foarte strânsă între receptivitate de alimente noi și probabilitatea de intoxicatii. Aproape 40 la suta din toate cazurile de intoxicație e întâmplă cu copiii care sunt de doi ani sau mai tineri, precum și probabilitatea de otrăvire picături în aproape Comportamentul economic și sisteme economice 257 exact același mod ca și apariția reacțiilor dezgust. Acest lucru conduce la Cashdan concluzia că "învățarea perioadă sensibilă, probabil, a evoluat ca o adaptare la ridicat Costurile asociate cu consumul de alimente toxice și nesănătoase "(1994: 287). De ce este că dezgust reacții apar aproape în întregime cu privire la animal, mai degrabă decât alimentele vegetale? Rozin și Fallon (1987) au cuprinse o varietate de interpretări, dar mi se pare nici unul dintre acestea convingătoare. Aceasta rămâne un puzzle pentru continuarea cercetărilor. Preindustriale MODURI de subzistență TEHNOLOGIEPentru unii 99 la sută a existenței umane, oamenii trăiau în societățile de mici dimensiuni dependente în întregime pe vânătoarea de animale sălbatice și colectarea de alimente vegetale sălbatice. Câteva dintre aceste societăți au supraviețuit în lumea modernă și cea mai mare parte ceea ce știm despre vânătoare și adunare modul de viață se bazează pe studiile acestora contemporan societăți. În societățile de vânători-culegători, este de obicei oameni care fac de vânătoare, în special vânătoarea de joc mare, iar colectarea este în primul rând o activitate

desfășurate de femei. Tehnologia este extrem de rudimentar, cu oamenii de vânătoare cu sulițe, aruncătoare de suliță, și arcul și săgeata. Femeile folosesc, de obicei, un fel de băț săpat în cazul în care acestea sunt luând rădăcini sau tuberculi din pământ. În caz contrar, nici o tehnologie adunare este într-adevăr necesar. În cele mai multe medii de vanatori-culegatori trebuie să fie nomazi, se deplasează frecvent tabără pentru a avea o aprovizionare adecvată de joc și de plante alimentare. Ei trebuie, de asemenea rămâne la niveluri extrem de mici ale densității populației pentru a nu epuiza resursele dincolo de punctele lor de recuperare naturale. De obicei, benzi de vânători-culegători nu depășesc cincizeci de membri, de multe ori fiind mult mai mici. În mai multe medii de generoase, cum ar fi cele ale triburilor indiene care trăiesc de-a lungul coastei de nord-vest a Americii de Nord, resurse poate fi suficientă pentru a asigura așezări permanente a sute de oameni. Început în urmă aproximativ 10.000 de ani în Orientul Mijlociu și ceva mai târziu în alte părți ale lumii, a existat o revoluție tehnologică majoră cunoscut sub numele de neolitic Revoluția. Această revoluție a inaugurat în primele societăți care au făcut uz de un anumit tip de agricultură. Cea mai veche agricultura este cel mai bine cunoscut ca horticultură, eea ce înseamnă cultivarea de site-uri de gradina, folosind unelte de mână. Societățile horticole se gasesc astazi in astfel părți ale lumii ca Africa, Asia de Sud-Est, Noua Guinee, și America de Sud. cele mai multe forma comuna de horticultură este ceea ce este cunoscut sub numele de ivare slash-și-arde.Aici oamenii taie pădurea și arde resturile acumulate. Cenușa din lemnacest rezultat sunt răspândite în jurul parcelei grădină și să facă un îngrășământ acceptabil. radinavor fi cultivate timp de câțiva ani și apoi abandonat lăsat-să rămână necultivat înfavoarea unui nou grădină, deși în cele din urmă mor primul loc publică va fi cultivat din nou.În cele mai multe cazuri, cultivatorii primar vor fi femei; ele sunt mai multe sanse decat barbatii tind culturile și le recolta. Spre deosebire de majoritatea vanatori-culegatori, horticultori ocupaașezări permanente, care trăiesc în satele care ar putea număr în sute. GerhardLenski (1966, 1970) a elaborat o distincție berween horticultorilor simple și avansate,și el distinge berween le în funcție de tehnologia pe care o folosesc pentrutinzând solul. Horticultorilor simple cultiva folosind doar bete de săpătură de lemn,întrucât horriculturalists avansate folosi sape de metal. Am modificat distincția Lenski lui 258 Capitolul 14 concentrându-se pe durata perioadei de pârloagă, mai degrabă decât instrumentul de tivare (Sanderson, 1995a). Pentru mine, horticultori simple sunt cele care au perioade lungi de pârloagă.S-ar putea cultiva o grădină de, să zicem, unu la trei ani, iar apoi lăsați-o să rămânănecultivat pentru un alt douăzeci-treizeci de ani. Ceea ce eu numesc horticultorilor intensive, pe ede altă parte, au tendința de a cultiva un teren grădină pentru o perioadă mai lungă și apoi lăsați-o ă rămânănecultivat pentru o perioadă mai scurtă. S-ar putea, de exemplu, cultiva timp de cinci ani și apoinecultivat pentru doar cinci la zece ani. In unele cazuri, cum ar fi aborigenă Hawaii și alte părțidin Polinezia, cultivarea terenurilor poate deveni continuu, fără nici o perioadă de pârloagă latoate. Unele horticultori au dobândit animale domestice, cum ar fi porci și pui,dar mulți nu au. Acesta din urmă depinde în continuare de vânătoare pentru furnizarea lor de carne.Un alt tip de dependentă de agricultură societate este ceea ce sociologii numesc o agrarsocietate și antropologii o societate agricolă intensivă, care a apărut în istoria omeniriiîn urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Societățile agrare practica o mai sofisticat tehnologicformă de agricultură în care parcele mari de teren (câmpuri) sunt complet eliminate de arbuștiși copaci și cultivată cu noi ~ a plugului și tracțiune animalelor. Land este cultivatpermanent sau semi permanent (de exemplu, cu utilizarea de rotație) și este fertilizat extensivcu gunoi de grajd și alte produse. În unele părți uscate ale irigare extinse lume

sisteme au trebuit să fie construită în scopul de a asigura culturile cu apă suficientă.Deoarece modul agrar de subzistență este solicitantă fizic și necesită extinseforța de muncă, este de oameni care fac cea mai mare parte a lucrărilor agricole. Din acest motiv, EsterBoserup (1965, 1970) a solicitat societățile horticole "femeie-agricole" societățile șisocietățile agrare societăți "bărbat-agricole". Acesta din urmă a apărut cândva între 4000și acum 5000 de ani, au dominat istoria lumii până în ultimul secol sau două.Lenski (1966, 1970) a distins între societățile simple și avansate agrare.Societățile avansate agrare au dobândit unelte de fier și arme, în timp ce agrar simpluSocietățile au unelte și arme din alte metale, în mod normal de bronz. Nu sunt de faptun număr de societăți, sau părți ale societăților, care utilizează un mod foarte intensivă a agriculturiidar nu folosesc plugul. Aceste societăți pot fi clasificate pentru toate scopurile practiceîmpreună cu societățile agrare, deoarece se cultiva pământul permanent, și, la fel ca agrarsocietăți, sunt extrem de productive punct de vedere economic. În unele părți din China și de Sud-EstAsia, de exemplu, o găsește societăți agricole intensive fără plug.Societățile pastorale sunt un tip extrem de specializate de societate găsesc în regiunile foarte uscate delumea în care agricultura este dificilă sau imposibilă. Pastori trăiesc efectivele de animaleși fie practica nu agricultură sau face acest lucru numai minim. Ei trăiesc de pe productsmeatîntr-o oarecare măsură, dar mai ales de sânge și lapte și produse lactate, furnizate de loranimale, care sunt în mod normal capre, oi, vite, cămile, sau chiar ren. Ca huntergatherers,pastori sunt nomazi, se deplasează în legătură cu nevoile și cerințelede animalele lor. Pastorilor de azi sunt în mare parte găsite în Orientul Mijlociu, nord și estMrica, precum și părți din Siberia.Lăsând în societățile pastorale, modurile de tehnologie subzistență am discutatpot fi aranjate într-o secvență evolutivă în ceea ce privește nivelul de intensitate amodul de subzistență, adică cât de mult cererile de subzistență în ceea ce privește utilizarea forței de muncă,timp, resurse, și tehnologie. Această tipologie evolutiv corespunde îndeaproape cu realapariția istorică a acestor tipuri de societăți în ultimii 10000 ani. Ce areComportamentul economic și sisteme economice 259fost responsabil pentru trecerea de la un tip la altul subzistență? Răspunsul este ecomaterialist,în special demografic. Într-o lucrare clasică, Ester Boserup (1965) a propus caîn societățile agricole (ca în toate societățile) persoane în urma unui fel de drept de cel mai mic efort.Acestea încearcă să reducă la minimum intrările de timp și de energie și dorința de a utiliza agricolpractici care vor face acest lucru posibil. Ei transfera doar la un mod mai intensivproducția agricolă când presiunea demografică a construit și este nevoie deo mai mare producție economică să se hrănească mai multe guri și să încerce să mențină un nivel acceptabilnivel de trai. Mark Cohen (1977, 1985) a extins logica argumentului Boserup lui la trecerea de la vânătoare și colectarea de horticultură. El susține că cunoștințe agriculturii a existat, probabil, printre vanatori-culegatori de zeci de mii de ani dar nu a fost folosit, deoarece modul de vanator-culegator de subzistență prevăzut un acceptabil standard de viață cu intrări reduse de muncă. În urmă cu aproximativ 10000 ani, Cohen susține, un preistoric"Criză alimentară" a început să pară și a fost la acel moment că vanatori-culegatoriau început să includă agricultura în practicile lor de subzistență. Ca populație a continuatsă crească, agricultură înlocuit treptat de vânătoare și de colectare.

Datele arheologice și istorice au arătat o corelație strânsă între populațiedensitatea și modul de subzistență. Dar datele etnografice arată, de asemenea, același lucru.Folosind vede, am trece-intabulat tip subzistență cu o densitate a populației și găsito relație extrem de puternic. Optzeci și unu la sută din societățile de cautare a hranei au populațiedensități de mai puțin de o persoană pe mila patrata, întrucât 62 la sută din intensivăagricultori cu plugul au o densitate a populației de mai mult de o sută de persoanepe kilometru pătrat. R Pearson pentru această relație este 0.726. Tipul de subzistență a fostDe asemenea, strâns legate de stadiul de evoluție politică (r = 0.670) și dimensiunea comunitate (r =0.587). Când aceste trei variabile independente au fost introduse ntr-o regresie multiplăAnaliza cu tipul de subzistență ca variabilă dependentă, cele trei variabile explicate împreună65 la suta din varianța totală. Densitatea populației a explicat cel mai mult, daretapă de evoluție politică a fost un al doilea destul de aproape.În analize suplimentare, diferite variabile de subzistență au fost puse în ecuații de regresiecu aceleași trei variabile independente, împreună cu stratificare socială. Populațiedensitate și stratificare socială a explicat de 59 la sută din variația importanțade vânătoare și colectarea, cu densitatea populației explica o majoritate clară deacest. Densitatea populației sa dovedit a fi în mod clar cel mai bun predictor al gradului de subzistență contribuit de vânătoare, gradul de subzistență a contribuit prin colectarea,grad de subzistență a contribuit de agricultură, precum și durata perioadei de pârloagă.Cu toate acestea, în ceea ce privește utilizarea plugului, etapă de evoluție politică a fost de departe cel mai bunpredictor, cu o densitate a populației pe locul doi. Doar 9 la suta din trupe si triburifolosi plugul, dar 67 la suta din state mici și "state oflarge IOO sută folosi plugul.Acesta nu este complet clar de ce am obține acest resulc pentru utilizarea plugului cânddensitatea populației este în mod clar principalul factor determinant al practicilor de ședere în ansamblu.Lenski (1966, 1970) a argumentat de chat plugul a fost adoptată din cauza superiorității sale caun instrument de cultivare. Acest lucru este fără îndoială adevărat, dar ar putea fi faptul că dorințade a utiliza plug de a crește producția are un context politic: plugul a fost adoptat în cazul în care scopul a fost de a genera mai mult surplus de elitele să răsfoiesc off, nu să se hrănească maigura. Astfel, cel puțin un aspect al subzistență poate avea o dimensiune polimaterialist.260 Capitolul 14 Frederic Pryor (1985) a oferit o alternativă la această ecomaterialist polimaterialist argument. Pe baza de cercetare cross-cultural, el arată că există mai multe conditiicare trebuie să fie prezent înainte de adoptarea plugului. Acestea sunt disponibile de animalecare poate fi domesticit în scopul tracțiune, teren care este potrivit pentru arat,perioade scurte sau secarea inexistente, și cultivarea "plug-pozitiv" culturicum ar fi grâu, orz, Tye, și orez umed. Grâu, orz, secară și sunt culturi care necesita extinsepregătirea terenului și suficient de teren pentru a produce un număr suficient de caloriipentru a alimenta o familie. Orez umed impune ca terenurile faianta pot fi preparate de cultivare într-unperioadă scurtă de timp. În aceste cazuri, plugul contribuie puternic la productivitatea muncii.În absența cercetări ulterioare, nu este clar dacă argumentul polimaterialist,Argumentul ecomaterialist Pryor lui, sau o combinație a celor două este explicația corect.După toate probabilitățile, este o combinație a celor două. 1 Vânători-culegători SOCIETATIHunter-culegători sau culegători-vânători? Acesta a fost în 1960 că societățile de vânători-culegători a devenit primul obiect o centrală decercetare antropologică. În acest moment, Richard Lee (1968), unul dintre liderii din studiu de vanatori-culegatori, a estimat că vanatori-culegatori

derivat aproximativ doua treimi de subzistență lor de probleme, mai degrabă decât alimentele vânate. Această idee a fost pe largacceptat, dar sa dovedit a fi greșită. Lee a fost, probabil, generalizării excesive din săustudiu de! Kung, care au, de fapt, trage aproximativ doua treimi din subzistența acestora de laalimente s-au adunat. Carol Ember (1978) a luat o privire mai atentă la parrerns de ședere181 de societăți de vânători-culegători trase de Etnografie Atlas și a constatat că s-au adunatalimente oferite mai mult de jumătate din calorii persoane au fost consumatoare de la doar 23la sută din societățile. Mai mult decât atât, ea a constatat ca adunare a fost cea mai importantă căutarea hraneiActivitatea în doar 30 la suta din societățile, dar că vânătoarea (inclusiv pescuit)a fost cea mai importantă activitate în 63 la sută. Datele prezentate de Kelly (1995) pe 123societățile de vânători-culegători arată variație mare între societățile în proporție dealimente au contribuit prin vânătoare sau adunare. Printre unele grupuri eschimos, toate din dietaeste asigurată de vânătoare sau pescuit, precum și în multe altele cifra este de 90 la suta sau mai mult.La cealaltă extremă sunt grupuri precum Walpiri,! Kung, G / Wi, Siriono, Chenchu, și Penan, în cazul în care oriunde 70-85 la sută din dieta provine din alimentele s-au adunat.Această variație largă poate fi explicat ecomaterialistically. Am reanalizat datele lui Kelly șia constatat că factorul critic a fost temperaturii medii anuale. Procentul dieta contribuitde alimente s-au adunat corelat 0.638 (Pearson r) cu temperatura, în timp ce procentula contribuit de pescuit corelat -.470 și procentul a contribuit de vânătoarecorelat -.151. Acest lucru înseamnă că produsele alimentare s-au adunat formează o parte mai mare din dieta de la cald sau regiunile calde întrucât carne constirutes o parte mai mare din dieta în regiunile reci. Hunter-culegători ca Optimal forajereÎn anii 1970 o abordare a studiului de cât de vanatori petrece de căutare a hranei lor timpa fost elaborat sub numele de teoria optime furajare (de exemplu, Winterhalder și. ", Economic Comportamentul și sistemelor economice 261Smith, 1981; E.A. Smith, 1983; Hawkes, Hill, și O'Connell, 1982; Hawkes șiO'Connell, 1985; Winterhalder, 1987; Kaplan și Hill, 1992; Kelly, 1995). Bazat peIpoteze darwiniene, teoria de căutare a hranei optimă a fost aplicată inițial la studiul deanimalele non-umane, dar în timp util a ajuns să aibă aplicații umane. Teoria presupunecă selecția naturală a proiectat oamenii să se hrănească în așa fel încât să primeascăcel mai mare beneficiu posibil pentru supraviețuire individuală și succesul de reproducere. Se presupunecare Forajere încearcă să maximizeze rata de rentabilitate energie pentru orice unitate datde hrănire timp.Teoria optimă căutarea hranei conține două modele distincte, cunoscute dreptdieta-lățime (sau alegere pradă) modelul și modelul patch alegere (EA Smith, 1983; interhalder,1987; Kelly, 1995). Modelul dieta lățime pot fi rezumate în cele ce urmeazăfel:1. Un Forager întâlnește tipuri de pradă în mod aleatoriu, și anume, tipuri de pradă sunt istribuitede-a lungul o zonă de căutare a hranei în aproximativ aceleași proporții relative.2. timpul total de căutare a hranei este împărțit în două categorii distincte, timp de căutare și de manipularetimp. Timp de căutare este cantitatea de timp este nevoie pentru a localiza o plantă sau animal,întrucât timpul de manipulare este cantitatea de timp este nevoie pentru a recolta, de captare, și consumăplantei sau animalului după ce a fost întâlnită. Acest proces de alocare timpimplică costuri de oportunitate, în sensul că timpul petrecut de manipulare oriceelement înseamnă că aceeași unitate de timp nu este disponibilă pentru căutarea alte elemente.3. Forajere rang produse alimentare de-a lungul unui singur continuum de utilitate, care este netenergie sau valoarea produselor alimentare pe care le obțin de la orice element față de ntitatea

de timpei petrec tratarea acesteia.4. Forajere obține un regim alimentar optim de continuare a olecta produse alimentare într-o rdine deLocul până când descrescator ca randamentul așteptat în energie net este maximizatăpentru fiecare unitate de timp căutarea hranei. În cazul în care un aliment nou întâlnit produce un tarif mai micde întoarcere decât rata care o Forager se confruntă în prezent, aceasta va fi ignorat.Kaplan și Hill (I 992: 170-71) rezuma modelul dieta lățimea, după cum urmează:În primul rând, toate resursele sunt clasificate în ordinea descrescătoare a rentabilității. Tipul pradă căproduce cea mai mare rentabilitate pe întâlnire ... Trebuie urmărită în permanență. Alte clasată mai jos,resurse ar trebui incluse succesiv în setul de urmat până la următoarea cele mai profitabileresursă produce o rată mai mică de rentabilitate pe întâlnire decât ea fi obținute prin continuareapentru a căuta și urmări elementele mai profitabile. Nici unul dintre resursele care suntclasată mai jos rentabilității ar trebui să fie Purs ~ ed când întâlnite.O implicație extrem de important al modelului dieta lățimea este că deciziile de a includeun aliment in dieta nu sunt făcute în ceea ce privește disponibilitatea proprii care item, darmai degrabă de disponibilitatea unui element clasat superior. De exemplu, vânători Hadza se oncentreze pejoc mare și, în general, ignora joc mic, chiar dacă acestea din urmă sunt mult mai abundente.Mai multe antropologi efectuat un experiment în care au cerut Hadzasă se concentreze doar pe de vânătoare joc mic. Când vânători făcut acest lucru, media lorîntoarcere pe unitate de timp pentru joc mici a fost semnificativ mai mic decât randamentul ediu262 Capitolul 14pentru vânat mare, astfel încât în ignorarea joc mic vânători Hadza sunt cules optim (Kelly,1995).Modelul-patch alegere (uneori numit teorema valoare marginală) implică deciziiîn ceea ce privește chiar Forajere ar trebui să lase un plasture căutare a hranei pentru altul. AcestModelul presupune că căutarea hranei, în orice patch epuizeaza treptat nivelul de resurse de carepatch-uri, care, la rândul său, duce la o scădere a ratei de rentabilitate net pe care patch lui. tfel, "optimulsoluție este de a lăsa fiecare patch-uri, atunci când rata de captare marginală (adică, captarea instantaneeRata de la sfârșitul unei perioade de furajare cu, în care patch) este egal cu media generalăRata de captură (în medie pe întregul set de patch-uri utilizate, inclusiv timpul de călătorie întrepatch-uri) "(EA Smith, 1983:. 631) Modelul-patch alegere conduce la predicții:1. Forajere ar trebui să abandoneze un plasture, atunci când resursele sale au fost epuizate până la un punctastfel încât căutarea hranei în alte patch-uri va produce profituri mai mari pe unitatea de timp.2. În ceea ce productivitatea totală a unui set de patch-uri-un habitat sau mediu-crește,Forajere ar trebui să petreacă mai puțin timp în orice patch-uri dat.3. Orice patch-uri care nu sunt încă beiflg utilizate de către forajere nu ar trebui să fie incluse în otalulset de patch-uri cautau excepția cazului n care este capabil să producă o rata de returnare arginalcare este cel puțin egală cu rata medie de returnare pentru întregul set de patch-uri.Numeroase studii au fost efectuate încerca să testați modelul dieta lățimea(Rezumate în EA Smith, 1983, precum și Kaplan și Hill, 1992). Acestea includ Winterhalder(1977, 1981) pe Cree, O'Connell și Hawkes (1981) cu privire la Alyawara deAustralia, Hawkes, Hill, și O'Connell (1982) privind Ache de Paraguay, Keegan (1986)pe Machiguenga de Peru, E.A. Smith (I 991), pe inuiti a Arcticii, și Hamesși Vickers (1982) privind Yanomamo și alte două grupuri amazoniene. Pentru cele mai multeparte, datele colectate de la aceste societăți diverse potrivesc modelului dieta lățime rezonabilbine. Un studiu mai ales luminoasă este că de Hawkes, Hill, și O'Connell (1982) cu privire laAche. Autorii au urmat un grup de Forajere Ache pe mai multe călătorii cules de duratăun total de șaizeci și una zi, observând ce plante și animale au colectat și cummult timp au petrecut obținerea și prelucrarea acestora. Ei au descoperit ca durerea conformat

strâns la teorie optima căutarea hranei și reconstruit dieta optima Ache caprezentate în Tabelul 14.1. Acest tabel prezintă ordinea rang de plante și animale din dietaîn ceea ce privește raportul dintre revine calorii la fiecare oră din timpul petrecut de manipulare resursa.Aceste rezultate trebuie interpretate în felul următor: Dacă durerea luat doar cu gulerpeccaries și căprioare, ei vor primi o rată medie de rentabilitate de 148 de calorii pe Foragerpe oră. Cu toate acestea, în cazul în care au luat paca și Coati de asemenea, rata medie de rentabilitatepentru toate cele patru resurse ar crește la 405 de calorii pe oră. De asemenea, în cazul în care, de semenea, au luatal treilea clasat resursele, armadillo și șarpele, rata lor medie de rentabilitate ar îmbunătățila 546 de calorii pe oră. Ache sunt cele mai bune de pe dacă iau toate resursele șaisprezece,pentru că acest lucru le dă un randament mediu de 872 de calorii pe oră. Ei vor opri e colectareo resursă numai atunci când reduce rata medie de rentabilitate pentru toate resursele combinate.Hawkes, Hill, și O'Connell rețineți că resursele de rang înalt nu renunțe ladieta Ache, în timp ce resursele clasat mici deplasa și în conformitate cu măsura încare au sau alte resurse-clasat mici sunt întâlnite.Comportamentul economic și sisteme economice 263Tabelul 14.1 Locul Ordinul de plante și animale în Dieta AcheCalorii medii / oră dupăCalorii de resurse / oră Locul de resurse AdăugatPecari cu guler 65.000Deer 27300 1 148Paca 6.964 2Coati 6.964 2 405Armadillo 5.909 3Snake 5.882 3 546Portocale 5.071 4 625Bird 4.769 5 632Miere 3.266 6 660Pecari alb-buze 2.746 7 783Palm larve 2.367 8 799Peste 2.120 9 821Palm inima 1.526 10 829Monkey 1.215 11Palm fibră 1.200 de 11 871Palm fructe 946 12 872Sursa: Hawkes. Hill. și 'Connell (1982: masă 3. și p 390)..Nu au existat încercări de a testa modelul patch alegere în mod riguros (EA Smith,1983; Kaplan și Hill, 1992), dar unele studii nu prezinte date care sunt în consonanță cuacest model (cuprinse în E.A. Smith, 1983). Acestea includ Winterhalder (1977) u privire laCree, O'Connell și Hawkes (1981) pe Alyawara, Hames (1980), pe deYanomamo, și E.A. Smith (1980) de pe inuiti.Una dintre marile merite ale teoriei optime de căutare a hranei este că ea arată că preferințele alimentarede Forajere nu sunt determinate de definiții culturale a ceea ce este bine să mănânci (sau"Bine să se gândească"). Mai degrabă, preferințele se deriva dintr-un calcul cost-beneficiu ahrănire eficiență. Alimentele sunt de preferat în cazul în care pot fi colectate în mod eficient în raport cualte produse alimentare. Cu toate acestea, o problemă cu eoria optima de căutare a hranei este faptul că este prea rigidîn ipoteza potrivit căreia net de energie pe unitatea de timp furajare este singurul considerare Forajeresunt utilizați. Este clar că au o preferință pentru proteinele animale si grasimi de pestealimente vegetale și că o astfel de preferință la intrarea în deciziile lor de cautare a hranei. Ca Kaplanși Hill (1992: 189) subliniază,Forajere Ache părtinire diete distanță de energie m; U; imization în favoarea alimente care conțin mareproporții de lipide și proteine. În timpul sezonului uscat, Forajere Yaminahua de Peru exploatatetrei tipuri majore de produse alimentare (banane sălbatice, caiman, și mai multe specii de pești), dar ar fiau maximizat ratele de returnare de energie în cazul în care exploatat numai banane și caiman (Hill șiKaplan, 1989; Hill, 1988). Inclusiv pește în dieta lor a scăzut rata globală de întoarcere. În mod similar,printre Forajere Hiwi de Venezuela. oamenii trec prin radacini care produc 8500 cal / h pe întâlniîn favoarea vânătoare, care produce o medie de 3070 cal / h (Hill, 1988). Practictoate horticultorilor din America de Sud a obține rate mult mai mari

de returnare calorice din griculturădecât o fac de vânătoare sau pescuit (Beckerman, 1989; Hames, 1988), dar cele mai multe cheltui264 Capitolul 14considerabil mai mult timp vânătoare și pescuit chan agricole (Hames, 1988). În chiar mai mult xcremecazuri nca tarife de returnare energetice din vânătoare poate fi negativ, și totuși horticultorilormai ales să vâneze, mai degrabă decât de second exclusiv (de exemplu, Dwyer, 1974; Johnson șiBehrens, 1982). Acest lucru prejudecată în favoarea exploatarea resurselor de profitabiliry energetic relativ scăzutdar de mare în conținut de proteine lipide se gaseste in multe grupuri umane ocru și întreprimatele non-umane (de exemplu, McGrew, 1979, Terborgh, 1983).Unele cerințe nutriționale sunt absolute și inflexibilă; alte cerințe nutritiveaparent poate fi îndeplinită parțial sau complet prin substituirea cantități suficiente de alternativănutrienți. Aceasta introduce complexi'cies de chat au primit încă substanțial teoreticsau tratamentul empiric în căutarea hranei cercetare.Această preferință puternică pentru proteine și grăsimi de origine animală este in concordanta cu eea ce a fost spus mai devremedespre preferintele alimentare ale omului. Nu răsturna teoria optimă căutarea hranei, u toate acestea,ci doar servește pentru a se califica. Se pare evident că Forajere umane nu încearcă sămaximizarea energiei net singur, dar a maximiza anumite tipuri de energie, de asemenea.Mobilitate, proprietății funciare, precum și Mărimea grupului și DensitateDeși vanatori-culegatori au tendința de a fi nomad, există o variație considerabilă în cât de departesau cât de des se misca, iar unele vanatori-culegatori ocupa de fapt așezări permanente.Cheia la gradul de circulație pare a fi echilibrul costurilor și beneficiilorde mișcare sau de a rămâne în același loc (Kelly, 1995). AI; Robert Kelly (1995: 160)a pus-o, "Costul mișcare (care este legat de terenul care urmează să fie traversate, dar includenatura de locuințe), distanța până la tabăra următoare (care pot fi afectate de nealimentarevariabile, cum ar fi apa si lemn de foc), diferența dintre media și varianțaratele curente și anticipate de returnare, depozitare, precum și intervalul de timp în care ratele de culessunt mediate și deciziile sunt luate, toate intră în deciziile de a muta. "Kelly sugerează căvanatori-culegatori, care sunt sedentari sunt susceptibile de a fi ocupă medii caracterizateprin abundența locală într-un context mai larg deficitului regional. Modelul-patch alegerese aplică aici. Pentru vanatori-culegatori în acest rype de mediu pentru a muta, nu ar fi raționaldeoarece ar fi scăderea ratei de rentabilitate globală de hrănire.Hunter-culegatori au fost gandit de multe ori ca având puțin sau deloc conceptul de proprietatesau teritorialitate, care este adesea cazul, dar există variații considerabile din nou.Și, la fel ca în cazul mobilității grup, apărarea teritorială sau lipsa de ea depindeasupra echilibrului relativ de costuri și beneficii. Dyson-Hudson și Smith (1978; cuprinseîn Kelly, 1995) s-au dezvoltat ceea ce ei numesc un model economic defensibilityde întreținere limită. Ipoteza de bază a modelului este că granițele vor fistabilit pentru a apăra resursele atunci când beneficiile de a face acest lucru sunt mai mari decât osturile.Dyson-Hudson și Smith imagina patru scenarii posibile:1. densitate de resurse de mare, predictibilitate resurse redus. Aici grupuri vor fi extrem de mobil,vor împărtăși informații despre starea de resurse, și teritorialității voințafi redus (din cauza teritoriilor mereu schimbătoare).2. densitate de resurse de mare, predictibilitate mare de resurse. Aici teritorialitatea ese roeminentdeoarece beneficiile apărarea resurse dense sunt mai mari decât costurile."C t ~~ I '' /: "~:",;,3..~ Conomic Comportamentul și Eco ~ o, MIC Sisteme "........

Denstty resursă scăzut, predtctabtltty resurse redus. Aici grupuri sunt puternic dispersatși extrem de mobil. Teritorialitatea este absent din cauza costurilor de resurse de apăraremai mari decât beneficiile.Densitate de resurse scăzut, predictibilitate mare de resurse. Aici grupuri tind să rămână înzone de resurse previzibile, precum și orice teritorialitate care se ezvoltă este un "pasivteritorialității. "Pentru cele de mai sus ar trebui să fie adăugat factorii de concurență și mărime a teritoriului ăutare a hranei(Kelly, 1995). Pe măsură ce crește concurența, ceteris paribus, teritorialitate va crește.Și grupuri cu teritoriile cules de mare va, paribus din nou ceteris, de multe ori au puțină saunici o teritorialitate, deoarece costurile de patroling și apărarea teritoriului sunt prea mari.Cu toate acestea, în această din urmă situație, poate fi de asemenea costisitoare pentru a permite vizitatorilor nereglementate înteritoriu, și așa unii reglementarea accesului teritorial poate fi necesară (de exemplu, permițândVizitatori de utilizare a resurselor, atât timp cât există o așteptare rezonabilă de reciprocitate în viitor).Cele mai multe vanatori-culegatori trăiesc în grupuri mici care medie, aproximativ 25 de membri (Kelly,1995). Aceasta poate fi o dimensiune ideală din mai multe motive. Pentru un singur lucru un grup de această dimensiuneva conține aproximativ cinci la șapte familii, care poate fi permisă maximă în ordinepentru a menține un proces de luare a deciziilor informale și nonhierarchical (G. Johnson,1982; Kelly, 1995). În plus, un grup de 25 va furniza circa șapte sau opt full-timeForajere. Acest lucru poate fi foarte avantajos, pentru ca Robert Kelly (1995: 213), a declarat,"În cele mai multe medii, un grup care conține acest număr de forajere probabil minimizeazavariație zilnică a ratei de returnare minimizând în același timp, de asemenea, rata de / la epuizarea resurselor Locală. "În plus față de trai în grupuri mici, vanatori-culegatori practic trăi mereu în foarte slabgrupuri populate. Kelly (1995) oferă date privind densitate a populației de 206 huntergathererSocietățile din allover lume. Acestea variază de la un minim de 0,00 I de persoane pemilă pătrată pentru Yellowknife a Canadei la un nivel record de 5.23 persoane pe kilometru ătrat pentrucenușa Chum din California. Media pentru toate grupurile enumerate de Kelly este 0.31 persoanepe kilometru pătrat. Variațiile densității populației sunt strâns legate de densitatearesurselor de hrană, cum ar fi de așteptat.Moduri de distribuție ECONOMICE ȘI SCHIMBULAltruismul reciproc și cooperareMulte sociologi și alte științifice sociale ~ ts opun biomaterialist argumente, deoareceei le văd ca portretizarea oameni într-o lumină extrem de negativ, concentrându-se cum de multe rifac pe egoism, de dominanță și de stare ordine umane, tendința spre agresiune,și așa mai departe. Cu toate acestea, o perspectivă biomaterialist recunoaște că există de asemenea o multparte mai pozitiv la om. Ei cooperează între ele pe scară largă și în mod frecventcomporta altruist. Se poate spune chiar că o cooperare și ajutând sunt la fel de fundamentaleo parte a naturii umane și a societății umane ca egoism și concurența. Într-Adevăr,faimosul al XIX-lea prinț rus Petr Kropotkin (1902) a susținut căA fost o cooperare care a fost fundamental la viața socială (cf. Ridley, 1996). Evolution, elGoogle Translate for Business:Translator Toolkit Website Translator Global Market Finder

Turn off instant translation About Google Translate Mobile Community Privacy & Terms Help Send feedback