O 2018 Alina gerban@ 2018 Quantum Publishers

Acest volum este o operl de ficliune.orice aseminare cu persoane, locuri sau evenimente reale este intam-plitoare.Este interzisi reproducerea totali sau parlialda textelor,pe orice suport, tipdrit sau digital, fhri acordul delindtorului dreptu_rilor de autor.

QUANTUM PUBLISHERSwww. quantumpublishers. roEmail: offi ce@quantumpublishers.roY dnzir i: v anzar i@ quantumpublishers. ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei$ERBAN, ALINA

Ziuain care am invifat sd zbor / Alina $erban. - Domnegti : euantumPublishers,2017-

vol.ISBN 978-606 -94206-0-7Vol. 2. - 2018. - ISBN 9Z3-606-9862-26-2

821.135.1

Tipdrit in RomAnia

ALINA SERBANt

Ziuain caream inv[tat s[ zbor

Volumul2

9y-+lJ:fJ_y

2018

Cuprins

Tl

Schimbdri 7..i.......... I

il

Ancorl in realitate

III

Confruntiri. . . ... .. i.. . . .. i .

IV

Schwangau. Fata in fusta cu buline.

\7v

Familie, Depresie giViktorPerlmann . . . . . . . I2Z

VI

ConsecintegiAcceptare..... ..152.l

VII/

Resentimente,responsabilitate giciinf[ .. t.. I75

VIII

Legituri

Epilog . ... 264

Editura Quantum Publishers

www quantumpublishers.roEmail: offi ce@quantumpublishers.ro

YAnzfu i:vanzari@qttantumpublishers.ro

Editare gi corectur[:Theo Anghel

Georgiana Viju

Imagine coperti: Tithi Laudthong

Bun de tipar: Iunie Apirut 2018

Tipirit in RomAnia

MUo U A N T

I

Schimbiri

- Mami, spune-mi o poveste. inci una, te rog!

- Nu pot, iepuraqule. Unchiul Oskar o si se intoarci dinclipi in clipi, ii spuse Karolina afectuos

i- Sa stiice vi aud de la bucitirie, am spus rdspicat.

- $tiu, gtiu!De indati ce m-am intors in living, un pitic cu zulufi de

cirbune mi s-a impleticit de picioare, incercAnd si-mi atragdatenlia.

- Uite ce am inv6!at!

- Stai, Frida! Pulin ajutor, Karolina?Abia daci am reugit si nu scap din brale tava cu gustiri.

Imediat ce mi-am gisit un loc, Frida a venit in fafa mea gi ainceput si danseze de mama focului. RAdea gi se invArtea princameri ca un titirez, firi si aibi niciun fel de griji pe lume.

- i1i place?

- Cum si nu?

- E de ajuns, draga mea.

- Nu!Inevitabil, Frida a amelit de la atAta zbenguiali qi a cizut pe

podea. Karolina a dat si se ridice, insdL s-a oprit cdnd a vdzutcd. fata nu pldngea qi nici nu era supirati. Era mai degrabddezorientatd, dar asta nu a impiedicat-o si se incrunte gi sd

mi fixeze cu privirea. $tiam c|urmeazd sd mi intrebe ceva.

- Mai ai vreo pisici, unchiule?

- Da, cred ci e pe afari.

- Mami, pot si mi duc si o caut? intrebi Frida, privind-ocu sufletul la guri.

- Du-te qi vezi daci e aproape de casd, dar si nu te duci maideparte. Da?

- Da, da, i-a rispuns, distratd.

- Cat de mare a crescut!

- Nu-mi vine si cred ci au trecut cinci ani, Oskar, ofti ea.

- Mie nici atdt. E asa de frumoasi!

Alina gerban

Karolina a privit cateva clipe in gol, negtiind ce se mai zice.

- Da... E raza rnea de soare, mi-a rdspuns absenti, in timpce fixa cu privirea u$a pe care iesise Frida, in curte.

- Ralf cum mai e?

- Cum si fie? O iubegte ca pe ochii lui din cap. $i ea la fel.Cred ci ea l-a frcut un om mai bun.

- Karolina?I-am atins mAinile pe care Ei le linea strAnse in poali. Ea a

tresirit gi s-a speriat.

- Da?

- Ce te frimAntd?

- Mi-e frici si md trezesc.

- Ce? am intrebat, privind-o usor nedumerit.

- Nu vreau si mi trezesc din visul ista frumos, Oskar. insfbrsit, simt ci am o familie, in adeviratul sens al cuvdntului.Nici nu mai gtiu cAnd m-am certat ultima datd cu Ralf. Daci,intr-o zi,toate astea o sd se ducd naibii?

- N-are cum.

- Daci afli? Daci, intr-o zi, o sd se uite mai bine la ochiiFridei gi o si vadi ci nu-s nici verzi, ca ai mei, gi nici cdprui,ca ai lui? Sau... atunci cAnd va creste si risul ei o si fie diferitde al nostru? O si fie poate mai inalti, sau mai slabd decAt artrebui. Ce o si mi fac?

- Karoly, uiti-te la mine! Nimic din toate astea n-o si seintAmple. Frida vi seamini prea mult.

- Nu e numai asta. Daci Rudi va vrea si o vadi? Daci,intr-o zi, se decide si mi-o ia? N-ag putea sd triiesc frri ea. Agmuri, Oskar.

- Rudi n-o si faci aga ceva. il gtiu. E un om de cuvint, unom cu principii.

- Sunt aga de speriati, incAt mi gAndesc la toate nebunelile.Daci Ralf ar gti, habar n-am de ce ar fi in stare. Probabil n-agmai vedea-o niciodati pe Frida sau poate ci ne-ar da afarapeamAndoui. Ne-ar lisa pe strdzi. Cred ci o si cedez psihic.

- Nu te mai gdndi, zdu! i1i faci riu. Astea-s nimiiuri.M-am dat mai aproape, iar ea s-a cuibdrit la pieptul meu, ca

atunci cdnd era mici gi-o ciuta pe mama, pentru c[ ii era fricide tunete qi fulgere. Am mAngdiat-o uqor. $tiam ci-i pllcea gio calma, iar ea a oftat ugurati, ca gi cum i-ag fi luat toate pro-

Ziua tn care am invd{at sd zbor - Vol. 2

bleme cu mAna.

- Uneori, am senzalia ci tu egti fratele mai mare.

- Nu trebuie si fiu mai mare ca si-!i port de griji.Frida s-a intors mai repede decit ne agteptam noi. Un mie-

unat, cAfiva paqi zglobii gi energici, un rAset ascufit, 9i se afladeja in fala noastri, privindu-ne curioasi. in schimb, pisicadin bralele ei nu pirea si fie prea incAntati de situalia in carese afla.

- Mami?

- Da, iepuragule.Karolina s-a ridicat gi gi-a aranjat pirul.

- Am gisit pisica.

- Ce frumos, draga mea!

- Da' egti supiratd, mami?

- Nu, dragostea mea. De ce spui asta?

- Pei, unchiul te linea in brale aqa cum... aga cum mi mailine pe mine cdnd sunt supirati.

- Puiule, mami n-are nimic, spuse ea mieros.

- Unchiu' o iubegte pe mami tiu, Frida. Pentru ci e soramea.

- Aha! rispunse, dar ne privi ugor sceptici.

- Da. Hai, vrei sd vii la mine?Mi-am intins bralele, iar ea a l6sat pisica si plece gi a venit

bucuroasi citre mine.

- Aqu, acum te-am luat gi pe tine in brafe. Am asezat-o pegenunchi, iar ea m-a apucat cu brafele de gAt, atingAndu-mibirbia cu fruntea ei micd.

- imi place si vin la tine, mi-a spus, zimbind.

- Me bucur.

- Da. Adici, aici pot si mi joc cu pisici gi si alerg pe afari.Tata nu mi lasi si am pisici.

- Poate ci, daci vorbesc eu cu el, o si te lase.

- Iubito, gtii ci egti prea mici si ai un animiluf.

- Ba nu sunt. Nu sunt! bitu Frida din picior.

- Cind mai cregti, ii spuse mama ei afectuos.

- Dar eu vreau acum!

- Nu se poate, Frida.

- De ce nu?Frida incepuse si se schimonoseasci gi s6-i dea lacrimile,

Alina $erban

semn ce nu ne mai puteam infelege cu ea.* Hai, nu plange, am zis impiciuitor.

- Iepuragule, n-ai de ce si vergi nicio lacrimi. Uite, poli sivii mai des si te joci cu pisica.

- Pot sd o iau acasi?S-a oprit o clipi din pldns gi m-a privit, plind de speran-

!5. In momentul ila, m-am blocat. Nu gtiam ce si-i zic, insiKarolina a acfionat mai repede decdt mine. A luat-o pe Frida,a certat-o zdravdn, iar ea a incetat sd mai scoati un sunet. I-aaranjat pdrul care se zburlise de la atAta agitafie qi s-a ridicatde lAngi mine.

- Nu pot sd mai stau, Oskar. Cineva n-a fost cuminte qi afrcut pe alintata.

- Sper sd mai vii, i-am zdmbit.

- O si...S-a intors cdtre Frida, care stitea bosumflati, cu mAinile in

sAn.

- Hai, draga mea, di-mi mAnufa.

- Nu vreau!

- Atunci, daci, nu vrei, am si te las aici, gi eu am si plec.Nici n-a apucat Karoly si faci doi pagi, cd Frida s-a gi agifat

de piciorul ei, implordnd-o sd o ia cu ea.

- Oskar, a rostit, intorcdndu-se c[tre mine.

- Hm?

- inainte si plec, as vrea sd-mi promifi ceva.

- Orice.

- Fi ceva, te rog, gi scapi de singuritatea asta. Ia-!i un locin mijlocgl unui orag, dacd se poate. Nu po(i si rimdi aici.

- Of! lli promit cd o si mi strddui.

- Nu vreau sd te stridui, vreau si o faci cu adevirat.Recunosc, n-a fost cea mai plicutd perioadi din viafa mea.

Au fost cinci ani de zile in care am pierdut cam tot ce constru-isem. Nu mai aveam apartamentul din cauza prostiei mele,procesul cu Viktor s-a lungit cdteva luni bune, apoi am aflatci nici pe ila nu-l cdgtigasem. Instan{a ii ddduse lui dreptate.

In fond, nu prea aveam cum si ascund faptul cd eu chiarmersesem la redac{ie gi frcusem pe nebunul acolo. Chestia aiami-a pus capac. Daci ag fi stat la locul meu gi l-aq fi tdrdt printribunale, a$a cum merita, probabil ci altfel ar fi stat treaba.

Ziua tn care am invdlat sd zbor - Vol. 2

Binuiesc ci mituise pe cine trebuia, nu gtiu gi nici nu mi-amai pisat atunci. Cariera mea scriitoriceasci oricum incepusesi se duci naibii dupi ce mi despirfisem de Clara. Nu maiaveam niciun fel de inspirafie. Nimic. Treaba cu Viktor misecase de puteri, iar starea mea mintali nu era cea mai fericiti.Atinsesem fundul pripastiei gi rimdsesem acolo, mullumit cinu mi qtia gi nu mi vedea nimeni.

Dupi ce am plecat de acasi, am mai stat cAteva luni cu RudipAni cdnd am gisit o cisufd, intr-un sat de munte. Schwangauii spunea. Era atAt de plicut acolo! Cred ci, cel mai mult, imiplicea si stau pe cerdac, in balansoar, gi si privesc munfii cese lineau de mAnd inaintea mea, care mi frceau sd mi simtprotejat de toate amintirile, de toli oamenii care trecuseriprin viala mea qi mi-o fbcuseri un calvar.

N-am fbcut prea multe in acei cinci ani de cdnd Rudi m-agisit pe pod. Viafa mea stagnase intr-un punct mort, din carenu credeam ci am si mai ies vreodatS,. Frafii mei, in schimb,au avut parte numai de bucurii. Elsa se logodise cu un arhi-tect gi locuiau impreuni. Era un tAnir modest, care-gi vedeade treaba lui gi nu voia altceva decAt si triiasci fericit cu soramea. Marco a fost pentru Elsa trifoiul cu patru foi, lozul eicdgtigitor.

Cit despre Iosef, el gi Anke au avut parte de ceva ce le-a unitvielile mai mult decdt ar fi {bcut-o vreodati orice act: un copil.La doi ani de la plecarea mea, a venit pe lume Heidi, cea carei-a transformat intr-o familie in adeviratul sens al cuvAntului.]osef a otganizat o petrecere mare, la restaurant, qi ne-a invitatpe toli s6-i fim alituri. Tata insd arefizat cu inddrjire si vind,iar Martin nici n-a vrut sd audi.

Pentru mine a fost cu adevirat emofionant, insi n-am pututsi mi bucur aga cum ar fi trebuit. Mi deprima faptul ci eunu reugisem si am nimic pini in acel punct, ci eram singurgi ci acasi mi agteptau doar o pisici gi cAteva giini. Degeabaincerca frate-miu si mi faci si mi simt mai bine, nu reus,eain niciun fel. Nu infelegea ci depresia nu-[i trece aga, cu una,cu doui.

Aga ci fratele meu s-a gindit si mi duci la un prieten de-allui, medic psihiatru. Timp de vreo or5, m-a intrebat diferitelucruri: daci dorm, daci mi simt obosit, vliguit, daci am vrut

Alina $erban

vreodate sd mi sinucid gi aga mai departe. Le aveam pe toate;Toate simptomele. Refuzam se accept ajutor sau diagnosticulin sine. Credeam cd pot si trec singur peste asta daci eramlisat in pace, in satul meu, unde nu mi gtia nimeni. Mi inge-lam amarnic.

CAnd mi-am lansat ultima carte eram cu adevirat fericit giimplinit. Toate persoanele dragi sufletului meu erau acolo, cumine gi, mai presus de toate, avusesem curajul si-i infrunt peai mei gi sd le ardt cd s,i eu puteam realiza ceva in viafi, ci gieu eram demn si fiu iubit pentru ceea ce alesesem si fac, nujudecat gi marginalizat.

La finalul consultaliei, mi-au fost prescrise antidepresive giam fost avertizat si nu mi abat de la ele. N-aveam voie si sarnici micar ct o zi peste tratament, cici atunci le-ag fi iuat de-geaba 9i nu gi-ar fi fbcut efectul.

E drept cd,la citeva siptimdni dupi inceperea tratamentu-lui, am constatat ci mi simt altfel. Nu neapdrat mai bine, darmai eliberat de anumite griji pe care mi le frceam inutil. Pdndsi mdncarea avea alt gust.

|osef a insistat s[ mi duc in fiecare siptimAni la gedinfecu medicul, ca si vorbesc despre tot ce mi apisa, zicAndu-micd. era un fel de terapie cognitivi foarte eficienti pentru ce-iaflafi in situafia mea. Pe moment, m-am revoltat gi nici n-amvrut sd aud, dar pe urmi n-am mai putut sd mi impotrivesc.Am convenit ca in fiecare joi sd mi duc gi si incerc si fac cevapentru mine. |osef m-a ajutat mult ln perioada aia. Nu potdecAt si-i mullumesc ci, in ciuda felului meu de a fi, mi-a fostalituri si nu mi-a intors spatele.

Cdt despre celllalt frate al meu, Martin, el iegise din pug-cirie cdt eu am stat departe de adevd'rata mea casi. imi aducaminte ci m-a sunat in ziuacind a fost eliberat gi m-a intrebatunde stau, ce mai era cu mine. Voia si vini si mi vadi. Pen-tru o secundi, am inghilit in sec. N-am gtiut daci si-i spunsau nu unde eram. imi era dor de el, imi doream si-l vid gisi-l aud, aga c6, pAni la urmd, mi-am cilcat pe inimd gi i-amzis unde si vin6, ci-l agtept a$a cum mi-ag fi agteptat oricaredintre fra{i.

CAnd a intrat pe poarti, aproape cd nu l-am recunoscut. Eracu mult mai slab decdt mi-l aminteam. Un bit de om care abia

Ziua in care am invdlat sd zbor - VoL 2

reugea sd se lini pe picioare. Bine, el n-a fost niciodati un omrotofei, ba din contre. insi eu nu-l mai vizusem de atdta timp,ci uitasem cum ar fi trebuit si arate. Era imbrdcat cu un big-men verde gi o pereche de blugi negri, chestie care mi se pireaciudatdr, avAnd in vedere ci mi obignuisem si-l vid in tot felulde haine 1616i care mai mult il ascundeau de privirile celorlalli.Numai cdnd venea de Crdciun, la mama gi tata, arita qi el maibine. Asta, pentru ci incerca si-i mintd, bravind ci ducea o

via!5 decentd gi buni.Totugi, in sinea lui, era tot morcoveafi cu care copilirisem.

Fala lui lung[ era plini de pistrui, lucru care l-a ficut intot-deauna sd iasi in evidenli fa!6 de noi, care eram ba blonzi, babruneli.

- MarLin...

- Oskar...

- MA bucur si te revid, m-am gribit spre el.

- Aha, a rispuns, plictisit.

- Eu...

- Lasi, nu mai spune nimic. $tiu ci vrei si-!i ceri scuze, cite sim!ivinovat.

- Nu voiam si-mi cer scuze.Martin a dat un pas inapoi qi m-a privit suspicios.

- Atunci?

- Sper ca tot ceea ce s-a intAmplat si te fi invilat ceva, i-amzis tiios.

- Nu qtiu. Nu vreau si vorbesc despre asta.

- Dar despre ce vrei sd vorbegti?

- Eu... am venit doar sd vid cum mai egti. Am venit doarla rugdmintea...

- La rugiLmintea cui? am intervenit.

- Karolinei.

- Karoly? Ea te-a pus?

- Aga ceva. Pe mine nu md interesa, drept sd-!i spun, dacitu putrezegti in vreun ganf sau egti milionar. Nu dau doi bani.insi; pentru surioara mea, ag face orice.

- Martin, nu era nevoie si vii pAni aici daci nu voiai. Mieo s6-mi pese mereu de tine, si gtii, indiferent de ceea ce faci.

- Sper si nu-!i mai pese atAt de tare, incAt si mi trimifi lapuqcirie, mi-a spus zeflemitor.

Alina $erban

Aia a fost picitura care a umplut pahanil. Faptul ci imi vor-bea de parce eu eram un nimic in fafa lui, iar el era buriculpdmAntului, m-a fhcut si explodez, si-ncep sd gesticulez qi silip ca un bezmetic.

- Egti un nesimfit! $tii asta? Ai idee in ce cdcat puteam si tebag, dac6-mi doream? Micar gtii? insi am ales si te protejez,pentru ci egti fratele meu gi pentru ci lin la tine.

- M-ai bdgat deja, mi-a zis impasibil.

- Nu. Nici pe jumdtate. Am fbcut ciliva pagi pdni am ajunsmai aproape de el. Ag fi putut si mi duc la spital in seara aia.

- Ca sd?

- Nu-fi amintegti, nu? Ca sd le arit asta.Mi-am suflecat pantalonul de pe piciorul drept, pentru a

scoate la iveali cicatricea care-mi provocase atAta durere gidisperare. Martin a cdscat ochii qi gi-a cuprins umerii cu mAi-nile.

- Ce vrei sd,zici cu asta?Fratele meu arlta ca o stafie. Fafa i se albise, iar privirea lui

o intAlnea cAnd pe a mea, cAnd rana pe care stia prea bine cimi-o provocase.

- Daci m-ag fi dus atunci la spital, toli ar fi aflat ce ai fbcut.Drept urmare, ai fi stat lnchis mult gi bine. Mi atzi, Martin?Mult gi bine!

- $i de ce n-ai fbcut-o? mi-a zis, indreptAndu-se de spate.

- N-am vrut. fin prea mult la tine.

- Cine mai gtie de asta? m-a chestionat.

- Nimeni.

- Minfi! Trebuie si mai stie cineva. Cum te-ai tratat, dacin-ai fost la spital?

- Nu conteazd,.

- Ei nu! Cine a fost? Cine te-a ajutat?Martin a fbcut ciliva pagi, in vreme ce s-a ristit la mine.

Apoi gi-a reluat pozilia de apdrare: cu bralele lipite in jurultrupului s,i capul aplecat spre piept.

- Nu pot si-fi spun.

- Fie! N-ai decdt. Mai bine o frceai. Mai bine muream aco-lo.

Mi-am coborAt privirea pe papucii de casd' pe care-i luasemca sd umblu prin curte. Asta, dintr-o nesibuinti ciudati. Din-

Ziua tn care am imdtat sd zbor - Vol. 2

tr-odati, studierea incdllirilor devenise un motiv numai bunca sd evit si-i mai spun ceva.

- Pa! Sper si nu mai fiu nevoit si te vid.Nu m-am uitat dupi el. I-am ascultat doar pagii apisali gi

greoi, care se indepirtau de mine. Dupi ce a trAntit poarta,a mai scos vreo doui injurituri. Nu gi-a dat seama ci le-amatzit. Aplecat gi... nici ci a mai venit vreodatd acolo.

intAlnirea cu el mi dlduse peste cap. Au trecut minute in girplni am reugit si mi migc de pe locul in care rimisesem pi-ronit cind el plecase. Propriile mele emolii mi lineau captiv,mi legaseri cu lanfuri imaginare, legituri pe care-mi era preagreu si le tArAi dupi mine. Din nefericire, zalele alea au rdmascu mine. Am invilat si merg cu ele inzi,rta cdnd am dat pieptcu rezultatul faptelor mele, cu fratele meu devenit doar o um-brd a birbatului care fusese. Acea realitate ce m-a izbit deo-dati, m-a fbcut si realizez ci schimbasem cursul viefii unuiom, c6-mi asumasem rolul de Dumnezeu pentru cineva care,poate, avea deja aga ceva. Nu regret. O spun din nou, pirinte.Doar cd nu pot si nu mi gAndesc la cum ar fi fost Martin dacieu nu alegeam si-l trimit la inchisoare. Mi macini gdndul.M-a micinat pini acum, incontinuu. A mAncat din mine pre-cum mindnci rAul din munfi ca si-gi faci loc si treaci.

- Trebuie si invefi si te impaci cu tine insufi, Oskar. Spu-ne-mi, ce ai fbcut pe urmi?

- Am plecat. Am simfit nevoia si ies, si mi plimb... Si-miscot din minte intdlnirea aia.

- $i?

- Habar n-aveam ci urma si am parte de o alti intAlnire,degi eu imi doream sd fiu singur gi si m5, adun.

Nu departe de locul unde stdteam eu era o poteci prifu-iti care ducea la un lac. Era ascunsi, gi doar cAte un ciobanmai venea acolo cu vacile sau oile, pentru ci iarba era grasd,bun6, gi linigtea, deplini. La poale, munfii nu aveau copaci gi

te puteai cogola suficient de sus cAt si poli privi valea ce !i se

deschidea inainte, plind de brazi citt vedeai cu ochii.Eu aveam un loc al meu, o stinci, unde mi suiam cu des-

tul de multi ugurinfi gi unde-mi pierdeam o grimadi de ore.Stiteam acolo gdndindu-mi la tot felul de nimicuri. IJneori,cdte-o pasdre mai trecea pe acolo, se ageza obositi pe o craci

Alina gerban

gi, atunci, inevitabil, imi imaginam cum ar fi s6-mi creascearipi gi sd pot si zbor deasupra hiului de braz| Mi rugamadesea in gAnd: Doamne, fd-md o pasdre, sd pot sd zbor deaici ;i sd nu md mai tntorc niciodatd, dupi care rcalizam cilaqa ceva nu mi-ar frrezolvrt problemele. Nu poli fugi mereu.Trebuie si dai piept cu greuti{ile gi si speri ci vei rimdne inpicioare dupi aceea.

In zilua aceea, am fhcut aproape la fel. M-am dus pe stdncamea, dupd ce am stat cdteva minute in picioare, lAngi apd, as-cultAnd sunetele naturii: fognetele frunzelor, cdntecele veseleale pisirilor firl. de griji, vAntul care sufla domol gi avea grijide toate, precum are un bunic griji de nepo{i.

Priveam in zare fhri sd mi concentrez pe ceva anume. Pi-cioarele imi atArnau alene gi aerul cald md indemna si-mi in-chid ochii pentru o secundi si sd mi incred in el. Am gi uitatci eu, de fapt, md aflam pe o stAnci mic6, ce iegea cumva dinmunte si se rezema de el. M-a luat valul aga de tare, incdt ammoliit o clipi sau doui, dupi care m-am trezit brusc cAndcineva m-a tras de spate inapoi gi m-a lisat si cad pe pim6nt.Am deschis ochii, buimicit. Am vdzut o femeie care stiteaaplecati asupra mea gi mi privea foarte confuzd. Avea pirulpind la umeri gi cei mai albagtri ochi pe care i-am vdzut vre-odati.

-... buni, am zAmbit, ruginat.Ea a continuat si stea aplecati.

- Bund, mi-a rispuns, nedumeriti.

- Ce s-a intimplat?

- Era sd cazi. Cred ci dormeai, nu gtiu. Te-am tras inapoipentru cd m-am speriat.

- M-ai... m-ai salvat. Ag fi putut si cad, ai dreptate.Am privit citre hiul din faqa mea, apoi i-am intins mAna, si

mi prezint.

- Oskar.

- Liese.Atunci m-am ridicat gi eu in capul oaselor, iar ea a venit mai

aproape de mine.

- Merci. Din nou.

- Cu pllcere... cred! S-a a$ezat turcegte gi m-a privit lung.Nu stai jos?

Ziua tn care am invdfat sd zbor - VoL 2

- Aen... da... da, am rispuns, incurcat. Dupi un momentde linigte, in care tot mi gAndeam ce si-i mai spun, ea mi-aluat-o inainte.

- Deci... ce ftceai?

- Eu? Unde? Acolo? i-am aritat marginea stAncii. Nimic.Stdteam. Mai vin aici cdnd... cind n-am ce face.

- Nici eu n-am ce face. Pot si stau aici?

- Da. Daci tot egti aici. De fapt, nici nu te-am mai vizutpdnd acum.

- Nu-s de aici, insi fratele meu a vrut sd vin s6locuiesc cuel., iar azi am iegit sd explorez.

- $i-fi place pAni acum?

- Da, dar mi cam plictisesc. Mie dor de violoncelul meu.

- Violoncel?

- Da. Nu m-ai a:uzit?Mi-am ferit privirea, ruginat oarecum de situalie, insi ea ag-

tepta si-i rispund.

- Ba da... eu... nu, m-am fdstdcit.

- Nu credeai ci gtiu si cdnt la vreun instrument, nu?

- Nu e asta, mi-am scuturat capul, ca gi cum voiam si mdtrezesc dintr-un vis, gi am zAmbit larg. Spune-mi despre vio-loncelul tiu.

- E cel mai de pre! lucru pe care-l am. Poate o si-fi cAnt odati cu el.

- Poate, am chicotit, am:uzat de naivitatea ei copilireascS.Eram un strdin, dar n-a contat prea mult in ochii ei.

- Poate... poate ceva de Bach, sau Ravel, sau... nu gtiu, amsi mai vid eu. Tu cAn{i la ceva?

- Nu. Eu scriu cirli.

- $i cirlile tale ce au?

- Poftim?

- Ce au in ele?

- Ah! am rdsuflat ugurat Tot felul de povegti.

- Ce-mi plac povegtile!Liese s-a ridicat gi a inceput si se invArti in jur de parcd ar

fi dansat un vals cu un partener imaginar. S-a oprit brusc gi

gi-a ldsat capul intr-o parte, in timp ce privirea i-a ciztrt unde-va,in zare. Atunci am putut s-o vid mai bine. Era imbricatdciudat, insi pe ea nu pirea s-o deranjeze in vreun fel. Avea o