acceptarea de sine a persoanelor cu handicap

Upload: d3nim

Post on 06-Jul-2018

214 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • 8/16/2019 Acceptarea de Sine a Persoanelor Cu Handicap

    1/3

    Acceptarea de sine a persoanelor cu handicap

    Persoana care dobandeste un handicap sau are o boala incurabila suporta o trecere stadiala la

    ceea cu ce se confrunta. Se poate vorbi de o noua conditie medicala, sociala si psihologica.

    Esti nevoit sa te adaptezi la ceea ce s-a intamplat in viata ta si sa induri ceea ce ti-a fost dat.

    1. Momentul anuntarii diagnosticului, momentul socului si al negarii.

    Atunci cand esti anuntat ca ai fost diagnosticat cu o boala grava ori cand urma unui

    traumatism este necesara amputarea unui membru sau orice alta situatie generatoare de

    handicap naste revolta, soc si negare. Iar toate aceste sunt raspunsuri firesti la o situatie de

    criza personala si care se rasfrange si asupra familiei. O buna perioada esti focalizat pe

     pierderea suferita si durerea cauzata de aceasta. Este stadiula acelui "e ce tocmai mie!", a

    unor "e ce-uri!" fara raspunsuri. nii oameni nu reusesc sa faca fata, nu pot accepta, nu se

     pot impaca cu acest diagnostic. Ei nu admit si nu accepta situatia. Este, dealtminteri si greu sa

    te vezi in situatia de a fi nevoit sa renunti la visele pe care ti le-ai intemeiat, sa accepti refuzul

    unui viitor de neatins. #u este deloc usor ca atatea vise sa se naruiasca atat de curand si atat

    de brutal.

    O problema a negarii si neacceptarii este accea ca poate spori vulnerabilitatea, an$ietatea

     persoanelor aflate in aceasta situatie. #egarea poate deveni un proces inconstient si care sa se

    infiripe adanc in suflet.

    2. Stadiul confuziei si al trecerii spre masuri concrete pentru recuperarea si ameliorarea

    dizabilitatii

    Este un stadiu in care esti insotit de confuzie si de durere, momente in care te suprasoliciti.Poti deveni preocupat de a e$ercita control asupra situatiei. #u dispare inca furia, supararea

    insa incepi incet sa-ti accepti situatia si sa vezi cum poti merge mai departe. aca nu renunti

    la vise si idealuri incepi sa le a%ustezi la noua conditie. Apar noi sentimente, variate si

    contradictorii. epresia, tulburarile de somn, senzatia de vulnerabilitate, devalorizare

     personala si sociala, comportamente autodistructive, etc pot insoti acest timp. Sunt momente

    importante pentru acceptarea handicapului si adaptare. E momentul in care incepi sa te intrepi

    &'e pot face mai departe!(

    3 Acceptarea situatiei

    Intelegerea si acceptarea faptului ca cele intamplate sunt ireversibile, ca timpul nu mai poatefi dat inapoi si ca nu se mai pot schimba multe. Acceptarea conditiei duce la impacarea cu

    sine si inceperea regasirii rolului in familiei, in societate si a regasirii demnitatii proprii.

    rumul inca nu este terminat, dar incepi sa zaresti si raze de lumina, bucuria vietii reincepe in

    inima ta. Este momentul clarificarii dar oricand se paote reinstala o criza sufleteasca.

    4. Momentul reevaluarii, a adaptarii si regasirii de sine

    upa numeroaselor traume sufletesti care insotesc traumele fizice, a rugaciunilor si a

    deznade%dii incepi recladirea propriei persoane, a increderii in sine si a rolurilor familiale,

     profesionale si sociale. Acum totul decurge pe a$a trecut ) prezent ) viitor in conte$tul

    acceptarii realitatii. Incepre reinvestirea in tine, momete de luare a unor decizii, de schimbare

    in acord cu noua realitate.

    alancanu Dumitru

    aul

    pecializarea:

    sistenta Sociala,

  • 8/16/2019 Acceptarea de Sine a Persoanelor Cu Handicap

    2/3

     #u se poate vorbi de granite fi$e intre aceste stadii, nu e$ista o trecere clara de la un stadiu la

    altul, ci mai degraba o trecere curgatoare, dar nu lin ci ca un rau tumultos de munte, cu

    reveniri la stari emotionale si incercari de a le depasi.

    Persoanele cu dizabilitati psihiatrice si piata muncii

    Aud voci. Stiu sa repar instalatii electrice. Ma anga!ezi"# . 'a e$ercitiu de imaginatie,

    inchipuiti-va figura perple$a a unui patron care cauta personal pentru noua sa companie si

    aude afirmatia de mai sus.

    O dezvaluire de acest gen poate fi devastatoare pentru ambii actori ) atit pentru persoana care

    isi recunoaste dizabilitatea *&aud voci( suna pentru orice neinitiat alarmant si bizar+, cit si

     pentru anga%atorul care isi va derula in minte un intreg film de potentiale patanii stranii sau

     periculoase.

    n asemenea schimb de replici la anga%are este putin probabil sa auziti. In cazul in care

    cunoasteti pe cineva care are internari la psihiatrie si care lucreaza, veti sti mai degraba

     povesti despre cum a incercat sa-si camufleze trecutul sau pur si simplu sa omita la anga%are

    informatii despre tratamente, diagnostice si contactele cu lumea psihiatrica. Sint multe motive

    care pot fi invocate pentru aceasta stare de fapt.

    Mai jos puteti parcurge trei povesti de viata pentru a surprinde o parte

    din realitatea relatiei persoanelor cu dizabilitati psihiatrice cu piatamuncii.

    $escura!area

    . a lucrat timp de doi ani intr-o corporatie, efectuind o munca de birou. a anga%are, nu a

    spus nimanui despre problemele care l-au tintuit vreo trei ani prin spitalele de psihiatrie. A

    fost luat de bun, iar nimeni nu-si punea problema dizabilitatii lui psihiatrice.

    Pina cind, intr-o zi, . a inceput sa se creada urmarit, sa le e$plice celorlalti ca este victima

    unui complot, ca i s-au furat gindurile si au fost postate pe calculator. A urmat o internare de

    mai bine de o luna, iar . si-a dat o demisie pe care nimeni nu a vrut initial sa o accepte.

    Parintii lui avusesera cu doctorul o discutie, iar acest consiliu funest i-a comunicat lui . cae$ista putine sanse ca el sa poata continua sa lucreze, avind in vedere trecutul lui si

    intensitatea episodului actual. Au trecut citiva ani, si . nu si-a mai cautat de lucru. Este

    foarte descura%at.

    %gnoranta

    P. este un om intreprinzator - are un mic business si o inima mare. 'auta sa ofere o sansa unor 

     persoane cu dizabilitati, dar nu stie cum sa inceapa. A auzit ca fac treaba buna cei cu

    dizabilitati de auz, ca pentru munca fizica pot fi o si cei cu un intelect mai plapind, dar

    afirma sus si tare ca nu ar sti cum sa procedeze cu cineva &psihiatric(.

    Mi&e frica ca incepe sa faca crize asa, din senin, ca se ridica si pleaca sau mai stiu eu ce,

    n&as sti cum sa ma port cu ei#. O discutie de %umatate de ora cu asistentul social dintr-un

  • 8/16/2019 Acceptarea de Sine a Persoanelor Cu Handicap

    3/3

    centru de reintegrare ii da citeva indicii despre posibile dificultati care pot sa apara in legatura

    cu o persoana cu probleme psihiatrice.

    'rica

    . lucreaza intr-o institutie de stat. Pe o pozitie mult inferioara pregatirii lui, facind servicii de

    curierat si mici traduceri. . a fost diagnosticat cu schizofrenie si toti colegii lui stiu asta, unii

    mai vechi amintindu-si momentul in care . a debutat in aceasta cariera de boala. ucra tot

    aici, evident pe o pozitie care era in concordanta cu formarea lui academica. I-a speriat pe toti

    in momentul in care si-a dat foc la calculator si a bruscat doi colegi, e$plicind tuturor ca

    urmeaza sa fie clonati.

    Au trecut ani de atunci. #imeni nu s-a plins vreodata de agresivitatea lui ., care a avut si

    momente mai bune, dar si citeva recaderi. 'u toate astea, pe la colturile coridoarelor, mai poti

    observa priviri lungi ale colegilor care ii urmaresc miscarile. u se stie niciodata cind o sa-ti

    dea cu tastatura in cap(, imi sopteste o secretara. egeaba incerc sa o conving ca sint ani dezile de cind . si-a dat e$amenul de non-violenta. (n episod intimplat in trecut si o eticheta

    de tip schizofrenie# par uneori sa fie suficiente pentru alerta ne!ustificata a colegilor de

    munca.

    Anga!am sau nu"

    %n )omania, conform unor studii preliminare, nu mai mult de * pina la + la suta din

    persoanele cu probleme grave de sanatate mintala sint anga!ate, ma!oritatea in !oburi in

    care pot sa&si pastreze anonimatul diagnostic. ulti dintre cei care nu lucreaza sint intr-o

    situatie precara sau in gri%a familiior. 'u siguranta, in absenta descura%arii, ignorantei si fricii

    celor din %ur, mai bine de /0-102 ar putea sa isi cistige traiul intr-un mod decent, iar inca o

     proportie considerabila ar putea sa fie utili lucrind intr-un regim prote%at. ar aceasta cere o

    munca de convingere cu anga%atori, cu familiile persoanelor afectate, cu corpul medical si cu

     persoanele cu tulburari psihiatrice.