H» Ϋr»

5129

A N A L E L E

ACADEMIEI ROMANE J7

SERIA II. - TOMUL XXVII.

1904 — 1 9 0 5 .

MEMORIILE SECŢIUNII LITERARE.

BUCUREŞTI INSTIT. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL" S-sor ION ST. RASIDESCU

16, S T R A D A D O A M N E I , 16 1 G05

A L F A B E T U L S E C U I L O R SI S L O V E L E CIRILICE

DE

10AN PITŞCARIU Membru al Academiei Române.

Şedinţa dela 21 Martie 1905.

Clericul Simon Keza, pe la sfârşitul secolului XIII, a scris Chronicon Hungarorum, începând dela Noe până la regele Ungariei Ladislau Cumanul (1270—1290).

Precum cei mai mulţi cronicari din evul mediu, aşa şi Keza, întoc­mai ca antecesorul său Anonymus Belae Regis Notarius din secolul XII în Septem primis ducibus Hungarorum, şi ca succesorii săi : Marcus (sec. XIV), în Chronica- de gestis Hungarorum, — Ioannes de Thw-rotz (sec. XV), în Chronica Hungarorum, şi alţii după ei, imitând epopeele antice, luase şi ei obiceiul de a începe cronicele lor tocmai dela facerea lumii, dela potopul lui Noe, ori dela alte epoce memora­bile, de cari voiau să încopcie istoria naţională a lor, împletind-o cu reminiscenţele tradiţionale ce le-au mai rămas din poveştile şi cânte­cele bătrâneşti, — iar lacunele timpului le supliniau cu evenimentele acelor popoare, cari le-au premers, sau cu cari au venit în contact prin migraţiunile şi luptele lor.

Eroii epopeelor lor, cari — naturalmente — erau totdeauna învin­gători, precât nu erau cunoscuţi din alte cronice contemporane, se per­sonificau după numirea localităţilor, prin cari au trecut, sau pe unde s'au aşezat. De aceea are încâtvâ drept Hunfalvi, când scrie în Et­nografia sa (§ 43), că meritul cronicei lui Anonymus stă mai cu samă în descoperirea numelor de localităţi ale timpului său.

Cu toate astfel de licenţe poetice, la cari epopeele erau îndreptăţite, ele trebuiau să conţină şi un sâmbure istoric real, pe lângă a cărui

| îfţ

54

ge rminare şi desvol tare se g r u p a u stratele de flori şi de fructe, ce aveau să decoreze g răd ina istorică.

Dar de altă pa r t e nu se poa te t ăgădu i că aceste grădin i adeseori e rau copleşite de buruieni , ce î ng reunează critica modernă de a putea alege sâmburi i de pleavă, adevă ru l de ficţiuni.

Aşa d. e. cronicarii vechi, pe cari s 'au baza t apoi cei mai mulţi isto­rici poster iori ai Unguri lor , ca să glorifice originea naţiunii lor şi să înal ţe faptele protopărinţ i lor , i-au identificat cu Hunii , Avarii , Cha-zarii şi alte neamur i vestite din evul mediu.

Astfel de credinţe însă istoricii şi etnografii moderni , chiar şi cei din sânul naţiunii maghia re , ca Hunfalvi şi alţii, acum le declară de fabule absurde .

Date mai de aproape , şi ceva mai pozitive, despre mig ra rea Maghia­ri lor şi respect ive a Secuilor, avem mai cu samă dela cronicarii bi­zantini, şi în deosebi dela Constant in Porfirogenita (De administra-tione imp., c. 40), etc.

După spusele acestora, Unguri i , pe la finele secolului IX, sosiţi în Atel-kuzu (Moldova), au fost chemaţi de împăra tu l Leo filozoful în t r 'a ju-tor în contra lui Simion Bulgaru l , d u p ă a cărui devingere , ei reîn-torcându-se, au plecat la chemarea lui Arnulf în contra lui Zvatopluc, domni torul Moraviei, l ăsând acasă în Atelkuzu familiile lor cu cei neharnic i de a p u r t a arme.

în t r 'aceea Simion, voind a-şi r ă z b u n a în contra lor pen t ru ajutorul da t Bizantinilor, chiamă în al ianţă pe Pecenegii d inLebed ia (Podolia),cu cari năvăl ind a supra rămăşi ţe lor ungureş t i din Atelkuzu, pe aceştia i-au r ă spând i t de acolo. O pa r t e din cei r ă spând i ţ i au porn i t sp re Ga-liţia de a se întâlni cu cei duşi în Moravia, cu cari î m p r e u n ă apoi au t recut Carpaţ i i în Ungar i a de astăzi. O altă pa r t e mai mică din ei, ref ugiându-se în munţi i d int re Moldova şi Ardeal , s 'au aşezat aci în aşa numi ta Secuime (889), la cari mai târziu, pe t impul regelui Ladis lau I (1077—1090) s 'au mai a lă tu ra t şi unele colonii magh ia re din Ungar ia , cari se deosibesc de cei primitivi numai p r in numi rea lor de Secui, şi a localităţilor unde s 'au aşezat cu n u m e creştineşti , p r e c u m : Szent Gyorgy, Szent Miklos, Szent Lelek, Keresz tur e t c , pe când cei originali , numiţ i şi Ciangăi , au sate cu numir i mai cu samă păgâne , ca Zabola, Hilib, Csik, Bako , etc.

Despre Secuii primitivi Keza scrie în Chronicon al său u rmătoare le : Zeculi.... cum Blackis în montibus confinii sortem habuerunt, unde Blackis commixti literis ipsorum uti perhibentur.

î n consonanţă cu aceasta scrie şi Marcus, în Gestis Hungarorum

ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE CIRILICE. 55

următoare le : . . . non in plano Panoniae, sed cum Vlachis in monti-bus confmii sortem habuerunt, unde Vlachis commixti literis eorum uti perhibentur. (Hunfalvi , Ethnogr., nota 310).

Thwrotzi , căruia nu-i convine—aşa se v e d e — c a Secuii să fi învă­ţat ceva dela Români , zice că Secuii sunt o r ămăş i ţ ă de Huni , cari n ' a u ui ta t scr iptura cea veche, ce au adus-o cu sine din Scythia, da r această scr iptură — zice el — nu era nici zugrăvi tă , nici pe hârtie, ci cres ta tă pe beţe de lemn, adică un fel de rune . (Thwr., I, 25).

Cum că şi Românii, în t re cari s 'au aşezat Secuii, pe l ângă literele la­tine aduse cu legiunile romane, se vor fi folosit şi de oarecarevâ semne grafice, în t re cari şi de cele crestate pe lemn, e mai mult ca verosimil, mai cu samă când ştim din propr ia exper ienţă , că pe la anii 1848— 1850 pr imari i comunali duceau evidenţa prescr ier i lor şi plătir i lor de darea publică pr in aşa numitele răboaje pe beţe de alun, cu o exac­titate admirabilă, ce mai că nu o întrece comptabil i tatea dublă de astăzi.

E u am căutat mai de curând — să dau de u rma a ta ror răboaje , de a le p reda spre p ă s t r a r e la v reun muzeu naţ ional , da r n ' am mai pu­tut afiâ nimic din ele. Se vor fi în t rebu in ţa t cu t impul ca surcele pen­t ru apr inderea focului.

Daca — cum spune Thwrotzi — şi Secuii au avut răboajele lor aduse din Scythia, atunci în t r ' adevă r n ' a u avut nevoie să le împrumute dela Români. î n să Keza şi Marcus vorbesc nu de răboaje , ci de litere aievea, ce le-au împrumuta t Secuii dela Români .

Din explicarea forţată, ce o dă Thwrotz i l i terelor secueşti, apoi isto­riografii posteriori , cari mai ţin oarecum la or iginea scitică a Secuilor, şi-au dat toată t ruda să scoată totuş la iveală un alfabet secuesc — erezit dela Huni, — afirmând şi aceea că în t re Secui nici n ' a u existat Români , dela cari să fi pu tu t împrumuta litere.

Cestiunea continuităţii Românilor în Dacia lui Tra ian e deslegată în favorul acestora pr in cei mai renumiţ i istoriografi dezinteresaţi , de aceea peste teoria inventa tă din pr iv inţe politice, p recum că Români i ar fi descălicat aci succesiv numai prin secolul XIII , putem trece lesne la ordinea zilei.

Un impuls nou la resusc i tarea ideii despre alfabetul secuesc, d u p ă cum ne spune E d m o n d Nemeş, în foaia i lus t ra tă : Magyarorszdg es a Nagyvilâg, No. 48 din 1882,1-a dat b ro şu ra lui Ioan Telegdi, publicată în Leyden la 1598 sub t i t lu l : Iohannis Telegdi Rudimenta priscae Hu-noruni linguae brevibus questionibus et responsionibus comprehensa, cum praefatione epistolari Ioannis Decii Barovii ad Telegdum. In bro-

56 IOAN PUŞCARIO

şura aceasta s 'ar fi descoperi t mai întâ iu alfabetul secret al Secuilor d impreună cu cheia deslegări i lui. E d m o n d Nemeş, în foaia citată, re­produce acest alfabet al lui Telegdi, s tă tă tor din 32 litere, ce decurg din d reap ta spre s tânga, în ordinea alfabetului maghiar .

Totdeoda tă reproduce el şi alte opt alfabete secueşti, analoge celor Telegdiane, descoperi te cu t impul, pe cari toate, aduna te în biblioteca Telekiană, le înfăţişăm şi noi în Tabela anexa tă sub No. I.

Da r mai multă l a rmă în pr iv in ţa acestui alfabet secuesc a da t des­coper i rea unor inscripţiuni secrete pe la bisericile Secuilor, dintre cari r e levăm aci pe cele mai însemnate , — a n u m e :

Inscripţiunea de pe biserica din Enlaka. Satul En laka , s i tuat la mun te în t re sorginţi le ambelor T â r n a v e în scaunul Udvarhely , cu 605 locuitori Secui de re l igiunea uni ta ră , a re u n templu vechiu din mate­rial solid, pe al cărui păre ţ i se află inscr ipţ iunea încă bine conservată , ce o reproducem şi noi pe Tab. I I în facsimile, d u p ă i lus t ra ţ iunea lui E d m o n d Nemeş în aminti ta foa ie : Magyarorszdg es a Nagyvildg, No. 48 din 1882. Această inscripţ iune făcută de zugravu l Gheorghe Musnai la 1668, după in terpre tăr i le ei a r sună în l imba m a g h i a r ă : Georgius Musnai Deak. Egy az isten, a d e c ă : Gheorghe Musnai diacul. Numai un Dumnezeu este, — s a u : Unul e Dumnezeu.

Inscripţiunea de pe biserica din Csik-Szent-Miklos, o comună la sorginţi le Oltului în scaunul Csik, cu 1.005 locuitori Secui de religiu­nea romano-catolică, pe a căror biserică s'a aflat inscripţiunea, ce o reproducem şi noi pe Tabela I I I , d u p ă aminti ta foaie Magyaroszdg es a Nagyvildg. Această inscr ipţ iune a fost in te rpre ta tă p r in preotu l reformat Pe t ru Bod din Magyar Igen (1712 —1768), şi mai de cu rând pr in istoricul Garol Szabo (în Budapesti Szemle, 1866), care ar avea în l imba magh ia r ă u rmă to ru l s e n s :

JJrunk megettig fogvdn irunk ezerdtszăzegy esztenddbe. Mâtyds, Idnos, Estyăn Kovdcs csendltak, Mâtyds meşter, Gergely meşter, cse-ndltdk. P e r o m â n e ş t e : După naş te rea Domnului scriem anul una mie cinci sute şi unul . Au făcut-o Mateiu, Ioan, Ştefan faurul, au făcut-o Mateiu meşterul, Gr igore meşterul .

E d m o n d Nemeş însă (1. c.) e de p ă r e r e că, d u p ă cercetările mai de aproape , da ta anului 1501 ar corespunde mai curând anului 1601, şi încă mai s igur anului 1701, ceeea ce — d u p ă cum vom vedea mai de­pa r t e — s 'ar pot r iv i şi mai bine cu împre jură r i l e t impului .

Afară de inscripţiunile dela E n l a k a şi dela Csik-Szent-Miklos, s 'au mai găsi t u rme de alfabet secuesc şi pe la alţe biserici, precum la cea

ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE CIRILICE. 57

dela Csik-Szent-Mihâly în Csik, la cea dela Rety în Hâromszek, şi pe la alte d iverse locuri, d u p ă cum le-am văzu t în Tab. I.

Aceste semne grafice adeseor i e rau combinate în formă de legătur i , d u p ă cum se văd r ep roduse d u p ă E d m o n d Nemeş (1. c.) în Tab . IV.

Toate acestea la olaltă se află comasate şi r ep roduse de d-1 Toci-lescu în Apendicele la Dacia înainte de Romani (pag. 927, Tab. V), d u p ă manuscr ip tu l lui Ştefan Laka tos din 1702, ce se găseş te în Biblioteca evangel ică din Braşov . Noi încă le p rezen tăm întocmai pe Tab . V.

Deodată cu acestea d-1 Tocilescu (i. c.) r ep roduce încă 12 semne gra­fice sub t i t lu l : Inscripţiunea din biserica dela Enlaka în Ardeal, 1668, ce le p rezen tăm şi noi în Tabela VI, cu obse rva rea că acestea diferă cu totul de inscripţ iunea dela E n l a k a r e p r o d u s ă în Tab. I I . De aceea se vede că inscripţiunile r ep roduse de d-1 Tocilescu ar fi făcute sepa­ra t — în formă monolitică.

Noi le-am r ep rodus pe toate ca să le avem aduna te la olaltă şi pen t ru alte t rebuin ţe l i terare .

Despre alfabetul secuesc au scris mai mulţi şi d int re l i teraţii noştri , precum Hasdeu, Tocilescu, e tc , da r mai mult numai ocazional.

Mai cu deadinsul însă şi ex thesi s 'au ocupat de el l i teraţii maghiar i , ca, na tura lmente , mai t a re interesaţ i de cauză. Din cercetări le lor mai recente şi mai obiective rezul tă concluziunea, ce ne-o descopere şi Ed­mond Nemeş (1. a) , că d a ! a existat î n t r ' a d e v ă r un alfabet secuesc, da r nu adus din Asia, nici împrumuta t dela Eomâni , ci inventa t aci în se­cuime, mai de curând, spre scopul corespondenţe lor secrete.

De atar i semne misterioase de scris s'a folosit şi principele Ardea­lului Gheorghe Râkoczi I, în t re anul 1636—1647.

Dacă considerăm că alfabetul secuesc a ieşit la iveală şi a figurat pe t impul reformaţiunii , mai cu samă în decursul răsboiului de trei­zeci de ani, şi al revol telor Kurucziane, ce au du ra t p â n ă la pacfea dela Sza thmâr din 1711, în decursul cărora protestanţ i i , persecuta ţ i de catolicism, se refugiau cu g r ă m a d a în părţ i le Ardealului sub scutul principilor reformaţi , apoi e evident, că ei aveau nevoie de semne gra­fice secrete pen t ru corespondenţele d int re sine.

în deosebi preoţi i protes tanţ i , cari-şi făceau studiile lor p regă t i toa re din teologie, mai cu samă pr in Germania , u n d e învă ţ au şi limbile exe­getice din Orient, cea ebraică, caldeică, babilonică, asirică, feniciană, până: şi cea pers iană , indiană, mongolică, e t c , din combinarea sem­nelor grafice ale acestora lesne şi-au pu tu t forma pen t ru corespon­denţele lor secrete un alfabet mistic, potr ivi t limbii maghiare , care

58 IOAN PUŞCARIU

deşi ţ inea ordinea literelor latine, se scria d u p ă metoda or ientală dela d reap ta spre s tânga.

Acest alfabet, cu timpul divulgându-se , l-au folosit şi meşteri i secui la inscripţiunile dela bisericile ce le zidiau ei.

I a t ă da r enigma alfabetului secuesc des legată în mod firesc ! După ce astfel vedem deslegată cest iunea alfabetului secuesc din

secolii XVI şi XVII , care n ' a r e de a face nimic cu literele Blackilor lui Keza din secolul IX, să ne întoarcem iar la acestea, ca să vedem cum stă t r eaba şi cu ele ?

Slaviştii de samă, cu prefer inţă Schaffarik, Tomaschek, etc. susţin că Românii n 'au pu tu t da Secuilor alte litere, decât pe cele cirilice.

Ca să pu tem combina mai cu adinsul în t rebu in ţa rea slovelor cirilice la Români , t rebue să mergem p â n ă la or iginea lor.

S'a susţ inut că autorii acestor slove au fost apostolii slavi din secolul IX, fraţii Ciril şi Metodie din Salonic, cari educaţi sub Pa t r ia rhul Fotie, călugărindu-se, şi trimişi fiind în părţ i le Bulgar ie i , Panonie i şi Moraviei să p ropage legea creştinească, au inventa t slovele aşa nu­mite cirilice, cu ajutorul că rora au t r adus cărţile bisericeşti în l imba veche slavică.

Dacă însă la pr ima contemplare a lucrului ni se ob t rude în t reba­rea, cum s'a pu tu t în tâmpla o minune ca aceasta, ca să se inventeze subit un alfabet, să se t raducă în el toate cărţile bisericeşti, şi să se propoveduiască cu ele credinţa creşt ină la a tâ tea popoare slavice, lă-ţ indu-se ca un pârjol î n t r ' un t imp aşa de scurt, apoi ca r ă s p u n s vom t rebui să dăm drep t acelora, cari susţin că or iginea şi desvol tarea suc­cesivă a slovelor aşâ numite cirilice da tează din t impuri cu mult mai vechi decât activitatea fraţilor Ciril şi Metodie.

Pe l ângă aceasta, mai vine a se luă în considerare şi coincidenţa l i terelor glagolitice, ce au fost lăţi te mai cu samă în t re slavii cato­lici din Croaţia şi Dalmaţia, p â n ă ce, s t râmtorate pr in literele latine, au d i spă ru t cu totul, pe când cele cirilice au ocupat tot mai mult teren la Slavii or todoxi până în ziua de astăzi.

Profesorul C. I. Jrecek, în Istoria Bulgar ie i , bazându-se pe cercetă­rile slaviştilor Schaffarik, Miklosich, e tc , susţ ine că glagolitica, care şi altcum n ' a r e nici o a semănare cu cirilica, ar fi mai veche decât aceasta, mot ivând în t re altele şi cu aceea, că se găsesc pal impseste cirilice pe subs t ra t glagolitic, da r nicăiri pal impseste de pe cari s 'ar fi ş ters scr isoarea cirilică, şi s 'a r fi înlocuit cu cea glagol i t ica; apoi —cu toate acestea - a d a u g ă că şi caracterele cirilice, imitate pr in se-

ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE ClRlLICE. 59

colul VII şi V I I I din cele greceşti, ar da ta din t impuri cu mult mai dinainte de Ciril şi Metodie.

î n cazul acesta apoi ne vedem necesitaţi a merge cu cercetările noas t re şi mai afund.

Se ştie, adecă, că Ulfila pe la mijlocul secolului IV, t recând cu o pa r t e din Goţii creştinaţi peste D u n ă r e în Moesia, a t r adus Sfânta Scrip­tu ră în l imba gotică, cu ajutorul unu i alfabet inventat—cum se zice— de el.

Ar crede omul, că Ulfila, la combinarea acestui alfabet, s 'a folosit de runele uzi ta te la Germani , de cari se ţ ineau şi Goţii.—Dar n u !

Dacă a runcăm o pr iv i re peste alfabetul moeso-gotic, ce ni-1 înfăţi­şează t ipografia curţii Vieneze în Alphabete des gesammten Erdkreises, 1855, ne f rapează mult observarea , că acela e ap roape identic cu al­fabetul cirilic de mai târziu. Deosebirea între ele stă numai din aceea, că alfabetul moeso-gotic are numai 24 litere, pe când cel cirilic nu­mără 42 de slove. Dovadă că acesta s'a desvol ta t mai târziu din acela, amplificat cu o samă considerabi lă de der iva te şi legătur i potr ivi te limbilor slavice.

Dar nici Ulfila nu le-a adus pe ale sale — ca Moise tablele legii din muntele Sinai — gata, ci a t rebui t să le adap teze din alte semne gra­fice mai vechi, uzi tate pe la popoare le autohtone din locurile pe u n d e pet recând a t r adus Sfânta Scriptură.

Deci p re supune rea , că la popoare le tracice, ce pr in Geţii imigraţ i s 'au estins şi peste autohtonii Celtici din Dacia, au t rebui t să existe semne grafice propr i i ale lor, p r in u rmare şi d iagnoza d-lui H a s d e u despre un alfabet dacic (v. Ist. crit, II , p . 23—38) se vede a nu fi lipsită de ori ce combinaţ iune ra ţ ională .

Profesorul W. Schmidt, în in teresantul său e l a b o r a t : Die Geten und Daken (Archiv des Vereins fur Siebenbiirgisehe Landeskude, Braşov 1859, pag. 37) scrie: Schon den Thraken wird die Kentniss der Schrift anerkannt, und zwar jene der Runen- als Geheimschrift. etc.

S t rabo (VII, c. 3, §. 11) zice că mare le p reo t al Dacilor Deceneus, călătorind în Egipt , acolo învă ţase oarecar i semne mistice, pr in cari p re t indea a cunoaş te cele divine.

Cu acestea coincide şi împre jura rea , că tocmai în Egipt , pe unde a umbla t Deceneu, la autohtonii Copţi, s 'a desvol ta t un alfabet, alfabetul coptic, ce are multă a semănare cu cel moeso-gotic şi cu cel cirilic.

Pen t ru evidenţa desvoltări i succesive a acestor semne grafice, înce­pând dela Fenicieni p â n ă la cele cirilice, am a d ă u g a t aci în Tab. VI I un conspect compara t iv .

60

Nu se poate nega că la desvol tarea alfabetului cirilic au influenţat mult şi literele greceşti, d a r nu se poate p ierde din vedere nici aceea, că semnele grafice uzitate la popoare le traco-dacice au or iginea lor para le lă din cele mai adânci t impuri , modificându-se succesiv amăsu-ra t t rebuinţelor , p â n ă ce au pu tu t a junge şi la Blackii, lui Keza.

E remarcabil , că Keza, carele, ca p reo t învă ţa t şi istoric renumit , a t rebui t să cunoască şi să deosibească literele latine, greceşt i şi cirilice, nu zice că pe unele din acestea le-au luat Secuii dela Români , ci scrie apr ia t că Secuii, la sosirea lor în t re Blacki, au luat în folosinţă lite­rele acestora,—Blackis commixti lileris eorum uti perhibeniur.

Dar cari -au fost literele Blachi lor? nu spune nici Keza, nici altă u r m ă de ele nu există.

Deoarece — aşa da r — acestea nu sunt cunoscute, şi ignoli nulla cupido,— iar literele cirilice in t roduse la Slavii din Moravia, Panon ia şi Bulgar ia încă n ' apucase a se lăţi până la Români i din Ardea l ca să le fi pu tu t folosi şi Secuii d 'abiâ sosiţi în t re ei, şi deoarece la Secuii, cari au î m p r u m u t a t l i terele dela Români , nu se găseş te nici o u r m ă de în t r ebu in ţa rea literelor cirilice, nu ne r ă m â n e alt refugiu decât ca noi, credincioşi continuităţi i Români lor în Dacia, să revenim la t radi ţ ionala convingere , că literele, despre cari menţ ionează Keza şi Marcus în cronicele lor, că le-au aflat Secuii la Români i din secolul IX, n ' au fost altele decât cele lat ine aduse în Dacia de legionari i ro­mani .

P e acestea le-au adopta t , pe l ângă Secui, şi ceilalţi Maghiar i p e n t r u l i te ra tura lor.

P e lângă dorinţa, ca critica u l ter ioară să reverse mai multă lumină a supra acestei teme l i terare, mul ţumind pen t ru gra ţ ioasa a tenţ iune, vă rog a mi-o păs t ră şi mai depar te .

ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE CIRILICE.

T A B . I

Scriptura secu iască .

2) 7^tposss.

M'M 'i N ^ y \ A M / ^ âc £> S> 3 #

c

•XI.. Z w îl ic f Sl S T T " " y

3 . ^ 0 4 2 0 7 t X T A ® 3 f Y U l -V r~ / £ <t / / ' ' < * • " <* * *

^ ^ .jM « K J/ I A H 3 X £ 2

IOAN PUŞCARIU

T A B . I

Scriptura s ecu iască . (Urmare.)

0 ^ N o ) t ' î / a © + v\ ^ x 4

/ *• £ y / * « 4 & <*. /

QA JTO 3 f I / A 0 ) ^ w ^ a A ^ ^ / " ^ ffl / ^ o & d O f as

^^Mh X! a y- \ A Jfj- 5 >̂ £ j> 3 4 •XS Z- -V **s tts

ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE CIRILICE.

x 2 .

T A B . III

Inscr ipţ iunea dela Cs. Szt.-Miklos.

T A B . I V

Legătur i l e alfabetului s e c u e s c .

\M™>,x& ^ t^yn^wJ*

T A B . II

Inscr ipţ iunea de la Enlaka .

O

•< C

T A B . V

Alfabetul întreg s e c u e s c după Lakatos , la Toci lesc i i .

A L P H A B E T U M S I C U L O R U M . l v 1 k k j 1 VL gY f. e & « • « t> a. y x. ii u t ty. sz s v. r. p 6 . o. ny. n. m. 2.

OAZ O 7+ îV A© îX4AAH^ N y X l A 3 X ±> 9 £ 8 H „ ^ 1 s i z a <5Y e k ^ L S ? ! n A u. m. s u i. dy r. o. e 4

T A B . VI

După Toc i lescu , în Dac ia înainte de Romani .

I N S C R I P Ţ I U N E A D I N B I S E R I C A D E L A E N L A K A Î N A R D E A L ( 1 6 6 8 ) .

8 (f) § ) ( J &) ( § 11. 12

CC

T A B . V I I

D e s p r e desvo l tarea s e m n e l o r graf ice vechi până la c e l e c ir i l i ce .

S E E I A FENI0I0E GEEOEŞTI MESO-GOTICE OOFTICE OIBILIOE

No. Latina

Sem

nele

Val

oare

a

Sem

nele

Val

oare

a

Sem

nele

Val

oare

a

Sem

nele

Val

oare

a o

1

Val

oare

a

1 a ăh 4Aa a a \ a a a 2 b b 9Bp b B b B b.v. R b 3 c ) c M c 4 d d A AS d \ d a, d A d 5 e ^ Es e e e £ e e e

6 f \ f f t* f CI £ o f 7 g 1 g g r g r g r g 8 h M h HXX

h TI h h X h 9 î ni îh \ i î I i Hi i I î

10 k =1 k >IKx k K k K k K k n 1 1 1AX 1 \ 1 A 1 A 1 12 m 4 m NfMn m H na H m AY m 13 n n n NNv n N n N n H n 14 o 0 Sh 0 0 0 0 0 o 0 o 15 P < \ P in» P J l P n P n P 16 q q 0 q U q 17 r p r r R r p r P r 18 s s s S s c s G s. 19 t f t H-Tt t T t T t T t 20 u *1 uh vru u Tt u u 21 V 1 V 11 V

22 X AM X X 1 X ă X 23 y y y T y T y V y 24 z z z zc z Z z z 3 z 25 T st th 0<T> th th e th 26 ch w ps 1 i ps ps 27 r ts i s j f ii u i 28 6 6 CD 6 CD 6 29 Ph Ş III Ş 30 kh şt 31 ge 5 ge 32 • sk sh 33 ti o v

u 34 M ce 35 1. u 36 h a 37 & â 38 • f i ea 39 M ia | 40 K) iu I

41 TJ i 42 î

Analele A. B.—XXVII.—Mem. Secţ. Literare. — Puşeariu, Alfabetul Secuilor.