academia romana institutul de istorie n. iorga ...iini.ro/revista...

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE "N. IORGA"

REVISTAISTORICA

Fondator N. lorga

""

Serie notiä, Tomul XIV, 2003

Nr. 5-6septembrie - decembrie

St;*fflirrnr,a7:37.FAVite-5f':"':-, II &

A..;--------ili it:,

Ile I 1 El ell I I Ir -7' illii".14V8 s'..... -1.. --I --r --=-_-- -... .7#1'`."6 "P. 'I,..- . , . ,_. _.,11,t. kkkkk.

Ail11

7tt -` ...I ',i..../.1. #.7.1p,)

r". t

c xi .,,./.5: ,,o.

_ .119 _

-- I II 1:11111

I ri IliI

71"pi e .

110191101110NOW0''.....".--r,..,...'-.1oe...

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

CORNELIA BODEA (redactor §V), IOAN SCURTU (redactor ,sef adjunct),NAGY PIENARU (redactor responsabil), VENERA ACHIM (redactor)

REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an.

La revue REVISTA ISTORICA" parait 6 fois l'an.

REVISTA ISTORICA" is published in six issues per year.

REDACTIA:

NAGY PIENARU (redactor responsabil)VENERA ACHIM (redactor)IOANA VOIA (traduceitor)

MIHAELA VLADULESCU (tehnoredactor)

Manuscrisele, artile i revistele pentru schimb, precum i oricecorespondentd se vor trimite pe adresa redactiei revistei:

REWSTA ISTORICA",B-dul Aviatorilor, nr. 1, 011851 - Bucurqti,

Tel. 212.88.90www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOUA

TOMUL XIV, NR. 5 6

Septembrie Decembrie 2003

SUMAR

GHEORGHE I. BRATIANU ISTORICUL, DIRECTORUL DE INSTITUT 5!OMUL POLITIC

CORNELIA BODEA, Gheorghe Bratianu profesor universitar si director alInstitutului de Istorie Universala 5 - 1 I

STELIAN BREZEANU, Gheorghe I. Bratianu i studiile bizantine 13 - 22VIOLETA BARBU, Gheorghe Bratianu i Noua istorie 23 - 29IOAN SCURTU, Gheorghe Bratianu. Activitatea politica 31 - 50EUGEN DENIZE, Gheorghe I. Bratianu la microfonul Radiodifuziunii Romane 51 - 57CRISTIAN VASILE, Dosarul anchetei Gheorghe I. Bratianu pastrat in Arhiva Ministerului

Justitiei 59 - 67

RAZBOI SI ARTA MILITARA

MARIAN STROIA, La Russie et la question roumaine a partir de la fin de la Guerre deCrirnée et jusqu'a l'Union des Principautés (1855-1859) 69 - 86

EMANUEL CONSTANTIN ANTOCHE, Le rayonnement de l'art militaire hussite dansl'Europe Orientale et le Moyen Orient (XV XVIIe siècles) 87 - 109

MARI, OCEANE, FLUVII: MAREA NEAGRA

$TEFAN ANDREESCU, Cetatea Alba cheia Lituanier9 I11-119NAGY PIENARU, Proiectul scitic". Relatiile lui $tefan cel Mare cu Hoarda Mare 121 - 135ALEXANDRU MADGEARU, Despre Noua Anglie" de la Marea Neagra (secolul

al XI-lea) 137 - 144

Revista istorica", tom XIV, nr. 5 6, p. 1 288, 2003

..........

... .

www.dacoromanica.ro

IMAGINI 51 CALATORII IN EUROPA DE SUD-EST

ADRIAN-S1LVAN IONESCU, Mediul rural romdnesc in memorialele unor cdlätori delimbd englezd din secolul al XIX-lea 145 - 158

OVIDIU CRISTEA, Un alãtor strain in Transilvania secolului al XVII-lea: GiovanniLuigi Zani 159 - 180

ADRIAN TERTECEL, Cdlatoria lui Evlia celebi pe Marea Neagra de la Istanbul laTrapezunt in anul 1640 181 - 195

DREPTUL MEDIEVAL: LEGISLATIE 51 TRADITIE. STUDII DE CAZ

CONSTANTA GHITULESCU, Forme juridice i practici de transmitere apatrimoniului. Femeia si zestrea sa in Tara Romdneascd in secolul al XVIII-lea 197 - 216

OANA RIZESCU, Legitimitate si legalitate in judecata domneasca. Indreptarea legii,1652 217 - 230

IZVOARE

RALUCA TOM1, Ion Bdlaceanu i inldturarea lui Cuza. Documente inedite 231 - 242DINU PO$TARENCU, Documente din Fondul Arhiva senatorilor de la Chisindu

(1806-1812) 243 - 257

OPINII

ANDREI TIMOTIN, Note asupra relatiilor romano-polone la srarsitul secolului al XVI-lea 259 - 274

VIATA 5TIINTIFICA

Sesiunea anuald de comunicdri stiintifice a Institutului de Istorie N. Iorga", 5-6 iunie2003 (Venera Achim); Expozitia si conferinta internationald Julia MargaretCameron, Bradford, Regatul Unit al Marii Britanii, iunie-iulie 2003 (Adrian-Silvan lonescu); Un nou periodic al Institutului de Istorie N. Iorga" (NagyPienaru) 275 - 278

NOTE 51 RECENZII

SORIN ANTOHI, Mai avem un viitor? Románia la inceput de mileniu. Mihai .Fora indialog cu Sorin Antohi, lasi, Edit. Polirom. 2001, 196 p. (Cristian Vasile);GABRIEL BADEA-PAUN, Carmen Sylva, uimitoarea Regina Elisabeta aRomeiniei, Bucuresti, Edit. Humanitas, 2003, 254 p. + ii. (Adrian-Silvanlonescu); MATEI CAZACU, Minuni, vedenii si vise premonitorii, in trecutulroinanesc, Bucuresti, Edit. Sigma, 2003, 216 p. + pl. (Paul Cernovodeanu);S1LVIU MILOIU, Romania si Tarile Baltice in perioada interbelica, Targoviste,Edit. Cetatea de Scaun, 2003, 242 p. (Florin Anghel); HEINRICH LAY, DasBanat. 1849-1867, Toging a. Inn, 2001, 348 p. (Vasile V. Munlean) 279 - 287

.

.

.

9

.

.

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

NEW SERIES

TOME XIV, NOS 5 6

September December 2003

SUMMARY

GHEORGHE I. BRATIANU HISTORIAN, INSTITUTE DIRECTOR ANDPOLITICIAN

CORNELIA BODEA, Gheorghe Bratianu University Professor and Director of theInstitute of World History 5 - 11

STELIAN BREZEANU, Gheorghe I. Bratianu and the Byzantines Studies 13 - 22VIOLETA BARBU, Gheorghe Bratianu and the New History 23 - 29LOAN SCURTU, Gheorghe Bratianu. His Political Activity 31 - 50EUGEN DENIZE, Gheorghe I. Bratianu on the Air at the Romanian Radio Broadcasting

Corporation 51 - 57CRISTIAN VASILE, Gheorghe I. Bratianu's File from the Archives of the Ministry of

Justice 59 - 67

WAR AND MILITARY ART

MARIAN STROIA, La Russie et la question roumaine a partir de la fin de la Guerre deCrimée et jusqu'a l'Union des Principautés (1855-1859) 69 - 86

EMANUEL CONSTANTIN ANTOCHE, Le rayonnement de l'art militaire hussite dansl'Europe Orientate et le Moyen Orient (XV' XVII' siècles) 87 - 109

SEAS, OCEANS, RIVERS : THE BLACK SEA

$TEFAN ANDREESCU, Cetatea Alba "The Key" to Lithuania 9 111 - 119NAGY PIENARU, The "Scythic Project". Stephen the Great's Relations with the Great

Horde 121 135ALEXANDRU MADGEARU, About the "New England" from the Black Sea (11th

Century) 137 - 144

Revista istorica", tom XIV, nr. 5 - 6, p. 1 - 288,2003

--

.

.

..

.

.. -

..

www.dacoromanica.ro

IMAGES AND TRAVELLERS TO SOUTH-EASTERN EUROPE

ADRIAN-SILVAN IONESCU, The Romanian Countryside in 19th Century English-Speaking Travellers' Memoirs 145 - 158

OVIDIU CRISTEA, A Foreign Traveller in Transylvania in the 17th Century: GiovanniLuigi Zani 159 - 180

ADRIAN TERTECEL, Evlia celebi's Voyage on the Black Sea of 1640, from Istanbulto Trebizond 181 - 195

MEDIEVAL LAW: LEGISLATION AND TRADITION CASE STUDIES

CONSTANTA GHITULESCU, Legal Forms and Practices in Bequeathing Property.The Woman and Her Dowry in 18" Century Wallachia 197 216

OANA RIZESCU, Legitimacy and Legality in the Justice Rendered by the Prince.lndreptarea Legii (The Righting of the Law), 1652 217 - 230

SOURCES

RALUCA TOMI, Ion adlaceanu and the Deposition of Cuza. New Documents 231 - 242DINU PO$TARENCU, Documents from the Senators Archives Fund of Kishinev

(1806-1812) 243 - 257

OPINIONS

ANDREI TIMOTIN, Notes on Romanian-Polish Relations in the Late of 16th Century 259 274

SCIENTIFIC LIFE

The Yearly Scientific Communication Session of the `Nicolae lorga' History Institute,5-6 June 2003 (Venera Achim); The 'Julia Margaret Cameron' Exhibition andInternational Conference, Bradford, United Kingdom of Great Britain, June-July2003 (Adrian-Silvan lonescu); A New Periodical of the 'Nicolae Iorga' HistoryInstitute (Nagy Pienaru) 275 278

NOTES AND REMEWS

SORIN ANTOHI, Mai avem un viitor? Romania la inceput de mileniu. Mihai Sora indialog cu Sorin Antoni (Is There Still a Future for Us? Romania at the Beginningof a New Millenium. A Dialogue Between Mihai $ora and Sorin Antohi), Jassy,Edit. Polirom, 2001, 196 pp. (Cristian Vasile); GABRIEL BADEA-PAUN,Carmen Sylva, uimitoarea Regina Elisabeta a Romdniei (Carmen Sylva, theAstonishing Queen of Romania), Bucharest, Edit. Humanitas, 2003, 254 pp. +ill. (Adrian-Silvan lonescu); MATEI CAZACU, Minuni, vedenii qi visepremonitorii, in trecutul romanesc (Miracle, Vision and Premonition in theRomanian Past), Bucharest, Edit. Sigma, 2003, 216 pp. + ill. (PaulCernovodeanu); SILVIU MILOIU, Romania ci Tarile Baltice in perioadainterbelica (Romania and the Baltic Countries in the Inter-War Period),TdrgoviVe, Edit. Cetatea de Scaun, 2003, 242 pp. (Florin Anghel); HEINRICHLAY, Das Banat. 1849-1867, Toging a. Inn, 2001, 348 pp. (Vasile V. Muntean).... 279 287

.

.

.. -

.................

..

-

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE I. BRATIANU - ISTORICUL,DIRECTORUL DE INSTITUT SI OMUL POLITIC

GHEORGHE BRATIANU PROFESOR UNIVERSITAR $1DIRECTOR AL INSTITULUI DE ISTORIE UNIVERSALA

CORNELIA BODEA

In Programul sesiunii §tiintifice de astazi, titlul interventiei mele esteGheorghe Bratianu profesor universitar 0 director al Institutului de IstorieUniversale i . E subinteles cd pentru subiectul enuntat s-a avut in vedere implicareaautobiografica a celei ce NI' vorbe§te: calitatea de fosta eleva a lui Nicolae Iorga,bibliotecard (1937-1942) la Biblioteca de Istorie Universala, din toamna lui 1942 §irad in februarie 1949 asistenta universitara la catedra de Istorie Universaldreprezentata de prof. Gheorghe Bratianu, i in sfar§it, membra a Institutului de IstorieUniversalä, devenit, dupa moartea prof. N. Iorga, institutul ce-i poartä nurnele.

Tin sa märturisesc de la inceput cd intr-un fel imi oranduisem planul celor cepregatisem a comunica. Si altfel se dovede§te a fi. Schimbarea s-a petrecut aici, inaceastä said, in timpul interventiei mele precedente... Mi s-a parut cd vad cloudumbre luminoase incruci§anduli drumurile. Una care intrase pe up interioarddinspre secretariat, s-a oprit pared o clipa langd catedra (odinioard arnvonul mareluiistoric), apoi a coborat indreptandu-se spre iqirea din sald. Cealalta umbra, careintrase de afard, s-a indreptat spre catedra. Drumurile lor s-au incrucipt o clipa,urmanduli apoi fiecare drumul sau: unul spre ie§ire, altul spre catedrd. Nu e cazulsa vi le identific. Ati numit singuri pe Nicolae Iorga i Gheorghe Brätianu. Ceea ceam de adaugat este numai acel gest de oprire in fata pupitrului-amvon.

Am asistat la ultima conferinta pe care a tinut-o Nicolae Iorga, la 26 iunie1940, §i care a fost §i ultima data cand I-am vazut in viata. Imi tin de sacra datoriesa va impart4esc acel moment cu adevärat istoric.

Pentru septuagenarul dascdl, ultimul an universitar 1939/40 se prevestise a fide bun augur. La lectia de deschidere a cursului sdu ne comunicase, cu ostentativasatisfactie, hotararea sau mai degraba spus promisiunea" regala, prin care soroculfatidic al pensionarii sale, la implinirea celor 70 de ani, se amanase sine die, pe toatadurata vietii. Decizia s-a dovedit insä a nu fi avut aplicare nici macar atata cat ragaz dedomnie ii rämasese fostului sdu elev regal. Adevaratul Suveran in cazul acesta s-adovedit a fi Destinul", care la prima raspantie a drumurilor universitare Bratianu"§i Iorga" a schimbat indicatoarele de directie... Pe unul, a §ters 1(20 i a scrisBucuregi, pe celalalt, al lui N. Iorga, a $ters Bucuregi §i a läsat locul gol!...

Comunicare sustinuta la Sesiunea anuald de comunicdri a Institutului de Istorie N. lorga", 5-6iunie 2003.

Revista istoricd", tom XIV, nr. 5 6, p. 5 11, 2003

www.dacoromanica.ro

6 Cornelia Bodea 2

Odatd cu incheierea anului universitar, in iunie 1940, uneltirile sumbre peplan politic extern se apropiaserd amenintatoare de granitele rdsdritene aleRomâniei. Intrat in vacanta universitard, ce avea sd-i fie definitivd, profesorul Iorga$i-a concentrat activitatea in cadrul Institutului pe care il fondase. Pentru luna iuniese anuntase o conferinta cu titlul Profesorul meu Charles Bémont. Prieten alRomâniei $i membru de onoare al Academiei Rornâne, ales in 1926. In octombrie1939, la cei 91 de ani ai sdi, Charles Bémont cdzuse intre primele victime aleagresiunii germane in Franta. Ca o stranie prevestire, data de 26 iunie fixatä pentruconferinta despre profesorul francez a coincis cu data ultimatumului sovietic, care adecis soarta Basarabiei, a Bucovinei de Nord $i a tinutului Hertei $i aveadovedeascd totodatd cä dArzenia sa de paznic al destinului neamului românescrämdsese fàrä ecoul avut odinioard, in decembrie 1916. Apelurile sale la rezistentäarmatä räsunaserd in van...

Ne-a fost dat, auditorilor ce veniserdm audiem omagierea istoriculuifrancez, auzim cutremurätorul testament politic, rostit aici, in aceastd said.

II a$teptasem in tdcerea infioratd de gravitatea rnomentului istoric. Stiamunde zdbovea i oh' de acolo, de la Consiliul de Coroand, nu avea cum sd ne anunteintdrzierea, a$a cum obi$nuia prevind studentii i pentru zece minute deintarziere, and era retinut la Parlament, de exemplu. L-am qteptat, apdar, cunelinitea u$or de bdnuit. Trecuserd 15 minute, 20, 30, 50 de minute... o ord. $i abiadupd o altä jumatate de ceas, Profesorul facut aparitia. Fulgerele ochilor saltreceau pared prin noi, strabdtând peretii sälii. Cu bratul drept, intins $i degetulardator indreptat spre o directie de el $tiutd, am inmdrmurit auzindu-i glasul destentor biblic: S-au Inrofit hotarele Orli! S-au prabufit hotarele ei! Eu nu voi traiset' le veld ridicate. Voi sa le ridicati!". A mai rostit o data acelea$i cuvinte, pe unton mai lini$tit. A urmat o scurtd pauza necesard unui vizibil efort de a-si stdpânivulcanul inimii, $i a intrat in subiectul anuntat.

Nu $tiu cat i ce mi-a rdmas din cele expuse atunci. Dar $tiam bine, $i a$a osimteam cu totii, putinii cati eram acolo, cä testamentul cominatoriu care ni-Itransmisese, nu aveam sd-1 uitdm vreodatd. Nu i-am bdnuit insd nici durata i nicimeandrele nefaste. Ca ultima in viatd, dintre cei 10-15 prezenti atunci, vd transmitvorbele lui N. Iorga ca o poruncd din generatie in generatie... Spre aducere aminte...

In lunile care au urmat in vara $i toamna fierbinte din 1940 i-am putut citigandurile a$ternute in acele neasemuite tablete publicate in Neamul Romfineasc",cenzurate insd, pdnd la suprimare totald. In numdrul din 11 octombrie anuntatretragerea fortatd din postul de paznic de far national... Cand s-a produs oInfrangere a scris atunci steagul nu se preda, ci panza lui se infaparei in jurul

aya aveapta Invierea".Nicolae Iorga a a$teptat totu$i $i omul härdzit sä vorbeascd in locul lui ca $i

in numele lui. S-a i recunoscut, poate, in persoana lui Gheorghe I. Brätianu $i aprimelor sale riposte, precum: La Moldavie et ses frontieres historiques, difuzatconcomitent in limbile italiand i germand. Tot Gh.I. Brätianu a publicat Roumanieet Hongrie. Consideration demographiques et economiques. In acelqi an indoliat1940 a publicat $i Theories et réalité de l'histoire hongroise. Apropos dequelques ouvrages récents.

sd-§i

§i-a

§i-a

sa-i

sa-isa-i

si

www.dacoromanica.ro

3 Gheorghe Bratianu 7

Profesorul Brätianu fusese transferat de la Iai la Universitatea din Bucurqtiin locul, irevocabil declarat vacant, al lui N. Iorga. Inaugurarea cursului a avut loc adoua zi dupd dezastrul seismic din 9 spre 10 noiembrie 1940. Tema aleasä a fost:Originea dezvoltarea ideii nationale."Profesorul a afirmat noul titular nutrebuie sa stea in asemenea vremuri in «turnuri de fildes», si, fara a se abate oclipei de la obiectivitatea, care este conditiunea esentiala a stiintei, el are, maipresus de aceasta, de mentinut si de inteirit o constiintei. Am zis de mentinut si deinteirit, nu de creat. Pentru ca aceasta constiinta existei. A existat i existei lapoporul roman. i, putem afirma cu mdndrie, din generatie in generatie; si maiales de un secol incoace purtatorii ei de cuvant s-au geisit cu deosebire in reinduriletineretului universitar, ei au purtat flaceira idealului nostru, prin cele mai grelevremuri ,si prin toate n2omentele grele si marl ale istoriei nationale 1...1.

Astazi, oricare le-ar fi preocuparile, oricat de mari, oricat de imperioase arfi asemenea nevoi, este un scop ceitre care trebuie in mod permanent calauziteaceste aveinturi si aceste puteri. Este acel ideal al natizmii noastre pe caregeneratia d-voastra singurei, in lungul seriilor de generatii care s-au perindat pepamántul romeinesc, a avut destinul unic de a-1 vedea infaptuit in scurtul reistimpcare s-a scurs intre 1918 si 1940. L-a privit Waptuit, 1-a veizut dardmeindu-se si totcatre el trebuie sa reivneasca, pentru ca constiinta ii porunceste si ne porunceste caprin orice mijloace sei-1 recleidim.

De aceea in aceste imprejurari ci chiar in cadrul acestui inveitameint,studentii pentru ca lor ma adresez mai cu deosebire nu trebuie sei uite rostul deceipetenie al invateimeintului, ce li se preda de la aceasta catedra de istorieuniversala, dar sei nu parasim nici o clipa preocuparea de a aseza in cadrulistoriei universale rostul neamului nostru, rostul romanilor in istoria Europei, inistoria lumii si prin rostul acesta sei ne definim ci misiunea."

L-am ascultat, atunci, ca §i cum g fi auzit cloud glasuri simultane.... Pasajulcitat 1-am luat dintr-un Curs dactilografiat tinut la Bucure§ti, din 1940-1941, cu

titlul Originea si dezvoltarea ideii nationale.In noaptea de 27/28 noiembrie 1940, un abominabil asasinat a curmat

existenta fizicd a lui N. Iorga, existenta atfit de necesard neamului intreg. Lainmormântare, cuvântärile, evocdrile au fost interzise. La prelegerea sa de luni, 2decembrie, Gh.I. Brätianu precedat expunerea cursului cu deosebiteconsideratii In amintirea Profesorului Nicolae Iorga". ... Nu este locul a spusGh. Brätianu sei vei amintesc acum ce a insemnat la aceastei catedrei, de pe careva vorbesc, profesorul Nicolae Iorga. Trebuie ca timpul sei ne redea seninatatea,trebuie ca trecerea vremii sa ne aseze mai limpede in judecata istoriei sei spundce contributie a adus istoriei universale si culturii romeinilor, care au alceituit ceamai mare parte a uriasei sale activitati.

Imprejureirile si vremurile ne-au putut desparti, in politica nu am fostniciodatei aleituri de el si in stiintei adesea i-am discutat parerile i imi place selrecunosc cei am fost dintre aceia pentru care aceasta discutie a fost totdeaunaposibilei. Dar nu pot uita ca nu este unul din generatia din care fac parte si din

,yi

si-a

www.dacoromanica.ro

8 Cornelia Bodea 4

atatea altele care au precedat-o sau au urmat-o care sa nu fi fost apropiafi deNicolae Iorga, fie prin cursurile ce a finut, fie prin indemnul fi indrumarea pe careo dadea fieceiruia pentru cercetarile sale, cumpana dreptalii pe care istoria fiviitorul o vor meimd, vor a,wza totdeauna la locul ce se cievine acfiunea sa pentruridicarea neamului ,q idealului nalional inainte de razboiul Intregirii i in timpulacestui razboi."

In incheierea prelegerii, socotind cd nu era nici cadrul §i nici locul potrivit"pentru judecarea operei marelui istoric, Gh.I. Brátianu a facut apel la putereasufleteascei a romeinilor de a pune stavild in viitor vársarilor de sange intrefrafi $i puterea de a se uni intr-o singurei lupta, aceea impotriva vrajmafilor carene impresoara granifele." A fost aici, in aceste fraze, un prim ecou al testamentuluipolitic rostit de Nicolae Iorga la prima präbqire a hotarelor Valli... §i mai multdecat atdt.

Ca de la sine, profesorul Brätianu a fost investit cu complexa rnotenire acelui disparut. Predarea tortei aprinse s-a facut fall protocolul firesc in timpurisenine, evitat insä in vremuri indoliate §i tulburi. Primirea acoladei nevdzute s-apetrecut in tdcerea inimilor cernite, §i cu sfioasd supunere a celui ce a primit-ocon§tient de cople§itoarea rdspundere asumatd. Si totui cu sentimentul obedienteiimpuse de comandamentul istoriei militante a propriilor inainta§i ancestrali.

Povara de a fi succesorul i continuatorul gigantului natiei ii va marl simtulraspunderii pand la limita sacrificiului de sine. Omagierile inchinate lui N. lorga,omului, istoricului, operei sale, fenomenului insu§i de unicitate pe care 1-aintruchipat, stau märturie peste veacuri cuprinse in pagini de inaltä tinutd tiintifica

i civica, exemple de rard frumusete literard totodatd. Despre Nicolae lorga §iIstoria universala a vorbit la 6 decembrie 1941, la redeschiderea Institutului deIstorie; despre Nicolae Iorga aparator al drepturilor romeine,sti, in decembrie 1942,la deschiderea anului academic de la institut, iar despre Nicolae lorga istoric alromânilor, la 26 mai 1943, in sublimul discurs de receptie la Academia Romfind, in§edintà publicä solemnd..

Colaborarea mea in cadrul Catedrei de Istorie Universald de la Universitate§i, in virtutea traditiei, §i la Institut, s-a desfaprat in conditiile cele mai fireti. La1941, bibliotecard find, mi-am sustinut teza de doctorat, inceputd la sugestia luiNicolae lorga, prezidatä acum de urma§ul sail. Ca asistentä, din toamna anului1942, dupd trecerea lui Constantin Andreescu (1904-1951) ca profesor la Scoala deArhivistica §i Paleografe, profesorul Brätianu mi-a incredintat seminariile deMetodologie istoricd §i Istoriografie.

Ca fapt ieit din cotidian, in perioada suspendarii cursurilor din pricinabombardamentelor din aprilie 1944, am luat cu mine acasä, in tara Cri§urilor,volumul Profesorului, La Bessarabie. Droits nationaux et historiques japdrut cucdteva luni in urmd, 1943, sub egida Institutului de Istorie N. Iorga"). Imi &Musecartea sd-i fac traducerea in române§te. Am adus-o gata tradusd la reluareacursurilor din toamnd... Dupd 23 august insd nu s-a mai putut pune problemapublicarii, iar atunci and s-ar fi putut, nu i-am mai dat de urmd. Alte manuscrise

www.dacoromanica.ro

5 Gheorghe Brätianu 9

de traduceri, din maghiara, pentru cursul despre Adundrile de start, se afla infondul Brätianu de la Arhivele Nationale Istorice Centrale. Sa fi fost oaremanuscrisul Basarabia. Drepturi nalionale §.i istorice intre dovezile care au servitla scoaterea mea de la Universitate, dupa reforma invätarnfintului din 1948? Nu potti. De altfel nici nu mi s-a facut o in§tiintare scrisa sau verbala ca eram pusa pe

liber", ca §i in cazul altor colegi epurati" tot atunci. Din auzite sigure, insä nu §idin citite, am aflat ca. otrayeam generatia Vander...

Pentru profesorul Brdtianu nu s-a a5teptat reforma invatamantului ca sa fieinlaturat, de peste tot, nu numai de la catedra. Picatura in paharul lui plin cazusecatre sfaritul semestrului al doilea din anul 1947. Citez din prefata semnata deParintele Vita lien Laurent la cartea lui Gh.I. Brätianu, La Mer Noire des origines ala conquete ottomane, apdruta in 1969, la Munchen: Un soir de juin 1947, a la nuittombée, M. Georges Bratianu me fit l'honneur de sa visite...

Une proposition lui avait en effet été faite peu auparavant qui lui eat permide jouer au sein des instances internationales un role qu'il était, autant qu'aucunautre, qualifie pour remplir. Après une longue et douloureuse hesitation il avait ditnon a la liberté, et avait eu ce mot qui, après un quart de siécle résome encore ames oreillles: «Les Bratianu ne desertent pas la Roumanie»".

Da! Raspunsul reprodus era exact: Bratienii nu dezerteazd din Romania!".Cu o singura diferenta: refuzul lui Gheorghe I. Bratianu fusese exprimat pe loc, nudupd o lunga §i dureroasa ezitare"! Subliniez acest amanunt in deplina cuno§tintaa imprejurdrilor. Pentru cd momentul evocat de Père V. Laurent se petrecuse defapt la Facultatea de Litere, la cancelarie i apoi in sala alaturata a BiblioteciiCatedrei de Istorie Universald, unde ma gasseam. Purtatorul mesajului fuseseprofesorul Alexandru Rosetti. El venise sa-i aduca un papport gata semnat de AnaPauker sä poatä pleca peste hotare. Din incdperea alaturatd, a Bibliotecii, I-amvazut pe Al. Rosetti iqind, vadit cople§it sau poate rava§it, ingrijorat... In urma lui,profesorul Brätianu a intrat in Bibliotecd. El era ingandurat si rdscolit... L-am privitintrebdtor, cu un gest mimic. Mi-a relatat cele petrecute. Dupd o scurtä tacereinfiorata, I-am intrebat de data aceasta cu vorbe: Si, plecati, domnule profesor?!"Raspunsul lui a urmat gray, secondat parch' de ecouri indepartate: Ma numescBratianu, domni§oara Bodea!". Au urmat alte clipe insingurate. Oare de ce mai §iintrebasem? Doar trebuia sa ma a§tept cd raspunsul lui nu putea fi altul.

Din momentul acela insa am inceput sa inteleg cä fiul lui Ion C. Bratianu seafla in fata cu un destin simbolic ce nu putea fi evitat. Le-a spus §i copiilor sai, peperonul Gärii de Nord, la plecarea lor in Franta: Pe mama o s-o mai vedeti, pemine nu."

In 1940, Nicolae Iorga, dupa cutremurul din 9 spre 10 noiembrie, care-iavariase casa de la Valenii de Munte, fusese sfatuit sa se clued la Casa Roinena,ctitoria lui de suflet de la Venetia. $i nu s-a dus. Pentru cd §tia Oa' prezenta lui,rdmânerea lui in tard, fie si a§a redusä la tacere §i claustrare, era un indemn, un nu,o rezistenta. Dar nu s-a dus §i pentru cd nici destinul lui istoric nu a putut fi ocolit...

www.dacoromanica.ro

10 Cornelia Bodea 6

Nu o data, in anii grei ce au urmat, asemanarea unor destine mari romane§tirn-a urmarit, i marturisesc cd rn-au intärit. Nici memorandistul loan Ratiu, deexemplu, nu s-a lasat convins de asigurarile lui Dimitrie A. Sturdza, cä deckperspectiva internnitarii (la Vac sau Seghedin), o retragere strategica, activa,dincoace de Munti ar fi oferit mai mult indernn §i curaj romanilor sal transilvani.La randul sau, Nicolae Iorga, in tragicul decembrie 1916, respinsese in cuvinte defoc magic in Parlamentul refugiat la Ia§i, ideea retragerii din fata amenintariigermane §i a constituirii unui guvern in exil. Invocand exemplul §i cuvintele de la1650 ale lui Gheorghe Vodd $tefan decat sa plec pentru totdeauna de aici, maibine sa ma mänance cainii parnantului acestuia" imperativul istoric almomentului formulat atunci de Iorga a fost unanim receptat ca un legamant cumâna pe cruce: Sá ne mánance ceiinii acestui pamcint mai cureind deceit sei gásimfericirea, linistea 0 binele din gralia streiinului dusman!".

In septembrie 1947, lui Gheorghe I. Bratianu, fiindca spusese Nu" libertatiii s-a impus domiciliul fortat, ce nu i-a fost ridicat deck in noaptea de 6/7 mai 1950.Atunci, arestat find, a fost stramutat la temnita de la Sighet, din care nu avea samai iasä viu.

In timpul clausträrii in locuinta sa din strada Popa Chitu, 1-am putut vedea osingurd data. Stiam insa, §i se confirmase, ca. cel putin putea lucra. A fost vremea incare si-a completat i finisat o parte din cursurile tinute intre 1940 i 1947. Munca iiera inlesnitd cu deosebire de faptul ca. majoritatea izvoarelor bibliografice le avea inbiblioteca proprie. Dintre manuscrisele care au izbutit sa apard postum peste hotarecitez cu precadere: La mer Noire des origines a la conquete ottotnane, sub ingrijireaeruditului Père Vitalien Laurent in 1969 la Miinchen (in Acta Historica IX aSocieteitii academice dacoromana); Les assemblées d'états et les Roumains deTransylvanie, in Revue des etudes roumaines" de la Paris, 1974-1975; Sfatuldomnesc 0 adunarea steirilor in Principatele Romeine, volum masiv tiparit la Evry,Compagnie française d'impression, 1977; apoi in 1981, in aceeai Revue des etudesroumaines", studiul intitulat Aux origines des assetnblées d'états.

Despre perioada ultimd de calvar i martiriu din temnita de la Sighet, putinulpe care 1-am aflat de la profesorii Joan Lupa§ §i Silviu Dragomir, la ie§irea lor dininchisoare, 1-am adaugat celor aflate in mai desele intalniri cu Elena Bratianu, sotiamartirului, §i, nu in ultimul rand, cu incercatul lui prieten, Mihai Berza. S-auadaugat mai apoi §i alte marturii mai mult sau mai putin reale publicate intre timp.Le-am consemnat pe toate in minte §i le-am zdvorat in tristetea sufletului... Rareori,pe unele le-am evocat.... Nu insd i astazi.

www.dacoromanica.ro

7 Gheorghe BrAtianu 11

GHEORGHE BRATIANU UNIVERSITY PROFESSOR ANDDIRECTOR OF THE INSTITUTE OF WORLD HISTORY

Abstract

The author recalls her last meetings with two prominent professors, NicolaeIorga and Gheorghe I. Brätianu. Several fragments of the lecture delivered byBrätianu at the University of Bucharest on 2 December 1940 and dedicated toProfessor Nicolae Iorga are given. The author, an assistant lecturer at the time, wasentrusted by Brätianu with conducting the seminars of Historical Methodology andHistoriography. In the summer of 1947, the communist authorities forced Brdtianuout of university. Although he had a passport enabling him to go abroad, theProfessor did not leave the country. In September he was placed under restrictedmovements at his residence, and in May 1950 he was arrested and imprisoned atSighet, from where he never got out alive.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE I. BRATIANU $1 STUDIILE BIZANTINE

STELIAN BREZEANU

In deceniul al treilea al veacului al XX-lea la nivelul istoriografiei europeneare loc o schimbare de generatii, care aduce cu sine o transformare profunda inevolutia disciplinei istorice. Generatia care asigurase triumful §colii critice incercetarea istorica la cumpana secolelor XIX-XX lasa locul unei noi generatii, carereu§e§te sa depa§easca impasul in care se gasea istoria critica" in anii interbelici.Na§terea noii §coli istorice", in avangarda careia se situa Scoala Analelor", esteopera tinerei generatii de istorici interbelici. Fenomenul se petrece §i in campulstudiilor bizantine, unde generatia fondatorilor" in frunte cu Karl Krumbacher,V.V. Vasilievski, John B. Bury, Ch. Diehl ori N. Iorga cedeazd locul generatiei luiFranz Dolger §i G. Ostrogorski. Acestei ultime generatii ii apartine §i Gheorghe I.Bratianu.

*

Gh. I. Brätianu s-a näscut la 3 februarie 1898, la Ruginoasa, in Moldova. Eranepotul lui Ion C. Brätianu §i fiul lui Ione! Bratianu, doi dintre arhitectii Romanieimoderne. Absolvent al Liceului National din Ia§i, in 1916, dupd ce participa cuarma in mand in prima parte a rdzboiului intregirii nationale romane§ti, tandrulBrätianu devine student, in 1917, la Facultatea de Drept a Universitatii din capitalamoldavd, pe care o absolvd in 1920. Detaliul merita subliniat pentru dimensiuneajuridica a formatiei viitorului istoric. Dar cariera juridica nu-I atragea. Fascinatiaexercitata asupra lui de N. Iorga, care-1 incurajase deja in primele sale cercetäri, §iatmosfera efervescentä din anii ce au urmat actului intregirii romane§ti de lasfar§itul primului rdzboi mondial s-au dovedit mai puternice.

In 1921 pleacd la Paris, unde se inscrie la cursurile de la Sorbona, dar paralelfrecventeaza §i faimoasa Ecole des Chartes". Optiunea tandrului istoric s-adovedit cum nu se poate mai fericita. La Sorbona audiazd cursurile unor savantieminenti, in frunte cu Ferdinand Lot §i Charles Diehl. Primul, unul dintre mariimedievi§ti europeni ai timpului, excela prin rigoare, orizont larg §i eruditie, cel dinurrnd este cunoscut prin eleganta verbului in care i§i prezenta lectiile de istoriebizantina. La Ecole des Chartes" si-a facut o ucenicie temeinicd in cercetareaistorica, in spiritul celor mai bune traditii ale §colii critice, prin contactul direct cutextele §i documentele istorice. Un sfert de secol mai tarziu, definind formatia deistoric a lui Marc Bloch, Brätianu surprindea ceva din propria sa conceptie istorica,in formarea careia anii uceniciei pariziene au jucat un rol botarator. Acesteamintiri §i aceste exemple scria istoricul roman cu referire la pdrintele «ScoliiAnalelor» ne ajutd sa intelegem mai bine formatia complexä, §i totu§i de o a§a

Revista istoricd", torn XIV, nr. 5 - 6, p. 13 - 22, 2003

-

www.dacoromanica.ro

14 Stelian Brezeanu 2

mare armonie in diversitatea ei, a unuia dintre spiritele cele mai suple §i dintretalentele cele rnai nuantate care s-au consacrat §tiintelor istorice. Aplecat asupraunei discipline, ale cdrei elemente le sapanea in profunzirne, el a acumulat ani deanalizd a documentelor §i a textelor, fard de care nu existd sintezd cu adevdratfecundd; dar oricare a fost increderea in investigatia sa i bogatia bibliografiei sale,el n-a rdmas niciodatä prizonierul referintelor §i fi§elor sale. Aducea studiilornoastre un alt orizont §i simti trecand prin scrierile sale... acel suflu larg pe caregeograful i sociologul 11 simt mai lesne in lucrdrile lor deck istoricul, prea multlegat de litera arhivelor"I.

Anii de studiu din capitala Frantei aveau sã dea curand roade. in 1929promoveazd doctoratul la Sorbona, sub indrurnarea lui F. Lot, cu teza principaldRecherches sur le commerce génois dans la mer Noire au xme siecle. Apdrutd inacela§i an la Paris, monografia avea sd fie recenzatd elogios de speciali§ti in zeci dereviste §tiintifice europene. Ca teza complementard, Brätianu a prezentat lucrareaActes des notaires génois de Péra et Caffa de la fin du treizieme siecle (12811290), apdrutd la Paris inch' din 1927, primitd nu mai putin elogios deck tezaprincipald. Amandoud, teza principald §i cea secundard, erau fructul unei munciasidue a tandrului istoric in Archivio Notariale" din Genova, la indemnul lui N.lorga §i cu referintele bibliografice ale lui F. Lot. Cele doud lucrdri I-au impusrapid lumii savante europene, care intrevedea tandrului profesor de istorieuniversald de la Universitatea din Iai ocupase postul de profesor in 1924, la 26de ani o carierã strdlucità in medievistica vremii.

Cele cloud lucrari, ce au constituit teza de doctorat a lui Bratianu, rnai au §ialtd semnificatie in cariera sa §tiintificd. Ele inaugureazd decada bizantina' inactivitatea sa, ce se intinde pand cdtre anul 1938. Absorbit de viata politicdromaneascd a deceniului al patrulea, munca lui flintifica are un caracter sporadics-a concretizat in cateva studii de istorie bizantind, risipite in periodicele vrernii.Abia cu mijlocul deceniului, odatd cu binecunoscutul studiu consacrat roluluiaurului in prdbu§irea societatii romane, publicatiile sale sunt reluate cu o cadentdremarcabild: Recherches sur Vicina et Cetatea Albd (Cluj, 1935); Privileges etfranchises municipales dans l'Empire byzantin (ParisBucarest, 1936); Etudesbyzantines d'histoire économique et sociale (Paris, 1938) i La fin du mondeantique et la trioinphe de l'Orient, aceasta din urmd comunicare prezentatd laCongresul international de §tiinte istorice de la Ziirich (1938), in care dezvoltd tezasa asupra rolului aurului in cdderea lumii antice. Cu aceasta se incheia decadabizantind din cariera §tiintificd a savantului roman, pentru a incepe decadanationald, ce cuprinde trei importante monografii ale medievisticei rornanqti dindeceniile patru-cinci ale veacului al XX-lea: Une énigme et un miracle historique:le peuple rounzain (1937), care avea sa cunoascd alte cloud editii Idrgite in anii

.urmdtori, Origines et formation de l'unite rounzaine (1943) §i Tradifia istoricá

I G. I. Bratianu, Un savant et un soldat: Marc Bloch (1886-1944), in Revue historique du Sud-Est européen" [R.H.S.E.E], t. XXIII, 1946, p. 6-7.

si

www.dacoromanica.ro


despre intemeierea statelor romcinegi (1945). In sfar§it, dupd excluderea lui dinUniversitatea din Bucure§ti §i de la conducerea catedrei de istorie universala invara anului 1947, unde venise prin transfer in toamna anului 1940, §i dupdindepärtarea din fruntea Institutului de istorie universala", in anii domiciliuluifortat (1947-1950), Brätianu elaboreaza, in imprejurari inimaginabile pentruconditia unui cercetator, cele trei monografii postume ale savantului: La mer Noire.Des origines a la conquete ottomane (München, 1969), Sfatul doinnesc ci

adundrile de start in Principatele Románe (Evry, 1977) §i L'organisation de lapaix dans l'histoire universelle (Bucarest, 1997). Toate trei i§i trag substanta dinactivitatea §tiintifica §i didactica a istoricului din anii rdzboiului §i imediat dupdincheierea acestuia §i au fost pregatite printr-o suita de studii publicate in AnaleleAcademiei Romane. Memoriile Sectiunii Istorice" §i in Revue historique du Sud-Est européen". Ma grabesc sa. adaug ca aceste etape din cariera §tiintifica asavantului nu au o rigoare matematica. Intre altele, unele dintre studiile sale deistorie bizantina au fost publicate dupa 1938, cum este §i excelenta comunicaretrimisd §i aparutd in actele Congresului de studii bizantine" de la Paris din 1948,Les assemblees d'Etats en Europe Orientale au Moyen Age et l'influence duregime byzantin.

In mai 1950, Gh. I. Brätianu este arestat §i, fard judecata, intemnitat laSighetul Marmatiei, unde viata sa avea sä sfar§easca tragic, in aprilie 1953.

in deceniul al treilea al secolului al XX-lea, cand Gh. I. Brätianu pd§ea inviata §tiintifica, prima generatie de savanti i§i incheiase sau era pe punctul sa-§iincheie misiunea. Din generatia fondatorilor §colilor nationale numai Ch. Diehl, inFranta, §i N. Iorga, in Romania, mai continuau sã lucreze.

Pand in ultimele decenii ale secolului al XIX-Iea, Noua Romã a luiConstantin cel Mare era privitä de mai multe veacuri o simpla continuare fazadecadentä (Bas Empire) a Imperiului roman, o lume lipsitä complet deoriginalitate, un triumf al barbariei §i al religiei". In consecintä, studiile bizantineconstituiau o simpla anexa a studiilor clasice. In anii '80-'90 ai secolului are loc oreactie viguroasä fatä de aceasta viziune simplificatoare, iar monumentala sinteza alui Karl Krumbacher (Geschichte der byzantinischen Literatur, München, 1891)reprezinta o adevaratas declaratie de independentä a noii discipline din carnpulstudiilor istorice, bizantinologia, fata de istoria §i filologia clasica. Bizantinologiadevine, prin activitatea §tiintifica, didactica. §i organizatorica concertatä a primeigeneratii de bizantini§ti moderni, disciplind de sine statatoare intre §tiintele istorice,cu un statut propriu in planul cercetarii §i invatämantului in multe tAn europene.Dar savantii acestei prime generatii au pus numai bazele disciplinei, iarpreocuparile lor, cei mai multi cu o formatie de filologie clasica, au fost restranse lafilologia §i istoria politica bizantina. Alte domenii, precum institutiile, viataeconomicd §i sociald ori gandirea politica, fard a lipsi componentele vietiibizantine", pastreaza, mai degrabd, un rol decorativ in opera lor. Revenea unei noi

www.dacoromanica.ro


generatii de istorici, care a asimilat lectia scolii critice, dar care avea in plus oformatie propriu-zisä de bizantinisti, sarcina de a cerceta infrastructura socio-economicd, structurile institutionale si ideile politice, pentru a evidentia profundaoriginalitate a Noii Rome in raport cu Vechea Roma. Acestei generatii ii apartinnume de prim plan ale bizantinisticii veacului al XX-lea Franz Dolger si G.Ostrogorski alaturi de care se afla, cu o strAlucire egala in anii interbelici, Gh. I.Bratianu.

Cercetarile savantului roman din teritoriul istoriei bizantine si chiarmedievale europene au fost dominate de cloud preocupari majore. Cea dintai estepunerea in lumina a greutatii factorului social-economic in evolutia raporturilorOccident si Orient si, mai cu seamd, in istoria bizantina. Cea de a doua idee, cuadevarat revolutionard in epoca, aducea o rästurnare de perspective in evolutiamedievisticii europene din punctul de vedere al relatiilor Bizant Occident.

Tema raporturilor Occident Bizant se aflase statornic in preocupdrileistoriografiei europene Inca de la Du Cange, iar in a doua parte a secolului al XIX-lea cunoscuse una dintre monografiile fundamentale ale domeniului, ce avea casubiect istoria comertului republicilor urbane italiene in Levant, datorata luiWilhelm Heyd (Histoire du commerce du Levant au Moyen Age, 2 vol., Leipzig,1885). N. lorga insusi, care exercitase o inraurire considerabila asupra inceputurilorstiintifice ale lui BrAtianu, se ilustrase deja printr-o imensa cantitate de studiiconsacrate problemei, ce se rezemau pe volumele de documente culese de mareleistoric in arhivele europene, cu deosebire peninsulare. De la primul studiu temeinic,publicat la 25 de ani, Bratianu pdseste pe urmele lui Heyd si Iorga. Dar Inca deacum, el nu ramane un simplu imitator, ci intelege sa aduca in campul cercetariiprobleme noi, tratate dintr-o altä perspectiva. In acest prim stadiu, istoricul romanatrage atentia asupra Vicinei, orasul-fantoma de la gurile Dundrii, cu un rol atat deinsemnat in viata comerciald a Pontului la rdscrucea secolelor XIII-XIV. Undeceniu mai tarziu, autorul avea sa revina asupra temei intr-o investigatieexhaustiva si dintr-o perspectiva noud, adaugand Vicinei si Cetatea Alba.

Ultimii ani ai deceniului al treilea al veacului al XX-lea aveau sa fie extremde fecunzi pentru tanarul istoric roman, gratie celor cloud monografii cu care apromovat doctoratul parizian si care 1-au consacrat in lumea stiintificd europeand.Prima, Actes de notaires génois de Péra et Caffa, aducea in circuitul stiintific oimensa cantitate de documente aflate in arhivele genoveze relative la schimburilecetätii ligure cu bazinul pontic Ea ii al:di-ea lui N. Iorga o adevarata mina dedocumente pentru comertul din Levant la sfarsitul secolului al XIII-lea"2. Dartanarul Bratianu, mai mult dee& Iorga, avea constiinta netä asupra importanteiparticulare a acestui volum de acte. Faptul nu are in vedere numai implicatiile inevolutia societätii bizantine si italiene a comertului celor cloud cetati pontice, dar sivalorile pe care istoricul le promova in cercetarile sale, apárute din noile intrebäripe care generatia sa le formuleazd. Cu siguranta, nota Bratianu in prefata

2 R.H.S.E.E.", t. IV, 1927, p. 389.

www.dacoromanica.ro


volumului, nu trebuie sä ne a§teptam sa gasim in aceastä colectie documente de omare insemnatate istorica; e vorba de contracte particulare i nu de probleme destat. Totqi, cititorul, care va avea räbdarea sd parcurga aceste texte cu oarecareatentie, va putea afla §i alt lucru deck o serie de tranzactii particulare lipsite deinteres general... Sub aceste aspecte multiple i diverse se aflä viata unui marecentru economic al Orientului la sfaritul veacului al XIII-lea, care ni se dezväluiecu intregul pitoresc pestrit al raselor sale felurite §i cu intreaga activitateneintreruptä a unui trafic international. In acest contact permanent intre EuropaAsia, in acest necontenit amestec de institutii §i obiceiuri, se formeazd pe nesimtiteregulile dreptului maritim i comercial al timpurilor moderne"3.

Cea de a doua monografie, Recherches sur le commerce genois, trageasubstanta din documentele cercetate in arhivele genoveze, aborda etapeleimplantkii comertului cetastii ligure in bazinul pontic, proces care a avut ca punctde plecare tratatul de la Nymphaion, intheiat la 1261 intre Genova §i imparatulMihail VIII Paleologul. Evenimentul, moment de rascruce in destinele economieibizantine, inaugureaza etapa cea mai importanta a rivalitdtii dintre Genova §iVenetia pentru acapararea pietelor bizantine i hegemoniei in bazinul Marii Negre,ce se intinde pe parcursul unui secol §i jumatate, §i are ca principal rezultat ruinadefinitiva a comertului §i a vietii urbane ale Bizantului §i incheierea deplasdriicentrului de greutate al economiei mediteraneene din Constantinopolul imperial inItalia republicilor urbane. Monografia aducea dovada calitkilor tanärului istoric:spiritul critic si stäpanirea deplind a imensei literaturi a problemei. Dar lumeatiintifica a timpului a fost frapata de noutatea punctelor de vedere ale savantului,

ceea ce a facut din lucrare un adevärat eveniment in evolutia raporturiloreconomice Occident Bizant. Pentru marele bizantinist belgian Henri Grégoire,care a dat, totgi, una dintre tele mai cumpänite judecati asupra lucrarii, ea apäreaca o foarte frumoasa opera, savanta i bine scrisa depototriva, *i care se sprijind inbund masurd pe cercetärile personale ale autorului in arhivele din Genova. Eacuprinde solutii ingenioase §i puncte de vedere geniale asupra istorieiDe la Heyd incoace, nimic ark de important n-a fost scris relativ la comertul dinLevant in evul mediu"4. Iorga insu§i vedea in ea o lucrare remarcabild, ceepuizeazd subiectul"5.

Cu studiul La distribution de l'or et les raisons econonzique de la division del'Empire romain, apärut in 1934, intram deja in sectiunea preocupkilor sale deistorie bizantina propriu-zisä, care s-au concretizat pfind atunci in cateva studiiimportante. Cu noul studiu din 1934 Brätianu participa la una dintre cele maipasionante i mai rodnice dispute tiintifice din medievistica secolului al XX-Iea.In jurul problemei sfaqitului antichitatii i a inceputurilor evului de mijloc, lumea§tiintifica a anilor '20-'30 se divizase. Pentru cei mai multi savanti ai vremii,

3 Actes des notaires génois de Pera et Caffa de la fin du treizierne siecle (1281-1290), Paris,1927, p. 70-71.

4 Byzantion", t. IV, 1928, p. 838.5 R.H.S.E.E.", t. VI, 1929, p. 292.

§i

ce-si

colonizarii.

www.dacoromanica.ro


ata§ati unei teze traditionale, antichitatea se incheiase in secolele IV-V, ca rezultatal crizei veacului al III-lea §i al migratiilor germanice §i turanice. De cealaltä parte,in viziunea marelui medievist belgian Henri Pirenne, expusä intr-o suità de studiice au fost insumate in celebra sa monografie postumd, Mahomet et Charlemagne(1937), lurnea antica i§i prelunge§te structurile economice pand in secolul al VII-lea. Nurnai atunci, prin expansiunea sa in Mediterana, Islamul avea sä obligeOccidentul la mai multe veacuri de autarhie economica, conditie indisperisabila agestatiei societatii feudale. Pentru medievistul roman, criza veacului al III-lea aavut efecte divergente pentru cele doud jurnatati ale lumii romane; dacd in Occidentea a condus la declinul vietii urbane §i la ruralizare, Orientul urban §i comercial,mai bine pregatit sa infrunte dificultatile timpului, a absorbit aurul din jurnatateaapuseana, precipitand criza §i diviziunea politica a irnperiului. Teza a fost primitdcu cäldura de H. Pirenne, iar H. Gregoire vedea in ea un complement al faimoaseiteorii a cornpatriotului sau.

In anii care au urmat, Gh. I. Brätianu publica principalele sale lucrdri dinspati ul stud i il or bizantine: Privileges et franchises municipales dans l'Empirebyzantin *i Etudes byzantines d'histoire écononzique et sociale.

Studiile bizantine, oricat de fecunde au fost in primele decenii ale secoluluial XX-lea, remarcandu-se mai ales cercetärile asupra finantelor imperiale datorateistoricului grec Andreas Andreades, nu cuno§teau o lucrare ce sa imbrati§eze istoriaoraplui bizantin in ansamblul ei. Sat-A.6a docurnentard §i deficientele de metoddale cercetätorilor explica aceastä lacuna. Monografia Privileges et franchises aveasa umple acest gol §i sa deschidd o directie fructuoasä de cercetare, ce avea sacunoasca abia in perioada postbelica primele sale rezultate notabile. Unii speciali§tiau evidentiat claritatea expunerii autorului, evitând deopotriva generalizarilepripite, inspirate adesea dintr-un nationalism ingust, §i tezele hazardate ce sereazima pe o interpretare fantezistä a textelor"6. Altii au remarcat orizontul larg §imetoda savantului. In ansamblu scria H. Gregoire tezele autorului sunt aleunui istoric inarrnat cu o culturd generala 5i care §tie sas vada lucrurile bizantine cualti ochi decat ai bizantinismului ingust"7. La un sfert de secol de la aparitia cartii,impresia asupra ei ramanea neschimbatd. Pentru G. Ostrogorski, lucrarea eraprima incercare temeinica de a trasa dezvoltarea ora§elor bizantine de-a lungulsecolelor8. Cealaltä lucrare de istorie bizantina este, de fapt, o culegere de studii. Eainsuma contributiile autorului la istoria econornica §i sociala. a Bizantului, publicatein anii 1930-1937, articulate insä intr-o monografie coerentä §i unitard prindezvoltdri ale subiectelor tratate anterior. Ea cuprinde trei sectiuni, precedate de unstudiu consacrat diviziunilor cronologice ale istoriei bizantine in viziunea sa. Primasectiune, Noua Roma, este dominata de problerna aurului in lumea romand tarzie §ia na§terii celor cloud Europe", una saracd §i rurald, in Occident, cealaltä urbana §i

6 R. Janin, in Echos d'Orient", t. 36, 1937, p. 363.7 Byzantion", t. XII, 1937, p. 688.8 G. Ostrogorski. Byzantine Cities in the Early Middle Ages. in Dumbarton Oaks Papers", t. XIII,

1958, p. 48.

www.dacoromanica.ro


plina de vitalitate in Orient, ce se transforma treptat in Bizant i devine centrul degreutate al lumii medievale. Meirefie ci decadengi a etatismului bizantin este titlulsectiunii secunde a cartii, in care, dintr-o perspectiva comparativa, analizeazd,pornind de la comertul cu produse alimentare i, in special, cu grane, opozitiadintre regimul monopolurilor introduse de stapanii bizantini si, mai apoi, otornaniai Constantinopolului si politica liberului schimb" pe care republicile comercialeitaliene si, mai tarziu, statele industriale din Occident o impun autoritatilorindigene. In viziunea lui Bratianu, politica de concesiuni comerciale practicata deComneni i Paleologi fata de negustorii peninsulari prefateaza regimulcapitulatiilor pe care Poarta a trebuit accepte la Virsta ei de decadent:a dinpartea statelor occidentale moderne. MWenirea economicä sociala a Bizamului,a treia parte a monografiei, are cloud studii de rezistentA: rästurnarea raportului deforte in viata economic:a din Mediterana in veacul al XIII-lea, fapt ce se exprimä, inviziunea istoricului roman, in declinul precipitat al hiperperului imperial si inaparitia monedelor de aur ale republicilor urbane italiene, i incercarea de analizacomparatistä a relatiei dintre regimul fiscal si legarea de glie a taranului in imperiullui Constantin cel Mare i, la peste un mileniu distanta, in Principatele Romane oriin Rusia secolelor XVI-XVII.

Adunate laolaltä din publicatii dispersate, aceste contributii au datspecialistilor posibilitatea unei judecati exacte asupra locului savantului roman indezvoltarea studiilor de istorie economic:a: si sociala a Bizantului. Aprecierile aufost unanim elogioase i au venit de la istorici din toate generatiile si de toateorientarile. N. lorga a semnalat printre cei dintai calitàtile lucrdrii: Nimic nulipseste: informatie vastä i variatd... bine aleasa, forma literard frumoasa, criticddeopotrivä plind de curtoazie si dreapta a opiniilor exprimate de predecesorii sai"9.Lucrarea conferea autorului, in viziunea lui G. Ostrogorski, un loc eminent printrebizantinistii ale cdror cercetäri au contribuit in ultimul timp la luminarea istorieieconomice i financiare a Bizantului"1°. Dar cea mai patrunzatoare judecatä asuprapozitiei lui Gh. I. Brätianu in evolutia studiilor bizantine a venit din partea luiVitalien Laurent. Istoria economica i sociald a Imperiului bizantin, observasavantul francez, a fost prea mult studiatd in functie de relatiile Orientului cuEuropa Occidentald, relatii create de cruciade si de implantarea principatelor latinein Orient. Ultima decadd a cunoscut, in sfarsit, o reactie salutara contra acesteitendinte minimalizatoare, cercetand ceea ce aceasta economie a fost prin ea insäsi

ceea ce aduce ea original la cunoasterea lumii medievale. Dl. Brätianu a oferitacestui nou curent de idei larga sa contributie. Mai mult, el se prezintä ca simbolulinsusi al acestei necesare uniuni care trebuie sä apropie vechea si noua sward, atatprin competenta sa in domeniul propriu-zis bizantin, cat si prin cercetärile asupracomertului republicilor italiene".

9 R.H.S.E.E.", t. XVI, 1939, p. 175.i° Annales de l'Institut Kondakov", Belgrad, t. XI, 1940, p. 266.II Echos d'Orient", t. 38, 1939, p. 480-481.

.yi

www.dacoromanica.ro

20 Ste lian Brezeanu 8

La capatul unui deceniu de cercetare, inaugurat de Actes de notaires §iRecherches sur le commerce genois i incheiat cu Etudes byzantines, Brätianuaparea drept una dintre cele mai reprezentative personalitäti ale generatiei tinere decercetatori in istoria bizantina §i europeand.

Mai intai, prin efortul de a regandi liniile de forta ale evolutiei istorieimedievale europene, ajungand la o adevarata rasturnare a perspectivelor ei. Esteceea ce se contureaza deja in amintitul studiu asupra rolului aurului in sciziunealumii romane §i a credrii celor cloud Europe" §i se cristalizeaza in proiectulelabordrii unei noi sinteze de istorie europeand a Veacului de Mijloc, lansat in 1938§i care urma sä se bucure de colaborarea unora dintre cei mai reputati medievi§ti aitimpului. De prea multä vreme, scria Brätianu in bro§ura Une nouvelle histoire del'Europe au Moyen Age (1938) in care i§i lansa proiectul, istoria evului mediu afost vazutd numai de la Roma, Aachen sau Paris. Au fost aduse unele corective,privind-o din unghiul Venetiei sau din Palermo. Aici, va trebui sa o privim dinConstantinopol, mai intai, dar tot atat de bine din Antiochia §i din Alexandria sau,mai tarziu, din Kiev ori chiar din Sarai, fard a neglija din acest punct de vederelinia de aparare a crqtinatätii in zorile timpurilor moderne, ce se sprijinea peCracovia, Suceava sau Budapesta"12. Privita din Bucure§ti, Var§ovia ori Moscova,istoria continentului nostru nu era identica, in viziunea lui Brätianu, cu cea scrisa laParis, Londra sau Roma. Cercetärile sale de pand atunci, dar §i mutatiile survenitepe harta Europei la sfar§itul primului razboi mondial, i-au impus o reconsiderare avechii conceptii istorice, ce facea din Occident sediul civilizatiei §i centrul istorieieuropene §i universale. Prin urmare, in proiectata sintezd europeand, care, dinpacate, a rämas la stadiul unui proiect datorita vicisitudinilor anilor ce au urmat, incele opt secole ce separd domnia lui Diocletian de inceputurile mi§cdrii cruciatecentrul de greutate al istoriei europene se deplaseaza spre Orient, care exercitä ohegemonie economica, dar §i una culturald §i artistica, accentuatä Inca deimplantarea Islamului in Mediterana in secolele VII-VIII. Cruciadele §i

expansiunea comerciald a republicilor italiene aduc revan§a Occidentului asupraOrientului bizantin §i o rasturnare a raportului dintre cele cloud Europe",eveniment ale cdrui consecinte s-au prelungit pand azi in lumea europeand.

In al doilea rand, Brätianu s-a impus in lumea §tiintitica a vremii prinmetoda sa. Istoricii varstnici au evidentiat la el spiritul critic, calitate indispensabildoricarui istoric autentic, stapanirea suveranä a surselor §i a literaturii despecialitate, ce a facut ca lucrarile lui sä parä ca epuizeazà subiectul, diversitatea §iamploarea teritoriilor din care i§i extragea materia, teritorii ce acopereau spatiivaste din Europa §i Asia. Pentru cei mai tineri, el aducea in studiile sale un aerproaspät prin noutatea directiei de cercetare, in care problematica abordatd,esentialmente social-economica, nu era seaca §i arida, ci desprinsa din viatasocietatii vremii sale. Prin aceasta refuza conditia simplului anticar, alcolectionarului de fapte ale trecutului, pentru a deveni un om al cetatii. Din acest

12 Gh. I. Brätianu, Une nouvelle histoire de l'Europe au Moyen Age, Bucarest, 1938, p. 8.

www.dacoromanica.ro


fapt decurg alte cloud trasäturi ale studiilor sale. Pe de o parte, in cercetärile sale, incare efortul de imaginatie domina investigatia eruditä traditionala, istoricul facetotdeauna apel la experientele altor §tiinte ale omului. Pe de alta parte, el situacercetarea, indiferent de tema abordatd, in cultura vie a timpului, ceea ce dadeaautenticitate actului creatiei i facea din om suprema sa valoare.

Dar mai este o altä träsatura a cercetärilor lui Brätianu, surprinsä decontemporani. Este vorba de aspiratia savantului de a dep4i analiza seacd adocumentului §i de a situa faptele intr-un context mai larg, in care cercetätorul, caparte a unui mediu social §i politic dat, aduce cu sine experientele personale deviata, un anume mod de a simti §i gandi. Este ceea ce istoricul roman descoperea inviziunea din ultimele scrieri istorice ale lui lorga i care &Muse loc unor aprigecontestari in istoriografia romaneascd, venite din partea unor reprezentanti ai Noii§coli critice". Ramane tot4 un factor esential, constata Bratianu, ce reprezintä,orice s-ar zice, o problema fundamentald in cercetarea *i in scrierea istoriei: in cemasura trebuie tinut seama, pe langa documentele pe care se sprijind orice lucrareserioasd, pe langa relatiunile mai vechi sau mai noi ale evenimentelor, de aceastäexperienta a vietii reale, care aduce istoriei intelesul ei mai adanc, acela ce lipse§teadesea in§irärii cat de con§tiincioase a faptelor, §i criticii cat mai migaloase aizvoarelor. Este intrebarea veche §i totu§i noua dacd istoricul care 4imargine§te orizontul la peretii bibliotecii §i la dosarele arhivelor nu riscd sd ridice oconstructie artificiald, mai departata de realitatea ce a voit sa o infati§eze, dee&dacd ar fi privit-o intr-o desfa§urare dinamica, ce nu o poate intelege deck cel carea trait-o"1 . Numai astfel putem intelege mai bine rolul experientei dobandite deBratianu in anii crizei economice §i financiare mondiale din anii 1929-1933 ininvestigarea importantei aurului in declinul §i in diviziunea lumii romane lasfaritul antichitatii, ori cel al cunoa§terii etatismului promovat de regimul totalitaral lui Stalin in Rusia Sovietied in cercetarea politicii economice a Noii Rome a luiConstantin cel Mare.

Prin conceptia sa istoricd, Gh. I. Bratianu se situa in avangarda studiiloristorice interbelice i se apropia de reprezentantii Scolii Analelor", in primul randde Marc Bloch. II apropia de acesta, dincolo de raporturile personale dintre cei doi,aceea§i nevoie organica de a pune noi intrebari trecutului, nascute din climatulsocial, politic §i intelectual din primele decenii ale secolului al XX-lea, acela§ispirit de innoire a studiilor istorice printr-un dialog permanent cu alte tiinteumane, aceea§i nazuinta ca istoria, disciplina cea mai umand dintre toate" (N.Iorga), sali propuna ca tel regäsirea omului, a fiintei umane vii, reale, cusentimentele §i aspiratiile ei. Istoria pornea de la prezent in investigarea trecutului,pentru ali proiecta concluziile asupra prezentului.

Ajun§i in acest punct, sa ridicam o ultimä chestiune: care este locul lui Gh. I.Bratianu intre bizantini§tii generatiei sale? De Fr. Dolger i G. Ostrogorski, pentrua numi pe cei mai de seama reprezentanti ai generatiei sale, il apropie preocupareade a largi teritoriile studiilor bizantine cultivate de generatia fondatorilor §i de ainnoi permanent problematica lor. Dacd cei doi au abordat, cu deosebire, institutiile

13 Idem, N. lorga. Trei Conferinte, Bucure*ti, 1944, p. 15-16.

www.dacoromanica.ro

22 Ste lian Brezeanu 10

administrative §i financiare, structurile rurale ori ideile politice, savantul roman s-aaplecat asupra vietii municipale §i a functiei comertului in viata societatii bizantine,dar §i asupra raporturilor economice dintre Bizant §i Occident. Nu rnai putinevidente sunt insa diferentele dintre istoricul roman i colegii lui de generatie dincampul bizantinisticii. Ele decurg din formatia intelectuala mult rnai cornplexa a luiBrätianu, gratie studiilor sale juridice, a influentelor venite din partea lui F. Lot,Ch. Diehl §i N. Iorga, a cercetarilor lui din arhivele italiene, care au facut din el unfin cunoscator al raporturilor dintre Bizant §i Occident, §i, nu in ultirnul rand, aimplicärii lui nemijlocite in viata politica a societatii romfineti i europeneinterbelice. De aici, fidelitatea neabatutd a lui Do lger §i Ostrogorski fat-a de lectia§colii critice, prin permanentul contact cu documentul, ce contrasteazd cu metodamult mai supla a lui Brdtianu, la care, fard a trada documentul, efortul de reflectiedomind investigatia eruditä. Oricare ar fi subiectul abordat, Brätianu scrie o operareflexiva, plind de substanta, näscutd din solida culturd generala a savantului i dinexperienta sa politicA. In studiile de istorie bizantina, ca i in cercetärile de istorienationala §i europeand, Gh. I. Brätianu nu pierde ocazia de a pune puternicaarnprentä a personalitätii proprii in raport cu istoricii generatiei sale.

GHEORGHE I. BRATIANU ET LES ETUDES BYZANTINES

Resume

Gheorghe I. Bratianu fit ses etudes a Paris, oU il suivit les cours de Sorbonneet de l'Ecole des Chartes tenus par des savants éminents, tels que Ferdinand Lot etCharles Diehl. En 1929 il prit son doctorat a Sorbonne avec la these Recherchessur le commerce genois dans la mer Noire au )(me siecle. Auparavant, en 1927, ilavait publié Actes des notaires genois de Pera et Caffa de la fin du treizienze siecle(1281-1290). Ces ouvrages finirent par l'imposer dans le monde des lettrés. Ladecade byzantine de sa carrière scientifique comprend les ouvrages : Recherchessur Vicina et Cetatea Alba' (Cluj, 1935); Privileges et franchises municipales dansl'Enzpire byzantin (Paris-Bucarest, 1936); Etudes byzantines d'histoire economiqueet sociale (Paris, 1938) et La fin du monde antique et le triomphe de l'Orient(Congres international des sciences historiques, tenu a Zurich en 1938). Apres laguerre, ii publia en 1948 l'étude Les assemblees d'Etats en Europe Orientale auMoyen Age et l'influence du regime byzantin.

Les recherches de l'historien rournain dans le domaine de l'histoirebyzantine et médievale européenne furent dorninées par deux points d'intéretmajeurs. Tout d'abord, celui de mettre en lumière le role du facteur social-économique dans l'évolution des rapports entre l'Occident et l'Orient et dansl'histoire byzantine. Le second, tout a fait révolutionnaire a l'époque, renversait laperspective traditionnelle sur les relations Byzance-Occident. Par sa conceptionhistorique, Gheorghe I. Bratianu se trouva place dans l'avant-garde des etudeshistoriques de l'entre-deux-guerres, tandis que les méthodes qu'il employa lerapprocherent de l'école Annales".

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE BRATIANU $1 NOUA ISTORIE

VIOLETA BARBU

De la moartea marelui savant, fiecare generatie s-a raportat diferit lamo§tenirea lui. Exista venerabila generatie care a avut privilegiul sa-1 cunoasca sausd-1 aibd ca profesor. Exista, apoi, generatia mai tanard, la fel de norocoasä, care iipoate citi dosarul in care sunt inchise patimile §i moartea. In anii '80, amintirea luiBrdtianu pastrata in acordurile de o grava sobrietate ale requiemului compus deVitalien Laurent in prefata editiei princeps a cartii La mer Noire des invasions a laconquete ottomane eclipsa lectia majord a operei sale de istoric. Pentru cei putinidispu§i sä reflecteze cu seriozitate la conditia istoricului in vrernuri de restri§te,alegerile care au precedat moartea istoricului purtau in ele, paradoxal, mesajul uneivictorii. A urmat apoi recuperarea oficiald, prin care materialismul istoric de tipsoft" incerca sa stabileasca o legatura intre opera savantului §i noua istorie socialda celei de-a treia varste a Scolii de la Annales, receptata mai curfind in latura eimarxistä: Lucian Boia, L'historiographie roumaine et l'Ecole des Annales.Quelques intetférences, in Analele Universitatii Bucure§ti", Istorie, 1979, p. 31-40; Pompiliu Teodor, Noi orientari in istoriografia romand in deceniul trei alsecolului XX, in Studia Universitatis Babe§ Bolyai" 1981, p. 46-62; idem,Gheorghe Bratianu istoricul, in «Anuarul Institutului de istorie §i arheologie A.D. Xenopol"» 1983, p. 233-247; Alexandru Zub, De la istoria criticei la criticism,Bucure§ti, 1985 §i Istorie vi istorici in Romania interbelicei, Ia§i, 1989.

Toate generatiile insa sunt de acord astazi cä prin destinul sau unic, ca §i princonditiile dramatice in care i§i scrisese ultima carte, Gheorghe Brätianu se inrudeacu nume importante ale Noii istorii §i este de ajuns sa privirn mai indeaproapesimilitudinile biografice cu trei dintre acestea, ca sä vedem, in toti, in chip limpedeinscrisä, aceea§i dimensiunea eroica.

Henri Pirenne, marele istoric belgian, profesor §i mentor al lui GheorgheBratianu, deportat in Germania in 1917, redacta in lagarul de prizonieri, fard carti §ifi§e, pe caiete de §colar, sinteza sa fundamentald Histoire de l'Europe, desinvasions au XVI-e siecle, apärutä la ParisBruxelles in 1936; Bratianu II elogiazain acest sens in proiectul sau de Istorie a Europei din 1938.

Marc Bloch, celdlalt fondator, alaturi de Lucien Febvre, al Noii istorii §i alrevistei Annales", a urmarit debutul lui Gheorghe Brdtianu §i i-a salutat cuentuziasm in Annales" primele lucrari. El insu§i a facut alegeri de felul celei aistoricului roman. In 1943 a sfar§it prin a abandona pozitia universitara in carefusese reintegrat dupd epurarea pe criterii rasiste de la Universitatea din Strasbourg§i a decis sa se inroleze in reteaua de franctireuri a Rezistentei. A condus mi§careaunificata de rezistentä din regiunea oraplui sat' natal, Lyon, pand in primävara lui1944, cand a fost arestat de Gestapo §i torturat cu bestialitate. Dupa debarcarea din

Revista istoried", torn XIV, nr. 5 - 6, p. 23 - 29, 2003www.dacoromanica.ro

24 Violeta Barbu 2

Normandia, a fost executat de germani, care goleau inchisorile de prizonieri, pe 16iunie 1944. Inainte de aceasta, la ultima lui intalnire cu Lucien Febvre, raspunseseastfel prietenului sau Care il conjura sa fie prudent: Stiu ce ma a§teapta. Moartea?Nu numai asta. 0 moarte oribila, da. $i ce-i cu asta?" Cartea sa neterminata,capitala pentru metoda istorica, Apologie pour l'histoire ou métier d'historien va fipublicata in 1949 de prietenul sau, Lucien Febvre, dupd manuscrisele salvate defamilie. Gheorghe Bratianu ii inchina o mi§catoare evocare, Un savant i un soldat:Marc Bloch (1886-1944), publicata in Revue Historique du Sud Est Européen" in1946. In acela§i an pregatea o recenzie, ramasa manuscris, la cartea postuma a luiBloch, L'étrange defaite, care aduna discursurile politice ale lui Bloch sub ocupatiagermand.

Fernand Braudel, ofiter francez prizonier intr-un lagar german derepresiune, nemultumindu-se sali sustina camarazii in calitatea sa de spirit rector,impline§te ceva nemaiauzit: redacteaza din memorie, capitol dupa capitol, teza sade doctorat Mediterana fi lumea mediteraneand in vremea lui Filip al 11-lea,monumentala sinteza de peste 1100 de pagini, la care lucrase zece ani. Acela0Lucien Febvre le va primi, capitol dupa capitol, scrise pe caiete de §coala, intr-obaracd, vreme de patru ani, din 1940 pand in 1944.

Dar Gheorghe Bratianu este in totald legitimitate in aceasta familie deistorici de exceptie nu numai prin taria cu care vocatia §i spiritul creator invingorice privatiune, inclusiv moartea. Bratianu apartine acestei generatii care a facutNoua istorie ce ramane, 'Dana astazi, cea mai fecunda i mai inovatoare $coalaistorica europeand, datorita mai ales temelor §i metodelor ce se regasesc in operalui i prin care a dialogat neincetat cu spiritele cu care se inrudea, a carorsensibilitate istorica o imparta§ea.

Mai intai, din nou Henri Pirenne, a carui autoritate europeana se afirma faratagada in primul deceniu de dupa primul razboi mondial i caruia mai tinerii Bloch§i Febvre ii imparta§ese in 1928, la Congresul international de Studii istorice de laBruxelles, proiectul lor de a crea o revista: Anna les d'Histoire Economique etSociale", devenita ulterior Anna les Economies, Sociétés, Civilisations". DesprePirenne, Lucien Fevre scria ca este cel mai complet §i mai bogat in daruri diverse,dar echilibrate, dintre istoricii medievi§ti i moderni§ti de limba franceza". Erauanii in care Bratianu se forma la Paris, deprinzand la Ecole des Chartes obipuintapreciziei i gustul elegantei", cum avea sa scrie despre el Vita lien Laurent. Dar,mai presus poate de aceasta, 4i insu§ea §tiinta specified Noii istorii de a utiliza, cumetoda critica, toate tipurile de documente, toate tipurile de date", cum obi§nuiasa spuna Marc Bloch sau cum scria in stilul sau incofundabil Lucien Febvre, §tiintade a face mierea istoriei din toate documentele, fara excludere, fiindca ele suntpolenul ei milenar". Toate cartile mari ale lui Gheorghe Bratianu i mai alesMarea Neagrá marturisese aceasta tiinta de a apela la marturii istorice dintre celemai diverse: documente de arhiva din cele mai diferite, surse narative, sursejuridice, monete, toponime, antroponime, elemente de civilizatie materiala etc. Cucat cercetarea atingea straturi mai profunde, cu atat mai putin ii era ingaduit sa

www.dacoromanica.ro


spere cd va primi raze de lumina dintr-un singur tip de surse. De aceea, experientade arhivä a primilor ani, incununatä cu cele cloud teze de doctorat: editia dedocumente Actes des notaires génois de Péra et Caffa de la fin du XIII-e siecle1281-1299, Bucurqti, 1927 §i cu prima sinteza Recherches sur le commercegénois dans la mer Noire au X111-e siecle, Paris, 1929, este expresia desavar§itä aceea ce Marc Bloch numea tehnici de eruditie" care constau in capacitatea de aciti §i de a interpreta critic un document medieval, de a interpreta corect toponimelecare sunt §i ele fapte de limba, de a data Mra grq vestigii ale habitatului istoric, dea merge pe urmele uneori nevazute ale drumurilor comerciale, ale culturilor agrare.Consecinta fireasca a acestui tip de demers, interdisciplinaritatea era, se intelege dela sine, metoda predilectd a lui Gheorghe Bratianu, singura capabila sa asigureistoriei caracterul ei de §tiinta generala", potrivit definitiei lui Febvre, de §tiinta aomului, in toate formele sale de manifestare. Nu e de prisos sa amintim caprofesorul de atunci la Universitatea Mihaileana din Ia§i intemeiase in cadrulacestei institutii i in colaborare cu Librairie oreintaliste Paul Geuthner de la Pariso colectie intitulata. Studii de istorie generala in care au apärut, de altfel, o partedin lucrarile sale.

In 1938 apareau la Paris Etudes byzantines d'histoire économique et sociale,dedicata de autorul lor memoriei lui Henri Pirenne, omagiu mentorului carescrisese in 1927 o istorie economica i sociala a ora§elor medievale, Les villes dumoyen lige, essai économique et sociale, aparutd la Bruxelles. Sintagma, ce avea säapard pe frontispiciul revistei Anna les", la fondarea in 1929, ii era de bund seamadraga lui Gheorghe Bratianu. Pozitia sa era de altfel diferita de cea impart4itä deconfratii sail straini, ru§i sau germani: Do lger, Ostrogorski, StadtmUller sauVasiliev. El venea dintr-o altä §coald istoriografica, in numele careia se sirnteaindreptätit sa opereze o cercetare din interior, nu in functie de raportarea laOccident sau la Orientul latin, ci prin ceea ce istoria economica §i sociald aBizantului aducea in chip special la cunoa§terea lumii medievale. Continuitatea §iremodelarea structurilor par sa fie elementele esentiale ale cartii, ce nu se dore§te osinteza, ci o coborare stratigrafica in cateva fenomene esentiale pentru Bratianu alelumii bizantine: etatismul economic §i fiscal, circulatia monetard, aprovizionareacu grau. Polemica cu maestrul sdu, Henri Pirenne, explicit prezentä in carte, faceparte din raportul special pe care Brätianu 1-a intretinut cu marele savant. Eaincepuse deja din 1934 and in revista Istros" aparuse articolul istoricului romanLa distribution de l'or et les raisons économiques de la division de l'Empireromain, prezentat §i la Congresul de Stiinte istorice de la Zurich. Sustinuta deHenri Gregoire pentru inovatia de metoda §i incurajat chiar de Pirenne, cum odovedqte corespondenta lor, teza lui Bratianu potrivit careia ruptura dintre Orient§i Occident nu a fost provocatä de invazia musulmand, adevärat cataclism cosmic"curn o numea Pirenne in studiul sau Mahomet et C'harlemagne, apärut in 1922 inRevue belge de Philologie et d'Histoire", ci de capacitatea Orientului de a atragepe piata sa o mare cantitate de masä monetara in aur. Cu toata aceasta polemica,cloud sugestii majore erau prezente in opera lui Pirenne, iar Bratianu a rners pe

www.dacoromanica.ro

26 Violeta Barbi' 4

urmele lor: rolul civilizatiei mediteraneene la sfar§itul imperiului roman, ca spatiude schimb §i de mediere, concept aplicat in Marea Neagrei ca placd turnanta §i onoud viziune asupra Europei, careia Pirenne Ii dedicase marea sa sinteza din 1936,Histoire de l'Europe, des invasions au XVI-e siecle. In ea se gäse§te origineaproiectului elaborat de Gheorghe Brätianu in 1938, Une nouvelle histoire del'Europe au Moyen Age. In ce masurd era noua, o marturise§te Bratianu insu§i: inviziunea sa, Europa nu putea fi redusa la Occidentul latin, a§a cum o facusePirenne. Cu colaborarea unor nume ilustre, ca Henri Gregoire sau ArnaldoMoimigliano, Bratianu preconiza o istorie a Europei in care Orientul sa se &easedintegrat cu toatã valoarea pe care o merita, in calitate de creuzet al civilizatiilor,focar al marilor curente religioase §i politice". 0 Europa cu doi plämani, am spuneastäzi, in momentul istoric al reunificarii ei. $antierul trebuia sa fie, a§a cum orecomanda Lucien Febvre in cartea sa Combats pour l'histoire, rodul unui efortcolectiv, nu intreprinderea unui singur om, cum dorea Nicolae Iorga in planurilesale de Istorie a umanitalii. In acest proiect ambitios Brätianu i§i rezervase pentrusine volumul al III-lea, Organizarea economicei, impartit in patru parti,reprezentfind tot atâtea teme ale Noii istorii: pämântul §i regimul proprietatii,me§te§ugurile, comertul §i circulatia bogatiilor §i, in sfar§it, regimul social.

Printr-o fericita coincide*, debutul lui Bratianu in istorigrafia europeanda coincis cu aparitia revistei Annales" in 1929. Noua istorie si-I revendica,promptä, pe istoricul roman prin pana lui Marc Bloch, care in chip sistematiclaudativ a recenzat in prestigioasa revistä Annales" lucrdrile de inceput aletandrului Brätianu culegerea de documente genoveze ale notarilor de la CaffaPera in secolul al XIII-lea §i cercetarile asupra comertului genovez in MareaNeagra in aceea§i epoca. Succesul fulminant al acestui debut, masurat in cele peste25 de recenzii la fiecare dintre aceste cãrti, apärute in cele mai prestigioase revisteeuropene §i americane de la Byzantion" la American Historical Review", anuntaun talent neobi§nuit. Practic, in peisajul periodicelor vremii, mult mai restrans §imai exclusivist deck cel de astazi, toate autoritätile §flintifice care contau, dindiverse §coli §i orientari, reactionaserd pozitiv. Printre ele, cloud reviste ale Noiiistorii: Annales" §i Viertejahrschrift fur Sozial und Wirtschaftsgeschichte" careaparea la Stuttgart. Marc Bloch nu 1-a pierdut din ochi pe Brätianu nici mai tarziu;cu aceea§i generozitate lipsita cu totul de complezentä, marele istoric francez asalutat pe rand Recherches sur Vicina et Cetatea Albd, Cluj, 1935 §i Privileges etfranchises municipales dans l'Empire byzantin, Bucure§ti, 1936. Marc Bloch afost, alaturi de bizantinistul Henri Gregoire, cititorul cel mai consecvent §i maicritic al lui Brätianu, chiar §i atunci cand ecourile operei sale deveniserd maipalide. In 1933, paginile revistei Annales" gazduiesc pentru prima data un numede roman: Gheorghe Bratianu, Servage de la glebe et régime fiscal. Essai d'histoirecomparée rouinaine, slave et byzantine. Aveau sa treaca mai bine de 60 de ani pandand un alt istoric roman sa' reu§easca aceasta performanta. In tema §i abordareaacestui studiu, influenta lui Bloch era evidenta. Servajul era una din temele salepredilecte, subsumate la ceea ce Bloch obi§nuia sa numeasca istoria rurala", dar

§i

§i

si

www.dacoromanica.ro

5 Gheorghe Bratianu -r7

unul din aspectele sociale fundamentale reluate in cartea clasica La societe feodale(Armand Colin, 1939), precum i in alte studii ca de pilda Serf de la glebe. Histoired'une expression toute faite (Revue Historique", 1921), Les Colliberti, étude surla fornzation de la classe servile (Revue Historique", 1928), Roi et serfs (Paris,1920), La lutte pour l'individualisme agraire dans la France du XVIII-e siecle(Annales d'histoire économique et sociale", 1930). Modelul de analizd faurit deBrätianu se baza pe constrangerile de tip fiscal §i pe ceea ce el numea tendinteleetatiste" ale regimurilor din zona räsariteand. Prin aplicarea perspectiveicomparative in care, pe urmele lui Henri Pirenne, Marc Bloch credea cu tärie,Brätianu deprovincializa o problematicd dintre cele mai specifice Vechiului Regimromanesc, lansAnd-o intr-un context european. Dar comparatia nu este numai uninstrument de raportare spatiala, ci §i diacronica. Salturile in timp sunt uneoriametitoare pentru cine cite§te studiul asupra servajului sau studiul despreaprovizionarea Constantinopolului §i comertul cu grau in epoca bizantina. §i

otomand (Etude sur approvisionnement de Constantinople et le monopole du blél'époque byzantine, in Etudes byzantines d'histoire économique et sociale, p. 127-182). In primul, printr-o mi§care aproape telescopica, Brätianu wazd aldturistructuri ale colonatului roman, ale celui bizantin §i, mai apoi, la o diferentä de 12secole, servajul din epoca moderna. Analogia e i mai spectaculoasa in cel de-aldoilea studiu: o definitie scoasä dintr-un raport intocmit pe seama controluluiaproviziondrii populatiei civile in regiunea pariziand in timpul primului rdzboimondial raspunde, in ochii lui Gheorghe Brätianu, intr-o manierd cat se poate deprecisa, modelului adoptat la Constantinopol de catre administratia bizantina'otomand. 0 astfel de metodd scoate din discutie mitul cuplului cauzd-efect, vdzutca o inlantuire reperabild cronologic pe o perioadd Iiingà, conditionata deidentificarea strica a verigilor unui sistem. Rationamentul istoric privilegiaza aiciintelegerea, nu judecata, conjuncturile care creeazd structuri similare, nu mituloriginilor, undele unor fenomene care traverseaza durata lunga, ajungand pand inprezentul care vorbqte istoricului in acela§i fel ca §i trecutul. lata tot atatea lectiide metodd ale Noii istorii, unele dintre ele postulate de Marc Bloch, dupa aparitiastudiilor lui Bratianu.

In sfarit, Fernand Braude!, nume cu care Brätianu a fost asociat cel mai des§i despre care s-a scris cel mai mult. Cronologia celor doua opere, terminate inacela§i timp, de§i publicate la intervale diferite (La Méditerrannée et le mondeméditerranéen a l'époque de Philippe II, Armand Colin, 1949; La mer Noire desorigines a la compete ottomane, Mtinchen, 1969) arata o munca independenta;printr-o ironie a sortii, chiar traducerile romane§ti, din 1985 (Braudel) i 1988(Brätianu), II avantajeazd pe savantul francez. Arnanunte neesentiale; multe lucrurile unesc i le despart altele, dar arnandoud formeazd o complementaritate care adevenit deja clasica.

Le unesc mai intai conceptele de geografie umana §i cel de geoistorie:capitol I al cartii lui Bratianu, prima parte a cartii lui Braudel, insumand circa 300de pagini; subcapitol intitulat similar Problema istmurilor (Legea istinurilor la

a

si

www.dacoromanica.ro

28 Violeta Barbu 6

Bratianu). Pentru geografia umand, mentorul comun al celor doi, Lucien Febvre,dusese aprigi lupte. Le regasim oglindite in volumul postum, ingrijit in 1962 deFernand Braudel, Pour une histoire a part entiere. Noutatea interdisciplinaritatiiconstä intr-o manierd de abordare diferitä a spatiului fizic §i uman, care semodeleazd reciproc, intr-o unitate care nu poate fi ruptd. Pand astäzi, Franta estesingura tall care promoveaza o astfel de directie de cercetare, i-a creat institutii,congrese §i catedre speciale. Cat despre Brätianu, sub presiunea evenimentelorpolitice, in 1941 publica in volumul Geopolitica fi geoistoria studiul Geopolitica,factor educativ fi national.

Le unesc aceea§i idee, de a face dintr-un spatiu, o mare, un personaj al uneisinteze. Personaj captivant, insidios, care se insinueazd in viata oamenilor, face sase nascd civilizatii, le pune in contact, le desparte, le ofera tarmul ca sä se awze §iapa ca sa comunice sau ca sa se infrunte. Le unesc conceptele de schimb §i despatiu de comunicare intre civilizatii, inchiderea §i deschiderea, destinele colectiveale popoarelor riverane, scara continentald a analizei; in posteritatea lui Braudel i

a lui Brdtianu au fost create in vremurile moderne organizatii politice ale tarilorriverane celor cloud marl, ca o recunoa§tere a insemnatatii a ceea ce monografiilecelor doi savanti aduseserd in mod explicit in con§tiinta contemporanilor: destinulcomun al popoarelor legate de mare.

Le despart o viziune §i o utilizare diferita a conceptului de duratä lunga,despre care Braudel va scrie articole programatice; cartea lui Brätianu imbratiwazao plaja de timp care pleacd din preistorie 'Ana la sfar§itul secolului al XV-lea.Braudel ramane fixat in limitele secolului al XVI-lea, inceputul modernitatiieuropene. In cartea sa, intr-un singur capitol, economia este proiectata in spatiulcare o genereaza, o conditioneaza; pentru Bratianu, economia, coloniile genoveze§i venetiene §i conexiunilelor sunt o permanentä a intregii carti §i mai ales a partilora III-a i a IV-a; credinta lui era cd o anume configurare a spatiului nu este unfactor atat de determinant cat cel politic. Inchiderea Märii Negre este vaszutd in chipdiferit de cei doi savanti; dacas analiza lui Bratianu privilegia monopolul militar i

politic al otomanilor, Braudel se incredinta factorilor economici: biruintadrumurilor pe uscat asupra celor maritime.

Ca ambele carti au marcat o epocd, este incontestabil. Mai mult de atat, eleau avut §i o posteritate institutionala. In 1975, prin transformarea Sectiunii a VI-ade la Ecole Pratique de Hautes Etudes, condusa de Fernand Braude!, in Ecole deHautes Etudes en Sciences Sociale, se crea un awzamant a carui principald misiuneavea sa fie coordonarea, sustinerea i predarea cercetärii stiintelor sociale, intrecare si istoria. La Bucure§ti dupd 1990 o noud directie de cercetare, concretizata inprogramul Marea Neagrei promovat la Institutul de istorie Nicolae lorga" de catreSerban Papacostea, ducea mai departe mo§tenirea celui care fusese, dupa moartealui Nicoale lorga, director al institutului. 0 revistä internationala, Il Mar Nero.Annali di archeologia e storia", fondatä in 1994 de Serban Papacostea §i PetreAlexandrescu, oferd un cadru de difuzare cercetätorilor interesati de aceasta

www.dacoromanica.ro


problematica §i nu intamplator cel dintai articol al numärului de debut era dedicatde Michel Ballard, in omagiu, lui Gheorghe Brätianu, istoric al Marii Negre.

0 ultima directie prin care Bratianu se apropie de noua istorie sociald estecea constitutionald, ilustrata tot printr-o carte posturna, Sfatul domnesc 0 adunareastarilor in principatele romcine, Bucure§ti, 1995, construitä in timp pe scheletulcursurilor despre adundrile de stall in Occidentul Europei i in tarile romane tinutela Universitatea din Bucure§ti. Mari teme cum ar fi regimul politic, legitimitatea,reprezentativitatea sunt abordate pentru prima data in spatiul romanesc dinperspectiva unei arheologii constitutionale, care statuse, in Franta, la temelia cartiiunui alt reprezentant al istoriei sociale, Emile Coornaert, Les corporations enFrance avant 1789 (Gallimard, 1940).

Firqte, Gheorghe Bratianu apartine in egala masurd Noii istorii europene,cat §i istoriografiei romane§ti. A incercat sd faca, concomitent, cloud profesii, pecare Max Weber, in 1922, le considera incompatibile: Politik als Beruf undWissenschaft als Beruf. In preajma mortii s-a intors totu§i la istorie §i cartea satestament este o mare carte europeand. Cu ea cercul destinului sau de istoric seinchide perfect, iar mesajul este cat se poate de limpede. Mai convingator de atat,nici un istoric roman nu a putut fi.

GHEORGHE BRATIANU ET LA NOUVELLE HISTOIRE

L' étude porte sur la mise en valeur des liens entre l'oeuvre de GheorgheBratianu et la Nouvelle Histoire, fondée en France dans les années trente du sièclepassé, autour de la revue Anna les. Des son debut, en 1927, la reception de l' oeuvrede Brätianu par la revue Anna les fut fres favorable, de sorte que l'historien fut lepremier roumain invite en 1933 a publier dans les pages de cette prestigieuse revueinternationale. La premiere partie de l'analyse repose sur les rapports personnels etl'analogie de destin entre Bratianu et les historiens fondateurs de la NouvelleHistoire: Henri Pirenne, Marc Bloch et Fernand Braudel. On &gage, ensuite,l'influence des themes et méthodes de la Nouvelle Histoire ouverte a histoiresociale, qu'on peut retrouver dans l'oeuvre de l'historien roumain, surtout dans lespremiers recueils de documents et dans les travaux portant sur l'histoire byzantine(Etudes byzantines d'histoire économique et sociale et La nzer Noire). Les liens&rolls et soutenus avec la Nouvelle Histoire ont profondément marqué la vision surl'histoire de Gheorghe Brätianu, en lui assurant la dimension européenne.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE BRATIANU. ACTIVITATEA POLITICA

IOAN SCURTU

inceputurile activitàf ii politice. Debutul lui Gheorghe Bratianu in viatapolitica s-a inregistrat relativ tarziu i ezitant. Doud sunt motivele esentiale: prirnuleste legat de preocuparea pentru realizarea unei cariere profesionale. El nu a doritsa fie, i nu a fost, un om politic de profesie; de aceea, dupd absolvirea Universitatiidin Ia§i si-a completat studiile la Paris, obtinand licenta la Sorbona, apoi s-a inscrisla doctorat, pe care 1-a sustinut la Universitatea din Cernauti; in 1923 a devenitprofesor la Universitatea din capitala Moldovei. Al doilea motiv al intrarii saleezitante in viata politica s-a datorat atitudinii tatälui sau, Ion I.C. Bratianu,pre§edintele Partidului National-Liberal. Acesta vazuse in fiul sau un viitor mareistoric, fapt confirmat i de N. Iorga, care i-a publicat prima lucrare; pe de altäparte, Ion 1.C. Brätianu aprecia cã fiul sau avea o fire sensibila §i o prea mareonestitate, calitati care se puteau transforma in defecte atunci cand se implica inpolitica, unde se cerea rezistenta, capacitate de a primi lovituri dintre cele mainedrepte i, nu o data, renuntarea la principii pentru a face fata unor conjuncturi demoment. Intr-o scrisoare din 2 mai 1919, Ion I.C. Brdtianu i se adresa fiului sau:"Nu te läsa de Istorie [...] rnai bine e sa scrii deck sä faci istorie"'. Prin 1920, IonI.C. Bratianu a avut o discutie cu Alexandru Lapedatu despre un studiu publicat deGheorghe Brätianu in "Revista Istorica", prilej cu care fruntapl ardeleanexprimat "ternerea ca politica il va prinde in mrejele ei [pe tandrul George],rapindu-1 istoriografiei". Raspunsul pre§edintelui Partidului National-Liberal a fost:"Cat voi trai eu, nu-I voi läsa. Dupd aceea nu -tiu ce va fi"2.

Cu tot respectul pe care il purta tatälui sau, Gheorghe Bratianu nu i-a urmatsfatul. Tanarul istoric aprecia Ca Bratienii erau prea legati de politica pentru ca el saramand in afara acesteia. Era convins cä membrii acestei familii aveau o misiuneistorica de indeplinit, de la care el nu avea dreptul sa se sustraga. Bunicul sau, IonC. Brätianu, faurise Romania moderna i independenta, tatal sal, Ion I.C. Brätianu,realizase Romania Mare, iar el avea datoria sa contribuie la consolidarea §iapararea acesteia.

In consecintd, la 11 decembrie 1926 s-a inscris in organizatia PartiduluiNational-Liberal din Ia5i3. Cu cateva luni in urma, in mai 1926, incetase din viataGheorghe Marzescu, prqedintele acestei organizatii, iar Gheorghe Bratianu eraprivit ca "succesorul de drept" in aceastä functie. Pre§edintele partidului, Ion I.C.Brätianu, nu a agreat ideea, dar fiul sat., a candidat in alegerile parlamentare diniulie 1927, find ales deputat.

Gheorghe I. Brätianu, Acfiunea politica qi militara a Romaniei in 1919 in lwnina corespondenfeidiplomatice a lui Ion I.C.Bratianu, ed. $erban Papacostea, Bucuresti, 2001, p. 58.

2 Apud I. Ciuperck Gheorghe I. Bratianu ,yi succesiunea uriacuIui. Repere, in CotOtente istoriograficeromaneqti europene. Gheorghe I. Bratianu, coord. Victor Spinei, Iasi, 1988, p. 224-225.

3 "Miscarea", 14 decembrie 1926.

Revista istoricd", torn XIV, nr. 5 6, p. 31 50, 2003

ci

si-a

www.dacoromanica.ro

32 . Ioan Scurtu 2

La 12 octombrie 1927, parlamentarii liberali de lai au propus desemnarealui Gheorghe Bratianu in functia de prewdinte al organizatiei; in acel moment el seafla la Paris, astfel cd nu a participat la respectiva §edinta4. Alegerea intr-o asemeneafunctie la numai un an dupd inscrierea in partid era un fapt inedit in istoria PartiduluiNational-Liberal, unde ascensiunea se realiza dupd anumite criterii, cel mai importantfiind contributia adusä la realizarea obiectivelor programatice stabilite. Era evident cdnu contributia sa la activitatea organizatiei determinase aceasta aceasta decizie, cifaptul cä apartinea familiei Bratianu. Hotararea organizatiei Ia§i a fost dezavuatä de IonI.C. Bratianu, care a refuzat sä o accepte5.

Dupa moartea lui Ion I.C. Brätianu, la 24 noiembrie 1927, in functia depre§edinte al Partidului National-Liberal a urmat Vintild Bratianu. La 4 decembrie1927, Congresul filialei din I4 a propus desemnarea lui Gheorghe Brätianu infunctia de pre§edinte al organizatiei, iar Vintild Brätianu a validat aceastä alegere6.In calitate de prqedinte al celei mai mari organizatii din Moldova, GheorgheBratianu a devenit membru al Comitetului Executiv al Partidului National-Liberal.

Pentru cei mai multi liberali pre§edintia lui Vintild Brätianu era o solutieprovizorie, impusä de disparitia intempestivä a liderului sdu istoric. Vintild era unom muncitor, corect, exigent cu sine, dar nu avea calitdtile impuse unui §ef de partid.Era prea cantonat in problemele economice §i, mai ales, financiare, neavând o largaviziune asupra tuturor problemelor cu care se confrunta România; era prea rigid inrelatiile cu oamenii, inclusiv cu colaboratorii sdi cei mai apropiati, pe care ii suspectacd nu ar fi fost suficient de devotati §i muncitori; nu avea maleabilitatea i diplomatianecesare unui conducdtor de partid. Vintild Brätianu era secondat de I.G. Duca, pecare Ion I.C. Brkianu il pregatise pentru a-i urma la pre§edintia Partidului National-Liberal, dar intr-o perspectiva mai indepärtatä. I.G. Duca era un excelent orator, unfoarte bun organizator, dar nu era integrat marii finante liberale, care domina viataeconomicd a tarii; de aceea, multi frunta§i nu se impdcau cu *dui cä el ar puteadeveni pre§edintele Partidului National-Liberal. Devotamentul lui total fata deVintild Bratianu li se parea suspect, apreciind cd era expresia unui oportunsifinexcesiv. Ace§tia doreau ca "interimatul" lui Vintild sa dureze cat mai putin, iar I.G.Duca sa fie eliminat de la o succesiune care trebuia mentinuta in cadrul familieiBrätianu. Cei nemultumiti de §efia lui Vintild Brätianu au inceput sä se strand injurul lui Gheorghe Brätianu, alcdtuind gruparea "tinerilor liberali". Treptat,divergentele din Partidul National-Liberal au devenit publice, presa ostild liberalilor(mai ales "Dimineta", "Adevdrul" §i "Dreptatea") urrnärind sä acrediteze ideea caacest partid trecea printr-o gravd criza internd. Repetatele dezmintiri venite din parteaconducerii Partidului National-Liberal nu puteau ascunde realitatea, iar atitudineafatä de actul restauratiei a dus la ruptura de mult anticipatd.

4 Victor Spinei, Gheorghe Breitianu intre vocatia istoriei qi tentatiile vigil politice, in Confluenteistoriografice, p. 264.

5 Partidul National-Liberal, Acte, explicatiuni i precizári asupra cazului Gheorghe Brátianu.Dernascarea impostorului, 14, 1932, p. 31-32.

6 "MiFarea", 30 decembrie 1927.

www.dacoromanica.ro


Gheorghe Breitianu restauratia. Crearea Partidului National-LiberalGheorghe Brátianu. La 4 ianuarie 1926, principele Carol a fost inlaturat de lasuccesiunea tronului prin legile adoptate de majoritatile parlarnentare liberale, careconfirmau hotararea Consiliului de Coroand din 31 decembrie 1925, prezidat deregele Ferdinand. La 4 ianuarie 1926, principele Mihai a fost proclamatmo§tenitorul Coroanei i s-a instituit o Regenta, pentru eventualitatea in care acestaar fi ajuns pe tron inaintea implinirii varstei de 18 ani. Regenta, intratä in functiunela 20 iulie 1927, ca urmare a mortii regelui Ferdinand, s-a dovedit a fi o institutieslabd i fard autoritate. Criza economica declan§ata in 1929 a avut ca efectdeteriorarea situatiei sociale §i politice din Romania. In acest context, unii oameniipolitici apreciau ca situatia putea fi redresatä prin aducerea pe tron a principeluiCarol; ei au lansat lozinca "Sa vind salvatorul!", care a inceput sä c4tige tot maimulti adepti. Vintilä Bratianu se opunea cu indarjire curentului carlist, cerandguvernului national-taranist prezidat de Iuliu Maniu sa apere legile din 4 ianuarie1926 §i sa ia mäsuri impotriva celor care puneau in discutie "problemaconstitutionald".

Profitand de situatia creatd, principele Carol a sosit inopinat in tard, la 6iunie 1930, iar Iuliu Maniu nu nurnai cd a acceptat faptul irnplinit, dar s-a §ideplasat la Palatul Cotroceni, unde a avut discutii cu pretendentul la tron.Pre§edintele Consiliului de Mini5tri i-a propus lui Carol sä intre in Regenta,urmand ca dupd un timp sa fie proclamat suveran. Principe le nu a dat un rdspunslimpede §i a hotarat sa consulte mai multi fruntni politici.

Deoarece era de a§teptat ca Vintilä Brätianu sä nu accepte invitatia de a venila Palatul Cotroceni, Carol 1-a convocat pe Gheorghe Brätianu, aflat la Iai. Acestaa sosit in dimineata zilei de 7 iunie in Bucure§ti, avand mai intai o discutie cuVintilà Brätianu. Profesorul avea sa marturiseascd: "Am avut o convorbire foarteapriga §i am spus unchiului meu cä nu pot refuza o asemenea chemare, cã este ininteresul sau §i al partidului sa vad care este rostul acestei chemari". Vintilà Brätianus-a opus categoric oricarui contact cu Carol, pe care-1 considera un "aventurier", darcum Gheorghe Bratianu a insistat, pre5edintele Partidului National-Liberal a conchis:"Te voi vedea maine i te voi judeca dupd faptele tale°.

Gheorghe Brätianu s-a prezentat la Cotroceni, unde Carol a sustinutnecesitatea ca toate partidele sä se stranga in jurul tronului; de asemenea, el si-aexprimat dorinta de a colabora cu Partidul National-Liberal, sau macar cu tineretuldin acest partid. Carol i-a explicat lui Gheorghe Brätianu ca dacd PNL refuzacolaborarea, suveranul risca sa devina prizonierul Partidului National-Taranesc,aflat la guvernare. In timpul discutiei "tandrul" liberal s-a declarat de acord cuanularea legilor din 4 ianuarie 1926 §i cu urcarea principelui pe tron, exprimandulisperanta ca va putea determina Partidul National-Liberal sa mearga pe faga§ul

7 Partidul National-Liberal fi regele Carol al II-lea. Impresionanta expunere a d-lui profGheorghe I. Brdtianu, in "MiFaree, 20 iunie 1930.

i

www.dacoromanica.ro

34 Ioan Scurtu 4

colabordrii cu noul rege. Dupd audienta, Gheorghe Brdtianu 1-a vizitat din nou peVintilä Bratianu; revoltat de atitudinea nepotului sat', presedintele Partidului National-Liberal a refuzat sa mai discute cu acesta, dandu-I pur i simplu afard din case.

Intrunit in aceeasi zi de 7 iunie, Comitetul Executiv al Partidului National-Liberal a decis sa famand ferm pe linia apardrii actului de la 4 ianuarie 1926. Lapropunerea lui Vintilä Brätianu, Comitetul Executiv a decis excluderea luiGheorghe Bratianu din partid.

A doua zi, 8 iunie, Adunarea Deputatilor i Senatul au votat anularea legilor din4 ianuarie 1926, astfel ca succesiunea revenea fiului prim-nascut al regelui Ferdinand,adica principelui Carol. In cuvantul rostit dupd depunerea jurdmantului, regele Carol alH-lea si-a exprimat hotararea de a strange "intr-un manunchi pe toti cei care au vointa

puterea de a colabora pentru propasirea patriei" si a adresat un apel tuturor romanilor,lard deosebire de opinie politica, sa se stranga in jurul tronului"9.

Conducerea Partidului National-Liberal refuza sa recunoasca actulrestauratiei, fapt ce I-a determinat pe Gheorghe Brätianu sa facd pasul decisiv pearena vietii politice. A declarat Ca "fiul lui Ion I.C. Brätianu nu poate fi exclus dinpartidul de care-1 leaga sangele §i traditia"l° i a convocat Congresul general pentrua analiza situatia creata.. Congresul s-a desfasurat in ziva de 15 iunie in salaFrascatti din Bucuresti. Intre participanti s-au aflat fostul prim-ministru ArthurVaitoianu, fostul ministru C. Banu, juristii Istrate Micescu i Mihai Antonescu,istoricul Constantin C. Giurescu. Delegatii 1-au ales pe Gheorghe Brätianu infunctia de presedinte al Partidului National-Liberal", dupd care au adresat otelegramd publica regelui Carol al II-lea, prin care-i transmiteau omagiile acesteiformatiuni politice.

Pe scena politica a Romaniei a aparut Partidul National-Liberal prezidat deGheorghe Brätianu, care spera sa atraga dupd sine principalele cadre liberale, astfelincat organizatia condusä de Vintild Bratianu si I.G. Duca sa se destrame. ConstantinC. Giurescu avea sa scrie in memoriile sale: "In Partidul Liberal existau nemultumiriin mai toate organizatiile, determinate de ambitii i resentimente locale; exista, pe dealtä parte, si dorinta unei innoiri impotriva conducerii cu caracter autocrat siimpotriva influentei exercitate de cercurile bancare, grupate in jurul Bancii Nationale

care era de fapt o citadela liberald a Bäncii Romanesti din Bucuresti si asucursalelor sale care erau, de drept si de fapt, adevarate fortdrete liberale §i aBäncii Comertului din Craiova, alta. fortdreatd Iiberalä. A§a incfit lui GheorgheBrätianu i se aidturaserd toti cei nemultumiti din organizatiile judetene"12. Realitateaa dovedit Ca Gheorghe Brätianu si-a supraevaluat capacitatea de atractie, iarorganizatia sa a intrat in istorie sub numele de Partidul National-Liberal GheorgheBrätianu sau Partidul National-Liberal georgist.

8 Ibidetn.9 Cuveintdrile MS. Regelui Carol II, Bucuresti, 1940, p. 13-15.1° Partidul National-Liberal i regele Carol al II-lea, loc. cit." Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor In secolul XX (1918-1948), Bucuresti, 1999,

p. 223.12 Constantin C. Giurescu, Anuntiri, Bucuresti, 2000, p. 192.

si

www.dacoromanica.ro


Acest partid cauta sä se impuna pe scena politica punand accentul pe relatiilesale cu institutia rnonarhica. in Apelul cedre fard semnat de Gheorghe Bratianu seafirma: "Trebuie sa spulberam orice echivoc. Partidul National-Liberal, credinciosadevaratelor traditii, trebuie sd pa§easca cu fruntea sus, la lumina zilei §i sä reialegaturile normale i firqti cu purtatorul Coroanei". Totodatd, se aprecia Ca"restaurarea integrala a valorilor morale i a libertatii de gandire este prima conditiea vietii politice a partidului. Credem ea e necesard adaptarea prograrnului acestuimare partid de guverndmant la realitatile vietii de astazi [...] Credem cä trebuie säne intoarcem la adeväratul liberalism, la descatu§area energiilor individuale, inconcordanta cu interesele nationale"".

Carol al II-lea privea cu multä simpatie sciziunea produsa in PartidulNational-Liberal. Ziarul "Mi§carea", oficiosul PNL Gheorghe Brätianu, scria Ca"suveranul s-a interesat de actiunea pe care o dessavare§te, in cercuri tot mai largi,eful nostru". in luna iulie, regele 1-a primit pe Gheorghe Brätianu de trei ori,

favoare de care nu a beneficiat nici un lider politic.Propaganda acestui partid se baza pe supraevaluarea calitatilor lui Gheorghe

Brätianu. Profesorul Constantin C. Giurescu declara la o intrunire publica: "Avemin frunte omul predestinat sä fie ctitorul vietii noi morale romane§ti [...] GheorgheBratianu e intruchiparea tineretii generoase urmarind idealul i radajdea de maibine a unei tad intregi"I4.

Dar terenul pe care incerca sa se afirme Partidul National-Liberal georgistera §ubred. Dupd deruta din zilele restauratiei, "batranii" liberali au inceput sa sereplieze. La 24 iunie, Gheorghe Tätärescu aprecia cd declaratiile regelui Carol al II-lea, potrivit cdrora suveranul va respecta Constitutia tarii, deschideau "perspectivenoi i conducerea partidului le va lua, la timp, in serioasa considerare, pentru aconforma atitudinea partidului in fata acestor perspective". in ziva de 9 iulie, regele1-a primit in audientä pe Vintilä Brätianu, act care marca restabilirea relatiilor intreCoroand i Partidul National-Liberal. In aceste conditii, "batranii" liberali iietichetau pe "georgi§ti" ca find ni§te fripturiti, ahtiati de putere, care cdutau sàinduca in eroare opinia publica. Principalele cadre ale Partidului National-Liberalau rämas aldturi de Vintilä Brätianu i I.G. Duca.

La randul sau, Gheorghe Bratianu concentrat atentia spre tineriiintelectuali, mai ales spre profesorii de istorie din generatia sa. in aceastä directie aobtinut un real succes, partidul sau find sustinut de Scarlat Lambrino, Radu Vulpe,Victor Papacostea, P.P. Panaitescu, Aurelian Sacerdoteanu, Vasile Christescu. S-ausolidarizat cu actiunea lui Gheorghe Bratianu personalitati bine cunoscute, caarhitectul G.M. Cantacuzino, istoricii Ilie Minea, Orest Tafrali, pictorul OctavBancila, geografii Simion Mehedinti §i Vintila Mihailescu, filologul AlexandruRosetti'5. Acqtia sperau cd tandrul pre§edinte va reui in tentativa sa de a primeniviata politica din Romania i de a rezolva marile probleme cu care se confruntapopulatia in acei ani de criza economic-a..

13 "Mi§carea", 22 iunie 1930.14 Apud Victor Spinei, op. cit., p. 270-271.15 MiFarea", 20 i 21 iunie 1930.

www.dacoromanica.ro

36 Ioan Scurtu 6

Dar Gheorghe Bratianu nu avea aplombul necesar unui mare lider; firenecalit in focul luptelor politice, parea mai curand impins de altii in

avanscend. N. Iorga nota cà tandrul George era lard prestanta personald", lasandu-se condus "de familia mai de aproape, de generalul Vditoianu §i de C.C. Giurescu.Ei au determinat atitudinea de azi a acestui timid, convins cd are un mare dreptpärintesc §i o mare misiune nationala"16.

Atacurile din partea "batranilor" liberali au fost deosebit de dure, intre ceicare i-au contestat lui Gheorghe Brätianu orice merite nu numai politice, dar§tiintifice numarandu-se Victor Iamandi (§eful organizatiei "batranilor" liberalidin Ia§i), istoricii Nicolae Banescu i Alexandru Lapedatu, precum §i unii membriai familiei Bratianu Ion Pillat (fiul uneia din surorile lui Ion I.C. Brätianu) §iAlexandru Alimäni§teanu (cumnatul lui Ion I.C. Bratianu).

Evolufia relaliilor lui Gheorghe Bratianu cu Carol al II-lea. In fapt, PartidulNational-Liberal Gheorghe Brätianu Ii facea loc cu greu pe scena politica aRomaniei. Vintilä Brätianu §i mai ales I.G. Duca au reu§it sä umple rapid golurileproduse in organizatiile judetene, in care unii frunta§i trecuserd la georgi§ti; numaila Ia§i aderentii profesorului erau mai numero§i, dar nu mai influenti, decat ceicondui de Victor Iamandi.

In ultima instanta, Partidul National-Liberal Gheorghe Brätianu se baza pesprijinul §i incurajarea regelui. Dar, odata cu venirea Elenei Lupescu in tara la 12august 1930, s-a constituit camarila regala, care urmdrea sä conduca din umbrasocietatea romaneascd. In aceste conditii, Gheorghe Brätianu a devenit mult mairezervat in relatiile cu suveranul, pronuntandu-se pentru respectarea regimuluidemocratic stabilit prin Constitutia din 1923.

La 22 decembrie 1930 a incetat subit din viata Vintila Bratianu, iar in functiade prqedinte al Partidului National-Liberal a fost desemnat I.G. Duca. Cu prilejulalegerii sale, I.G. Duca a facut declaratii categorice: "Partidul National-Liberal stähotarat astäzi ca intotdeauna in slujba tarii §i in slujba Coroanei [...] Calduzit deaceste sentimente, el intelege sa ajute din toate puterile lui pe M.S. Regele Carol alII-lea in greaua i inalta sa misiune"17. Politician abil, I.G. Duca a unnarit säcd§tige increderea regelui; el a acceptat sa sustind guvernul Iorga (constituit la 18aprilie 1931) in alegerile parlamentare. In acest scop, a fost incheiat un cartelelectoral, prin care liberalii candidau pe listele Uniunii Nationale.

In aceste conditii, Gheorghe Brätianu a declaqat o amplä campanieImpotriva lui I.G. Duca. In Manifestul catre lard el afirma: "Altii, care totu§i i§imai zic liberali, au primit pomana pe care le-a häräzit-o guvernul. Ei §i-au azvarlitsteagul, §i-au päräsit programul §i si-au renegat fiinta. 0 conducere intreaga i-aadus in starea aceasta de ru§ine §i de umilintä. Sufletul acestora care se resemneazddintr-un simtarnant de disciplind räu inteleasä e plin de arnaraciune. Atatea decenii

16 N. lorga, Mernorii, vol. VII, Bucuresti, 1939, p. 147.17 "Universul", 30 decembrie 1930.

timida,

si

www.dacoromanica.ro


de lupta §i de izbanda sunt astazi intunecate prin aceasta pärasire a unei maritraditii de mandrie §i demnitate. In fata acestei dezertari de la datorie a uneiconduceri invinse fara a fi luptat, noi stam neclintiti, strajeri ai neamului, ai cinstei§i ai demnitatii Partidului National-Liberal. Dam lupta cu barbatie §i cu incredere.Trecand peste interesele personale §i chiar de partid, voim sä primim, Med a nedezonora, botezul alegerilor generale" 18.

Dincolo de orice consideratii ideologice, este cert Ca I.G. Duca a facut omiFare tactica inteligenta, urmarind mai multe obiective: sa limiteze sparturaprodusä prin sciziunea lui Gheorghe Bratianu (care aparea ca "omul regelui"), sãimpund partidul sau in centrul atentiei publice §i sa-1 apropie de suveran i astfel deputere.

Rezultatele inregistrate in alegeri au fost dezamagitoare pentru PartidulNational-Liberal Gheorghe Brätianu: 12 locuri in Adunarea Deputatilor, in timpce liberalii "duci§ti", inclu§i pe listele Uniunii Nationale, au obtinut 71 mandate.Partidul se afirma greu pe scena

Concentrandu-se excesiv de mult asupra relatiilor cu regele §i atacurilorimpotriva lui I.G. Duca, Partidul National-Liberal Gheorghe Bratianu a acordatprea putind atentie problemelor concrete cu care se confrunta Romania. Abia innoiembrie 1931, deci la aproape un an §i jumatate de la infiintare, a adoptat unprogram mai cuprinzator. Acesta viza descentralizarea administrativa, combatereaabuzurilor, mic§orarea impozitelor, crqterea productiei agricole, favorizareaindustriilor de export, unificarea asigurarilor sociale, construirea de locuinte ieftinepentru muncitori, perfectionarea invatamantului §.a. Dar asemenea deziderate erauinscrise §i in programele altor partide din Romania, astfel Ca ele nu au atras in moddeosebit atentia electoratului. Dovadd este faptul ca in alegerile parlamentare diniulie 1932 Partidul National-Liberal Gheorghe Brdtianu a obtinut 6,53% dintotalul voturilor §i 14 deputati. In aceste alegeri, Partidul National-Liberal condusde I.G. Duca a ca§tigat 13,63% din voturi, revenindu-i 28 de locuri in AdunareaDeputatilor, adica dublu fata de georgi§ti'9. In mod cert, incercarea lui GheorgheBrätianu de a atrage de partea sa majoritatea organizatiilor §i cadrelor liberale aquat. La randul san, regele Carol al II-lea se declara "complet deziluzionat" deactivitatea lui Gheorghe Bratianum.

"Momentul adevärului" s-a consumat la 14 noiembrie 1933, cand suveranul1-a numit in functia de pre§edinte al Consiliului. de Minitri pe I.G. Duca. Reactialui Gheorghe Bratianu a fost extrem de dura. El aprecia ca. guvernul Duca "nureprezintä o carmuire national-liberala; este cel mult vorba de guvernul uneicamarile care instrdineazd pe rege de nazuintele §i nadejdile acestei natiuni, de unguvern al robirii economice §i al arnenintarii straine"21.

18 orMiFarea", 30 mai 1931.19 "Monitorul oficial", nr. 173 /26 iulie 1932 i nr. 176 /29 iulie 1932.

Valeriu Rapeanu, Culture" fi istorie. N. lorga Gheorghe 1. Briltianu, Bucurqti, 1981, p. 146.21 "MiFarea", 16 noiembrie 1933.20

politics.

www.dacoromanica.ro

38 loan Scurtu 8

In campania electorala din noiernbrie-decembrie 1933 s-au confruntat directcele cloud partide liberale: Partidul National-Liberal condus de I.G. Duca se afla laputere, in timp ce Partidul National-Liberal Gheorghe Bratianu ramasese inopozitie. Comparativ cu situatia din iunie 1930, rolurile se schimbaserd: I.G. Ducasupralicita increderea de care se bucura din partea regelui, in timp ce GheorgheBrätianu afirma ca suveranul indeplinea rolul constitutional, deciziile salefi ind influentate de forte oculte. La o intrunire electorala, el declara: "Nu vomdezarma pana nu vom da Coroanei intreaga ei putere de a hotäri §i intreaga eilibertate de a alege. Nu vom dezarma pand nu vorn smulge din radacini buruienelecare indbqe scaunul domnesc al tarii"-2. Era un vocabular aproape identic cu cel allui Iuliu Maniu, care devenise cel mai inver§unat adversar al carnarilei i altendintelor autoritare ale regelui Carol al II-lea.

La 9 decembrie 1933 guvernul Duca a dizolvat Legiunea ArhanghelulMihail (Garda de Fier), care nu a mai putut participa la alegeri. Partidul National-Liberal Gheorghe Brätianu, ca §i celelalte partide din opozitie, a criticat aceastädecizie, socotind-o "samavolnica". Ziarul "MiFarea" scria: "In legile noastre existatoate mijloacele de a pune ordinea publica in afard de posibilitatea oricdreitulburdri", astfel cd nu era nevoie de acel Jurnal al Consiliului de Mini§tri, pe care-1considera "provocator, brutal §i dictatorial"23. Interesant este cd in circulara din 10decembrie 1933 Corneliu Zelea-Codreanu cerea legionarilor sä voteze inTransilvania pentru Iuliu Maniu §i in celelalte teritorii pentru Gheorghe Bratianu,iar unde candida mare§alul Averescu pentru acesta personal. Capitanul tinea säprecizeze: "Cu acqti oarneni nu rn-am intalnit, n-am vorbit, nu mi-au cerut acestlucru i nici nu le-am promis. Ordinul pe care vi-1 dau este de la mine"24. El porneade la faptul cä cei trei lideri politici se manifestasera ferm irnpotriva camarileiregale §i a actului de dizolvarea a Mi§carii Legionare.

Alegerile au fost ca§tigate, conform traditiei, de partidul aflat la putere, carea intrunit 50,99% din voturi §i 300 mandate, in timp ce Partidul National-LiberalGheorghe Brätianu a obtinut 4,96% din sufragii §i 10 locuri in AdunareaDeputatilor25.

La 29 decembrie 1933, I.G. Duca a fost asasinat de legionari pe peronul Orlidin Sinaia. Gheorghe Brätianu a condamnat acest act; el a trimis o telegrarna decondoleante doamnei Nadia Duca §i a exprimat cuvinte de apreciere pentru celdisparut. In §edinta Adunarii Deputatilor din 1 februarie 1934, el declara:"Profunde deosebiri de vederi ne-au despartit in anii din urma, dar oricare ar fiaceste deosebiri §i oricare pasiune inerenta luptei politice, astazi, cand el estedincolo de orice patima, ne simtim indurerati, atat de tragicul lui destin, cat *i depierderea pe care viata noastra publica a incercat-o [.. .] Suntem intre aceia care,fara reticente §i fka nici un calcul politic, repudiazd violenta irnpotriva oricui s-ar

Declaratille domnului Gh. Brdtianu la layi, in ibidem, 5 decembric 1933."Micarea", 12 decembrie 1933.

24 "Cuvântul", 25 decembrie 1933."Monitorul oficial", nr. 300 /29 decembrie 1933 i nr. 301 /30 decembrie 1933.

nu-si

.www.dacoromanica.ro


exercita, a celor mari ca si a celor mici. Respectul vietii omului, pe orice treaptasociald s-ar gäsi el, stä la temelia credintei noastre, alaturi de respectul legilor si allibertati lor".

In fruntea Partidului National-Liberal a fost ales, la 4 ianuarie 1934,Constantin (Dinu) I.C. Brätianu, unchiul lui Gheorghe Brätianu. PresedintiaConsiliului de Ministri a fost incredintata de Carol al II-lea lui Gheorghe Tätärescu,exponent al "tinerilor" liberali. lntre seful partidului si seful guvernului aveau sä semanifeste permanente frictiuni, generate mai ales de faptul ca Tätarescu a devenitexecutorul fidel al sugestiilor primite din partea regelui, ocolind forurile de decizieale Partidului National-Liberal. Pe acest fond, s-a inregistrat o diminuare treptata atensiunilor intre cele cloud partideliberale, conturandu-se perspectiva fuziunii lor invederea apardrii regimului parlamentar-constitutional, amenintat pe de o parte deextrema dreaptd, iar pe de altä parte de Carol al II-lea si camarila sa.

Gheorghe Breitianu fi politica externei a Roindniei. Un domeniu in careGheorghe Bratianu a adoptat o atitudine diferita de cea a guvernului Tätärescu si aregelui Carol al II-lea a fost cel al politicii externe. In anii 1934-1936 Romaniapromova prin ministrul sat] de Externe, Nicolae Titulescu politica de securitatecolectivd, sperand ca astfel sa impiedice actiunea statelor revizioniste. GheorgheBrätianu si-a manifestat neincrederea intr-o asemenea politica, sesizand faptul cdcele cloud mari state democratice Franta si Marea Britanie promovau o politicade concesii fata de Germania si Italia, chiar dacã astfel se incalcau tratatele de pacesemnate in 1919-1920.

La 5 octombrie si 26 noiembrie 1935, Gheorghe Bratianu a adresat inAdunarea Deputatilor interpeldri in legatura cu negocierile romano-sovieticeprivind incheierea unui tratat de asistenta mutuald. El aprecia cd un asemenea pactera neavenit si chiar periculos pentru Romania, din cel putin trei motive: 1)Uniunea Sovietica nu recunostea Unirea Basarabiei cu Romania si facuse repetatedeclaratii cd atunci and "släbiciunea ei militard va fi de domeniul trecutului" varecupera teritoriul dintre Prut si Nistru; 2) pericolul ca trupele sovietice odataintrate pe teritoriul Romfiniei sa nu se mai retragd, tara noastra neavand fortamateriald pentru a le impune plecarea; 3) pericolul extinderii bolsevismului,sustinut de Internationala a III-a Comunistä, cu sediul la Moscova. In rdspunsulsau, dat la 13 decembrie 1935, Nicolae Titulescu a declarat cd nu aveau locnegocieri pentru semnarea unui pact de asistenta mutuald cu Uniunea Sovietica, darcd Romania accepta garantarea integritatii sale teritoriale, indiferent din partea cuiar veni.

Tratativele romano-sovietice s-au desfasurat in cel mai strict secret, iar la 14iulie 1936 Nicolae Titulescu a ajuns la un acord cu Maksim Litvinov, parafandu-seproiectul pactului de asistenta mutuala intre cele cloud state. Dar, in timp ceministrul roman de Externe avea imputerniciri din partea guvernului de laBucuresti sa semneze pactul, omologul sat' sovietic nu era abilitat in acest sens,tratatul urmand sà fie definitivat si semnat in toamna.

www.dacoromanica.ro

40 loan Scurtu 10

Dintr-o multitudine de motive intre care quarea politicii de securitatecolectiva, dorinta regelui Carol al II-lea de a prelua in mainile sale conducereapoliticii externe a Romaniei Nicolae Titulescu a fost inläturat din guvern la 29

august 1936. De 5i suveranul, premierul Gheorghe Tatarescu i noul ministru deExterne, Victor Antonescu, declarau ea politica Romaniei nu se va schimba, era!impede Ca inlocuirea lui Nicolae Titulescu nu era rezultatul unei simple remanieriguvernamentale, vizand omogenizarea cabinetului, a5a cum se explicase in modoficial.

Pe de altä parte, Gheorghe Brätianu cerea abordarea cu realism a situatieiinternationale, caracterizatä prin puternica ascensiune a Germaniei 5i prin politicadefensivä promovata de Franta i Marea Britanie. El aprecia cä Romania se aflaintre cloud blocuri revizioniste, reprezentate de Uniunea Sovietica in Est 5i deGermania in Vest. 0 alianta cu Moscova nu era posibild, datoritä problemeiBasarabiei, dar o apropiere de Berlin putea avea sorti de izbanda, deoarece acestanu avea litigii teritoriale cu Bucure5tii. Gheorghe Brätianu considera ca Reich-ulavea nevoie de petrolul i cerealele Romaniei, astfel ca putea fi convins sä nusustind pretentiile revizioniste ale Ungariei, care urmarea anexarea Transilvaniei.

La randul sau, Geimania era extrem de ostild politicii de securitate colectiva,pe care o aprecia ca urmarind "incercuirea" ei, fapt pe care Adolf Hitler nu-1 puteaaccepta. In anii 1935-1936, tocmai pentru a evita participarea Romaniei la aceastäincercuire, sustinuta de Franta, Führer-ul era dispus dea acesteia anumitegarantii de securitate.

Pe acest fond a avut loc la Berlin in ziva de 16 noiembrie 1936 intalnireaintre cancelarul Adolf Hitler 5i Gheorghe Bratianu, pre5edintele PartiduluiNational-Liberal georgist. El a cerut audienta prin Legatia Romaniei in Germaniapentru ziva de 15 noiembrie, dar Adolf Hitler i-a transmis Ca dorea sa-1 primeasca adoua zi, pentru o discutie mai lunga26. Gheorghe Brätianu a fost primit de Führer inCancelaria Reich-ului, in prezenta secretarului de Stat Meissner, care a luat note,pentru a fi pästrate in Arhiva Cancelariei. Discutia a durat mai mult de o ord 5ijumatate; de5i avea un caracter particular, ea a avut o importanta deosebitä pentruistoria relatiilor romano-germane27.

Inca de la inceput, Gheorghe Brätianu a declarat cd politica externd aRomaniei se putea rezuma in urmatoarele puncte: "1) Barierd impotrivacomunismului. Romania trebuie reia, ca mai inainte, misiunea la Nistru 5i laMarea Neagra. 2) Nu voim sä fim drum de trecere, nici camp de bataie". El a aexplicat cd in cazul unui razboi germano-rus, o Romanie neutra era mai importantapentru Germania deck una aliatd, care ar prezenta greutati de prelungire afrontului. Aceastä situatie nu ar impune ruperea legaturilor cu Franta, cu careRomania avea un tratat de prietenie, dar ar demonstra cà tara sa nu se subordona

26 Constantin Argetoianu, Insemniiri zilnice, vol. I, Bucuresti, 1999, p. 17.27 Nota lui Gheorghe Bratianu asupra convorbirit avute cu Adolf Hitler, in Ion Calafeteanu,

Rotnâni la Hitler, Bucuresti, 1999, p. 13-16.

sd-si

www.dacoromanica.ro

11. Gheorghe Brätianu 41

unui pact fie sovietic, fie francez, fie cehoslovac. "3) Relatii economice stranse cuGermania, fapt care ar contribui la dezvoltarea normald a economiei romane§ti".Totodatd, Gheorghe Brätianu §i-a exprimat ingrijorarea fatä de declaratiile facute inziva de 1 noiembrie 1936 la Milano, de Benitto Mussolini, prin care ducele cerea"sä se facd dreptate Ungariei mutilate".

Adolf Hitler a inceput prin a preciza: "Natural, nu se poate cere nici unuipopor, nici unui stat, nici unui partid sa renunte la un teritoriu". El a semnalatfaptul cd in "Völkischer Beobachter", oficiosul Partidului National-Socialist,apäruse un articol semnat de Alfred Rosenberg, scris dupa indicatiile lui, in care sementiona cä cererile revizioniste ale Ungariei nu priveau Germania. In opiniaFiihrer-ului, problema centrala era lupta impotriva bol§evismului, fapt ce nu eraindeajuns inteles in Apus, mai ales in Franta §i Marea Britanie; prin politica sa,Germania se apara pe sine dar §i intreaga Europa de acest pericol.

Adolf Hitler a apreciat ca trebuiau luate in considerare Ungariaavea revendicari teritoriale pe seama Cehoslovaciei, Iugoslaviei §i Romaniei, darproblema esentiald era aceea a stävilirii expansiunii comunismului. Romania artrebui sa caute sprijin la statele care duceau o asemenea "Daca Romania s-ar elibera de tendintele influentei bol§eviste §i ar avea cu Germania relatiieconomice mai bune, a§a cum a facut Iugoslavia", atunci "interesul Germaniei arspori sa vadd in acest colt al Europei o Romanie independenta §i puternica".

Declaratia i s-a pärut lui Gheorghe Brätianu extrem de importantä §i deaceea 1-a intrebat pe Adolf Hitler dacd putea comunica regelui Carol al II-lea §ifactorilor de raspundere din Romania continutul acestei convorbiri, pe care asintetizat-o astfel: "Dacd am inteles bine gandul D-voastra, domnule cancelar, ar fideci posibil ca, daca politica Romaniei se desface de influenta sovietica §i daca serealizeazd mai bune legaturi economice cu Germania, sa gasim acela§i sprijin, pecare Iugoslavia 1-a capatat, impotriva revendicarilor revizioniste ungure§ti".Führer-ul a rdspuns: "Da, acela§i lucru se poate face pentru Romania. A§ merge incazul acesta foarte departe §i a§ spune-o in mod public §i oficial, la Roma §i laBudapesta, §i mai cu seama la Budapesta. Cand Germania a facut sacrificiile pecare §i le-a impus, §i alte tan trebuie sä inteleaga aceastä situatie in interesulgeneral european". Adolf Hitler 1-a autorizat pe Gheorghe Bratianu sä comuniceregelui §i tuturor oamenilor de raspundere din Romania punctul sau de vedere.

Dupd audientä, Gheorghe Brätianu 1-a informat pe Ilcu§, ata§atul de presa,asupra discutiei avute, deoarece in acel moment Nicolae Petrescu-Comnen,ministrul Romaniei la Berlin, se afla in tard. Ilcq a dorit sa se informeze §i "dintr-oa doua sursä", drept care a avut o discutie cu Meissner. Acesta i-a spus: "Hitler arugat pe Brätianu sA comunice regelui Ca nu are nici cea mai mica intentie sasustina Ungaria in actiunea ei revizionista [...] Te rog sa spui regelui Ca suntem nunumai gata sä garantdm fruntariile actuale ale Romaniei, dar §i sa sprijinim printoate puterile noastre revendicarile pe care le-ati mai avea de valorificat dincolo degranitele ei. Nu cerem,in schimb Romaniei sa-§i pardseasca aliantele sale, nici cuPo Ionia, nici cu Mica Intelegere, nici cu Franta. Toate aceste aliante nu ne supard

realitatile:

politica:

www.dacoromanica.ro

42 loan Scurtu

nicidecum [...] Tot ce và cerem e sä nu adoptati o atitudine i o politicã ostildGermaniei. Ne multurnirn cu atat, i suntem gata sä ne intelegern pe terenuleconomic"28.

Ilcu5 1-a informat pe Nicolae Petrescu-Comnen indatd ce s-a intors la post.Declaratiile lui Adolf Hitler i s-au pärut ministrului roman la Berlin"extraordinare", drept care i-a cerut lui Meissner o intalnire. Cei doi au luat masaimpreund: "Meissner i-a repetat atunci cuvant cu cuvant declaratiile facute deFührer lui Gheorghe Brätianu. Cuvintele reproduse de Meissner au fost identice cucele raportate de Bfatianu"29. A doua zi Comnen 1-a vizitat pe Hermann Goring;acesta a scos din sertar o hartie, pe care a urmArit-o cu ochii (avea, probabil,protocolul lui Meissner), a repetat lui Comnen toate declaratiile facute de Fiihrerlui Bratianu. Observand mirarea de pe fata ministrului roman, Hermann Goring areplicat: "Nu ma crezi? Vrei sa auzi cuvintele pe care ti le-am spus din gura luiHitler? Uite, iau telefonul 5i maine, azi chiar, poti sd-1 vezi". Nicolae Petrescu-Comnen a declarat cd nu punea la indoiald spusele "domnului prim-ministru",ajungeau cuvintele acestuia30. Evident, reprezentantul diplomatic al Romaniei laBerlin a informat Ministerul de Externe de la Bucure5ti asupra acestei conversatii.

Guvernul roman flU numai ca nu a cdutat sä profite de declaratiile lui AdolfHitler, dar s-a complacut intr-o totald rezervd. Abia dupd cloud sdptämani, VictorAntonescu i-a transmis lui Nicolae Petrescu-Comnen el "atitudineareprezentantului Germaniei la Bucure5ti nu se incadra cu indrumárile schitate deFiihrer lui Brätianu 5i de Goring lui Comnen", astfel Ca Romania Ilmanea "fail5ovaire credincioasä aliantelor i politicii ei"31.

Intr-o discutie avutà cu Nicolae Petrescu-Comnen, la 3 decembrie 193632,Hermann Goring a afirmat cd era autorizat de Adolf Hitler sä facd oficialurmätoarele declaratii: "Dorim a ajunge cu Domniile voastre la acelea5i relatiuni ca5i cu Iugoslavia. Cu aceasta, avem azi un aranjament stabilit, lämurit. Ceea cecerem de la dvs. este sd ne asiguram cA nu,sunteti 5i nu va yeti angaja in nici un fel(de combinatiuni) impotriva Germaniei". In schimb, Reich-ul se angaja sä dea "ogarantie formalá de stat" pentru integritatea teritoriald a Romaniei, avantajeeconomice, sa contribuie la intärirea militard a acesteia, inclusiv prin livrarea "celormai bune 5i mai secrete arme". Hermann Goring a apreciat cd Germania nu eraimpotriva aliantelor pe care le avea Romania,cd "se bucura" de imbunatatirearelatiilor acesteia cu Po Ionia, cd dorea ca Mica Intelegere sd-5i mentind caracterulinitial, indreptat impotriva revizionismului maghiar, cä alianta romano-francezd,nefiind indreptata impotriva Germaniei, nu constituia o dificultate. El a rnaiprecizat cä Reich-ul nu cerea Romaniei sd ia atitudine impotriva Uniunii Sovietice.

28 Constantin Argetoianu, op. cit., p. 17-18.29 Ibidem, p. 18.30 lbidem, p. 19.31 lbidem.32 Pe larg, loan Chiper, Romcinia ci Germania nazistd, Bucuresti, 2000, p. 211-212.

12

ca

www.dacoromanica.ro


Guvernantii de la Bucuresti nu au facut pasul necesar pentru a aprofundarelatiile cu Germania; ei erau preocupati de mentinerea i consolidarea aliantelor cuCehoslovacia i Franta i nu erau dispgi sä facd nici un gest care ar fi putut fiinterpretat ca o abatere de la politica externd traditionala.

Evident, Germania urrndrea scopuri politice proprii, in primul rand slabireaFrantei, dar nu mai putin adevärat este cd i Romania ar fi trebuit sali urrnareascamai atent interesele. Nu §tim "ce s-ar fi intamplat daca" Romania se apropia deGermania, ap cum preconiza Gheorghe Bratianu in 1935-1937, dar ceea ce §timcu certitudine este ca politica "principiala", dar lipsita de pragmatism, aguvernantilor de la Bucuresti s-a dovedit a fi ineficientä.

Pentru apararea regimului democratic, impotriva regimurilor autoritare. inlupta impotriva camarilei regale, Gheorghe Bratianu s-a situat pe aceeai platformäcu alti lideri politici, in primul rand Alexandru Averescu, Iuliu Maniu §i GrigoreFilipescu. Au existat i unele tentative de realizare a unui "front constitutional": la11 mai 1934 a fost publicat un comunicat semnat de Alexandru Averescu §iGheorghe Brätianu, in care se arata cd Partidul Poporului i Partidul National-Liberal, luand in considerare "evenimentele politice din ultimul tinfle i

posibilitatea unor imprejurdri grave ce se pot ivi in viata noasträ politica'', seangajau sa colaboreze stalls in vederea unor hotarari comune pentru a impiedicamodificarea Constitutiei din 1923.

Pe de altä parte, camarila regard a initiat o amplä actiune vizand scindareapartidelor politice democratice. In acest cadru se inscriu §i manevrele prin care seurmarea "destabilizarea" partidului condus de Gheorghe Brdtianu. Unul dintre ceimai apropiati colaboratori ai sai, Constantin C. Giurescu, ajunsese la concluzia caGheorghe Brätianu "avea reale insu§iri de carturar, dar sub raport politic s-adovedit a fi departe de parintele sdu" Ion I.C. Bratianu, predominand la el

In"elementul negativ"34. februarie 1935, Ion San-Giorgiu unul dintre informatoriilui Carol al II-lea scria: "Till SA aduc la cunotinta Majestatii Voastre cd poateconta pe loialitatea integrala a lui Giurescu i a grupului sdu. Intre Bratianu §iGiurescu prapastia se sapd tot mai mult. Giurescu a intervenit recent pe langaBratianu, cerandu-i raspicat sd atenueze atacurile la adresa Coroanei §i amenintfindcu plecarea"35.

Un obiectiv important al camarilei regale a fost impiedicarea eventualeifuziuni intre cele cloud particle liberale. La sugestia regelui, "tinerii" liberali s-auopus cu inclarjire unei asemenea perspective, astfel ca Gheorghe Bratianu i

Constantin I.C. Bratianu au convenit ca o hotarare sa fie luata dupd alegerileparlamentare.

33 "Indreptarea", 11 mai 1934.34 Constantin C. Giurescu, Amintiri, p. 215.35 Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond Casa Regala, dos. 6/1935, f. 10.

www.dacoromanica.ro

44 loan Scurtu 14

Pe fondul nemultumirilor produse de amestecul camarilei in viata politica atarii 5i de tendintele autoritare ale regelui, in anii 1936-1937 s-au inregistrat noiincercari de coalizare a fortelor ostile regelui Carol al II-lea i camarilei sale, deformare a unui "front constitutional", in care s-a implicat i Gheorghe Brätianu. Inaceasta lupta s-a angajat 5i Corneliu Zelea-Codreanu, din februarie 1937, and arupt orice relatii cu suveranul. Mai mult, 5eful Mi5cdrii Legionare le-a propus luiIuliu Maniu 5i Gheorghe Brätianu incheierea unei aliante intre PNT, PNLGheorghe Bratianu 5i Mi5carea Legionara; cei doi oameni politici s-au declarat deacord, urmand ca aceasta sa fie oficializatä dupd schimbarea de guvern, care urmasa aiba loc in toamnd.

In decembrie 1937 expirau cei patru ani de existenta a Adundrii DeputatilorSenatului, astfel ca potrivit obiceiului urma sa se formeze un nou guvern care saorganizeze alegeri parlamentare. Spre surprinderea generala, la 17 noiembrie regele areinnoit mandatul acordat lui Gheorghe Tdtarescu, fapt ce demonstra hotararea sa de acontinua procesul de subordonare a executivului telurilor sale politice.

Pentru a impiedica un eventual succes al cabinetului Tätarescu in alegeri,Gheorghe Bratianu a decis sa semneze, la 25 noiembrie, impreund cu Iuliu Maniu

Corneliu Zelea-Codreanu, un "pact de neagresiune". Potrivit documentuluiincheiat, Partidul National-Taranesc, Mi5carea Legionard 5i Partidul National-Liberal Gheorghe Brätianu se angajau sä apere "libertatea 5i corectitudineaalegerilor", sa "inconjoare" actele i limbajul de violenta 5i de denigrare, ceea ce nuimpiedica "afirmarea ideologiei proprii 5i discutia de bund credinta"36. Acest pactmai ales alianta dintre Iuliu Maniu 5i Corneliu Zelea-Codreanu a produs derutd inrandul cetatenilor, dar, in acela5i timp, a contribuit la desfa5urarea campanieielectorale fard obipuitele violente guvernamentale.

Partidul National-Liberal, de fapt gruparea Tätärescu, a obtinut 35,92% dintotalul voturilor, deci mai putin de 40%, care i-ar fi ingaduit sa beneficieze deprima electorald i constituirea unei majoritati parlamentare. Partidul National-Liberal Gheorghe Brätianu a ca5tigat 3,89% din totalul voturilor 5i 16 locuri inAdunarea Deputatilor37, fapt ce arata ca acest partid nu reu5ise sa se impund ca oforta puternica pe scena politica a Romaniei. Regele a profitat de rezultatul nedecisal alegerilor i 1-a numit in fruntea guvernului pe Octavian Goga, al cdrui PartidNational-Cre5tin obtinuse 9,15% din totalul voturilor.

Ascensiunea extremei drepte, in prirnul rand a Mi5cdrii Legionare, careobtinuse 15,58% din totalul voturilor, a alertat fortele politice democratice. Pe acestfond, la 10 ianuarie 1938 s-a realizat fuziunea celor cloud partide liberale. In urmafuziunii, Gheorghe Brätianu a fost ales vicepre5edintele Partidului National-Liberal, post nou creat. Astfel se diminua pozitia lui Gheorghe Tatarescu(secretarul general al formatiunii), considerat a fi principalul vinovat pentrupierderea alegerilor parlamentare 5i pentru deficientele din timpul guvernarii sale.

36 "Dreptatea", 26 noiembrie 1937."Monitorul oficial", nr. 301 /30 decembrie 1937 §i nr. 4 /5 ianuarie 1938.

§i

§i

37

www.dacoromanica.ro


In luna ianuarie i la inceputul lui februarie 1938, Gheorghe Brätianu a avutdiscutii cu Alexandru Averescu, Grigore lunian §i Iuliu Maniu in vedereaconstituirii unui "bloc constitutional", care sä asigure mentinerea regimuluidemocratic. Aceste convorbiri nu s-au finalizat pand la 10 februarie 1938, candregele Carol al II-lea a recurs la o lovitura de stat, in urma careia a suspendatConstitutia din 1923 i a instaurat regimul de autoritate monarhica. In ziva de 27februarie 1938 a fost promulgata o noua lege fundamentald, iar la 30 martie toatepartidele politice erau dizolvate.

In noul context istoric, Gheorghe Bratianu continuat activitatea politicain conducerea Partidului National-Liberal, dar in limite mult mai restranse, pentru anu provoca reactia autoritatilor. El 1-a secondat pe Constantin I.C. Bratianu in toatemanifestarile publice §i a contribuit la elaborarea unor memorii pe care preedintelepartidului le trirnitea regelui, uneori singur, alteori impreund cu luliu Maniu,protestand impotriva politicii "dictatoriale" a regimului, care punea in pericolexistenta statului roman.

Politica externd promovata de Carol al II-lea a fost profund afectata deatitudinea Frantei §i Marii Britanii, care au adoptat o politica de conciliere cuGermania; aceastä politica a culminat cu acordul de la Munchen din 29 septembrie1938, prin care integritatea teritoriald a Cehoslovaciei a fost sacrificaa. In acestcontext, regele Carol al II-lea i-a solicitat lui Gheorghe Brätianu sa mearga inGermania pentru a sonda care era atitudinea conducatorilor Reich-ului Nä deRomania. Vizita s-a desia§urat in zilele de 2-12 noiembrie, principalul lider de laBerlin cu care Gheorghe Brätianu a discutat fiind Hermann Goring, care 1-aasigurat Ca "Germania nu §i-a schimbat pozitia fatä de pretentiile revizioniste aleUngariei"38. In fapt, Gheorghe Bratianu avea misiunea de a pregati vizita regeluiCarol al II-lea in Germania §i intalnirea acestuia cu Adolf Hitler, care avea sa aibäloc in ziva de 24 noiembrie 1938. De aceasta data, Führer-ul nu mai era dispus sãofere garantii de securitate Romaniei, iar la 23 august 1939 a fost semnat pactulMolotov-Ribbentrop, prin care Germania i Uniunea Sovietica §i-au impartitsferele de influenta in spatiul cuprins intre Marea Baltica i Marea Neagra.

lii urma notelor ultimative din 26 §i 27 iunie 1940 adresate guvernului roman,URSS a anexat Basarabia i Nordul Bucovinei. Dupa aceastä catastrofa nationala,Carol al a decis ca Romania sa adere la Axa RomaBerlin, in speranta cã va evitanoi pierderi teritoriale. In fapt, se trecea la aplicarea orientdrii preconizate de GheorgheBratianu in anii 1935-1936. Era insa prea tarziu, iar Hitler nu credea in sinceritateaacestei schimbäri de optica din partea lui Carol al II-lea.

A urmat dictatul de la Viena, din 30 august 1940, prin care Romania a fostnevoitä sä cedeze Ungariei partea de nord-est a Transilvaniei. La Consiliul deCoroand din noaptea de 30/31 august a fost invitat i Gheorghe Bratianu, care s-apronuntat ferm impotriva.cedärii teritoriale. El a spus: "Stiu ca suntem in cea mai

38 Andreas Hilgruber, Hitler, regele Carol 4.i mareralul Antonescu. Relattile románo-germane.1938-1944. Bucurgti, 1994, p. 59.

si-a

ll-lea

www.dacoromanica.ro

46 loan Scurtu 16

grea situatie a tarii §i in cea mai tragica clipa a istoriei noastre. Cunosc alternativacare s-a pus ieri noapte i nu este greu de prevazut Ca, dacd se alegea alternativarezistentei, avearn in fata zdrobirea; dar s-a ales cealaltä, i tare a vrea sà fiu räuprofet, pentru ea ma tern cà ne a§teaptä prabqirea, prabusirea prin demoralizare,neputinta i anarhie. Eu nu vreau nici sä ingreunez aceste dezbateri i nici sa facprocesul trecutului, dei odata va fi facut; dacd nu-I vom face noi, altii II vor face,dar tin sä amintesc un lucru: am luptat pentru o anurnita politica, in afard de ceea ceera in ultirnii ani. Tin sa spun cd dacd am luptat pentru aceasta politica, am luptatpentru ca aveam nadajdea §i convingerea i eu am facut chiar declaratii in aceastäprivinta cd prin aceastä politica puteam pastra granitele tàrii. Dacd amintesc acestlucru este cd aceasta ma indreptate§te cu atat mai mult sä afirm astäzi, cand d-1Roma lo, ministrul nostru de la Berlin, spunea cd la Viena am fost amenintati cudumania Reich-ului, sä spun ca prefer du§mania Reich-ului, decat dispretul Reich-ului, pe care ma tern cd II avem cu prisosinta astäzi"39.

Acceptarea dictatului de la Viena a dus la prabusirea regimului instaurat deCarol al II-lea la 10 februarie 1938. La 5 septembrie 1940 regele a incredintatputerea generalului Ion Antonescu, iar la 6 septembrie a fost nevoit sa abdice. Intimpul negocierilor pentru formarea noului guvern, pe care generalul IonAntonescu le-a avut cu Constantin I.C. Brätianu §i Iuliu Maniu, s-a avansat ideeaca Gheorghe Brdtianu sä ocupe functia de ministru de Externe. Dar negocierile auquat, astfel cã generalul Antonescu a constituit un cabinet sprijinit de MiFareaLegionard.

In timpul regimului antonesciano-legionar Gheorghe Bratianu a privit cuingrijorare escaladarea actelor de violent:a. Afland de asasinarea lui N. Iorga la 27noiembrie 1940, el a cerut studentilor sai sa pästreze un moment de reculegere; fatäde refuzul catorva de a da curs acestei solicitäri, Gheorghe Brätianu nu a ezitat sä leceard pardsirea sälii, deoarce "au dat mana cu asasinii"40.

Dupd infrangerea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, GheorgheBrätianu a semnat, alaturi de Alexandru Marcu (decan), Ion Andrie§escu,Alexandru Busoiceanu, Nicolae Cartojan, Stefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu,Dumitru Caracostea, V. Grecu, N. Herescu, Scarlat Lambrino, Gh. Oprescu, Al.Rosetti, T. Sauciuc-Säveanu, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Ion Nistor i altiprofesori de la Facultatea de Litere i Filozofie o scrisoare adresata generaluluiAntonescu, prin care-I rugau sa primeasca "omagiul lor impreund cu cele mai caldeurdri pentru scumpa noasträ patrie"41.

Dupd eliminarea legionarilor de la putere, generalul Antonescu i-a oferit dinnou lui Gheorghe Brätianu conducerea Ministerului de Externe. Dar conceptiaautoritard a lui Antonescu i cea democratica a lui Gheorghe Bratianu nu puteau fireconciliate. De aceea, el a declinat oferta. De asemenea, a refuzat §i solicitarea de

39 Apud loan Scurtu, Un episod dramatic din istoria Romaniei. 30 august 1940, Bucurqti, 1990,p. 137-138.

40 I. Clupera op. cit., p. 232.41 Pe marginea pretspastiei, vol. II, Bucure0, 1992, p. 181.

www.dacoromanica.ro


a face parte din cabinetul de "uniune nationala" preconizat in iunie 1941 inperspectiva angajdrii Romaniei in rdzboiul alaturi de Germania, pentru recuperareaBasarabiei si Nordului Bucovinei.

In timpul razboiului Gheorghe Brätianu a fost mobilizat la Armata a III-a,unde a fost folosit ca translator de limba germand. De asemenea, a tinut lectii infata studentilor de la Universitatea Militara din zona de operatii, astfel Inc& acestia

pe baza unui ordin al maresalului Antonescu sa se poata prezenta la examenelepentru promovarea anilor de studii. Consecvent crezului sau moral, GheorgheBrätianu a publicat mai multe lucrari de istorie, in care a argumentat apartenentaBasarabiei, Bucovinei i Transilvaniei la Romania, a denuntat rapturile teritorialedin vara anului 1940. De asemenea, prin articole publicate in presd, prin conferintetinute in diverse localitati, precum i la radio, el a justificat participarea la rdzboiulantisovietic si a subliniat necesitatea ca la Conferinta pacii sa se confirme refacereagranitelor Romaniei Mari. El a beneficiat de faptul cd vechiul sau colaborator,Mihai Antonescu, devenise al doilea om in stat, astfel cd putea sd-si expund, lardreticente, punctele de vedere in toate problemele interne si internationale. La randulsau, conducatorul statului II aprecia pe istoric, acceptand primeasca in maimulte audiente, in calitate de mesager al unchiului sau Constantin I.C. Brätianual lui Iuliu Maniu, prin care liderii celor cloud partide istorice criticau politicapromovata de maresal, cereau retragerea armatei de pe front si incheiereaarmistitiului cu Natiunile Unite.

In dimineata zilei de 23 august, Iuliu Maniu, presedintele PartiduluiNational-Taranesc, I-a vizitat pe Constantin I.C. Bratianu. Cei doi, precumConstantin-Titel Petrescu, presedintele Partidului Social-Democrat, au convenit säse facd un nou demers pe langa maresalul Antonescu intors in seara zilei de 22august de pe front pentru a i se cere in mod imperativ sa incheie el armistitiul,precizandu-i-se ca opozitia II va sprijini in acesta decizie. Drept urmare, GheorgheBrätianu s-a deplasat la Snagov, in jurul orei 10, unde a pledat in sensul celorstabilite. Maresalul s-a declarat de acord, cu conditia sa obtind asentimentul scris alopozitiei. Gheorghe Bratianu a promis sa aducd, pand la ora 15, scrisori de garantiesemnate de luliu Maniu si Constantin I.C. Bratianu, deoarece la 15,30 aveaprogramata audienta la regele Mihai42.

Dupa ce au aflat rezultatul misiunii lui Gheorghe Bratianu, presedintii celorcloud particle s-au declarat de acord sA dea maresalului documentul scris cerut deacesta. In consecintd, Gheorghe Bràtianu i-a comunicat vicepresedinteluiConsiliului de Ministri, Mihai Antonescu, cu cateva minute inainte de ora 15, cdmaresalul putea folosi respectivul argument in discutia cu regele. Dar, in dup.&amiaia acelei zile de 23 august, Constantin I.C. Bratianu a plecat la conacul Floricadin Stefanesti (Arges), iar Iuliu Maniu a apreciat cä nu era nici o graba, astfel cã"scrisoarea de garantie" cerutd de maresalul Antonescu nu a mai fost redactatd.

42 Procesul Mareqalului Antonescu. Documente, vol. I, Bucure§ti, 1995, p. 215.

sd-Isi

si

www.dacoromanica.ro

48 loan Scurtu 18

Dupd rasturnarea regimului antonescian, Gheorghe Bratianu a sperat cd se vareveni la democratic. El era impotriva comunismului, care a "indbu§it liberamanifestare, provocand dezordine in viata statului"; se pronunta pentru unireatineretului "pentru a putea duce lupta cu folos impotriva comunismului"43. Darsituatia lui Gheorghe Bratianu a devenit tot mai dificila. El era acuzat de sovietici§i de presa comunistä din Romania cä ar fi luptat voluntar impotriva NatiunilorUnite. In septembrie 1944, "Scanteia" publica articolul intitulat Schimbarea la falcia d-lui Gheorghe Breitianu, in care fruntapl liberal era acuzat cà s-a pronuntat inrepetate randuri pentru o politicä externd alaturi de Germania, cã a fost primit deAdolf Hitler, cä a fost un "instigator antisovietic in Parlament" (aluzie lainterpeldrile din 1935-1936, privind incheierea pactului de asistenta mutuald intreRomania §i Uniunea Sovietica), cd a participat activ la rdzboiul antisovietic. Inconsecintä, declaratiile lui Gheorghe Bratianu in favoarea democratiei erauconsiderate nesincere, el fi ind un prohitlerist §i un antisovietic". A fost chemat infata comisiei de anchetä, instituitä din ordinul ministrului Educatiei Nationale,privind activitatea antidemocratica, hitleristä §i antisovietica a unor cadre didacticede la Universitatea din Bucure§ti. Documentele prezentate au fost convingatoare,astfel incat comisia a decis mentinerea lui Gheorghe Brätianu in Universitate. Dar,in mod cert, deasupra profesorului se afla ghilotina epurdrii.

De§i a continuat sa facd parte din conducerea Partidului National-Liberal, innoile conditii Gheorghe Brätianu nu avea nici o §ansa de a deveni pre§edinteleacestuia, chiar dacd starea sanatatii lui Constantin I.C. Brdtianu era tot mai precard.Profesorul a trebuit sã se limiteze la indrumarea ziarului "Liberalul", evitand saparticipe la intrunirile publice al partidului. Gheorghe Brätianu §i-a concentrateforturile pe täram §tiintific §i, mai ales, spre rezolvarea problemelor Institutului deIstorie Universald, in fruntea caruia se afla.

Dupd dizolvarea Partidului National-Taranesc §i arestarea conducatorilor lui,in vara anului 1947, Constantin I.C. Bratianu a trimis o circulard catre organizatiilejudetene, prin anunta suspendarea activitatii Partidului National-Liberal., Totu§i,perspectiva arestärii frunta§ilor liberali devenea tot mai amenintatoare. In acestcontext, Gheorghe Bratianu a fost sfatuit sä piece din taxa pentru continuaactivitatea §tiintificd in strainatate . El a refuzat, afirmand cä "Bratienii nudezerteaza din Romania!"45

43 Ronzimia. Vicycz politica in documente. 1945, Bucure§ti, 1994, P. 383.44 "ScAnteia", 22 septembrie 1944.* Acad. Cornelia Bodea a relatat, la Sesiunea tiintifica a Institului de Istorie "N. lorga",

desfdpratd in ziva de 5 iunie 2003, cd era la Facultatea de Litere i Filozofie din cadrul Universitatiidin Bucurqti, cdnd prof. univ. Alexandru Rosetti I-a vizitat pe Gheorghe Bratianu in cabinetul sAu.Dupd plecarea acestuia, Gheorghe BrAtianu i-a relatat domniwarei Cornelia Bodea cd ii adusese unpapport semnat de Ma Pauker (ministrul de Externe), cu care putea pleca din Ord. La intrebarea: "Siplecati, domnule profesor?", rdspunsul a fost ferm: "Md numesc Bratianu, domniward Bodea!".

45 Victor Spinei, op. cit., P. 344.

a-si

www.dacoromanica.ro


In septembrie 1947 i s-a fixat domiciliu obligatoriu la locuinta sa dinBucure5ti, iar in noaptea de 5/6 mai 1950 a fost arestat i dus la inchisoarea Sighet.Fara a fi judecat i condamnat, a murit la 27 aprilie 1953, la varsta de 55 de ani .

In loc de concluzii. Gheorghe Brätianu s-a lansat in viata politica in anul1927, considerand Ca, apartinand unei familii profund implicate in faurireaRomaniei moderne, avea datoria sa actioneze pentru consolidarea acesteia. Adeptal restauratiei din iunie 1930, a fondat un partid politic pe care I-a condus pfind inianuarie 1938. El nu a acceptat sa devind un instrument in mana camarilei regale,care urmärea dezagregarea vietii democratice din Romania. A sesizat e5ecu1politicii de securitate colectivä promovata de Nicolae Titulescu 5i a militat, dinanul 1935, pentru o apropiere de Germania, considerand Ca astfel Hitler nu vasprijini pretentiile revizioniste ale Ungariei. A protestat impotriva dictatului de laViena din 30 august 1940 5i a sustinut participarea la rdzboiul din Est pentrurecuperarea Basarabiei i nordului Bucovinei. S-a implicat in actiunile opozitieivizand incheierea armistitiului cu Natiunile Unite 5i a fost ultimul lider politic carea discutat cu mare5alul Antonescu la Snagov, in dimineata zilei de 23 august 1944.Dupd aceastä data a avut de suportat atacurile fortelor de ocupatie sovietice 5i alepresei comuniste din tard, flind nevoit sa abandoneze activitatea politicä. De5i nu aindeplinit nici o functie guvernamentala, a fost arestat in 1950. Motivele reale erauca purta un mime pe care internationali5tii anilor '50 nu-I puteau suferi, darpentru cd a fost un savant 5i un patriot roman.

GHEORGHE BRATIANU. HIS POLITICAL ACTIVITY

Abstract

Gheorghe Brätianu began his political activity in 1927, when he was electeddeputy and president of the Liberal National Party organization of Jassy. In June1930 he left the aforementioned party and founded a new National Liberal Party,self-declared as "profoundly dynastic." Gheorghe Brätianu pronounced himself fora rapprochement to Germany, believing that the latter could ensure the territorialintegrity of the Romanian State. In January 1938, the Gheorghe BrätianuNational Liberal Party fused with the National Liberal Party of Constantin I. C.Bratianu, with the latter assuming the position of vice-president. During the war(1941-1944), Gheorghe Bratianu concentrated on the issue of an armistice with theUnited Nations, and voiced the opinion that Romania should break away from heralliance with Germany through firm action taken by the head of the state, MarshalIon Antonescu.

5i

www.dacoromanica.ro

50 loan Scurtu 20

After 23 August 1944, Gheorghe Brätianu became the target of the attacksled by the RCP and its allies. The accusation heads were sympathy for Hitlerismand Fascism and an anti-Soviet attitude. He was arrested in 1950, and died inprison in Sighet.

Gheorghe Brätianu's involvement in politics wielded influence on hisactivity as a university professor, a historian, and a director of institute. The maincause of his demise was his being a BrAtianu, a family whose prominent role in themodern and contemporary history of Romania was vehemently denied by thecommunists.

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE I. BRATIANU LA MICROFONULRADIODIFUZIUNII ROMANE

EUGEN DENIZE

Radiofonia, la fel ca multe alte inventii i descoperiri ale umanitatii, a fost,de la inceputurile sale, o sabie cu cloud tai§uri. Pe de o parte ea putea fi folositapentru propaganda mincinoasa, indoctrinare i intoxicare a opiniei publice din tarade emisie §i din multe alte tari, dar pe de alta parte, ea putea fi folosita pentrudivertismentul i relaxarea publicului ascultator, pentru ridicarea nivelului decuno§tinte §i de culturd al societätii, pentru consolidarea unitatii nationale i

spirituale a unui popor i a unei tari. Acest al doilea aspect, aspectul pozitiv cumam putea sa-1 numim, a fost cel care s-a impus categoric in conceptia de alcatuire aprogramelor de catre Societatea Romana de Radiodifuziune in primul deceniu alexistentei sale, intre 1928 i 1938. Perioada dictaturilor de dreapta nu a insemnat, lafel ca nici o altd perioada din istoria radioului romanesc, politizarea completa aemisiunilor sale. Evident, dimensiunea politica a programului a capatat proportii deneimaginat in trecut, Radiodifuziunea devenind un mijloc de indoctrinare amaselor, de sustinere a dictaturilor carlista, militaro-legionard i antonesciand, iarapoi principalul mijloc de propaganda pentru sustinerea fazboiului din rasdritirnpotriva Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, programele sale nu i-au pierdut nicidimensiunea de divertisment i, mai ales, nici pe cea culturald, de§i ponderea unorastfel de emisiuni a scazut considerabil, iar amestecul politicului in cadrul lor ainceput sä fie simtit tot mai mult.

Programele culturale ale Radiodifuziunii Romane, dintre care se evidentiazain mod deosebit Universitatea Radio, au adus in prim plan pe intelectualii cei maireprezentativi ai tarii din acel moment, o adevarata elita a intelectualitatiiromanqti. Prin fata microfonului Radiodifuziunii s-au perindat numeroasepersonalitati ale vietii §tiintifice §i culturale romane§ti, personalitati recunoscute caatare atat pe plan national, cat §i pe plan international. Pentru aceste personalitati,obi§nuite cu condeiul i cu salile de cursuri ele universitatilor, cu un public careputea sa cuprindä de la un numär de cativa studenti, pand la un numar de catevamii, chiar zeci de mii de cititori, in cazul presei, s-a deschis dintr-o data grandioasaperspectiva de a avea ca ascultätori §i ca discipoli pe locuitorii din toate colturiletarii. Aproape pe nesimtite intreaga tara a devenit o mare aula universitard. Aceastabniscä transformare a obligat pe cei care se prezentau in fata microfonului sa-§iadapteze stilul i continutul conferintelor, astfel Inc& ele sa fie pe intelesul tuturorcategoriilor de ascultätori, foarte diverse ca nivel de pregatire, de la analfabeti pandla intelectuali, fard a face insa concesii majore in ceea ce privqte calitateainforrnatiilor transmise. In acest fel, abilitatea conferentiarilor de la_UniversitateaRadio a facut ca in arhivele Societätii Romane de Radiodifuziune sa ramana


a

www.dacoromanica.ro

52 Eugen Denize 2

adevdrate bijuterii, de mici dimensiuni, dar de mare valoare, care Imbogatesccultura romfineascd pe toate planurile, de§i constituie Inca un capitol putin studiatputin cunoscut de oamenii de culturd i de cititorii din tara noasträ.

Printre intelectualii care s-au aflat in fata microfonului radioului s-aunumärat, i nici nu putea sä fie altfel, §i istoricii. Nicolae Iorga a fost, fara nici o

personalitatea culturald cea mai activä §i in acest domeniu, dar pe langd elau mai vorbit la radio Constantin C. Giurescu, Petre P. Panaitescu, AlexandruCiordnescu, Ioan Lupa§, Ion Nistor, Radu Vulpe, Alexandru Boldur, VictorPapacostea, Aurelian Sacerdoteanu §i multi altii. Bine inteles, dintre ace§tia nuputea sà lipseasca nici Gheorghe I. Brätianu, adevdrat lider al tinerei generatii deistorici näscute la cumpdna dintre veacurile al XIX-lea §i al XX-lea. Interesant deremarcat este faptul cä dintre numeroasele sale conferinte in arhivele SociatatiiRomane de Radiodifuziune s-au pästrat doar cdteva din perioada rdzboiului,scdpate ca prin minune organelor represive ale statului comunist care pregteaumarelui istoric un voluminos dosar de urmärire penald in eventualitatea unui procespolitic.

Toate conferintele radiofonice ale lui Gheorghe I. Brätianu pe care am avutposibilitatea sä le consultdm, rostite la microfon in perioada rdzboiului, au fostconsacrate istoriei nationale, ideii de unitate nationald la români, temeiuriloristorice ale unitätii nationale romfine§ti. Pe langa caracterul lor tiintific, ele nearatd un Gheorghe I. Bratianu puternic angajat in viata politica', in evenirnentelecare zguduiau tara i pe care el incerca sd le explice ascultatorilor, cdrora cduta sàle insufle §i puterea sufleteascd necesard dep4irii vremurilor grele pe care le trdiau.Cfiteva dintre conferintele sale au un caracter mai mult teoretic, find un fel de bazdde sprijin pentru celelalte, mult mai concrete.

Astfel, in conferinta Geopolitica. Factor educativ ci national, rostitä lamicrofon la data de 19 martie 1941, Gheorghe I. Brätianu facea o strânsä legdturdintre aceastä §tiinta. §i drepturile nationale române§ti. Dupd ce ardta cä "procesul dedevenire teritoriald a statelor, mi§carile §i nazuintele in dezvoltare ce vor fi istoria§i geografia de maine sunt de domeniul geopoliticii"1, el se oprea la situatiaconcretd a Rontâniei, constatfind cä multe dintre problemele din care "s-a alcdtuitcalvarul nostru din anul de durere 1940, ar fi capätat altd fata i poate altd dezlegaredacd din vreme o prezentare geopolitica a importantei lor ar fi §tiut sa dqtepteopinia publicd din Romfinia §i din alte tari"2. Exemplele de geopoliticd româneascdpe care le oferea ascultãtorilor erau libertatea comertului de la gurile Dundrii,importanta vitald a drumului BucurqtiConstanta i unitatea seculard, economicd§i geografica, a podiwlui Transilvaniei3. Avfind in vedere aceastä dureroasäexperienta, importanta geopoliticii apärea, pentru Gheorghe I. Bratianu, foarte clar:"Ea trebuie sa foloseascd, dupd metoda pe care altii au intrebuintat-o cu atata

1 Gheorghe I. Brätianu, Geopolitica. Factor educativ ci national, conferinta difuzatã la 19 martie1941, in Ahivele Societatii Române de Radiodifuziune, fond conferinte, dosar 13/1941, f. 1.

2 Ibidem, f. 4.3 lbidem.

si

indoiald,

www.dacoromanica.ro


succes, valoarea educativä §i convingatoare a hartii pentru orientarea spirituluiIstoricul nostru considera ca: "Din nici un idea§ de culturd, din nici un

edificiu public nu trebuie sa lipseasca imaginea acestor realitati suprapuse: hartatinuturilor locuite de romani §i a granitelor actuale ale tarii"5. In acest fel, sustineaBrätianu, tineretul va putea fi educat in spirit national, in spiritul luptei pline desacrificii pentru refacerea unitatii nationale.

In incheierea acestei conferinte, Brätianu spunea ascultätorilor sai cägeopolitica este o §tiinta care ne dä dreptul sä speram cä tara se va reintregi: "S-aspus ca o natiune este mai presus de toate o con§tiinta morald. Unul din factoriimeniti sa o dezvolte §i sa contribuie mai puternic la izbfindirea ei este fard indoialdaceastä §tiinta -Canard §i totu§i veche ca §i lumea pe care o cerceteald §i o framantä:geopolitica. Ea ne intare§te in credinta cd nimic nu este pierdut cat timp pastram,neinduplecata §i ne§tirbitä, con§tiinta legaturii ve§nice dintre acest neampämfintul sau, in fata natiunii §i a istoriei, drepturile ce nu se pot prescrie, pe careimprejurdri potrivnice le pot acoperi vremelnic, fard a impiedica insa triumful uneijustitii care intarzie adesea, dar nu lipse§te niciodatd" . Vorbind, prin urmare,despre geopolitica, Gheorghe I. Bratianu i§i exprima ferma convingere cdnenorocirile anului 1940 sunt trecatoare, cd Romania Mare se va reface intr-o zi a§acum a fost §i incerca sa transmitä aceastä convingere ascultätorilor sai cu scopul dea-i incuraja §i de a le oferi increderea necesard in viitorul patriei.

0 alta conferinta cu caracter teoretic, de o mare importanta, este cea rostitäla microfon de Gh. I. Brätianu la data de 4 martie 1942, in plin rdzboi, §i intitulatäSensul istoriei nationale7. Aici el prezenta ascultätorilor care erau, dupa pärerea sa,laturile §i träsäturile fundamentale ale istoriei romane§ti. 0 prima problemäfundamentald era aceea a originilor §i a continuitatii noastre. Brätianu considera Catot mai numeroasele descoperiri arheologice, precum §i alte cercetäri "ne aratädrept urma§ii nedreptatiti ai unei intinse §i glorioase mo§teniri, menitä a alcatui ounitate ce cuprindea odata intregul spatiu de la Balcani la hotarele Galitiei, de laAdriatica la marginile stepei din Rdsdrit, peste care neamurile geto-dacice §i peurmä stäpanirea romanã Ii intinseserd obladuirea"8. Vitregiile sortii, mai alesdesele invazii din departarile räsaritului, au spart aceastã unitate, obligandu-i perornani sä se retraga "in adapostul firesc al neafnului de ba§tind, in cetatea muntilorcare stapane§te ca un miez aceasta uria§d intindere"9. Cucerirea maghiard aTransilvaniei §i geografia spatiului romanesc au facut ca sa nu poatä apärea unsingur stat, ci cloud state romfine§ti "cu voievozi deosebiti, cu rosturi politice, darmai ales economice, deosebite"19.

4 Ibidem.5 Ibidem.6 lbidem, f. 5.7 Idem, Sensui istoriei nationale, conferinta difuzata. la 4 martie 1942, in ibidem, dosar 5/1942.8 Ibident, f. 5.9 Ibidem.16 Ibidem, f. 5-6.

public"

si

www.dacoromanica.ro

54 Eugen Denize 4

0 a doua problemd §i trdsäturd fundamentald a istoriei noastre a fost"misiunea de apdrare i de staid, cu care altii au putut sa se laude, pe care ne-ammultumit a o irnplini in fapt, ca §i astazi, cu sangele §i avantul nostru". Dinaceastd misiune s-a desprins o a treia trdsäturd fundarnentald, aceea a unitätiiromanesti, a unitatii tuturor tinuturilor locuite de acest neam de strdjeri, pentru omai bund apdrare a popoarelor din centrul §i apusul Europei'2. In fine, a patratrdsaturd a fost, in conceptia lui Brätianu, "simtul mandriei romane§ti, care n-a fost§i nu va fi niciodatd trufia indltata §i hrisoave pldsmuite, ci con§tiinta vrednicd aostgului care infruntd urgiile §i vremurile cu arma in mand"13.

Concluzia la care ajungea Brdtianu in urma acestei analize a trdsäturilorfundamentale ale istoriei romanqti era urmdtoarea: "Con§tiinta intreitd a obar§iei,a misiunii, a unitatii, intdritd de sentimentul statornic de demnitate al acelora carenu au rämas cu nimic datori nirndnui in decursul unor lupte de veacuri, sensulistoriei nationale nu este nici pofta de cuceriri, nici setea de ca§tig sau de reclamd,ci credinta tare in implinirea scripturilor §i in biruinta dreptätii care nu piere"'4. 0analizd §i nite concluzii absolut exacte cu privire la istoria romanilor, expuse peintelesul tuturor ascultdtorilor.

Intr-o altd conferintd, din 20 ianuarie 1943, Brätianu se referea numai latemeiurile istorice ale ideii nationale. Pentru el: "Temeiul existentei noastre canatiune se and, de veacuri, in comunitatea de .sange i de grai, in con§tiinta ce ovddesc cuvintele cronicarului despre "neamul semintiei, limba, care trdie§te pandacurn in Moldova i in Tara Romaneascd §i norodul cat este in Ardeal, cu acestnume roman". Am trebuit §i noi sa inläturdm nedrepatile istoriei, pentru ca sAfaurim biruinta drepturilor noastre i sä o inscriem ca un nou temei istoric al tdrii §iduratei lor"5.

in afara acestor conferinte cu un caracter teoretic, ce stabileau trdsäturile §isensurile fundamentale ale istoriei noastre nationale, Gh. I. Brätianu a sustinut lamicrofonul Radiodifuziunii i alte cateva conferinte, care au in centru problemanationald, dar se referd la anumite momente precise de manifestare a ei.

Din cadrul problematicii acestor conferinte nu putea lipsi, bine inteles, figuralui Mihai Viteazul, cel care, pentru prima data in istorie, a reu§it sä uneascd pe totiromanii sub o singurd conducere romaneascd. Fapta lui Mihai, chiar dacd de scurtdduratd, a avut urmdri care nu vor mai putea fi terse niciodata din istoria §i dinamintirea romanilor: "Se aprinsese in sufletul acestui norod impilat §i umilit luminaunei nädejdi ce nu era sd se mai stingd, oricfit de potrivnice s-au ardtat, dupdaceastd scurtd clipd de izbandd, imprejurdrile §i vremurile ce i-au urmat pand in

" Ibidem, f. 6-7.12 Ibidem, f. 7.

lbidem, f. 8.14 Ibidem.15 Idem, Temeiurile istorice ale ideii nationale, conferinta difuzatä la 20 ianuarie 1943, in ibidem,

dosar 1/1943, f. 8.

13

www.dacoromanica.ro


zilele noastre"16. Bratianu arata cd la faurirea con§tiintei unitätii rbmanilor aucontribuit in mare masurd carturarii neamului, dar scrierile lor trebuiau dublate defqpte concrete, care sä demonstreze ca unitatea romanilor poate fi realizatä cuadevarat i nu este doar un vis scris pe hfirtie: "Dar nu e mai putin adevärat cd nuajung, pentru a intemeia drepturile unei natiuni, numai truda carturdreascd,räscolirea trecutului, afirmarea prin grai i scris a co4iintei ei de unitate §i deneatfirnare. Mai trebuie §i fapta, care sa intareasca, prin fier i singe, nazuintele eifire§ti §i legitime, sä le impund realizarea impotriva vitregiilor soartei *i asupririlordu§mane. In procesul de framantare al unitatii romane§ti, Mihai Viteazul a adus

fapta: el a creat precedentul istoric, a intrunit pentru intaia oar% pe pecetea unuivoievod roman armele celor trei principate, a primit juramfintul ca domn al TariiRomane§ti, al Ardealului i al Moldovei. De la intrarea lui in Alba Iu lia, oricatenenorociri §i greutati s-au mai ivit in cale, unirea neamului romanesc de dincoace §ide dincolo de munti n-a mai fost visul unor carturari strAini de realitatile lumii, ciun fapt indeplinit odata cu valtoarea vremurilor, o stare care in imprejurariprielnice se poate oricand reface odatä ce ea raspunde de-a pururi realitatii etnice §idreptatii politice"17.

Alte cloud conferinte au fost consacrate de Bratianu problemei Basarabiei,teritoriu rapit Romaniei in acela§i tragic an 1940. In conferinta intitulatä Basarabiain 1812 §i difuzatä la 7 martie 1943 el arata ca "la Räsarit, ca i la Apus, soarta ne-afost aceeqi fie cd vraima§ul ne-a rupt hotarul cu puterea apasarii sale razboinice,fie cd i-a impus stdpanirea folosindu-se de masca prefacutd a prieteniei §i aaliantei. Iar dacd dreptatea istorica i jertfele vitejilor no§tri ne-au redat in varaanului 1941 glia stramo§easca a Basarabiei i granitele Nistrului, de la turnurileHotinului la limanul Cetatii Albe, aceasta nu insemneaza cã a incetat oriceprimejdie i ca putem nesocoti de acum inainte jertfele du§mane i nevoia de a leopune in orice imprejurare temeiul nostru de drept pe langa acel pe care faptele ni1-au redat" 8. Dupd acest apel la vigilenta adresat contemporanilor, Bratianu facea oscurta trecere in revista a cedarii Basarabiei de care turci ru§ilor in 1812, aratandcd pacea de la Bucure§ti, cu toate consecintele nefaste pentru Moldova, a fostposibila datoritä trädarii lui Dimitrie i Panaioti Moruzi, care au täinuit o scrisoarea lui Napoleon adresatä sultanului, prin care-1 anunta despre declan§area razboiuluiimpotriva Rusiei in vara aceluiai an19.

In cea de-a doua conferinta despre Basarabia, Bratianu arata a istoriaacestui teritoriu nu incepea la 1812, a§a cum doreau ru§ii, ci mult mai devreme, celputin la 1711, and Petru cel Mare, prin tratatul pe care 1-a incheiat cu DimitrieCantemir, recuno§tea drepturile istorice ale Moldovei pe tot teritoriul cuprins intrePrut, Dunare i Nistru. Tratatul de la Bucure§ti din 1812, considera istoricul nostru,

16 Idem, Intrarea lui Mihai Viteazul in Alba lulia 1 noiembrie 1599, conferinta difuzatä la 1noiembrie 1940, in ibidem, dosar 7/1940, f. 1.

17 Ibidenz, f. 2-3.18 Idem, Basarabia F/I 1812, conferinta difuzatã la 7 martie 1943, In ibidem, dosar 12/1943, f. I.19 Ibidetn, f. 3-10.

5

www.dacoromanica.ro

56 Eugen Denize 6

nu a fost "decat rezultatul unui compromis de ultima orä, intre imperiul rus, careurmarea anexarea celor cloud principate romane in intregime, §i imperiul otoman,care 4i apara pozitiile, dar ciopartind Moldova scapa mai uwr din incurcaturd [...]Acest teritoriu, pe cat se poate cunoa§te istoria sa din evul mediu, a fost totdeaunalocuit de populatie de rasä i limbd romand"20 .

La 10 mai 1941, vorbind despre semnificatia istorica a acestei zile, Brätianuarata cd ea a insemnat, in primul rand, ziva dinastiei21, ceea ce a permis §iinfaptuirea celorlalte aspiratii ale romanilor, mai ales triumful ideii de nationalitate:"Astfel se indeplinise intaia conditie fundamentald a dezvoltdrii noastre in secolulce urma sa insemne in istorie triumful ideii de nationalitate, conditie pe care oformulasera in chipul cel mai categoric toti frunta§ii mi§cdrii noastre de rena§tere §io amintise atat de limpede memoriul inaintat de delegatii romani ConferinteiMarilor Puteri intrunita atunci la Paris"22. Trecand la problema nationala in epocamoderna, prin conferinta amintita mai sus, Brätianu s-a oprit in alte conferinte larazboiul de independenta §i la politica externd a lui Carol I, 'Anä la aderarea laTrip la Alianta din 188323, la descrierea batäliei de la Plevna24 §i la prezentarea luiMihaiI,Kogalniceanu ca unul dintre intemeietorii istoriografiei romane moderne25.

In toate aceste conferinte, la fel ca §i in cele care nu ni s-au pästrat dar care,presupunem, aveau un continut de idei asernanator, Gh. I. Bratianu s-a dovedit a fi,in acela§i timp, un rafinat savant §i un infläcdrat patriot. In centrul tuturorconferintelor sale, al celor pe care le-am putut consulta, s-a aflat ideea unitatiinationale a romanilor, idee forta a intregii noastre istorii, pe care el a incercat sä otransmita ascultätorilor, sa-i convinga de justetea ei, imbarbateze §i sa-i facd sanu dezarmeze in fata vitregiilor vietii §i ale istoriei cu care se confrunta tara noasträin acei ani. Parcurgand textele conferintelor pe care Brätianu le-a rostit lamicrofonut Radiodifuziunii Romane ne dam seama cd el a inteles faptul camisiunea istoricului nu este numai aceea de a descifra tainele trecutului poporului§i tarii sale, dar §i aceea de a se implica activ in viata sociald §i politica din vremeasa, de a explica opiniei publice invatamintele pe care le oferd istoria. La fel insa ca

alti istorici care au inteles sa participe activ la evenimentele din vremea lor,Gheorghe Brätianu a plait un pret foarte mare pentru aceasta decizie, a plätit cupropria viatd.

20 Ia Din istoria Basarabiei, conferintã difuzatã la 28 octombrie 1943 de Radio Moldova, inibidem, dosar 32/1943, f. I.

21 Idem, 10 Mai, conferinta difuzata la 10 mai 1941, in ibidem, dosar 5/1941, f. 1.22 Ibidem, f. 2.

Idem, Politica externa a regelui Carol I. hind la intrarea Romdniei In Trip la Aliantd,conferinta difuzata la 15 februarie 1941, in ibidem, dosar 2/1941, 6 f.

24 Idem, Plevna, conferintã difuzatä la 21 ianuarie 1942, in ibidem, dosar 2/1942, 4 f.Idem, Momentul Kogalniceanu, conferinta difuzatä la 19 noiembrie 1943, in ibidem, dosar

20/1943, 10 f.

sa-i

$i

.

www.dacoromanica.ro

7 Gheorghe Brätianu D 7

GHEORGHE I. BRATIANU ON THE AIR AT THEROMANIAN RADIO BROADCASTING CORPORATION

Abstract

The author makes a survey of issues approached by Gheorghe I. Brätianu inhis radio conferences kept at the Archives of the Romanian Radio BroadcastingCorporation, all dating to the period of World War Two, 1940-1943. Consideringthe time when these conferences were delivered, it is no wonder that the topics ofpredilection should be the spiritual and territorial unity of the Romanians. Brätianubelieves that the main trend in the History of the Romanians stems from theirthreefold conscience of their origin, mission and unity, as well as from theirhistorical sense of dignity, all the above giving substance to their unwavering beliefin the triumph of their cause and of their own justice. The fundament of theRomanians as a nation has been secured for centuries by their common origin andlanguage, by the geographical, territorial and economic unity of the threeRomanian lands. In this respect, the most representative figure is undoubtedlyMichael the Brave, who was the first to gather all the Romanians under oneRomanian leadership. Being on the air at the Romanian Radio BroadcastingCorporation was for Gheorghe I. Beatianu an opportunity to show his greatqualities as a historian and to become directly involved in the life of the Romaniansociety, which he tried to form and inform so that it may overcome successfully thehurdles then lying ahead.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

DOSARUL ANCHETEI GHEORGHE I. BRATIANUPASTRAT IN ARHIVA MINISTERULUI JUSTITIEI*

CRISTIAN VASILE

Inca de la inceput trebuie sa precizez cd aceasta comunicare are un obiectivfoarte modest, acela de a formula cateva ipoteze §i de a provoca o dezbatere.

Studiind in primävara anului 2001 o temä foarte sensibild de istorieecleziastica, am apelat la bunavointa conducerii Directiei Instantelor Militare,institutie care include §i Biroul Arhive Speciale din Ministerul Justitiei. Printr-ointamplare care i§i are explicatia ei §i asupra careia nu vreau sa insist, mi s-a datposibilitatea de a studia, fàrà sä fi solicitat, Dosarul nr. 10176, in opt volume',referitor la "Ancheta Gheorghe I. Brätianu". Dosarul a fost instrumentat deMinisterul Securitatii Statului, organism distinct de Ministerul de Interne, care afunctionat intre 20 septembrie 1952 §i 7 septembrie 1953, §i care includea, intrealtele, Directia Genera la a Securitatii Statului §i Sectia K de Contrainforrnatii ininchisori2.

Un indiciu in legaturä cu decizia organelor represive de a intocmi un dosarde ancheta in cazul istoricului Gheorghe I. Brätianu se gase§te intr-un documentpublicat de cercetätoarea rusa Tatiana Pokivailova, o notä informativd expediata laMoscova de A.M. Saharovski, consilier sovietic la Bucuresti. Nota respectiva,datatä 13 mai 1950, aminteste de variantele luate in considerare de autoritatileromane privind intemnitarea demnitarilor burghezi", intre ele numdrandu-se §iinstalarea lor intr-o mändstire de provincie sub paza corespunzatoare3. Saharovskiexplica astfel abandonarea solutiei amintite mai sus: totu§i, avand in vedere [atat]faptul cd multi dintre ei erau criminali de rdzboi, ocupand pozitii importante inindustria de rdzboi §i comandamentele militare in timpul lui Antonescu, cat §ifaptul cd unii au mentinut legaturile cu spionajul englez §i american, a fost luatddecizia trimiterii la inchisoare a acestora §i anchetarea lor"4. Or, printr-ointerpretare abuziva., Gheorghe Brätianu putea fi inclus pe lista criminalilor de

Comunicare sustinuta la 5 iunie 2003 in cadrul Sesiunii stiintifice anuale a Institutului de istorie"N. Iorga".

I Claudiu Secasiu, primul istoric care a valorificat informatiile fumizate de acest dosar, amintestedoar sase volume, desi citeazd si documente cuprinse in vol. 8; Claudiu Secasiu. Contribu(ii privindbiografia istoricului Gheorghe I. Bratianu (anii 1945-1953), in Revista istoricd", s. n., t. IX. 1998,nr. 5-6, p. 321, 340.

2 Dennis Deletant, Securitatea si statul politienesc in Romania (1948-1989), studiu introductiv laMarius Oprea, Banalitatea raului. 0 istorie a Securitatii in documente 1949-1989, Iasi, 2002, p. 33.

3 Tatiana A. Pokivailova, Nota informativa expediata de la Bucuresti la Moscova in legaturei cuarestarea a 66 de lideri politici din Romania, in Romulus Rusan (ed.), Anul 1948 institutionalizareacomunismului, Bucuresti, 1998, p. 891.

4 Ibidem, p. 892.

Revista istoricr, torn XIV, nr. 5 6, p. 59 67, 2003

www.dacoromanica.ro

60 Cristian Vasile 2

rdzboi" pe considerentul ca luptase in campania din Räsarit, chiar 5i dincolo deNistru5. Istoricul a slujit ideea refacerii unitatii romane5ti nu numai pe front, cuarma in mand, ci i prin studiile sale6; in anul 1943 Gh. Brätianu publica in limbafrancezd lucrarea intitulata Basarabia. Drepturi nationale ci istorice, dedicataofiterilor 51 soldatilor romani ai Diviziei a VIIIa 5i ai Corpului de cavalerie cazutipentru eliberarea Bucovinei 5i a Basarabiei in lunile iunie i iulie 1941"7. Uniiistorici care 1-au cunoscut pe Gh. Bratianu au sustinut cã existä indicii potrivitcdrora cazul sau a fost urmarit in mod special de la Moscova, iar destinul lui a fostdictat de acolo" . De altfel, intr-o rnarturie impresionantä, prelatul AlexandruTodea, 5i el detinut la Sighet, aminte5te de o comisie de la Bucure5ti venitä lapenitenciarul elitelor 51 care i-a prornis lui Gh. Bratianu, gray bolnav, tratamentmedical cu singura conditie sa-5i renege opera privitoare la caracterul romanesc alBasarabiei 5i Bucovinei9.

De altfel, in materialele atapte la dosar se insistä asupra trecutuluiantisovietic al lui Gheorghe Bratianu, dar 5i asupra presupuselor vini 5i pacate aleunor apropiati. Spre exemplu, o notä a serviciilor de informatii din 8 ianuarie 1947furniza date despre asistenta universitard Cornelia Bodea care in 1940 a facutpolitica legionard"16. Evident, afirmatiile vorbesc mai degraba despre metodeleServiciilor speciale de incriminare arbitrara deck despre adevaratele biografii alecelor urinal-4i. In anul 1958 Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor), care in anii '301-a combatut pe Nae Ionescu, era acuzat de legionarism". Teza aprIerii delegionarism a lui Gh. Brätianu a fost preluatä 5i de istoriografia comunistal .

Volumul 1 din dosarul conservat in Arhiva Ministerului Justitiei acoperdperioada 1950-1953, dar referirile la implicarea politica a lui Gheorghe Bratianudin deceniul al patrulea 51 din prirnii ani postbelici nu lipsesc. Intr-o fi5d din 14aprilie 1950 se preciza CA Gh. Bratianu Inca din anul 1935 a inceput o intensdpropaganda pentru o aliantd cu Germania, plecand in fiecare an la Berlin, unde, subcalitatea sa de profesor de istorie, tinea conferinte pe langa Universitatea dinBerlin. (...) In anul 1946 este semnalat a fi declarat cd trebuie mentinutd treazdvigilenta poporului roman fatd de pericolul comunizarii"13.

5 Articole recente insistd asupra participdrii lui Gh. Braianu la campania din Est in calitate deofiter de rezervä mobilizat, si nu ca voluntar; Petre Otu, Gheorghe I. Brenianu i Biroul Pácii", inDosarele istoriei", an VIII, 2003, nr. 4 (80), p. 10; Claudiu Secasiu, op. cit., p. 327-328.

6 Serban Papacostea, Gheorghe I. Breitianu: istoricul si omul politic, in Revista istoricd", s. n., t.IV, 1993, nr. 1-2, p. 30-31.

7 Gheorghe I. Bratianu, Basarabia. Drepturi nationale ci istorice, Bucuresti, 1995, p. 3.8 Comunicare a prof. Serban Papacostea sustinutd la Fundatia Academia Civicd (17 aprilie 2003).9 Apud Maria G. Brdtianu, Gheorghe I. Breitianu enigma mortii sale, Bucuresti, 2003, p. 27.

Arhiva Ministerului Justitiei Directia Instantelor Militare (in continuare AMJDIM), fondPenal, dosarul nr. 10176, vol. 4, f. 330.

11 Ibidem, dosarul nr. 113668, vol. 1, f. 49.12 Mihai Fan', Ion Spaldtelu, Garda de fier, organirafie teroristel de tip fascist, Bucuresti, 1971, p.

127. Cei doi autori adresau in introducere multumiri calduroase" organelor de securitate pentrusprijinul acordat la real izarea

13 AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 10176, vol. 1, f. 19.

10

cartii.

www.dacoromanica.ro


Supravegherea informativä la care era supus istoricul, rämas director alInstitutului pentru Studiul Istoriei Universale pand in 1947, includea, pe langafilajul domiciliului din str. Popa Chitu nr. 26'4, §i prezenta unui agent in sdlile decurs de la Facultatea de Litere §i Filosofie. Istoria orala confirma aceasta afirmatie.Unul dintre studentii lui Gheorghe Brätianu din acei ani, devenit la randul sau unmedievist de exceptie, i§i aminte§te: incepeau sa se manifeste din ce in ce maiagresiv elementele noi care pregateau marea transformare ce avea sa vind. Unuldintre ele era supravegherea cursurilor. Stiu precis, §i §tia i titularul catedrei, cä lacursul lui Gh. Bratianu aparea invariabil o persoand care nu era student. Intrusul aurmärit cursul §i si-a luat notite pand la excluderea profesorului din Facultate intoamna anului 194715. Cu toate acestea, chiar i unele materiale ale organelorinformative admiteau cã Gheorghe Bratianu nu desfa§ura nici un fel de activitatepolitica la catedrä. Intr-un raport al Sigurantei Capita lei din 6 octombrie 1947 luiGh. Bratianu i se facea o scurta caracterizare: profesor de istorie universala,domiciliat in Bucure§ti, str. Popa Chitu No. 26, membru marcant in P.N.L.Brätianu, membru in Comitetul Central §i Delegatia Permanenta. Reprezinta aripadreapta a Partidului Liberal. A avut partid propriu. Se manifestä pe linia partidului,ins6 nu la Facultate (s.C. V.)"16.

De§i nu a ocupat vreo demnitate in timpul guvernarilor de dinainte de1944, Gheorghe Brdtianu a devenit o victima a represiunii politice din Romania,fiind arestat in noaptea de 5-6 mai 1950, dupd ce timp de doi ani §i jumatate fusesesupus regimului de domiciliu obligatoriu. Unul dintre motivele arestdrii a fostprobabil apartenenta sa la a§anumita categorie a activi§tilor importanti aipartidelor reactionare"17. Nu in ultimul rand, reputatul istoric purta un nume defamilie care se identifica pe deplin cu Romania burgheza" ce trebuia distrusä.

Dezbinati dupd 1945 din cauza disidentei gruparii Gheorghe Tatarescu,liderii liberali erau reuniti, in circumstante dramatice, lucru dovedit §i de lecturatabelului cu oamenii politici retinuti la 6 mai 1950 §i trimi§i cu duba nr. 16968 sprepenitenciarul de la Sighet18. Tabelul Ii cuprinde in ordine pe: Gh. I. Brätianu,Gheorghe Tätärescu, Constantin Bebe Bratianu, Petre Bejan, Gheorghe Vantu, Ion

14 Ibidem, f. 33.18 Interviu al autorului cu prof. Serban Papacostea (17 iulie 2002).16 Arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, fond Informativ (I), dosar

1014, vol. 12, f. 76.17 Tatiana A. Pokivailova, op. cit., p. 890.18 Intr-un studiu de exceptie pentru perioada in care a fost scris, Victor Spinei plaseaza arestarea

lui Gh. Brätianu in noaptea de 7-8 mai 1950; V. Spinei, Gheorghe I Bratianu intre vocatia istoriei citentatiile vigil politice, in Confluente istoriografice romeineVi ci europene. 90 de ani de la naVereaistoricului Gheorghe I. Bratianu, Ia4i, 1988, p. 348. Aceasta data a fost preluata i de alti autori;Aurel Pentelescu, Destinul tragic al unui mare savant, in Dosarele istoriei", an VIII, 2003, nr. 4(80), p. 10. Dupa 1989 in istoriografia romand a fost vehiculata i o alta data: 2/3 mai 1950; Gh.Onioru, Partidul National Liberal Breitianu in primii ani postbelici 1944-1947, in Arhiveletotalitarismului", an VI, 1998, nr. 1 (18), p. 33. Lucrurile sunt lamurite de documentele organelorrepresive care mentioneaza cã istoricul «a fost retinut in noaptea de 5/6 mai 1950 i depus laPenitenciarul Dunarea" din Sighet»; AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 10176, vol. 8, f. 7.

www.dacoromanica.ro


Manolescu-Strunga, Mihai Racovita-Cehanu, Dumitru Alimäniteanu, RaduPortocalk Constantin C. Giurescu, Tancred Constantinescu, N. Samsonovici,Napoleon Cretu, Pantelimon Halippa, Alexandru Popescu-Neqe§ti"9. Cu o altädubd (nr. 16964) a plecat spre Sighet un alt grup de detinuti format din ConstantinArgetoianu i alti 13 retinuti20. Cu totii erau consemnati in celule. Dupd trei ani decalvar, supus unui regim de exterminare, Gheorghe Bratianu a decedat la data de27 aprilie 195321. Dqi Gheorghe BrAtianu murise de §apte luni, dintr-o notä datatä8 decembrie 1953 reiese ca istoricul continua sd fie prigonit prin mäsuri depedepsire administrativA: numitul Brätianu Gheorghe se spune in documentulcitat a fost incadrat in C.M. [colonie de muncAl conform Deciziei M.A.I. nr. 334din 1.8.[1]951 pe timp de 38 luni. Majorat pedeapsa cu 60 luni conform Deciziei559/[1]953. Pedeapsa expird la 1.8.[1]95822. Decizia nr. 559 a fost emisä la 8august 1953, deci la o distantä de mai bine de 3 luni de la moartea lui Gh.Brätianu23. Prin aceea§i decizie li se majora pedeapsa §i altor detinuti politicidecedati la Sighet: Aurel Vlad, Costel Tatdranu, generalul Ion R4canu §i Ion C.Pop24.

In volumul 2 din dosarul anchetei sunt ata§ate extrase din discursurile luiGheorghe Brätianu, opiniile sale despre ascensiunea hitleristä §i despre un posibilatac german impotriva României i note informative ale serviciilor speciale dinperioada 1935-1939. Ultimul gen de documente, acoperind intervalul 1943-1946,se regase§te in volumul 3. Am retinut doar continutul unei note din 26 mai 1945 aServiciului Special de Informatii (S.S.I.), organism informativ care functiona pelanga Prqedintia Consiliului de Minitri: DI George BrAtianu a declarat, intr-ungrup de amici, cd viitorul Partidului Liberal va fi cu desdvdr§ire comprornis dacd dlDinu Brätianu nu va intelege sd realizeze cat mai devreme despartirea de PartidulNational Taranesc, intruck «prezenta d-lui Maniu este ddundtoare ambelor particleistorice»"25. Evident, aceste aprecieri trebuie trecute printr-un filtru critic. P.N.L. §iP.N.T. au fost alAturi in lupta contra Partidului Comunist §i a satelitilor sdi dinF.N.D. §i B.P.D., dar, nu este mai putin adevArat a in plan secund s-au pastratvechile animozitati §i rivalitäti. Chiar Gh. Brätianu, aflând de victoria cople§itoarea P.N.T. in alegerile parlamentare de la 19 noiembrie 1946, a exclamat dezarnagit:

19 Ibidem, vol. 1, f. 4.20 Ibidem, f. 5.21 Ibidem, vol. 8, f. 6.22 Ibidem, vol. 1, f. 2.23 Ibidem, vol. 8, f. 9. Alte documente amintesc data de 6 august 1953; Claudiu Secasiu, op. cit.,

p. 340, n. 127.24 Claudiu Secasiu, Noaptea demnitarilor. Contributii privind distrugerea elitei politice

románefti, in Romulus Rusan (ed.), Anul 1948 institutionalizarea comunismului, Bucuresti, 1998, p.919.

25 AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 10176, vol. 3, f. 498. Dezacordurile dintre Iuliu Maniu i Gh.Brdtianu se pare cd erau mai vechi; S. RddulescuZoner (coord.) i al., lstoria Partidului NationalLiberal, Bucuresti, 2000, p. 257-258.

-

www.dacoromanica.ro


Iuliu Maniu ne-a covdr§it!"26 Aceasta reactie de moment, care excludea oprevizibild falsificare a scrutinului de cdtre guvernantii comuni§ti, estesemnificativd.

Volumul 4 este cel mai voluminos §i cuprinde informatii despre regimul dedomiciliu obligatoriu la care a fost supus Gheorghe Brätianu in intervalul 19481950. intr-un document, Gh. Bratianu solicita permisiunea de a merge la BibliotecaAcademiei, probabil pentru a studia la tema Marea Neagrà, §i de a iei din ora§27.De supravegherea lui Gheorghe Brätianu se ocupa Directiunea Securitatii Capita lei,mai precis It. col. Tudor Sepeanu §i cdpitanul V. Feni§an28. Informatiile furnizatede istoricul Marius Oprea, cercetatorul avizat al dosarelor Securitatii, §i descriitoarea Doina Jela ne permit sd aruncam o privire asupra biografiilor celor doi:Tudor Sepeanu (cAlaul) §i Gheorghe Bralianu (victima). Mai intai, o precizare: nupoate fi vorba de o preponderenta a minoritarilor in rdndurile Sigurantei, S.S.I. §imai tarziu ale Securitatii (nici macar la nivelul conducerii29), curn incearca astazi sane convinga fo§ti ofiteri din politia politica patriotica" sau pseudoistorici. TudorSepeanu, ofiter de origine evreiascd, avea studii juridice superioare. Era inteligent§i poliglot, deci, spre deosebire de ceilalti ofiteri superiori ai Securitatii, avea unnivel cultural dezvoltat" potrivit unei caracterizAri facute de generalul VladimirMazuru. Tudor Sepeanu, probabil la momentul 22 iunie 1941, spre deosebire deGheorghe BrAtianu, a parasit armata, prin demisie, §i nu a participat la operatiunipe frontul sovietic. Ulterior, in calitate de avocat, avand relatii in armata, s-a Idsatcorupt de evrei", pe care i-ar fi aparat de efectele legislatiei antisemite in schimbulunor mari sume de bani". Dupd 23 august 1944 s-a integrat in Formatiunile deLupta Patrioticd, iar wful sdu, Emil Bodnara§, i-a oferit un post in S.S.I., unde s-aremarcat ca anchetatorbafau§ al lotului ManiuMihalache31. Comparand cele cloudbiografii, antiteza iese la lumina. In contextul procesului intentat lui Maniu intoamna anului 1947, lui Gheorghe Brdtianu i se impunea regimul de domiciliuobligatoriu, iar mai tarziu, in inchisoare, i s-a oferit confortul in schimbul renegdriioperei despre Basarabia. Istoricul a rdmas insa incoruptibil, loial scrierilor saleunor principii morale. De altfel, cei care i-au schitat biografia dupa 1989 1-au inclusnu numai in rdndurile elitei intelectuale, ci 1-au considerat §i membru al unei elitemorale §i suf1ete§ti32. Ca o ironie, cu o lund inainte de moartea lui Gh. Bratianu, la

26 Relatare a prof. $erban Papacostea (20 mai 2003).AMJDIM, fond Penal, dosaml nr. 10176, vol. 4, f. 360-363.

281bidem, f. 398.29 Dennis Deletant, Ceausescu si Securitatea. Conslringere si disidenld in Ronkinia anilor 1965

1989, Bucuresti, 1998, p. 117; Florian Banu, Profilul angajatului Securitdiii in anii '50, inTotalitarism ci rezistentd, leroare si represiune in Romdnia comunistd, coord. Gh. Onisoru, Bucuresti,2001, P. 84.

3° Marius Oprea, Banalitatea rdului. 0 istorie a Securitatii in documente 1949-1989, p. 565;Doina Jela, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Bucuresti, 2001, p. 251-252.

31 Marius Oprea, op. cit., p. 566.32 $erban Papacostea, Gheorghe I. Brdtianu: evocare, in Revista istoricd", s. n., t. II, 1991, nr. 1

2, p. 105.

si

www.dacoromanica.ro


15 martie 1953, Tudor Sepeanu era arestat, find identificat ca tap isp4itor in cazulreeducarilor" de la Pitqti33.

in volumul 5 am intalnit docurnente privind supravegherea mo§iei de laFlorica §i note informative din anul 1948 referitoare la Constantin Bebe Bra:tiara',Dinu Brätianu i Elena Bratianu. Astfel de note, emise in anii 1934-1943, seregäsesc i in volumul 6. Anchetatorii au adunat in dosar acele documente aleorganelor informative sau tdieturi din presä menite sa ilustreze pretinse pozitiiantisemite ale lui Gh. Brätianu, atitudini antisovietice, precum i rolul deintermediar al istoricului intre mareplul Ion Antonescu i opozitia democraticas inintervalul 1941-1944. Spre exemplu, intr-o nota din 19 iulie 1940, probabil aSigurantei, era semnalatä o consfatuire desfasurata la Banca Româneasca intreDinu Brätianu, Gh. Brätianu i dr. I. Costinescu. Concluzia discutiilor ar fi fostscoaterea fard intarziere a evreilor din viata economica: a Ord, Gh. Brätianu find depärere ca un guvern care se intituleazd nationalist trebuie sa vind cu mäsuriradicale pentru a repara o nedreptate care dainuqte de aproape 20 ani"34.

Volumul 7 din dosarul 10176 are ca data a intocrnirii 29 septembrie 1968contine o evidentä a diverselor lucrari in manuscris gasite in dosarele fondurmdrire penala" §i apartinând unor autori precurn Gh. Brätianu (Gbdirieuropene", manuscris ridicat cu ocazia perchezitiei domiciliare din 6 mai 1950),Lazar Rosenbeum (Revolutia de la 1848"), Gh. Antimirescu (Scoalainvatatorii"), Ion Negoitescu (Poezia României"), losif Frollo (In ce stadiu negäsim noi cu Actiunea Catolica") etc35. Documentele din dosar, emise de ConsiliulSecuritatii Statului, cuprind i scurte biografii ale autorilor.

Un document despre criticul i istoricul literar Ion Negoitescu dezväluiezguduitoare detalii biografice: la data de 5 XII 1959, Directia [a] IIIa i-a deschisdosar de verif care pentru activitate contrarevolutionard impotriva R.S.R., prinagitatie cu caracter dqmänos §i diversiune ideologica in sectorul literar. La 20 VII1960, dosarul de verificare s-a transformat in dosar individual, iar la 4 XII 1961 afost inchisd actiunea prin arestarea sus-numitului §i trimiterea lui in judecataTribunalului Militar Bucure§ti care, prin sentinta br. 393 din 4 XII 1961, I-acondamnat la 5 ani inchisoare corectionald. La data de 11 IV 1964 a fost eliberat,find gratiat conform Decretului 176/1964. In anul 1963, and era detinut, a fostrecrutat ca informator36. In ianuarie 1969 a fost abandonat, deoarece aportul sdu afost scazut, nu s-a preocupat de indeplinirea sarcinilor date, uneori dând clovadd denesinceritate. In prezent este lucrat in dosarul problem:a 1 105 la Directia [a] IIIa,

33 Marius Oprea, op. cit., p. 566.34 AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 10176, vol. 6, f. 7.35 Ibidem, vol. 7, nepaginat.36 Recrutarea s-a facut probabil dupa intense presiuni §i §antaj. I. Negoitescu a mdrturisit cd, dupa

arestarea din 1961, a avut o tentativa de sinucidere; apud I. Vartic, Trei schite de portret, in I.Negoitescu, Straja dragonilor, Cluj, 1994, p. 7. $antajul venit din partea Securitatii a continuat: in1977 I. Negoitescu a fost amenintat cu un proces de homosexualitate in cazul ca nu se va desolidarizade Paul Goma; I. Negoitescu, In cunovintd de cauzà. Texte politice, Cluj, 1990, p. 18.

si

www.dacoromanica.ro


Serviciul XI, biroul 1, pentru legaturi suspecte in strainatate"37. intre victimeleSecuritatii, care figurau cu manuscrise confiscate, nu am reqit sa identificam preamulte legaturi.

$i totu§i, inclinatia noastra spre studiul istoriei ecleziastice postbelice ne-adeterminat sa formuldm cateva ipoteze menite sa lamureasca alaturarea, dacd ea arfi fost con$tientä, a trei dintre autorii enumerati: Gh. Brätianu, Iosif Fro llo i IonNegoitescu. Despre Iosif Frollo tiin cd a fost profesor de limbd francezd la Liceulbucure§tean Spiru Haret"38 i cd a fost adversar al filosofului Nae lonescu inpolemica prilejuita de definirea absurda i exclusivistä a romanitaii39. In anul 1928Iosif Frollo publica o lucrare intitulata Frontul Unic de Rugáciune, sintagmä subegida careia, dupa 1945, avea sä se deruleze o vie activitate in favoarea uniriiromanilor intr-o singurd credintä sufletul ei a fost Vladimir Ghike , in rdsparcu intentiile de atunci ale Moscovei de a rupe räsdritul Europei, pe care il ocupase,de Vatican. Familia Frollo era ataptä de monseniorul Vladimir Ghika, dar §i decalugarii asumptioniti aflati in Romania. Este foarte posibil ca Iosif Frollo sa fifost un frecventator al Institutului francez de studii bizantine din Bucurqti, situatin str. Christian Tell i condus de parintele asumptionist Vitalien Laurent, cunoscutsavant bizantinolog, de care Gh. Braianu a fost foarte legat. Vitalien Laurent eraautorul unor studii care 1-ar fi putut interesa §i pe Iosif Frollo, adeptul uniriiBisericilor (La Question de l' Union des Eglises, de exemplu45. Eruditul cleric, alesmembru de onoare al Academiei Romane, era §i consilier tiintific al Institutuluipentru Studiul Istoriei Universale42, unde Gh. Brätianu ii succedase, ca director, luiNicolae Iorga. In iunie 1947 Gh. Brätianu Ii marturisea prietenului sau VitalienLaurent cd, indiferent de consecinte, nu are de gand sä päräseasca tara. Singurulsau refugiu urma sa fie studiul. Cu sigurantä vä yeti ingrozi de cantitatea studiilorscrise de mine" i-a spus Gheorghe Braianu lui Vitalien Laurent in acea yardagitate. Pentru a-i incuraja efortul i a-1 asigura cd studiile vor fi in sigurantd,Vitalien Laurent i-a promis cä toate manuscrisele care vor ajunge la el vor fipublicate. Prin filiera Elena BrätianuMihai BerzaP.$. NästurelVitalien Laurentoperele marelui istoric au putut fi salvate de la o previzibila confiscare i au fosttiparite in Occident. Institutul francez de studii bizantine avea sä se mute insa laParis, dupa ce in Romania activitatea lui devenise indezirabild.

37 AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 10176, vol. 7, nepaginat.38 Informatie furnizata de prof. Paul Cernovodeanu (14 aprilie 2003).39 Detalii la Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptei romaneasca, Bucuresti, 1995, p. 94.4° C. Vasile, intre Vatican §1 Kremlin, Bucuresti, 2003, p. 85.41 Studiul a apdrut in Echos d'Orient", 27 (1928).42 Cuvemt de deschidere al directorului Institutului, prof Ch. I. Bratianu, la redinta

comemorativii din 1 aprilie 1947, in Institutul de Istorie Universalei N. lorga" la zece ani delainterneiere, 1947, p. 5-6.

43 Vitalien Laurent, Preface, in Georges I. Bratianu, La mer Noire. Des origines a la conqueteottomane, Munchen, 1969, p. 6. Acad. Cornelia Bodea Ii aminteste ca, prin 1947, in biroul lui Gh.Bratianu de la Facultatea de Litere si Filosofie a intrat Alexandru Rosetti cu un pasaport cu unmesaj de la Ana Pauker trebuia sa paraseasea Romania. Cand asistenta sa 1-a intrebat ingrijorata ceva face, istoricul a rdspuns ferm cu cuvintele: Ma numesc Bratianu!" (Informatie furnizata de acad.Cornelia Bodea, 27 mai 2003); cf. Vitalien Laurent, op. cit., p. 6.

I

-

si

www.dacoromanica.ro

66 Cristian Vast le 8

Existä cloud elemente care 1-ar putea apropia pe Ion Negoitescu de Gh.Brdtianu. Se §tie cd Ion Negoitescu a fost istoricul literar care a pus in evidentavaloarea postumelor eminesciene, or, Louis Barral, superiorul ordinuluiasumptionist, s-a remarcat prin opera de traducere in limba francezd a poeziilor luiMihai Eminescu". Al doilea element care ar inlesni apropierea de Gh. Brätianueste apartenenta lui Ion Negoitescu, atestatä de documentele Securitätii, laorganizatia tineretului universitar national liberal din Cluj dupd 23 august 1944. 45Aceste consideratii nu dovedesc insa cu nimic cä cei doi s-ar fi cunoscut. Cel maiprobabil este faptul cd aldturarea s-a facut pe alte criterii.

Cert este ca manuscrisul atribuit lui Gheorghe Brätianu, intitulat "Gandirieuropene", nu se aflä in dosar, in vol. 7, de§i Opisul cu materialul din dosarul deanchetà (plasat la inceputul vol. I) pomene§te existenta in vol. 7, la paginile 1-109,a unui Cuvânt Inainte din ciclul Gdndirii europene". Opisul consemneazd 110

dar vol. 7, a§a cum se prezintä astäzi, are doar 11 fi e . Este foarte posibil caactualul vol. 8, neinclus in opis §i avfind mentiunea pe copera nu se dä laconsultat", dar §i §tersäturi in dreptul cifrei 8, sa fi fost vol. 7 initial. Dar nici inacest dosar, cu doar 14 file, nu se afld vreo urmä a manuscrisului Gandirieuropene". Nu cunoa§tem soarta acestuia, dar §tim cu siguranta cã organele M.A.I.au decis, la sfar§itul anului 1954, distrugerea unor obiecte care i-au apartinut luiGheorghe Brdtianu, intre acestea numärându-se: diferite hârtii (notite) §i fotografiimonarhice §i diferite acte vechi (un abonament C.F.R., o autorizatie de la alegerilede deputati din 1946)46.

Cum am mai subliniat, modul in care este alcdtuit dosarul Gh. Brätianuvdde§te intentia anchetatorilor comuni§ti de a-i fabriga istoricului un trecutpronazist47, antisemit §i antisovietic, intemeiat pe documentele din anii '30 §i '40pastrate in arhiva Sigurantei §i a S.S.I. Aceste materiale, indeosebi cele dinintervalul 1943-1944, reflectä o ingrijorare reald a lui Gh. BrAtianu in fatatavalugului sovietic, dar §i o solidaritate intelectuald cu acei ru§i care refuzaudictatura stalinistä. Semnificativä din acest punct de vedere este o notd din 30octombrie 1943 care mentioneaza primirea de cdtre Gh. Brätianu a unei scrisorisemnate de un profesor rus rämas in Odessa dupd retragerea sovieticd din 1941.Scrisoarea exprima temerea Ca revenirea previzibild a Armatei Ro§ii in ora§ araduce suprimarea celor considerati teadátori, inclusiv a mai multor profesori.Impresionant este finalul documentului: d[omnul Gh.] Brätianu declard cä

" Arcadiu Petrescu, Nicolae Scurtu, Louis Barral qi "problema" Eminescu, in Manuscriptum",an XVIII, 1987, nr. 2 (67), P. 25; consideratiile lui Nicolae Scurtu in placheta Miei Frollo, Insemnaridespre monseniorul Vladimir Ghica, Bucuresti, 1999, p. 16, n. 7.

45 AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 10176, vol. 7, nepaginat; nota biografica referitoare la IonNegoitescu.

46 Ibidem, vol. 8, f. 3.47 intr-un articol recent, prof. Andrei Pippidi a contestat cu argumente solide teza potrivit careia

Gh. Bratianu ar fi urmarit in mod constant o raliere la politica germana; Andrei Pippidi, 0 politicamai activa impotriva Germaniei". Gheorghe Bratianu in 1936, in Anuarul Institutului Roman deIstorie Recenta", t. I, 2002, p. 344-349.

file,

www.dacoromanica.ro


persoana care i-a adus scrisoarea cu rugamintea sa intervind d[omnia] sa, 1-aasigurat Ca fiecare dintre profesorii de la Odessa are pregätitä doza de otravA pentrueventualitate[a] revenirii rgilor"48.

Obiectivul modest al acestei comunicdri derivd din conditiile improprii incare s-a facut documentarea (in anul 2001 am avut la dispozitie o singurd zi pentrustudierea dosarelor intr-o said de lecturd situatä in mijlocul unei unitati militare).Dosarul Anchetei Gheorghe I. Bratianu a fost insä transferat de curând, temporar,Arhivei CNSAS i poate fi consultat de tinerii cercetätori de aici sau de ceiacreditati. Se impune studierea lui cu atentie, mai ales a materialelor din perioada1934-1944, §i coroborarea informatiilor cu datele din dosarele de urmärireinformativä i de problema sau cu alte categorii de izvoare.

GHEORGHE I. BRATIANU'S FILE FROM THE ARCHIVESOF THE MINISTRY OF JUSTICE

Abstract

The paper makes a brief analysis of the file of penal investigation in the caseof Gheorghe I. Brätianu (file no 10176).

After 1989, the aforementioned file, in eight volumes, was kept at theArchives of the Ministry of Justice Department of Military Tribunals (AMJDIM)and the researchers could study it about 9 years later (the first one to do so wasClaudiu Sec*u, who identified only 6 volumes of this file, although he quoted,too, the eighth volume).

The officers of the Securitate who investigated the case of Gheorghe I.Brdtianu collected in this file documents of the Romanian Secret Services and pressexcerpts of the 1930's and 1940's evidencing the historian's anti-Soviet positionand his alleged anti-Soviet attitude.

After about 3 years of severe domicile restrictions, Gheorghe I. Brätianu wasarrested on 6 May 1950, and at the house search the organs of the Securitate seizeda manuscript entitled European Thoughts. Although the contents of the filemention the existence of one such manuscript in the 7th volume, the researcher wasunable to find it.

Neither the Securitate officers, nor the Communist prosecutors did followthrough the arbitrary penal investigation, and Gheorghe I. Brätrianu died in theprison of Sighet on 27 April 1953 without a formal sentence being issued by theCourt.

48 AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 10176, vol. 6, f. 76.

,

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

RAZBOI $1 ARTA MILITARA

LA RUSSIE ET LA QUESTION ROUMAINE A PARTIR DELA FIN DE LA GUEMZE DE CRIMEE ET JUSQU' A

L'UNION DES PRINCIPAUTES (1855-1859)

MARIAN STROIA

Dans la deuxieme moitié de l'année 1855, la question des PrincipautésRoumaines se trouva reléguée sur un plan second dans les relations internationales,du moins pour un certain temps. Le continent se rapprochait a grands pas de lapaix, surtout apres la conquete par les allies du centre nodal du conflit en CriméeSevastopol en debut d'automne (28 aoilt / 8 septembre 1855)1. Si l'Angleterres'opposait encore a la paix, la France, par échange, dépensa pas mal d'efforts pourvoir les hostilités s'arrêter. Ce fut le sens pris par les négociations secretes entre A.M. Gorceakov et Morny, le demi-frere de Napoleon III, ainsi que par d'autrespourparlers entre le chancelier russe K. V. Nesselrode et le Comte AlexandreWalewski, déroulés a l'aide d'un diplomate allemand2. Essayant de conclure sur lasituation du moment, le premier ministre du royaurne de Sardaigne, CamilloCavour, notait le 29 novembre 1855: "... voici quelques mots résumant la situation.L'Empereur [Napoleon III] et, d'autant plus son gouvernement, veulent la paix. Ilsesperent l'obtenir par le concours de l'Autriche qui, d'apres leurs dires, est prétes'engager [sur cette voie], dans des conditions raisonnables. L'Angleterre ne desirepas la paix en ce moment, parce qu'elle la considdrait fatale pour son prestigemilitaire et politique ..."3.

La position de la Grande Bretagne ressortait d' autant plus clairement de laremarque du 19 novembre (s.n.) du prince consort Albert, selon lequel "la passionpour la paix a envahi le marché francais"4.

La fin des hostilités a été aussi dépechée par un ultimatum adressé a laRussie par l'Empire des Habsbourg. Dans ces conditions, la plupart des conseillersdu nouvel Empereur Alexandre ii se prononcerent le 3/15 janvier 1856 pour lasignature de la paix. La guerre était pratiquement perdue, chose que nul ne pouvaitcontester. A cette atmosphere s'était ajoutée la menace de la penetration d'uneescadre anglaise en Mer Baltique, donc il n'y avait plus d' autre sortie.

E. V. Tang, Reizboiul Crimeii (La Guerre de Crirnée), Bucarest, 1952, vol. II, p. 419.2 lbidem, pp. 477-478.3 Frangois Charles Roux, Alexandre II, Gortschakoff et Napoleon III, Paris, 1913, p. 61.4

E. V. Tarle, op. cit., vol. II, p. 483.5 E. V. Zizni i dejatel'stva imperatora Aleksandr Vtarogo, Skt. Petersburg, 1894, pp. 84-

85 (le predécesseur de ce dernier, Nicolas I, elan nion le 8 fevrier 1855).

Revista istoricr, tom XIV, nr. 5 6, p. 69 86, 2003

-

A

Rildeir,

www.dacoromanica.ro

70 Marian Stroia 2

Toutefois, on se demande a juste raison: comment était arrivée la Russie acette fin désastrueuse de son ascension politique et militaire ininterrompue?

Il faudrait observer ici que, bien que victorieuse sur le plan militaire de 1812A 1849, phénomene incontestable sous rapport historique, des points de vueéconomique et technologique, la Russie, dans ce méme intervalle, avait perdu duterrain devant les autres puissances, et ce dans un rythme tout A fait alarmant.L'analyse qui suit essayera de justifier cette conclusion et montrer pourquoi lerésultat final de la confrontation militaire internationale de la Péninsule de Criméene pouvait &re autre.

Par esprit de correctitude, on devrait convenir que pendant le règne deNicolas I, c'est-A-dire dans la période 1825-1855, la Russie avait connu desprogrès économiques. Mais la ligne conservatrice, dominante dans la société russedu XIXeme siècle, était non moins difficile A contourner: de nombreux dignitaires,tenant de hautes positions dans la société russe, étaient pour la plupart hostiles audéveloppement d'un marché libre et A tout signe de modernisation. Un fait estevident: la population de l'Empire, comme dans d'autres pays européens,enregistra une croissance rapide: de 56 millions habitants en 1816 A 76 millions en18696. Ainsi, un bon nombre de villes importantes de la Russie (Moscou, St.Pétersbourg, Kiev, Kharkov, Samara) connurent un développement démographiqueexplosif.

On pourrait ajouter A cela un detail non dépourvu d'importance. De 1804 A1860, c'est-A-dire pendant plus d'une moitié de siècle, le nombre de fabriques (dedimensions variables, sans doute) passa de 1.400 A 15.000, en augmentant ainsi 6fois. Des installations A vapeurs et des machines modernes furent importées despays occidentaux et, a partir de 1830, le réseau national de chemins de fercommenca A prendre contour. Méme si les historiens ne se sont pas encore misd'accord si en Russie il y a eu vraiment une "revolution industrielle", il est clairque les choses se mouvaient et que le processus était indubitablement sur lahausse7.

Sans doute, la question ici est toute autre: si la Russie ne battait pas le pas, lemalheur fit que le rythme des autres soit beaucoup plus rapide et, de ce fait, elleperdu peu a peu du terrain.

A ce sujet, les données fournies par les chercheurs en histoire économiquessont plus qu'edifiantes. Ainsi, en nous rapportant uniquement au produit nationalbrut (même si la population de la Russie était deux et, respectivement, trois fois plusgrande que celles de la Grande Bretagne et de la France), la situation s'avèreconcludente : de 10,5 milliards de dollars en 1830, la Russie n'atteignit que 11,2milliards en 1840, 12,7 en 1850 et seulement 14,4 en 18608.

6 Nicholas V. Riasansky, Nicholas I and Official Nationality in Russia. 1825-1855, Berkeley,1959, P. 219.

7 Idem, Histoire de la Aussie, Paris, 1981, pp. 241-242.8 V. E. Mosse, Alexander 11 and the Modernisation of Russia, New York 1962, pp. 88-89.

www.dacoromanica.ro

3 La Russie et la question roumaine 71

Par contre, la dymanique de ses principaux compétiteurs occidentaux dans lameme période fut plus rapide: la France 8,5 (1830), 10,3 (1840), 11,8 (1850) et13,3 (en 1860) et l'Angleterre 8,2 (1830), 10,4 (1840) et respectivement 16,0(en 1860), c'est-a-dire a peu pres le double9.

Un phénomene similaire se constate si l'on suit l'évolution du revenu partete d'habitant (calculé en dollars américains) pour la meme périodew.

1830 1840 1850 1860Russie 170 170 175 178France 264 302 333 365Grande Bretagne 346 394 458 558

Les données ci-haut, qui sont le résultat d'une recherche économiquesérieuse, mettent en evidence une conclusion indiscutable: si la croissancedémographique (vu le taux de naissances supérieur, ou les conquetes au Caucaseou au Turkmenistan) était relevante en comparaison avec l'Occident européen, paréchange, la croissance de la productivité resta beaucoup en arriere par rapport auxpays sus-mentionnés, oi cet indice fut 50 % et respectivement 75 % plus haut. Aceci s'ajoute le fait que, dans la période 1800 1830, la production d'acier de laRussie se doubla", tandis qu'en France elle augmenta 20 fois, et en Angleterre 30fois (!). Le decalage était clair et devenait chaque année plus important. Il étaitpratiquement impossible que cet état de choses ne dise pas son mot. Pour ne plusparler du réseau de chemins de fer, surtout tenant compte de l'étendue terrritoriale :en 1815 la Russie, qui tenait les dimensions que nous connaissons, n'avait que 500milles chemins de fer'2, a comparer avec les 8.500 mille des Etats Unis, les 3.200de l'Angleterre et les 2.400 de la France.

Pendant un grand intervalle, ce decalage incontestable ne se manifesta pointau niveau de l'expression du niveau de puissance par le grand colosse du Nord. En1814-1815, dans le cadre d'une coalition européenne sans doute, la Russie joua unrole majeur dans la défaite de Napoleon. En 1828-1829, elle fut encore victorieusedans la confrontation avec l'Empire Ottoman13 et, en 1848-1849, son interventionmilitare dans l'espace de l'Europe Centrale et de l'Est mena a la défaite claire desrevolutions roumaine et hongroise, contre lesquelles elle déploya a peu pres200.000 hommes' 4.

9 S. Checkland, The Rise of Industrial Society in England. 1800-1875, L. Grytnans, 1971, p. 178.I° R. Bairoch, Europe's Genoss National Product 1815-1885, P1.6, dans "Journal of European

Economic History", 1976, no. 5, p. 286." Cf M. E. Falkus, The Industrialisation of Russia 1700-1914, London, 1972, corps 4 et. sqq.12 R. W. Selon-Watson, The Russian Empire 1801-1917, Oxford, 1967, pp. 212-213.13 V. 1. Serenet, Turtia i Adrianopolskii mir 1829 goda, Moskva, 1975, pp. 268-269.14 V. S. Averbukh, Russkaia interventiia v Vengrii 1849-1850. Napadenie vengherski revolutii,

Moskva, 1951, pp. 162-163.

www.dacoromanica.ro

72 Marian Stroia 4

La campagne de Crimée des années 1854 et 1855 démontra une fois de plusl'incapacité de concentration des forces tsaristes selon l'objectif principal de laguerre. Edifiant en ce sens est le fait que les operations des adversaires dans la zonede la Mer Baltique, a qui se rajouta la menace d'une intervention suédoise, ontnécessité le maintien de plus de 200.000 mulles hommes dans le nord de l'Empire'5.A ceci ii faudrait ajouter le danger que les commandants russes virent dans unepossible intervention de l'Autriche du côté de l'Ouest. Pour que l'image soitcomplete, nous y ajouterons les batailles difficiles sur la ligne du Danube pendantl'automne de 1853 et, lorsque les Turcs attaquerent le Caucase, la dispersion desforces devint inevitable. C'est pourquoi, lorsque l'effort principal de guerredéployé par les forces anglo-francaises se concentra dans la zone de la Péninsule deCrimée, il devint evident pour tout le monde (et les faits l'ont confirmé d'ailleurs)que les forces armées du Tsar étaient pratiquement incapables de parer A une telleinvasion.

En ce qui concerne les operations sur mer, on devrait dire que les Russesposssédaient une flotte assez nombreuse, avec des amiraux compétents (comme parexemple l'Amiral K. V. Nahimov) et des matelots apparemments bien instruits.Une telle force était capable de défaire les Turcs, ce qu'elle fit d'ailleurs dans labataille de Sinope du mois de novembre 185316.

Par malheur, des que la puissante flotte combinée anglo-francaise pénétra enMer Noire, la fragilité d'un tel mecanisme devint immédiatement visible. Bonnombre des vaisseaux russes s'avérerent mal bâtis, leur puissance de feu étantbeaucoup inférieure a celle des adversaires, et les équipages mal instruits. Les alliesavaient ensemble plus de navires A vapeurs gue les Russes, ce qui leur assura unecapacité de manoeuvre beaucoup supérieurel I, et en ce qui concerne l'armement aubord, il n'est plus le cas d'en parler. En plus, la capacité de l'industrie russe debAtir de nouveaux vaisseaux, afin de remplacer ceux qui avaient été avariés ouperdus en bataille, s'avéra tres faible.

C'est pourquoi l'orientation de la politique russe apres la guerre de Criméedevint de maniere prépondCrente defensive. Les cercles dirigéants de l'Empirecomprirent la necessité de rdformes sérieuses dans la societé russe: l'émancipation desserfs, la modernisation de l'économie, avec un accent plus grand sur l'industrie, sur ledéveloppement du réseau de chemins de fer, des communications A petite et grandedistance prirent le devant dans la politique intérieure de l'Empire18.

Sur le plan extérieur s'imposa le rapprochement de la France, pour éviterl'isolement diplomatique, et A long terme, l'objectif majeur devint l'annulation desstipulations défavorables du traité de paix19. En ce qui concerne l'Orient, un autre

15 Paul Kennedy, The Rise and Fall of the Great Powers, New York, 1987, P. 17316 Ibidem, p. 174.17 L S. Curtis, Russia's Crimean War, Durham, 1967, pp. 212-213.18 Cf V. N. Vinogradov, Rossia i obedinenje Rumânskih kniakjestv, Moskva, 1959, pp. 61-62.19 Cf Barbara Jelavich, Russia and the Formation of the Romanian National State 1821-1878,

Cambridge, p. 59.

www.dacoromanica.ro


problème fut celui de garder l' intérêt pour la population de rite orthodoxe del'Empire Ottoman et atteindre la parite dans r influence exercée dans les cercles deConstantinople.

Dans ces conditions, sans Etre toutefois negligee, la question desPrincipautés Roumaines fut réléguée sur un plan secondaire dans lespreoccupations de la diplomatie russe. Dans ce contexte, le gouvernement russevisa de s'assurer dans cette zone géo-politique un contrôle égal A l'influence desautres grandes puissances européennes et de contrebalancer r influenceautrichienne, qui l'inquétait tout particulierement. En même temps, la Russies' efforga sans cesse de reconquérir les trois districts du sud de la Bessarabie qu'elleavait perdus au Congrès de Paix. En mesure oil elle était au courrant avec edéveloppement de la société roumaine, elle chercha A maintenir les stipulations debase du Règlement Organique, sans pouvoir toutefois faire abstraction du besoin deréforme de cette société.

L'élimination de la toute puissante Russie du sud-est européen par la victoiredes allies contre ses armées dans la guerre de Crimée eat une influenceconsiderable sur l'évolution des peuples de cette zone géographique, surtout pourles Roumains. L'abolition du protectorat russe, le but politique fondamental de larevolution de 1848 ouvrait de larges perspectives pour la réorganisation du pays,l'union des Principautés, la lutte pour indépendance de l'Etat national roumainmoderne unifié, les réformes économiques, politiques et sociales, pour toutes lesenergies créatives du peuple roumain. La période des grands exploits préconisésdans les programmes révolutionnaires de 1848 allait ainsi débuter sous les auspicesde la victoire des puissances démocratiques d'Europe contre l' absolutisme2°.

En ce qui concerne la situation dans les Principautés, le retour au pays desdeux princes Barbu Stirbei le 23 Septembre (s.a.) et Grigore Ghica le 28 octobre(s.a.) n'ont pas été de nature a améliorer l'atmosphere de la politique interne.Confrontés au role dominant que s'étaient arrogé les authorités autrichiennes, avecle feldmaréchal Coronini en tete, la liberté de mouvement des deux princes setrouva limitée assez sérieusement. II faudrait ajouter ici que, pendant la guerre deCrimée, l'émigation roumaine se trouvant dans les principales capitaleseuropéenes, relanca ses actions politiques et diplomatiques, afin d'informerl'opinion publique européenne sur les désirs des Roumains.

La défaite militaire de la Russie, tout comme la perspective d'uneréglementation d'apres-guerre qui aurait mené a un changement du statutinternational et de l'organisation politique intérieure des deux Etats roumains, ontaccéléré leurs actions de propagande et de persuassion en faveur de la causeroumaine dans les chancelleries occidentales, la publication d'articles a teinehumoristique dans les journaux a grand tirage, les efforts d'obtenir l'appui et decapter la bienveillance de certaines personnalités influentes de la vie publique despays respectifs.

20 Cf Anastasie lordache, Revolutionarii Golqti (The Golescu Revolutionaries), Bucarest, 2002,p. 219.

www.dacoromanica.ro

74 Marian Stroia 6

Les centres les plus importants pour les révolutonnaires roumains furent, dece point de vue, Paris et Londres. Ils adresserent d'ici toute une série de mémoiresa Napoleon III, Sir Robert Peel et Lord Palmerston, a Lord Ellenborough et ad'autres personnalités, soulignant la nécessité de l' union de la Moldavie a laValachie.

De meme, les exiles ont maintenu un contact permanent avec les forcespatriotiques et progressistes du pays, afin qu'elles puissent conjuguer leurs effortsavec ceux de l'émigration, pour intensifier les actions menees aupres lesgouvernements des grandes puisssances.

A la fin de la conference de Vienne, les délégues des puissancesContractantes ont decide donc, par consensus, que la question du statut desPrincipautes Roumaines et de leur future organisation doit faire l'objet d'unereunion internationale sepal-6e, organisée dans la capitale de l'Empire Ottoman.Pendant quelques mois (octobre 1855 11 février 1856), jusqu'a la cloture destravaux de ce forum important21, les puissances alliées ont rassemble desinformations concernant la Moldavie et la Valachie, de telle maniere que leursreprésentants soient munis des donnees nécessaires pour pouvoir argumenter leurpoint de vue relatif a la structure politique et administrative future des deuxformations statales roumaines. A la fin, il resulterent autant de memorandums quede puissances representées. Comme Leonid Boicu le soulignait en 1980, "lesdecisions de la Conference de Constantinople ont été, dans leur essence,retrogrades. Elle n'ont pas donne de reponse positive a aucune des aspirationsessentielles des Roumains. Les représentants des puissances europeennes aConstantinople s'etaient assembles pour offrir aux Principautes les bases de leurorganisation statale, sans que les Roumains fussent consultés, et sans que lespremiers soient munis d'instructions précises visant a résoudre une question qui,par ses implications, était d'importance europeenne"22.

Cette observation pertinente vise le protocole que les représentants de laPorte et les représentants diplomatiques de l'Autriche, de l'Angleterre et de laFrance signeront le 11/23 février 1856, a la fin de plus de deux mois denégociations laborieuses. La signature de l'acte sus-mentionné révelait une fois deplus le fait que les Principautés étaient en vérite devenues un probleme d'intereteuropeen. Elle marquait en meme temps la tentative du groupe de puissancesmentionné d'imposer un certain cours aux solutions qui allaient etre portées a ceprobleme23.

On peut dire que le portocole de la Conference de Constantinople au moinsen partie a ouvert la voie pour l'accord final entre les protagonistes, tandis que le

21 Cf. Dan Berindei, Constituirea statului national roman in context european (La constitution del'Etat national roumain dans le contexte europeen), dans le vol. Cuza Vod. In memoriam, Jassy,1973, p. 121.

22 Cf. Leonid Boicu, Adevarul despre un destin politic. Domnitorul Gr. A. Ghica (La verite surune destinee politique. Prince Gr. Al. Ghica), Jassy, 1973, p. 124.

23 Acte i documente, II, pp. 932-934.

www.dacoromanica.ro


choix du lieu de déroulement Paris a marqué dans un certain sens la reconquetepar la France de son bien convoité capital de prestige parmi les puissanceseuropéennes24.

Défaites sur le plan militaire, avec en plus la perspective d'une menacemaritime de la part des Anglais en Mer Baltique et d'une possible interventionsuédoise dans le Nord, les cercles politiques de l'Empire Tsariste, Alexandre II etses principaux conseillers avec le nouveau ministre des affaires étrangeres A. M.Gorceakov25 ont accepté a contrecoeur de prendre part aux travaux du foruminternational dans la capitale francaise. La délégation russe, présidée par le ComteP. I. Or lov, ne se faisait d'ailleurs pas d'illusions, tout consciente du fait que lesvaincus n'étaient pas en mesure de mettre beaucoup de conditions. En réalité,l'idée de base des gagnants telle qu'elle sera reflétée dans les stipulations dutraité était de limiter l'influence russe en Orient et dans l'espace central et esteuropéen. L'acces de la Russie vers les bouches du Danube devait etre bloqué, soninfluence prépondérante dans l'espace roumain réduite et redirectionnée, et sadangereuse position militaire en Mer Noire et dans la zone du Caucase annihilée26.Les principales coordonnées de la pensée politique des gagnants se retrouverontd'ailleurs dans les clauses concretes du traité.

Dans trois semaines environ, le 18/30 mars, les plénipotentiaires tombaientd'accord et mettaient leurs signatures sur cet important acte international27. Enessence, les clauses contenaient les points suivants : les parties restituaient l'une al'autre les territoires occupés pendant les hostilités, l'Empire russe évacuant laforteresse de Kars, et les allies les localités Sevastopol, Balaklava, Eupatoria,Kerci, Enikali, etc. (art. 3-4); les puissances s'engageaient a respecter"l'indépendance et l'integrite territoriale de l'Empire Ottoman", considérant quetout acte de nature a lui porter la moindre atteinte est "une question d'intéretgénéral" (art. 7); la Porte s'engageait d'accorder un firman pout améliorer le sortdes peuples se trouvant sous sa domination, "quelque soit leur religion ou race"(art. 9); la Mer Noire devenait une mer ouverte aux flottes commerciales de tousles pays, étant par échange interdite la presence dans ses eaux et ses ports des

24 cf..--. T. V. Riker, op. cit., pp. 42-77; voir aussi Leonid Boicu, Diplomatia si cauza romand (1856

1959) (La diplomatie et la cause roumaine, 1856-1959), Jassy, pp. 7-45; Dan Berindei, Diplomatiaromana modernä (La diplomatie roumaine moderne), dans De la inceputuri la proclamareaindependentei de stat (1821-1878), Bucarest, 1995, pp. 117-126.

5 Conzte Alexandr Mihailovici Gorceakov a prelui le portefeuille du Ministere des AffairesEtrangeres de l'Empire russe en avril 1855.

26 Cf..-. Barbara Jelavich, op. cit., pp. 59-65.271,e texte du traite peut etre trouvé dans Acte si documente (ed. cit.), II, pp. 1075-1090; en meme

temps, Românii la 1859. Unirea Principatelor Române in constiinta europeanä. Documente externe(Les Roumains en 1859, L'Union des Principautes Roumaines dans la conscience europeenne.Documents extérieurs), I, Bucarest, 1984, pp. 274-291; I. Ionaxu, P. Barbulescu, Gh. Gheorghe,Relatiile internationale ale Romaniei in acte si documente. 1391-1900 (Les relations internationalesde la Roumanie dans des actes et des documents. 1391-1900), Bucarest, 1971, pp. 329-331(seulement les articles 22-27 concernant la Valachie).

- -

-

www.dacoromanica.ro

76 Marian Stroia 8

navires de guerre appartenant a toute puissance, y compris aux Etats riverains (art.11); le commerce dans les ports de la Mer Noire était libre de toute contrainte, laPorte et la Russie ayant l'obligation d'admettre la presence de consuls dans leursports (art. 12); la Mer Noire était devenue neutre, ni l'Empire Russe ni celuiOttoman n'ayant plus le droit dedétenir des arsenaux et des fortifications (art. 13);la navigation sur le Danube devenait completement libre d'entraves, et nonassujétie aux taxes, ceci en vertu des pincipes établis a l'occasion du Congres deVienne au sujet de la réglementation de la navigation sur les fleuves qui séparaientou passaient par plusieurs Etats (art. 15); pour la mise en pratique des decisionsrespectives, ainsi que pour le dégagement des bouches du Danube de sable et detout autre obstacle, la Commission Européenne du Danube pris naissance; elle étaitformée de représentants de l'Empire des Habsbourg, la France, la Grande Bretagne,l'Empire Tsariste, la Porte et le Royaume deSardaigne (art. 16); les districts du sudde la. Bessarabie (Cahul, Bolgrad et Ismail) étaient cédés par la Russie a la Porte(devenant pratiquement inclus dans le territoire de la Principauté de Moldavie) (art.20); l'Empire Tsariste était tenu de liquider toutes les fortifications et de ne plusfaire construire aucun objectif militaire dans les Isles Aaland de la Mer Baltique(art. 33).

Le Traité de Paris prenait aussi en discussion la question de la Serbie, ou leprotectorat russe était enlevé et remplacé par la "garantie des puissancescontractantes" (art. 28); la Porte gardait ses garnisons a Belgrade, ainsi que dansd'autres 6 forteresses (art. 29), ce qui constituait un obstacle en plus pour lespatriotes serbes engages dans la lutte pour une emancipation complete de leur pays.

Il faudrait encore mentionner qu'à part les stipulations principales du traité,signé et parafé par tous les 7 actants pendant l'avant-dernière journée d'activité, le15/27 avril, un accord restreint extra conventunt fut signé entre l'Angleterre, laFrance et l'Autriche. Cet acte tripartit était évidemment dirigé contre la Russie, lesprotagonistes sus-mentionnés garantant solennellement l'indépendance etl'intégrité de l'Empire Ottoman, qu'il s'engageaient de défendre au besoin par lesarmes. L'initiative de cet accord semble avoir appartenu au ministre autrichienBuol, qui comptait ainsi sortir son pays de l'isolement et neutraliser la Russie28.

En tant que point non sans importance pour la réglementation du nouvelordre européen d'apres-guerre, la réorganisation des Principautes Roumaines futprise en discussion le 28 février 1856. A cette occasion, Aali Pascha, le ministredes Affaires Etrangeres de l'Empire Ottoman et chef de la délégation turque, sedépecha de confirmer les intentions souveraines de la Porte et de souligner, par uneplaidoirie partisanne, que l'élimination d'un protectorat excludait par soil'institution d'un protectorat collectif, en convenant que l'intérêt des grandespuissances soit circonscrit dans les limites de la simple garantie.

Les solutions politiques auxquelles les participants sont arrives au sujet desRoumains furent les suivantes : le traité prevoyait que les deux Principauté

28 T. W. Riker, op. cit., p. 75; Romania in relatiile internationale, p. 145.

www.dacoromanica.ro


Roumaines continuent a jouir de tous les droits sous la suzerainete de la Porte, leprotectorat russe institué de facto en 1829 étant remplacé par "la garantie despuissances contractantes" (la Grande Bretagne, la France, l'Empire des Habsbourg,la Prussie, la Russie et la Sardaigne, art. 22); l'Empire Ottoman s'obligeait degarder dans les Principautés une administration independante et nationale, ainsi quela pleine liberté de la legislation, du commerce, des cultes. En merne temps, unecommission spéciale des sept puissances devait revoir les lois de la Moldavie et dela Valachie afin de mettre les bases d'une future organisation moderne, ce quimenait pratiquement au remplacement du Règlement Organique (art. 23); partantdu fait que les révolutionnaires émigrés avaient demande avec insistance l' uniondes deux pays roumains et que la Porte et l'Empire des Habsbourg s'opposait a unpareil acte, on décidait d'organiser au plus vite des Assemblées ad-hoc (dans letraité le terme est de Divans ad-hoc], avec une representation des plus exactes detoutes les couches de la société, qui puissent ainsi se prononcer sur l'avenir deshabitants des Principautés (art. 24), les doleances des Roumains devant êtrediscutées par la suite et approuvées par les puissances garantes (art. 25).

Finalement, il était précisé qu'au cas oa le calme et l'ordre s'en trouvaitperturbé dans les Principautés, aucune intervention armée ne pourrait avoir lieuqu' avec le consentement des 7 puissances garantes.

Après en avoir énuméré les stipulations, on devrait préciser que le Traité deParis conclu le 30 mars (s.v.) 1856 a représenté un sérieux coup donné a l'EmpireTsariste, qui fut oblige de renoncer au protectorat des Principautés Roumaines et dela Serbie, et de delimiter la Mer Noire. Par les clauses de ce trait& la France et laGrande Bretagne barraient pour le moment l'avance de la Russie vers le sud-est ducontinent et les Détroits. Malheureusement, en décidant de respecter l' intégrité del'Empire Ottoman, elles portaient un coup sérieux a la lutte pour emancipation despeuples se trouvant sous la domination de la Porte29.

En ce qui concerne la constitution de la Commission Européenne duDanube, qui réunissait aussi des Etats non-riverains, comme par exemple la France,l'Angleterre et la Sardaigne, celle-ci démontra intérêt des grandes puissance apénétrer de manière économique les bouches du Danube et la zone de la MerNoire3°.

En égale mesure, le Traité de Paris changea le rapport de forces en Europe etmena a une croissance du prestige de la France, permis a la Grande Bretagned'atteindre son objectif, notamment le maintien de l' integrite de l'Empire Ottoman,inclut dans un circuit plus large la Sardaigne, éleva la question de l'union de laMoldavie et de la Valachie, réaffirma l'autonomie de la Serbie. Le même documentannihila les avantages revenant a l'Empire Russe par les paix de Kutchuk-Kainargi

29 Cf N. Ciachir, Gh. Bercan, Diplomatia europeana in epoca modernd (La DiplomatieEurogeenne a l'époque moderne), Bucarest, 1984, p. 336.

3 Cf 1. Cdrteind, I. Seftiuc, Dundrea in istoria poporului roman (Le Danube dans l'histoire dupeuple roumain). Bucarest, 1972, chap. IV; voir plus récemment Stefan Stanciu, Romania i ComisiaEuropeand a Dunarii (La Routnanie et la commission Européenne du Danube), Galati, 2002, pp. 41-48.

www.dacoromanica.ro

78 Marian Stroia 10

(1774) et d'Adrianople (1829), le maintien de l'Empire Ottoman constituant unebarrière devant la pénétration de la hégémonie tsariste.

Paticulièrement importante fut la discussion de la question roumaine par leCongres. C'était pour la premiere fois que le principes des nationalités était pris endébat de maniere ouverte et officielle, les grandes puissances étant elle-mêmesobligées de le respecter31.

Comme déjà soulignd par l'historiographie roumaine récente: "La guerre deCrimée, couronnait la volonté occidentale de recuperation strategique de cette zonepolitique par l'instauration d'une liberté plénière du commerce et de la navigationaux bouches du Danube et en Mer Noire, y compris par l' organisation politique desdeux Etats autonomes roumains. Ceux-derniers, mis sous garantie européenne,étaient destinés A faire obstacle aux plans expansionistes de la Russie"32.

Le Traité de Paix de Paris du printemps de l'année 1856, comme d'ailleurssouligné avec raison dans l'historiographie internationale, a ouvert une époquenouvelle dans la diplomatie européenne, époque que l' on pourrait définir par lesvictoires des mouvements nationaux allemand et italien et, non pas en dernier lieu,de celui roumain. A partir de ce moment il devint clair que le destin des Roumainsen tant que nation seraient déterminé non tant par leur administration intérieure,mais que leur destinée politique reposait maintenant dans les mains des grandespuissances du continent. Les decisions majeures concernant leur evolutionultérieure allaient être prises non seulement par une puissance, en accord avec laPorte (comme ii avait été le cas jusqu'alors) mais par un "concert européen"représenté par les sept signataires du traité. En effet, dans les années a suivre, lescontradictions et les rivalités entre les sept seront a l'avantage des Roumains, cesderniers réussissant a les utiliser habilement dans leur faveur.

Pour ce qui est de la position de la Russie dans cette periode position qui asoulevé beaucoup de problemes d' interprétation parmi les historiens33 on pourraitdire que le désastre essuyé par la Russie en Crimée mena tout naturellement, sinous osons le dire a un changement de nature politique significatif dans sesrapports avec les Principautés Danubiennes, comme dans d'autres zones desrelations internationales. L'humiliation de la défaite et les perils politiques etmilitaires surgis apres-guerre pousserent les autorités russes a revoir de manierestructurelle leur activité de gouvernement. Le successeur de Nicolas I, Alexandre II(monte sur le trone a la fin du mois de fevrier 1856), trouvait d'ailleurs que le

31 Cf Leonid Boicu, Diplomatia europeana, pp. 44-45.32 Cf Apostol Stan, Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Romane. 1774-1856 (Le Protectorat

de la Russie sur les Principautes Rountaines. 1774-1856), Bucarest, 1999, p. 286.33 Voir en ce sens: V. N. Vinogradov, Rossia i obedinenie romanskih kniajestv, Moskva, 1959;

Barbare Jelavich, Russia and the Rumanian National Cause 1858-1859, Indiana, 1959; NicolaeCorivan, Les grandes puissances et les Prncipautés Roumaines a l'époque de la Confénce de Paris(1858), clans "Nouvelles etudes d'histoire", II, Bucarest, 1960; Leonid Boicu, Diplomatia europeana;Dan Berindei, Formarea statului national roman in context european (La formation de l'Etat nationalroumain en contexte européen), dans le vol. Cuza Voda, Jassy, 1973, etc.

--

-

www.dacoromanica.ro


Traité de Paris était une humiliation nationale et, en égale mesure, un affront al'adresse de son honneur personnel. C'est pourquoi dans les années a venir lapriorité sera d'enlever les effets de ces stipulations du Congrès de Paris, qui avaientfait beaucoup de mal a la position et au prestige international de l'Empire.

Du point de vue des termes de l'engagement politique pris dans la capitalede la France, quatre questions importantes avaient mine de manière substantielle laposition diplomatique de la Russie dans le Proche et le Moyen Orient. Par ordred'importance discutable sans doute ces questions furent : la neutralisation de laMer Noire; la perte des trois districts du sud de la Bessarabie; la perte de son statutdans les relations avec Constantinople; et enfin, l'obtention par les puissances degaranties suppldmentaires pour la Porte.

Parmi ces questions, celle ayant des implication directes et immédiates étaitHe aux limites imposées a son activitd en Mer Noire. La neutralisation du PontEuxin menait implicitement a la reduction de sa capacité d'exercer des pressionssur les Turcs et posait de nombreux obstacles sur le chemin de son action futuredans les Balkans et la zone du Caucase. Pire encore, dans la situation présente, sescôtes méridionales devenaient vulnérables en face des possibles attaques navalesbritaniques, francaises et même de la flotte turque, operant en Mer Noire oupénétrant par les Détroits de la Méditerranee Orientale. Tant que la coalition deCrimée restait opérationnelle en temps de paix, la Russie se trouvait face a unemenace permanente. C'est pourquoi cette section du traité influenca toutparticulierement son atttitude envers les autres puissances et fit l'un des objectifsmajeurs poursuivis par la politique étrangère russe dans les deux ddcennies a venir.

Une autre stipulation importante du Congrès, qui avait beaucoup irrité lesreprésentants russes, a étd le changement qui se passa dans la structure des districtsde Bessarabie. Pour pourvoir bloquer son accès aux bouches du Danube etcontrôler la circulation sur le fleuve, les trois districts sudiques (Cahul, Ismail etBolgrad) avaient éte rétrocédés formellement a la Principauté de Moldavie.Pratiquement, Hs faisaient partie maintenant de la structure administrative-territoriale de la principautd roumaine de Moldavie, il est vrai se trouvant sousrapport juridique sous la suzeraineté de la Porte. II n'était pas question ici de lavaleur de cette zone, sans doute incontestable sous rapport stratégique, mais surtoutdu prestige de la Russie. Comme tout autre monarque, le Tsar considérait touteperte territoriale de son "patrimoine" comme un affront personnel, porte a sonhonneur. C'est pourquoi la decision de récupérer a l'avenir ces trois districts nepouvait qu'influencer sa conduite envers ceux qui détenaient le pouvoir politiquedans les Principautés. Au dela des clauses du traité, la frontiere qui restait encorecommune et l'intérêt porte aux destins des sujets chrétiens de la Porte faisaientdonc inevitable l'ingérence dans les problèmes roumains, aucune stipulation nepouvant changer cette situation de facto.

Ainsi, a l'époque qui suivit la guerre de Crimée, la précoccupation desautorités russes dans cette direction fut celle de s'assurer que le protectorat de laRussie (autrefois exclusif) ne soit remplacé par l'influence des Habsbourg ou parun contrôle accru de la Porte.

www.dacoromanica.ro

80 Marian Stroia 12

Une autre consequence malheureuse des resultats de la guerre, était larevision de la position de la Russie dans ses rapports avec l'Empire Ottoman.

Chose connue, pendant les trois décennies anterieures, la diplomatie russeavait agi dans ce domaine sur deux plans. D'une part, après la signature des traitésd'Adrianople (1829) et d'Unkiar-Iskelessi (1833), la Russie avait mené unepolitique de cooperation avec la Porte, mais a partir d'une position de partenairedominant. Tant que ses evoyés diplomatiques a Constantinople avaient bénéficiéd'une influence préponderante au Divan Imperial, il était tout a fait naturel que laRussie manifeste un interet dans le maintien de l'integrite territoriale du "voisinfaible". Un tel objectif avait été visible dans la politique russe pendant les années'30, lorsque la Russie avait offert son aide a la Porte, face aux menaces venues dela part du kediv insubordonné de l'Egypte. Le point de faite de cette collaborationavait ete, comme on le sait, la Convention de Balta-Liman du mois de mai 1849.

Après la defaite de Crimée, ii était naturel que l'influence majeureConstantinople revint a la Grande Bretagne et a la France, et non pas a la Russie.Une fois cet état de choses admis comme tel, le nouveau chancelier A. M.Gorceakov soulignera dans ses instructions au représentant russe a Constantinople,Apolinari Petrovici Buteniev, que son objectif majeur sera celui de gagner non pasune position spéciale, mais "la parité" avec les autres puissances. Par ses efforts ildevait s'assurer qu'aucun Etat européen ne pourra obtenir une positiondominante34.

En parallèle avec la ligne politique mentionnée ci-haut, la Russie avaitpousuivi de manière constante une attitude de protection de la chrétienté ortodoxe.Les droits de la Russie dans ce domaine avaient étd mieux definis surtout au sujetdes relations avec les Serbes et les Roumains, mais les hommes d'Etat russessentaient avec certitude que c'était la une relation unique qui devait enbrasser tousles membres de cette religion. D'ailleurs, la tentative du Prince AlexandrSergheevici Mensikov, faite au nom du Tsar et visant a obtenir une definition clairedes droits de la Russie dans cette direction, avait constiué une des causes majeuresde la Guerre de Crimée. Par la suite, le souci des puissances européennes, del'Angleterre tout spécialement, pour que la Russie ne poursuive pas ces liaisonsavec le monde orthodoxe sera refldtée dans le contenu du traité de paix.

Dans la determination de la nouvelle ligne de politique etrangère de laRussie, non sans importance fut le changement qui se passa en avril 1856: a laplace de K. V. Nesselrode, le nouveau Tsar Alexandre II préféra a la conduite duministère des affaires etrangeres Al. Mihailovici Gorceakov, un excellentdiplomate de carrière et un pasionné promoteur des intéréts de la Russie dans lesBalkans. Tenant compte de l'attitude du nouveau chancelier dans la questionroumaine, nous trouvons qu'il ne manque pas d'intérêt de mentionner aussi lesliaisons de familles que le nouveau ministre avait avec les Roumains. Ainsi, on sait

34 Cf. Barbara Jelavich, Russia and Formation of the Romanian National State 1821-1875,,Cambridge, 1984, pp. 62-63.

A

www.dacoromanica.ro

13 r La Russie et la question roumaine 81

que le second fils d'A. M. Gorceakov était marie a une des fines de l'ancien princeMihail Sturdza, que George Cantacuzino, colonel en retraite de Farm& russe avaitépouse une des soeurs de Gorceakov et que la seconde fille de Cantacuzino, Olga,s'etait mariée A N. K. Giers, neveu par alliance de Gorceakov et consul général dela Russie a Bucarest dans les années 1858 et 1863.

"Avant de signer le traité de paix notait V. N. Vinogradov en 1959 (etl'appréciation reste valable de nos jours) le gouvernement russe pensait a sarevision, a regagner ce qu'il avait perdu et, avant tout, A retablir les droits de laRussie en Mer Noire"35. Ne pouvant miser sur une réussite face A la coalitionanglo-franco-autrichienne, la seule sortie de l'impasse était celle de miner lacoalition A l'interieur et la rompre. Puisque pour le tsarisme russe l'Angleterrerestait l'adversaire principal dans les Balkans, la Mer Baltique, la Mer Caspienne etl'Océan Pacifique, et que l'Autriche continuait A &re tenue A distance, ce qui faisaitimpossible tout rapprochement de l'orgueil blessé du Tsar, il ne restait donc qu'uneseule possible option, dans laquelle l'union des Principautés Roumainesconsituaient un point de convergence, notamment le seul possible partenaire decollaboration restait la France. Le choix de cette puissance comme futur alliésupposait, de manière nécessaire, l'abandon des anciennes attitudes et del'ancienne idéologie politique, comrne considérant premier dans la politiqueétrangère.

Le penchant russe ver une politique pro-unioniste était beaucoup aide parl'encouragement visible de Paris dans la direction d'une alliance franco-russe. Sipour Napoleon III l'alliance avec l'Angleterre était nécessaire, lui offrant toutefoispeu en échange, les cercles dirigéants francais ne voyait aucun inconvenient As'appuyer sur la Russie pour contrebalancer l'influence anglaise dans le sud-est ducontinent et dans le Proche Orient. En plus, la France avait besoin de la Russiepour ne pas bloquer ses plans européens; a leur tour, les Russes avaient constatéavec une grande satisfaction, tant au Congres de Paix de Paris que par la suite, queles Francais s'étaient efforcés et avait réussi A imposer des decisions favorablespour la Russie ; la conservation des forteresses de la côte caucasienne, l'évacuationdes Principautés Roumaines par les Autrichiens, la ratification de la frontièredanubienne, etc. En suivant les evolutions politiques et diplomatiques, il devientevident que l'Union des Principautes était une solution de convergence des intérêtsrousso-français dans de nombreuses questions controversées36.

Entretemps, un problème procedural paru, pas du tout négligeable, relatifla conduite politique des deux Principautés Roumaines. Comme on se seraitattendus, le mandat de sept ans accordé par la Convention de Balta-Liman auxdeux princes jusqu'alors en fonction, Barbu Stirbei (en Valachie) et GrigoreAlexandru Ghica (en Moldavie), expirait pendant l'été de l'année 1856. Puisque la

35 V. N. Vinogradov, op. cit., p. 64.36 Voir dans ce sens l'analyse détaillée faile par Frangois Charels Roux, Alexandre II,

Gorchakoff et Napoleon III, Paris, 1913, chap. I.

a

-

www.dacoromanica.ro

82 Marian Stroia 14

question d'un vide de puissance était en principe exclus, le Congres de Paris avaitlaissé a la Porte (considdrée encore une puissance suzeraine) le choix de lamodalité pratique par laquelle résoudre ce probleme.

A la suite de longs conciabules diplomatiques, au Divan Imperial et, pourfinir, par l'intermédiaire du Sultan lui-meme, la Porte a préféré la solution denommer deux cairnacams (un pour chaque principauté), en vérité une solution deconzprornis, jusqu'à l'éclaircissement définitif du statut de la Moldavie et de laValachie37. Nous rappelons ici que cete solution survenait a un moment oul'occupation autrichienne des Principautés restait en vigueur. En faveur de cettesolution transitoire s'étaient prononcés les boyars conservateurs de Moldavie et,parmi les puissances "contractantes", l'Autriche, l'Angleterre et, de maniere trescurieuse, meme la France.

Apres une lutte acerbe pour designer les titres pour les deux postes (tresconvoités, sans aucun doute), la Porte nomma en Moldavie le grand boyar Th.(Toderità) Bal§, connu pour ses vues conservatoires et anti-unionistes. Nommécaimacam par le firman sultanal du 14/26 juillet 185638, Th. Bal§ fit son apparitiona la cerémonie d'investition du 23 juillet/4 aoilt 1856 encadré de hauts dignitairesautrichiens (le general Th. Gablen et le consul Gödel Lannoy), recevant leshonneurs d'une garde autrichienne et apparaissant ainsi dans les yeux de l'opinionpublique, tel que l'on l'apprécia a l'époque, comme un "fonctionnaire russetransformé en gouvernateur autrichien39.

Les choses se passerent de maniere tout a fait différente avec le titulaire de laValachie, designé dans la personne d'Alexandre Ghica. Dans la lutte pour lapuissance entre les nombreuses factions rivales, Al. Ghica s'était retrouvé a la tetede l'opposition contre Barbu Stirbei (qui avait vise lui-aussi le poste), entretenantdes relations etroites avec le consul britanique Colquhoun et le consul prussienMeusebach.

A Bucarest, la nomination d'Alexandre Ghica a été recue favorablement,surtout qu'il se placait de toute fawn sur une position beaucoup plus modérée dans laquestion de l'Union et que ses vues libérales étaient assez connues. Dans ses mémoires,C. Aricescu decrit l'atmosphere de la capitate valaque, oi il fut reçu par "la junimeavec des fleurs et des hymnes", l'auteur lui-meme lui dédiant une ode festive.

On connait en plus le fait que, par contraste avec Th. Bal§ qui persécuta deson mieux le mouvement national pro-unioniste en Moldavie, Al. Ghica se montrabeaucoup plus tolerant, permettant des manifestations et actions en faveur del'Union et fermant les yeux sur la propagande unioniste dans la presse locale.

37 T. W. Riker, op. cit., p. 99; Dan Berindei, Epoca Unirii (L'epoque de l'Union), Bucarest, p. 42;Gh. Platon et collab., Cum s-a infaptuit Romania modernd (Comment a été créée la Roumaniemoderne), Jassy, 1993, P. 114.

38 T. W. Riker, op.cit., p. 100.39 Acte si documente, t. 111, p. 1045.40 C. D. Aricescu, Memoriile mele (Mes mémoires) (cf Arhiva Nalionald !storied Centrald, mss.

807, f 100).

www.dacoromanica.ro


Mais le probleme qui devint de plus en plus grave A commencer parl'automne de 1856 fut celui de la mise en pratique des articles 23-25 du Traité deParis. Nous rappelons ici que, dans sa formulation officielle, le contenu de cesstipulations était le suivant : "Les lois et les status aujourd'hui en vigueur serontrévisés. Pour arriver A un accord unanime sur cette revision, une commissionspéciale, sur la composition de laquelle les Hautes Parties contractantes restent As'entendre, se réunira sans délai a Bucarest avec un commisaire de la SublimePorte. Cette commision aura la charge de s'informer sur la situation actuelle dansles Principautés et de proposer les bases de leur oganisation future. Sa majesté leSultan promet de convoquer tout de suite, dans chacune des deux provinces, unDivan ad-hoc choisi de telle maniere pour qu'il représente le plus exactementpossible les intérêts de toutes les classes de la société. Ces divans seront appelé Aexprimer la volonté de la population concernant l'organisation definitive desPrincipautés. Des instructions spéciales du Congres réglementeront les raportsentre cette Commission et les divans. Tenant compte de l'opinion émise par cesdeux Divans, la commision communiquera les résultats de son activite sans délai,au siege actuel des conferences. L'entente finale avec la puissance suzeraine seraconsacrée par une convention signée a Paris entre les Hautes Partie contractantes,et un hatiprif, en conformité avec les stipulations de la convention, sanctionnerade maniere definitive l'organisation de ces provinces mises dorénavant sous lagarantie collective des Puisssances signataires".4'

A part la lutte pour la promulgation sans dClai et dans un esprit equitable dufirman qui allait stipuler la convocation des Assemblées ad-hoc, le probleme seposait si les délégués de ces assemblées representatives des Roumains seraient endroit d'inclure parmi leur revendications le probleme délicat de l'Union.

Ainsi, la Russie se ralia sans reserves A l'initiative francaise, prise au mois denovembre 1856, d'envoyer une note A la Porte. Le 10/22 novembre 1856 deuxnotes identiques, détaillant la position des deux grandes puissances, furent livréesdans les mains du grand vezir. Parmi autres, on demandait A la Porte si elleconsentait que les Assemblées ad-hoc s'expriment librement au sujet de l'Union etsi le vote sera pris en consideration a la Conference de Paris. La réponse de la Portefut evasive ; elle n'offrait pas de garanties positives pour ces questions.

Au fait, la Russie avait formulé des la fin de l'été 1856 sa position A ce sujet.Dans ce sens, le texte de la lettre du 14/26 aoilt 1856 envoyée a l'ambassadeurrusse A Constantinople, A. A. Buteniev, par le ministre des affaires étrangeres del'Empire, le Comte A. M. Gorceakov, semble tout A fait illustratif pour la nouvelleligne politique qui allait être adoptée par la Russie. La missive diplomatique sus-citée renfermait en general l'essence de la position de la Russie au sujet durassemblement des Divans ad-hoc dans les Principautés Roumaines, stipulationcontenue de maniere expresse dans le Traité de Paris.

41 Acte qi documente, t. II, pp. 1081-1082.

www.dacoromanica.ro

84 Marian Stroia 16

"Dans cette question soulignait le haut dignitaire russe ii existe undivergence d'interprétation entre les cabinets francais et autrichien, au sens que,selon ce dernier, la question de l'Union aurait affecté le droit de suzeraineté duSultan sur les Principautes. Dans cette question soulignait Gorceakov le pointde vue du cabinet imperial [russe] est similaire avec celui du GouvernementFrancais (souligne par nous, M. S.), au sens que nous ne reconnaitrons jamais lapersonnel le droit d'interdire a quiconque le libre examen de la question del'Union, question qui a nos yeux n'est pas de nature a attaquer la suzerainete de laPorte ... Ceci ne veut pas dire que nous allons soutenir toutes les revendicationsque les Assemblées ad-hoc exprimeront (le libre examen de ces revendications estréservé au Congres), mais nous ne considéront pas qu' il serait juste de restrbindrela liberté proclamée au Congrès de Paris au sujet de l'expression de la volonté despopulations des Principautés Danubiennes'. Toutefois ajoutait de manièrenuancée le même ministre ceci ne signifie pas que la Russie "va soutenir toutesles revendications que les Divans exprimeront, charge qui reviendra a notrecommissaire." Enfin pour conclure, on demandait a Bueniev d'informer a ce sujetle consul general dans les Principautes, Konstantin Basily, qui devait arriverbientôt a Constantinople afin de lui fournir "les informations nécessaires pour notrepropre intérêt"42. La Russie maintint la même position au debut de l'annéesuivante, surtout lorsque le 5 fevrier 1857 le journal parisien officieux "LeMoniteur" publia une note par laquelle la France reconfirmait son attitude pro-unioniste. Cette note a suscité sur le plan international des reactions violentes,variées et souvent contradictoires. C'est pourquoi, d'autant plus significative futl'entrevue du debut du mois de mars 1857 entre l'ambassadeur francais a St.Pétersbourg, le duc de Momy et le chancelier russe A. M. Gorceakov. Comme lesoulignait le diplomate sus-mentionné dans son rapport du 5 mars (s.v.) 1857adressé au ministre des affaires étrangères Walewski, "le prince Gorceakov arépondu qu'en ce qui concernait la Russie il ne pouvait émettre au préalable uneopinion dont il avait laissé s'entendre la signification pendant le Congrès ; maisqu'il approuvait toutefois (souligne par nous, M.S.) le point de vue dugouvernement français et l'article du "Moniteur"43.

Dans ce contexte, un moment très important fut la confirmation du firmanpour la convocation des Assemblees ad-hoc. Pendant la redaction de ce firman, laRussie, dont l'influence était maintenant sur la baisse a Constantinople, se trouvaassez peu consultée. L'acte était plutôt le résultat de quelques divergencesd'opinion franco-anglaises au sujet du maintien ou non de l'Union parmi lesproblemes a discuter ponctuellement dans les Divans ad-hoc.

Le firman fut enfin promulgué par le Sultan Abdul Medgid I le 14/26 janvier1857, dans une forme qui essayait de réconcilier les points de vue différents despuissances.

42 Cf Arhiv. Vnecnei Politiki Rossiskoi Imperil (AVPR1), fonds Kanelaria, 1856 g., delo 225, dansl'Archive Nationale Historique Centrale, Microfilms U.R.S.S., role 67, c. 44-54.

43 V. N. Vinogradov, op. cit., p. 215.

www.dacoromanica.ro


II apportait aussi un element insolite: la representation dans chaqueassemblée des paysans et, dans un nombre accru, des habitants des villes. En plus,le vice-president de chaque assemblée et ses secrétaires devaient etre choisis aulieu dare nommés par la Porte.

Les grands propriétaires et le haut clerge dominaient les Assemblées, étantreprésentés par deux délégués pour chaque district, tandis que les autres categoriessociales n'en avaient qu' un ; en Même temps, les grands propriétaires, le hautclergé et les habitants des villes votaient directement, pendant que les petitspropriétaires et les paysans libres, indirectement, par délégues, fait qui mettait enevidence le caractère conservateur de ces Assemblees. Néanmoins, les principesélectoraux bases sur le census marquait une rupture inexorable avec l'expériencehistorique du passé.

Au fait, du point de vue pragmatique, les limites essentielles de l'acte seretrouvaient dans la conception socio-politique de ceux qui l'avaient élaboré etdans les modalités de preparation. Dans ce sens, le représentant russe K. Basilyavait observe, tout a fait justement d'ailleurs, que les erreurs se devaient au fait que"il a été rédige a priori, loin du pays, sans que le pays soit consulte et dans descirconstances qui n'on même pas permis le rassemblement d'informationsofficielles sur les éléments du pays a qui il s'applique"". En plus, le diplomaterusse considérait que le gouvernement ottoman ne pouvait donner des informationsclaires, car pour lui "la province est terra ignote [...] et, en plus, celle-ci jouitd'une administration intérieure indépendante"45. Ce commissaire, qui avançaitévidemment des opinions personnelles, tout en représentant la position officieusede son pays, faisait a la fin de 1856 des commentaires sur la meme question de lacomposition des Assemblée ad-hoc : "Les Principautés observait-il ont desproblemes sociaux graves ; c'est a cause d'elles que l'esprit révolutionnaire ainvade le pays en 1848. Il serait donc irrationnel de méler dans l'une ou l'autre desAssemblées des classes sociales dont les intérets sont en lutte. Les coalitions serontfaciles et les majorités ne serviront qu'a l'intrigue et a l'erreur dans l'appréciationdes doleances et des intéréts du pays"46.

Selon K. Basily, il etait preferable que les Assemblees ad-hoc fussentformées de "comités particuliers" pour chacune des classes de la société;l'assemblée generale composée non pas du plenum des comités, mais decommissions émanées des comites et présentant le résumé de leurs deliberations; etle vote dans l'Assemblée generale, s'il aurait éte le cas, non pas individuel mais parcomités. Et a K. Basily de conclure que "le systeme conçu par moi offre enensemble l'avantage de permettre a la commission [européenne] d'écarter lesinfluences occultes et d'empêcher la coalisation des minorités, ce rocher de touterepresentation nationale"47. L'exposition ci-haut fait ressortir clairement la facture

44 A.V.P.R.I., fonds Kantelaria 1857 g., delo 284, K. Basily a A. M. Gorceakov du 7/19 juin 1857.45 Ibidem.46 L. Botcu, Diplomatia europeand , pp. 126-127.47 Ibidem.

www.dacoromanica.ro

86 Marian Stroia 18

profondément conservatoire de la pensée du représentant diplomatique russe. Lesystème imagine par lui, dont a été retenue seulement l'organisation des comités (etceci a la suggestion du reprdsentant français Thouvenel), n'avait pas comme butune éventuelle consecration de l'Union qui, pour Basily, a la date qui était,parraissait inevitable par la composition même des assembldes ad-hoc. Lecommisaire de la Russie avait en vue les problèmes sociaux, d'oti son système quipréconisait de réserver la matière a débattre non pas dans le "plenum" mais dansdes groupes restreints, "la coalisation" et, par consequent, l'engagement dans desdisputes qui faisaient la partie la plus vulnerable de son gouvernement : l'ordresocial.

www.dacoromanica.ro

LE RAYONNEMENT DE L'ART MILITAIRE HUSSITEDANS L'EUROPE ORIENTALE ET LE MOYEN ORIENT

(XVe )(Vile SIECLES)

EMANUEL CONSTANTIN ANTOCHE

Au professeur Nicolas Vatin

L'emploi tactique du chariot sur les champs de bataille de l'Europe aucrépuscule du monde médiéval', nous fait sans doute penser aux Hussites qui, a lamaniere des Cathares du xiir siecle, prirent les armes pour défendre leur foireligieuse, mais aussi l'indépendance politique du royaume de Boherne. Unifies etorganisés dans une armee populaire par Jan Zilka (t1424) et par son successeurProkop VelikY (Procope le Grand, 1-1434), ils tinrent tete entre 1419 et 1434 a cinqcroisades dirigées contre eux par l'Europe catholique a l'appel du pape Martin V(1417-1431) dont le meneur principal fut Sigismond de Luxembourg, roi deHongrie (1387-1437) et souverain du Saint Empire Germanique (1410-1437).

Leurs victoires remportées a Prague (14 juillet 1420), a Kutnd Hora (6janvier 1422), a Malegov (7 juin 1424), a Usti sur Labem (Aussig, 16 juin 1426), aTachov (9 aoilt 1427) et a Doma2lice (Tauss, 14 aolit 1431) doivent beaucoup a ladiscipline, a la cohesion et a une indéniable rigueur morale a condition de ne pasoublier leur tactique de combat. Ils utiliserent en effet des chariots qui, assemblesde fawn a former des forteresses statiques ou roulantes (tcibor), abritaient une

1 Nous préférons employer le terme chariot: «Voiture a quatre roues pour le transport desfardeaux. Chariot de ferme. Voir Char, charrette, guimbarde. Chariot de foin, de fourrage...», etc., LePetit Robert. Dictionnaire alphabetique et analogique de la langue frangaise, (sous la dir. de A. Reyet J. Rey-Debove), Paris, Dictionnaires Le Robert, 1990, p. 290, plutôt que celui de char: «Voiturerurale tiree par un ou plusieurs animaux, a quatre roues et sans ressorts. Voir Chariot, charrette.Char a foin, Char a bwufs....Char a banc»., Ibidem, p. 288, qui dans un sens plus large, notammentdans le domaine militaire peut signifier Char de guerre ou d' apparat, voiture a deux ou a quatre rouesfir& par des chevaux ou des onagres utilisée dans la Haute Antiquité, surtout au Moyen Orient et dansla Grece de l'époque hornérique, Ian Russell Lowell dans Atlas historique de la Guerre. Les armes etles batailles qui ont change le cours de l'histoire, (sous la dir. de Richard Holmes), ed. française,Paris, Hachette, 1989, p. 10-13, mais aussi Char de combat ou d'assaut (Tank, Blinde), véhiculeblindé, puissamment armé, monte sur chenilles, invention du lieutenant-colonel britannique ErnestSwinton dont les premiers quarante-neuf pieces de modèle Mark I interviendront le 15 septembre1916 dans la phase finale de la bataille de la Somme, Eric Morris, Blindes, ed. française, Paris,Nathan, p. 20-25; Ian Beckett dans The Guinness Encyclopedia of Warfare. (sous la dir. de RobinCross), Londres, Guinness Publishing, 1991, p. 192.

Revista istorica", torn XIV, nr. 5 6, p. 87 109, 2003www.dacoromanica.ro

88 Emanuel Constantin Antoche 2

puissante artillerie de campagne ainsi que des unites de fantassins dotes d'armes Afeu portatives, d'arbaletes, de piques, de hallebardes, de haches, etc.2.

Des la deuxieme moitié du XIX', l'historiographie militaire occidentalel'instar de Hans Delbrtick n'a pas cessé de soumettre le système hussite A deprofondes analyses critiques. Fut-il vraiment un systeme quasi-parfait sans aucunefaille? Une réponse est difficile a donner et les avis sont partagés:

«The weakness of the Hussite wagon-stronghold tactics is obvious. It issimilar to that which was also inherent in the tactics developed by the Englishkings that is, it could only be used defensively. Indeed, the wagon fort was muchweaker than the English combination of marksmen and dismounted knights,because it was much more cumbersome and because it could not even be usedoffensively by way of exception»3.

Pourtant le premier mérite de 2iZka consiste dans le perfectionnement del'ancienne tactique du Wagenburg4. Grace aux innovations apportées par le strategedes armées hussites, le rempart des chariots devient la piece essentielle dans lescombats contre les charges de la cavalerie cuirassée5. Il fait construire des chariotsspécialement conçus pour la defensive6, et c'est lui qui transforme véritablement ce

2 Pour l'art militaire des Hussites voir notamment: Whcslaw Wladiwoj Tomek, Jan 2iika. 0 sepsaniZiwotopisu jeho pokusil se Wacslaw Wladiwoj Tomek, Prague, 1879; Idem, Dejini vrilek husitskyeh (14191436), Prague, 1898; Frederic Bezold, Konig Sigmund und die Reichskriege gegen die Hussiten, t.Berlin, 1872-1877; Ernest Denis, Huss et la guerre des Hussites, Paris, 1878; Rudolf Urbdnek, Jan Zilka,Prague, 1925; Jan Pekar, Zifka a jeho doba, t. I-II, Prague, 1927-1933; Hans Kuffner, Husitske v obrazech,Prague, 1932; Jan Durdfk, Husitski vojenstvi, Prague, 1954; Christian Willars, Die bohmische Zitadelle,VienneMunichMolden, 1965, avec un bon appareil critique, p. 435-444; Frederic Smahel, Jan Ziika zTrocnova, Prague, 1969; F. G. Heyman, John Zizka and the Hussite Revolution, New York, 1969; JanMacek, L.e mouvement hussite en Boheme, Prague, Orbis, 1965; Idem, Jean Ilus et les traditions hussites(XV-XIX" siecles), Paris, Pion, 1973; Anthologie hussite (textes traduits du tcheque et commentes par JanLaviéka), Paris, P. 0. F., 1985; 1 Taboriti. Avanguardia della rivoluzione hussita (sec. XV). Gli scrittiessenziali a cura di Atnedeo Molnar, Turin, Claudiana Editrice, 1986.

3 Hans Delbrtick, History of the Art of War, t. III, <Medieval Warfare», (trad. par W. J. Renfroe Jr.),Bison Book, 1990, p. 494. Selon l'ouvrage de Robert et Trevor H. Dupuy, The Encyclopedia of MilitaryHistory, from 3.500 BC to the Present, New YorkSan FranciscoLondres, Harper Row, 1977, p. 406,Ziyka, «also noted that the wagon defenders were lost if a combined cavalry and infantry attack couldpenetrate the laager. From this lesson he developed one of the simplest and most effective tactical systemsin history». Quant a Ferdinand Lot, L'art militaire et les artnees an Moyen Age en Europe et dans le ProcheOrient, t. II, Paris, 1946, p. 202, il est étonné par le fait suivant: «Pourquoi Zizka n'a-t-il pas fait ecole?Pourquoi sa tactique tie s'est-elle pas repandue, dans l'Europe centrale tout an moins?».

4 A cc sujet nous renvoyons a l'introduction de notre these, L'apparition et l'evolution de Vailmilitaire hussite dans les principautes de Moldavie et de Valachie (xv.-xvIr siecles), Ecole Pratiquedes Hautes Etudes, IVe section, Sciences historiques et philologiques, Paris, janvicr 2002, p. 12-40.

5 Mihail P. Dan, Celli, Slovaci >ci Romani in veacurile XIIIXVI, Sibiu, 1944, p. 213.6 Urbánek, «Zi2ka a husitské vhleenictvi» dans Sbornik Zi±"kuv (1424-1924), Prague, 1924, p.

318, ouvrage publié a l'occasion du 500e anniversaire de la mort de Ziaa. Massif et robuste, lechariot de guerre hussite était tire par quatre chevaux. Lateralement face a l'ennemi, ii disposait d'uneridelle doublée par deux grosses planches en bois articulées avec des crochets metalliques pourproteger les fantassins. De l'autre côté, une porte mobile soutenue par des chaines permettait auxhommes de monter dedans avant le combat. A l'intérieur du véhicule, les tireurs disposaient de boitesen bois fixées sur les murs, dans lesquelles se trouvaient les reserves de carreaux et de balles. Entreles roues pendait encore une planche destinee a empecher qu'on ne se glissat en dessous lors desattaques, Durdfk, p. 116-117, 122-123, 130-131; Delbriick, p. 490; Lot, p. 198; Toman, p. 196-204.

1-111,

A

www.dacoromanica.ro

3 L'art hussite 89

moyen logistique en une arme de guerre. Le chariot devint par la suite, une sorte debouclier7, mais un bouclier qui protege des canons, des arbaletes, et des soldatsdetermines, consequence de l'activité des prédicateurs au sein des unitescombattantes8. Delbriick, reconnait au moins que:

«... the wagon stronghold was still of great importance because, on the onehand, it made possible a strong effective use of missile weapons, inclundingfirearms, which had been invented a short time previously, and, on the other hand,it gave an independent and strong significance particularly to the common,unarmored foot troops with their close-combat weapons, including even spikedclubs and flails»9.

L'art militaire hussite eut un fort retentissement dans les pays voisins, a uneépoque oil la cavalerie féodale éprouvait une certaine regression tactique face auxformations de fantassins. Les Hussites ont diffuse leur système de combat parmi lespeuples avec lesquels ils furent en contact politique ou militaire. Ils leur ont apprisle maniement de leurs armes et les manceuvres tactiques des chariots sur le champde bataille. L'armement utilise par les heretiques de Boheme semble avoir faitécole en Allemagne, en Hongrie, et en Pologne oh l'on retrouve les termestchèques avec de faibles variations etymologiques. En ce qui concerne les armes hfeu, de haufizice les Allemands firent Haufilitze et Haubitzew, tandis que chez lesPolonais ruenice donna rusznica, pieszczale et le houfnice, hufizice ouhufnicza".

Afin de remporter un succes militaire determinant contre les chevaliers del'Ordre teutonique, menés par le Grand Maitre Paul von Russdorf (1422-1441), leroi de Pologne Wladyslaw II Jagellon (1386-1434) n'hésita pas h engager en1432-1433, en pleine guerre pour la succession de Lituanie (1431-1435), ctuelquesmilliers de mercenaires hussites sous les ordres de l' hennan Capek de San' . Apresavoir ravage le pays autour de l'embouchure de la Vistule et repoussé les forcesennemies, ils arriverent sous les murs de Gdansk (Dantzig), le 1" septembre 1433.Cet episode joua un role particulier dans la propagation des idées hussites en terre

7 Dan, boc. cit.8 Denis, p. 225-226; Macek, p. 153-168.9 Delbrtick, loc. cit. Si les Lombards utilisaient la lanzalonga, les Flamands le goedendag, les

Suisses la hallebarde et les Anglais le longbow, la panoplie du fantassin hussite était-elle aussidiversifiée: le dussack (fauchon), le fléau d'armes, le fauchard, la pertuisane et le corséque. Mais si,dans toutes ces infanteries, les armes conditionnaient la tactique de combat, en revanche. chez lesHussites, les armes blanches individuelles représentaient un complement et un élément derenforcement de la tactique qui consistait dans l'utilisation massive des chariots garnis d'armes a feu.

1° Denis, p. 230; Dan, p. 208.II lbidem, loc. cit. Chez les Roumains, le haufnice prit le nom de hwitä, au pluriel husnite et le

hakovnice de hacunitii. Pour toutes ces variations étymologiques a consulter Titz, op. cit.: pour pa"t'ala, p. 15-40, pour Izaufnice et hakovnice, p. 41-49, et pour tarasnice, p. 51-53. Voir aussi, Urhanek,«Husitské válanictvi a cizina», dans Co daily mcde zone' Europe a Lidstvu, (sous la dir. de V.Mathesius), Prague, 1939, p. 107.

12 Erik Christiansen, Les croisades nordiques. L'Occident médieval a la conquéte des peoples de1 'Est ( 1100-1525 ), Condé-sur-Noireau, Alérion, 1996, p. 389.

pf§t'ala,

www.dacoromanica.ro


polonaise, notamment lors de la retraite des soldats du calice par les regions deCuiavia et Wielkopolskal 3.

D'autres mercenaires originaires de Boherne prirent part A la Guerre deTreize Ans (1454-1466) qui opposa, encore une fois, les Polonais aux chevaliersde l'Ordre. Parmi les chefs tchèques au service de la Couronne nous trouvons lesnoms de Jan Mèsiela de Krhov, Niklas Zak de Sveboravice, VAclav Kavka deSob6sak etc.", tandis que dans les rangs de l'adversaire se battaient d'autrescompatriotes: Bernard de Cimburk, Niklas de Wolfersdorf, Ulrich Cervenka deLedec, Burkhard de Janovice, Friedmann Pancif de Znojmo, etc.15. Les compagniestchèques, présentes encore au XVIe siècle'6, servirent de modèle a l'infanteriepolonaise en contribuant A la diffusion de l'art militaire hussite", qui dut cependants'adapter aux besoins d'une armée constituée principalement de cavaliers'8.

Les steppes qui s'étendaient a perte de vue aux confins mCridionaux duroyaume, connues sous les nom de Champs Sauvages (Dzikie Pola), ainsi que lesevolutions tactiques des Tatars du Khanat de Crimée, ont rendu indispensablel'utilisation du kibor au sein des troupes de la defense courante (obrona potoczna)qui assuraient le contrôle de ces regions19. Avant tout, il fallait éviter l'effet desurprise dans lequel excellaient les Tatars et assurer aux fantassins une protection

13 A ce sujet voir: Macek, Husite na Baltu a ye Wielkopolska, Prague, 1952; Jan Maccirek,«Takni husitfi k Baltu roku 1433», Slezsq Sbornik, Opava, 1952. Pour les relations entre le royaume deBoherne et la Pologne a cette époque et pour la penetration de l'idéologie hussite dans l'Europe de l'Est,voir notamment les travaux d'Anatol Lewicki, «Ein Blick in die Politik Konig Sigmunds gegen Polen inBezug auf die Hussiten-kriege», Archiviiir österreichische Gesclzichte, Vienne, 1886, p. 327-410; RobertHolinka, «Z ohlasu husitvi v Polsku», Casopis malice moravske, t. 72, n° 3-4, Brno, 1953, P. 360-365; JanMikulka, «Mistr Jan Hus a Polsko», Slovanske historicke studie, t. II, Bratislava, 1957, p. 105-171; RobertHeck, Ewa Maleczynska, Ruch husycki w Polsce, Varsovie, 1959.

14 Frantigek Palack, Geschichte von Bbhmen, t. III, 11° partie, «Der Hussitenkrieg von 14191431», Prague, 1851, P. 505-508.

is Ibidem, loc. cit.; Jan Wimmer, Historia piechoty polskiej do roku 1860, Varsovie, 1978, p. 74;Wilhelm Rautenburg, Biihmische SOldner Un Ordensland Preussen. Ein Beitrag zur SOldner geschichte des15 Jahrhunderts vornehmlich des 13 jiihrigen Stadtekriegs 1454-1466, Hambourg, 1954; Karol Górski,Pomorze w dobie wojny I3-letniej, Poznan, 1932. Guerre qui prit tin avec la victoire du royaume dePologne, sanctionnée par le second traité de Torun (19 octobre 1466), Christiansen, p. 390.

MacCirek, «Cegti válanici v krajindch éernomofsk9ch koncem XV-ho stoleti», Ceskouminulosti. Prcice ..faket Vciclava Novotnélzo, Prague, 1929, p. 194-205; Ident, «Cechové v polskemvojsku v Podnestri v letech I531-1538», Casopis malice moravske, t. LV, n° 3-4, Brno, 1931.

17 Wimmer, «L'infanterie dans l'armée polonaise aux XVXVIII° siècles», dans Histoiremilitaire de la Pologne. Problemes choisis, Dissertations, Etudes, Esquisses, Varsovie, 1970, p. 83.

18 Urbánek, Husitski vcileenictvi a cizina, p. 107; Otto Laskowski, «L'art militaire polonais auXVI° et au XVII° siecle», Revue Internationale d'Histoire Militaire, n° 12, Paris 1952, p. 463.

19 L'analyse de Laskowski, p. 475-476 ainsi que Wimmer, «La théorie et la pratique des luttescontre les Tatars aux XVXVII° siecles» dans L'armee aux epoques des grandes transformationssociales, (sous la dir. de Eugeniusz Kozlowski et Wimmer), Varsovie, 1980, P. 265-280; J.Ochmafiski, «Organizacja obrony w wielkim ksiestwie Litewskim przed napadami TatarówKryrnskich w XVXVI wieku», Studia i Materialy do Historii Wojskowosci, t. V, Varsovie, 1960, p.349-398. Cette defense courante était assuree par les troupes du quart, effectifs qu'on gardait sous lesdrapeaux en temps de paix. «Les troupes du quart de la Couronne stationnaient en ite en Ukraine, etcelles de Lituanie pour la plupart en Livonie», Colonel A. Sawczynski, «Les institutions militairespolonaises au XVII° siècle». Revue Internationale d'Histoire Militaire, n° 12, p. 514-515.

1°

www.dacoromanica.ro

5 L'art hussite 91

efficace des les premiers instants du combat, car a cette époque, une bonne partiedes armes a feu étaient a nieche c'est-a-dire qu'on ne pouvait pas en faireimmédiatement usage20. En meme temps, le camp mobile constituait un pointd'appui et de ralliement pour la cavalerie qui ?ouvait se reformer derriere le mur dechariots en cas de défaite en terrain découvert Selon Jerzy Teodorczyk:

«On emmenait peu de troupiers dans les expeditions contre les Tatars (unpour dix cavaliers). Ils combattaient toujours sur les voitures ou entre elles,uniquement pour soutenir la cavalerie par leur feu. 11 s'agissait doncexclusivement de tireurs munis d'arquebuses. Par ailleurs le train d'équipagecomprenait les voitures du convoi de la cavalerie avec les apprentis-soldats et lesvoitures fournies par l'Etat, tres robustes, constituant a vrai dire une base mobilepour des canons legers et des couleuvrines de 24-27 mm que l'on fixait a raison desix ou sept sur une voiture. C'etait la, somme toute, la plus ancienne artilleriemontee. Elle comportait encore des falconettes sur eats normaux a deux roues.Pour la rapidite de la marche, les voitures fournies par l'Etat etaient attelees desix, quatre, ou pour le moins trois chevaux»2 .

Durant la marche, les voitures s'étiraient en colonnes paralleles, parfoisreliées par des chaines entre lesquelles avançaient les fantassins. En general, cellesqui portaient les falconettes étaient placées a l'avant de la formation. A Parra, s'ils'agissait d'une attaque ennemie ou d'une halte de nuit, on les disposait en carrepour former le tabor23. Dans certaines circonstances qui nécessitaient unrenforcement du dispositif, on creusait une tranchée de 1.50 m de profondeur et onélevait un talus d'une hauteur de 1.50 m également. Ensuite on enterrait jusqu'auxessieux les roues des voitures que l'on remplissait de sable24.

20 Jerzy Teodorczyk, «L'armée polonaise dans la premiere moitié du XVII' siecle» dans Ilistoiremilitaire de la Pologne, p. 101-102. Les arballetes et les rusznicg (canons it main d'origine hussite,equivalents des haquebuttes et des couleuvrines a main des armées occidentales) furent remplacesprogressivement des la troisième ddcennie du XVI siècle par l'arquebuse it meche, arkebuzy,Wimmer, Historia piechoty polskiej, p. 91-92, même si le terme de rusznica continua de persisterdans la langue polonaise. Quant au mousquet, en service déja au debut du XVII' siècle. Ibidem, p.165-167, ii fut employé massivement contre les Ottomans a la bataille de Chocim (1621) oil il équipaun corps de 6.550 fantassins, Teodorczyk, p. 111. Voir aussi les propos de Tadeusz Marian Nowak.«L'influence du progres scientifique et technique sur l'organisation militaire 7olonaise au XVI'XVII' siècles» dans L'armée aux époques des grandes transformations sociales, p. 225.

21 Wimmer, L'infanterie dans l'armee polonaise, p. 84.22 Teodorczyk, p. 98. L'efficacité de cette artillerie fut soulignée notamment par Oswald Krtiger

dans Parallela horoscopa, ouvrage publié a Wilno (Vilnius) en 1636. En ce qui concerne l'artilleriepolonaise aux xv1e-xvI1 siècles voir notamment les travaux de Nowak, «Tcoretyczna wicdzaartyleryjska w Polsce w polowie XVII w.», Studia i Materialy do Ilislorii Wojskowoki, t. X11.Varsovie, 1966, p. 173-229; Mem, «Polska artyleria Koronna przed wojna 1655-1660 I podczas jejtrwania», dans Wojna Polsko-Szwedzka 1655-1660, (sous la dir. de Jan Wimmer), Varsovic, 1973, p.100-126; Idem, Polska technika wojenna XVI-XVIII w., Varsovie, 1970; Idem, «Polish WarfareTechnique in the 17th Century. Theoretical Conceptions and their Practical Applications» dansMilitary Technique, Policy and Strategy in History, Varsovie, 1976, p. 31-64.

23 Theodor Korzon, Dzieje wojen i wojskowosci w Polsce, t. II. Cracovie, 1912, p. 183, 203.24 Teodorczyk, p. 100-101. Un rOle important revenait sans doute aux goujais. les conducteurs de

chariots qui combattaient souvent avec la troupe, Sawczynski, p. 513.

www.dacoromanica.ro


Les techniques de combat du camp mobile ou roulant nécessitaient uneétroite collaboration tactique avec la cavalerie qui demeurait l'élement constant defrappe et manceuvre. L'ordre de bataille le plus courant au XVr siecle, veteriinstituto Polonoruin (le vieux systeme polonais) était formé de deux lignes decavalerie lourde au centre et de trois echelons de cavalerie legere a chacune desailes, dispositif qui copiait d'une certaine maniere la redoutable lava desMongols2 . Face a un ennemi supérieur en nombre, on préférait cependant recourira une autre ordonnance de bataille, constituée d'un carré qui réunissait l'ensembled'effectifs montés, vide en son milieu et capable de combattre de tous lescôtés. Dans les premieres ddcennies du XVII' siècle, lorsque les Polonaiscommencerent a affronter rdgulièrement les Ottomans, adversaires qui appliquaienta merveille les manceuvres d'enveloppement et d'encerclement avec des masses decavalerie légere, deux côtés du carrd furent garnis avec des chariots défendus parl'infanterie et l'artillerie, les troupes a cheval (hussards26, cosaques, petyhores27, etplus tard pancernes28) étant placées de front et a l'arriere. Les armes a feu installdessur les voitures pouvaient couvrir et défendre les flancs, tandis que la cavalerie,groupée en rangs serrés accomplissait des charges successives afin de briser lecentre de l'adversaire29.

C'est a partir de 1480, suite a l'alliance signée avec la Moscovie d'Ivan IIIle Grand (1462-1505) que les Tatars de Crimée commencent a lancer des raidsfrequents et de forte intensité contre la Pologne39. Leur stratégie a la fois simple et

25 Laskowski, p. 465-466; Wimmer, La theorie et la pratique des hates contre les Tatars, p. 273.Les evolutions tactiques de la cavalerie polonaise furent d'ailleurs, l'objet d'une abondante littératuremilitaire au XVI' siecle. Parmi les principaux titres nous renvoyons a Staniskiw Laski, Spraw ipostgpków rycerskich i przewagi opisanie krótkie, ouvrage écrit avant 1548, ed. anonyme a Lw6w,1599, reed. a Wilno en 1864; Jean Tarnowski (1488-1561), Consilium rationis bellicae, Tarnów,1558; Marcin Bielski (vers 1495-1565), Sprawa rycerska, Cracovie, 1569.

Evidees a I interieur pour réduire le poids, les lances des hussards atteignaient 4.50 m delongueur. Aucune cavalerie européenne ne disposait a l' epoque d'armes aussi longues. Les hussardschargeaient au plein galop, dans une formation tellement seri-6e que les genoux de cavaliers setouchaient. Pour les evolutions tactiques des hussards polonais voir Konstanty Gewski, Historia jazdypolskiej, Cracovie, 1895; W. Dziewanowski, «Les hussards polonais», Revue Internationaled'Histoire Militaire, n° 3, Paris, 1939, p. 157-168; B. Gembarzewski, Husarze, Varsovie, 1939; J.Cichowski, An. Szulczyfiski, Husaria, Varsovie, 1977.

27 Equites Poloni hastati armaturae mediae, cavalerie recrutee en Lituanie, armee de lances, desabres et d'arcs, Sawczynski, p. 504.

28 Du pancerny (cuirasse). II s'agissait des Cosaques soldes munis des cones de mailles. Ladenomination de pancernes date de la deuxième moitié du xvir afin de distinguer cette cavalerie,des Cosaques d'Ukraine mais aussi des Cosaques légèrement armes. Ibidem, p. 505. En roumain a lameme époque on rencontre le terme pantdr, pl. pan(dri.

29 Teodorczyk, p. 104. Ce dispositif de combat fut appliqué contre les forces ottomanesd'Iskender pacha de Silistra a la bataille de Cecora (Tutora, en Moldavie roumaine), le 17-20septembre 1620) ou contre les Tatars a Ochmatów (en Ukraine), le 30 janvier 1644, Wimmer,Historia piechoty polskiej, p. 216.

30 Mihnea Berindei, Gilles Veinstein, L'Empire ottoman et les pays roumains 1544-1545. Etudeet documents, ed. de l'EHESS, Paris, 1987, p. 93-94. Pour les raisons économiqucs des raids voirWimmer, p. 265.

26

www.dacoromanica.ro

7 L' art hussite 93

efficace donnait du fil a retordre aux hetnzans de la Couronne: lorsqu'ilsparvenaient a découvrir de nouveaux terrains d'exploitation, les Tatars forgaientpar de rapides attaques en colonnes compactes le reseau des postes frontaliers et necommençaient leurs pillages qu'une fois parvenus au fond du pays31. Apresl'infiltration dans le territoire concernd, ils dressaient un camp roulant (kosz, enpolonais panier, corbeille) et c'est de la qu'ils envoyaient, en éventail, des razziasnommées tchambouls pour saisir des esclaves et du butin (jassyr). Le kosz servaitainsi, de base de depart et de point de ralliement pour les tchambouls rentrant avecleur jassyr32.

Comme riposte, les troupes polonaises essayaient d'abord de localiser lekosz afin de l'attaquer au dépourvu, ce qui permettait d'imposer a l'ennemi unebataille dans des conditions qui lui étaient totalement defavorables. Cette strategicconseillée d'ailleurs par Tarnowski et Bielski dans leurs traités d'art militaire,offrait non seulement la possibilité de détruire a tour de role les tchambouls quirentraient, mais aussi de récupérer le jassyr33. Le 5 aoat 1506, le prince MichelGlinski qui était lui même d'origine tatare attaqua a la tete de 7.000 cavaliers, unkosz installé au milieu des marais de Kleck; après de violents combats il dispersales forces de la base tatare, et durant les jours suivants ii battit, un a un lestchambouls qui retournaient, en délivrant 24.000 prisonniers enlevés en Lituanie34.

Les Tatars s'efforgaient de se défendre contre ces méthodes. Pour ce faire,la moitid de leurs troupes (les guerriers mieux armés) ne prenaient pas part auxpillages, mais attaquaient les forces polonaises pour les retarder. Les autress'employaient pendant ce temps a piller la region avant que les Polonais nepuissent rassembler de plus gros effectifs. Pour les Tatars cela signifiait qu'ilsdevaient se contenter d'un modeste butin35; de leur côté, les Polonais devaientlivrer une bataille régulière, comme a Martynów (sur le Dniestr), le 20 juin 1624,victoire de l'hetman Stanislaw Koniecpolski contre une force d'invasion d'environ6.000 cavaliers et fantassins36.

La liaison tactique entre le train d'équipage et la force de frappe de lacavalerie polonaise montra aussi son efficacité a la bataille d'Obertyn en Pokucie(22 aoat 1531) oa, l'hetman Jean Tarnowski infligea une cuisante défaite a une

31 Ochmahski, p. 362-364. De 1474 a 1569, les Tatars procéderent a 75 expeditions de pillagedans les territoires polono-lituaniens pour en arriver a 76 attaques livrées seulement dans la premieremoitie du XVII' siècle, Wimmer, La theorie et la pratique des lunes contre les Tatars, p. 274, 278.Pour la position geopolitique de la Pologne sur l'échiquier international au XVII' siecle, voir lespropos de Lucien Bély, Jean Bérenger, André Corvisier, Guerre et paix dans l'Europe au xvIrsiecle, t. 1, Paris, SEDES, 1991, p. 127-136.

32 Laskowski, p. 479; Teodorczyk, p. 102-103.33 lbidem, p. 103; Wimmer, p. 270.34 lbidem, p. 271; Laskowski, p. 480.

Teodorczyk, loc. cit.Wimmer, p. 277-278.

35

36

www.dacoromanica.ro


armee moldave, trois fois supérieure en nombre37. Souvent appliqué pendant lesmarches en territoire ennemi, ce système protégea en novembre 1563, la retraite ducorps expéditionnaire d'Olbracht Laski (1536-1605) voIvode de Sieradz, apres latentative qui visait a secourir la forteresse de Suceava, assiégée par les partisans duprince moldave Stéphan rr Tomp (aoilt 1563 février 1564)3 . Ce fut toujours al'abri du tdbor que les troupes du Grand Hetman Stanislaw Zólkiewski (15471620), vaincues par les Ottomans a la bataille de Cecora, entamerent le 20septembre 1620, leur repli vers les frontières de la Rzeczpospolita, aventure qui pritfin le 6 octobre lors de la traversée du Dniestr39. En 1686 encore, l'armée du roiJean III Sobieski (1674-1696), avanca a l'intérieur de la Moldavie pour livrerbataille aux forces ottomanes, entourée par de longues colonnes des chariots40.

Dans les premieres décennies du )(vile siècle, les hetnzans polonais porterentune attention accrue au systeme néerlandais des fortifications de campagne quicornmenca a etre utilise plus souvent dans les operations d'ordre défensif. C'estvers cette période qu'apparut un proverbe illustrant le principe de collaborationentre les armes: «La pioche, le nzousqueton, la lance préparent la victoire»42. Cesameliorations d'ordre tactique furent incitées aussi par les conflits armés avec lesSuédois et les Ottomans, les principaux adversaires du royaume durant cettepériode de l'histoire. Les chariots en bois se montrèrent vulnérables au feu del'artillerie ennemie, souvent plus efficace et numériquement supérieure a celle desPolonais. L'art de se terrer rapidement offrait une meilleure protection auxfantassins qui apprirent ainsi, a utiliser des retranchements en terre pour la retraite

37 Ion I. Ursu, «Bdtdliile de la Gwozdziec i Obertyn (1531)», Analele Academiei Romane,Mem. Sect. Istorice, Ir série, t. XXXV, Bucarest, 1912-1913, p. 429-441; Alexander Czolowski,Bitwa pod Obertynem 22 sierpnia 1531, Lwów, 1931; Zdzislaw Spieralski, Katnpanya obertynska1531 roku, Varsovie, 1962; Idem, Jan Tarnowski (1488-1561), Varsovic, 1977, p. 141-156; EmanuelC. Antoche, «La bataille d'Obertyn, le 22 wilt 1531», Etudes Roumaines et Aroumaines, «Sociétéseuropéennes», (sous la dir. de Paul H. Stahl), t. 10, n° 2, Paris, EHESS, 1993, p. 9-20.

38 Liber tertius Antonii Mariae Gratiani De Depota Valachorwn Principe ad Nicolaum Tomiciwnillustrern dans Johannes Sommer Pirnensis, Antonius Maria Gratianus, Viata lui DespotVoda.lstoriografia Renaverii despre Romani, (éd. Traian Diaconescu), Jassy, Institutul European,1998, p. 201-207. Le texte d'Antonio Maria Graziani (1537-1611) fut publié aussi par Emile Legranddans Deux vies de Jacques Basilikos, Seigneur de Samos, Marquis de Paros, Comte Palatin et Princede Moldavie, Paris, 1889.

39 Pour la bibliographie polonaise concernant la campagne de 1620 en Moldavie voir: KarolGórski, Teofil Szemberg o klesce pod Cecora, Biblioteka Warszawska, t. IV, Varsovie, 1886;Wladimir Kulikowski, Smieré Zólkiwskiego (Noc z 6 na 7 X 1620), Varsovie, 1938; Karl Liske, Dertiirkisch-polmsche Feldzug im Jahre 1620, Vienne, 1869; Frederich Suwara, Przyczyny i skutki kleskicecorskiej 1620 r, Cracovie, 1930; Ryszard Majewski, Cecora Rok 1620, Varsovie, 1970 avec uneremarquable analyse de la tactique d'origine hussite, p. 202-217.

40 Le journal de cette campagne dans Alexandru Lapedatu, «Jurnalul principelui Jacob Sobieski,fiul regelui Joan asupra campaniei in Moldova la 1686. Cu traducerea francezd a jurnalului i o notdlAmuritoare de Czeslaw Chowaniec», Analele Academiei Ronzane, Mem. Sect. Istorice, 1110 série, t.XIII, 1932-1933, p. 279-314..

Teodorczyk, p. 111.42 Laskowski, p. 485.41

www.dacoromanica.ro

9 L'art hussite 95

ou attaque43 sans pourtant renoncer a l'appui défensif du train d'équipage, utiliselors des marches A travers un territoire hostile.

Cette perspective de recherche concernant les evolutions tactiques du tdboraux confins de l'Europe Orientale serait d'ailleurs incomplete si on ne soulignaitpas le statut et le role particulier des Cosaques au sein des armées polonaises.D'emblée, il faut faire la difference entre les Cosaques ukrainiens (de Lituanie)vivant sur les marches polono-lituaniennes et soumis A l'autorité des starost qu'onappelait «Cosaques frontaliers» (gorodovye) et les Cosaques Zaporogues, libres detout contrôle qui établirent le centre de leur puissance, loin vers le sud, en aval desporohy (rapides) du Dniestr". La separation entre les deux groupes s'accentuasemble-t-il, en 1583 avec la réforme du roi Stephan Báthory (1575-1586) instituantles Cosaques «enregistrés» (restrovye), citoyens de l'Etat polono-lituanien, et quifaisaient partie de l'armée royale proprement dite45. Wine si les Zaporoguesmenaient une existence libre, au-dela des frontieres de la Rzeczpospolita, ilscombattaient parfois sous les bannières polonaises comme ce fut le cas de lacampagne de Chocim contre les forces ottomanes (1' septembre 9 octobre 1621).Se lon l'analyse de Jean Mycinski, les effectifs réunis par les hetmans Jan KarolChodkiewicz et Stanislaw Lubomirski comprenaient 7.850 hussards, 2.110 reitres,7.200 Cosaques du oregistre», 6.450 fantassins allemands et 40.000 CosaquesZaporogues commandés par l'ataman Pierre Konaszewicz-Sahadjdaczny46.

Qu'il s'agit des Cosaques de Lituanie ou des Zaporogues, ces farouchescombattants de la steppe maitrisaient parfaitement, des le milieu de XVr siècle, lestechniques du tfibor dans les combats défensifs et d'accrochage ou pour protéger

43 Teodorczyk, p. 110-111.44 Orest Subtelny, Ukraine. A History, Univ. of Toronto Press, 1988, p. 108-109; Chantal

Lemercier-Quelquejay, «Un condottiere lithuanien Dimitrij ViKneveckij et l'origine de la See' d'aprèsles archives ottomanes» dans La Russie et l'Europe pwr-n( siecles), EPHE Vr section, Institutd'histoire universelle de l'Académie des Sciences de l'URSS, ParisMoscou, 1970, p. 150-152. Pourl'origine du phénomene cosaque voir l'ouvrage de Gunter Stal, Die Entstehung des Kosakenturns,Munich, Isar Verlag, 1953, p. 111-142 et Veinstein-Berindci, op. cit., le chapitre «Entre Bas-Danubeet Bas-Dniepr: les prémices du probleme cosaque», p. 89-121, ainsi que la récente contribution deVeinstein, «Early Ottoman Appellations for the Cossacks», Harvard Ukrainian Studies, I. XXIII, n° 34 ,

1999, p. 33-44 avec une riche bibliographie sur le sujet. Nous renvoyons également aux ouvrages de:Zbigniew Wojcik, Dzikie Po la w ogniu. 0 Kozaciynie w dawnej IL-eczypospolite, Biblioteka WiedzyHistorycznej, Varsovie, 1968; Philip Longworth, Les Cosaques, éd. française, Paris, Albin Michel, 1972;L. Gordon, Cossack Rebellions: Social Turmoil in the Sixteenth Century Ukraine, Albany, StateUniversity of New York Press, 1983; Berindei, «Le probleme des Cosaques dans la seconde moitie duXVr siècle. A propos de la révolte de loan Vodk volvode de Moldavie», Cahiers du Monde Busse etSovietique, t. XIII. Paris, 1972, p. 338-367; G. P. March, Cossacks of the Brather-hood: the ZaporogKosh of the Dniepr River, American University Studies , t. IX, ed. Peter Lang, 1990.

45 Chantal Lemercier-Quelquejay, p. 151; Jean Mycinski, «La guerre polono-turque sousSigismond III Vasa (d'apres le journal d'un contemporain)», L'information historique, n° 4, Paris,septembre-octobre 1972, p. 161.

46 Ibidem, loc. cit. Pour cette campagne voir aussi l'étude de Leszek Podhoredcki, «Kampaniachocimska 1621 roku», Studia i Materialy do Historii Wojskowoki, t. X, n° 2, 1964, p. 89-143.

www.dacoromanica.ro


leurs campements47. Pendant les marches d'approche du dispositif ennemi, ilsavançaient avec les voitures disposées en colonnes paralleles48, tactique qui, selonle voyageur syrien Paul d'Alep, fut empruntée aux armees polonaises49. Lorsqueles colonnes se heurtaient A l'ennemi qui chargeait souvent par surprise, ellesopéraient leur jonction en tete pour former une pointe, tandis qu'à l'arrière le restedes chariots se déployaient et constituaient la base d'un trianglem, dispositif plusfacile et plus rapide a mettre en formation de bataille qu'une defense en carré ou enrectangle, caractéristique du tabor de l'infanterie polonaise ou des armees hussites.Ensuite, les hommes des equipages se dépechaient d'enchainer les chariots les unsaux autres; s'ils en avaient le temps et si les conditions tactiques du combat ledemandait, ils les renversaient sur les sol en les couvrant de la terre provenant destranchées qu'ils creusaient A l'avant et a rarrière de la barricade.

Utilisées d'abord contre les evolutions rapides de la cavalerie tatare, lesameliorations tactiques apportées par les Cosaques A l'ancien tabor de l'infanteriepolonaise montrent d'apres les propos de Philip Longworth, certainesressemblances avec le corral de chariots du Far West. Le tabor:

« avait pour but de faire face a des situations analogues, car les cavalierstatars pratiquaient a peu pres la ineme tactique que les Indiens de l'Arnerique duNord: sans trop s'approcher de l'obstacle, ils decrivaient de grands cercles toutautour en l'arrosant de fleches dans l'espoir d'user les Cosaques avant de lancerune charge finale devastatrice. Les Cosaques, quant a eux, utilisaient leursmeilleurs tireurs pour abattre le plus de Tatars possible, les moths bons lesapprovisionnant sans defaillance en fusils a pierre charges; lorsque les Cosaquesestimaient que l'ennemi commencait a perdre de son agressivite, ou s'ils setrouvaient a court de munitions, ils effectuaient une sortie en brandissant piques etsabres.»51.

Paul d'Alep écrivait aussi que les Cosaques ont apprit a creuser avecrapidité, des tranchées tout au tour des chariots du tabor. Chaque combattantdispose de son propre abri oa il se couche A plat ventre pour se protéger des plombs

47 Urbanek, loc. cit.; Sawczynski, p. 514; Dan, note 126, p. 215.48 Comme ce fut le cas a la célèbre bataille de Beresteczko (30 juin 1 er juillet 1651) oü les

troupes cosaques du hetman Bogdan Hmielnicki approchèrent les positions polonaises, dans unelongue colonne, soutenue sur chacun de ses flancs par une ligne de chariots, Wirnmer, p. 218-219;John Childs, dans l'article «Waggon-laagero, Dictionary of Military History Edited by AndréCorvisier, Oxford, 1994, p. 854.

49 Secrétaire du patriarche d'Antioche, ii visita a plusieurs reprises la Moldavie dont la dernièrefois au printemps de 1653. Relation de voyage traduite en roumain et publiée dans arleitori stráinidespre fãrile romane, t. VI, (éd. Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Mustafa A. Mehmet),Bucarest, 1976, p. 1-312.

5° Longworth, p. 36.51 Ibidetn, p. 36-37 ainsi que son article «Transformation in Cossackdom: Technological and

Organization Aspects of Military Change, 1650-1850» dans War and Society in East Central Europe,t. II, «East Central European Society and War in the Pre-Revolutionary Eighteenth Century» (sous ladir. de Gunther E. Rothenberg, Bela K. Kiraly and Peter F. Sugar), Boulder Columbia Univ. Press,1982, p. 451-469.

www.dacoromanica.ro

11 L'art hussite 97

et des fleches ennemies. Ensuite il se leve afin de decharger son mousquet et sespistolets pour s'abriter a nouveau, de sorte que personne ne peut le toucher tandisque lui, tireur exercé depuis l'enfance ne rate que rarement sa cible. Les guerrierssont très sobres, résistants a la fatigue et a toutes sortes de privations. Es dormentsous le ciel ouvert, et n'ont jamais de beaux vêtements en se contentant d'ailleursde peu de nourriture comme du pain noir séchd et de l'eau52.

Ce fut a la bataille de Kutna. Hora en 1422 que les armées du royaume deSaint Etienne (la Hongrie médiévale) durent affronter pour la prenlière fois en rasecampagne la tactique des hérétiques tchèques. Les affrontements se prolongerenttout au long du XV' siècle, que ce soit contre les dernieres poches de la résistancetaborite en Boheme orientale, contre les bandes du condottiere Jean Jigkra deBrand 9s en Slovaquie ou contre Georges Podiebrad, le roi utraquist (1458-1471).L'art de la guerre hussite influenca sans doute les evolutions tactiques ultérieuresdes armdes hongroises si nous nous rapportons aux travaux de Lajos Kropf et deZoltan Tóth qui demeurent encore essentiels dans l'aude de cet aspect concernantl'histoire de l'art militaire53.

Le condottiere d'origine valaque Jean Hunyadi, voivode de Transylvanie(1441-1446; 1448) et gouverneur du royaume de 1446 a 1453 pendant la minoritéde Ladislas V le Posthume (il régna de 1453 a 1457) fut un des premiers chefs deguerre a comprendre l'importance tactique du tábor hussite et son role dans laprotection des fantassins et de l'artillerie sur le champ de bataille54. II engagea ausein de ses troupes de nombreuses unites de mercenaires tchèques qui apportèrentleur armement et leurs méthodes de combat. Les forteresses des chariots roulants,garnies d'armes a feu et de trait représentèrent un complement et un soutienindispensable pour la cavalerie lourde et légere du royaume qui, renforcée de cettemanière pouvait affronter dans de meilleures conditions tactiques les armées

52 Paul d'Alep, p. 81-82. Une autre description de la tactique defensive des Cosaques nous futdress& par le voyageur et l'écrivain turc Evlia Celebi dans son ouvrage Seyahatname, (Livre desVoyages), trad. roumaine par Mustafa A. Mehmet dans aillitori stráini despre prile rotnime, p. 311-601. Les Cosaques ont l'habitude de creuser la terre comme les taupes et de saper des tranchées enface desquelles ils mettent leurs chariots enchain& les uns aux autres. Ils défendent ces ouvragesdéfensifs avec de l'artillerie et des fantassins munis d'armes a feu qui se couchent a plat ventre dansles retranchements parmi les véhicules. Parmi d'autres travaux essentiels concernant l' art militaire desCosaques voir aussi: Ivan Bykadorov, «Boy kazachey konnitsy» dans Kazachi Dumy, t. IX, Sofia,1923, p.1-11 et t. X, 1923, p. 2-9; G. I. Semenyuk, «Oruzhie, voyennaya organizatsya i voyennoeiskusstvo Kazakhov v XVIIXIX vv.» dans Voprosy voyennoy istorii Rossii, (sous la dir. de V. I.Shunkov), Moscou, 1969, p. 263-272.

53 Lajos Kropf, «A régi magyar szekérvar», Hadtörténelmi Kozlemények, t. XV, Budapest, 1914,p. 271-314; Zoltán Teoth, «A Huszita eredetii szekérvár», Hadtörténelmi Koziemények, t. XVII, n° 3-4,1916, p. 265-311; !dem, «A huszita szekérvar a magyar hadviselésben», Hadtörténelmi Kozlenzenyek,t. XIX, 1918, p. 1-32, p. 159-185, ainsi que l'étude de M. Wertner, «Magyar hadjaratok a XV-ikszazad masodik felében», Hadtörtinelnzi lazlemények, t. XIII, n° 2, 1912, p. 193-214.

54 A son sujet voir la récente contribution d' Adrian Andrei Rusu, loan de Hunedoara si Romániidin vremea sa. Studii, Cluj-Napoca, 1999 avec bibliographie.

www.dacoromanica.ro


ottomanes55. Hunyadi ne se contenta pas, parait-il, du nombre de chariots amenéspar ses mercenaires de Bohéme ou de Slovaquie. Ii aurait fait construire ses propreschariots de combat et de transport selon le modele hussite dans un atelier quiexistait dans la ville saxonne de Brawv (Kronstadt) en Transylvanie56.

Mais le veritable essor du mercenariat tchèque dans le royaume hongrois eutlieu durant le regne de son fils, le roi Mathias Corvin (1458-1490). Au debuttoutefois le monarque ne disposa que de faibles effectifs. Avec la consolidation deson pouvoir et l'accroissement de ses revenus, cette branche de l'armée quidemeura dans la mémoire collective sous le nom de L'armie noire ou la LegionNoire (Exercitus Nigrorum, Acies Negri, Nigra Legio, Schwarze Legion, Cernarota), grandit-elle aussi en nombre 57. Dans ses rangs on rencontrait des Polonais,des Allemands pour la plupart originaires des villes silésiennes, des cavaliers légersserbes et croates, mais le gros était constitué des Tcheques de Boheme et deMoravie58, comme nous l'atteste même les noms de quelques-uns de ses capitaines:

Kropf, p. 297-299; Janos Banlaky, A magyar nemzet hadtartenelme. Hunyadi Janos, t. X,Budapest, 1936, p. 297; Jan V. Poligenskjt, «Bohemia, the Turk and the Christian Commonwealth(1462-1620)», Byzantinoslavica, t. XIV, Prague, 1953, P. 85; Lajos Elekes, «Armiia Guniadi», ActaHistorica Academiae Scientiarum Hungaricae, t. 1, n° 1, Budapest, 1951, p. 52; !dem, Hunyadi,Budapest, 1952, p. 103-104, p. 122-123; Dan, «Armata si arta militard a lui lancu de Hunedoara pebaza cronicilor contemporane», Studii si cercetari de istorie, n° 1-4, janvier-décembre, Cluj, 1957, p.88-89; Engel Pal, «Janos Hunyadi: The Decisives Years of his Career, 1440-1444» dans FromHunyadi to Rakóczi. War and Society in Late Medieval and Early Modern Hungary, (sous la dir. de Janos M. Bak, Bela K. Kiraly), Columbia University Press, 1982, p. 102-123.

Cette hypothese est confirmée par les deux lettres qu'il envoya le 19 mars et le 23 juin 1443 deMedias aux Brassois lors des préparatifs pour la campagne qu'il envisagea d'effectuer contre lesOttomans dans les mois a venir, Eudoxiu Hurmuzaki, Nicolae lorga, Documente privitoare la istoriaromanilor (1358-1600), t. XV, le partie, Bucarest, 1911, n° XLIV, p. 28-29, n° XLVI, p. 29. ollliusBohemi», mentionné dans la deuxième lettre fut identifié par Dan, Cehi, slovaci si romani, note 129,p. 124, avec Jenik de Menov «ancien chef dans la disposition des chariots», mentionné dansKronika a pohnuti krest'anouv znamenitém proti Turkuom pohanum r.1443, publiéc par Hans Jiraek,dans «Valanici Oetti XV ho stoleti», Casopis Oeskeho Musea, Prague, 1859, p. 158. Pour laparticipation des Tchèques aux campagnes militaires de Hunrdi voir: Dan, p. 120-135; !dem, Armatai arta militara, p. 71-72; Urbanck, Vladislav Varneeik Skutecnost i legenda, Prague, 1937, p. 31;

!dem, «Ceski a valki turecke», dans Co daily zemi Europi a Lidstvu, p. 117-123; Karl Krofta, Mya Mad'ari v bojich s Turky, Prague, 1934.

57 «Vers la fin de son regne, le noyau constant de ses troupes mercenaires (augmentees par voiede recrutement en cas de guerre) atteignit, et meme peut-etre dépassa l'importance de tons les corpsarmes des seigneurs. Grace a sa discipline, son art militaire, son experience, cette armee demercenaires compta parmi les meilleures de l'Europe d'alors», Elekes, «Essai de centralisation del'Etat hongrois dans la seconde moitiC du XV siècle», Studia Historica. Academiae ScientiarumHunpricae, t. 22, Budapest, 1960, p. 11.

" Gyula Razsó, «The Mercenary Army of King Mathias», dans From Hunyadi to Rakaczi. Warand Society in Late Medieval and Early Modern Hungary, (sous la dir. de Janos M. Bak, Bela K.Kiraly), Columbia University Press, 1982, p. 128-129. A consulter aussi: Nem, «Matyas kirdlyzsoldosseregének hadmIvészetérôl», Hadtortenelmi Kazlemények, t. 5, nouv. serie, Budapest, 1958, p.117-147, ainsi que l'ouvrage fondamental de Toth, Matycis király idejenek zsoldosserege (a feketesereg), Budapest, 1925.

nase

ss

on

www.dacoromanica.ro

13 L'art hussite 99

ernahora, Frantigek Hag, Jan Zeleq, etc.59. En 1475 ou 1479 les troupesmercenaires comptaient environ 6.000 cavaliers cuirassés et 10.000 fantassins pouratteindre en 1485, au siege de Vienne, un effectif d'environ 20.000 cavaliers et8.000 fantassins bien équipés et armés60. Une puissante artillerie de siege et decampagne réunissant bombardes et couleuvrines de divers calibres, protégée parquelques centaines de chariots construits selon le modèle hussite6i et une flottillefluviale complétaient ce corps d'élite qui fit la preuve de ses capacités militairesautant sur les fronts de l'Europe Centrale (defense de la Silésie et de Wroclaw(Breslau) en 1474, prise de Vienne en 1485), que sur le front ottoman (prise deJajce, en 1463)62.

En 1492, Pal Kinizsi, comte de TeMesvár (Timi§oara), redoutable guerrier,qui battit le 13 octobre 1479, une armée ottomane a Kenyérmezo (Cimpul Piinii),non loin d'Ord§tie (dép. de Hunedoara en Roumanie), extermina la Cerna rota,considérée comme un foyer perpétuel de troubles et de sedition, un grand dangerpour la paix intérieure du royaume. Ce genre de discours appartenait sans doute ala grande noblesse du pays, hostile a regard de la politique centralisatrice entaméepar Mathias, dont les soldats de la legion représentaient un des symboles et plusencore le bras fort du pouvoir roya163.

Cependant, ce violent epilogue ne signifia la fin du mercenariat tchèque enterre hongroise. Il continua sous Ladislas II Jagellon (1490-1516) et Louis IIJagellon (1516-1526). Durant le regne de Ladislas, la plus célèbre autorité militairetchèque de l'époque, le capitaine Vdclav Vleek de Cenov rédigea un traité intituléNauöeni ku králi Vladislavovi, kterak se maji S'ikovati jizdni, pat i vozy (Conseil auroi Ladislas concernant la disposition des fantassins, des chevaux et des chariots)dans lequel on trouvait des enseignements tactiques nécessaires pour affronter lesOttomans sur les champs de bataille64. Comme la plupart des théoriciens militairesde tous les temps, il ne fut pas écouté lui non plus par ses contemporains. Le 29aoilt 1526 dans la plaine de Mohacs, les fantassins mercenaires tchèques,allemands et polonais qui constituaient presque l'ensemble des effectifs de

59 Engel Pal , The Realm of St. Stephen. A History of medieval Hungary, 895-1526, (dd. AndrewAyton), Tauris Publishers, Londres, New York, 2001, p. 310.

60 lbidem, p. 309; Gyula Razs6, The Mercenary Army of King Mathias, p. 126-128.61 A Wroclaw, le roi Mathias disposait d'une centaine de chariots hussites pour en arriver a cinq

cents, onze ans plus tard au siege de Vienne. Lors de la revue effectuée par le roi a Wiener Neustadten 1485, «the troops petformed all kinds of maneuvers and took up various formations the wedge,circle, zigzag, triangle, square, and finally their specialty, the «scorpion». Ibidem, p. 134-135.

62 Pour les expeditions militaires de Mathias Corvin contre Frederic III de Habsbourg (14521493) voir l'ouvrage fondamental de Karl Nehring, Matthias Corvinus, Kaiser Friedrich 111, und dasReich, Munich, 1975 ainai que Gyula Rázsd, Die Feldziige Konigs Matthias Corvinus inNiederosterreich. 1477-1490, Vienne, 1973.

63 La bataille dont la date demeure incertaine (novembre decembre 1492) se deroulaHalaszfalva a elite de Szeged (dép. de Csongrad), Joan Hategan, Pavel Chinezu, Timiwara, Helicon,1994, p. 195; Peter Handk dans Histoire de la Hongrie, (sous la dir. de E. Pamlényi). ed. Corvina,Roanne, Budapest, 1974, p. 137.

Polgensq, p. 88-89.

a

64

www.dacoromanica.ro


l'infanterie royale (environ 10.000 hommes), succombèrent les armes a la mainaprès une résistance acharnée, dernier acte d'une bataille ui marquait l'installationde la domination ottomane pour cent soixante ans a venir6 .

Selon l'analyse tactique effectuée par Géza Perjés, ce fut la mousqueterie dejanissaires (les yenitcheri) qui arreta la charge de la chevalerie hongroise etprovoqua la &bade de l'armée royale66. Soldats d' élites, peut-etre le meilleurcorps de troupe des armées européennes et asiatiques aux XIVeXVr siècles, ilsdéfendaient toujours le centre du dispositif de combat avec les autres regiments dela garde impériale (kapi. kulu) qui entouraient la personne sacrée du ptidichilh. Lecorps de janissaires (yaya, djema'at, et sekban) était subdivisé en 135 compagniesdénommées orta ou böliik, l'ensemble sous les ordres du puissant agha quidépendait directement du sultan°. En ce qui concerne leurs effectifs, ils étaientenviron 6.000 sous le règne de Mehmed II le Conquérant (1444-1446; 14511481), 12.000 pendant Soliman le Magnifique (1520-1566) et 35.000 a la fin duXVIr siecle68. Parmi les autres branches armées de Kagi kullarT (les esclaves de laPorte), mentionnons surtout, le corps d' artillerie (les topplar)69, et les six

65 Nous préférons citer les effectifs retenus par l'ensemble des spécialistes: entre 25 et 26.000combattants du ceité hongrois face h une armee ottomane d'environ 80.000 hommes, Hanak, p. 143;

p. 370. Quant h Géza Perjés, The Fall of the Medieval Kingdom of Hungary: Mohacs 1526Buda 1541, Columbia Univ. Press, 1989, il avance les estimations suivantes: entre 50 et 60.000troupes hongroises, p. 222-224, face h environ 150.000 soldats pour les forces ottomanes, p. 176, 230-233, effectifs qui nous semblent fortement élevés.

66 Ibidem, p. 251-257.67 La question de la date de la fondation du corps de janissaires et de ce qui l'entoure pendant la

seconde moitie du XIV° siècle, demeure difficile h résoudre. Voir a ce sujet, Irene Beldiceanu-Steinherr, Recherche sur les actes des sultans Osman, Orkhan et Murdd I, Munich, 1967, p. 203-207.

68 Frederic Hitzel, L'Empire ottoman (XVXVIr siecles), Paris, Belles Lettres, 2001 avec unchapitre sur l'organisation de l'armée, p. 100-109. Pour une image generale nous renvoyons aussil'article de Vernon J. Parry dans «Barad», Encyclopidie de l'Islam, t. I, Paris, Maisonneuve-Larose,1975, p. 1087-1101, ainsi qu'aux ouvrages suivants: Rhoads Murphey, Ottoman Warfare 1500-1700,New Jersey, Rutgers University Press, 1999; Nicoara Beldiceanu et Gilles Veinstein dans Histoire del'Empire Ottoman, (sous la dir. de Robert Mantran), Paris, Fayard, 1989, p. 130-132 et p. 191-209;Stanford J. Shaw, History of the Ottoman Empire and Modern Turkey, t. I, «Empire of Gazis. TheRise and Decline of the Ottoman Empire 1280-1808», Cambridge University Press, 1976, p. 25-26,45-46; Halil Inalcik, Imperiul otoman. Epoca clasia (1300-1600), (éd. Mihai Maxim), Bucarest, Ed.Enciclopedica, 1996; Colin Imber, The Ottoman Empire, 1300-1481, Istanbul, Isis, 1990; HistoireUniverselle des Armies, (sous la dir. de Jacques Boudet), t. II, Paris, 1966, p. 10-23; Jean Chagniot,Guerre et sociité a l'ipoque nzoderne, Paris, PUF, 2001, chap. «Le Croissant et la Croix», p. 5-16.

Introduite sans retard pendant la premiere moitié du XV° siècle, l'artillerie de siege et de campagneconnaltra ultéfieurement, un développement important au sein des armées ottomanes. En ce qui concemel'artillerie, voir: Turgud Isiksal, «III Selimin Turk toppluguna dair bir hatt-i humayunu», Tarih Dergisi, t.VIII, n° 11-12, Istanbul, 1956, p. 179-184; !dem, «Gunpowder in Ottoman documents of the last half of the16th century», International Journal of Turkish Studies, t. II, Madison Wisconsin, 1981-1982, p. 81-91; D.Petrovie, «Firearms in the Balkans on the Eve of and After the Ottoman Conquests» dans War Technologyand Society in the Middle-East, (sous la dir. de Vernon J. Pany, M. Y. Yapp), Oxford, U.P., 1957, p. 164-194; Gani Ozden, «War Industry Plants of the Ottoman Armed Forces», Revue Internationale d'HistoireMilitaire, n° 67, Ankara, 1988, p. 67-76; Gabor Agoston, «Ottoman artillery and European militarytechnology in the fifteenth and seventeenth centuries», Acta Orientalia Acadaemiae ScientiarumHungaricae, t. XLV1I, Budapest, 1994, p. 15-48; Idem, «Gunpowder for the Sultan's Army: New Sourceson the Supply Gunpowder to the Ottoman Army in the Hungarians Campaigns of the 16th and 17thCenturies», Turcica, t. XXV, Paris, 1993, p. 75-96.

Pal,

69

a

www.dacoromanica.ro

15 L'art hussite 101

divisions de cavalerie d'élite (KapIkulu Siivarileri) dont la plus renommée étaitcelle de sipedd oghlan (les fils de sipethi) qui chevauchait toujours a la droite dusultan. La principale fonction tactique de ce corps monte était de défendre lesflancs de janissaires70.

Dans un article riche en suggestions, concernant l'art militaire ottoman auxve siecle, Stephen Christensen a démontré le role primordial qui revenait audispositif central de bataille, formé par les regiments kapI kulu 71. II constituait enquelque sorte, l'élément autour duquel prenait forme le croissant, formation dedéploiement privilégiée des Ottomans, dont les flancs et les arrières étaient assurespar la cavalerie timariale des provinces (les sipeilds)72, par la cavalerie legèred'akIndjI 73 et par l'infanterie légere, (les azab), fantassins qui, a cette époquecombattaient munis d'arc a fleches74. Cet ensemble de troupes, notamment la

70 Pour la structure, l'organisation et le role de Kalif kullarY voir: Inalcik, p. 172-178; Veinstein,p. 191-196 ainsi que son recueil d'études, Etat et societe dans l'Empire ottoman, XVP-XVIIP siecles.La terre, la guerre, les communautes Londres, Variorum Reprints, 1994 avec des contributionsconcemant la logistique, la preparation des campagnes et la guerre navale; l'ouvrage fondamental deI. H. Uzuncarsili, Osmanli Devleti Teskilatindan Kapukulu Ocaklari, t. I-I1, Ankara, 1943-1944; Gy.Kaldy-Nagy, «The first centuries of the Ottoman military Organisation», Acta Orientalia AcadaemiaeScientiarum Hungaricae, t. XXXI, n° 2, 1977, P. 147-183; N. Beldiceanu, G. Zerva, «Une sourceottomane relative a la campagne de Suleyman le Legislateur contre la Moldavie (1538)», ActaHistorica, t. I, Rome, 1959, p. 37-55; Caroline Finkel, The Adnzinistration of Warfare: the OttomanMilitary Campaigns in Hungary, 1593-1606, Vienne, VWGO, 1988; Ozer Ergeng, «TheQualifications and Functions of Ottoman Central Soldiers», Revue Internationale d'Histoire Militaire,n° 67, p. 45-76.

71 Stephen Christensen, «The Heathen Order of Battle», Violence and the Absolutist State,Akademist Forlag, Copenhague, 1990, p. 75-132, etude basée sur les memoires du janissaired'origine serbe Konstantin Mihailovic d'Ostrovitza.

12 Pour le probleme du lunar et la cavalerie provinciale des sipdhis voir les propos d'Inalcik, p.98-99; 208-222; Beldiceanu, Le Timoir dans l'Etat ottoman (debut XIV-début xvr), Weisbaden,1980; Idem, Christiane Villain-Gandossi, «Geéim: une armure pour homme et cheval», Turcica, t.XII, 1980, P. 169-173; Nevin Genc, «The Administrative Functions of the Timarli Sipahis during theOttoman Classical Age», Revue Internationale d'Histoire Militaire, n° 67, p. 29-44.

73 L'organisation et les evolutions tactiques du corps d'akindji; furent etudides notamment parKaldy-Nagy, p. 170-171 et par Beldiceanu-Steinherr, «En marge d'un acte concernant le penkyek etles aqinki» Revue des Etudes Islamiques, t. XXXVII, n° 1, Paris, 1969, p. 28-32, ainsi que l'article«Aqingi» dans Berindei-Veinstein, p. 308-309 avec bibliographie. Nous renvoyons aussi auxmémoires de Georgius de Hungaria, «Tractatus de moribus, condicionibus et nequicia Turcorum».Traktat iiber die Sitten, die Lebensverheihnisse und die Arglist der Tiirken. Nach der Erstausgabe von1481 herausgegeben fibersetzt und eingeleitet von Reinhard Klockow, Bohlau Verlag, CologneWeimarVienne, 1994, chap. 5: «De l'attention avec laquelle les Turcs reperent et capturent lesChrétiens».

74 Beldiceanu dans Histoire de l'Empire Ottoman, p. 130. Cette infanterie recrutee dans les rangs desTurcs était aussi employee a des reconnaissances, comme gamison dans les forteresses ou commeequipages dans la marine de guen-e. Les soldats portaient sur la tete un bonnet rouge (par opposition a celuiblanc des janissaires). Sur le champ de bataille, les azabs occupaient une position centrale devant l'artillerieet les janissaires, mais aussi sur les flancs devant la cavalerie timariale, afin de renforcer son dispositif etdéverser une pluie de fleches sur l'ennemi si celui-ci s'attaquait aux ailes du croissant. Sur la dispositionhabituelle des troupes sur le terrain, cf. Uzuncarsili, t. II, p. 255-264 et Idem. article «Azab» dans IslamAnsiklopedisi, t. II, p. 82-83 ainsi que le schema de Christensen, p. 97.

www.dacoromanica.ro


cavalerie timariale ruméliote et anatolienne, gravitait et manceuvrait autour ducentre, tout en essayant de déstabiliser et d'envelopper l'armée adverse afin de luiinfliger le plus grand nombre de pertes. On s'efforgait surtout d'attirer les forcesennemies vers le dispositif kapI kulu, dont la solidité defensive décidait souvent del'issue du combat75 comme aux batailles de Nicopolis (25 septembre 1396)76 et deVarna (10 novembre 1444). Dans les deux cas, la forteresse kapi. kulu brisa lescharges de la chevalerie croisée77.

Les guerres contre le royaume de Hongrie dans la premiere moitié du XVesiècle, dont les offensives de Jean Hunyadi au Bas Danube et dans les Balkans(1442-1448) ont représenté de moments majeurs marquerent de changementssignificatifs dans le domaine de l'armement et des evolutions au combat des uniteskapI kulu. Leur dispositif defensif se renforca davantage par l'adoption de troisnouvelles armes, indissociablement fides dans le champ tactique: l'artillerie decampagne, les armes a feu portatives et le tcibor de provenance hussite.

Si des canons de siege de diverses calibres existaient déjà a l'epoque de

75 Ibidem, p. 91-103 avec une analyse de la fuga simulata, p. 110-114. Pour l'art militaireottomane aux XIVeXVO siècles voir aussi: Idenz, «European-Ottoman Military Acculturation in theLate Middle Ages», War and Peace in the Middle Ages, (sous la dir. de Brian Patrick Mc Guire),Copenhague, 1987, P. 227-251; Herbert Adams Gibbons, The Foundation of the Ottoman Empire. AHistory of the Osnzanlis up to the Death of Bayezid (1300-1403), Oxford, Clarendon Press, 1916, p.75-84; Agah Levend, GazavennâMeler ye Mihal-oklu Ali Bey Gazaviitneimesi, «Turk TarihKurumu Basimevi», Ankara, 1958; Ferenc Szakaly, «Phases of Turco-Hungarian Warfare before theBattle of Mohacs (1365-1526)», Acta Orientalia. Academiae Scientiarum Hungaricae, t. XXXII!, n°1, 1979, p. 65-111; General Muzaffer Erendil, «Emergence of the Ottoman State. An Outline of thePeriod between 1299-1453», Revue Internationale d'Histoire Militaire, n° 46. Ankara, 1980, p. 31-59; Colonel Riza Bozkurt, «Sultan Mehmet H and the Conquest of Constantinople», Ibidem, p. 61-72;Nicolas Vatin, «Le siege de Mytilene (1501)», Turcica, t. XXI-XXIII, 1991, p. 437-459.

76 «Les Turcs d'autre part ordenerent leurs batailles et se mirent en tres belle ordonance a pieet a cheval, et firent une tele cautelle pour decevoir noz gens: tout preinierentent une grant tourbe deTurcs qui a cheval estoient se mirent en une grant bataille tout devant leurs gens de pig; derriere cesgens a cheval, entr'eulx et ceulx de pig, firetzt planter grant foison de pieux agus que ilz avoient faitapprester pour ce faire, et estoient ces pieulx plantez en biesant, les pointes tournees devers noz gens,si hault que ilz pouoient alerjusques au ventres des chevaulx. Quatzt ilz orent fait cel esploit, ou ilz nemirent pas grant piece, car assez avoient ordenees gens qui de les ficher s'entremenoient, nos gensqui le petit pas serrez ensemble aloient vers eulx fitrent ja auques approchez. Quant les Sarrasins lesvirent assez pres, adont tome celle bataille de gens a cheval se tourna serree ensemble, comme se cefust une nuee, derriere ces pieulx et derriere leurs gens de pie que ilz avoient ordonnez en .11. bellesbatailles, si loings l'une de l'autre que ilz mirent une bataille de gens a cheval entre les .11. de pie, enlaquelle pouoit avoir environ . XXX.M. archers. Quant noz gens furent approchez d'eulx et que ilzcuiderent aler assembler, admit comnzencierent Sarrasins a traire vers eulx par si grant rendon et sidrument que oncques gresil ne goutte de pluye ne cheyrent plus espessement du ciel que la cheoientfleches, qui en pou d'eure orent occis hommes et chevaulx a grant foison», Le Livre des Faits du bonMessire Jehan Le Maingre, dit Bouciquaut, Mareschal de France et Gouverneur de Gennes, (ed.critique D. Lalande), liv. I, Droz, Paris-Geneve, p. 104-105.

77 Analyse des sources, bibliographie et etude tactique de deux batailles dans notre etude, «Lesexpeditions de Nicopolis (1396) et de Varna (1444): une comparaison», Mediaevalia Transilvanica, t.IV, n° 1-2, Satu Mare, 2002, p. 28-74.

Sim

-

www.dacoromanica.ro


Mehmet r Tchelebi (1413-1421) ou même quelque temps auparavant78, lesottomanistes ayant étudié cet aspect de technologic militaire conclurent quel'artillerie de campagne tira ses premieres salves, lors de la seconde bataille deKossovopolje (17-19 octobre 1448). Quant aux armes A feu portatives, certainescategories de fantassins kapI kulu en étaient delja pourvues A Varna en 1444 80 . Ceserait encore trop t6t pour parler de l'arquebuse ou du mousquet, maiscertainement, ii s'agissait des pieces primitives, présentes dans la plupart desarmées européennes de l'époque: bombardae manuales, ou pixides manuales,sclopetae (italien, schioppo, schiopetto), fistulae, harebuttes, etc., équivalentes ala rusznica polonaise et A la rldnice des Hussites 1. Se lon les propos de PaulWittek, ii parait que les armes A feu portatives auraient été introduites dans lapériode 1440-1443, mais le changement dans le sens d'une adaptation generalisee,par exemple a l'intérieur du corps de janissaires, fut lent et graduel82. Pendant lesecond regne de Mehmed II le Conquérant (1451-1481), les fantassins de religionchrétienne de Serbie et de Bosnie ainsi que des spécialistes allemands et italiens auservice du sultan, jouèrent un role important dans la diffusion des armes A feu ausein des forces ottomanes 83. Quant a l'arquebuse, introduite plus tard a l'époque deBAyezid II Vel (1481-1512)84, son emploi devint frequent sous Soliman leMagnifique. Le modèle ottoman était fabriqué avec un canon plus long que celui de

78 Inalcik, «Omanlilarda Atesli sildhlar», Belleten, t. XXI, n° 83, Ankara. 1957, p. 508-512.79 Idem, «The Socio-Political Effects of the Diffusion of Fire-arms in the Middle-East» dans War

Technology and Society in the Middle-East, p. 195-217; Paul Wittek, «The earliest references to theuse of firearms by the Ottomans», appendice II dans l'ouvrage de David Ayalon. Gunpowder andfirearms in the Mamluk Kingdom. A challenge to a medieval society, Londres, 1956, p. 141-144;Parry, article sur l'Empire ottoman dans &rad, p. 1093; Bernard Lewis, Islam et laYcite. La naissancede la Turquie moderne, Paris, Fayard, 1988, p. 47.

Inalcik, Imperiul otoman. Epoca clasicei (1300-1600), p. 67.81 Cependant, la terminologie rencontrée dans les sources citees et analysdes par Parry, loc. cit.:

zabtema, zarabotanas, zarabattane, zerbottaneri conduit cet historien aux propos suivants: 4ermesdont la signification est incertaine, mais qui designent peut-etre l'arquebuse...». La zabkina, leszarabattane, nous font plutôt penser a la cerbottana italienne (allemand Blasrohr), piece légère decampagne qui ressemblait davantage A la falconela ou au fauconneau, armes qui disposaient d'uncanon cylindrique, mince et long et qui jetaient des pierres de 2 ou 3 livres. D'apres la chronique duByzantin Chalcocondylas, l'infanterie de Jean Hunyadi fut pourvue de ces pieces a la bataille deKossovopolje (1448), Laonik Chalcocondylas, Expuneri istorice. Cresterea puterii turcesti, ceidereaimpareifiei bizantine, (ed. Vasile Grecu), Bucarest, 1958, p. 211 ainsi que l'article fondamental deKropf, «Zarobotana», Hadtortenelmi Kozlemenyek, t. XV, 1914, p. 471-479. Notons aussi chez lesOttomans, le darbzan ou darbazan, canon could en divers calibres dont le plus petit tirait avec unboulet de 300 dirhems, Parry, p. 1094.

82 Wittek, p. 143 ainsi que Inalcik, Omanlilarda Atesli siláhlar, p. 506, 510-512.83 Parry, loc. cit., et Petrovid, p. 181-185. D'apres la narration du chroniqucur byzantin Dukas,

lors du siege de Constantinople en 1453, les armes A feu portatives étaient largement repandues parmiles fantassins ottomans des regiments kapI kulu, Ducas, Istoria turco-bizantinii (1341-1462), (ed.Vasile Grecu), Bucarest, 1958, p. 330-331. Le pouvoir de penetration de leurs pctites projectiles enplomb de la dimension d'une cacahuete etait tellement fort, qu'ils arrivaient a transpercer n'importequel bouclier ou armure.

84 Parry, p. 1093; Inalcik, p. 506.

80

www.dacoromanica.ro


l'arquebuse européenne et chargé de grosses balles qui pesaient 40-50 dirhems85.Avec l'artillerie de campagne et les armes A feu portatives, les unites kapI

kulu adopterent aussi le tábor, qu'il dénommerent tezbur vengi, tandis que lescochers et le personnel chargé de l'entretien des chariots, des canons et desmunitions s'appelaient top arabaczlart (conducteurs des chariots avec lescanons)86. Se lon Inalcik, le tezbur gengi:

«consisted of heavy wagons, which were chained to each other andreinforced with guns and arquebuses ranged around the main part of the army, likea fortress. The Ottonzans learned this procedure during the campaigns againstJohn Hunyadi between 1441 and 1444. This order of battle was actually notunfamiliar to the Turco-Mongols in the steppes they called it «kiiriyen» or«kiiren» in Mongol and «caper» or «ceper» in Turkish. But what was new for theOttoman was the reinforcement of this formation with fire-arms»87.

Ce que nous intéresse particulièrement, c'est de savoir A quelle périodeprecise des guerres contre le royaume de Hongrie, le tdbur vengi fut connu etadopté par les Ottomans. II parait que leurs armées affronterent pour la premierefois le tábor A la bataille de Ialomita en Valachie (2 septembre 1442), victoire deJean Hunyadi sur les troupes commandées par Chehdbeddin, le beylerbey deRoumélie88. Selon le récit de l'historien renascentiste Antonio Bonfini, les voituresrassemblées dans deux longues colonnes couvrirent les ailes du dispositiftransylvain, afin d'empecher toute tentative de débordement de la part de lacavalerie adverse89. Une année plus tard, pendant la longue campagne (septembre1443 janvier 1444), le tcibor protégeait encore la retraite des forces croisées quiessayerent a s'emparer d'Andrinople (aujourd'hui Edirne, en Turquie) et pousserleur offensive jusqu'aux portes de Constantinople. Ayant débuté tardivementl'automne, cette expedition échoua face A la resistance ennemie, mais aussi A cause

85 Parry, loc. cit. II est fort probable que les caractéristiques de l'arquebuse ottomane (tufenk),«come li (archibugi) barbareschi» auraient pu conduire certaines auteurs de rápoque a confondrecette arme avec la cerbouana, comme ii résulte de la longue liste des sources citécs par Parry.

86 Inalcik, Imperiul otoman. Epoca clasicd (1300-1600), p. 177. L'expression top arabacilartprovient des mots top qui signifie canon, piece d'artillerie et araba, qui se traduit par chariot,charreue, fourgon, voiture. Pour l'étymologie et l'histoire de cet corps de troupe voir aussi Parry, loc.cit., ainsi que Uzuncarsill, t. II, p. 95-113.

87 Inalcik, The Socio-Political Effects of the Diffusion of Fire-arms in the Middle-East, p. 204.Voir aussi, Idem, Imperiul otoman. Epoca clasicd (1300-1600), p. 67; Idem, Omanhlarda Atayli

p. 510; Uzuncarsili, t. II, p. 255-264; Agoston, «Muslims-Christian acculturation: Ottomansand Hungarians from the Fifteenth to the Seventeenth Centuries» dans Chritiens et Musulmans a laRenaissance, (sous la dir. de Bartolomé Bennassar et Robert Sauzet), H. Champion Editeur, Paris,1998, p. 295. Pour l'artillerie voir p. 296-297.

88 Emanuel C. Antoche, «La bataille de la rivière de lalomita (2 septembre 1442), une victoiremajeure de la Chrétienté face aux armées ottomanes», Cahiers du Centre d'Etudes d'Histoire de laDefense, n° 9, «Nouvelle Histoire Bataille», (sous la dir. de Laurent Henninger), Paris, 1999, p. 61-88.

Antonius Bonfinis (Bonfinius), Rerum Hungaricarutn Decades, (dd. I. Hgel, B. Ivanyi, L.Juhász), Leipzig, t. II, 1936, p. 123-125.

-

A

.

www.dacoromanica.ro


des rigueurs climatiques. Apres avoir occupé la ville de Sofia en Bulgarie, lestroupes de la coalition chrétienne furent définitivement stoppées par les Ottomansdevant le col de Zlatica, au cceur des Balkans90. A la bataille de Varna (10novembre 1444), le corps de bataille principal de l'armée royale, constitué decavalerie lourde et légère fut appuyé a l'arrière par le tábor en position ouverteavec les voitures alignees sur trois echelons de profondeur, dispositif couvert parl'artillerie de campagne et les forces d'infanterie. Au cas oh le combat aurait tournéa l'avantage des Ottomans, chaque ligne par un mouvement de conversion formaitsa propre enceinte defensive91.

Suite A la défaite des forces croisées A Varna, une des priorités stratégiquesdes armées ottomanes était de ne plus jamais se laisser surprendre sur la defensive

l'intérieur des frontières de l'empire, notamment aux approches de la villecapitale et de ses bases logistiques92. La période 1444-1448 fut marquee aussi pardes réformes et des changements en matiere de technique militaire au sein desformations kapI kulu. Comment expliquer autrement, la presence du tfibur vengi etde l'artillerie de campagne, au centre du dispositif ottoman en 1448 AKossovopolje93? Apres deux jours de bataille acharnés (le 18 et le 19 octobre), quiuserent au maximum la capacité combative des troupes hongroises et de leursallies, les janissaires prirent d'assaut dans la matinée du 20 octobre, le táborennemi place sur la colline de Plementina.

Cette seconde victoire de Kossovopolje représente un tournant décisif dansle contexte des operations militaires sur le front européen. Elle mit fin a la séried'expéditions offensives, entreprises depuis 1441 par Jean Hunyadi et marque ledebut d'une nouvelle période de conquetes pour les armées du Croissant. Apresl'annexion de la Serbie (1458-1459), de la Bosnie (1463) et de l'Herzegovine(1483), suivies par la prise de Belgrad (29 aoilt 1521) et la bataille de Mohács(1526), les troupes du sultan Soliman le Magnifique campent pour la premiere foisA l'automne du 1529 sous les murs de Vienne.

Le dynamisme de l'expansion ,ottomane aux XIVe-XVIe siècles avaitconduit finalement a la creation d'un Etat d'environ 2,6 millions de kilometrescarrés qui s'étendait du Maroc au Yemen et du Golfe Persique jusqu'en Podolie et

90 Analyse des operations militaires, sources et bibliographie dans notre etude, «Une croisade auBas-Danube au XV' siècle: «la longue campagneo (septembre 1443 janvier 1444)», C'ahiers duCentre d'Etudes d'Histoire de la Defense, n° 9, p. 92-128.

91 Etude du dispositif croisé dans notre these, L'apparition et l'evolution de l'art militaire hussitedans les principautés de Moldcivie et de Valachie (xv-xvIr siecles), p. 262-264.

Ce fut aussi la dernière bataille jusqu'au XIX' siecle dans laquelle les Ottomans ont dudéfendre l'epicentre de leurs conquêtes dans la Roumélie.

93 Les chariots munis de canons ainsi que les armes a feu portatives sont d'ailleurs mentionneesa la bataille de Kossovopolje par le chroniqueur ottoman Orudj bin Adil dans son ceuvre «Tevarih-ial-i Osman» (Chroniques de la dynastie ottomane), Cronici turcevi privind teirile roindne. Extrase, t.I (sec. XV mijlocul sec. XVII), (ed. Mihai Guboglu, Mustafa A. Mehmet), Bucarest, 1966, p. 57.Voir aussi les récits de bataille dresses par Asik-pasa-zade, Mehmed Nesri et Idris Bitlisi.

92

a

www.dacoromanica.ro


aux approches de la capitale des Habsbourg. Les techniques de combat et latechnologie militaire que les Ottomans apprirent au fur et a mesure des guerres surle front européen furent exportées et appliquées sur d'autres théatres opérationnels,situés aux confins orientaux et méridionaux de leur empire.

Vainqueurs des Mongols A AIn Djalut (3 septembre 1260) et A Horns (17octobre 1281), les Mamelouks réediterent vers la fin du XVe siècle leurs exploitsguerriers, en réussissant a infliger quelques revers aux armees ottornanes, comme a labataille d'Aghatchayri (17 aoUt 1488) dans la plaine situ& entre Tarse et Adana.Cependant, un des points faibles de leurs evolutions tactiques a cette époque, était lefait qu'ils n'utilisaient l'artillerie que dans les guerres de siege, en refusant jusqu'à lafin de leur dynastie de recourir au canon en tant qu'arme opérationnelle sur le champde combat". L'aversion des Mamelouks A employer les armes a feu portatives étaitencore plus grande, car doter le soldat d'un pareil armement, signifiait de lui retirer sonarc et son cheval et le réduire A la condition humiliante du fantassin95.

Comme sur le front de l'Europe Centrale contre la Hongrie, les Ottomans seressaisirent de leurs insucces passagers, et des la deuxième ddcennie du xvrsiècle, les formations kapI kulu pourvues du teibur cengi, d'artillerie de campagneet d'arquebuses anéantirent dans une série de batailles successives, la redoutablecavalerie des Mamelouks. Les victoires de Mardj Dabik (24 aotit 1516) A unevingtaine de kilometres au nord d'Alep, de Han-i Yunus ou Gaza (21 septembre1516) et de la plaine de Ridaniye ou al-Raydaniyya (22 janvier 1517) auxapproches de Caire, conduisirent finalement les armées du sultan Selim ler Yavuz(1512-1520) A la conquete de la Syrie, de la Palestine et de l'Egypte96. D'ailleurs,au cours de l'année 1517, le commandment ottoman constitua dans ce dernierpays, un corps d'arquebusiers a cheval (atlu tiifekci zfitnresi)97 .

Pourtant, l'adversaire principal de l'Empire allait demeurer l'Iran safavide,puissance fondée par le Chah Ismail I' (1502-1524), qui comptait de nombreuxpartisans au sein des tribus d'Anatolie centrale et orientale d'ou sortirentrégulièrement des rebellions contre le pouvoir central ottoman. Ces partisans, lesKIZilbach (les retes rouges), parmi lesquels Chah Ismail recrutait le noyau de sestroupes d'élite, formaient du point de vue religieux et politique, une sorte decinquietne colonne qui visait A fragiliser et A secouer la domination ottomane enAnatolie au profit des Safavides98.

94 Ayalon, article «Mamluks» dans Barad, p. 1090.lbidern, p. 1091 ainsi que les propos de P. Crone, Slaves on Horseback : the Evolution of the

Islamic Polity, Cambridge, 1980, p. 79.96 Colonel Muzaffer Kan, «Selim I's Iranian and Egyptian Expeditions», Revue Internationale

d'Histoire Militaire, n° 46, p. 79-85 avec une analyse des operations militaires, ainsi que l'ouvrage deHtisnti Binbasi, Caldiran ye Ridaniye, Istanbul, 1930. Pour le regne et les reformes militaires deSelim r voir Selahattin Tansel, Yavuz Sultan Selim, Ankara, 1969.

97 Ayalon, Gunpowder and firearnzs in the Mamluk Kingdom, p. 96-91.98 Jean-Louis Bacque-Grammont dans Histoire de l'Enzpire Ottoman, p. 141-143, ainsi que son

ouvrage, Les Ottomans, les Safavides et leurs voisins. Contribution a l'histoire des relationsinternationales dans l'Orient islamique de 1514 a 1526, Nederlands Historisch-ArchaelogischInstituut te Istanbul, 1987. Les enjeux diplomatiques du conflit furent étudiés aussi par A. Allouche,The Origins and Development of the Ottoman-Safavid Conflict (1500-1555), Berlin, 1993.

www.dacoromanica.ro


Le choc décisif eut lieu le 23 aoilt 1514 a caldiran (Chaldiran) en AnatolieOrientale, a mi-chemin entre Erzincan et Tabriz, non loin du lac Van. Des lelendemain de leur arrivée sur les lieux, les troupes ottomanes commandées par lesultan Selim rr livrerent bataille apres avoir parcouru pendant quatre mois et troisjours une distance d'environ 2.500 kilometres". Les salves de l'artillerie decampagne ainsi que la mousqueterie des janissaires qui combattirent couvertsle ttibur vengi, faucherent la cavalerie adverse en lui infligeant de lourdes pertes1 .

Les Safavides ne disposerent d'aucune piece d'artillerie a la bataille decaldiran, mais cela ne signifie pas qu'ils n'étaient pas familiarisds avec les armes afeu. Des canons de siege et d'arquebuses (tufang) furent déja utilisdes sur diversthéatres d'opérations, depuis au moins 1507-15101°1. Pareil aux Mamelouks, lesPersans se servaient de ces armes sans enthousiasme considdrant leur emploicomme indigne d'un homme de valeur. Bs se rendirent aussi compte, non sansraison, que l'artillerie de campagne et son train d'équipage entravaient fortementles evolutions rapides de cavaleriel°2.

Pourtant la discipline et la tactique de combat de l'armée ottomane lors dela bataille de caldiran avaient vivement impressionné les Safavides. En 1528, lorsdu siege de Damghan en Khorasan contre les Ouzbeks, le Chah Tahmasp r (15241576) disposait d'un contingent d'arquebusiers. Quelques mois plus tard a labataille de Mashhad, Tahmasp fit couvrir le front de ses troupes par des chariotscontenant des darbzanm, et des fantassins munis d'arquebuses. Ii fut cependantincapable d'utiliser cette puissance de feu parce que les Ouzbeks ne s'approcherentpas du dispositif de l'armée safavidel°4.

99 Colonel Muzaffer Kan, p. 76.1°° lbidem, p. 76-79 ainsi que la bibliographie donnée par Stanford J. Shaw, p. 311. Parmi les

rares ouvrages occidentaux qui analyse cette bataille voir Histoire Universe lle des Armees, t. II, p. 19-22.

1°1 Voir les exemples citées par R. M. Savory dans l' article «Safawides», Bãrüd, p. 1098-1100 etdans son ouvrage Iran Under the Safavids, Cambridge, 1980, p. 42- 44.

102 B&W, p. 1099.103 Se Ion Savory, p. 1098, il s'agit d'une sorte de canon léger ou moyen de campagne. II portait

chez les Mamelouks, le nom de darbzana , sans doute d'apres l'ottoman darbzan, darbfizan.104 Savory, loc. cit. Si la méfiance des Ouzbeks eut raison a Mashhad, deux siecles plus tard a la

bataille de Gulnabad (8 mars 1722), les Afghans chargerent par surprise et culbuterent l'artillerieperse en tuant son commandant ainsi que le maitre-cannonier français Philippe Colombe, L. Lockhart,The Fall of the Safavi dynasty and the Afghan occupation of Persia, Londres, 1958, p. 135. Au xvIrsiecle, les Persans congurent le projet de monter des dromadaires armés d'un petit canon, mais lors dela meme bataille de Gulnabad, ils furent surpris par le feu de ligne d'une centaine de méharistesafghans dont les dromadaires agenouillés portaient sur le dos de petites pieces de campagne,probablement des fauconneaux. Ce dispositif tactique introduit a son tour dans 1' armee perse portait lenom de zemboureks du zembour (guepe) pour indiquer que cette artillerie ne laissait aucun répit auxtroupes qu'elle combattait. L'historien persan Mirza Mehdi l'appelait Toubkhane-Tchilou (l'artillerieportative). Elle permit aux armées perses de vaincre ensuite les Afghans aux hatailles de Damghan(1724) et de Bagavend (1734), Madeleine Lenoir, oMissions mil itaires en Perse: le general Gardane etle colonel Colombari», Revue Internationale d'Histoire Milizaire. n° 49. Paris, 1980, p. 145-157.

Idetn,

gar

www.dacoromanica.ro


Au Xyr siècle, 'name les princes de l'Inde avaient beaucoup deconsideration pour les artilleurs ottomans en les accueillant dans leurs armées.Nous savons qu'un certain Rami Khan servit sous le sultan de Gudjaratm5. Ledernier souverain du sultanat de Delhi, Ibrahim II ibn Sikandar Lodi (1517-1526)aurait dispose a la bataille de Panipat (le 20 avril 1526), ville située a une journéede marche au nord de la capitale, de nombreux canons de campagne (tap). Levainqueur de la journée, le sultan Zahiruddin Muhammad Babur (1526-1530),conquérant de l'Inde et fondateur de la dynastie des Grands Moghols décrivit dansses mémoires, le dispositif tactique dont il eut recours afin de triompher de l'arméeadverse:

«Nous levfinzes le camp, déploylimes en ordre de bataille l'aile droite,l'aile gauche et le corps de bataille et passames l'inspection. Le nombre de meshommes me parut moins important que ce que je pensais. Dans ce campement,j'ordonnai que chaque homme fournisse un nombre de chariots proportionne a sonrang. On réunit sept cents chariots. J'ordonnai a Maitre Ali QulY de les attacherles uns aux autres a la maniere du pays de Rum, mais en utilisant des courroies debceuf a la place des chaines, et de disposer six ou sept mantelets entre chaquechariot, de facon a abriter les arquebusiers. Nous demeurâmes cinq a six joursdans ce camps pour executer ce travail. Lorsque ces préparatifs furent ternaries, jeconvoquai au conseil tous les begs et guerriers d'elite qui pouvaient utilement yprendre part. Nous tinmes un conseil general oa il fut decide que la vine dePanipat ayant de nonzbreuses maisons et des faubourgs de tous côtes, il fallait enfortifier les abords avec les chariots et les mantelets derriere lesquelss'abriteraient arquebusiers et fantassins.

Cette decision prise, nous levarnes le camp et, apres une &ape, arrivezmes aPanipat le jeudi, dernier jour du mois du dernier jumada. A notre droite setrouvaient la ville et les faubourgs de Panipat ; en face de nous, les manteletsqu'on avait disposes ; sur la gauche, a certains endroits, on avait amenage desfosses et des abattis. A un jet de fleche les uns des autres, on avait pratique despassages permettant la sortie de cent ou cent cinquante cavaliers»m.

Selon les propos de Jos Gommans: «the Mughal's best-known gunpowdervictory at the battle of Panipat (1526) was not the work of the heavy artillery but oftraditional Central Asian tactics of combining mounted archery with the so-calledtabur or "wagenburg". This consisted of a number of wagons chained together toform an effective barrier against cavalry charges and to give cover to

105 Parry, p. 1094.106 Le byre de Babur. Menioires de Zahiruddin Muhammad Babur de 1494 et 1529, (trad. du turc

tchaghatay et annoté par Jean-Louis Bacqué-Grammont), Paris, POF, 1980, p. 316-317. Pourl'histoire de Babur voir l'ouvrage de Fernand Grenard, Baber. Fondateur de l'empire des Indes, Paris,Firmin-Didot, 1930 et plus récemment Jean-Paul Roux, Histoire des Grands Moghols. Babur, Paris,Fayard, 1989. Une description assez détaillée de la bataille de Panipat dans Douglas E. Streusand, TheFormation of the Mughal Empire, Delhi, 1989, p. 51-54. Pour l'emploi d'armes a feu dans les arméesdes Moghols, voir W. Irvine, The Army of the Indian Moghuls, Londres, 1903, p. 113-150.

www.dacoromanica.ro


matchlockmen and a few light guns. At the start of the sixteenth century thewagenburg made an initial impact, but it certainly failed to herald a newgunpowder era in which artillery and infantry were to dominate Indianwa7fare»107.

Comme nous l'affirme d'ailleurs dans ses mémoires, Babur fit placer leschariots du tabur «a la maniere du pays de Rum» (Rum desturi bile), expressionqui designe bien évidemment, l'Empire ottomanm. C'est de ce c8té que nousdevons plutôt chercher l'origine de la tactique defensive des Moghols a la bataillede Panipat, ainsi que l'introduction de l'artillerie de fabrication européenne enChine aux environs de 1520, vraisemblablement lors d'une de nombreusesmissions ottomanes a la cour des Mingm. Un demi-siècle plus tard, dans les années1570, le general Ch'i Chikuang aurait équipé l'armée du Nord avec de petitschariots, dénommés «voitures de combat», dont chacun était pourvu des canonslegers et d'un equipage de vingt combattants11°.

Revenons finalement aux propos du professeur Ferdinand Lot concernantle tábor de Hussites, que nous avons d'ailleurs souligné dans l'introduction denotre etude: «Le dernier probleme et le plus troublant est le suivant. PourquoiZizka n'a-t-il pas fait ecole? Pourquoi sa tactique ne s'est-elle pas repandue dansl'Europe centrale tout au moins?»111. Nous sommes encore loin de comprendrel'évolution de l'art de la guerre au Moyen Age et aux debuts des temps modernessans une meilleure connaissance de l'histoire de l'Europe Orientale et du mondeasiatique.

107 Jos Gommans, «Warhorse and Gunpowder in India, c. 1000-1850», dans War in the EarlyModern World 1450-1815, (sous la dir. de Jeremy Black), Londres, UCL Press Limited, 1999, p. 117.

108 loc. cit. Des artilleurs originaires de l'Empire ottoman, parmi lesquels un certainMustafa Rumi, servirent d'ailleurs dans les armées de Babur, Ibidern, loc. cit.

1°9 Geoffrey Parker, La revolution militaire. La guerre et l'essor de l'Occident (1500-1800), ed.française, Paris, Gallimard, 1993, p. 169 avec la bibliographie du sujet, p. 243, note 71.

Ibidem, p. 170.III Lot, p. 202."°

Party,

www.dacoromanica.ro

_ - -

www.dacoromanica.ro

MAM, OCEANETFLUVII: MAREA NEAGRA

CETATEA ALBA CHEIA LITUANIEI" ?

STEFAN ANDREESCU

intr-o nota de subsol a fundamentalei sale lucrari Studii istorice asupraChiliei i Cetà,tii Albe, Nicolae Iorga mentiona un titlu de carte polon, insotindu-1cu aceste cuvinte: o deosebita lipsa de noroc in-a facut sa nu pot vedea cartea niciin bibliotecile sträine care o poseda".. Tit lul acestei tarti era BibliotekaOssolifiskich, Poczet Nowy (Serie nou'a), t. II. Dar, de fapt, ceea ce ii atraseseatentia lui Iorga era titlul unei lucrari ce se gasea in interiorul volumului cu pricina§i de care luase cunNtintä prin intermediul bibliografiei lui Ludwig Finkel: Listy oPolsce Wincentego Dominica, pisane do senatu genuetiskiego (1483-1484)1.

Ulterior, ceva din continutul acestor scrisori a ajuns la cunotinta istoricilorromâni, dar nu direct, prin consqltarea publicatiei la care nu avusese acces lorga, ciprin mijlocirea lucrarii lui 0. GOrka, Bialogród i Kilja, a wyprawa roku 14972 Maiexact, in anul 1940, in studiul sau despre inceputurile suzeranitatii polone asupraMoldovei, C. Racovita se ocupa la un moment dat de politica Lituaniei fata deMoldova. $i, in acest context, el sublinia ca Cetatea Alba a avut pentru Lituania nunumai un interes comercial, ci i unul strategic. lar drept dovadd cita din lucrarealui Górka urmdtoarea frazd: Cetatea Alba, din punct de vedere politic, este inaintede toate «clavis Litphanie» (Vincentius Dominico), despartind in spatiu pe cel maiputernic du§rnan al ei, Mengli-Ghirei, de puternicul imperiu osrnanliu"3. A§adar,dupd 0. Górka, care s-a bizuit pe scrisorile lui Vincenzo Dominico, Cetatea Albaera privita., prin 1483-1484, drept cheia Lituaniei"...

Mai de curând, Stefan S. Gorovei s-a straduit sa demonstreze cä moldoveniiau preluat stapfinirea Cetatii Albe nu de la tätari, ci de la lituanieni, care ar ficontrolat un moment numai" dupa 1368 litoralul politic dintre gurile Dundrii §ilimanul Nistrului. Domnia sa observa, intru sustinerea punctului salt de vedere, casunt cloud fapte care i-ar gäsi o explicatie daca s-ar admite intermediarul lituanianin stapanirea Cetätii Albe". Cel dintdi ar fi, dupà Stefan S. Gorovei, acea formula

altminteri teribil de stranie a unui autor de pe la 1483-1484, VincentiusDomenico (a carui scriere nu o cunosc decat prin intermediari, dar ma mfingai cu

N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei ci Cetatii Albe, Bucuresti, 1899, p. 162, n. 3; LudwigFinkel, Bibliografia Historii Polskiej, I, Warszava, 1955, p. 92 (retiparire).

2 Olgierd G6rka, Bialogród 1 Kilja, a wyprawa r. 1497, Warszawa. 1932, p. 3 (extras din"Sprawozdania z posiedzefi Towarszystwa Naukowego Warszawskiego", Wydzial 11, t. XXV).

3 C. Racovita, Inceputurile suzeranttatii polone asupra Moldovei (1387-1432), in "RevistaIstorica Romana", t. X, 1940, p. 316 (vezi si p. 312).

Revista istorica", tom XIV, nr. 5 6, p. 111 119, 2003-www.dacoromanica.ro

112 Stefan Andreescu 2

ideea cä nici N. lorga nu I-a putut consulta in editia originalal); acest VincentiusDomenico nume§te Cetatea Alba cheia Lituaniei, «clavis Litphanie». Se poate gäsio explicatie, alta deck cea expusa pand aici, pentru aceastä formula, data tocmai invremea and Baiazid al II-lea numea si el Cetatea Alba. «cheie §i poarta pentrutoata Po Ionia, Rusia, Tartaria i toatä Marea Neagra»?"4

Multumita amabilitatii doamnei prof. Teresa Chynczewska-Hennel amobtinut o copie a documentelor din 1483-1484. Ea a fost facutd dupd exemplarulpastrat la Biblioteca Nationala din Var§ovia al tornului II, aparut la Lwôw in anul1863, al seriei Biblioteka Ossolifiskich.

Actul care ne intereseaza poarta data de 18 iulie 1483 §i a fost redactat laVenetia. Este vorba, intr-adevar, de o scrisoare adresata autoritätilor din Genova §ila starit ea poartd semnätura: Vincentius de Dominico vestrae civitatis Caffe olimsecretorum interpres". Asadar, Vincenzo Dorninico slujise odinioara, adica inaintede 1475, carmuirii genoveze din Caffa5.

El incepe scrisoarea aratand ca in iarna trecutd a plecat din Po Ionia inTartaria", ajungand la hanul Meng li Ghirai, in Crimeea. Acesta i-a evocat recentasolie genovezd, cornpusa din Bartolomeo de Campofregoso i Lodisio de Fieschi,care §tim cã in septembrie 1481 se gäsea la Kiev6. Numele ultimului,Lodisio deFlisco", este de fapt indicat in scrisoare drept cel al ernisarului care a luat legaturacu Meng li Ghirai, spre a-1 determina sa inläture proaspata dorninatie otomandastfel, sa inlesneasca revenirea genovezilor in Crimeea. Potrivit lui VincenzoDominico, dupd vizita §i negocierile purtate cu Lodisio de Fieschi, hanul s-a gandit§i pregatit necontenit pentru a pune in aplicare proiectul izgonirii turcilor dinCrimeea (quibus artibus et qua via inhumanissirnos Turcos possit de Caffa et detota provincia viribus debellare). Pe de altä parte, in vremea cat a zabovit la curteahanului, la Cherchor" (ufut-Kalé), Vincenzo Dominico a cautat sä se informezedespre atitudinea locuitorilor din Caffa fata de ideea inlaturdrii stapanirii otomane.I-a fost qor sà o facd, deoarece la re§edinta hanului soseau mereu negustori dinCaffa, pentru märfuri. Astfel, el a putut afla cä unii caffezi, intr-adevar, doreau cuorice pret intoarcerea genovezilor; altii, insa, s-ar fi multumit cu orice principecre§tin, numai sa scape de jugul turcesc; in fine, un ultim grup se irnpacase cu nouasituatie, vrand numai sa se bucure in pace de bunurile §i averile pe care le detinea.Cetatea-port Caffa era in acel moment pazita de o garnizoana de aproximativ o miede turci. $i se §tia, de asemenea, cä un fiu al sultanului trebuia sa vind in calitate decarmuitor al Caffei §i al intregii provincii.

4 $tefan S. Gorovei, intenzeierea Moldovei. Problenze controversate, Iasi, 1997, p. 208 (vezi si p.138 si 153, unde iarä.i, pentru $tefan Gorovei, Cetatea Alba este "davis Litvaniac").

5 Prezenta lui la Caffa este atestata de o insemnare din 3 martie 1473 din registrele Massariei(Trezoreriei) orasului (N. Iorga, Acte si fragmente cu privire la istoria ronuinilor, vol. 111, Bucuresti,1897, p. 50-51).

6 G. Grasso, Documenti riguardanti la constituzione di una lega contro il Turco nel 1481, inGiornale Ligustico", t. VI, 1879, nr. CXIII, p. 482.

si,

www.dacoromanica.ro

3 Cetatea Alba cheia Lituaniei"? 113

Dupd ce se oferea ca orn de legatura intre autoritatile din Genova i hanulMeng li Ghirai, la sfdr§itul scrisorii sale Vincenzo Dominico pomenea de starea derazboi existentä intre hanatul Crirneii i regatul polon, caci Meng li Ghirai, inaugust trecut (1482) atacase cu toate fortele sale un loc numit Mancherman", pecare il därdmase pand in temelii. Iatà curn aratä fraza cu pricina: Serenissimus rexPoloniae cum praelibato imperatore Menglicherei in praesentiarum inimici sunt,nam de mense augusti proxime praeteriti agressus est imperator repente, cum totaeius potentia et cum Turcis quendam locum eiusdem regis Poloniae vocatumMancherman quem funditus evertit, et in maximam jacturam Litphanie, cuius eratclavis, illum crudeliter depopulavit". Editorul din 1863 al acestui document a pus,Intre paranteze, langa numele de loc Mancherman" Idrnurirea Akerman. Dar aadaugat §i un semn de intrebare, ceea ce insearnnd ca avea indoieli asupra

Solul venetian Ambrogio Contarini, care in 1474 a plecat prin Po IoniaCrimeea spre Persia, mentiona cd la 1 mai a sosit in una terra chiamata Chio overMagraman"7. Este vorba, bineinteles, de Kiev, care intr-adevär, la 1 septembrie1482, a fost luat cu asalt §i incendiat de cdtre tätarii din Crimeea, laolaltä cu o seriede sate din imprejurimi. Aceastä teribild expeditie a marcat optiunea hanuluiMeng li Ghirai pentru alianta cu marele cneaz Ivan al III-lea al Moscovei. S-a puscapät astfel unei perioade de ezitäri, in cursul cdreia hanul a avut de ales intreregatul polon §i Moscova8.

In concluzie, Kievul §i nu Cetatea Alba' era, in viziunea lui VincenzoDominico, cheia Lituaniei"9...

Tot ce mai putem adauga este ca, din cdte tim, cea mai veche mentiune aKievului sub forma mai sus ardtatä se gäsqte in cronica persand a lui Räid od-Din, de la sfaritul secolului al XIII-Iea i inceputul celui urrndtor. Evocfind invaziamongold din anii 1241-1242, Rand od-Din scrie la un moment dat: ... principiiBatu cu fratii sdi Kadan §i Buri §i 1366ek au pornit impotriva tärii Urus §i apoporului Kulah-e Siyahan, §i au luat in noud zile marele orq al Urusilor, al cdruinume este Mankerman. Apoi totalitatea oraFlor lui Uladimir"19. Faptul cägenovezii, piind tdrziu, au folosit in actele lor aceastd denumire de origine persand

inseamnä: cetate mare" atestd cd ei au venit in contact cu ea prin intermediul

7 1 viaggi in Persia degli ambasciatori veneti Barbaro e Contarini, a cura di L. Lockhart, R.Mozzo della Rocca e M.F. Tiepolo, Roma, 1973, p. 181 (11 Nuovo Ramusio, VII) ; vezi si Barbaro iKontarini o Rossii. K istorii italo-russkih sviazei v. XV v., ed. E. Skrjinskaia, Leningrad, 1971, p. 188.In raportul lui Fregoso i lui Fieschi din 30 septembrie 1481 gasim variantele Mancreman, siveMancerman". lar pentni resedinta hanului varianta: Carchere" (G. Grasso, op.cit., p. 484).

8 K.V. Bazilevici, Politica externd a statului centralizat rus in a doua jumeitate a secolului al XV-lea, Bucuresti, 1955, p. 171-172.

9 $i pentru Virgil Ciociltan, care s-a bizuit tot pe informatia lui C. Racovita, Cctatea Alba este "overitabila «cheie a LituanieW, care marelui cneaz Vitold al Lituaniei "i-ar fi deschis larg poarta laMarea Neagra si la comertul pontic" (Raporturi moldo-lituaniene (1420-1429).in l?orneinii In istoriauniversalei. coord. I. Agrigoroaei, Gh. Buzatu, V. Cristian, III-1, Iasi, 1988, p. 143).

10 Aurel Decei, Relatii rorndno-orientale (Culegere de studii), Bucuresti, 1978, p. 194.

identifichrii...si

www.dacoromanica.ro

114 $tefan Andreescu 4

mongolilor. $i asta inch' de timpuriu, adica nu mult dupd invazia din 1241-1242. Sanu uitäm, de altminteri, cd in 1247 franciscanul loan de Plano Carpini intalnea laKiev un grup de negustori genovezi veniti de la Constantinopoln.

Vom reproduce in anexa nu numai scrisoarea lui Vincenzo Dominico de carene-am ocupat mai sus, ci i o alta, publicata odatã cu ea in aceea§i carte tipärita in1863. Este vorba, de astä data, de o scrisoare expediatä carmuirii din Genova in 5aprilie 1484 din Vilna. Vincenzo Dominico incepe prin a anunta cã s-a infati§atinaintea regelui Cazimir IV la Lublin, in data de 4 februarie, in timpul desfa§urdriilucrarilor dietei generale a regatului. I-a inmânat scrisoarea pe care o primise intretimp de la Genova, dupa care a fost audiat spre a da lamuriri §i amanunte cu privirela negocierile secrete purtate in ultimii ani intre republica figura §i hanul Meng liGhirai, in vederea eliberarii de turci a posesiunilor cre§tine de pe tdrmurile MäriiNegre. La urmä, Vincenzo Dominico a solicitat o scrisoare din partea regelui poloncatre autoritatile din Genova, prin care acesta sä-§i exprime pozitia fata de cerereade ajutor pentru punerea in aplicare a proiectului arnintit. Iar continutul scrisoriiregale, capatate dupd multä staruinta, este chiar reprodus intr-un post-scriptum. Daraceasta scrisoare era deosebit de laconica i emisarul Genovei nu a primit niciinstructiuni suplimentare. Ceea ce dovede§te cã, pentru moment cel putin, regatulpolon nu avea in vedere o implicare autentica in efortul de contracarare aexpansiunii otomane in bazinul Märii Negre. Date le problemei se vor schimba abiadupd cucerirea Chiliei §i a Cetatii Albe, eveniment ce va avea loc foarte curand,peste numai cateva luni...

Intre paranteze drepte am reprodus §i explicatiile oferite de editorul din 1863al documentelor de fata. Atrage atentia faptul cd nu numai in cazul toponimuluiMancherman" el a facut o identificare gre§ita, ci §i pentru alt toponim, Cherchor"7 care era rqedinta hanului. In acest caz avem de-a face cu localitatea crimeeanaCufut-Kale §i nu Cherson"I2.

II Sinica Franciscana, vol.1, Itinera et relationes fratrum minorum saeculi XIII et XIV, ed. A. vanden Wyngaert, Quaracchi-Firenze, 1929, p. 129. E de observat ca.' loan de Plano Carpini folosesteconsecvent, in mai multe locuri ale relathrii lui, doar denumirea "Kiev". Cf. si Donald Ostrowski,Second-Redaction Additions in Carpini's "Ystoria Mongolorum", in "Harvard Ukrainian Studies", t.XIV, nr. 3/4, 1990, p. 548-549 (autorul crede ca pasajul la care ne-am referit mai sus face parte dintr-o a doua redactie a textului misionarului, facutã insa nu de el, ci de un necunoscut).

12 Vezi Cornelio Desimoni, Nuovi studi sull'Atlante di Luxoro, in "Atti della Società Ligure diStoria Patria", t. V-2, Genova, 1869 (pe prima pagina: 1868), p. 271; A.A. Vasilicv, The Goths in theCrimea, Cambridge, Massachusetts, 1936, p. 166.

www.dacoromanica.ro


ANEXE

Magnifici ac praestantissimi Domini mei singulariter colendissimi!Post humilissimam commendationem. Proximo praeterito hieme de Po Ionia

migravi ad Tartariam, accersitus a magno Menglicherei [Meng li Ghirai ed.]Tartarorum in Gazaria imperatore, apud quem commoratus sum a die festo SanctiNicolai usque post Octavam Nativitatis Domini; narravit mihi de nobili Lodisio deFlisco, quem magnificentiae vestrae miserunt ad eum oratorem, et legationem ejus,quamvis mihi ignota non esset, seratim patefecit. Sed admiratur satis imperator,quod statuto tempore cum eodem Lodisio et in hodiernum usque nulla ei responsioa dominationibus vestris tradita sit, propter quod judicio suo constare sibi videtur,quod nullam in se hac tam diu desiderata de cetera opinionem magnificentiaevestrae habeant, imo in maximam diffendentiam pervenierint, forsistaten[forsistan? ed.] propter temporis difficultatem et regnantis prosperitatem inimici,et ideo in re incepta statuerint non esse prosequendum.

Quare graviter dolet imperator et tristatur, quod utilem et laudabilemdeliberationem, maturo consilio factam, sic repente post terga dorninationes vestraemiserint. Nam ipse abitum Lodisii ab eo laborat continue oportunum pararetempus, et scrutatur diligenter, quibus artibus et qua via inhumanissimos Turcospossit de Caffa et de tota provincia viribus debellare. Et quamvis inter ipsumimperatorem et Turcos simulata pax in preasentiarum vigeat, pululant tamenoccultae inimicitiae et animorum inter se iniquae crescunt discordiae. Enintur Turcieundem imperatorem si poterunt sub fide pacis personaliter deprehendere, aut abimperio deponere et compellere in exilium, quem [quia ed.] voluntati eorum ut incaptivitate illis promiserat, nunc non favet. E contra imperator et Tartarorummagnates de Turcis non contenti, quia in census et utilitates, quos nostro temporeacquirere soliti erant, integre non habent, et honores quos a nobis eisdemexhibebantur, in ludibrium mutati sunt, student invenire modum, licet Tartaris satisdifficile sit Turcos ut supradictum est, a provincia illa denihilare. Et ut vestraecivitates, Caffa scilicet et aliae, de integro in vestrum perveniant dominium, sialiter fieri non posset, nisi quod immolaretur unus imperatoris filius, hoclibentissime facere Menglicherei imperator non se abstineret. Narn magnus estardor animi ipsius et immensa eius voluntas, ut perficiatur hoc, quod ab utraqueparte, videlicet a dominationibus vestris et ab ipso imperatore diu optatur. Egoautem praestantissimi domini tempore, quo Cherchor [Cherson ed.] fui inresidentia eiusdem imperatoris, exploravi diligenter et scrutatus sum amore patriaescire animorum secreta incolarum Caffe. Nam in eundem locum frequanturcontinue Caffenses et tractant cum Tartaris mercantis. In quibus varias inventioopiniones. Aliqui enim eorum sanguinem suum effundere, ut Caffa adominationibus vestris recuperetur parati sunt. Aliqui vero a quovis principechristiano ut rehabeatur, ardent desiderio, dummodo ab importabili Turcorum jugo

I

www.dacoromanica.ro

116 Stefan Andreescu 6

liberi esse possint. Multi tamen praesentis fortunae bonis, sub virga et Turcorumregimine taliter qualiter gaudere in pace contenti sunt. Civitas vero Caffe a Turcisbene munita continuis custoditur excubiis, et quamvis non sit in ea magnusTurcorum numerus, tamen ut comprehendere potui, sunt semper in Caffa Turcicirciter mille. Ferebatur etiam, quod unus ex filiis magni Turcorum domini adregimen civitatis Caffe totiusque provinciae venire debebat. Si a recessu meo deTartaria, colendissimi domini ac praestantissimi, proposuissem in animo ad hasItaliae oras pervenire, acquisivissem certe ab ipso imperatore literas, quaemagnificentiis vestris dirigerentur, aut personaliter eiusdem imperatoris nuntiuscoram dominationibus vestris comparuissem infalanter. Sed necessitatibus meis etvictui laboribus sufficere mihi cogitanti, mutando regiones de Po Ionia perUngariam a fortuna ductus, contigit ad hunc locum Venetiarurn migrare. Etquoniam de partibus Caffe civitatibus vestris venire et nullo tempore me ..... indignissima Italia, nisi hac tempestate, scribendum putavi magnificentiis vestrisdominis meis, et de suprascriptis sublimates vestras certoriare dignum esse judicari,quoniam easdem ad recuperationem locorum illorum, ut par est, attentos esse nonignoro. Ortor igitur vos praestantissimos dominos meos, quod eundem magnumMenglicherei Tartarorum imperatorem filium vestrum, annuatim nuntiis vel saltimliteris visitare dominationes vestrae spem et jurisdictiones, quas in mari maiorihabere, vel sperare habere solitae sunt, quia et aliae dominationes, de quibusmagnificentiae vestrae forsistan non cogitant, promoventur ad acquisitionemcivitatum illarum, considerata Tartarorum opinione. De quarum recuperatione veredesperandum non est, quia tempus omnia adaptat et mutabiles sunt potentiarumfortunae, nec semper in eodem statu permanent, et illud quod hoc tempore difficilevidetur, contingere potest quod in processu futuri temporis facillirnum erit. Ergo simagnificentiae vestrae dignabunt eligere me in praesentiarum in nuntium vestrumad praelibatum imperatorem, poterunt quam primum mihi huc mittere literascredentiales et instructiones mandatorum vestrorum, quoniam ad eundemimperatorem quovis modo ante hiemem redire promisi duce Deo. Et si fortereprobabunt dominationes vestrae hoc facere, posunt tamen eidem scribere, etliteras primo sibi postandas mihi mittere. Habebunt dominationes vestrae ad <sic!5t.A.> eodem imperatore et a me responsiones. Sic mutua inter imperatorem etmagnificentias vestras amicitia oblivioni non mandabitur, sed stabilis et firmamanebit, donec venient determinata a Deo tempore, et magnificentiis vestris acsuccessoribus reservabuntur spes et jura locorum vestrorum, quae negligentiaamittere malum est ... Serenissimus rex Poloniae cum praeli bato imperatoreMenglicherei in praesentiarum inimici sunt, nam de mense augusti proximepraeteriti agressus est imperator repente, cum tota eius potentia et cum Turcisquendam locum eiusdem regis Poloniae vocatum Mancherman [Akerman? ed.],quem funditus evertit, et in maximam jacturam Litphaniae, cuius erat clavis, illumcrudeliter depopulavit. Cognoscunt nunc Poloni et alii, qui in confinis Tartarorumcivitates et opida habent, quam facilius sit de cetero Turcis et Tartaris, paganorumgentibus in regiones et provincias ipsorum cum armis intrare, et ideo ut a tali

www.dacoromanica.ro


periculo liberentur, dominationibus vestris civitates vestras rehabere volentibus,non negabunt pro eorum commodo praestare favores. Igitur bonurn est etiam quodmagnificentiae vestrae scribant aliquid eidem serenissimo regi Poloniae et remistam ei commedent et me. Datum Venetiarum XVIII Julii 1483.

E.M.V. Devotus humilisVincentius de Dominico vestrae civitatis Caffe

olim secretorum interpres.

II

Magnifici ac praestantissimi Domini mei singulariter colendissimi!

Quarto kalendas februarii dedi serenissimo regi Poloniae literasmagnificentiarum vestrarum in Lublino, ubi eo tempore generalis conventio factaest, quae immediate coram ipso et ejus integro consilio perlectae sunt. Et quia investris inter cetera etiam haec verba continebantur, praesentium lator et scrutatorhuius rei Vincentius concivis noster, quae in medio sunt latius referabit, volueruntsuper praemissis orentus me audire. Et introductus in locum ubi rex et consiliumconvenerant, et ubi eorum secreta celebrantur, post debitas Commendationes exparte magnificentiarum vestrarum ut decuit perlatas, subsequentur explicavi eaomnia, que inter magnum Menglicherei imperatorem et dominationes vestras apraeteritis annis usque in hodiernum tractantur, aguntur, moliunturqbe mediantibusoratoribus, nuntiis ac etiam literis circa animos utriusque partis, divina inspirationeexcitatos velle inhumanissimos Turcos de locis olim Christianorum in mari ponticositis Dei brachio exradicare et liberare civitates ab eis vi et armis iniuste oppressas.Deduxique in medium rationes quibus imperatorem, magnates Tartariae et totumpopulum ad affectionem huius rei promoveri demonstravi eosque pronobis, seunobiscum contra Turcos pugnare armis, quam primum se offeret occasio paratosesse declaravi, et seu hanc quamvis existimatione hominum di fficilis habeatur,tamen Dei auxilio, vestris prudentiis, virtutibusque viribusque ad optatum finemperduci posse, quibus potui verbis eos edocui. Addens si et in quantum majestassua vestras iustas petitiones grato animo admiserit, si eas opibus sublevaverit, sidenique huic christianissime operi praestiterit favores qui petuntur. Et in fineverborum humiliter petivi, quod serenitas sua dignaretur pro ejus benignitatedominationibus vestris conceptum mentis suae regalibus literis significare, utmagnificentiae vestrae de ipsius voluntate certoriate, res arduas incipere, de ceteromature consultare possint. Et post haec et intervallo facto, multo tamen meadiligentia, datae sunt mihi tandem literae sub secreto et parvo regis sigillo clausaead responsionem vestram, quarum copiam juxta mandatum vestrurn pluribus modismittere dominationibus vestris curam gero, et etiam in istis unam (in istis unam)invenient magnificentiae vestrae subscriptarn. Nam, propter longum intervallum,raro sine proprio nuntio literae redduntur. Ideo fisus benignitatibusmagnificentiarum vestrarum, volui fortunae casus qui non pauci sunt evitare, et eas procautella aperiendas existimavi, ut si forte aliquo sinistro modo amittantur, habeant

www.dacoromanica.ro

118 $tefan Andreescu 8

dominationes vestrae aliquam de intentione regis ex transumpto literarum suarumcertitudinem. Originalem vero nescio cui comittere, nisi Paulo de Promontorio, inpraesentiarum residenti Posgnanie, quem curiosius rogabo, ut quam celerius et meliorimodo poterit ad magnificentias vestras transmittat earn. Et ego duce Deo meum sequorpropositum adeundi Tartariam cum nuntiis imperatoris, qui hie sunt gratia conciliandipacem cum rege. Erunt hinc expediti prope diem et quidquid illic digni erat quod addominationes vestras sciendum pertinere arbitrabor, studiose diligenterque observaboet easdern literis certiores tenere vehementer curabo. Nec plura. Datum Vilnae die Vaprilis MCCCCLXXXIV

E.M.V. Devotus humilis Vincentius de DominicoCum recomendatione.

In praesenti hora cum transumptum literarum regis in istis scriberedecrevissem, apertis et lectis ipsis, de tenore eorum non parum admiratus restavi.Nam nihil mihi a serenissimo rege neque ab aliquo alio de mandato suo oretenusexplanatum est. Sed datis mihi per nobilem Cresilaum [Kreslaw z Kurozwek t1503 ed.] postea electum cancelarium sigillatis literis, dictum est: habes Vincentiliteras responsivas et es a serenissimo rege expeditus. Ego enim credidi quodvestris, ut equum erat ad plenum responsum esset, et nihil aliud ulterius quamliteras exquisivi, quia non legationis officium, sed tantum dare et accipere literas amagnificentiis vestris mihi commissum est. Non postponam tamen de cetero cumdiligentia sollicitare, ut dignetur majestas sua mentern eius super petitionibusvestris mihi aperire, quod tarde et difficile fiet, quia propter obitum secundi genitifilli eius [Cazimir, al doilea fru al regelui Cazimir IV Jagiello, t 1484 ed.] patiturtristitia et parum curat in praesentiarum de regimine. Sequitur tenor literarum regis:

Kazimirus Dei gratia rex Poloniae, magnus dux Litphaniae, Russiae,Prussiaeque dominus et heres.

Spectabiles sincere nobis dilecti. Intelleximus ad plenum literis vestris etcum nuntio vestro Vincentio super hiis rebus sermones habuimus. Quantum innobis est, commodum christianae religionis, tamquam Catolicus rex, et omnebonurn vestrum libenter videremus. Sed ipse nuntius vester hiis in rebus mentemnostram sinceritatibus vestris explanabit.

Data in civitate nostra Lublini feria sexta ante festum Sancti Valentiniproximum. Anno Domini millesimo quadringentesimo octogesimo quarto.

Dominus RexIdem Vincentius

Suprascriptio literarumSpectabilibus viris protectoribus comperarum Sancti Georgii communis

Januae sincere nobis dilectis.Tergo.Magnificis ac praestantissimis viris dominis protectoribus Comperarum

Sancti Georgii Excelsi comnnunis Januae dominis meis singulariter colendissimis.

(Biblioteka Ossolifiskich, Poczet Nowy, t. II, LwOw, 1863, p. 338-350:Vincentego de Dominico listy o Polsce pisane do Senatu genueliskiego r. 1483-1484).

www.dacoromanica.ro


CETATEA ALBA "THE KEY" TO LITHUANIA ?

Abstract

A letter by a Genoese, Vincenzo Dominico, to the government of Genoa,dated 18 July 1483, seemed to contain indication that the town of Cetatea Alba'(Moncastro, Akkerman), lying at the mouth of the Dnestr, was known in thefifteenth century as Clavis Litlzuanie. The document was published in Lwôw in1863, but Romanian historians, starting with Nicolae Iorga, never had access to thisold edition. As a result, they speculated around this choice of words using second-hand information.

This letter is now republished for the first time in its entirety. And it appearsthat Clavis Lithuanie actually referred to Mancherman, that is Kiev, and not toCetatea Alba'.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

PROIECTUL SCITIC. RELATIILE LUI STEFAN CELMARE CU HOARDA MARE

NAGY PIENARU

Cucerirea Constantinopolului (1453) 5i relansarea programului deexpansiune otomand in Europa 5i in Asia Minora au determinat reaparitia unorproiecte de alianta care raliau, contra sultanului din Istanbul, state cre5tine dinOccident cu cele musulmane din Anatolia 5i Orientul Apropiat. Prime le planuriantiotomane nu au avut eficacitatea dorita de initiatori. Blocul islamic anatolianformat din emiratul Candarogullari, Karamania i Confederatia turcornanilor AkKoyunlu, de5i a beneficiat de suportul logistic oferit de Venetia, Aragon 5i Egiptulmameluc, a fost spulberat de Mehmed II (1451-1468). in 1461 otomanii auincorporat emiratul Candar i Imperiul din Trapezunt 5i au inceput in 1464 ocucerire treptata a Karamaniei. 0 parte din printii anatolieni dezmo5teniti deotomani s-au refugiat la Cairo 5i la curtea lui Uzan Hasan (1454-1478),carmuitorul turcomanilor Ak Koyunlu, cu speranta recuperdrii patrirnoniuluipärintesc. Succesele din segmentul microasiatic, Mehmed II le-a fructificat in vestin confruntarea cu Venetia, cel mai puternic adversar maritim al otomanilor. in1470 otomanii au capturat fortäreata Negroponte 5i insula Eubeea, deschizand ocale maritimd ce facilita o invazie asupra peninsulei italice. Noua bazd navaldameninta direct securitatea traseelor maritime urmate de convoaiele venetiene caretraficau intre metropold i porturile Egiptului mameluc. Spectrul invaziei, dar inspecial cel al tdierii marilor venituri provenite din comertul cu Egiptul, audeterminat conducerea Venetiei de a reactiva legaturile cu inamicii orientali aisultanului Mehmed II 5i de a descoperi noi virtuali aliati care putea fi canalizaticontra otomanilor. in aceastä conjuncturd, in care Republica Lagunelorintreprindea demersuri febrile pentru a-1 determina pe Uzun Hasan sä deschidd unfront in flancul oriental al otomanilor 5i acorda importanta tuturor ofertelor deajutor militar, s-a näscut proiectul scitic"I. Pentru prima data in lungul 5ir de

I Referinte despre proiectul tatar la N. lorga, Venetia in Marea Neagrà. 111. Originea legaturilorcu ,Stefan cel Mare ci mediul politic al desvolteirii lor,in A.A.R.M.S.I., s. II, t. 3, 1914-1915, p. 22-25;B. Stachofi, Polska wobec weneckich projectów u±ycia Persów i Tatarów przeciw Turcji w 2 pot XVwieku, in vol. Prace historyc.zrze wydane ku uczczeniu 50-lecia Akademickiego kola HistoriykówUniversytetu Jana Kazimierza we Lwowie 1878-1928, Lwów, 1929, p. 159-172; B. von Palombini,Biindniswerben abendlandischer Maclzte urn Persien 1453-1600, Wiesbaden, 1968, p. 32-35; S.Papacostea, La guerre ajournée: les relations polono-moldaves en 1478. Ref lexions en marge d'untexte de Filippo Buonaccorsi-Callimachus, in Revue Rournaine d' Histoire", t. XI, 1972, nr. 1, p. 17-20; idem, Venise et les pays rournaines au Moyen Age, Tri vol. Venezia e ii Levante fino al secolo XV,ed. A. Pertusi, vol. I, Firenze, 1973, p. 614-621; G. Tahsin, Romdnii ci otomanii in secolele XIV-XVI,Bucuresti, 1991, p. 148-150; K. Baczkowski, Callimaco e le anibascerie veneziane in Polonia neglianni '70 del XV secolo, in vol. Viaggio in Italia e viaggio in Polonia, ed. D. Quirini-Poplawska,Krak6w, 1994, p. 43-52.

..Revista istoricd", torn XIV, nr. 5 6, p. 121 135, 2003

www.dacoromanica.ro

122 Nagy Pienaru 2

proiecte de prindere in cle§te a otomanilor, cu participanti cretini §i musulmani, seplänuia atragerea in coalitie a unui hanat tatar, din nordul Märii Negre.

Premise le realizärii planului scitic" s-au ivit in cursul tratativelor deperfectare a cdsätoriei marelui cneaz al Moscovei, Ivan III (1462-1505) cu Zoe,fiica lui Toma, ultimul despot al Moreei. Initiatorul acestui aranjamentmatrimonial, Gian Battista della Volpe, rezident la Moscova, dar care petrecusemulti ani in lumea tätard, a prezentat Senatului venetian, prin intermediul nepotuluisal, Antonio Gislardi, la sidqitul anului 1470, o ofert5 seducdtoare care ar fiapartinut hanului Ahmed (1465-1481). armuitorul Hoardei Mari se angaja, subjurdmânt, de a lansa contra turcilor o o§tire de 200.000 oameni2.

Existenta unei propuneri tätare de cooperare cu Venetia, pe baza unui modelturco-mongol de parteneriat definit de formula: prieten prietenului i du§mandu§rnanului", pare ireald in contextul anului 1470. Promotorii din umbra al acestuiaranjament diplomatic nu au avut in vedere, pe de o parte absenta unor contradictiiintre Imperiul otornan §i Hoarda Mare §i, pe de akã parte evolutia iinprevizibila araporturilor internationale din sinul statelor concurente in stepa euroasiaticd, dinnorduIsM5rii Negre.

In jurul anului 1468/1469 in patrulaterul Hanatul din Crimeea, Hoarda Mare,marele cnezat al Moscovei §i Regatul polono-lituanian s-a produs, treptat, omodificare a schemei traditionale de distribuire zonald a fortelor taare. Prinrevocarea aliantei dintre Crimeea §i Po Ionia, in circumstantele redeschiderii atdt arivalitätii dintre hanatul crâmlean §i Hoarda Mare, cat §i a celei dintre Po IoniaMoscova, s-au constituit, in etape, cloud aliniamente opuse. Solidarizarea Moscoveicu Hanatul din Crimeea a fost succedatd, la scurtä vreme, de asocierea Poloniei cuHoarda Mare. Formarea acestor dou5 blocuri antagonice nu a fost rezultatul unorevenimente conjuncturale, ci consecinta unor restructurdri de obiective dinprogramele externe promovate de Meng li Giray (1467/8-1475; 1478-1515) i dehanul Ahmed.

Aparitia unor tensiuni ireversibile intre Meng li Giray §i Mehmed II, carepractic a plasat Hanatul din Crimeea in rândul inamicilor otomanilor din bazinulpontic3, in ipostaza in care Cazimir IV (1447-1492) era nu numai pasiv, dar §iconcesiv fata de puterea islamic5 din sudul Dundrii, face plauzibila ipoteza cd infaza germinativä a proiectului scitic", hanul Ahmed nu a cunoscut angajamentul

2 P. Pier ling, La Russie et le Saint-Siege. Etudes diplonzatiques, Paris, 1896, p. 138.3 In 1469 o escadrd otomand a atacat Kaffa si a capturat un ofiter superior (noker) din garda lui

Meng li Giray. Hanul a adresat o pldngere la sultan cerdnd retrocedarea prizonierilor, cu specificatia cdorice pagubd adusd Kaffei este ca si una produsä noud" (Kefeke bulgan ziyan hemen bizge bulgankibi turur), A. N. Kurat, Topkapt Sarayt Miizesi Ar,Fiyindeki Altin Ordu, Ktrim ye Tfirkistan Han /arumait yarlik ye bitikler, Istanbul, 1940, doc. 5, p. 84 (transliteratia), p. 187 (fotocopia). in 1471, chiar inanul in care tdtarii crimleni au invadat Polonia si Moldova, Mehmed 11 a incercat sä pund maim pedominos nordolar <Nurdevlet> et fratres majores", desigur cu intentia de a-I manevra mai usor perebelul" Mengli Giray, A. Vigna, Codice diplomatico delle colonie tauro-liguri durante la signoriadel Banco di San Giorgio (MCCCCLIII MCCCCLXXV), in Atti della Societh ligure di storiapatria" (in continuare Atti), tomo VII, parte I, fasc. III, 1874, doc. DCCCCLXXXIX, p. 796-801.

si

www.dacoromanica.ro

3 Proiectul scitic" 123

oferit Venetiei in numele sau. Este posibil ca la origine planul scitic" sã fi fostticluit de membrii ai grupului de aventurieri italieni stabiliti la curtea lui Ivan III,cu scopul de a stoarce fonduri din tezaurul Venetiei. Este neverosimild ipoteza Cahanul Ahmed, fard sa fi fost periclitat direct de otomani, sä fi intreprins unilateraldemersuri diplomatice care 1-ar fi implicat intr-o confruntare deschisä cu sultanulotornan. Dimpotriva, analiza modului in care hanul Hoardei Mari a actionat militar

diplomatic in anul 1476 il indica ca un negociator abil, care a fructificat situatiadin acest an pentru a impune Moscovei un nou statut §i pentru a determina Poartaotomand sä-lrecunoasca ca han al Hoardei de Aur.

Pentru a elimina dubiile asupra verositnilitätii mesajului tätar i a exploraoptiunile politice reale ale hanului Ahmed, autoritatile venetiene, dornice de adescoperi noi aliati cu potential antiotornan, au decis trirniterea, secretarului GianBattista Trevisano, via Moscova, la Hoarda Mare. Contactele preliminare secreteintre G. B. Trevisano §i hanul Ahmed au trezit suspiciunile lui Ivan III, care 1-aacuzat pe emisarul venetian de spionaj in favoarea hanului tätar. Dupa incursiuneatatarilor din Hoarda Mare, in vara anului 1472, care au invadat teritoriile moscovitedinspre hotarul cu marele cnezat al Lituaniei, indiciu concret al functionariiacordului dintre Cazimir IV §i Ahrned4, G. B. Trevisano a fost arestat i condamnatla moarte. A fost salvat de aplicarea sentintei capitale prin interventia tarinei Zoe(Sofia), sositas la curtea lui Ivan III la finele anului.

Victoria surprinzatoare, din august 1473, obtinuta de Mehmed H asupra luiUzun Hasan, a determinat conducerea Venetiei sä reactualizeze proiectul tatar intr-o formula diplomatica noud, care trebuia sä adune de aceeai parte a baricadei peIvan III, hanul Ahmed i Uzun Hasan. in noiembrie 1473 senatorii au decisredactarea unei scrisori catre cneazul Moscovei prin care misiunea lui G. B.Trevisano era disculpata i declaratä ca urmärind ca unic scop indepartarea tätarilorde la obiectivele i hotarele ruse §i orientarea lor Care teritoriile vecine PontuluiEuxin §i Moldovei pentru atacarea inarnicului comun al crqtinatatii"5.

La sfar§itul anului 1473 Antonio Gislardi a fost trimis la Moscova curnisiunea de a rezolva cazul G. B. Trevisano §i de a incepe, sub tutela lui Ivan III,tratative cu hanul Ahmed6. Pentru captarea tarului, ortodox, Venetia fagaduia lui

4 Lvovskaja letopis, In Polnoe sobranie russkih letopisej (in continuare P.S.R.L.), vol. XX, SanktPeterburg, 1910, P. 297; Moskovskij letopismj svod konca XV veka, in P.S.R.L., vol. XXV, Moskva,Leningrad, 1949, p. 297-298.

5 E. Cornet, L,e guerre dei Veneti nell'Asia 1470-1474. Documenti cavati dall'Archivio ai Frani inVenezia, Vienna, 1856, doc. 85, p. 106-107: ... quod scribatur duci Muschovie et declaretur missuma nobis fuisse predictum Joannem Baptistam <Gian Battista Trevisano> non solum pro offendendoaut nocendo sibi aliquo modo sed liberando potius eo ab anni lesione tartarorurn quos dclongare a suaprovincia cupimus et ducere per regiones vicinas Euxino et Valachiam ad opressionem comunishostis chistianorum".

6 Antonio Gislardi a transportat la Moscova daruri pentru cneazul Ivan III, pentru hanul Ahmed,doud mesaje adresate de Signorie cdtre Ivan HI si G. B. Trevisano si plenipotenta pentru a trata cuhanul. Scrisorile cu data de 4 decembrie 1473 sunt publicate in E. Cornet, op. cit., doc. 90, p. 112-113; doc. 91, p. 113-114.

§i

www.dacoromanica.ro

124 Nagy Pienaru 4

Ivan III succesiunea de jure ca urma§ legitim al Bizantului, in cazul disparitieidescendentilor pe linie bärbdteascd.A Gislardi a caTkorit spre destinatie, impreundcu solul Paolo Ognibene, directionat spre Uzun Hasan, pe o run.. care a traversatPo Ionia, f ind primiti in audienta de regele Cazimir IV la Opathowiecs, in data de 6februarie 1474. Cu certitudine, emisarii venetieni nu au dezväluit regelui polondetaliile planului scitic7. Punerea in practicd a planului de angajare a tätarilor dinHoarda Mare contra otomanilor reprezenta un pericol major pentru securitateahotarelor regatului polono-lituanian, deoarece ar fi condus la anularea clauzeiluptei comune contra Moscovei din acordul parafat intre Cazimir IV §i Ahmed in14718. In absenta presiunii tdtare, Ivan III putea manevra spre apus §i sä redeschiddconflictul cu Polonia, pentru a obtine, cu concursul atarilor crâmleni, stdpânireaasupra centrului strategic, Novgorod.

Cu totul deosebitä a fost atitudinea diplomatiei venetiene fatä de liderulconfederatiei Ak Koyunlu. Paolo Ognibene avea mandatul de a expune planulscitic ca un argument pentru a-I determina pe Uzun Hasan sä intrerupd negocierilede pace cu Mehmed II §i sd redeschidd frontul din Anatolia, intr-o noudconjuncturd in care §i o altd putere musulmand, din nordul Mdrii Negre, se angajasã loveascd pe otomani in segmentul european. Uzun Hasan intretinea relatiidiplomatice strfinse cu hanul din Astrachan, Kasirn (nepotul lui Ahmed), dar careera in conflict cu hanul Hoardei Mari. Obiectivul acestor legaturi era asigurareaflancului nordic al confederatiei Ak Koyunlu. lnainte de lupta decisivä cuotomanii, din august 1473, Uzun Hasan a primit in tabard un Ambassador delTartaro de Citracan", sosit cu darul traditional (Dokuz/Noud cadouri diferite),pentru a parafa bona pace"9.

Perspectiva redinamizarii lui Uzun Hasan §i posibilitatea virtuald a conectdriifortei terestre Ak Koyunlu cu cea a Hoardei Mari au determinat conducerea Venetiei,chiar intr-un climat in care membri ai elitei intelectuale apropiate de cercurile politiceitaliene i§i exprimau indoiala Ca salvarea de pericolul turc poate surveni de lalocuitorii mahomedani din Caucaz19, sa depura eforturi stäruitoare, cu asumarea unorcheltuieli enorme, pentru captarea hanului Ahmed.

7 J. Dlugosz, Historia Polonicae. Liber XIII et ultimus, vol. II, Lipsiae, 1712, col. 509, aconsemnat intrunirea regelui cu emisarii venetieni si a notat doar motivul declarat al deplasdrii luiAntonio Gislardi la Moscova: quaedam negocia Summi Pontificis".

8 Solia polond din 1471, condusd de Kirej, 1-a incitat pe hanul Ahmed de a ataca Moscova.Misiunea si rostul ei sunt mentionate doar in izvoarel narative ruse, Simeonovskaja letopis, inP.S.R.L., vol. XVIII, Sankt Peterburg, 1913, p. 235.

9 intr-un mesaj transmis de Caterino Zeno din Persia, la 12 iulie 1473, se relateazd: E zonto quiin campo un Ambassador del Tartaro de Citracan, et ha presentato questo Signor de 9 ferri da lanza, 9archi con i suoi turcassi, na scimitarra, do ferali, una pezza de pano biavo et 200 homeni i qualiportavano pele de diverse sorte... Questo Ambassador e venuto a firmar bona pace con questo Signor,ii qual all'incontro gli ha donato scimitare d'oro, sele d'oro e danari, et 6 partido contento. QuestoSignor 6 sicurissimo dalla parte di sopra", Annuli veneti dall'anno 1457 al 1500, del senatoreDomenico Malipiero, ordinati e abbreviati dal Senatore Francesco Longo, con prefazione eannotaziani di Agostino Sagredo, in Archivio Storico Italiano", serie I, t. VII/1, 1843, p. 89-91.

1° P. Cherubini, lacopo Ammannati Piccolomini. Leuere (1444-1479), vol. III, Roma, 1977, doc.745, p. 1858-1859.

www.dacoromanica.ro

5 Proiectul schic" 125

inainte de sosirea solului venetian la Moscova (25 aprilie 1474), Ivan III 1-acontactat pe hanul Ahmed printr-o solie menitä sa desfacd alianta dintre regele polon§i hanul tatar i sä redeschidd drumul comercial pe cursul fluviului Volga. Probabil,multumit de oferta lui Ivan, Ahmed a expediat la cneaz pe emisarul sau Kara Ktictik,insotit de o mare caravand de negustori. Pentru Hoarda Mare comertul cu piata rusäera deosebit de profitabil, deoarece rqii achizitionau un mare numdr de cai tatäre§ti.

Solul tatar a parasit capitala rusä la 19 iulie 1474 §i acompaniat de G. B.Trevisano, recent eliberat din inchisoare, §i de Dimitrie Lazarev, reprezentantul lui IvanIII, s-a indreptat spre Saray, capitala hanului Ahmed. Dupd cateva luni emisarulmoscovit a revenit in patrie, dar G. B. Trevisano a ramas la curtea marelui hann.

Parlamentarile lui G. B. Trevisano cu hanul Ahmed au fost dificile §i de lungadurata, dar s-au finalizat intr-o formula avantajoasä pentru Venetia. Ceea ce a grabitsolutionarea demersului venetian a fost fard indoiald succesul campaniei otomane dinvara anului 1475, prin care Mehmed II a pus stapanire pe fortäretele genoveze §ivenetiene din nordul Marii Negre. Lovitura otomand a fost resimtita de Ahmed cuatat mai mult cu cat, in calitate de succesor al lui Cengiz Han, se considera de juresuveranul legitim al teritoriilor in care se instalasera garnizoanele otomane.

Panorama extinderii dominatiei otomane in directia hotarelor Hoardei Mari1-a inclinat decisiv pe Ahmed Han spre colaborare diplomatica cu Venetia. Lainceputul anului 1476 au plecat spre Republica Lagunelor, pe drumul direct prinPolonia, evitand Moscova, impreuna cu G. B. Trevisano, doi soli tatari. Unul,Thair", era reprezentantul lui Ahmed, iar celdlalt, Brunacho Bathe, delegatul luiTemir, eful celui mai influent clan din Hoarda (bay Karafu), §i a-I cdrui prestigiuera marcant §i in celelalte hanate Ware. La 28 aprilie 1476 solii tätari au sosit laVenetia, unde li s-a facut o primire cu onoruri §i ceremonii speciale, regalati cucadouri in ve§minte §i bani, a cdror valoare se cifra la suma de 3.000 de ducati.Ambasadorul lui Ahmed ha promesso per nome de suo signor romper guerra alTurco alle parte di sopra, con cavalli CC-m armadi de bona zente"12. Venetienii auacceptat conditiile materiale cerute de partea tatara: plata soldelor §i asigurareafurniturilor militare. Emisarii tatari au plecat inapoi spre Saray, in iunie 1476,purtand scrisori cdtre Han §i sfetnicul sdu, prin care erau incitati sä näväleascd laDundre in momentul in care sultanul era prins in confruntare cu regele Ungariei §ialti carmuitori cre§tini'3. Para in Polonia ambasadorii tatari au fost acompaniati deG. B. Trevisano, care i-a directionat direct spre Saray sub protectia lui DimitrieLazarev' 4.

11 La 22 decembrie 1474, Senatul adopta mäsuri pentru retrimiterea solului lui Ivan, care venise laVenetia anuntand ca G. B. Trevisano ajunsese la tatari, N. Iorga, Venetia in Marea Neagra. III., p. 22.

12 N. lorga, Notes et extraits pour servir a l'histoire des croisades au XV siecle, vol. IV,Bucarest, 1914, p. 364-365 (cronica venetiand F. 20 Dresda).

13 N. Iorga, Venetia in Marea Neagra. III., p. 2214 A. Cieszkowski, Materialy do historii Jagiellondw z archiwów weneckich, vol. III, Poznan,

1892, doc. 10, p. 25.

www.dacoromanica.ro

126 Nagy Pienaru 6

Dotra scrisori redactate de dogele Venetiei, emise la 1715 §i 19 mai 147616,prima adresata emisarului. Emanuele Gerardo, delegat la Stefan cel Mare, i cea de adoua lui Cazimir IV, dezvdluie un aspect surprinzator asupra modului in careautoritatile Signoriei au perfectat alianta cu Ahmed prin pästrarea secretului absolut aloperatiunii, atat NA de voievodul Moldovei, cat i de regele Poloniei. Mascareaplanului scitic fata de poloni era justificala de directiile politicii promovate de CaziniirIV: atitudine rezervata fatal de expansiunea otomand spre Occident; angrenarea inostilitati cu suveranul Ungariei, care periclitat, se angajase in actiuni militare delimitare a ofensivei otomane i, ceea ce era mai important, de pozitia consecventä aregelui de a dirigui alianta cu Hoarda Mare doar asupra Moscovei. 0 eventuala devierea efortului militar al Hoardei de pe Volga dinspre Moscova spre Imperiul otoman, erainacceptabila pentru Cazimir IV, deoarece lasa liber pe inarnicul sari estic, Ivan III.Motivul pentru care venetienii nu au dezvaluit lui Stefan, !Dana in luna mai 1476, rolulpreconizat Moldovei in planul scitic, nu ne este cunoscut. Probabil, inse§i conducereaVenetiei, pfind in primal/am acestui an, nu a avut certitudinea cA hanul Ahmed varaspunde la chemarea Republicii. Secretarul E. Gerardo a relatat voievodului moldavintreaga istorie a tratativelor veneto-tAtare i decizia hanului Ahmed: ca este pregatitsa coboare, la orice cerere i dorinta de-a noastra, pe tarmul Marii Negre §i sa atingaDunarea i sa-§i aduca 4ile contra du§manului".

Relatiile lui Stefan cel Mare cu Hoarda Mare au debutat tardiv, abia lamijlocul deceniului opt al secolului al XV-lea. Absenta unor legaturi politiceanterioare anului 1475 poate fi explicata prin schimbdrile majore intamplate inlumea tatara: declinul Hoardei Mari §i ascensiunea hanatului din Crimeea,evolutia papica, dupd 1471, a legaturilor dintre Stefan cel Mare §i Mengli Giray.

Dupa 1465 anul victoriei decisive a lui Haci Giray asupra hanului HoardeiMari, Mahmudi7 in segmentul occidental al tinuturilor dominate anterior deHoarda de Aur, vestul teritoriilor din Dep`-i Kipcak, rolul de dominatori a fostpreluat de hanatul cramlean. Instalat solitar pe tronul din Kirk Yer, Mengli Giray,incepand cu anul 1468, a modificat radical atitudinea hanatului fata de regatulpolono-lituanian. Moldova, care nu avea frontiera directa cu lumea tatard, a resimtit§ocul schimbarii majore din politica externa a hanatului din Crimeea, deoareceStefan cel Mare secondase politica regelui polon fata de tatari. In 1471 o invaziecramleana a lovit simultan Polonia i Moldova. Dupd acest eveniment pozitiileregelui Cazimir IV §i ale voievodului Stefan cel Mare fata de hanatul din Crimeeaau devenit divergente. Cazimir IV s-a aliat cu Hoarda Mare pentru a face fatd

15 C. Esarcu, .5tefan cel Mare. Documente descoperite in arhivele Venetiei, Bucuresti, 1874, p. 36-42; Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romailor, vol. VIII, 1376-1650, Bucuresci, doc. XVIII,p. 11-14; N. lorga, Venefia in Marea Neagrii. 111., doc XXV, p. 45-48; Reizboieni. Cinci sute de ani de lacampania din 1476 Monografie ci culegere de texte, Bucuresti, 1977, doc. 22, p. 165-172.

16 A. Cieszkowski, Materialy, doc. 6, p. 12-13.17 Mahmud, biruit, a pierdut tronul din Saray in favoarea fratelui sail, Ahmed. Hanul detronat a

fondat, in zona gurilor fluviului Volga, hanatul de Astrachan (Haci Tarhan). Practic, sfera deinfluentà a hanului din Saray s-a redus, iar hoarda a intrat in ultima etapa de comunitie.

si

www.dacoromanica.ro


alinierii Moscovei cu hanatul din Crimeea. Stefan cel Mare, a cdrui directieprioritard era orientata spre bararea la linia Dundrii a ofensivei otornane, spredeosebire de suzeranul sail, a ales o alta solutie diplomatica care a vizat in primulrand eliminarea spectrului cuplarii fortei otomanilor cu cea a tatarilor din hanatulcramlean. Voievodul Moldovei a dezamorsat tensiunea cu hanul crarnlean $i ainaugurat o politica de cooperare cu factorii politici influenti din Crirneea. Princasätoria cu printesa Maria, in 1472, a cirnentat relatia cu principatul de Mangop, alcdrui conducator se bucura de influentä in randul elitei tätare. Intre Stefan cel Mare§i Meng li Giray a existat o comunitate de interese politice, superioard celoreconomice, care i-a raliat natural in fata unui inarnic comun, sultanul din Istanbul.Convergenta de pozitii §i orientarea hanatului spre aliante cu inamicii lui MehmedII au dat na§tere la raporturi speciale intre Moldova §i hanatul din Crirneea. Inintervalul 1472-1475 teritoriul Moldovei nu a fost praduit de tätari, in vreme cePo Ionia a suportat in 1474 o noua invazie cramleana cu efect rnai distructiv decatcea precedentä, din 147118.

Rezultatul neconcludent al expeditiilor punitive organizate de Mehmed IIasupra Moldovei in anii 1473, 1474 §i ianuarie 1475 carnpanii militare in careturcii nu au avut concursul tatarilor 1-a determinat pe sultan sa incerce sädobandeasca victoria asupra lui Stefan nurnai dupd instaurarea controlului otomanasupra conducerii hanatului din Crimeea.

Stimulata abil din exterior, de Mehmed II i de hanul Ahmed, in hanatulcramlean s-a declan§at o grava criza politica care a paralizat coeziunea dintre han §iclanul conducator (Bay Karacu) al Sirinilor, care in mod traditional detineapozitiile cheie in administratie §i carmuiaarmata. Cdpeteniile Sirinilor, urrna§ii luiRektimur, imparteau puterea cu hanul din Kirk Yer i jucau in Crimeea un rolasemänator celui indeplinit in Hoarda Mare de clanul mangit (nogay) condus deTemir (Timur), nepotul lui Edigii, cunoscutul promotor de hani din primele clouddecenii ale veacului al XV-lea.

In 1474, dupd decesul lui Mamak, fratele acestuia, Eminek, cu concursulautoritätilor din Caffa, care sperau prin acest personaj manipuleze mai u§or peMeng li Giray, a preluat conducerea clanului Sirin §i §efia Campaniei. Eminek,partizan al aliantei cu Moscova, a orientat fortele militare cramlene asupraPoloniei, pe o directie contrail celei urmärite de Meng li Giray. Hanul amenintatmai acut de Ahmed i de Poarta otornana nu dorea retensionarea relatiilor cuCazirnir cu atat mai mult cu cat cunotea modificarea pozitiei lui Ivan III, care,captat de proiectul scitic, renuntase la atitudinea combativä contra lui Ahmed, cusperanta iluzorie de a dobandi avantaje dintr-un eventual conflict de lunga durataintre Hoarda Mare §i Imperiul otoman.

Incongruenta dintre programul lui Meng li Giray §i cel al lui Ivan III rezultacu claritate din tratativele purtate in Crimeea in primavara anului 1474. Solulmoscovit a cerut hanului acordarea unui tratat (yarlik) in care inamicul comun sa

18 Dlugosz, Historia Polonicae, vol. II, ed. 1712, col. 514-515.J.

sad

www.dacoromanica.ro

128 Nagy Pienaru 8

fie identificat numai in persoana regelui Cazimir IV. Meng li Giray a refuzatpropunerea rusä oferind insä un acord care urrna sä stipuleze angajarea ofensivadefensivä a lui Ivan III impotriva lui Ahmed19. Negocierile dintre Crimeea §iMoscova au quat, Ivan III preferând varianta tratativelor cu Ahmed pentru a-1orienta spre sud §i a-1 implica in proiectul scitic. Eminek a boicotat politica luiMeng li Giray I, cu concursul a doi frati ai lui Meng li Giray, incitati contra hanuluilegitim, a invadat, in iulie 1474, teritoriile regatului polono-lituanian, de undecrâmlenii au revenit cu o pradd uria0, vite §i 18-20.000 de robi20. Pentru a mentinerelatiile cu Cazimir pe faga§ papic, Meng li Giray 1-a avizat pe rege asupraexpeditiei organizate de Erninek21. Convietuirea politica dintre Meng li Giray §iEminek a deven it imposibila §i la scar§itul anului 1474 hanul din Kirk Yer era decissa-1 elimine prin orice mijloace22. In aceea§i vreme autoritatile genoveze din Caffa1-au informat pe han asupra tratativelor secrete purtate de Eminek cu MehmedCuceritoru123. 1ntre factiunile rivale din hanat au inceput lupte deschise. Meng liGiray 1-ademis pe Eminek §i I-a sustinut pentru §efia Campaniei pe Sartak, fiul luiMamak. In replica Eminek, sprijinit de o grupare pro otomand, 1-a lansat pe fratelehanului, pe Haydar unul din initiatorii campaniei din 1474 ca pretendent latronul hanatului. Sub presiune militard, Meng li Giray §i Sartak au abandonatcapitala Kirk Yer §i s-a refugiat salvator la Caffa.

Eminek coordonat mi§cdrile cu sultanul din Istanbul i in ateptarea sosiriiflotei cOnduse de amiralul Gedik Ahmed, la mijlocul lunii aprilie 1475 a impresuratterestru Caffa. In iunie fortaretele genoveze i venetiene din nordul Märii Negre aufost capturate de otomani. Mehmed II a instalat in fruntea hanatului din Crimeea pefostul han Nurdevlet (a doua domnie 1475-1477/8) §i a incredintat puterea militaralui Eminek, colaboratorul tatar care asigurase stabilirea otomanilor in peninsula.Meng li Giray a fost transferat la Istanbul §i inchis in fortareata Yedi Ku Ie.

19 in 1473 hanul crdmlean 1-a trimis pe solul Haci Baba pentru a negocia cu Ivan Ill un tratatcontra lui Ahmed. In primavara anului 1474, tarul Moscovei 1-a mandatat in Crimeea pe NikitaBeklemisev cu misiunea expresd de a nu introduce in tratat angajarea Moscovei contra lui Ahmed side a accepta doar clauza unilaterald (defensivd i ofensivd) ca hanul sd fie impreund cu tarul" numaicontra regelui polon, T.G. Karpov, Pamiatniki diplomatdeskihi sno.yenie Moskovskogo gosudarstva iKrimskogo i Nogayskogo ordami i Turtiej, vol. 1 1474-1505, in Sbornik Imperatorskago Russkago1stordeskago oNestva, vol. 41, St. Petersburg, 1884, doc. 1, p. 1-9.

29 A. Vigna, Codice diplomatico, in Atti, tomo VII, parte II, fasc. I, 1879, doc. MCIV, p. 117-127(raport consular din 14-15 septembrie 1474).

21 Cronicarul J. Dlugosz a narat pe larg campania lAtard din 1474, dar a plasat episodul informdriiregelui prin oldcari rapizi" in anul 1471.

22 Intentia hanului e dezvdluita in scrisoarea adresatd, la 30 decembrie 1474, autoritAtilorgenoveze, Fr. Miklosich, J. Muller, Acta et diplomata graeca medii aevi sacra et profana, vol. III,Vindobonae, 1865, doc. X, p. 292-293; G. Bertolotto, Nuova serie di documenti sulle relazioni diGenova coll'impero bizantino, in Atti, tomo XXVIII, fasc. II, 1898, doc. III, p. 569-570; N. lorga(Bizan( dup6 Bizant, Bucuresti, 1972, p. 53) a lecturat numele celui care provoca pierderi negotuluiCaffei in varianta Emiraki" (in loc de Eminek), personaj in care a presupus Ca s-ar putea recunoasteviitorul invingator si suveran", adicd sultanul Mehmed II.

23 Negocierile lui Eminek cu sultanul au fost descoperite de emisarii din Caffa trirnisi la Istanbulsä achite tributul pe anul 1474, A. Vigna, Codice diplomatico, in Atti, 1879, doc. MCVII, p. 195.

si

si-a

www.dacoromanica.ro


Succesul otoman din vara anului 1475 a provocat temeri la Suceava *i laSaray i a creat baza de innodare a legaturilor directe intre Stefan cel Mare §iAhmed. Pentru voievodul Moldovei implementarea garnizoanelor otomane inCrimeea a insemnat aparitia spectrului derularii unui atac concentric turco-tätar,simultan dinspre sud §i räsarit, iar pentru hanul Hoardei Mari a reprezentat oconsolidare politica §i militard a hanatului rival si o piedicd suplimentard in caleaproiectului de a reface unitatea teritoriald a Hoardei de Aur, sub cupola Saray-ului,dinspre rasarit spre apus.

Cu obiective diferite in privinta viitorului Crimeii, dar cu un tel comunimediat: eliminarea implantului otoman din peninsula, Stefan cel Mare i Ahmedau fost singurii care au reactionat concret. In colaborare cu factiunile tätare care seopuneau prezentei otomane, voievodul Moldovei a trimis contingente militarepentru a asigura rezistenta cetatii Mangop24. Hanul Ahmed, rnai putin amenintatdeck Stefan, nu a intervenit manu militari, dar a ridicat un pretendent legitim, peprintul Canibeg25 in contra hanului Nurdevlet, marioneta sultanului. Canibeg, acarui spita de nearn nu o cunoa§tem, reqise la inceputul anilor '70 sä puna bazeleunei hoarde (ulus) autonome in zona bazinului inferior al Donului. Triburile fidelelui Canibeg sal4luiau intr-un sector care se invecina cu hanatul de Astrachan,Hoarda Mare §i hanatul cramlean. Aceastä formatiune politica care nu s-a inchegatsub forma unui hanat clasic, dar care se bucura de protectia hanului Ahmed, adevenit un loc de refugiu politic pentru opozantii din hanatului cramlean. LaCanibeg s-a adapostit, in 1474, irinul Sartak, fiul lui Marnak. Noul aspirant, inacord cu Canibeg i Ahmed, a organizat o loviturd in Crimeea pentru a preluaconducerea clanului Sirin. Tensiunea a fost rezolvata pe cale pa§nica, iar Meng liGiray 1-a rechemat in hanat pentru a-1 opune lui Eminek26.

Dupa quarea tentativei de a salva Mangopul ocupat de otomani indecembrie 1475 , probabil in intelegere cu hanul Ahmed, Stefan cel Mare 1-alansat, contra perechii Eminek Nurdevlet, pe pretendentul Hacike. Acest personaj,

24 Intr-o misivä din 20 iunie 1475, emisA din Iasi, Stefan II informa pe Matia Corvinul asupraevenimentelor din Crimeea i despre sosirea in capitala Moldovei a doi fruntasi cramleni, marzaci.Unul dintre soli a relatat cu gura lui, spunandu-ne nouft, cä fratele sotiei domniei mele <Maria deMangop>, Alexandru a venit in locul.... si ca in a treia zi a cucerit locul numit Mangop, mostenireparinteasca", Magyar diplomacziai etnlekek. Mátyas király korciból (1458-1490). Acta extera, ed. N.ivan, N.B. Albert, vol. VII, Budapest, 1878, doc. 13, p. 308-309; I. Bogdan, Documentele lui $tefancel Mare, vol. II Hrisoave i carti domnevi 1493-1503. Tractate, acte omagiale, solii, privilegiicomrciale, salv- conducte, scrisori, 1457-1503, Bucuresti, 1913, doc. CXL1V, p. 324-327; A. Veress,Acta et epistolae relationum Transylvaniae hungariaeque cunt Moldavia et Valachia, vol. I, 1468-1540, Budapest, 1914, doc. 10, p. 10-11;

25 in documentele genoveze Canibeg este denumit cu atributul Soltan/Sortan, jar in izvoarele ruseca larevici, apelative care desemnau calitatea de print cu sfinge cengizhanid.

26 In corespondenta consularA din 14-15 septembrie 1474 se relata: lo figio <Sartak> dequondam mamacho <Mamak> segnor de campagera fugito e partito in oculto de lo imperao <Meng liGiray> e andaeto in le parte de la tanna a jongesi inseme con janibec sortan <Canibeg Sultan> e cosi afaeto e con ello e con quelli de laltro imperao de lordo <Ahmed Han> e cosi amo notitia per li nostride la tanna", A. Vigna, Codice diplomatico, in Atti, 1879, doc. MCIV, p. 122-123.

I

www.dacoromanica.ro

130 Nagy Pienaru 10

frate uterin cu Eminek, cazuse in captivitate moldoveana, impreunä cu fratele sau,in cursul incursiunii cramlene din 1471. Eminek a re4t sä evadeze spectaculos in147327, dar Hacike a rämas prizonier in mainile lui Stefan cel Mare. Consecinteleprofunde ale operatiunii initiate de Stefan sunt surprinse in corespondenta dintrefrunta§ii Crimeei i sultanul din Istanbul. Intr-un raport redactat de Eminek, inprima jumatate a lunii mai 1476, adresat sultanului, informa cA insu§i motivulpentru care a fost alcauitä aceasta <scrisoarea>, este ca fratele meu de tata i demama, numit Hacike, era intemnitat in teritoriul necredincio0or, in Moldova" (as-sabab ii tahririh huva anna ahin al-ab va-am al-musamma bi Hacike va zalikamahbus fi diyar ill-kfifar Kara Bokdan). Emitentul, cara a indica modul prin carereqise sà iasd protejatul lui Stefan din inchisoarea (mahbus) moldoveand,dezvaluia adresantului ca dusmanul (adiiv), fratele sau, Hacike, impreuna cuAbdullah <§eful clanului Barin>, s-au asociat cu Canibeg Sultan". Ulterior, cei treilideri tätari, cu o forta de o mie de o§teni au invadat orasul Kirim" (haraca fimedinet Kirtm ma legcer elf), reFdinta fortificata a lui Eminek, capturand jumatatedin supu§ii (raya) sai28.

In a doua decada a lunii octombrie 1476, Eminek a trimis la Istanbul un nouraport asupra cauzelor care impiedicasera o a doua incursiune cramleand asupraMoldovei, simultand cu campania sultanald contra lui Stefan cel Mare. Duparelatarea §efului Skin in cursul incursiunii din primavard: inainte de a ne intoarcene-a ajuns o o§tire trista care zicea cd «a venit du§manul §i pradd casele voastre»,Atunci pardsind frä zdbavã prazile am hotärdt sa ne intoarcem neaparat <inCrimeea>, necredinciosul <Stefan> venind din urma noastra a facut rdzboi crancencu noi; ne-au pierit numero§i oameni; doi frati de ai mei au devenit martini (ehid).Ne-au pierit luptatori de vaza., precum arme i caii notri. Noi iriine am venit cu unsingur cal. Indatä dupd noi a sosit du§manul nostru <Canibeg, Abdullah §i Hacike>impreund cu o§tirea Taht-ului <taht= tron, denumire a Sarayului, fosta capitala aHoardei de Aur> i au luat teritoriile (il) noastre. Noi eram atunci in orasul Kirim.Nu aveam cai gra§i pentru a ie§i §i ne lupta cu ei. Inamicul a venit la Kirim pentru ada bätälie, dar nu a putut lua fortäreata (kale)"29.

27 N. Iorga, Acte cifragmente cu privire la istoria rominilor adunate din depozitele de manuscriseale apusului, vol. III, Bucurqti, 1897, P. 50-51.

Archives28 Le Khanat de Crimée dans les du Musée du Palais de Topkapt, ed. A. Bennigsen, P.N. Boratov, D. Desaive, Ch. Lemercier-Quelquejay, Paris, La Haye, 1978, p. 59-64 (fotocopia, p. 60-61). Editorii, prin confuzia pronumelui masculin, persoana a III-a, huva cu substantivul huvan, autradus eronat pasajul (randurile 21-22): La raison pour laquelle cette lettre a éte redigée est laturpitude (haw6n) d'un frére de pere et de mere nornme Wadjike qui était garde prisonnier sur lesterres des Infideles en Moldavie (Qara Bugdan)". Pentru omisiuni i erori de traducere adocumentelor incluse in acest volum, vezi V. Ostapchuk, The Publication of Documents on theC'rimean Khanate in the Topkapt Sarayt: News Sources for the History of the Black Sea Basin, inHarvard Ukrainian Studies", t. V, 1982, nr. 4, p. 500-527; idem, The Publication of Documents onthe Crimean Khanate in the Topkapt Sarayt: The Documentary Legacy of Crimean-OttomanRelations, in Turcica", t. XIX, 1987, p. 247-276.

29 F. KurtoAlu, Ilk Ktrun hanlarinin mektuplart, in Belleten", t: I, 1937, nr. 3-4, doc, 1, p. 642-645, cu fotocopie; T. Gemil, Douei documente teitdrevi referitoare la campania din 1476 a sultanuluiMehmed al II-lea in Moldova, in A.I.A.A.D.X, t. V, 1968, p. 192-193 (doc. II din Anexa); Räzboieni,doc. 39, p. 202-206, cu fotocopie (doc. ed. de M. Guboglu).

www.dacoromanica.ro


. Documentul emis de cancelaria tatard indica fard echivoc Ca adversariihanului i ai liderului Skin din Crimeea aveau suportul militar al hanului Ahmed,care in calitate de detinator al tronului (taht) din Saray era considerat ca suveranullegitim al Hoardei de Aur. In mod evident, atacul organizat de Hoarda Mare asupraCrimeii a fost factorul care a pulverizat proiectul initiat de Mehmed II de a prindein clqte turco-tatar, in vara anului 1476, pe voievodul Moldovei.

Existenta unor relatii speciale intre 5tefan cel Mare i Ahmed era cunoscutdde conducerea Venetiei, care urmarea cu atentie, pas cu pas, m*arile celor doicarmuitori din nordul Märii Negre. Prin instructiunile adresate de doge secretaruluiEmanuele Gerardo, din 17 mai 1476, i se aducea la cunotinta declaratia recenta aambasadorului lui Ahmed la Venetia, ca. hanul tine prietenie cu ilustrul voievod<Stefan cel Mare>, pe care il numqte fratele dornniei sale <§i> de la care primete

oferd toate facilitatile §i inlesnirile"30. La sfar§itul lunii iunie, acela§i emisar erapovatuit de a iscodi deplasarea Hoardei Mari peste Don i spre Nipru §i de ainterveni diplomatic la hanul Ahmed pentru a veni in ajutorul lui 5tefan cel Mare31.

Hanul Ahmed, ultimul han al Hoardei Mari care a promovat o politica pantatard, de a impune suprematia sa asupra tuturor hanatelor constituite in teritoriuldin aripa dreapta. a Hoardei de Aur, a utilizat conjunctura favorabild din anii 1475

1476 pentru a reface prestigiul tronului din Saray. Acest program ambitios erainsd conditionat de restabilirea dependentei directe a cnejilor ru§i §i in primul randa marelui cneaz al Moscovei fata de persoana hanului. Importanta i prioritateaacestui obiectiv sunt relevate de modul in care Ahmed Han a reactionat dupainstalarea otomanilor in peninsula crimeeand.

Hanul Hoardei Mari, contrar Weptarilor Venetiei §i Moldovei, nu s-aimplicat in operatiuni militare indreptate spre bazele otomane din nordul MäriiNegre, ci s-a limitat de a sustine dizidenta tatard Oath' in opozitie cu grupulconducdtor instalat de Mehmed IL Luptele intestine pentru putere din hanatulcramlean §i anularea practica a aliantei care legase Crimeea de Moscova, au permislui Ahmed sa. canalizeze, Med' teamd, presiunea hoardei sale asupra lui Ivan III.Chiar in vremea in care hanul purta dialogul diplomatic cu Venetia i Moldova,pregätea de fapt o loviturd asupra Moscovei. Narand evenimentele din 1476,Cronica Kazan"-ului relateaza: tarul Ahmat, a luat conducerea in Hoarda de Aurdupd tatäl ski Zeleti saltan <Celaleddin, fiul lui ToktamiO> i a trimis emisarii sãila marele cneaz Ivan, la Moscova cu o basma <probabil paysa: pecetea hanului>,in conformitate cu vechea datina a stramoOor, pentru a cere tributul i darurilepentru ultimii ani"32. Inainte de acest an, Ahmed, ordonase lui Ivan III sä vindpersonal in hoarda (ordu), in capitald sau in tabara din stepd, iar acum cerea tarului

30 N. lorga, Venetia in Marea Neagra. III., doc. XXV, p. 47: Orator nobis dixit eundemImperatorem cum Ill-mo Vayvoda optimam tenere amicitiam appellando ilium fratrem domini sui abquo reciperet conferretque e diverso omne commodum et beneficium".

31 Document publicat partial de N. Iorga, Venetia in Marea Neagral Iii., doc. XXIX, p. 50-51 siintegral de A. Veress, Acta et epistolae, vol. I, doc. 17, p. 18-19.

32 Kazanskiej letopisej, in P.S.R.L., t. XIX, Sankt Peterburg, 1903, p. 200. Cronica redactatd lamijlocul secolului al XVI-Iea nu este un izvor cu cronologie certd, dar este utild pentru cunoastereamodului in care oficialii rusi vedeau raporturile lor cu dominatorii atari.

si

si

www.dacoromanica.ro

132 Nagy Pienaru 12

sa trimita tributul. Probabil din acelai an dateazd o scrisoare (yarlik) amenintatoareadresata de han cneazului Moscovei, prin care in calitate de urma al lui Batu Hancerea: Si tu sa-mi strangi in 40 de zile tribut de 60.000 de altani, 20.000 and vada coltul ierbii §i 60.000 and va cadea frunza copacilor, iar tu sa porti ca semn alui Sayin [Batu] calpacul cu varful indoit deoarece voi mergeti pe o cale gre§ita.Daca nu vei aduna tributul <1) fihod> meu in termen de 40 de zile i nu vei primi saporti cu cinste semnul lui Batu, recunoscut de tine ca stapan, toti boierii tai cu chicadeasä §i cu bärbile lungi vor fi la mine; sau iaräi dregatorii mei cu tolbele de pielede capra §i ciubotele de safian vor fi la tine... §i indata ce va trece miezul iernii,nouazeci de zile, voi veni din nou la tine §i vei bea de la mine apa tulbure"33.

Mesajul cominatitoriu a fost transmis lui Ivan III, probabil prin solul Boca.Ambasadorul Hoardei Mari a sosit la Moscova, la 11 iulie 1476, cu o suita de 50 deinsotitori, acompaniat de 500 de negustori, ce transportau cai i märfuri orientale.Emisarul tatar a plecat inapoi spre Saray, la 6 septembrie, impreuna cu delegatulrus Matvei Bestujev34. Izvoarele nu au consemnat §tiri asupra misiunii i amomentului de revenire in patrie a solului M. Bestujev.

Deturnarea directiei presiunii Hoardei Mari dinspre Crimeea i gurileDundrii spre cursul superior al Volgai s-a produs in momentul in care Venetia eraconvinsa Inca de orientarea antiotomana a hanului din Saray. La 18 iulie dogeleAndrea Vendramin cerea lui G.B. Trevisano, aflat la Vilna, sa faciliteze prin toatemijloacele deplasarea §i traversarea trupelor hanului Ahmed spre teritoriul otoman.Instructiunile contineau i alternativa: §i dacd cumva descinderea la Dundre §itranzitul in tinuturile turcilor de peste fluviu nu ar fi posibile, fie pentru cd nu voiaHanul, fie cä s-ar impotrivi voievodul Stefan, fie datoritä altui motiv, tu declara §isolicità Hanului ca cel putin sa porneasca i sa cucereasca ora§ul Caffa i celelaltelocuri din provincie care sunt ocupate de Turc, cat §i cetatea Tana §i altele care suntmai apropiate de puterea Hanului i sa facd tot ce este posibil contradumanului..."35.

Campania sultanala din Moldova, pasivitatea lui Uzun Hasan, care nu adeschis un front in Anatolia orientald, dar in mod special opozitia fermä a regeluiCazimir fata de proiectul de implicare a Hoardei Mari contra otomanilor, auconstituit factorii care au influentat decizia lui Ahmed Han. In eparea proiectuluiscitic rolul principal 1-a jucat regele Poloniei. Pentru a asigura libertate de mi§carepentru Ahmed contra Moscovei diplomatia polond a fost deosebit de activa. Pe de o

33 Yarhk-ul (pastrat doar in traducere rusä) considerat ca autentic a fost plasat in anul 1480 deK.V. Bazilevici, Politica externa a statului centralizat rus in a doua juma'tate a secolului al XV-lea,Bucuresti, 1955, p. 144-145; B.D. Grekov, A.I. lacubovschi, Hoarda de Aur i deceiderea ei,Bucuresti, 1955, p. 398-399 si redatat cu argumente in anul 1476 de E.L. Keenan, The Yarlik ofAhmed-xan to Ivan III: a new Reading. A Study in Letteral Diplomatica and Literary Turcica, inInternational Journal of Slavic Linguistic and Poetics", t. XII, 1969, p. 33-47.

34 Voskresenskaja letopis, in P.S.R.L., t. VIII, Sankt Peterburg, 1857, p. 183.35 Hurmuzaki, Docurnente, vol. VIII, doc. XIX, p. 14-15; Rázboieni, doc. 30, p. 180-182.

www.dacoromanica.ro


parte 1-a incitat in permanenta pe hanul Hoardei Mari36 Impotriva lui Ivan III §i pede alta parte a incercat sä demonstreze promotorilor planului scitic" defectiunilemajore ale programului de alianta cu tatarii. Cazimir se temea de o provocare laadresa Portii in cazul in care ar fi acceptat ca tätarii din Hoarda Mare sä patrundaspre vest prin culoarul dintre Nistru §i Nipru37, care lega Po Ionia de Marea Neagra.

La Venetia a fost expediat Filippo Buonaccorsi (Callimachus) care prin clouddiscursuri tinute in prima decadd a lunii ianuarie 1477 a incercat sa convingd pedoge §i pe senatori sa renunte la planul ratan Diplomatul polon, de originea invocat mai multe argumente: deplasarea lenta §i dificild a hoardelor tatare,deoarece aveau obiceiul de a transporta in campanie familia §i toate lucrurile;traseul era anevoios, cu traversarea multor fluvii §i obstacole naturale; divizareatätarilor in mai multe clanuri inamice, ceea ce practic nu permitea sa se strangalaolaltä mai mult de 10-12.000 luptatori; tatarii prin credinta erau du§maniinver§unati ai cre§tinilor, aveau o natura perfida"38.

La 7 ianuarie Senatul a rdspuns lui F. Buonaccorsi cu asertiunea cä tätarii pottraversa fluviile din nordul Märii Negre §i, cu concursul lui Stefan, sa intre inBulgaria" §i sa patrundä 'Ana in viscerele" inamicului.

De§i dinspre Saray nu soseau §tiri sigure, Venetia a perseverat in tentativa deatrage pe hanul Ahmed. 0 ultima speranta a licarit la sffir§itul anului 1476. La

10 ianuarie 1477, Senatul 1-a avizat pe G.B. Trevisano, aflat inca in Po Ionia, despreve§tile transmise de curând (nuperrime) din Moldova, care relatau cä tätarii s-auapropiat de hotarele voievodului moldovean ca prieteni recunoscuti §i a§teptati deStefan" 39. Pentru conducerea Signoriei nu era limpede care este acel neam, cel almarelui han <Ahmed>, ori cel care este a§ezat de obicei in jurul Caffei<Nurdevlet>"40. Atat Stefan cel Mare, cat §i conducerea Venetiei, care i§i puseserd

36 Pentru anul 1476, in registrele de cheltuieli ale curtii lui Cazimir s-a consemnat prezenta unuimare numk de emisari tatari, St. Gaweda, Z. Perzanowski, Rachunki dworu KazinzierzaJagielloriczyka z lat 1476-1478, in vol. Rachunki Królewski z lat 1471-1472; 1476-1478, ed. St.Gaweda, Z. Perzanowski, A. Strzelecka, Wroclav, Krak6w, 1960, p. 108, 109, 111, 115, 119, 120,122, 138. La 3 mai 1476 arhiepiscopul de Gnezne cerea conducerii orasului Marienburg/Malborg, saprimeasca cu cinste pe legatos sive nuntios" de la imperatore Thartharorum, A. Lewicki, Codexepistolaris saeculi deciini quinti, vol. III 1392-1501 (col. Monummenta medii aevi historica res gestasPoloniae illustrantia, tom XIV), Krakowiae, 1894, doc. 221, p. 243.

37 Philippi Callimachi, De his quae a Venetis tentata stint Persis ac Tartaris contra Turcosmovendi, ed. A. Kempfi, Varsoviae, 1962, p. 76.

38 K. Baczkowski, Callimaco e le atnbascerie veneziane in Po Ionia, p. 50. B. von Palombini,Bilndniswerben, p. 34.

38 N. Iorga, Venetia in Marea Neagra- 111, doc. XXXIV, p. 55. Secretarul venetian din Moldovainformase metropola: Tartaros confinijs Vayvode Stephani adhesisse , quos idem Vayvoda amicosreputat, ed de suo descensu et ad eum appropinquatione plurimum letari videtur sperareque etexpectare ab eis magnum contra Turchum auxilium".

40 Hurmuzaki, Documente, vol. VIII, doc. XV, p. 9: Rem illam Tartarorum non perfecteintelleximus sed praesertim quenam illa potentia sit magni scilicet Imperatoris an illius qui circaCaffam imperare consuevit, et quomodo se intelligit cum Stephano Vayvoda cui anno superiori suntadversati".

a-I

www.dacoromanica.ro

134 Nagy Pienaru 14

mari sperante in planul scitic" i a cdrui indeplinire a crescut ca importantd pemdsura reducerii anselor de a-1 reimplica pe Uzun Hasan contra turcilor, nu auacceptat sfaturile polone.

E§ecul planului tAtar" s-a datorat i diplomatiei promovate de Mehmed II. La19 mai 1476, din apropiere de Varna, sultanul, pornit in expeditia contra lui Stefan, ardspuns soliei polone propunând lui Cazimir, gratulat ca frater mi carissime", overa fraternalis amicicia"41. Dupd campania din Moldova, Mehmed II a inceputnegocieri directe cu hanul Ahmed. In conjunctura in care otomanii, dupd vara anului1475, nu au dezvoltat capetele de pod din nordul Märii Negre §i s-au ardtat pasivi pedirectia de inaintare spre zonele care intrau in aria de influenta a Hoardei Mari, hanulAhmed a devenit cooperant cu suveranul hanului din Crimeea. Mehmed II amandatat la Saray pe ambasadorul Karaca Bahadur. Solul otoman a netezitasperitatile §i la inceputul lunii iunie 1477 Ahmed a trimis sultanului o scrisoaredeosebit de protocolard. Emitentul se declara cu mândrie urma§ al lui Cengiz Han §iii asigura pe sultan CA: incepând de azi, fratia (karindaAk) dintre noi, intemeiata pedragoste permanentä s-a statornicit". Cu speranta cä intre Istanbul i Saray vacontinua schimbul de soli §i oldcari i cu dorinta expresä de a cre§te zi de ziprietenia i fratia", hanul 1-a trimis ca ambasador pe nepotul sau, Aziz Hoca42.

Punctul final al proiectului scitic s-a produs in martie 1477. Dupd sosirea inPolonia a solului venetian Ambrogio Contarini, revenit din Persia pe un drumocolitor prin Transcaucaz §i Moscova unde Ivan III s-a lamentat furios la adresalui G.B. Trevisano aducfind tiri despre tätarii de la Volga43, §i dupd returnareaunui ultim emisar directionat la Ahmed, cu §tiri nefaste, la 18 martie, conducereaVenetiei a decis rechemarea in patrie a diplomatului G.B. Trevisano". Diplomatulpolon F. Buonaccorsi, care se opusese planului de transfer al tatarilor prin vestulMdrii Negre, a revenit in Polonia la inceputul verii anului 1477. Problema ta.tard afost rediscutatä in consiliul regal, iar sfetnicii lui Cazimir au adoptat propunerea luiF. Buonaccorsi: lansarea tätarilor contra turcilor nu prin sudul Lituaniei ci princuloarul transcaucazian, adica prin estul Märii Negre45.

Proiectul scitic" nu s-a concretizat in formula doritä de initiatori, dar ainvolburat relatiile diplomatice din Europa orientald vreme de aproape opt ani. Casustinatori sau adversari ai proiectului s-au implicat, de o parte sau de alta, statecre§tine §i musulmane: Venetia, Moldova, Hoarda Mare, Hanatul din Crimeea,Polonia, cnezatul Moscovei, Imperiul otoman i Confederatia turcomanilor AkKoyunlu.

41 A. Lewicki, Codex epistolaris, vol. III, doc. 222, p. 243-244.42 F. Kurtoglu, Son Alum Ordu hiikiimdartnin osmanli hakiimdart Mehmet Eye bir mektubu, in

Belleten", t. II, 1938, nr. 5-6, p. 247-250 cu 2 fotocopii; A.N. Kurat, Topkam, doc. 3, p. 46-68, cufotocopie (p. 171-172).

43 Ambrogio Contarini, Viaggio in Persia, in vol. Barbaro i Kontarini o Rossii, ed. E.C.Skirjinskaja, Leningrad, 1971, p. 208.

44 A. Cieszkowski, Materialy, vol. III, doc. 20, p. 47-49.45 Ph. Callimachi, De his quae a Venetis tentata sunt Persis ac Tartaris contra Turcos movendi, p.

74: ...Tartari in Asiam duxerc, docuit, quandoquidem ex consuetudine sua soliti recipere se perSarmatiam Asiaticam versus Hyrcanum mare ad extrema lberiae, qua Colchidi comittitur, facilioremsimul et propinquiorem per ea loca accessum habere extirpando in Asia".

www.dacoromanica.ro


THE "SCYTHIC PROJECT". STEPHEN THE GREAT'SRELATIONS WITH THE GREAT HORDE

Abstract

An analysis is made of the Moldavian Voivode's relations with the GreatHorde within the "Scythic project". According to this plan, Venice at war withthe Porte since 1463 sought to involve the khan of the Great Horde (the successorof the Golden Horde) into a vast anti-Ottoman coalition. After the establishment ofOttoman military bases in Crimea (summer of 1475) and the fall of the CrimeanKhanate under Ottoman subjection, Stephen the Great (1457-1504) joined forceswith Khan Ahmed (1465-1481) against Ottoman expansion into the northernregions of the Black Sea. The "Scythic project" fell through before the Great HordeTatars could undertake any military operations against the Ottomans. Twoantagonistic military blocs had already formed in the Euro-Asian steppe north ofthe Pontic basin: the Crimean Khanate and the Muscovite Cnezate, opposed to thealliance between Poland and the Great Horde, the Christian states showing nointerest in getting involved in a conflict with the Ottoman Empire.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

DESPRE "NOUA ANGLIE" DE LA MAREA NEAGRA(SECOLUL AL XI-LEA)

ALEXANDRU MADGEARU

Republicarea dupd aproape cloud decenii a studiului lui RäzvanTheodorescul despre un eveniment din secolul al XI-lea ne oferd ocazia uneidiscutii pe marginea acestuia. In 1981, acel studiu2 a adus in atentia istoriografieiromâneti un izvor care fusese editat in 1974 de cdtre o cercetätoare daneza, KrijnieCiggaar3. Cronica Universald din Laon (care a fost incheiatd in 1219) mentioneazafaptele unui grup de cavaleri englezi intrati in serviciul Bizantului. in 1075 ei seaflau la Constantinopol, dupd ce eliberaserd capitala de asediul unor pägfini.Ulterior, au fost trim4i de cdtre impäratul Alexios I Comnenul (1081-1118) intr-untinut de la nord de Marea Neagra, cu misiunea de a ocupa un teritoriu care in urma.cu 35 de ani fusese cucerit de pdgani. Autorul cronicii, care era un calugar englez,afirma cä ace§ti cavaleri s-au instalat in regiunea zisd Domapia, pe care ei audenumit-o Anglia. Era o tard bogata in pd§uni, izvoare, päduri §i campii fertile,situatä la §ase zile de caldtorie pe mare de Constantinopol spre nord, la inceputul"regiunii scitice". Reddm mai jos pasajul care intereseazd:

Tunc per brachium Sancti Georgii ad mare maius venientes ad Domapiarntendunt, ante annos xxxv. a paganis ab imperatore ereptam et inhabitatam.Omnibus itaque paganis ibi interfectis provinciam ceperunt incolere, cunctisimperil provinciis omni fertilitate prestatiorern et dampnato ab eis et deletoregionis illius nornine antiquo ad memoriam regionis de qua originem duxerantAngliam earn vocaverunt. Set et civitates nominibus civitatum Anglieappellaverunt. Est autem regio pascuis uberrima, fontes salubres, flumina piscosa,saltus ameni, agri fertiles, fructus gustu iocundi. Distat vero hec Nova Anglia aburbe regia bis tridua navigatione versus septentrionenz, in initio Scitice regionis.Hungari regem suum Salornonem regno deturbatum sub custodia excruciant etirnperatori rebellant. Gelum magnum fit a kal. nov. usque ad kal. maii cuiussoliditas duravit usque ad medium aprilis, Nicephorus prothosimbolus Al exiimperatoris ab eo missus ad Anglos orientales ab eis tributa exigere ab eisocciditur. Unde imperator Grecorwn consilio molitus est omnes Anglos occidere,cuius rei nzetu plurimi eorurn ad Novos Anglos transierunt, plurimi piraticarnexercuerunt. Set imperator penitens per apocrisiarios suos eos revocavit. Angli

I R. Theodorescu, Roumains et balkaniques dans la civilisation sud-est europeenne, Bucarest,1999, p. 136-147.

2 Idem, Anglo-saxonii pontici din secolul al X1-lea, in "Revista de istorie", t. 34, 1981, nr. 10, p.1941-1953 (si in variantA engleza, Marginalia to 11th Century. Anglo-Saxons in the Pontic Area, in"Revue Roumaine d'Histoire", t. 20, 1981, nr. 4, p. 637-646).

3 K. Ciggaar, L'émigration anglaise a Byzance apres 1066. Un nouveau lexte en latin sur lesVarangues a Constantinople, in "Revue des Etudes Byzantines", t. 32, 1974, p. 301-342.

Revista istorica", torn XIV, nr. 5 6, p. 137 144, 2003www.dacoromanica.ro

138 Alexandru Madgearu 2

orientales nolentes Grecorum patriarche subesse miserunt clericos suos adHungariam in episcopos consecrandos, qui sunt sub iurisdicione Romanipontificis, que res inultum displicuit imperatori et Grecis4.

0 saga islandezd din secolul al XIV-lea, care s-a bazat pe surse engleze, atransmis informatii similare, dar cu precizarea demnd de tot interesul Ca englezii aufondat in "Noua Anglie" oraw denumite Londinunz i Eboracum (York). Acestizvor fusese cunoscut de multä vreme, dar caracterul tardiv 11 facea greu credibilinaintea descoperirii Cronicii de la Loon, care este mai apropiata de evenimente5.

Prima problema care trebuie clarificatä este datarea evenimentelor. In sagase afirmä cd englezii au venit la Constantinopol (Micklegarth) la inceputul domnieilui Alexios I (1081). In schimb, Cronica din Laon precizeazd cd englezii se aflau laConstantinopol in 1075, dupd ce luptaserd contra paganilor, ceea ce ar insemna Caasediul respectiv ar fi cel al pecenegilor din 10746. Acest asediu a fost provocat depecenegii care in urmd cu doi ani se revoltaserd i puseserd stäpanire pe o parte dinprovincia Paradunavon, in frunte cu Fful lor Tatos, ajuns conducator al cetätiiDristra. In 1074, dupd cum afläm din cronica lui Mihail Attaliates, rebelii auasediat Constantinopolu17.

Totu§i, Cronica din Laon vorbqte de Alexios I, nu de Mihail VII Dukas,imparatul care domnea in 1075. K. Ciggaar presupunea cã autorul cronicii 1-a confundatpe mai putin cunoscutul Mihail VII cu Alexios I, care va ajunge faimos i printre nordicisub numele de Kirialex. De fapt, cercetatoarea danezA a regit sä dernonstreze Caprezenta englezilor la Constantinopol poate fi datatd incepand din 1073, ea find oconsecinta a soliei trimise de Mihail VII la Wilhelm Cuceritorul, in 1072 8.

Un criteriu sigur pentru instalarea in "Noua Anglie" este alungarea regeluiSolomon al Unrriei in primävara anului 1074, intercalatä in relatarea desprecavalerii englezi . Consemnarea acestui eveniment se explicd prin preluarea sa dincronica lui Sigebert de Gembloue.

Cu toate acestea, Jonathan Shepard a sustinut cä datarea trebuie schimbatd,fiindcd din relatare se deduce cd englezii au luptat la un asediu al capitalei, care poate fiidentificat cel mai probabil cu cel din 1091, cand Constantinopolul a fost atacat atat decdtre turcii selgiucizi, cat §i de catre pecenegin. In acest caz, afirmatia din Saga desprevenirea cavalerilor la inceputul domniei lui Alexios ar fi o confuzie.

4 K. Ciggaar, op. cit., p. 322-323.5 Ibidem, p. 311.6 Ibidem, p. 306.7 Mihail Attaliates, Historia, ed. E. Bekker, Bonn, 1853, p. 205; P. Diaconu, Les Petchenegues au

Bas-Danube, Bucurqti, 1970, p. 105.8 K. Ciggaar, op. cit., p. 307-309.9 Pentru eveniment, G. Krist6, Die Arpaden Dynastie. Geschichte Ungarns von 895 bis 1301,

Budapest, 1993, p. 95-96; P. Engel, The Realm of St. Stephen. A History of Medieval Hungary, 8951526, London, New York, 2001, p. 31-32; T. Wasilewski, La Hongrie entre deux empires et la papautedans les annees 1000-1079, in G. Prinzing, M. Salmon, P. Stephenson (ed.), Byzantiwn and EastCentral Europe. Papers of a Symposium, Cracow, 24-26 September 2000, Cracovia, 2001, p. 114.

1° R. Theodorescu, Anglo-saxonii, p. 1944.11 J. Shepard, Another New England? Anglo-Saxon Settlement on the Black Sea, in "Byzantine

Studies", t. 1, 1974, nr. 1, p. 19.

www.dacoromanica.ro

3 Drespre Nona Anglie" de la Marea Neagra 139

Consideram cd nu sunt motive pentru a respinge veridicitatea anului 1075. inschimb, putem presupune Ca englezii nu au fost trimi§i imediat in regiunea de lanordul Marii Negre, ci la inceputul domniei lui Alexios I, adica prin 1081-1082.Astfel se elimind contradictia. Cronica a comprimat perioada (destul de scurtd)dintre participarea la asediu §i misiunea de la nordul Märii Negre.

Dacd pornim de la aceasta premisd, atunci teritoriul care a fost cucerit decavaleri (Domapia) s-ar fi aflat sub stäpanirea paganilor incepand de prin 1047.Acesta este unul dintre motivele pentru care K. Ciggaar a presupus cä Domapiatrebuie cautata in partile Dobrogei, adicd in regiunea care a fost afectatä demigratia masiva a pecenegilor din 1047. Coincidenta este frapanta, iar la aceasta seadauga §i posibila derivare a numelui Domapia din Donavia, adicas dintr-odenumire inruditd cu cea a provinciei bizantine Paradunavon. Mai precis, K.Ciggaar avea in vedere Delta Dunarii, care ar corespunde descrierii mediuluigeografic. Editoarea cronicii nu exclude insä nici o localizare in Crimeea12.

Dezvoltand interpretdrile lui K. Ciggaar, R. Theodorescu a propuslocalizarea "Noii Anglii" in nord-estul Bulgariei, in acea regiune care a fostocupatä de pecenegi dupd 1047, cunoscutä in sursele bizantine cu numele HekatonBounoi ("0 suta de coline")'3. Ipoteza s-ar potrivi atat cu precizärile geografice, cat§i cu afirmatia despre durata stäpanirii barbare.

Aparent, aceasta ar fi solutia, daca ea nu ar fi contrazisä de mai multe fapte.Mai intai, nici K. Ciggaar, nici R. Theodorescu nu tin seama de situarea spre nordfata de Constantinopol. Sä admitem totu§i cà aceastä indicatie geografica ar fi vaga,§i ca. Dobrogea sau nord-estul Bulgariei s-ar putea potrivi in linii mari.

A doua obiectie este insa mai serioasä. Cronologia nu permite identificareaa§a-numitei Domapia cu regiunea de la Dundrea de Jos care a fost stapanitä depecenegi. Instalarea tribului peceneg condus de Kegen §i atacul celui condus deTyrach (petrecute in 1045-1047) nu au provocat ie5irea de sub autoritatea bizantinaa vreunei parti din Paradunavon. Este adevärat cä pecenegii au primit un teritoriuautonom (Patzinakia), in fruntea cdruia se afla Kegen, crqtinat cu numele de Joan§i cu titlul bizantin de archon, situat in zona Hekaton Bounoi din apropiere dePreslav14. Teritoriul acesta ramanea insä sub controlul imperiului, deoarece chiar

12 K. Ciggaar, op. cit., p. 335-336.13 R. Theodorescu, Anglo-saxonii, p. 1942-1943.14 Sigiliul säu descoperit la Silistra a fost publicat de I. Jordanov, Sceau d'archonte de

PATZINAKIA du XIe siecle, in "Etudes Balkaniques", t. 28, 1992, nr. 2, p. 79-82. Un al doilea sigiliua fost identificat ulterior Intr-o colectie din Germania (J.C. Cheynet, Instrumenta Studiorum.Sigillographie, in XXe Congres International des Etudes Byzanlines. Pre-actes, I. Seances plenieres,Paris, 2001, p. 364). Pentru localizarea Patzinakiei, P. Diaconu, Uncle se afla Patzinakia? Faptearcheologice-interpretari istorice, in "Tomis", t. 29, 1994, nr. 11; A. Madgearu, Observatii asuprarevoltei din Paradunavon din 1072-1091, in Istorie ci ideologie. Omagiu profesorului Ste liar:Brezeanu la 60 de ani, Bucure*ti, 2002, p. 41-42; Gh. Mdnucu-Adarneteanu, S. Jordanov, Monedebizantine din secolele XX1 descoperite pe teritoriul Garvan, finutul Silistra fi invaziapecenegilor din 1046/1047, in Simpozion de numismaticez organizat in memoria martirilor dizug laValea Alba la implinirea a 525 de ani (1476-2001), Ch4ineiu, 13-15 mai 2001. Comunicari, studii qinote, Bucureti, 2002, p. 130.

locolOalU

www.dacoromanica.ro


titlul de archon se referea la conducdtorul unei regiuni autonome periferice. El eraaplicat formatiunilor independente doar daed acestea se aflau in afara frontierelorimperiului'5. Kegen a fost integrat in ierarhia imperiald, mai intfii cu titlul depatrikios §i apoi cu cel de magistros. Autonomia acestei Patzinakii a fostrecunoscutd de Imperiul bizantin in 1053. Autoritatea imperiald a supravietuit inprovincia Paradunavon dupd tulburdrile provocate de pecenegi in PeninsulaBalcanied in perioada 1047-105316; sunt cunoscute §i numele ducilor care aucondus-o in intervalul 1053-1071 (Romanos Diogenes, Demetrios Katakalon,Nikephor Botaneiates, Simeon)17. Chiar §i la Pres lav, cucerit de pecenegi in 1048,administratia imperiald a fost restabilitd in anii '60, dovadd find sigiliile datate inacea perioadd, descoperite in edificiul administrativ". Abia in 1072 revolta pe caream amintit-o mai sus a condus la secesiunea unei pal-0 din Paradunavon. Cu altecuvinte, pecenegii din regiunea autonornd (condgi de Tatos) s-au ridicat contraputerii de la Constantinopol. Conducdtorul trimis de la centru (Nestor) a trecut departea rebelilor, iar cea mai mare parte a Dobrogei §i nord-estul Bulgariei au ajunssub stdpfinirea wfilor pecenegi. Situatia a durat pfind in 1091, adicd mai putin decloud decenii19.

Dacd englezii ar fi fost trimi§i in 1081-1082 in aceastd zond, Alexios I nu armai fi avut de ce sd se lupte cu inver§unare in 1087 (fka' succes) §i apoi in 1091(victorios) pentru a recupera partea pierdutd din Paradunavon20. De aceea, actiuneacavalerilor ar avea sens pentru zona Dundrii doar in 1091 (data propusd deShepard), dacd aceastd data' nu ar fi grqitd. In concluzie, nu putem acceptaamplasarea teritoriului cucerit de englezi in zona Dundrii de Jos, fiinded secesiuneadin Paradunavon a durat cu mult mai putin cleat acea perioadd de 35 de ani §i

15 H. Ahrweiler, Byzance et la mer. La marine de guerre, la politique et les institutions maritimesde Byzance aux VIIe-XVe siecles, Paris, 1966, p. 56-60; J. Ferluga, Archon. Ein Beitrag zurUntersuchung der siidslawischen Herrschertitel im 9. und 10. Jh. in Lichte der byzantinischenQuellen, in N. Kamp, J. Wollasch (ed.), Tradition als historische Kraft. InterdiszipliniireForschungen zur Geschichte des friihen Mittelalters, Berlin, New York, 1982, p. 254-266; idem, inLexikon des Mittelalters, München, Thrich, vol. I (1977-1980), col. 911.

16 Pentru evenimente, P. Diaconu, Les Petchinegues, p. 56-76; P. Stephenson, Byzantium'sBalkan Frontier. A Political Study of the Northern Balkans, 900-1204, Cambridge, 2000, p. 89-93;Gh. Manucu-Adame§teanu, Les invasions des Petchenegues au Bas Danube (1027-1048), in Etudesbyzantines et post-byzantines, IV, 1ai, 2001, p. 100-106; M.U. Yticel, Pechenegs in the Balkans, inH.C. Ouzel, C.C. Oguz, 0. Karatay (ed.), The Turks, vol. 1, Ankara, 2002, p. 633-635.

17 A. Madgearu, The Military Organization of Paradunavon, in "Byzantinoslavica", t. 60, 1999,nr. 2, p. 425-428.

18 I. Jordanov, Etablissement administratif byzantin a Preslav aux Xe-Xle s., in "Jahrbuch derOsterreichischen Byzantinistik", t. 32, 1982, nr. 2 (XVII Internationalen Byzantinistenkongress.Akten, 11/2), p. 41.

19 E. Stanescu, La crise du Bas-Danube byzantin an cours de la seconde moitie du Xle siecle, in"Zbornik Radova Vizantoloskog Instituta", t. 9, 1966, p. 56-65; P. Diaconu, Les Petchenegues, p.100-133; P. Stephenson, op. cit., p. 98-103; A. Madgearu, Observalii, p. 34-46.

Pentru campaniile lui Alexios I, P. Diaconu, Les Petchénegues, p. 117-119, 130-133; Gh.Manucu-Adame4teanu, Aspecte ale politicii impäratului Alexios 1 Comnenul la Dundrea de Jos inlumina ultimelor descoperiri sfragistice ci numismatice, in "Revista Istoria", SN, t. 6, 1995, nr. 3-4,p. 345-366; I. Barnea, Noviodunum in lumina sigiliilor bizantine, in SCIVA, t. 48, 1997, nr. 4, p. 357.

.

www.dacoromanica.ro

5 Drespre Noua Anglie" de la Marea Neagrd 141

pentru Ca actiunea cavalerilor nu ar fi fost posibild aici in jurul anului 1081. Pe dealtä parte, cei contra cdrora ar fi luptat englezii in Paradunavon nu erau cleat inparte pagani (cum aflam din Cronica de la Laon despre inamicii englezilor). Larevolta din 1072 au participat nu doar pecenegii, ci §i populatia bizantina. Apoi, oparte dintre pecenegi erau cre§tinati (grupul lui Kegen a fost convertit).

A treia obiectie este §i mai importanta. Jonathan Shepard, intr-un studiuaparut concomitent cu cel in care a fost editata sursa, a identificat pe coasta denord-est a Wadi Negre denumiri de sorginte engleza mentionate in portulane dinsecolele XIV-XVI: Londina §i Susaco (derivat din Saxon). De aceea, J. Shepard apresupus Ca acolo au fost colonizati englezii. Distanta pe mare corespunde §i inacest caz21. A§ezdrile respective erau situate la est de Crimeea, in regiuneadenumitä in epoca Zichia, in apropiere de Tmutorokan, care in secolele IXXII afost un port infloritor, stapanit mai intai de khazari, apoi de ru§i §i in final debizantini §i cumani. Regiunea Zichia avea importanta strategica pentru Imperiulbizantin, deoarece de acolo se obtinea petrol, care era materia prima pentru "foculgrecesc '522.

in ceea ce ne prive§te, suntem de pärere cä toponirnele identificate de J.Shepard sunt suficiente pentru a stabili unde au fost trimi§i cavalerii englezi. Niciun portulan §i nici o alta sursä din secolele XIIXIV nu consemneazd denumiriposibil engleze pe coastele de vest ale Märii Negre, similare cu cele de la est deCrimeea. De la aceastä evidenta trebuie sa plecam in clarificarea faptelor.

Mai putern adduga un argument: englezii 1-au ucis pe functionarul bizantincare a fost trimis pe mare la ei pentru a colecta darile. Pentru cd a fost o iarnd foartegrea, acesta a ajuns acolo dupd luna aprilie. Deducem cd regiunea unde se aflauenglezii era izolatd, cd la ea nu se putea ajunge cleat pe mare. Aceasta situatie nuse potrive§te cu Dobrogea.

Având in vedere amplasarea la est de Crimeea a teritoriului cucerit decavalerii englezi, presupunem Ca denumirea Domapia este legata de cea a fluviuluiDon, care se varsä in Marea Neagra in acea regiune. Transcrierea gre§itã a literei nin m este u§or de acceptat.

Existä o informatie Nina' despre revenirea dominatiei bizantine in zonaBosforului Cimmerian (Kerch) in timpul domniei lui Alexios I. Un discurs al luiManuel Straboromanos aminte§te cä imparatul a readus in imperiu "tinuturile dinpreajma Bosforului Cimerian"23. Pe baza acestui izvor, J. Shepard §i G.G. Litavrin

21 Shepard, op. cit., p. 18-39. Punctul sau de vedere a fost acceptat si de S. Blondal, TheVarangians of Byzantium. An Aspect of Byzantine Military History, Cambridge, 1981, p. 146.

22 Constantin Porfirogenetul, Carte de invligiturd pentru fiul sari Romanos, trad. V. Grecu,Bucuresti, 1971, cap. 42 si 53 (p. 64, 101); A.D. Stokes, Tmutarakan, in "The Slavonic and EastEuropean Review", t. 38, 1960, nr. 91, p. 499-514; G.G. Litavrin, A propos de Tmutorokan, in"Byzantion", t. 35, 1965, nr. 1, 230-234; 0. Pritsak, Tmutorokan, in A.P. Kazhdan (ed.), The OxfordDictionary of Byzantium, prepared at Dumbarton Oaks, New York, Oxford, 1991, III, p. 2090; A.P.Kazhdan, Zichia, in ibidem, p. 2226.

23 Fontes Historiae Daco-Romanae, III, Bucuresti, 1975, p. 172/173.

I.

www.dacoromanica.ro


au apreciat cd zona a fost intr-adevar recuperatA de Imperiul bizantin, dupd ce seaflase o perioada mai greu de determinat sub dominatia triburilor turcice (uzi saucumani)24. Probabil cà regiunea intrase sub dominatie bizantina' in timpul domnieilui Vasile II, cu ocazia campaniei din Georgia din 102125. in jurul anului 1050 auinceput noi deplasari spre vest ale triburilor turcice din zona fluviului Volga.Efectele lor s-au repercutat in cele din urmä la Dundrea de Jos, prin invazia uzilordin 106526. Aceleai deplasdri au putut conduce i la instalarea unui grup nomad(probabil cuman) in Zichia pe la mijlocul secolului al XI-lea. Evenimentul nu a fostinregistrat insä de izvoarele bizantine §i poate fi dedus doar din informatia sumarafurnizata de Cronica din Laon. Cert este insa cd sub Alexios I regiunea Zichia aajuns sub dominatie bizantina', deoarece este cunoscut un sigiliu al unui archon deMatracha, Zichia i Kazaria (Matracha este ora5u1 Tmutorokan). Acest archon carepurta numele de Mihail era un demnitar bizantin care conducea aceastä regiune dinnord-estul Märii Negre. Datarea sigiliului la sfar§itul secolului al XI-lea i lainceputul secolului al XII-lea s-a facut pe baza stilului literelor27.

Cererea cavalerilor de a primi preoti catolici din Ungaria nu dovedqte inmod obligatoriu amplasarea "Noii Anglii" in imediata apropiere de Ungaria. Chiarcolonizati la est de Crimeea,cavalerii englezi nu aveau alt regat catolic maiapropiat de ei deck Ungaria. In plus, in acea perioada a existat o afinitate intrebisericile din Ungaria i Anglia, deoarece ambele rezistau reformelor papei GrigoreVII. R. Theodorescu are meritul de a fi evidentiat acest fapt28.

Dqi cunotea studiul lui J. Shepard, R. Theodorescu nu a acordat suficientaatentie semnificatiei toponimelor din Zichia. Nici bizantinologul maghiar FerencMakk nu a tinut seama de ele. Invocfind §i acea saga islandezd din secolul al XIV-lea, el aprecia, la randul sau, cd dorinta cavalerilor de a primi preoti catolici dinUngaria nu se putea explica decat prin apropierea geografica de Ungaria. Mai mult,F. Makk a folosit aceste surse pentru a construi o intreaga teorie despre politicaexpansionistä a lui regelui Ladislau I (1077-1095) in directia Dundrii de Jos. Elconsidera ca, find instalati la Dundrea de Jos, cavalerii englezi au creat aici un felde stat cruciat similar celui din Tara Sfântä, care a devenit un sprijin al politiciiUngariei de convertire la catolicism i de expansiune politico-rnilitara spre est i

sud-est. Sprijinul acordat cavalerilor englezi ar fi inräutätit relatiile lui Ladislau Icu Imperiul bizantin. F. Makk dateazd venirea cavalerilor in 1083, deoarece

24 G.G. Litavrin, op. cit., p. 226-230; J. Shepard, op. cit., p. 22-23, 25, 28.28 N. Bãnescu, La domination byzantine a matracha (Tmutorokan), en Zichie, en Khazarie et en

'Russie' a l'epoque des Comnenes, in "Bulletin de la Section Historique de l'Académie Roumaine", t.22, 1941, nr. 2, P. 59, 73-74. Pentru campanie, W. Treadgold, A History of the Byzantine State andSociety, Stanford, 1997, p. 529.

26 0. Pritsak, The Polovcians and Rus', in "Archivum Eura.siae Medii Aevi", t. 2, 1982, p. 337-338;V. Spinei, Marile migratii din estul ci sud-estul Europei in secolele IX-XIH, Igi, 1999, p. 185-189.

27 N. Banescu, op. cit., p. 58-59.28 R. Theodorescu, op. cit., p. 1950-1952.

www.dacoromanica.ro

7 Drespre Noua Anglie" de la Marea Neagra. 143

socotqte ca au trecut 35 de ani (cum reiese din cronicd) de la a§a-zisa ocupare apartii räsaritene a themei Paradunavon de cdtre pecenegi in 104829.

Este adevärat cã Ladislau I ar fi avut motive sä intervind in Paradunavon,deoarece rebelii s-au aliat in 1087 cu Solomon, fostul rege al Ungariei care erarivalul sdu30. Cu toate acestea, nu existä nici un indiciu asupra unei eventualeimplicari a lui Ladislau I in situatia tulbure din estul Peninsulei Balcanice, mai cuseamd cä atentia sa era indreptatä pe atunci in directia opusd (anexarea Croatiei)31.

Deoarece am vazut eh" nu existä argurnente pentru amplasarea Domapiei inzona Dundrii de Jos, teoria lui F. Makk rämâne lipsitä de fundament. Nu suntem deacord nici cu interpretarea pe care F. Makk o dd. denumirii Messia din titlul luiLadislau I consemnat intr-un act din 1091. De§i admite cã Messia era regiunea dinjurul Belgradului care ar fi fost cuceritd in 1091 de Ungaria (fosta Moesia Prima),el presupune cä denumirea se putea referi §i la teritoriul unde s-ar fi awzat cavaleriienglezi, asupra cdruia Ladislau I i-ar fi exprimat astfel pretentii1e32. Toatd teoria sase sprijind pe presupunerea cd Donzapia se afla la Dundrea de Jos, dar am vAzut cAaceastd opinie nu rezistd. Pe de altd parte, ins4i campania antibizantind din 1091nu este decdt o presupunere a lui F. Makk. Suntem de pArere cA Messia denume§tede fapt Bosnia, care a fost cuceritd de Ladislau I in *cursul campaniei in Croatia in1091. Dealtfel, F. Makk amintqte aceastd posibilitate (forrnultatd de GyorgyGyorffy), dar InclinA spre identificarea cu fosta provincie rornand Moesia Superior,probabil din dorinta de a descoperi un punct de sprijin pentru teoria expansilmiiUngariei spre sud-est in epoca lui Ladislau I. In secolele IXXIII, occidentalii numai §tiau unde se afla exact Moesia din epoca rornand. Ea era mutatd fie inMoravia (in falsurile episcopului Piligrim de Passau din 971-991 §i in cronica luiSimonde Keza), fie in Bosnia (in cronica Preotului din Diocleea)33.

In concluzie, suntem de pArere CA "Noua Anglie" nu are nimic de a face cuistoria regiunii Dundrii de Jos, iar supozitiile lui F. Makk despre politica sud-esticda regelui Ladislau I pot fi considerate lipsite de orice temei.

29 F. Makk, Saint Ladislas et les Balkans, in "Acta Universitatis de Attila 16zsef Nominatae.Opuscula Byzantina", t. 9 (Byzance et ses voisins. Melanges a la memoire de Gyula Moravcsikl'occasion du centieme anniversaire de sa naissance), Szeged, 1994, p. 59-67; idem, UngarischeAussenpolitik (896-1196) (Studien zur Geschichte Ungarns, 3), Herne, 1999, p. 79-84.

30 Ana Comnena, Alexiada, VII. 1.1 (Fontes Historiae Daco-Romanae, III, p. 94/ 95).31 J. Shepard, Byzantium and the Steppe Nomads: the Hungarian Dimension, in G. Prinzing, M.

Salamon (ed.), Byzanz und Ostmitteleuropa 950-1453. Beitrage zu einer table-ronde des XIXInternational Congress of Byzantine Studies, Copenhagen 1996, (Mainzer VerOffentlichungen zurByzantinistik, 3), Wiesbaden, 1999, p. 68.

32 F. Makk, Saint Ladislas, p. 65-66.33 I. Boba, Moravia's History Reconsidered. A Reinterpretation of Medieval Sources, Haga, 1971,

p. 97-103; M. Eggers, Das 'Grossmahrische Reich'. Realikit oder Fiktion? Eine Neuinterpretation derQuellen zur Geschichte des mittleren Donauraumes im 9. Jahrhundert, Stuttgart, 1995, p. 390-391.

a

www.dacoromanica.ro


ABOUT THE "NEW ENGLAND" FROM THE BLACK SEA(11th CENTURY)

Abstract

According to the 13th century "Chronicle of Loon" published by K. Ciggaar,a group of English knights enrolled in the Byzantine army was sent on the northernshore of the Black Sea, in order to fight against the heathens (most probable in1081-1082). They freed the region which became the so-called "New England",where several forts were founded. An Icelandic saga based on English sourcesspecifies that they gave English names to those cities. Although J. Shepard hasshown in 1974 that the region should be located east of Crimea (on the basis ofsome placenames of English origin preserved in later maps), R. Theodorescusupposed that the region (called Domapia in the chronicle) could be located inDobrudja or northeastern Bulgaria (an idea shared by K. Ciggaar).

However, the details about the length of the barbarian domination inDomapia do not fit with the history of Paradunavon, where a real Pechenegdomination existed only between 1072-1091, during the rebellion of the Byzantineand Pecheneg inhabitants. Besides, the Pechenegs were not entirely heathens inthat period. From the source it can be inferred that the contacts betweenConstantinople and Domapia were only possible by sea. This fact enforcesShepard's viewpoint. The name Domapia can derive from Don. The area settled bythe Englishmen was Zichia, known for the oil resources used by the Byzantines forthe preparation of the "Greek Fire". It seems that Zichia falled under thedomination of a Turkic people by the middle of the 11th century. A Byzantinesource remembers in few words the restoration of the Byzantine domination nearthe Cimmerian Bosphorus in the period of Alexius I Comnenus, as well as the leadseal of an archon of Zichia dated in the same time.

The English knights requested Roman priests from Hungary. This was seenas a proof for the location near Hungary, but the request can be explained by thesimilar positions of the Hungarian and British churches concerning the reformpolicy of Pope Gregory VII. Hungary was anyhow the nearest Catholic country toCrimea, not only to the Danubian area.

Based on the supposed location of Domapia near the Danube, F. Makkdeveloped a theory about a crusade state founded by the English knights, used bythe Hungarian king Ladislas I (1077-1095) as a support for an expansionist policytowards south-east. As J. Shepard has shown in another paper, there is no proof forsuch a policy. F. Makk presumed that Ladislas I attacked the Byzantine Empire in1091 because he believed that the name Messia mentioned in his title remembersthe Danubian area. In fact, Messia can be another region, for instance Bosnia,which was indeed conquered in 1091.

In conclusion, the so-called "New England" has nothing to do with thehistory of Paradunavon.

www.dacoromanica.ro

IMAGINI SI CALATORI iN EUROPA DE SUD-EST

MEDIUL RURAL ROMANESC iN MEMORIALELEUNOR CALATORI DE LIMBA ENGLEZA

DIN SECOLUL AL XIX-LEA

ADRIAN-SILVAN IONESCU

In prima jurnatate a secolului al XIX-lea englezii erau, nrã Indoialä, ceea ces-ar numi astdzi "cetateni ai lumii", obipuiti sä adtoreascd mult, simtindu-sepeste tot in largul lor, dei priveau cu un ochi critic locurile pe care le vizitau, findinclinati sa facd mereu comparatii nu totdeauna defavorabile cu propria lorcivilizatie i conditiile de dezvoltare ale Imperiului britanic aflat atunci in plinaexpansiune. Dar ei nu erau numai cdldtori inveterati, ci i pasionati consemnatori aiexperientei lor de voiaj, cdreia datordm informatii foarte interesante despre satulromânesc din acea vreme.

Primul cdldtor, in ordine cronologica, este doctorul Adam Neale, mediculambasadei britanice de la Constantinopol, care, in 1805, mergând sa Ii ia postul inprimire, trece prin Moldova, iar la intoarcerea sa in 1806, prin Valahia. Dr. Neale esteimpresionat de fertilitatea solului i de multirnea produselor pe care le dã acesta,practicdndu-se totqi o agriculturd primitivd, netiintifica: "Rodnicia Moldovei esteinepuizabild. Vinurile albe de la munte sunt delicioase; grad este excelent §i recoltareaare loc devreme, in iunie. Ca §i in Spania §i Portugalia, aici grdnele, in loc sa fie bdtutecu imblàciul, sunt acate in picioare de cai §i sunt depozitate in pe§teri in loc dehambare. Porumbul este mult cultivat, dä recolte abundente i niciodatd nudezamagqte sperantele gospodarului. Mamalika, o fierturd facutd din faina lui,formeaza hrana principald a tdrdnimii. Cu exceptia mdslinilor i a smochinilor, aici segasesc din abundenta toti pomii fructiferi obipuiti in Anglia, iar pepenii i altecucurbitacee sunt produse din belwg. La destelenirea pdmdntului virgin, o practicdobi§nuitd este de a planta rnai intii varzas i, in intervaluri, de a semdna dovleci, care 4idesfac marile lor frunze peste pämfint §i opresc dezvoltarea §i inflorirea buruienilor.Coastele muntilor sunt acoperite cu vii care produc a§a mult yin 'Inc& mari cantitatisunt exportate in Rusia §i Transilvania"1. Apreciind foarte mult sucul de struguri,medicul britanic prezint5, ca pe o curiozitate, modul in care acestuia i se dä tdrie farda 4epta o invechire naturald: "Vinul este läsat in aer liber in timpul asprelor noptide decembrie, in butoaie imense i, cdnd partea de apd din el a inghetat din cauzafrigului, ei perforeazd crusta de gheata cu un fier incins i extrag partea purd cuinaltd concentratie de vin"2.

Adam Neale, Travels through some Parts of Germany, Poland, Moldavia and Turkey, London,1818, p. 167. .

2 lbidem, p. 167.

Revista istorica", torn XIV, nr. 5 6, p. 145 158, 2003

-

www.dacoromanica.ro

146 Adrian Silvan-Ionescu 2

Savantul reverend irlandez Robert Walsh (1772-1852), capelan al aceleiasiambasade britanice din capitala Imperiului otoman, are si el posibilitatea sa treacdprin Valahia si Transilvania in drumul sau de intoarcere acasä, in 1827. Foartemandru de cunostintele sale de latind, care ii facilitau intelegerea limbii romane,insereazd cu munificenta in textul memoriilor sale dialogurile purtate cu taraniiromani iar, la sfarsitul volumului, in Apendicele No. 5, dä un foarte util i unic laacea data dictionar roman-latin-englez, precizand "Wallachian words, taken as theywere pronounced by the peasants"3.

Calkorul irlandez nu este la fel de entuziasmat de bogatia pamantului,constatand ca nu este cultivat dee& pe suprafete mici si nu in imediata apropiere adrumurilor, unde recoltele ar fi putut fi vazute de turci si confiscate: "Principalulprodus agricol este graul; dar cantitatea cultivatä nu este in proportie cu intinderea

fertilitatea solului. Turcii fixeazd un pret maximal la care curnpard graul inValahia i pe care il vand ei Inii la Constantinopol cu pret considerabil marit.Dacd un localnic Ii permite sà faca aceasta este pedepsit cu bataia la talpi si cupierderea graului. Pe langa aceasta, existä obiceiul sa nu se semene niciodatãpamantul in imediata apropiere a drumurilor publice, astfel cd unui calator araturileii par complet neglijate. Päsunatul este mutt mai potrivit cu obiceiurile i dispozitialor [a valahilor]; si, in concordanta, ei aprovizioneazd tkile vecine cu produsul lui:intre 2 si 300 000 de capre si intre 3 si 4 000 de cai sunt trimisi anual laConstantinopol; iar un imens numär de porci i vite cornute inträ in Transilvania siUngaria prin diferitele trecatori ale Carpatilor"4. Cauza acestei slabe cultivki apamantului o constituie nesiguranta vremurilor i dezinteresul populatiei fata de totce era lucrativ, ca un lucru sortit nu beneficiului personal, ci indestuldrii opresorilorturci, fanarioti si de alte nationalitki, care poposeau prea adesea in aceste locuri.Fizicul locuitorilor denota släbiciune, iar comportamentul indiferenta: "Taranii pecare i-am vazut erau mici de staturä i fard forta fizica, cu par blond, moale,matasos; i desi erau rotofei, muschii lor erau slabiti iar miscarile lor knew si faravlaga (...). Cu o dispozitie spre indolenta si forte fizice atat de slabe, efectul muncii

sarguintei lor nu se prea vede in tara."5.Portul traditional romanesc nu scapd atentiei nici unuia dintre calatorii sträini

prin tarile noastre, iar cei cu solide studii clasice asa cum era si reverendul Walshobservä marile similitudini dintre costumul contemporan al satenilor i cel purtat

de stramosii lor, cu mii de ani in urmä: "(...) Imbracknintea acestor tarani este oconfirmare in plus a originii bor. Este format dintr-o tunica, sau carnasà, carecoboara pana la genunchi nebagata in pantaloni, ca la oricare alt popor, ciatarnand earl Ea este stransä la mijloc de un brau, sau cingatoare, sau curea;picioarele sunt bagate in sandale legate cu curele peste glezne; un pellium saumanta este purtata pe umeri iar, cand timpul este rece sau umed, este infasuratä in

3 Rev. Robert Walsh, Narrative of a Journey from Constantinople to England, Second Edition,London, MDCCCXXVIII, p. 438-442.

4 Ibident, p. 293.5 ibidern, p. 292, 293.

§i

si

www.dacoromanica.ro

3 Mediul rural rombesc 147

jurul trupului"6. Irlandezul revine de mai multe ori asupra ve§mintelor sdtenilorintfilniti. Il intereseazd in mod special tehnica atAt de simpla de executie aopincilor, pe care o descrie cu mare acuratete: "Aceea [imbracamintea] a taraniloreste, totu§i, mai caracteristica [dee& cea a boierilor, care era de influenta orientald,n. A.S.I.] §i este, in genere, presupus ca este o dovadd a originii lor romane. 0bucatä de piele crudd este intinsa pe pamânt, pe care taranul i§i pune piciorul; apoieste tdiatä putin mai mare cleat talpa, gauritä pe margine pentru §ireturi, apoi trasäin sus §i legata. Sireturile trec printre degete; §i astfel legatd, ea seamand exact cusandala din piciorul unei statui romane. ()7

Un alt irlandez, tot slujitor al bisericii, excentricul reverend NathanaelBurton, fost capelan adjunct al garnizoanei din Dublin §i al Artileriei Regale, dupdce viziteazd Orientul pana in Siria §i face un lung popas la locurile sfinte, in varaanului 1837 ia drumul de intoarcere in patrie având nastru§nica idee de a calatori pejos de la Constantinopol pdna la Hamburg. Are posibilitatea sa cunoasca, astfel,mult mai bine tinuturile pe care le strabate, dar sa se §i expuna la multe situatiinepläcute (furturi, pierderi de lucruri, nopti petrecute sub cerul liber, hrand modestd

in cazul and o gasea...). Din cauza drumurilor desfundate pe care le strabate, iaobiceiul parnântului §i umbra' descult. Dar, chiar §i a§a, pantofii sai, de§i crutati dezonele cele mai dificile, nu rezistä acestui test de uzura §i drumetul este obligat säpoarte opincile nationale romane§ti: "Pantofii (...) i-am aruncat pe 1 august,inlocuindu-i cu o pereche de piei in forma de sandale pe care mi le-au facut ni§tetarani la o arciuma, dupd stilul tarii; erau legate cu sfori §i, deoarece in acea vremeabandonasem folosinta ciorapilor, mi-au supdrat picioarele mult timp la inceput"8.

Deoarece aspectul sat' lam mult de dorit din punct de vedere al curatenieiaratând, dupd propria-i caracterizare plind de autoironie, "ca un salbatic din paduri

nici evreu, nici turc, nici cre§tin"9 evita ora§ele sau intra in ele la apusulsoarelui, spre a nu fi remarcat. Totu§i, in posesiunile monarhiei habsburgice, areadesea probleme cu vigilenta politie. Ciudatenia amestecului de piese vestimentareil facea un personaj bizar: manta vargata de beduin, palarie occidentald inlocuitä cuun glengarry scotian dupa ce aceasta ii este furatä in timpul somnului, opinciromâne§ti, toiag dintr-un tub de ciubuc din lemn de cire§. De aceea, localnicii careii acordau gazduire erau foarte curio§i de provenienta §i destinatia acestui oaspeteneobi§nuit §i il intrebau cu obstinatie: "uncle merge, unde vine, jepune?"1°, a§a cumconsemneaza, foarte corect, chiar memorialistul. $i el are vaste cuno§tinte in

6 Ibidem, p. 261.7 Ibidem, p. 294.8 Rev. Nathanael Burton, Narrative of a Voyage from Liverpool to Alexandria, Touching at the

Island of Malta, and from thence to Beirout in Syria ; with Journey to Jerusalem, Voyage from Jaffato Cyprus and Constantinople and Pedestrian Journey from Constantinople, through Turkey,Wallachia, Hungary, and Prussia, to the Town of Hamburgh in the Years 1836-37, Dublin, 1838,p. 310.

9 lbidem, p. 318.I° Ibidem, p. 309.

www.dacoromanica.ro


limbile clasice, a§a ca poate sa dialogheze cu taranii români §i sa-§i facd intelesedorintele. Pentru a evita sä fie privit ca o curiozitate de staretul §i calugarii de lamanastirea Curtea de Arge§, unde poposise §i fusese cazat, destul de decent, inaripa rezervata oaspetilor, prefera sa innopteze in coliba mizerd a unui täran pe care1-a apreciat foarte mult pentru demnitatea cu care i§i purta saracia: "Acest biet om afost singura persoand interesantä pe care am vazut-o in Valahia. El avea o familienumeroasa §i era extrem de nevoia§; dar avea a§a un aer meditativ §i o superioritatea sentimentelor, care rn-au consolat pentru indiferenta neamului sau am avutatunci con§tiinta ca in Valahia obiceiurile §i moravurile nu sunt afurisitelearhetipuri ale perfectiunii nationale. De§i nu a spus nimic, el incerca un mare regretcd nu putea pune inaintea mea un prânz mai bun atunci and m-a invitat, cudelicatete, sa-i impart marnaliga §i ceapa; refuzandu-1, sper cd nu 1-am ofensat. Inmicul bordei al acestui om interesant, care se pare cd suferea de sentimente ränite,nu am dormit. 0 singura camera ne cuprindea pe toti. Gdinile au topait pe mineintreaga noapte §i, de§i eram culcat pe podea, cu greu puteam sä ma intind fail sälovesc pe unul sau altul din familie. M-a durut vdzfind marea solicitudine careumplea purtarea acestui biet om §i deferenta umild a caracterului sau. Nu am pututsa-1 conving nici pe el nici pe tlica sa sa ia vreo remuneratie de vreun fel; a fostsingurul lucru in care a fost categoric, refuzând intr-o manierd amabild"11.

Meniul zilnic al drumetului irlandez era aproape stereotip, la fel ca alhanurilor ori al gazdelor la care tragea: mamaliga, uneori fasole, arareori slanind(ca substitut de came) §i rachiu. De§i se obi§nuise cu ea, totu§i il intriga rnamaliganationala, care era hrana de baza a populatiei, produsa de bogatele holde ale tärii,despre a cdror cultivare cid §i cateva informatii obiective: "Principala recoltä aacestei tari este porumbul care constituie hrana de cdpetenie a taranimii; el estecartoful Valahiei §i in vreme ce vezi o condamnabild neglijenta fata de alte lucruriavantajoase, gospoddririi acestei paini de toate zilele i se acorda cea mai strictäatentie. Pe and treceam pe lânga ampuri, femeile erau mereu ocupate curatândpdmântul §i sapand in jurul giganticelor tulpini. Solul este foarte bogat; in spatiiledintre porumbi se produc tiugi excelente; marile lor flori galbene dau holdelor oaparenta de bogatie, dar regret cd trebuie sa spun cd aceastä economie agrard estemai rdspânditä in Transilvania cleat in Valahia. Faina acestui porumb este de oculoare galbuie §i, and este fiarta intr-un vas cu apd pand la consistenta uneibudinci (felul in care este cel mai mult folosit) este numita rnarnaliga [conotatMalaga, n. A.S.11 §i, la mesele lor, este muiatä de localnici intr-o mica strachina culapte bätut, grdsime de slanina, legume sau verdeturi amestecate cu unturd; olegaturd de praz crud sau ceapa insote§te de obicei masa, pe care ei o rontaie, intotalitate, cu aceea§i nepäsare ca §i un cal care manânca trifoi. Când este fierbinemamaliga nu este de nernfincat, dar rece, insu§irile ei devin perceptibile la gust §inecesita un stomac puternic §i infometat pentru a o savura §i a o digera; din punctulmeu de vedere, rn-am impacat cu folosinta ei, in special and puteam sa-mi procur

II Ibidem, p. 291.

www.dacoromanica.ro

5 Mediul rural romanesc 149

putin lapte acru pentru a o manca"12. $i mai uimit este cand, din lipsd de altagarnitura, mamaliga i se serve§te cu otet, dar descoperd calitatile revigorante aleacestei mancari §i se mangaie cu rememorarea unui verset din Scripturd, carerecomanda un meniu similar: «Intr-o zi indbu§itoare f ind obosit §i flämand, maintinsesem pe un mal [de apa] and am vdzut o femeie intorcandu-se dupd cedusese pranzul secerätorilor. Am strigat-o i i-am dat sa inteleaga cd vreau samänanc iar ea mi-a ddruit imediat o mare bucata de paine-budinca din Mind deporumb, o mica legatura de praz i o strachind de pämant cu otet in care sa-miinmoi painea. In propria mea OA acesta era un pranz pe care nu l-a§ fi inteles, daraici este totalmente in spiritul locului §i foarte reconfortant. Aceasta mancare mi-aamintit de o zisä a lui Boaz catre Ruth, consemnatä in capitolul al II-lea §i versetulal 4-lea din istoria ei "Si Boaz i-a spus, la ora mesei, vino aici §i mananca dinpaine §i moaie bucata ta in otet"»13.

Alte feluri de mancare, in special bazate pe came, erau mai greu de procurat,chiar §i in ora§e, necum la sate. In Pite§ti mananca pentru prima data fasole §iapreciaza slänina chiar dacd animalele producdtoare ii sunt profund antipatice ,dar vinul nu-I satisface: "Singura mancare pe care mi-am putut-o procura a fostfasole frantuzeasca amestecatä cu grasimea de la §uncd, ori cu un fel de zeama decame sau, uneori, apa, care o face un fel de supd. Este o mancare foarte obi§nuita inValahia i este folosita chiar i la Viena. Acest fel nu este nicidecum de nemancat§i este numit fesule. Locuitorii sunt mari mancatori de porc un animal care sepotrive§te cu tara lor, cu obiceiurile lor §i cu ei in§i§i. Dar trebuie sä le fac dreptatei sa spun cd ei exceleazd in prepararea lui intr-un fel de slanind afumata care, doar

conservata astfel, este mancatä cu paine. Cu exceptia Bucure§tiului nicaieri nu amvazut came fra' gräsime ci doar buca.ti patrate de unturd alba', tare. Era lipsa deorice alt aliment de provenienta animald; vinurile lor sunt subtiri, palide §i cu gustintepator (...)5514.

Aceastä anal iza amanuntitä a dietei taranqti este una dintre putinele de acestfel consemnate de calatorii strdini care, in general, pranzeau la hoteluri de lux oriin casele marilor boieri, unde se serveau mancaruri §i vinuri alese, concordand decele mai multe ori cu bucataria frantuzeasca _la rnoda, ce o inlocuise pe cea demixtura orientald i nationala. A§a ca experienta de drurnet nonconformist areverendului Nathanael Burton are pentru posteritate importanta comunicariiimpresiilorsale despre arta culinard traditionala romaneasca §i modul de prepararea felurilor de bazd.

Tipul de habitat este, de asemenea, in atentia calatorilor de limba engleza.Capitanul Charles Colville Frankland din Marina Regald, indreptandu-se spreConstantinopol in 1827, trece prin Banat §i-§i noteazd, succint, impresiile desprelocuintele din acea regiune: "Casele tarane§ti sunt facute din impletiturd de nuiele

12 lbidem, p. 282-283.13 Ibidem, p. 293-294.14 Ibidem, p. 288.

www.dacoromanica.ro

150 Adrian SilvansIonescu 6

lipite cu lut; pasarile de curte i porcii par sa fie, de asemenea, adapostiti acolo lafel ca si stapanii"15. Inaintand spre est, ofiterul de marina este uimit de aspectulbordeielor, dar si al unor case suspendate in arbori pe care le vede in zonaArgesului: "Nu trebuie sa uit a mentiona un contrast unic care ocheazsa calatorul,intre casele subterane, abia acoperite cu niste paie nenorocite, i casele cocotate inpomi ca acelea ale paraguaienilor. Am vazut, de asemenea, capite de fan plasate lafel. Vazusem mai inainte asemenea colibe subteraue in Transilvania; dar capite defan si colibe in pomi nu am vazut pana ce nu am ajuns in Valahia"I6. Aflat aproapede Giurgiu innopteazd in bordeiul unei statii de posta, 'uncle este chinuit de purici.Are insa prilejul sa descrie tipul de constructie al bordelului: "Aceste cocioabenenorocite sunt doar niste gropi oblonge, de circa trei picioare adâncime, facute inparnant, peste care este aruncat un acoperis mizerabil din bete i paie. Intrarea esteprintr-una din laturile triunghiulare. Nimic nu poate fi mai abrutizat deck existentataranimii valahe"17.

Trecand prin tinuturile romanesti in 1851 pe care le mai strabatuse o datain 1835 cdpitanul Edmund Spencer apreciazä eficienta bordeielor din punct devedere strategic, ele find aproape invizibile pentru un ochi nedeprins, ce le-ar ficonfundat cu forme de relief naturale. Iar acest lucru era un mare avantaj in caz deinvazie straind: "Sate le prin care treceam, constituite in mare parte din colibeingropate pe jumatate in parnant, prezentau acelasi aspect deprimant ca i cele pecare le vazusem cu saptesprezece ani in urmd; nici locuitorii nu erau mai putinmizerabili. (...) Ba, in unele regiuni, aceste sate subterane au fost asa eficientascunse, cu iarba crescuta pe acoperis incat, daca nu le dädea de gol fumul pe careII vedeam facandu-si loc in sus, din pamant, ca un vulcan istovit, am fi putut addpeste ele fara a banui ca dedesubt trdiau mai multe fiinte urnane"I8.

Medicul american James 0. Noyes, ce-si oferise serviciile in armata tura sietapele Razboiului Crimeii Ii dadusera sansa sä petreacd in tara noasträ o lungabucata de vreme si sa cunoasca foarte bine pe romani, este de-a dreptul socat debordeie la primul ski contact cu ele, la o statie de postä de la periferia orasuluiGiurgiu, in 1854, dar le intelege imediat marea functionalitate: "Un bkbat a iesitdintr-o gaurd din pämant i ne-a cerut pasapoartele. Am fost uimit. Privind in juram observat cloud sau trei mici ridickuri conice sem:di-land cu niste mari tnusuroaiede furnici, fiecare cu o mare gaura intr-o parte.

Ce sunt acesti mici tumuli? am intrebat pe Aristias.

15 Capt. Charles Colville Frank land, Travels to and fronz Constantinople in the years 1827 and1828, London, 1829, vol. 1, p. 11.

16 Ibidem, p. 29 ; James Henry Skeene constatk de asemenea, c5 in zonele inundabile capitele defan sunt plasate in coroanele s5lciilor : o (...) Fânul era cosit i asezat intr-un fel unic ; in cAmpiilejoase care erau supuse inundatiilor, sälciile cu coroanele retezate erau umplute cu fan iar ramurileflexibile impletite in jurul lui », cf. The Frontier Lands of the Christian and the Turk ; ComprisingTravels in the Regions of the Lower Danube in 1850 and 1851 by a British Resident of Twenty Yearsin the East, London, 1853, vol. II, p. 111.

17 Capt. Charles Colville Frankland, op.cit., p. 42.18 Capt. Spencer, Turkey, Russia, the Black Sea and Circassia, London, 1854, p. 109.

www.dacoromanica.ro


Sunt case valahe, mi-a rdspuns. Taranii le nurnesc colibe. Le vei vedeapeste tot in Principatele Dundrene.

Eh bien! inteleg: combustibilul este putin in cfimpiile valahe i daco-romanii se strang la sAnul Gliei Mame pentru a se bucura de caldura ei!"9.

Trecând pe langa sate in viteza cailor de la caruta de posta, mAnatä desurugii cu räcnete i pocnete de bici, doctorului Noyes i se pare cd tdranii ies afarddin bordeie precum niste cfiini de preerie din Vestul american20. Opriti laCalugareni, calätorii coboard din cdruta pentru a-si mai dezmorti picioarele.Localnicii Ii poftesc, cu amabilitate, in casd si astfel americanul are posibilitatea sävadd un interior românesc in care nelipsitä este covata plurifunctionald: "Cativatarani ne-au invitat sa intrAm in colibele lor primitive. Mobilierul era redus dar intoate am observat o mare albie de lemn, folositd in mod obisnuit ca leagan pentrucopii, ca albie de rufe in ziva de spälat, covatA de frAmântat in ziva de copt [paine]

ocazional, ca recipient pentru provizii"21.Taranii i se par deläskori i indiferenti, träind intr-o relatie destul de

discutabild cu natura: "Nici o descriere nu poate da o idee despre un sat valahlocuit de clasa cea mai saraca de tarani si tigani. Acolo, animalele i fiintele umanese bucurd impreund de addpost, mâncare, aer i placed sociale om si naturA f indin cele mai familiare raporturi. Niciodatä inainte nu am väzut asa o jignitoare lipsda celor trebuincioase, asa o mare si abjectd mizerie, nici chiar pe ulitele dosnice aleLondrei, unde dureroasa särkie i coruptia se furiseazd departe de ochiul caritätii.In comparatie cu acestea, familiile sdrace din New York sunt fericite, de trei orifericite, inghesuite in camere de subsol, murdare, miniaturale si impartite incompartimente si mai mici de linii trase cu creta. Acoperisurile acestor mizerabilecolibe subpdmântene nici macar nu ascund vederii fiintele murdare de dedesubt,care trdiesc intr-un irnediat raport cu cerul arzdtor sau inghetat de deasupra (...).

Langa prima statie de postd am observat un täran ghemuit in coltul colibeisale, pentru a se usca:

De ce nu-ti repari acoperisul colibei? I-am intrebat.Plouà prea tare, domnule a fost faspunsul.Dar de ce nu il repari când vremea este bund?Oh, nu ajutd la nimic"22.

Dupd o lungAs si atentä observatie a locuitorilor säteni, medicul americanconchide: "Am multe motive sä cred cä taranii neaosi ai Valahiei sunt cei mai marilenesi din lume"23. Dar, le gäseste motive intemeiate pentru comportamentul loratat de insolit i plin de discrepante: "Warbatii sunt indolenti si Iai exceptfind

19 James 0. Noyes, Roumania : The Border Land of the Christian and the Turk, New York,MDCCCLVIII, p. 96.

Ibideni, p. 202.21 Ibidem, p. 99.22 Ibidem, p. 202-203.21 ,e fcc

§i,

j

www.dacoromanica.ro


cazurile and fac contrabandä, jefuiesc, filed cai sau atacas un urs. Un lung ir demaltratdri i-au facut timizi §i suspicioi"24.

In timp, aceasta opinie se schimba. Englezul J.W. Ozanne, care petrece treiani in tara noastra la inceputul celei de-a opta decade a secolului, constata cdromanii nu sunt nici pe departe lene§i, ci au o impartire foarte personald a tirnpuluide lucru: "S-a afirmat cd taranul moldo-valah este un muncitor mediocru. Aceastaeste adevärat §i neadevarat in acel4 timp. Romanul va face intr-o zi de trei ori maimult deck ungurul sau bulgarul, razand, sporovaind §i glumind intre timp. Dar,dupd ce a lucrat jumatate de saptamand el, de obicei, se domole§te i nimic nu-1 vaconvinge sa se intoarca [la lucru] !Ana lunea urmätoare. Astfel, in trei zile el afacut munca a noua zile in vreme ce altii le-au facut pe cele ase ale lor toatäsaptamana. La urma urmei, multi stäpani nu ar avea aversiune fata de o asemeneainvoiald"25.

La relativa lipsa de fold fizica a muncitorilor agricoli contribuia §i nutritialor sardcacioasä, diminuata §i mai mult in perioadele de post, pe care taranii letineau cu strictete: "Sarbatorile i posturile fixate de biserica exercitä un efectfoarte daunator asupra populatiei locale. Aproape jumatate de an oamenii au o dictavecina cu inanitia, mancand ghiveci, fasole §i prune uscate fierte in apd; pe andcealalta jurnatate stau in cat-dun-a, band cea mai oribila porcarie care a putut fiinventatä in forma de rachiu [conotat raku, n. A.S.I.]. In timpul Postului Patelui,cand zapada incepe sa se curete i ei sunt pe campuri, lucrfind din greu, semanand§i plantand de dimineata pand noaptea, ar trebui sa fie bine hraniti §i bine ingrijiti.Dar cazul este contrariu; ei se extenueazd i se descurajeazd repede; i cad wrvictime miasmei care stapane§te imprejurimile (...). Este un fapt bine cunoscut Canumärul n4erilor este, comparativ, foarte mic spre finele anului; aceasta seatribuie hranei insuficiente a populatiei casatorite in timpul Postului Mare, candforta naturald este sleitä intr-o masura foarte condamnabild"26.

In momentul vizitei lui J.W. Ozanne situatia tarii fiind mult mai sigurd subsceptrul principelui Carol I decat cu 20 de ani mai inainte, se modificaserd §iformele de habitat, facanduli aparitia case ridicate deasupra nivelului solului:"Doar cu putin timp in urma, casele taranilor nu erau altceva deck cocioabe,numite bordei, compuse din gaud scormonite in pdmant, acoperite cu crengi &Mutecu lut, i abia ridicandu-se peste nivelul campului. Astfel format, acoperi§ul deparnant era repede napädit de iarbd §i buruieni, i ar fi fost dificil sa-ti imaginezi caaceasta nu era parte integranta din peisaj, i cu atat mai putin locuinta omeneascd,dacd nu ar fi fost norii intamplatori de fum care ie§eau de acolo la ora mesei.Cateva scanduri i o cratita formau singurul mobilier al interiorului. Totu§i, acumlucrurile au luat o intorsäturd spre mai bine. Proprietatea este respectata i taranulroman, fortificat §i cu moralul ridicat §i din nou liber, s-a apucat de lucru cu

24 Ibidem,p. 164.25 J.W. Ozanne, Three Years in Roumania, London, 1878, p. 56.26 Ibidem, p. 85-86.

www.dacoromanica.ro


hotarare, pentru cd nu mai are nici un motiv sa se teama cd boii si oile Ii vor ficonfiscate iar recoltele Ii vor fi abandonate furiei invadatorilor. Sate s-au ridicatacolo unde totul era goliciune si paragind, iar bordeiele au fost eliberate in favoareadispretuitilor tigan i"27.

Analizand agricultura rornaneascd, cdpitanul Edmund Spencer sesizeazafoarte bine cauza lipsei de entuziasm si de interes a tdranimii fatä de pamant si deculturi in nesiguranta vremurilor si in constantele näväliri ale armatelor irnperiilorvecine: "Agricultura este continuata cu aceeasi indiferentd ca si cand fermierii setern constant de vizita unor hoarde prädalnice; i cand intalnesti campuri cultivateele nu le succed altora, ca in alte tari, ci, in general, se intind inconjurate de paduridese, de pämanturi sterpe sau mlastini de netrecut, ca i and s-ar fi intentionat a seascunde de ochiul unui strain"28. $i, mai departe, calatorul britanic deplangevecinatatea nefastä a tarii i marile avantaje pe care le-ar fi avut dacd ar fi putut ficolonizatä cu agricultori occidentali obisnuiti cu o cultivare stiintifica a pamantuluisi o productie maxima si sigurd de roade: "Cc nenorocire pentru Europa de Vest cdaceste cloud puteri, Rusia i Turcia, atat de potrivnice progresului i instruirii, auobtinut dominatia asupra acestor [tad] ca i peste unele dintre cele mai frumoasetail ale emisferei noastre! Cativa ani in urmd, guvernul Moldo-Valahiei apromulgat Regulamentul Organic, permitand sträinilor sa se naturalizezecumpere terenuri care, fail indoialä, tentau foarte mult sträinii de a se stabili intr-otard unde pämantul ar fi avut aproape acelasi pret ca in coloniile din America. Darce om din Vestul civilizat si-ar cauta o casä intr-o tara unde Rusia este protector?sau in Turcia, atata timp cat legislatia ei persista sà refuze crestinilor drepturisociale i politice?"29 Pentru ca, mai departe, sa exclame cu naduf, dar si cufatuitate pentru civilizatia occidentald pe care o reprezenta: "Ce nu s-ar fi pututface aici, dacd aceste tari atat de favorizate erau ocupate de o colonie de-afermierilor nostri experti din Europa Vestica!"3°

Stabilit la noi o perioada mai indelungata, in aproape acelasi timp in carecapitanul Spencer doar tranzita tara, James Henry Skeene constatä Ca agriculturaromaneasca nu este chiar atat de neglijata i neglijabild, cum i se päruseconationalului sau. Dirnpotriva, holdele se intind, nesfarsite, de-a lungul drumuluipe care il strabate intre Barlad i Vaslui, iar recoltele sunt atat de bogate 'hick arputea aproviziona i arile care duc lipsa de cereale. Acest fapt ii permite autoruluisä insereze in memoriile sale cateva paragrafe privitoare la metodele folosite depopulatia autohtond: "Cultivarea acestei plante [porumbul] era universald,neintreruptä nici macar de un sant pe mile intregi, si in dreapta noastrd, un intreglant de dealuri joase era literalmente un camp cu miriste. (...) Am mers toatä searaprintre campuri compact cultivate; pärea sa nu fie pierdut nici un picior de pamânt.Dupd ce s-a scos o recoltd de grau de pe o bucatä de parnant, aceasta este läsatä

p. 53-54.28 Capt. Spencer, op.cit., p. 106.29 Ibidern, p. 133.30 Ibidetn, p. 139.

i sä

29 Midas,

5

www.dacoromanica.ro


necultivatd cel putin doi ani i apoi este din nou semänatä la fel. Felul de a araconstA doar in afânarea suprafetei pämântului la o adâncime de trei sau patru inci;

tot balegarul strâns la ferme, sau pe la casele taranilor, este aruncat in cel maiapropiat pfirdia§, spre a fi dus cu sine. Localnicii cred cd acesta [balegarul]prejudiciaza recoltei dacd ar fi aplicat pe pamânt; §i aceasta poate fi adevärat andeste arat la a§a o adâncime, pentru cà umezeala poate ie§i mai qor [din el] lainceputul verii. Totu§i, ei recunosc Ca, inainte de a fi semdnat, parnântul esteimbunatatit prin pd§unatul vitelor. (...)

Mijlocul de separare a boabelor de paie se face punând o cantitate de cerealeintr-o mica ingraditura circulard i &and drumul induntru a zece pand lacincisprezece cai, care sunt mânati in jur, cdlcându-le in picioare i strivindu-lepana ce totul este redus la o gramadd de paie tocate amestecate cu grau; apoi, suntaruncate in sus cu lopeti de lemn in timpul unui vfint puternic care suflä pleava. Daracum, o multime de proprietari au importat din Anglia ma§ini de treierat §i vânturat§i obtin 20% mai multe boabe din recolta lor de grau. (...) Graul din Moldova estesuperior celui din Valahia. (...)

Se renunta treptat la practica depozitdrii in gropi in pamânt, care ii dddeaun miros de tdrfind; §i in acest sens calitatea nu este ap de rea cum era maiinainte. (...)

Am remarcat felul in care este depozitat porumbul; patru stfilpi sunt infipti inpdmint §i lungii strujeni de porumb sunt impletiti printre ei formand un co dedimensiunea unei case de märime potrivitä, care este umplut cu §tiuleti §i acoperitcu paie deasupra. (...)

De§i practicä o agricultura rudimentard §i inapoiatd, Principatele Dundreneproduc o suficientä cantitate de grâne pentru a atrage atentia in mod serios tarilorcare sunt obligate sä importe, precum Anglia"31.

Mu It mai optimist in privinta succesului cultivatorilor români se aratä J.W.Ozanne, care acordd un intreg capitol agriculturii in volumul sdu Three Years inRoumania, Mcandu-i o analiza arnanuntitd §i pertinentd, bazatä nu numai peobservatii personale, ci §i pe rapoarte §i statistici oficiale. El nu dispretuie§temetodele folosite de localniciin cultivarea pdrnântului, ci le descrie §i le explicäpentru cititorii sal, arätându-le temeinicia traditiei, care dä bune rezultate chiar dacdnu este totalmente tiintifica, ca in Occident. Rândurile sale devin o confirmare aobservatiilor lui James Henry Skeene, facute cu cloud decenii mai inainte."Recoltele sunt de obicei semAnate in conformitate cu o regula fixd, un an porumb,urrnätorul grâu §i al treilea necultivat. Cateodatd, totu§i, ei lasd parloaga trei ani §ivitele sunt aduse sa se hrdneascd pe ea. In alte cazuri, când pamântul este foartebun, cerealele se succed unele pe altele intr-un lant neintrerupt, cuprinzind grau,ov5z, orz, mei §i porumb. Mazdre §i fasole sunt, de asernenea, cultivate pe anumite

31 J.H. Skeene, The Frontier Lands of the Christian and the Turk; Comprising Travels in theRegions of the Lower Danube in 1850 and 1851 by a British Resident of Twenty Years in the East,London, 1853, p. 414-415, 418, 419, 420.

§i

www.dacoromanica.ro

11 Mediul rural românesc 155

terenuri, porumb fiind totdeauna semanat dupa aceea. Alte culturi sunt inul,canepa, rapita i tutunul. S-a incercat chiar si cultura bumbacului cu un anumit gradde succes. Nu s-a generalizat insä deoarece este pesibil sa fie distrus de ploile detoamna. Cele mai multe plante care cresc in alte tart au fost introduse in Romania simulte dintre ele sunt acum testate in stabilimentul agronomic de la Pantelimon"32.

Calatorul englez observä cat sunt taranii de legati sufleteste de pamant sideplange sistemul prea putin dezvoltat al arendelor care nu le permite practicareaunei agriculturi de anvergurd: "Populatia neaose a Moldo-Valahiei fi ind formatä inexclusivitate din militari si agricultori, rezultd Ca lurnea isi duce viata la tara. Cumare dificultate taranul este smuls din satul sau, chiar pentru un timp [scurt], i nupierde nici o ocazie de a se reintoarce, cu primul prilej. Sunt foarte multi fermieri;dar arendele sunt asa reduse, tinand intre trei si cinci ani, Meat ei sunt arar tentati safacd reale irnbundtatiri folositoare. Dimpotriva, marele lor efort pare sa fie cum sdobtind cat mai mult posibil din parnant in perioada cat il detin un crez foartepernicios, aproape ca nu trebuie sä mai remarc"33.

Deosebita bogatie a parnantului nu poate fi, insa, exploatata la maximumdeoarece tardnirnea este insuficientä numericeste fapt ce-1 face pe memorialistulenglez sä conchidd in termeni foarte duiosi la adresa mult incercatei si obiditei"talpi a tare: "Dacd populatia rurald ar fi rnai mare, Romania ar fi in situatia de aexporta mult mai mult porumb dec.& poate acum. Muncitorii sunt putini, iartransilvdnenii i bulgarii au totdeauna mare cautare. Moldo-Valahia are nevoie de otaranime localä rnai numeroasä. Taranii sunt toti foarte buni cred Ca le-am racutdeja o foarte bund caracterizare dar nu sunt destui. Si acest razboi nefericit [celdin 1817, n. A.S.I.] a rapit tarii multe perechi de maini puternice care nu vor fiinlocuite in urmätorii cincizeci de ani. Biet taran din Valahia si Moldova, sarcina taa fost, de secole, grea i extraordinard! and va fi imbunätätita? Ma tern cdniciodatd, numai dacd insusi Mileniul flU va interveni pentru salvarea ta. Sclavpentru prieten si pentru dusman deopotriva, tu nu vei cunoaste niciodata odihna.Dar multumirea a fost totdeauna motto pentru tine, iar inima ta voioasä a rapit chiarsi mizeriei tale mai mult de jumatate din usturimea ei!"34

Deosebit de rigurosi in descrierile facute in mernorialele lor, cdlatorii delimbd engleza indiferent de pregatirea si statutul social al fiecdruia erau toti,fard exceptie, intelectuali de rasa, deja mult voiajati i posesori ai unei vasteexperiente in acest sens (ce le dädea posibilitatea sä facd judicioase comparatii cualte locuri deja vazute), care se ardtau dornici sa cunoascd in profunzime tara pecare o vizitau i, cu pasiune de pionieri ai sociologiei i etnologiei, sa consemnezetoate amdnuntele care puteau contura personalitatea mediului rural romanesc dinsecolul al XIX-Iea.

32 J.W. Ozanne, op.cit., p. 117.33 lbidern, p. 118-119.34 Ibidem, p. 120-121.

www.dacoromanica.ro


THE ROMANIAN COUNTRYSIDE IN 19th CENTURYENGLISH-SPEAKING TRAVELLERS' MEMOIRS

Abstract

In the first half of the 19th century, the Englishmen were, no doubt, thecitizens of the world of that period, accustomed to travel a lot and to study theplaces they saw. They were not only passionate travellers but also passionatewriters confiding to paper their esperience acquired during their trips. Due to theirpleasure for accurate descriptions we owe many intersting pieces of informationabout the Romanian villages of that epoch.

Some of the British authors were mere observers who put down ony thoseaspects which were much striking for a foreign traveller. Others were much moreincisive in their depictions of the peasants' life, trying to find the causes of itswretchedness. Most of the travellers especially those involved in diplomacy, whowere much more at home in a places than in a log cabin, and who passed hastilythrouh the Romanian Principalities thought laziness and fondness for spirits asthe main causes of the peasants' poverty. But there were also some athors whichwere not so mistaken in their conclusion. Being able to spent more time in ourcountry and making long trips in the countryside these British visitors were able toappreciate the Wallachian peasants' character and to see his day by toil and moil.

Almost all the Englishmen who published their travel memoirs wereastonished seeing the subterranean dwellings and the scarcity of furniture used bythe Romanian peasants. While journeying through Wallachia in 1827, CaptainCharles Colville Frank land was once accommodated in the dwelling of a peasant ata post station. He described it as follows: "These wretched hovels are merelyoblong excavations in the earth, about three feet in depth, over which a miserableroof of sticks and straw is thrown. The entrance is by one of the gable ends.Nothing can be more abrutie than the existence of the Wallachian peasantry".

Passing through the Romanian Principalities in 1851, captain EdmundSpencer, appreciated the way this dwellings were concealed from the foreign eyes,unacquainted with the Wallachian scenery. He stated: "The villages through whichwe passed, consisting for the most part of huts half buried in the earth, presentedthe same wretched appearance as those we had seen seventeen years ago; nor werethe inhabitants less miserable. (...) Nay, in some districts, these subterraneanvillages have been so effectually concealed, with grass growing on the top, thatwere it not for the tell-tale smok we see making its way upward from the earth, likea spent volcano, we ride over them without suspecting that several human beingswere living beneath."

The American physician James 0. Noyes, who volunteered in the Turkisharmy during the Crimean War and spent much time on the border of the Danube,was striken seeing the Wallachian huts: "I was astonished. Looking around I

www.dacoromanica.ro

13 Mediul rural românesc 157

observed two or three small conical elevations resembling magnified ant-hills witha large hole by the side of each.

- What are these little mounds? I inquired of Artistias.They are Wallack houses, he replied. The peasants call them kolibas. You

will see them everywhere in the Danubian principalitiesEh bien! I understand: fuel is scarce on the Wallachian prairies and the

Daco-Romans burrow into the bosom of mother earth in order to enjoyher warmth!".Arrived at Calugareni, they have the opportunity to visit such a hut. Dr.

Noyes described it as follows: "A few of the peasants invited us to enter their rudecabins. The furniture was scanty, but I noticed in all a large wooden trough, usedordinarily as a cradle for the children, for a wash-tub on washing day, a kneadingtrough on baking day, and as an occasional receptacle for provisions."

Lacking other kind of accomodation, some of the travellers were lodged inthose humble huts, sharing, for a night or more, the same hard bed and met if any

with the host and his numerous family (including hens and pigs).The inns were often as poor furnished as a peasant's dwelling. The travellers

were fortunate enough to find a table or a bench on which to recline for taking anap and be fed with nzamaliga (boiled corn meal) dipped into vinegar. The diet wasabout the same in Moldo-Wallachia and I Transylvania as well. Meat was scarceeverywhere in the countryside and when ordered the traveller was often servedbacon instead of a good steak.

Travellers accustomed with husbandry in their native country were trying invain to find the same methods of working the fields and carrying of the animals.Even though critical, their observations are very interesting. Seeing the scarcity ofcultivated lands and the richness of the soil, some authors suggested a colonizationof British or West European hard-working farmers.

With no exception, the British who journeyed through our country weredeeply impressed by the traditional peasant costumes and gave minute descriptionsof them in their memoirs. John Paget was striken by the resemblance between theWalachians and the Dacians, their ancestors, in what concerns clothing; but he alsofound that the shepherds' woolen hoods and women's aprons had the same patternsas the Scottish plaid. For certifying his assertion he bought a shepherd's cloak andshowed it to Scotchman who immediately claimed it as an item done by hiscountrymen.

The quixotic Irish reverend Nathanael Burton who traveled on foot fromConstantinople to Hamburg when not barefoot, used th Wallachian caw hidesandals (called opinci) as the most appropriate footgear for the muddy roads of thecountry. He was also able to talk with the peasants due to his knowledge of Latin.Another clergyman, reverend Robert Walsh was also proud of his understanding ofRomanian language through Latin. He very often inserted the text of his dialoguewith the peaseants he met. He even gave some samples of Romanian words in a

www.dacoromanica.ro

158 Adrian S ilvan-Ionescu 14

little dictionary with which finished his travel memoirs. He put theirs under thecaption: "Wallachian words taken down they were by the peasants."

The English-speaking travellers of 19th century either British, Irish,Scottish or Americans have written books in order to reveal their interesttingimpressions and to give advice to other countrymen interested in such kinds ofadventurous trips. Their memoirs are still valuable sources of information for thenowadays Romanian ethnographers and ethnologists.

www.dacoromanica.ro

UN CALATOR STRAIN iN TRANSILVANIA SECOLULUIAL XVII-LEA: GIOVANNI LUIGI ZANI

OVIDIU CRISTEA

Pretextul randurilor de fata ii constituie opt scrisori care cuprind informatiidespre istoria Transilvaniei in secolul al XVII-lea. Autorul lor, Giovanni LuigiZani, este un personaj necunoscut istoriografiei romane§ti §i destul de putincunoscut in cea italiana. Nascut la o data greu de precizati, Giovanni Luigi Zani"cavalier Bolognese" s-a aflat in serviciul Casei de Austria in calitate de "capitano,e sergente Maggiore nell'Armata di Sua Maesta Cesarea"2 participand, pe rand, lacarnpanii in Peninsula Jutlanda, apoi in Transilvania i Ungaria cu ocaziaredeschiderii conflictului dintre Habsburgi §i otomani in 1660. In timpuloperatiunilor militare ardelene a facut parte din regimentul care a ocupat in 1661Clujul3, iar cronica Transilvaniei scrisd de Georg Kraus precizeaza cä a indeplinitfunctia de comandant al companiei a doua a regimentului Dommer4. Calitatilerdzboinice ale lui Zani sunt greu de apreciat, dar epistolele sale demonstreazdpreocuparea pentru realitatile militare ale epocii. Observator atent, a notatnumeroase informatii privind starea fortificatiilor transilvänene, tipul de armament,maniera de lupta a adversarilor otomani, tätari, munteni §i moldoveni. Tot lui Iidatordm o minutioasa descriere a luptei de la Seleu§ul Mare (22 ianuarie/1februarie 1662) in care principele loan Kemény si-a pierdut viata. Bun cunoscatoral limbii latine, Zani a servit adeseori ca interpret al superiorilor sal pe langaoficialitatile Clujului *i tot lui i-a fost incredintata misiunea de a solicita ajutormilitar principelui Kemény cu putin inainte de batalia de la Seleu§ul Mare. Dqi aprimit asigurdri cd principele va trimite "un valido soccorso alla Piazza"5,misiunea a quat din cauza disparitiei tragice a lui loan Kernény, fapt care a släbitconsiderabil pozitia Habsburgilor in Transilvania. Dupd infrangerea lui Kemény,Zani a luat parte la apdrarea Clujului, care a rezistat unui asediu de zece sdptämani

I Date sumare despre biografia lui Giovanni Luigi Zani la Leo Benvenuti, Dizionario degliItaliani all'estero, Firenze, 1890, p. 148.

2 11 Genio Vagante. Biblioteca curiosa di cento e piu relazioni di Viaggi stranieri de nostri tempiraccolta dal Signor Aurelio degli Anzi ed estrada da diverse lettere private, informazioni particolari eLibri di varij scriitori Italiani, Francesi, Spagnuoli, Aleniani, Latini ed altri Autori del corente secolo,vol. I, Parma, 1691, p. 325.

3 11 Genio Vagante, p. 340; Zani spunea ca facea parte din regimentul colonelului De'Merci; cronicaTransilvaniei (vezi nota urm.) spune cd a fost comandantul unei companii din regimentul Dommer.

4 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, Bucuresti, 1965, p. 601. Informatia apare incontextul rebeliunii soldatilor germani care aparau Clujul. Acestia si-au alungat comandantii si au trecut subascultarea principelui Mihail Apafi. Compania lui Zani (ortografiat in cronicd Zanni) a fost preluatd deStefan Rach "care fusese mai inainte sergent major al companiei" (ibidem). Zani spune in scrisorile sale cd,din cauza pierderilor in randul corpului de ofiteri ajunsese sd fie comandant a trei companii.

5 11 Genio Vagante, I, p. 345; vezi Anexa, doc. III.

,,Revista istoricd", torn XIV, nr. 5 6, p. 159 180, 2003

www.dacoromanica.ro

160 Ovidiu Cristea 2

condus de Kuciuk Mehmed pa§a. A fost obligat apoi sà pdräseascd ora§ul, in urmaunei revolte a trupelor, dupd cum o aratd lista ofiterilor reprodusd de Georg Kraus6.Dupd pArdsirea Transilvaniei a luat parte la campania din Ungaria, find rank cuputin timp inainte de lupta de la Saint Gotthard (1 august 1664). Arndnunte despreactiunea in urma cdreia Giovanni Luigi Zani a fost rdnit "a traverso d'un bracciocon una nzoschetata che gli entra nel petto"7 afldm dintr-o scrisoare semnatd "dalSig<nor> Conte N.N.". De§i rana a fost destul de gravd, starea sandtatii lui Zani seameliorase datoria ingrijirilor prirnite din partea inedicului contelui N.N. Sapte animai tdrziu o rand similard avea insd provoace moartea.

Scrisorile lui Giovanni Luigi Zani au fost reunite, aldturi de alte relatdri dealdtorie, in volumul Ii Genio Vagante. Biblioteca curiosa di cento e piu relazionidi Viaggi stranieri de nostri tempi raccolta dal Signor Aurelio degli Anzi edestrada da diverse lettere private, informazioni particolari e Libri di vartj scrittoriItaliani, Francesi, Spagnuoli, Alemani, Latini ed altri Autori del corente secolo,apdrut la Parma in 16918. Este vorba, a§a cum o aratd §i titlul, de un miscellaneureunind relatdri i informatii despre tinuturi indepdrtate §i exotice. Inserareascrisorilor expediate de Giovanni Luigi Zani din Jutlanda §i din Transilvania involum a fost justificatd de cuno§tintele destul de surnare despre aceste regiuni. Incazul "epistolelor ardelene" au contat probabil §i amdnuntele legate de conflictuldintre Habsburgi §i otomani redeschis in 16609, deoarece pentru lumea occidentaldrdzboiul impotriva "necredincio§ilor" constituia, chiar i in secolul al XVII-lea, unfapt ie§it din comun; dupd cum märturisea chiar Giovanni Luigi Zani intr-oscrisoare cdtre tatd1 sdu din iulie 1662: "Se lddio vorra, che una volta con onore, eriputazione io mi porti costa narrara cose curiose, e fuori dell'ordinario"I°(subl.n.).

6 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1680-1665, p. 597.7 ii Genio Vagante, p. 381.8 Am putut consulta lucrarea in colectia de carte veche a Bibliotecii Nazionale Marciana din

Venetia. Volumul a fost semnalat pentru prima data de d-1 Stefan Andreescu care a utilizat o relataredespre Marea Neagra din secolul al XVII-lea; Crimeea in viziunea observatorilor occidentali Insecolele XVII 0 XVIII, in vol. omagial Inchinare lui Petre Alásturel, volum ingrijit de lonel Candea,Paul Cernovodeanu i Gheorghe Lazar, Braila, 2003, p. 683, n. 42. Scrisorile lui Giovanni Luigi Zanisunt necunoscute istoriografiei romdnesti.

9 Tahsin Gemil, Tari le romdne in contextul politic international. 1621-1672, Bucuresti, 1979, p.182-185; foarte sumard in aceastd privintd, erudita lucrare a lui Keneth M. Setton, Venice, Austria andthe Turks in the Seventeenth Century, Philadelphia, 1991, p. 192. Setton subliniazd cd datoritãangajdrii pe frontul din Ungaria, otomanii nu au mai putut desfAsura actiuni de amploare impotrivaVenetiei in perioada 1663-1664; Zbigniew W6jcik, From the Peace of Oliwa to the Truce ofBakhcisarai. International Relations in Eastern Europe. 1660-1681, in "Acta Poloniae Historica",1976, 34, p. 262-263, considerd relansarea politicii externe otomane in timpul vizirilor Koprulu drept"the best and perhaps the only instrument whereby internal tensions could be eased, enormous spoilscould be captured and the Sultan's coffers, whose bottoms had been scraped bare, could at long bereplenished. They saw war as panacea for all internal ills".

1° II Genio Vagante, I, p. 364; Anexa, doc. VII.

sO4

5.a

www.dacoromanica.ro

3 Giovani Luigi Zani 161

Ap cum s-a observat "the war against the Ottoman Empire <...> had a fargreater resonance in Italy" §i acest fapt explica §i publicarea celor noud scrisoriale lui Zani referitoare la conflictul dintre Habsburgi i otomani. Opt dintre epistoleau fost redactate la Cluj §i sunt incluse in anexa de la finalul acestor scurtecomentarii. Aceste opt texte contin detalii pretioase in privinta stärii generale aTransilvaniei12, a situatiei politico-militare, a raporturilor dintre trupele imperialelocuitorii principatului, a obiceiurilor täriii3, a felului in care circulau §tirilem.

Am exclus din selectia facutas in anexa a noua epistold, expediata din tabdrade la Gran la 24 iulie 1664, cu foarte putin timp inainte de infrangerea otomanilorla Saint Gotthard (1 august 1664) de catre trupele imperiale conduse de generalulRaimondo Montecuccoli. Pe de o parte pentru cd este singurul text din afaragranitelor transilvanene, pe de altä parte din cauza caracterului acestei scrisori carecontine in mare parte date referitoare la starea sanatath lui Giovanni Luigi Zani,informatii cu privire la succesele imperialilor in cateva ciocniri de mica amploarel5

la intentia Habsburgilor de a ataca "un forte detto Parkan"; aceastä cetateParkány sau Djigerdelen fusese construita de Suleyman Magnificul dupdocuparea orawlui Esztergom "pentru a ocupa i lua in stäpanire partea cealalta §i

Mario Infelise, The war, the news and the curious. Military gazettes in Italy,in The Politics ofInformation in Early Modern Europe, ed. Brendan Dooley and Sabrina Baron, London New York,2001, p. 216.

12 11 Genio Vagante, p. 343; Anexa, doc. II. Zani califica regiunea in care se afla drept "un paese,e citta, dove li Luterani, Calvinisti, Arriani, e Turchi, concorrono a rinovare l'antica Babelle. locredo che per dime tutto il male basti in una sola parola dir che si chiama Transilvania, parted'Ungheria". Pentru perspectiva cdlãtorilor strdini asupra Tarii Românesti, Moldovei si Transilvaniei,Paul Cernovodeanu, Socidatea feudalii romcineasc6 viizutd de cálatori stráini (secoleleBucuresti, 1973, passim.

13 In timpul asediului Clujului de cdtre trupele otomane, Zani noteazd furia transilvdnenilorprovocata de profanarea unui cimitir de cdtre trupele lui Kuciuk Mehmed Pasa: "Noi vederamo dalleToni i Turchi, che scavavano i monumenti per ritrar i denari, che con una pazza superstizione usanoquesti Transilvani di sepelire co cadaveri: cosa esecrata con gridi & urli da questa plebe"; 11 GenioVagante, p. 365; cf. Anexa, doc. VII.

14 Zani se referd tangential la aceasta problemd amintind de "l'incertezza di queste strade", deinterceptarea unor scrisori imperiale de cdtre turci, de indoielile in privinta soartei principelui JanosKemény, dupd bätdlia de la Seleusul Mare ("non si sa per ache nuova del Principe Kimin Janos") saudespre zvonurile pe care otomanii le faceau sd circule in legdturd cu contraofensiva lor in Transilvania

Ungaria "fanno correr voce di voler venire con dugento milla Uomini, e tagliarci tutti a pezzi".Despre felul in care circulau stirile in epoca un exemplu este oferit de studiul lui Ionel-ClaudiuDumitrescu, Activitlgi informative romdnegi in serviciul otomane (secolele XVIXVII), in"AIIAX", t. XXXV, 1998, p. 55, care aratd. cd despre situatia din Transilvania in 1661 sultanul aprimit doud rapoarte contradictorii. Unul din partea lui Ali Pasa, care afirma cd principatul se afla subcontrolul sdu, al doilea din Tara Româneascd aducea vestea invaddrii Transilvaniei de cdtre JoanKemény cu sprijinul imperialilor.

15 Ibidem, p. 380; intr-o asemenea Mtge contele Enea Caprara capturase de la turci 36 desteaguri si 8 tunuri. Nascut la Bologna, Enea Silvio Caprara (1631-1701) a luptat, asemenea luiGiovanni Luigi Zani, in serviciul imperialilor pe frontul din Jutlanda, apoi in Ungaria. A luat parte. casi fratele sdu Alberto Caprara (1630-1686), la 44 de batalii, s-a remarcat in chip special in 1681 canda cucerit Neuhausel de la turci; L. Benvenuti, Dizionario, p. 49.

§i

§i

"

XY-XV/H),

si

www.dacoromanica.ro


pentru a supune cele apte sute de sate din jurul Ujvárului"16. Sta.') &Ikea eipermitea supravegherea podurilor care deschideau accesul spre Gran "volgarmentedetta Strigonia"17.

Conflictul dintre Habsburgi yi Imperiul otomanConjunctura redeschiderii disputei pentru Transilvania din anii 1661-1664

este bine cunoscutd gratie contributiilor istoriografice mai vechi sau mai recente18.Cucerirea de cAtre otomani a cetatii Oradea (27 august 1660) a scos in evidentäintentia Portii de a elimina orice posibilitate de interventie a Habsburgilor inproblemele transilvänene. Observatori contemporani au perceput consecintelenegative care decurgeau din acest succes19, iar contraofensiva HabsburgilorposibilA in urma incheierii Oa de la Pifinei a urmArit sa scoatä Transilvania dinsfera de influentA a Portii.

Scrisorile lui Giovanni Luigi Zani nu insistä deloc asupra contextului politicin care a avut loc ofensiva imperialilor, dar reflectä starea de optimism care existala inceputul conflictului. Prima scrisoare, expediata fratelui sau, contele ValerioZani, la 22 septembrie 1661, vorbe§te de speranta ca trupele imperiale sã patrundäin Imperiul otoman, deoarece "se con questa occasione noi non entriamo dentro laTurchia, mai pia a nostri giorni penso che la vedremmo"20. Acest optimism sereflectä din plin in alte documente ale epocii. Putem aminti, in treacdt, un fragmentdin Memoriile comandantului imperial Raimondo Montecuccoli, a cdrui strategie adesfaprArii rdzboiului antiotoman relua, a§a cum chiar autorul o recuno§tea, ideiale unor proiecte mai vechi de "cruciadd": blocarea StrAmtorilor de cdtre flotavenetiand, specularea dificultAtilor Portii in Asia, mobilizarea fortelor militareregionale ale cazacilor, muntenilor §i moldovenilor: "<Les> Venitiens devoitpasser entre les Dardanelles, alter droit a Constantinople, fermer l'entrie duCanal & empecher qu'onn ne porteit ni secours, ni vivres a la Ville, la battre avecdu canon, des bombes & des feux d'artifices, pour briller les nzaisons qui ne sontque de bois: les Cosaques étoient convenus d'en faire autant du cote de la mernoire, de se fortifier sur certains rochers qui ne sont pas éloignés de la Ville & de

16 Evlia Celebi in Ceihitori streiini despre Romcine, vol. VI, text ingrijit de Mustafa AliMehmet, Bucuresti, 1976, p. 628. Pierderile provocate de atacul fortului Párkány au fost insemnate deambele parti. Girolamo Brusoni, Le campagne dell'Ungheria degl'anni 1663 e 1664, Venetia, 1665,p. 123, da o lista a ofiterilor superiori ucisi sau raniti. Acelasi izvor aprecia cd din tabdra imperialdcazuserd peste 1000 de soldati.

17Il Genio Vagante, p. 380.18 Tahsin Gemil, rdrile romeine, p. 183; Veniamin Ciobanu, Românii in politica est-central

europeanii, Iasi, 1997, p. 72-132; Mircea Soreanu, Marii viziri Koprülu, Bucuresti, 2002, p. 54, 69;Kenneth M. Setton, Austria and the Turks, p. 192 si urrn.; Zbigniew WOjcik, From the Peace ofOliwa, in special p. 262-263 pentru conflictul intre imperiali i otomani.

19 Documentele publicate de Nicolae Iorga cu privire la evenimentele din Transilvania din 16631664, in Studii si documente privitoare la istoria romeinilor, IX. Povestiri, Scrisori si Cronici,Bucuresti, 1905, p. 131-133.

20 Anexa, doc. I.

teirile

-

www.dacoromanica.ro


Ocher d'y exciter quelque soulevement, par la famine, par les embrersemens & parla terreur. Dans le meme tens, Ragotzi avec les Transylvains, Constantin &Etienne avec les Walaques & les Moldaves devoient attaquer par terre le Turc,quietoit alors en Asie fort enzbarrasse par la revolte d'Hassan Bacha"21. Aceastästrategie, aparent simplu de transpus in practicd, era in realitate dificil de realizatdin cauza unui mare numdr de detalii pe care realizatorii proiectelor de rdzboiantiotoman nu le luau in calcul; in privinta proiectului sau, chiar Monteccucolirecuno§tea ca "la mort du <Hasan> bacha et du Ragotzi &ant arrivee sur cesentrefaites, tout le projet s'en alla en fumee"22, afirmatie ce ar sugera Ca qecul s-arfi datorat in intregime hazardului. In realitate, generalissimul imperial observa cujustete, in alt capitol al Mernoriilor sale, ca existau cauze mult mai profunde,esentiala find, din perspectiva rivalitätii dintre cele cloud imperii pentruTransilvania, caracterul schirnbätor al politicii principatului23. Acest aspect a fostsesizat i de Zani, care nota, incd din prima scrisoare, cä populatia era "la pia partemezo Turca di affetto"24, iar intr-o epistold ulterioard semnala cd "questa gente epia per l'Inimico, che per noi, portando tal odio al Tedescho, che bisogna moltoben guardarsene"25. In rândul garnizoanei imperiale a Clujului exista chiar teamaca populatia locald ar putea preda orawl turcilor26.

Pe langa aceste probleme existau multe altele care au temperat destul derapid optimismul lui Giovanni Luigi Zani: drumurile erau foarte proaste, iar ploilefrecvente ingreunau i mai mult transportul munitiilor §i proviziilor; tinutulinconjurätor al Clujului fusese devastat de raidurile turcqti §i tdtdrqti astfel incfitalimentele erau rare i foarte scumpe. Tocmai din acest motiv comandantiiimperiali ai orawlui 1-au trimis pe Zani intr-o solie la principele Kemény, misiunepe care nobilul bolognez spera sä o clued la bun sfar§it "con riputazione, evantaggio per S<ua> M<aesta> C<esarea> trattandosi contro gli'lnimici dellanostra fede, e per gloria, esaltazione del nome Christiano, con questo caramente la

21 Memoires de Montecuculi generalissirne des troupes de l'Empereur divisees en trois livres,Paris, 1751, P. 331-332. Alt proiect de razboi antiotoman in Hurmuzaki, IX, part. I, doc. 271, p. 199,la sfarsitul unui raport al ambasadorului venetian la Viena, Giovanni Sagredo.

22 Memoires de Montecuculi, p. 332.23 Ibidem, p. 368-369: "D'ailleurs les affaires de la Transylvanie toujours flotantes, changent

souvent en un din d'oeil, tant par la constitution meme de cct Etat, qui toujours plein de desseins quise contredirent, cherche la liberté de la tyrannie, que par la genie de la nation fort portée auxremuemens & aux nouveautés".

24 Anexa, doc. I.25 Anexa, doc. II; si doc. publicat de Virgina Vasiliu, Miscellanea di piccole notizie riguardanti la

storia romena dei secoli XVI e XVII, in "Diplomatarium Italicum", 1, 1925, P. 245, care sustinea CA

turcii "habbia perconquistato la Transilvania massime per la poca intelligenza tra ii Tedeschi eUngari, affermandosi per certo che alcuni di questi passino buona corrispondenza con li Turchi".

26 Anexa, doc. HI: "Questi Borghesi ci danno occasione di temer piu loro che dello stesso Turchonon potendoci fidare, o volontieri ci cacciarebbero dalla Citta, anzi adesso mi avisa ii Comandante,che i Villani anno determinato di entrar vi un giorno di mcrcato coll'armi per trucidar il Presidio,chiamando i Turchi".

www.dacoromanica.ro


riverisco"27, cuvinte care ilustreazd climatul mental in care se desfa§ura razboiulantiotoman. Expresii precum "inimici della nostra fede" sau "gloria, esaltazionedel nome cristiano" fac trimitere explicita la cruciadd, al carei spirit nu se stinseseInca in veacul al XVII-lea.

&Italia de la Seleusul Mare (22 ianuarie/1 februarie 1662)Relatarea lui Zani despre aceastä &dine este suficient de amanuntita pentru

o persoand care nu a participat direct la desfa§urarea ei. Principala sursä aconstituit-o un subordonat al sau, "persona di spirito" läsata in preajmaprincipelui28. Este posibil insa ca, in relatarea trimisd fratelui sau, contele ValerioZani, sa se fi folosit §i de alte §tiri care au circulat inainte §i dupa incheierea luptei.Zani afirmä ca la 21 ianuarie Joan Kemény a primit vestea ca o oaste condusä deKuciuk Mehmed pa§a se apropia pentru a-1 obliga pe principele sprijinit deimperiali sa ridice asediul Sighi§oarei. Afirmatia este confirmatä de alte surse.Cronica lui Georg Kraus precizeaza ca, initial, principele a refuzat sa dea crezareve§tilor care anuntau apropierea otomanilor §i ca abia la 21 ianuarie s-a convins cãtirile nu constituiau zvonuri lipsite de temei'. Surprins, Joan Kemény a ezitat.

Zani sustine cä a dorit mai intai sa dea lupta, dar cd ulterior s-a decis sa se retraga;a facut-o insa mult prea incet §i a fost suprins de inaintarea trupelor lui KuciukMehmed pap. Montecuccoli este ceva mai precis. Potrivit comandantului trupelorimperiale din Ungaria, principele a fost sfatuit sa dea batalia inainte ca trupeleotomane sà faca jonctiunea cu cele ale lui Mihail Apafi, dar cà a ezitat §i a permisadversarilor uneasca fortele. Sfetnicii au fost apoi de pärere cä singura solutieera retragerea §i cd era necesard o indepartare rapida "pour faire reposer lacavalerie & fourager plus commodément". Din nou Kemény a dat dovadd denehotdrare, netiind daca e mai bine sd se retraga sau sä ramand pe pozitii, dacd eracazul sa dea bätälia sau sa o evite30. Aceastä versiune este sprijinitä §i de cronicalui Georg Kraus, potrivit cdruia ofiterii germani §i unguri ai lui Kemény au afirmatcä deoarece principele "Läsase pe du§man sä se uneasca nestanjenit cu principeleApafi <...> ei nu pot face altä propunere mai bund decat sa se inceapd retragerea intoatä graba spre spre Ungaria"31. Principele ar fi respins acest sfat pe motiv cä"fuga sa va fi socotita ru§inoasa"32. De aceasta hotarare a profitat Kuciuk Mehmedpap, care a pornit in urmarirea adversarilor pe care i-a surprins cu totul

27 Anexa, doc. II.28 j Genio Vagante, p. 3466-348; cf. Anexa, doc. III.29 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 466; Memoires de Montecuculi, p. 400, subliniazd cd

principele Kemény a fost avertizat din timp de apropierea fortelor lui Kuciuk Mehmed pasa.38 Memoires de Montecuculi, p. 401, il compard la sfdrsitul pasajului pe principe cu o pasdre

prinsd in lat ("oiseau engine").31 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 471.32 Ibidem, adevdratul motiv ar fi fost intentia de a jefui castelul DumbrAveni si satul care tinea de

acesta, amdndoud proprietatea lui Mihail Apafi.

st-si

www.dacoromanica.ro


nepregkiti33. 0 parte din trupele lui Kemény era plecatä dupa provizii, o altä partese odihnea inainte de masa. Nici macar atunci cand iscoadele 1-au informat deapropierea turcilor, Kemény nu a dat ordinele necesare, "spunand ca din pricinaoboselii ar fi cu neputintã ca turcii, care merseserd ap de mult, sä porneascd laatac"34. Cand intentia otomanilor de a lansa atacul a devenit evidenta, Kemény s-adecis sa dea lupta intr-un "luogo angusto circondato da tutte le parti da Monti"35.Pe flancul sting principele Transilvaniei a awzat trupele din Croatia i regimentelede dragoni, in centru au fost dispu§i husarii "nzilizia ungara del Principe"36, çeflancul drept 300 de infanteriti transilväneni, iar in spate rezerva de cavalerie 7.Turcii, in numär de 15.00038, au ales un dispozitiv pe cloud linii, la distanta de oloviturd de tun una de cealaltd39. In prima linie se aflau cloud corpuri de oaste decate 3.000 de oameni fiecare, iar in linia a doua alte trei corpuri cu acela§i efectiv.BAtAlia s-a incheiat cu un dezastru pentru Kemény, care, in ciuda bravurii croatilor§i a dragonilor, s-a Vazut chiar trädat de supgii unguri i transilvdneni. Husarii aufugit chiar de la inceputul luptei, iar contingentele transilvane de pe flancul drepttocmai in momentul in care soarta infruntarii satea in cumpänd. Dupd acesteveniment situatia Habsburgilor in Transilvania s-a deteriorat rapid, fapt reflectatdin pfin in scrisorile pe care Giovanni Luigi Zani le-a trimis tatdlui si fratelui sau.Ofiterul bolognez constata cd multi dintre partizanii lui loan Kemény trecuserd departea noului principe impus de otomani, Mihail Apafe, §i cä fidelitatealocuitorilor din ora§ele aflate sub controlul trupelor imperiale Idsa mult de dorit.

33 Cf. variantele oferite de Evlia Celebi in Caleitori strdini, vol. VI, Bucuresti, 1976, p. 435 si 601.Pentru Evlia Celebi oamenii lui Kemény "zdceau morti de beti"; relatarea bdtaliei este destul de vagd.Se insistd doar asupra caracterului decisiv al victoriei i pe prada luatd de la dusman. Efectivele ostiilui Kemény sunt mult exagerate (60.000 de oameni la p. 600, dintre care 40.000 ar fi fost ucisi; doar7.000 la p. 435).

34 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 472; cf. Memoires de Montecuculi, p. 401.35 11 Genio Vagante, p. 343; Anexa, doc. III; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 472,

confirmd descrierea locului: "valea unde trebuiau sa se balã era cam ingusta astfel incdt armata s-ar fiputut misca cu greutate".

36 0 descriere a acestui tip de luptatori de catre pastorul german Hiltebrandt este comentaid de PaulCemovodeanu, Societatea feudald románeasca, p 170; cf. Jean Berenger, L'influence des peuples de lasteppe (Huns, Mongols, Tatares) sur la conception europeen de la guerre de mouvement et l'emploi de lacavalerie (VXVIle siecles), in "Revue Internationale d'Histoire Militaire", 49, 1980, p. 37-38.

37 Anexa, ,doc. III; Dispozitivul este confirmat de Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 473,care introduce unele elemente suplirnentare. Rezerva lui Kemény fusese läsatd "pe partea cealaltd asatului, spre rdul Tarnava", *de teama unei curse si a unui corp de rezervd ("care nici nu era") al luiKuciuk Mehmed pasa; Memoires de Montecuculi, p. 402, cu o descriere mult mai sumard.

38 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, cid pentru oastea lui Kuciuk Mehmed pasa efective multinferioare. La p. 471 cronicarul aprecia nun-1Aml de osteni turci la 5.000, iar la p. 473 la 3.000; esteprobabil ca Zani sa fi exagerat in mod intentionat efectivele ostii otomane.

39 Anexa, doc. III; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 473, oferd o imagine usor diferitd adispozitivului otoman. In centm s-ar fi aflat Kuciuk Mehmed pasa cu cele mai bune trupe ale sale; peflancuri s-ar fi aflat "cloud cete putemice", un al patrulea corp fi ind asezat ceva mai in spate. Probabil cdacesta a fost considerat de Zani drept linia a doua a dispozitivului otoman, aflatd "la o loviturd de tun".

44) Virginia Vasiliu, Miscellanea di piccole notizie, p. 248, publica un document din fondulcardinalului Orsini din care ar rezulta cd loan Kemény a fost "tradito da 7 suoi intimi amici". VirginiaVasiliu considera informatia inexactd si invoca documentele din care rezultd cd apropiatii lui Kemény

www.dacoromanica.ro


Apeirarea ClujuluiIncepând cu luna februarie 1662 continutul epistolelor lui Zani reflectã

iminenta unui atac al otomanilor asupra Clujului, situatie in care ora§ul ar fi fostfoarte greu de aparat. Potrivit scrisorilor lui Zani, un asediu era a§teptat chiarinainte de lupta de la Selequl Mare. In toamna anului 1661 pericolul fuseseindepartat de faptul cä otomanilor le lipseau tunurile41, dar dupa disparitia luiKemény asediul devenise inevitabil. Situatia garnizoanei era dificild42 din cauzaunor 7ortificazioni all'antica"43, a lipsei proviziilor i a incercdrii noului principe,Mihail Apafi, de a obtine colaborarea locuitorilor ora§ului. In ciuda acestei situatiinefavorabile, Clujul a rezistat in 1662 unui asediu de zece säpfärnfini condus deKuciuk Mehmed, pap de Oradea". Meritele acestei rezistente s-au datorat, a§acum subliniaza i alte surse, capacitatii comandantului garnizoanei, locotenent-colonelul David Redani45, de a construi in graba fortificatii in interiorul ora§ului,mai ales in zonele in care zidurile ar fi fost u§or de distrus de artileriaadversarilor46. Doud scrisori expediate de Zani, una cdtre contele LodovicoCaprara, "Gentiluomo della camera di Sacra Maesta Cesarea, Collonello diCavaleria"47 , a doua cdtre Carlo Antonio Zani, tatd1 ski", relateazd in amdnuntdesfaprarea asediului i toate incercdrile la care au fost supuse trupele imperiale.Asediul a inceput la 23 aprilie 1662, dupd e§ecul ultimelor tratative in privintapäräsirii Clujului de care trupele imperiale49.

11 sfatuiserd "di non tenere la via di Medias che gli doveva essere in seguito causa di morte". Probabilcã acuzatia de till:We nu trebuie luatä ad litteram. Este vorba de faptul cã, dupd disparitia luiKemény, multi dintre partizanii sdi au trecut in tabdra lui Apafi; in acest sens, Eudoxiu de Hurmuzaki,Documente privitoare la istoria romlinilor, vol. IX, part. I, doc. 258, p. 188: Giovanni Sagredo,ambasadorul venetian la Viena, nota intr-o scrisoare cdtre doge din 12 febr. 1662 cd dupd disparitialui Kemény "la maggior parte de'Transilvani si sono gettatti alla parte del vincitore".

41 Anexa, doc. 1.42 In februarie Zani scria fratelui sãu cã dacd garnizoana nu primeste intdriri pdnd la sfdrsitul lunii

situatia ar fi devenit foarte dificild; Anexa, doc. IV.Ibidem, p. 341; Anexa, doc. I. Pentru Evlia Celebi, Cálàtori straini, vol. VI, p. 554-555, cetatea

Clujului era o "Constructie puternica (...) cu un zid simplu, cu patruzeci de turnuri si cu patru porti,precum I cu un sant. Cetatea are si intdrituri in partea de apus, unde se aflä una din porti". Autorul avdzut Clujul, potrivit propriei mdrturii, de nu mai putin de sase od (ibidem, p. 682-683).

" Anexa, doc. VI si VII; Oradea (ung. Nagyvarad, otom. Warad, germ. Grosswardein) a fostcuceria de serdarul Ktise Ali Pasa in august 1660 dupd care a devenit centrul unui wilayet pand in1692. La acea data orasul a fost cucerit de trupele imperiale conduse de Donatus Heissler;Encyclopedia of Islam2, vol. VII, p. 899-900.

5Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 493, 11 numeste Wolf Rethani pe care il prezinta drept"un italian dintr-o familie de stare inaltd" (ibidem, p. 508).

46Memoires de Montecuculi, p. 407-408; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 493; Hurmuzaki,Documente, vol. IX, doc. 266, p. 193 (scrisoarea ambasadorului venetian Giovanni Sagredo caredoge din 3 iunie 1662).

471I Genio Vagante, I, p. 359-362; Anexa, doc. VI; pentru participarea lui Lodovico Caprara lacampania din Ungaria, Girolamo Brusoni, Le campagne dell'Ungheria degl'anni 1663 e 1664,Venetia, 1665, p. 107.

48Ibidem, p. 362-371; cf. Anexa, doc. VII.49Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 491.

43

www.dacoromanica.ro


Se pare cd tabara lui Kuciuk Mehmed pasa a fost separata de cea aprincipelui Mihail Apafi si cã trupele din Tara Romaneasca fusesera plasate investul orasului. Centrul de greutate al asediatorilor se afla la miazazi de oras inapropierea cimitirului5° acolo unde pasa de Oradea Ii asezase tabara. Inca dinprimele zile Clujul a fost supus unui bombardament continuu executat de un numärmare de piese de artilerie aduse de la Fagaras51 amplasate in trei forturi52. Tirul nu afost intotdeauna eficient. Initial au fost afectate mai ales casele din preajmazidurilor53, fapt care a provocat mania lui Kuciuk Mehmed pap. Asediatii auincercat sa contracareze efectele artileriei fie prin intarirea fortificatiflor, fie prinatacuri asupra tunutilor. Pe toata perioada asediului actiunile militare s-au impletitcu tentative de intimidare, de ocupare a orasului prin tradare si de incurajare adezertarilor din tabara imperialä. Merita amintit episodul in care Kuciuk Mehmedpasa a promis iertarea i o solda substantiala tuturor celor care ar fi trecut de parteasa i ar fi imbratisat religia mahomedana. Oferta a avut ecou, chiar dacd redus("alcuni pochi di questi maledetti Transilvani"), iar ulterior un numar de 27 dintrerenegati au fost ucisi in urma unui raid al imperialilor54.

Pe mäsura ce asediul s-a prelungit, turcii au incercat sa obtina orasul in urmaunor negocieri. Ultimele au fost purtate, fara succes, de episcopul de Vdcz, FerencSzent Gyorgy55. Relatarea misiunii acestuia de care Zani diferä de cea a lui GeorgKraus cu care, pand in acest punct, prezentase foarte multe sitnilitudini. Ofiterulbolognez sustine cä episcopul a fost primit in cetate si nu sugereazd in nici un fel cdacesta ar fi incercat sa tradeze. Dimpotriva, ar fi insistat pe langa ofiterii imperialisä cedeze orasul pentru a impiedica distrugerea Transilvaniei de calm otomani.Georg Kraus afirma in schimb ca negocierile au fost purtate in afara orasului, cd auavut loc fara stirea principelui Apafi si a pasei de Oradea si cã pe toata durata lor s-atras continuu dinspre oras spre asediatori, "ceea ce a facut ca episcopul sa fiebanuit, intrucatva, de necredinta"56. Cat de veridica este relatarea lui Kraus e greude apreciat57; cert este cd in urma esecului negocierilor episcopul a fost arestat sitrimis la Timisoara.

5° in descrierea pe care o face Clujului, Evlia Celebi (Cdllitori smaini, VI, p. 555) afirmd cd poartade sud a orasului mai era numitd §i Poarta cimitirului.

51 Anexa, doc. VII; afirmatia este Intdritd de Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 491.52 in scrisoarea cdtre Lodovico Caprara (Anexa, doc. VI) Zani sustine cd erau patru forturi, dar cd

numai trei erau prevdzute cu tunuri. Aceste fortificatii au fost distruse de imperiali dupa ridicareaasediului.

53 Anexa, doc. VII; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 492.54 Anexa, doc. VII; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 494, Incheie povestirea cu o concluzie

moralizatoare: "Astfel obipuiqte Dumnezeu sa rasplateascd pe acei care fac asemenea lucruri".55 Zani II nume§te "Vescovo di Vaccia" (Anexa, doc. VII); cf. Georg Kraus, Cronica

Transilvaniei, p. 498.56 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 498.57 lbidem, argumentele aduse de notarul din Sighiwara in sprijinul ideii cd episcopul ar fi servit

interesele Habsburgilor, p. 499-501.

www.dacoromanica.ro


Deznodarnfintul asediului a fost favorabil trupelor imperiale; sosirea unorajutoare sub conducerea colonelului58 Schneidau I-a obligat pe Kuciuk Mehmedpap sa ridice asediu159, fapt socotit extrem de important de cdtre comandantulgeneral, Raimondo Montecuccoli, care considera Clujul drept "tine digue fortavantageuse pour arreter les débordenzents impétuex du Turc..."6°.

Uno de' piu fervidi, e migliori CristianiUltima scrisoare din Cluj trimisä in august 1663 fratelui sau, contele Valerio

Zani, oferd detalii in privinta participärii trupelor muntene conduse de GrigoreGhica, domnul Tad i Române§ti (1660-1664)61 la campania otomara inTransilvania. Potrivit nobilului bolognez trupele muntene, in numär de patru mii decalareti, erau ca i tätarii i cazacii slab inarmate, fapt admis chiar dereprezentatul domnului care afirma, in timpul negocierilor pentru un schimb deprizonieri, ca la lor gente era poco armata, e peggio disciplinata"62. Emisarul atinut sa sublinieze atapmentul fata de cre§tindtate" al domnului muntean i aexplicat Ca prezenta acestuia in tabdra otomanilor se datora constrângerii. Valahiierau insä gata sà treacd in momentul bätäliei de partea trupelor imperiale sau sämoard pentru ca victoria sa.' apartind cre§tinilor. Aceastä idee, a atapmentuluidomnului Tarii Românqti fata de crqtindtate, avea la data in care Zani i§i redactascrisorile o vechime de cateva secole. Este suficient sa amintim cuvintele adresatede Alexandru Aldea contelui palatin al Ungariei, Nicolae de Gara: când va sosioastea voasträ, eu ma voi da cu oastea mea indatä la o parte §i-1 voi pdrAsi <pesultan>. De multe ori rn-au in§elat turcii pe mine; acum vreau sa le fac i eu tot ap,ca sa nu ramdie nici samânta de ei"63. In veacul al XVII-lea regasim ideea intr-unnurnär mare de documente referitoare la rdzboiul antiotoman, dintre care putem citapentru campania din 1662-1664 cuvintele generalului Montecuccoli: GiskaGrigore Ghica> ne combattit jamais de bon coeur pour les Turcs (..) Outre cela, iinous a offert par plusieurs messages de rendre quelque bon services aux armes

58 Zani i Cronica Transilvaniei a lui Georg Kraus ii acordd gradul de general; raportulambasadorului venetian la Viena, Giovanni Sagredo i Memoriile lui Raimondo Montecuccoli sustincd Schneidau era doar colonel.

59 Primul raport al lui Giovanni Sagredo (1-lurmuzaki, IX, doc. 266, p. 193) sustinea cd nu eraucunoscute cauzele retragerii turcilor. Al doilea raport redactat la 22 iulie 1662 (Hurmuzaki, IX, doc.268, p. 194-195) confirma spusele lui Zani: apropierea ajutoarelor imperiale i-a silit pe KuciukMehmed pap i pe Mihail Apafi sa ridice asediul.

Memoires de Montecuculi, p. 408.81 11 Genio Vagante, p. 372-379; cf. Anexa, doc. VIII; itinerariul campanici domnului muntean la

N. lorga, Studii documente, IX, p. 136-137. Grigore Ghica a trecut pe langd Cluj la 4 august.82 Ibidem, p. 377; cf. Paul Cernovodeanu, Societatea feudald romdneascd, p. 173. Pentru Evlia

Celebi, oastea Tarii Romdnqti era compusd din 20.000 de soldati bine inarmati, "cu cai iuti (...). Autolbe de sageti. Ei au i multi ostai pedgtri 4i dorobanti cu pu§ti"; cf. N. lorga, Studii ci documente,IX, p. 137.

63 loan Bogdan, Documente si regeste privitoare la relalide Teirii Romeinesti cu Brasovul fiUngaria in secolul XV si XVI, Bucurqti, 1902, doc. XXVIII, p. 32-33.

fi

www.dacoromanica.ro


Chretiennes"64. Zani sustine cä a dat maim i a vorbit direct cu voievodul TariiRomane§ti cu prilejul unor negocieri privind un schimb de prizonieri. Domnulmuntean i-a faeut o bund impresie §i, de§i se spunea ca ar fi fost fidel turcilor,ascultandu-1, putea fi considerat uno de' piu fervidi, e migliori Cristiani"65.Intalnirea nu a durat mult pentru a nu da de banuit tatarilor66, care au asistat lanegocieri (quelle Bestie dè Tartari, sempre presenti"). Scrisoarea se incheia cuinformatii privind retragerea lui Apafi la Sibiu §i cu semne de intrebare in privintatintei o§tilor otomane67 pentru campania ce urma sa se desfavare.

Marturia lui Giovanni Luigi Zani flU modified substantial cunNtintele despreistoria Transilvaniei din anii 1662-1664, dar constituie un izvor direct despre operioada extrem de framfintata din istoria principatului. Confruntate cu alte surse,informatiile ofiterului imperial se dovedesc a fi de o mare acuratete. Descopeririulterioare ale unor astfel de scrisori in arhivele i bibliotecile italiene ar permiteconturarea unei imagini mai clare asupra evenimentelor din 1662-1664 §i aparticiparii tarilor romane la razboiul dintre Habsburgi §i Imperiul otoman.

ANEXA

Estratto dalle lettere del Signor Conte Giovanni Luigi Zani cavalierBolognese capitano, e sargente Maggiore nell'Armata di Sua Maesta Cesarea

Lettere dal medesimo Signor Giovanni Luigi Zani co'i ragvaglij delle guerredi Transilvania contro Turchi e si parla di assedio di Clausemburg, postovo da'medemi, con altri successi della Guerra d'Ungeria68.

I. 22 settembre 1661: Giovanni Luigi Zani a suo fratello Valerio Zani69

Illustrissimo Signor Fratello. Da Boschi, e da. Monti di Transilvania se neviene questa mia a riverirla. Siam'giunti coll'armata a Kolosvar alla Transilvana;

64 Memoires de Montecuculi, p. 431; M. Soreanu, Marii viziri Koprulll, p. 88, pentrucorespondenta secretã si contactele diplomatice ale domnilor romdni cu imperial ii (1663).

Anexa, doc. VIII.66 Virginia Vasiliu, Miscellanea di picole notizie, p. 253, publicd si comenteazd un document din

care rezultd cd la 24-27 iunie 1663 tdtarii se eau in imprejurimile Brasovului, Mihail Apafi avdndordin de a-si conjuga eforturile cu acestia, moldovenii si muntenii: "Kiucuc Ahmet Bassa ch'erapartito della Transilvania, havendo incontrato per strada lbraim Bassa, mandato dall'Ali Bassa alPrincipe Abaffi e ritornato seco a Alba fulia ove sta detto Principe con ordine di tenersi pronto colmaggior numero di gente che potra per unirsi colli Moldavi e Vallacchi et aspettare quello Ii saracommandato". Relatarea lui Zani aratd cd la Cluj ajunseserd doar tatarii si muntenii.

67 Pentru informatii in privinta ostii marelui vizir si a tintei campaniei. Virgina Vasiliu, Miscellaneadi picole notizie, p. 254; se vorbea de o oaste de 140.000 de oameni 12.000 de ieniceri, 16.000"moschettari Asiani, 14.000 Europeni, 15.000 Spaii, 12.000 cavalli Asiani, 24.000 Tartari, 10.000Moldavi, 20.000 Guastatori, 15.000 Achenghi, 5.000 Operarii <...> tutti sotto il supremo commando delGran Visir. Che Ii 24.000 tartari et 10.000 Moldavi havevano ordine per li 20 del corrente passare iiTebisco per uniris con le truppe di Transilvania comandate da due Bassa, quali con il capo di lorosercito, per quelo si va penetrando, dovranno dare il guasto alle campagne di Zatmar e Tokkai".

68 Am pdstrat ortografia si punctuatia asa cum apar in editia din 1691.69 jj Genio Vagante, p. 338-342.

www.dacoromanica.ro


Clausemburg alla Tedesca, e Claudiopoli in latino. Questa e residenza de'Principidi questo Paese oggi giorno. Dimorativi lo Spazio di due giorni, si e presidiata lapiazza con mille cavalli Tedeschi, e mille Fanti, i quali perô anno giurato fedeltà alPrincipe Kimin-Janos sotto la prottezione & auspitij di Sua Maestà Cesareaeravamo tutti infervorati & incoraggiti, meditando ogni Vittoria sopra l'Inimico,dovendovisi dir da dovero, et aspettandosi ogni giorno un assedio rigoroso per leminaccie continue de Turchi. Le pioggie frequenti anno di modo rovinate le strade,che e impossibile ii portarci proviande, e munizioni per sostenerci longo tempo. Iosono al possesso di una Campagnia del Regimento del Sig<nor> Colonel lo de'Merci. Li Turchi, e Tartari anno rovinato, abbruggiato, e distrutto tutto quiall'intorno in forma tale, che poco si trova, e le provisioni sono carissime. Pare cheii disegno de'Turchi di attacarsi, abbia molto del verisimile, non essendo per anchepartiti dal Paese, come ne meno i Tartari, se veranno certamente la faremo dauomini d'onore, qui travagliammo da Cani, e certamente poche son l'ore di riposo;mossi non tanto dall'obligo nostro, quanto dalla necessita. Se con questa occasionenoi non entriamo dentro la Turchia, mai pia a nostri giorni penso che la vedremmo.I Turchi sono in colera contro di noi, e dicono in tutt'i modi di voler questa Piazzamarchiando a questa volta poche leghe di qua distanti. Di questi Cittadini è la pit'parte mezo Turca di affetto. Provisioni da bocca, e da guerra non ce ne sono dagettar via. Ogni giorno si affatica a risarcir i muri, e rappezzar un luogo moltodebole, e di fortificazioni all'antica. Solo ci consoliamo, che ii nemico non acannone. Abbenche dij da pensare che contro ii suo uso mostri di voler fermarsi incampagna quest'invernata. Ali Bassa e verso Armstatt70. Ivi a sollevato alPrincipato un nobile Transilvano detto l'Apaffi71, che dimorava in un suo Castello,doppo il di lui ritorno di Tartari, dove e stato prigioniero de'medesimi Tartari72.Tutto e stato operato con scopo di abbattere l'altro Principe Kimin-Janos,subordinato all'Imperio, e che riconoscea per Sovrano sua Maestà Cesarea73.Questo nuovo Principe e presso Vicemburg, overo Alba Giulia, per divertire, escreditare il partito del'emolo. Ivi a intimato una dieta della nobiltà del Regno.

7° Hermannstadt, azi Sibiu.21 Mihail Apaffi a fost proclamat principe de catre Dieta Transilvaniei la 16 septembrie.

Proclamarea s-a facut intr-adevar In prezenta serdarului Ali pasa; T. Gemil, op. cit., p. 186. Pentrudomnia lui Mihail Apafi I (1632-1690), principe al Transilvaniei in perioada 1661-1690, loan Lupas,Sfdryitul suzeranitd(ii otomane inceputul regimului Habsburgic in Transilvania, in Studii,Conferinfe fi comunicdri istorice, vol. IV, Sibiu, 1983, p. 117-144; date sumare despre acest principesi la Gebei Sandor, Tanultamyok az erdélyi-lengyel Kapcsolatok tärténetéböl (16-17 szdzad), Eger,2001, p. 269; multumesc colegei Maria Pálcucs pentru aceasta indicatie bibliografica.

22 Ca si rivalul säu Joan Kemeny, Mihail Apafi a fost prizonier la tatari. Apafi a stat captiv timpde 4 ani, Kemény doar 2 ani (Gebei Sandor, Tanulmányok, p. 269..si 277). In perioada captivitatiiKemeny si-a redactat memoriile, Kemeny Janos Erdelyi fejedelem Onéletirasa (Memoriile lui JanosKemeny principele Transilvaniei), in Magyar Törtinelmi Emlékek, Petsa, 1856; fragmentelereferitoare la istoria romanilor in Cdiatori straini despre Odle romdne, ed. Maria Holban, MariaMatilda Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, vol. V, Bucuresti, 1973, p. 128-144.

73 Leopold I (1658-1705).

ci

www.dacoromanica.ro


Vi concorressimo ancor noi coll'Armi, avendo una partita della nostraCavalleria di trenta uonimi attaccati trecento quaranta soldati del detto Apaffi,uccidendone trenta di loro, e prendendone alcuni prigionieri; mentre gl' altri sidiedero ad una precipitosa fuga. I Turchi perô anno preso un principal Cittadino diqui, cosa molto dannosa, per esser informatissimo del nostro stato. Altro per oranon saprei; onde la riverisco, raccomandandomi a tutti.

II. Dicembre 1661: Giovanni Luigi Zani a Valerio Zani74

Illustrissimo Signor Fratello. L'Incertezza di queste strade mi ritarda laconsolazione che dalle loro gratissime riceverei; passa gia il mese che io restoprivo del loro. Son in un paese, e citta, dove li Luterani, Calvinisti, Arriani, eTurchi, concorrono a rinnovare l'antica Babe lle. Io credo che per dime tutto il malebasti in una sola parola dir che si chiama Transilvania, parte d'Ungheria: ognigiorno si stanno attendendo qualche novita minacciando continuamente i Turchi; equesta gente e piU per l'Inimico, che per noi, portando tal odio al Tedescho, chebisogna molto ben guardarsene. Una partita del nostro Principe Kimin-Janos nd abattuto una de'Turchi fatti sei prigioni & uccisene piU di trenta. Ma queste sonbagattelle; a Primavera ci revedremo. 11 Kimin Ianos con alcuni RegimentiAllemani e entrato nella Transilvania, e da qualche intezione di scacciar l'Apaffi.Io sono inviato dal Comandante al medesimo Principe per trattare punti moltoimportanti al mantenimento, e diffesa di questa Piazza, e procurarne larisoluzzione: il viaggio sara un poco rigido per li fredi, ma questo poco importa.Iddio mi conceda grazia di sortire il mio intento con riputazione, e vantaggio perS<ua> M<aesta> C<esarea> trattandosi contro gli'Inimici della nostra fede, e pergloria, esaltazione del nome Christiano, con questo caramente la riverisco.

HI. Gennaio 1662, Giovanni Luigi Zani a Valerio Zani75

Illustrissimo Signor Fratello. Fui accolto dal Principe Kimin Janos con tratti dimolte cortesia, e gentilezza. Mi participo i suoi sentimenti, e mostrommi granconfidenza, col promettermi un valido soccorso alla Piazza, caso che fosse attacata.Mi regalô di un bellissimo cavallo, e mi licenziai, ritornando co'dispacci al mioComandante. Vi lasciai a presso un mio soldato persona di spirito per sollecitarnegl'effetti. Ma la fortuna n'e stata totalmente aversa. Poiché il Principe sabato passatoli 21 del corrente ebbe aviso che i Turchi passata la Porta di Ferro venivano alsoccorso di Segesburg76 citta gia bloccata, per() consigliossi di abbandonarla & irsenead attaccarli, quando gli pervenne l'aviso che l'esercito era vicino penso riposar ilgiorno, determinandosi di ritirarsi; ma i Turchi non concedettero il tempo, ondepresentatisi alla volta di mezo giorno in fretta; saliti a cavallo, e disposti in

74 11 Genio Vagante, p. 343-344.75 Ibidem, p. 345-350.76 Sighi§oara.

www.dacoromanica.ro


squadroni in luogo angusto, circondato da tutte le parti da Monti gli convennesostenere l'attaco. Occupavano ii mezo gl'Usari, Milizia Ungara del Principe, asinistra eran Croati e Dragoni, e dietro la Cavalleria squadronata, a destra trecentoFanti Transilvani sudditi del Principe. I Turchi aveano due squadroni di tre millauomini di fronte, e di dietro un tiro de cannone con altri tre squadroni similmentedel medesimo numero. Fu attacato risolutamente da Turchi; ma gl'Usari benchélontani si diedero in preda ad una vergognosa fuga, rompendo la maggior partedegli squadroni.

Incoraggiti, i Turchi si avanzarono; ma da Croati e Dragoni bravamentesalutati, e respinti gia piegavano; quand'ecco tutti i Transilvani cominciarono afugire precipitosamente, lasciando il Campo della Battaglia con due cannoni e trestendardi in preda dell'Inimico. I morti per quanto intendo adesso non sono molti,non giungendo al numero di cinquanta, e da trenta prigioni. Incalzo ii Turcho permezo quarto di lega sino ad un bosco, e ritornato tosto addietro, diede fuoco alVillaggio, ritirandosi a Sesburg, dove intendo da prigioni nostri fuggiti, che sempresij restato con gran timore, et apprensione, che noi ci congiungessimo insieme el'espugnassimo. Mi crepa ii cuore in vedere che Iddio abbia serrato gl'occhi alleguardie, che prima viddero l'Inimico, che ne sapessero l'arrivo, siche soprapresinon puotero disponer la gente & ordinarla, come doveasi alla Battaglia, sovra tuttola precipitosa fuga degli'Ussari fu causa della total rovina.

Non si sa per anche nuova alcuna del Principe Kimin Janos, il che mi da acredere che sij senza dubbio morto nella Battaglia. Mi rifferisce ii mio Soldatoch'ei lo vidde venire a destra colla sabla in mano tutto solo, mentre fugivano i suoisoldati. Lo stimo piii tosto morto, che vivo, cosa che alterara i nostri interessi. Suofiglio e fugito in Ungheria. Alcuni principali del Regno ritiratisi lontano di quascileghe, ci essortano a mantener la Citta per il publico bene della Transilvania. Ma questison giovani Signori abbenche de'principali, che pii tosto vogliono morire, chericonoscere l'altro Principe, noi pure saremrno lo stesso abbenche ii maggior numero,che serviva ii Kimin Ianos siasi disperso, e rifugito al nuovo Principe Apaffi. Per oranon temiano d'assedio per mancar l'inimico di fanteria, ma certamente a Primaverasaremo i primi attacati. Questi Borghesi ci danno occasione di temer piU loro che dellostesso Turcho non potendoci fidare, o volontieri ci cacciarebbero dalla Citta, anziadesso mi avisa it Comandante, che i Villani anno determinato di entrar vi un giorno dimercato coll'armi per trucidar il Presidio, chiamando i Turchi. E buono che losapiamo ancor noi, e ci averemmo l'occhio. Preghino Dio per noi, che ii bisognonon fu mai pit' urgente, perô col riveirila mi sottoscrivo.

IV. Febbraio 1662: Giovanni Luigi Zani al Sig<nor> Conte Carlo AntonioZani, suo padren

Illustrissimo Signor Padre... Azardo sempre le mie, avendo speranza checapitandogliene una potra rimaner sodisfatto, e poi per qualche tempo ne rimarraprivo; ogni giorno pia si teme l'assedio e con poca speranza di soccorso per la

77 11 Genio Vagante, p. 350-356.

www.dacoromanica.ro


morte del Principe Kimin-Janos succeduta poscia, come avisai al conte Valerio mioFratello. Avrà almeno questa consolazione per me, e per i miei che non qui dentrose ci accada qualche disgrazia, cercaremo prima di operare onoratamente e dagalant'uomini. Se noi non abbiam socorso avanti, che termini il presente mese; Inostri affari sarano in mal essere essendo certi di dover esser i primi attaccati dalTurcho. Questi Cittadini ci danno piU da pensare che l'inimico, mentre tutto ilPaese bramerebbe di goder in pace il suo, poco curando loro di vivere sotto ildominio Turchesco e del nuovo Principe, confirmato dalla Porta a quel posto.Tanto i nobili, come i plebei poco oservano la fede, le promesse, e mai dicono laverita. Mi ajuta qualche poco la pratica della lingua latina, dela quale son priviquest'altri Signori Officiali & il Comandante; ora perô ci anno inviato centoDragoni dall'armata con molte promesse, di non abbandonarci. I Turchi godonobuoni Quartieri intorno Segisvar, lasciando la cura a'paesani d'infestare le strade, emolestar il paese. Fanno correr voce di voler venire con dugento milla Uomini, etagliarci tutti a pezzi. Ma queste sono Frasi solite, e fanfaronerie praticate da questaNazione, alle quali si corisponde con altretante e simili minacie, sprezzandoli ederidendoli. Il nuovo Principe Apaffi intanto a mandato una lettera molto cortese, eben fatta al nostro Presidio; in cui ci prega, e scongiura a lasciar la Cita; poich6 iTurchi non usciranno dal Paese, finche noi non saremo fuori, e che seperseveraremo nel pensiere, che a l'Imperatore di ajutare la Christiania ciôridonderebbe in danno della medesima mentre i Turchi tutte le Cita, che piglianose le appropriano, edificandovi delle Moschee. Che ci avisa esser eglino pronto perespugnarci con altre cose; lo gli Co dato risposta a nome del Signor Comandante inlingua latina conchiudendo che senza ordine espresso di S<acra> M<aesta>C<esarea> non abbandonaremmo mai questa Piazza; confidando nell'ajuto di Dionon ostante, che dificilmente siam per uscire da questa Cita o di la vita o c6 lalibera. Fogoras la miglior fortezza di questa Provincia, in cui erano da cento vintiAllemani di presidio, si 6 resa al nuovo Principe, e ne estata cagione la perfidia di400 soldati Ungari, che vi eran dentro al servizio del defonto Kimin-Janos i qualvoleano trucidare i nostri che tentavano mantener il luogo. Onde 6 convenutoaccordarsi coll'Apaffi, il quale promise di farli convogliare con Armi e Bagaglioinsino a Zatmar. Ma mancando loro di fede gli abbandonarono la seconda notte, ese non era un Cavalliero chiamato Gregorio Bethlem Fedele al partito di S<acra>M<aesta> C<esarea> che comandava loro, sarebbero incorsi nelle reti, teseli dalBassa de Turchi, che in un Bosco volea tagliarli a pezzi; tutti perô sono salvi, edimani giungeranno A Zatmar. Perduta questa Piazza ch'era nel Cuore del Paesenon dubitiamo piU di non dover esser i primi attacati. Giungono ogni di lettere anoi, e alla Cita del Principe Apaffi. Comanda alla medesima che ci tagliano apezzi, o ci discaccino di qua sotto pena di brugiarli tutt'i villaggi d'intorno: a noi,che dobbiamo andarsene e che la Cita e sua, ne egli sa chi voglia occupargliela, olevarla a suo dominio. I Turchi benché ritirati nel confini della Transilvania, nonvogliono per6 sortire fin che noi qui faremo e publiccamente metton voce voler contre potentissimi eserciti invadero la Croazia, e verso Zatmar, de quali il primo Visir

www.dacoromanica.ro


il Gran Turco medesimo in persona & Ali Bassa seranno Genera li per occuparetutt'i Paesi ereditarij dell'Imperatore, principiando una guerra da cui speranol'esterminio del Christianesimo. Vero e che queste formole de minaccie sono lorconsuete. Ma mi fa temere il poco affetto alla parte dell'Imperio correndo tutti iprincipali all'Apaffi considerando piA il lor privato interesse che il ben publico, egià stanchi della Guerra, purché abbino pace, poco si curano del rimanente. Perverita il Paese e rovinato di modo ch'e una compassione; avendo i Tartari condottotanti uomini in cattività, che e ormai quasi deserto. II principe Apaffi a intimato alli10 di Marzo la Dieta di tutto il Regno in un luogo detto Ghiorghen. E questo equanto poso avisarli per sodisfare alla sua curiosità. Del rimanente la prego ariverirme tutt'i Parenti, e umilmente riverendda mi sottoscrivo umilissimo etobligatissimo figlio.

V. Marzo 1662: Giovanni Luigi Zani al Sig<nor> Conte Carlo Antonio Zani78

Illustrissimo Signor Padre benché io non abbia gran cose da scrivere, persodisfare per6 al mio debito non trascuro alcuna occasione per inviarle le mie.Intendiamo come l'altro ieri i Villani del Paese attrapparono alcuni, che sevenivano a questa volta con un gran plicco di lettere dirette in questa Cita, ondevado fantasticando potere averne perduto qualcuna delle loro. In quanto a me mitrovo in buona sanith. Costoro ci vorebbero volontieri scaciar fuori di qua. Ma nonriuscirà loro di presto. Oggi comincia la Dieta intimata dall'Apaffi A Ghiorghen masi presente che l'Imperatore non voglia in alcun modo soffrirlo per Principe; Qui sidice che A Zatmar si fail un altra Dieta di què pochi che si mantengono ben affettial partito di S<acra> M<aesta> C<esarea>. E che ivi il giovane Ragozzi sara elettoper Principe noi piA tosto ci lascieremo tagliar a pezzi prima di rendersi; ma senzaun potente soccorso non la duraremo molto tempo, essendo tanto lontani & in mezoad un Paese pieno di ribelli. Li Turchi, che ci vorebbero fuori o per amor, o perforza, minacciano fra otto 6 dieci giorni di attaccarci. Nella Città la maggior partesono affezionati al partito loro. Oggi per essersi scoperto che anno scritto al nuovoPrincipe varie volte, che si accosti, essendo essi per agiustar a lor modo laguarnigione, ci e convenuto disarmarli a viva forza; onde siamo ancora tuttiall'arme. Seicento Giannizzeri sono entrati per la Porta di ferro, ed Ali Bassaminaccia di mettera A ferro e fuoco la Transilvania, se quanto prima non usciremodi questa Piazza, siamo in luogo debole, lontani anzi privi di speranza di soccorso,onde non vedo come la fugiremo. Operaremo perei da galant'uomini, e tutti dispostidi morire piA tosto che renderci; mi raccomando alle loro Orazioni, e con riverirlacol Signor fratello, mi raffermo humillissimo.

78 Ibident, p. 356-359.

www.dacoromanica.ro


VI. 5 Luglio 1662: lettera del medesimo Giovanni Luigi Zaniall'Illustrissimo Signor Conte Lodovico Caprara gentiluomo della Camera diS<acra> M<aesta> C<esarea> Colonnello di Cavalleria79 .

Finalmente dopo dieci settimane di assedio mi si apre la strada di raffirmarea V.S. Illustrissima la mia antica servith. Le particolarith del medesimo sapendoche saranno pervenute costa, come curiose tralasciano specificarle. Oggi il quintodel corrente di gran mattina si son partiti due Campi, dov'erano separati i Tartari, ei Turchi con l'Apaffi, avendo lasciato nel Campo loro pia di cinquecento sacchi difarina, gran lardi, buttiro, galline & altre cose comestibili in quantità; le qualli cianno alquanto refocillato. Anno preso il cammino a drittura di Samosvivar. Nepotiamo imaginarci altra cagione di si improvisa partenza anzi fuga, che l'aviso delvicino soccorso, sempre sperato da noi; benchd non sapessimo il quando. Delrimanente l'occasioni militari nell'asedio sono state frequenti, e certamente ilComandante Rettani colla sua destrezza, valore ed arte a dato saggio diesperimentato soldato, e di prudente politico. Se V.S. Illustrissima vedesse tutte lelettere, e trattati praticate dall'inimico per ottenere la Cita or con minacie, or conastuzie, ora con tradimenti, certo si stupirebbe. Infino il Vescovo medesimo(benché io credo sforzatamente) volea si rendesse la Citta. Il tutto perô si 6superato. Oggi si son demolitti i quattro Forti, in trè d6 quali aveano le batterie.Vorrei pia distintamente raguagliarla, se non fosse cosa longa, e costa nota. Benchéperô siamo liberi dall'asedio non cominciamo per anche a goder il comercio dellelettere. Ali Bassa manda l'assenso della Tregua, ed il Principe qui a inviate lecapitolazione per stipularla, e sono indrizzate al general Scneidau lontano di quaotto buone leghe. Li Turchi la maggior parte sortiranno dal paese, restandone millecon Kuchiuk Bassa, i quali averanno quartiere nelle Città Sassoniche. Noi altri cidobbiamo contentare. Si mormora che queste Compagnie sarano ripartite inZatmar, del che miglioraressimo di poco, di tre delle medesime io solo sono ilCapitano; essendo morti gl'altri due nelA'Assedio; la suplico ad indrizar questa miala Si<gnor> Conte mio Padre non potendoli scrivere al longo; con che umilmentela riverisco.

Zani8°VII. Luglio 1662: Lettera di Giovanni Luigi Zani a suo padre Carlo Antonio

Illustrissimo Signor Padre. Il gusto, che V.S. Illustrissima sara per ricevereda questa mia, yeah contracambiato quando Iddio mi concederà la grazia di poterricevere delle loro. Non 6 mancato della volontà, ma il longo assedio dell'Inimicome ne lev6 il potere: Oggi pen:5 e disciolto, avendo durato dieci settimane. Inquesto tempo si sono incontrate molte belle occasioni militari. Lodato Iddio mi

79 lbidem, p. 359-362.8° lbidem, p. 362-371.

www.dacoromanica.ro


ritrovo in ottima sanità, e migliori forze, che prima; se dovessi scriver tutto nonbasterebbe una risma di carta. Si 6 contrastato contro una Provincia intiera, assistitada Turchi, contro tradimenti e rikellioni, ed altri incontri, che se ne dee ringraziareIddio che le cose sijno passate con prospero evento, e riputazion nostra. La nottepassata comincio l'Inimico a slogiar, e a marchiare, onde alla punta del giornoririrossi per ultimo la Vamguardia. Nel Campo Inimico abbiam ritrovato granquantita di farina, came salata & altri comestibili in quantita. Ora si spianano iForte, dove l'inimico avea le batterie; so che dovrei esser piu longo col rifferiretutte le lettere, risposte, astuzie, mine e contramine usate nello spazio di questotempo; ma ci vorebbe maggior agio di quel che a presente mi trovo. Se Iddio vorra,che una volta con onore, e riputazione io mi porti costa narrarô cose curiose, e fuoridell' ordinario. In questo assedio voleano pigliarci non solo a forza d'armi ma côgl' inganni, e lettere; alle quali mi 6 convenuto risentitamente rispondere,contribuendoli quella poca latinita avanzatami dalle Scuole. Per scriverne perôcompendiosamente qualche cosa ad effetto possino pascere la curiosita loro nerestino affatto digiuni di quanto 6 passato, dirô che Kuchiukmemet Bassa diVaradino pose l'Assedio a questa Piazza unitamente col Principe Apaffi.Condussero essi da Fogaraz molti pezzi d'Artigleria. Da lle parte Occidentaleaccamparono i Valacchi. A mezo giorno ove sono alcuni Orti e siti, che servono aduso di Cimiterij, si accampo il Bassa medesimo. Noi vederamo dalle Toni i Turchi,che scavavano i monumenti per ritrar i denari, che con una pazza supertizioneusano questi Transilvani di sepelire cô cadaveri: cosa esecrata con gridi & urli daquesta plebe.

In questo luogo alzarono un Bastione in cui collocarono le Artiglerie,principiando a battere le case della Citta. Incontro al baloardo detto d6 sartori, che 6il meglio fortificato, posero il quarto giorno altri pezzi di cannone, proseguendo abattere le mura. E Kuchiuk un uomo temerario, e diffidente, che sprezzava ilconsiglio di tutti. Alcuni prigioni ci riferrirono, ch'ei ricus6 i Bombardieri delprincipe Apaffi, ponendovi de Turchi poco esperimentati in simil mestiere in lorvece, e diede la custodia dell'Artiglierie ai Gianizzeri, i quali sparavanoincessamente; si che caricando di soverchio i cannoni, gli facevano creppare,sopravolando le palle alle Case della Citta. Ci parea che col rimbombo, e lo strepitodelle canonnate volesse prenderci. F1-à tanto il comandante Rettani dentro allemuraglie tiro bellisime ritirate e fortificandole con ogni diligenza. Un giorno ilBassa Kuchiuk posta una Bandiera promise agl'Assediati, che chi lasciando ilChristianesmo, volea farsi Turco, egli oltre a cinque ongari il mese gli avrebbeproveduti abondantamente di foraggio; alcuni poclii di questi maledetti Transilvanise ne fugirono una notte, e lasciaronsi circoncidere; colocandoli tra il Bastione e laFossa dietro all'Artiglieria; i nostri soldati ritrovarono vintisette di costoro con unCapitano rinegato, e gli tagliarono a pezzi, rapendo di piu la loro bandiera &occupando il Fortino. In altra sortita ci battessimo cô Turchi, ed il Bassa, ch'era atavola sali tosto a cavallo venendo alle strette. Ma sostenuta la Cavalleria nostra daMoschetieri, ebbe agio di ritirarsi, con tutto che ne rimanessero alcuni uccisi. Il

www.dacoromanica.ro


seguente giorno il Comandante richiese al principe di poter ricuperar i cadaveri perdar loro sepoltura; essendovi in specie un Capitano, cavalliere di Nascita, morto inquel conflitto. Ne fu impedito dalla barbaric del Bassa l'Ufficio pietoso; E feceportarsi avanti la tenda i Corpi de Defonti, mandando per risposta al presidio, chese avean corragio, ivi venissero a ricuperarli. Vi rimasero per molti giorni, si cheimputrendosi, e provocando la navsea il lor fetore; dal Principe con gran difficoltàs'impetr6 che fossero sepolti. Proseguendo per molte settimane l'assedio &incommodati i Turchi a frequenti sortite, consumavano inutilmente la polvere,essendo di piti crepati varij cannoni alzarono un nuovo Forte dalla parteSettentrionale, e postivi sopra alcuni pezzi piccoli batteano con incessanti colpi unMolino prossimo ad una porta della Città.

In questo mentre Ali Bassa Capitan Generale de Turchi per tutta l'Ungheriaminacciava con frequente lettere Kuchiuk perche non prendea 6 con assalto, 6 conpatti la Piazza. Quindi presero espediente di spedire il Vescovo di vaccia a parlar alCommandante. Entro egli con salvo condotto nella Cita, scongiurando ilCommandante, e noi altri ad arrenderci. Per non veder l'iminente rovina del Regnomentre cadendo in mano de Turchi la Piazza, ma piti la restituirebbero a Christiani.Fu rispedito con replica d'esser noi risoluti, e fermi di sostener fin all' ultimo questoassedio. Cosi portando l'obbligo nostro verso S<acra> M<aesta> C<esarea> che ciavea confidata la Piazza, e custodendola a di lui nome. Spiacquero al bassa lerisposte del Vescovo; onde fu da Turchi posto in aresto & inviato custodito dabuone guardie in Temisvar. S'intese poscia che afflitto dalla prigionia, e dal doloredel mal evento se ne morrisse. Avisato il General Scneidau, che il presidiovalorosamente sosteneasi dopo tanto tempo portossi coll'armata al lor soccorso.

Una mattina su le dieci ore facessimo una nuova sortita; per la qualedisperatosi Kuchiuk di piU prender la Piazza; ne sapendo per penuria di Carriagicome portar tanto bagaglio, se risolse di abbandonarne l'assedio. Pressentendo ilvicino soccorso, di notte sloggiorono col Principe Apaffi lasciando il Campo pienodi viveri e di foraggi. Ce n'impadronissimo e ci fu gran sollievo. Giunto il GeneralCesareo recluto il Presidio, per la rnancanza d6 morti, e munita di viveri emunizioni la Città fece ritorno ne' confini dell'Ungheria; a vendoci coneti comijringraziato per la diffesa fatta contro un esercito numeroso, e in una Piazza pocomunita, e di fortificazioni all'antica. Questo e quello, che mi e parso dicuccitamente ragvagliarli, salutando il mio caro Fratello, e Sig<nor> Ercole; lariverisco umilmente e mi confermo.

VIII. Agosto 1663: Giovanni Luigi Zani a Valerio Zani8'

Illustrissimo Signor Fratello. In questo Paese continuano gl'avisi di Guerradi modo che non potremmo fugirla. Il Principe Apafi non pare mal uomo, ne dimala intezione, e vorebbe la pace; ma alcuni Nobili ripieni d'invidia sopportar non

81 Ibidem, p. 372-379.

www.dacoromanica.ro


lo possono e fanno il possibile c6 li Turchi, perche sia desposto dal Principato,promettendo loro le migliori fortezze del regno. Non posso abbastanza esagerare lasceleratezza d'alcuni di costoro.

L'Apaffi corriponde occultamente con noi, e poco dire con verita che alcunoforse non 6 cosi minutamente informato degl'affari di questo Paese come son io. IlGran Visiru sara gia ad Alba Greca con 40 milla Turchi. Dove voglia andare abattere non si sà; molti dicono qui a Clausemburg, Ma fin che i grani non sono icampagna 6 difficile il sostenere il grosso esercito, che per6 non ne temiamo. IIprincipe Apaffi si aiuta, e vorrebbe i Turchi fuori di Transilvania. 11 Sig<nor>Co<mandante> Enea di Viena quest' ordine mi scrive, che il General Montecuccolistima necessario per il servizio del Padrone, che io resti in questo posto. Iddiofaccia che sia con proffito almeno di riputazione, e buona fama come cercocontinuamente, che cio succeda. Io non manco di ragvagliare il medesimo SignorConte e General Montecuccoli di tutti gl'avisi piü secreti, i quali per mezzo diconfidenti corispondeze 6 in questo Regno. Le novita ultime qui sono che li 3 delpassato comparvero i Tartari, e Valacchi avanti questa Città; si accamparono dadue miglia d'Italiana lontano. Seguirano alcune scaramuccie, nelle quali ferironocon freccie due (16 nostri, e per quanto abbiamo inteso, sette ne furono uccisi, equindici feriti de loro. Verso la sera inviarono un trombetta; al quale per esserescuro non si rispose. Il giorno seguente di buon mattino lo rimandarono con unalettera di un nostro Prigione che pregava d'esser cambiato, come desideravano iTartari con due Turchi, che qui abbiamo, e dugento tallari. Se gli rispose cheavressimo cambiato del pari due Turchi & un Valacho nostro prigionere, con tre diloro fatti prigioni il giorno avanti. Marchiava il campo nemico forte per quantodicono di dodici milla Tartari, e quatro milla Valacchi & alcune Compagnie diCosacchi, e Crimi. Per verita tutte queste gente non vale per quattro, o cinque millade nostri, non vi essendo per uno che abbi pistolle essendo armati di dardi, freccie esabla avendo la Fanteria pochi Archibugi longhi. Conducono seco gran quantith dicavalli; si che a vederli paiono cento milla; molti per6 non anno ne meno le Sable.In questo mentre il Comandante con alcuni Officiali frà le quali anch'io lontani unmiglio dalla Città ci fermassimo ad osservarli, e vederli marchiare. Vedessimostaccarsi una truppa da loro ed avanzarsi verso noi con un Trombetta il qual espiccacosi con un compagno fececenno da lontano di parlarci. All'accento loriconobbi per Italiano, come effetivamente era napolitano. Si dice che il Principe deValacchi fosse Turcho, ma al parlar con noi parea uno de' piu fervidi, e miglioriCristiani. Li dissero dunque, che il vaivoda era in quella truppa e che desiderava faril cambio, per trattar il quale avrebbe mandato un ostaggio, e che noi mandassimoun altro con piena podestà; se li riponse che si. Ritorn6 dunque in dietro con larisposta, e di nuovo avanzossi un altro, e con Trombetta avanti ci avanzassimoancor noi. Esplic6 che per non poter fidarsi della parola de'Tartari, non desideravail Vaivoda alcuno de nostri; ma che averia mandato il suo Gran Cancelliere per

Koprulu Fazil Ahmed pa.p, mare vizir in perioada noiembrie 1661 noiembrie 1676.

www.dacoromanica.ro


conferirci alcune cose. Lo ricevessimo cortesemente: Li ci disse precisamentequanti erano come il lor Vaivoda83 era costretto per forza a combattere contro dinoi, e come la lor gente era poco armata, e peggio disciplinata. Che ne avisassimo inostri Genera li, che venissero con cinque, o sei millia soldati, e gl'attaccasserorisolutamente; che n'avressimo conseguita la Vittoria. Che loro stessi tuttibramavano piu tosto la morte, purche la Christianita rimanesse con vantaggio84.

Ci diedero molti lumi & ii buon Napolitano disse mille cose, che pareano dabuon Cristiano; informandoci delle mosse e stato si della Transilvania, come dellaValacchia. In una truppa di quindici ci avicinassimo a loro benche piu forti di noiessi non si fidavano troppo. Sempre pen!) proseguimmo ad avicinarsi loro; finche iocon un altro penetrammio fra essi. Diedi la mano al vaivoda, parlando con lui,circondato da principalli di quelle Bestie d6 Tartan, sempre presenti. Seguirono iCambij & ii Vaivoda ci assicuro ogni prosperita a Cristiani. Che egli in questomentre marchiava alla volta del Gran Visir che l'avrebbe incontrato a Buda. Cosidato di sproni a loro cavalli, ci dividessimo andando essi alle lor truppe, chemarchiavano galiardamente. Staremmo a vedere, dove andranno a parare questegran forze dell' Otomana potenza. II nostro Apaffi e fuggito ad Armstatt perchediffidandosene volean pigliarlo, e condurlo nella lor Armata a cagione dellecorispondeze che tien con noi. Questo e quanto per ora abbiano di nuovo; con cheriverendo tutt'i Parenti e la Signora Contesa mia Cognata mi confermo de V.S.Ilustrissima.

UN VOYAGEUR ETRANGER EN TRASYLVANIE AU XVIIESIÈCLE: GIOVANNI LUIGI ZANI

Résumé

Parmi les sources concernant la guerre des Habsbourgs contre l'Empireottoman (1662-1664) se trouvent huit lettres écrites A Cluj par le comte GiovanniLuigi Zani. Descendant d'une famille bolognaise, Giovanni Luigi Zani a suivi unecarrière militaire; au service des Habsbourgs il a pris part a plusieurs campagnes enJutland, en Transylvanie et en Hongrie. II a raconté ses experiences guerrières dansplusieurs lettres envoyées (sauf une exception) A son frère, Valerio Zani et A sonpère Carlo Antonio Zani. Ses lettres ont été publiées pour la premiere fois A Parme(1691) dans une recueuil de relations de voyages sur les pays lointains et exotiques.

83 Grigore Ghica, domn al Tdrii Romanesti 1660-1664; pentru prezenta trupelor muntene laactiunile militare din Transilvania, Nicolae Iorga, Istoria romdnilor din Ardeal si Ungaria, ed.Georgeta Penelea, Bucuresti, 1989, p. 185 si cf. Mircea Soreanu, Marii viziri p. 86-87.

8 Pentru aprecierea atitudinii lui Grigore Ghica, N. Iorga, Istoria poporulni rotainesc, ed.Georgeta Penelea, Bucuresti, 1985, p. 467.

Kopriilü.

www.dacoromanica.ro


Ses témoignages donnent une image sur la situation politique et militaire dela Transylvanie dans les années 1662-1663 et offrent aussi des informationsprécieuses sur l'état d'esprit de la population envers les armées impériales, sur lasituation generale du pays, sur la circulation des nouvelles ou sur l'armement et lamaniere de combat des adversaires. On trouve dans ses lettres une relation détailéede la bataille de Selequ Mare (22 janvier /1 février 1662) oti le prince deTransylvanie Jean Kemeny a trouvé sa mort une histoire du siege de Cluj (avriljuin 1662) mis par les Turcs et leurs allies et aussi des renseignements sur laparticipation de la Valachie A côté des Turcs a la guerre de 1662-1664.

www.dacoromanica.ro

CALATORIA LUI EVLIYA cELEBI PE MAREA NEAGRADE LA ISTANBUL LA TRAPEZUNT IN ANUL 1640

ADRIAN TERTECEL

Celebrul aldtor otoman Evliya Celebi (1611-1682) a fost o rudd apropiata amarelui vizir otoman Melek Ahmed Pa§a (care a ocupat aceastd functie in perioada5 august 1650 21 august 1651). Profitând de acest fapt §i de bunele relatiistabilite cu alti inalti demnitari otomani, Evliya çelebi a cutreierat, incepdnd din1640, aproape intreg teritoriul de atunci al Imperiului otoman, precum i unele statevecine cu acesta. Astfel, renumitul cdldtor a strdbdtut in lung §i in lat PeninsulaBalcanied, Ungaria de astdzi, sudul Ucrainei de astdzi, regiunile caucaziene §i nord-caucaziene, Anatolia, Armenia, Mesopotamia, Siria, Palestina, Egiptul, Sudanul,Etiopia i Peninsula Arabicd. La acestea se adauga cele trei state romdne§timedievale (Tara Romdneascd, Moldova i Transilvania), precum §i teritoriile deastdzi ale Slovaciei i Austriei. Evliya celebi a vizitat aproape toate tdrmurile MdriiNegre §i a navigat de mai multe ori pe aceastd mare, la bordul unor cordbiiotomane comerciale sau militare. In 1671, vestitul aldtor a pornit de la Istanbul(pe uscat) spre Siria i Egipt. Cu aceastd ocazie, a efectuat (ca un bun musulman)pelerinajul (hac) la Mecca. Evliya celebi nu a mai revdzut niciodatd Istanbululnatal. El a murit, foarte probabil, in Egipt. Majoritatea specialitilor in istoriaImperiului otoman considerd cä Evliya celebi a decedat in anul 1682. Existd insd §ispecialiti care sunt de pdrere cã renurnitul cdldtor a incetat din viatd in anul 1684'.

Nivelul cultural ridicat, relatiile strdrise cu o serie de inalti demnitariotomani, precum §i foarte numeroasele §i bogatele inforrnatii culese pe parcursuledldtoriilor, i-au permis lui Evliya celebi sä elaboreze celebra §i valoroasa lucrareintitulatd Seyahatainze (Carte de cdldtorie). Singura editie integrald a acestei luerdriin limba originald (turco-osmand), cu litere arabe, a fost publicatd la Istanbul in anii1896-1938 (10 volume). In total, aceastd editie are aproape 7000 de pagini2. Auurmat diverse editii (partiale sau integrale) publicate in Turcia (transpuneri in limbaturcd modernd, cu litere latine)3.

Existd §i traduceri (doar partiale) ale acestei lucrdri din limba turco-osmandin diverse limbi europene. Astfel, in Rusia, Bulgaria, Grecia, Albania, Iugoslavia,Ungaria i Romdnia au fost publicate (in traducere) fragmentele din Seyahatnâme

In legatura cu viata si opera lui Evliya celebi, M. Cavit Baysun, Evliya celebi, in IslamAnsiklopedisi, vol. IV, Istanbul, 1947, p. 400-412; Caileitori straini despre Tarile Romane, vol. VI,Bucuresti, 1976, p. 311-325 (studiu introductiv elaborat de Mustafa Ali Mehmet); Atsiz, Evliyacelebi Seyahcanarnesi'nden segneler, vol. I, Istanbul, 1990, p.

2 Evliya gelebi, Seyahatname, vol. I-X, Istanbul, 1896-1938.3 Evliya celebi Seyahatnamesi, vol. I-X111, ed. Zuhuri Danisman, Istanbul, 1970-1974; Evliya

Seyahatname, vol. I-III, ed. Ismet Parmaksizoglu, Ankara, 1983-1984; Atsiz, op. cit., vol. I-III, Istanbul, 1990.


gelebi,

-

www.dacoromanica.ro

182 Adrian Tertecel 2

referitoare la regiunile geografice aflate in prezent in componenta acestor state4. Deasemenea, primele cloud volume ale lucrarii au fost publicate, in traducere dinlimba turco-osmana in limba engleza, de catre celebrul orientalist austriac Josephvon Hammer (Londra, 1834-1850). Aceasta ultima traducere, dupd cum foartebine observa turcologul francez Robert Mantran, contine o serie de grewli6. Deaceea, ea va trebui revizuita. De remarcat faptul cä aceasta traducere este singura(intr-o limbd europeand) care cuprinde fragmentele referitoare la Anatolia.Fragmentele privitoare la provinciile arabe ale Imperiului otoman apar doar intextul turco-osman §i in unele transpuneri in limba turca moderna ale lucrarii luiEvliya celebi.

Din punct de vedere informational i stilistic, Seyahatnlime Ii merita pedeplin renumele. Toate regiunile vizitate de Evliya celebi (inclusiv Tarile Romane§i tarmurile Nadi Negre) sunt descrise amanuntit §i intr-un stil atragator. Seprezinta numeroase informatii economico-sociale, politico-administrative, militare,culturale, religioase, lingvistice, etnice, demografice, tehnice, arhitectoniceurbanistice. Autorul zugravqte, a§adar, o amplä, vie i veridica fresca a Imperiuluiotoman in secolul al XVII-lea7.

Lucrarea lui Ev liya celebi are insa §i unele neajunsuri. Astfel, de multe ori,sistematizarea informatiilor lasa de dorit. Cifrele prezentate sunt adesea exagerate.De asemenea, unele explicatii privind originile istorice ale unor localitati sauanumite legende care apar in textul lucrarii nu au nici o bazd realä, fi ind pursimplu näscociri ale autorului menite sa dea mai mult farmec operei sale'. Insä, inpofida acestor neajunsuri, Seyahatnâme ramane un izvor istoric fundamental pentrutoll cei care studiaza situatia Imperiului otoman in veacul al XVII-lea9.

Una dintre regiunile geografice descrise arnanuntit de catre Evliya Celebi inlucrarea sa este bazinul Mdrii Negre. Importanta acestei zone atat pentru istoriaImperiului otoman, cat i pentru istoria Tarilor Romane este bine cunoscuta., findsubliniata in numeroase lucfari de specialitate'°. Dintre fragmentele dinSeyahatmime in care sunt descrise tarmurile Marii Negre, au fost pand in prezenttraduse in limba romand doar cele referitoare la segmentul romanesc al litoralului

4 Ceilatori stráini, vol. VI, p. 326-753 (trad. M.A. Mehmet); V.D. Smirnov, Obraztovdeproizvedeniia osmanskoi literaturf v izvleceniiah i otretvkah, St. Petersburg, 1903, p. 79-101; G.B.Puturidze, Izvestiia Evliia Celebi o Tbilisi, in Tbilisi 1500, Tbilisi, 1958, p. 39-47; P. Darvingov,Evliia Celebi v zapadnite balgarski zemi, Sofia, 1943; H. abanovié, Evlija eelebija putapis. Odlomcio jurslovenskim zemljama, t. I-II, Sarajevo, 1957.

Joseph von Hammer, Narrative of Travels in Europe, Asia and Africa in the SeventeenthCentury, by Evliya Effendi, London, vol. I, pt. I, 1834; pt. II, 1846; vol. II, 1850.

6 Robert Mantran, 17. ytizythn ikinci yartstnda Istanbul, vol. II, Ankara, 1990, p. 237.7 Vezi n. 1, 2.8 Calatori sträini, vol. VI, p. 324-325.9 Vezi n. 1, 6.m Ovidiu Cristea, Bibliografia istoricei romeineasca a Márii Negre, Bucuresti, 1996; Halil Inalcik,

The Question of the Closing of the Black Sea under the Ottomans, in Arheion Pontou", t. 35, 1979, p.74-110.

5i

5i

www.dacoromanica.ro

3 Cdldtoria lui Evliya gelebi 183

pontic (Dobrogea §i Bugeacul)11. Fragmentele privitoare la tarmurile nordic §i esticale Märii Negre au fost recent traduse (integral) in limba rusd12. in schimb,fragmentele privitoare la tarmul sudic (anatolian) al Märii Negre sunt aproapecomplet lipsite de traduceri in limbile europene. Singura exceptie o constituietraducerea lui Joseph von Hammer in limba engleza, publicatä la Londra in 185013.

Având in vedere toate aceste considerente, precum §i faptul Ca istoriatärmului anatolian al Marii Negre in perioada 1461-1774 (si, in special, in secolulal XVII-lea i in prima jumdtate a secolului al XVIII-Iea) a fost putin studiatä nunumai in istoriografia romineascd, ci §i in istoriografiile strdine14, ne-am propus säprezentam aici traducerea din limba turco-osmand in limba românä (efectuatä decdtre noi) a fragmentelor referitoare la regiune din lucrarea Seyahatnâme a luiEvliya celebi. Mai exact, este vorba despre descrierea caldtoriei lui Evliya celebipe Marea Neagra (cu numeroase escale) de la Istanbul la Trabzon (fostulTrapezunt) in anul 1640. Precizam cA traducerea noasträ nu include §i descriereaoraplui-port pontic Trabzon". Deoarece aceastä descriere este foarte ampla §iamanuntitä, o vom publica, tradusä in limba romând, cu un alt prilej. Prinpublicarea acestei traducerith punem la dispozitia istoriografiei romfinqti un nou §iimportant fragment din celebra lucrare a lui Evliya celebi. Speram cä informatiilefurnizate de cälätorul otoman vor ajuta la mai buna cunoa§tere a istoriei bazinuluiMdrii Negre in secolul al XVII-lea §i, in general,in perioada 1484-1774 (cândaceastä regiune s-a aflat in intregime sub stäpanirea Inaltei Porti).

11 Careitori straini, vol. VI, p. 326-753, passim.12 Evliya gelebi, Kniga putqestviia (Izyleceniia iz socineniia turelkogo putqestvennika XVII

veka). Perevod i kornmentarii. Sost. A. D. Jeltiakov, Vol. I-III, Moskva, 1961-1989.13 Pentru traducerea In limba englezd a textului din Seyahatnlitne referitor la calAtoria lui Evliya

celebi pe Marea Neagra de la Istanbul la Trabzon in anul 1640, Joseph von Hammer, op. cit., vol. II,London, 1850, p. 35-41.

14 Dintre lucrdrile din istoriografia romaneascd dedicate (chiar si partial) acestei teme, ConstantinC. Giurescu, Les relations des pays roumains avec Trébizonde aux XIV-XIr siecles, in RevueRoumaine d'Histoire", t. XIII, 1974, nr. 2, p. 239-246; Stefan Andreescu, Sultanul Jahja" ci RaduYodel lvlihnea: un episod din istoria Márii Negre in veacul XVII, In Revista istoricr, t. II, 1991, nr.11-12, p. 679-699; Andrei Pippidi, ailátori italieni in Moldova si noi date despre navigatia in MareaNeagrii in secolul XVII, in «Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol"», t. XXII/2, 1985, p. 611-621. In privinta lucrdrilor. din istoriografiile strdine, bilantul este mai bun, dar totusinu poate fi considerat ca fi ind satisfacdtor: C. Max Kortepeter, Ottoman Imperialism during theReformation: Europe and the Caucasus, New York London, 1972, p. 11-13, 21-22; Yticel OztUrk,XIII, ye XVI. yiizydlarda Karadeniz ticareti, in Turk Dilnyasi Arastirmalari", nr. 97, 1995, p. 113-136; Charles de Peyssonnel, Traité sur le commerce de la mer Noire, t. II, Paris, 1787, p. 53-146;Murat Yliksel, Trabzon'da Tiirk-Isllim eserleri ye kitabeler, vol. I, Istanbul, 1991, p. 33-47.

15 Pentru textul in limba turco-osmand (cu litere arabe) al descrierii orasului Trabzon, Evliyacelebi, Seyahatnelme, vol. II, Istanbul, 1896, p. 81-94.

16 Evliya celebi, op. cit., vol. II, p. 69-81 (textul in limba turco-osmand, cu litere arabe, aldescrierii cAldtoriei lui Evliya çelebi de la Istanbul la Trabzon). Parantezele §i sublinierile din textultraducerii ne apartin. In interiorul parantezelor ascutite am a.5ezat unele cuvinte mai importante dintextul original (in limba turco-osmand). In parantezele rotunde am introdus o serie de completariscurte explicatii destinate mai bunei intelegeri a continutului textului lui Evliva celebi.

si

www.dacoromanica.ro


Ceileitoria noastrá spre Batumi fi Trabzon (inceputii)la 1 Cemazi 1 1050 H. (19 august 1640)

Dupa ce ne-am luat rämas bun de la toti prietenii, ne-am imbarcat, laUnkapani", pe corabia de tip karamiirsel18 a lui Trabzonlu Firtiloglu. Cu ajutorulvantului din sud-vest <lodos>, in 3 ore am ajuns la Yenikoy'9. in volumul I, acestora5 <kasaba> a fost descris in mod amanuntit. Pesmetul de aici este renumit. Deaceea, au fost incarcate pe corabie 500 de cantare <kantar> de pesmet 51 cereale<zehedr>20, precum §i 10 barci <sandal> de balast. Apoi, tot cu aptorul vântuluidin sud-vest, in 7 ore am ajuns la cetatea Kayak <Kayak Kalesi>1. $i acest ora§este descris in volumul I. Dupa ce am poposit o zi aici, am ridicat ancora 5i, avandvant prielnic, am ie§it din Stramtoarea Bosfor. Zarind mereu tarmurile Anatoliei,am navigat (spre est) 3 mile 5i am ajuns in portul Irva <Irya Iskelesi>.

Irya: Este nahia <nahiye> $i suba5alac <subaphk> in cadrul sangeaculuiKocaeli (din eialetul Anatolia). Langa portul <iskele> sau, se aflä o geamie, un han,40-50 de magazii, precum 5i 100 de case acoperite cu tigla 5i inconjurate de vii 5ilivezi. La sud i la est (de aceasta localitatate) se gäsesc paduri presarate cu vii 5ilivezi.

De aici am luat ail* am incarcat-o pe corabie 5i am pornit la drum pe mare,nepierzand din ochi tarmul anatolian. Vaslind din pricina lipsei vantului, amparcurs 36 de mile225i am ajuns in ora5u1<kasaba> $ile.

$ile23: Este caza <kaza> pe teritoriul sangeacului Kocaeli. De asemenea, estehas <has> al pa§ei. Are serdar de ieniceri. Este impodobit cu aproximativ 600 decase frumoase 5i infloritoare, acoperite cu tigla. Fiecare casã are vie 5i livada.Langa port, se afld o geamie acoperita cu igIa, avand un minaret.

Kefken: De acolo am pornit la drum 5i am ajuns in ora5u1 Kefken. Si acestaare o baie publica (hamam), un han, precum 5i prävalii Insa nu este unora5 prea infloritor. Este portul ora§ului Kocaeli (numit 5i Izmit).

Kerpe: Plecand de aici, am mers 100 de mile 5i am ajuns la Insula Kerpe(Kerpe Adast). Este o insuld mica. Acolo nu existä nici ora5 5i nici case. Aceastamica insuld se aflä aproape de teritoriul sangeacului Kocaeli. Tot in sangeaculKocaeli se gase§te ora5u1 Kandira. De aici pfina la insula sus-pomenita este o

17 Cartier al oraplui Istanbul, aflat pe tarmul sudic al Cornului de Aur (Halic).lB Corabie otomand cu vasle i panze, avand dimensiuni mici sau mijlocii. La inceput, era

construitd doar in localitatea Karamtirsel, situata pe tarmul estic al Mdrii Marmara.19 Localitate aflatd pe malul european al Stramtorii Bosfor, la 15 km nord de Istanbul.

Kantar = unitate de mdsura otomand pentru greutati. 1 kantar = 56,452 kg; Tahsin Gemil, RelatideTdrilor Romdne cu Poarta otomand in documente turceVi (1601-1712), Bucurqti, 1984, p. 507.

21 Este vorba (foarte pobabil) despre localitatea Anadolu Kavagi i cetatea otomand de fangaceasta. Localitatea este situatd pe malul asiatic al Stramtorii Bosfor, foarte aproape de Marea Neagrd.

22 Este dificil de precizat ce valoare avea o mild (mil) in conceptia lui Evliya celebi.masurdnd pe }mild in kilometri distantele mentionate de autor in mile, am ajuns la concluzia cd o milda lui Evliya celebi avea o valoare apropiata de cea a unui kilometru.

23 Aceasta localitate se afld pe litoralul anatolian al Mdrii Negre, la 40 km est de Strdmtoarea Bosfor.

(diikkanlar).

20

Totusi,

www.dacoromanica.ro

5 alatoria lui Evliya celebi 185

distanta de 4 ceasuri. Muntii (de fapt, dealurile) de langa ora§ sunt acoperiti de viisi livezi. Este un ora§ infioritor, care are o geamie, un han, o baie publicd si un micbazar. De aici am inaintat (spre est) si am trecut de locul in care rdul Sakarya sevarsa. in Marea Neagra. Raul Sakarya izvord§te din muntii de land Kutahya, treceprin Geyve si prin alte ora§e care apartin de sangeacul Izmit (numit si Kocaeli) sise varsd apoi in Marea Neagra, Fang aceastd insuld care se numeste Kerpe.

Akcayar24: De aici, infruntând un vfint potrivnic, am ajuns la Akcasar. Acestaeste voievodaldc <voyvodalzk>. De asemenea, este caza <kaza> cu un venit zilnicde 150 de aspri <akce>25. Are serdar de ieniceri. Pe vremuri, se pare cä era un ora§mare, cu un aer foarte bun. In timpul domniei sultanului Ahmed Han, ghiauriicazaci rebeli 1-au atacat si incendiat. Acum are 600 de case turcesti, fiecareposedând vie si livadd. In bazarul ora§ului, se aflä un mesgid (mescid) fard pereche,acoperit cu tigla. In aceastA regiune, cuvântul mescid se pronunta. mezkit. Existd sialte mesgiduri, precum si 40 de prävälii <diikkiin>. Nu are bazar acoperit. In acestoras, se afld o baie publicd si 3 hanuri. Pe vremuri, unul din aceste hanuri eraacoperit cu plumb §i avea dimensiuni mari.

Acum acest ora§ nu mai este atat de infloritor si frumos. El este portulora§ului Bo lu. Pe malul märii se gäsesc 70 de magazii care sunt pline cu cherestea§i cu scânduri de brad. La sud si la est de acest ora§ se aflä munti. Din aceastäcauzà, aerul sdu este sdnatos.

Erekli26: De aici am ajuns la Eregli de pe malul Marii Negre (KaradenizEreklisi). Aici se OA coban Kulesi. Este o cetate frumoasä, asezatä pe o stâncdabrupt& Dar nu are nici comandant <dizdar> i nici ostasi <nefer>. Langa cetate se&este o sculpturd (statuie) din piaträ albd a intemeietorului acesteia. Pared este vie.

Plecând de acolo, noi am trecut rdurile Filyos, Tufadar i Baran.Raul Bailin este un rdu mare. El izvorAste din muntii de Fang Bartin.

Cordbiile din Egipt vin aici, incarcd mara si pleacd.Bartm: Cetatea Bartin a fost construitd de genovezi. Se aflä la capatul

interior al unui golf ce patrunde in uscat 18 mile. Plecând de la Bartm §i mergfind18 mile spre nord, noi am ajuns la Amasra.

Cetatea Amasra: A fost cläditä de imparatul Bizantului (Ka)'ser-i Runz). Maiintai a trecut in stäpanirea dinastiei Dani§mend (Danimendliler) care domneapeste Kastamonu, iar apoi a ajuns in mainile otomanilor. Este voievodaldc in cadrulsangeacului Bo lu. Cetatea aceasta se afld pe malul mdrii. Este asezatä pe o creastAMalta. Are formä de patrulater. Este o cetate solidä si foarte greu accesibild. Rusiiau atacat de cdteva ori aceastä cetate, dar nu au izbutit sä o cucereascd si s-au intorsde unde au venit. Nu are sant de aparare. Are comandant si ostasi. De asemenea,are cadiu (kadz) cu venit zilnic de 150 de aspri, precum si serdar de ieniceri. Ininteriorul cetatii se afld o geamie si un mesgid. Alte clädiri cu scop de binefacere

24 AstAzi orasul se numeste Akçakoca.25 Aspru (akce) = monedd otomand de argint. Se folosea atdt in viata cotidiand, cat si Ca monedd

de calcul. in 1640, un ducat (monedd de aur) era echivalent cu 120 de aspri.26 In antichitate orasul se numea Heracleia Pontica.

www.dacoromanica.ro


nu existd.in schimb, exista un bazar minunat. Cetatea Sinop se aflä la räsdrit deAmasra. Intre cele cloud (localitati) este o distantä, pe uscat, de 5 popasuri<konak>. Pe mare, depärtarea este de 100 de mile.

Amasra se gasgte la est de Erg li de pe malul Marii Negre <KaradenizEreklisi>. Intre ele distanta este de 4 popasuri pe uscat i 50 de mile pe mare.

Acest org (Amasra) are vii i livezi, tot felul de fructe, precumchipgi i fete frumoase. Toate acestea sunt lAudate de toatà lumea. Orgill are cloudporturi mari. Unul se aflä la est, iar celälalt la vest. Amândoud oferd un excelentadapost impotriva vântului, din oricare din cele opt directii ar bätea acesta. Acolounde se gäsgte portul din est se and o baie publica cu apd bund §i infati§arefrurnoasa.. Langa port se gäsesc magazii.

Pornind de acolo (adicd de la Amasra), am trecut rfiul Kuyu Irmakt, careformeazd hotarul dintre sangeacul Bo lu §i sangeacul Kastamonu.

Inebolu: De aici §i pand la Kedid Limant sunt 40 de mile. De acolo am mersam trecut de Kerenge Limant, iar apoi de Kerve Burnu. Acest cap geografic are o

lungime de 7 mile. El este subtire §i lung precum Capul Sinop. Pe stâncile sale seaflä inscriptii care meritA sd fie citite cu luare aminte. Apoi, am sosit la Inebolu.Cetatea Inebolu a fost construitã de cdtre genovezi. De la dinastia Danimend<Danimendliler> a trecut in sapfinirea otomanilor. Este un subgaldc in cadrulsangeacului Kastamonu. De asemenea, este o caza cu un venit zilnic de 150 deaspri. Are serdar de ieniceri, comandant de cetate §i ostgi. Cetatea se aflä pe malulmärii. Este o constructie solia, in forma de pentagon. Limba nu are suficientämdiestrie pentru a o putea descrie. Aceastä localitate este portul orguluiKastamonu. Distanta intre ele este de cloud popasuri. Portul nu este ocrotit de furiavântului i valurilor. Este deschis (din toate pärtile).

Am plecat de acolo. Pentru Ca vremea era neprielnica, ne-am deplasat cuajutorul vdslelor. $i noi i marinarii am obosit foarte mult. A inceput sä se vaddCapul Sinop <Sinop Burnu>. Am aruncat ancora in fata localitatii $anrultimul popas (inainte de Sinop). Cälätorii au cobordt pe uscat. Aceastä localitate seaflä pe malul marii. Este un sat infloritor precum un ora§. Se aflä pe teritoriulsangeacului Kastamonu. Deoarece,muii din imprejurimi sunt inalti i impäduriti,aici existd foarte multà cherestea. In aceastä localitate, se construiesc cordbii mari.Toti locuitorii sunt tamplari <marangoz>.

De acolo, noi am pornit spre nord de-a lungul tarmului. Parcurgand 60 de mileam ajuns la Istefan Koyii. Aceastä localitate se gäsqte pe malul märii. Apartine desangeacul Kastamonu. Este un sat mare precum un or4 Are multe vii §i livezi. In locde a fi acoperite cu tigla, toate casele sunt acoperite cu piaci de ardezie <kayakan tap>.Plecând de acolo, am sosit la cetatea Sinop <Sinop Kalesi>.

Sinop27: In anul 92 al Hegirei (29 octombrie 710 18 octombrie 711), pevremea califului (omeiad) Stileyman bin Abdiilmelik, Omer bin Abdtilaziz aasediat Constantinopolul <Istanbul>, dar nu 1-a putut cuceri. La intoarcere, a

27 Oras situat pe tarmul Marii Negre, la 120 km est de Inebolu.

i baieti

si

KIVU,

www.dacoromanica.ro

7 CAldtoria lui Ev liya celebi 187

asediat §i aceastä cetate (adicd Sinop), dar Med succes. Mai tarziu, cetatea a fostcuceritä de atre Ulu Beg, principele de Kastamonu.

In anul 796 al Hegirei (6 noiembrie 1393 26 octombrie 1394), aceastdcetate a fost asediatd de cdtre sultanul Bayezid Fulgerul <Yildirirn Bayezid Han>.Deoarece era o cetate foarte solidd §i era a§ezatä intr-un loc abrupt, nu a putut ficuceritä decat la al treilea asediu.

Se aflä in eialetol (de fapt, sangeacul) Kastamonu. Este un zeamet liber,scutit (de dari), privilegiat, separat la cancelarie §i interzis a fi cdlcat cu piciorul.Are comandant de cetate, serdar (de ieniceri), osta§i din garnizoana cetatii, cadiu cuun venit zilnic de 300 de aspri, staroste al urma§ilor Profetului <Nakibidesraf>28,muftiu, aiani, precum §i urma§i ai Profetului. Majoritatea locuitorilor sunt negustori§i dulgheri. Ei fac negot pe mare §i pe uscat. Unii dintre ei sunt oameni de rand.Ceilalti sunt invatati <ulema> §i §eici.

Cei mai multi locuitori poartd feregele <ferlice> din postav §i caftane.Oamenii de §tiinta au stabilit cä acest ora§ se atlas in a 17-a regiune climaticd<iklinz>. La sud §i la est de ora§ se gäsesc munti (de fapt, dealuri) acoperiti de vii.

De la Kastamonu Ora aici sunt trei zile de drum. Acest ora§ se afld petarmul anatolian al Marii Negre, langä capul (geografic) numit Sinap Burnu29. Petärmul de vest al Märii Negre, in Rumelia, vizavi de Capul Sinap, se gäsescGfilfeth Sultan Kayalarz. Intre Sinop §i Capul Glilfeza (de fapt, Capul Caliacra)"pare cd se aflä o strâmtoare <bokaz>. De la Sinop pand la Istanbul §i de la Sinoppand la Trabzon este mare intinsä. Intre Sinop §i Istanbul este o departare de 500 demile. Distanta dintre Sinop §i Samsun este de 4 popasuri.

Cetatea Sinop se aflä pe o creastä inaltd. Ea este o mare fortareata construitdpe trei nivele. A fost cläditd de regele numit Sinobe, fiul irnparatului Bizantului<Kayser-i Rum>31. Este o foarte solidd cetate din piatrd. De-a lungul zidurilor salese gäsesc 6 100 de turnuri. De jur imprejurul cetatii sunt a§ezate portile numiteKum Kaput, Meydan Kaput, Tersane Kaput, Yenice Kap, Tabakhane Kaput,precum §i Lonca Kapisz a cetatilor interioare. Mai existä §i Ugru Kap, precum §iDeniz Kaput, aflatä in cetatea de jos. Toate aceste porti sunt porti de tier duble.Toate sunt foarte solide. Cetatea este amplasatä pe un platou neted. Doud laturi alesale sunt mäginite de mare. Ea a fost construitd pentru a fi locuitä (de cdtre osta§i).Dar, dacd este privitd de pe Muntele Boztepe <Boztepe Dagt>, aceastã cetate aratäca o fortareatä solidd in formä de bord de corabie <gemi albortasz>. In cazul in carecomandantul cetätii se indepärteaza de zidurile acesteia fie §i numai la o distantd

28 Supqii otomani considerati descendenti ai profetului Muhammad beneficiau de uneleprivilegii. Ei erau organizati pe cazale, sub conducerea unui staroste.

29 Capul Sinop (numit de localnici Sinap) este un important cap geografic de pe litoralul anatolianal Marii Negre. Golful creat de acest cap reprezintã un excelent port natural. In prezent, aici se aftprincipala baza a flotei militare a Republicii Turcia de pe malul Marii Negre.

3° Capul Caliacra (situat intre Mangalia §i Balcic) este de mai multe ori mentionat de Ev liya celebi.31 Legenda inventatä, probabil, de Evliya Celebi, ap cum se Intampla adesea pe parcursul lucrdrii

sale.

www.dacoromanica.ro


egala cu o bataie de tun, ord§enii au dreptul sa ii omoare, deoarece au un firman inacest sens, scris de maim padiphului. De aceea, comandantul nu poate ie§i dincetate nici macar un singur pas.

Pe vremea sultanului Ahmed Han, cazacii au atacat prin surprindere intr-onoapte aceasta cetate, au escaldat zidurile ei cu ajutorul scarilor §i au cucerit-o.Mare le vizir Nasuh Pa§a a fost executat deoarece nu 1-a informat pe padi§ah desprefaptul Ca ghiaurii ocupaserd aceastä cetate32.

Apoi, cetatea a fost recuceritä (de ate otomani). in cetatea de jos au fosta§ezati 50 de osta§i. Au fost pregatite multe cantare <kantar> de praf de pu§ca,precum §i 1 000 de tunuri mari §i mici. De atunci incoace, in fiecare noapte, 200 deoameni impreund cu comandantii lor de bulucuri <beiliikbap> §i cu ceau§ii<cavup lor stau de veghe !Ana la ivirea zorilor. Ei bat tobele, sund din goarne §iräcnesc astfel:

"In cetatea trupului, paznicul Ii cantä gernetele.De pe turnul corpului, inima striga: Allah este unic!".Astfel, in fiecare noapte, ei stau de pazd, fi ind pregätiti de luptä. De multe

ori, ghiaurii au asediat aceastä cetate, dar au fost cu totii trecuti prin ascuti§ulsäbiilor. Slavä lui Allah, de pe vremea sultanului Murad al IV-lea ei nu au maivenit pe aici.

Ora§ul are 24 de cartiere <mahalle>. Unele sunt in interiorul cetatii, iar altelesunt in afara acesteia. Cartierele cre§tine se aflä pe malul màrii. Exista aproximativ1 100 de ghiauri platitori de haraci <harac>. Vreo 100 dintre ace§tia au fost scutitide toate obligatiile (catre stat), cu conditia sa lucreze la repararea cetatii. Toti(cre§tinii) fac parte din familii instärite, care locuiesc in aproximativ 1 060 de casevechi, avand fiecare cateva etaje <kat>. Casele lor privesc spre vest, spre mare.

Vechiul läca§ de rugaciune al locuitorilor ora§ului este Sultan AlaaddinCamii. Ea este acoperita cu plumb §i are un singur minaret. Lungimea moscheeieste de 100 de pa§i. Are o gradind frumoasä, care nu i§i are egal nicäieri. Mihrabullacaplui §i loja muezinului au o mare valoare artistica. Minberu133 este atat defrumos incat nici macar ingerii nu au capacitatea de a-I läuda indeajuns. Totu§i,acest märunt sarman, in mod asemanator unei picaturi de apd din mare §i uneifarfimituri din soare, va incerca sa-1 descrie. In primul rand, me§terul maiestru aconstruit acest minber de marmurd din §a,e bucati de rnarmurd brutd. Aceste bucatiau fost imbinate intre ele atat de bine incat nici macar 1 000 de invatati foartepriceputi, daca ar privi cu mare atentie, nu ar putea observa locurile unde acestea seirnbind. Este un minber splendid, care pare a fi alcatuit dintr-o singura bucata.Oricate plante, flori §i frunze a creat Allah cel Slävit pe fata pamantului, toate aufost infati§ate prin sculptare de catre me§ter pe acest minber de marrnurd. Incat intara Islamului nu mai existä un alt minber atat de minunat. Poate totu§i doar

32 Marele vizir Nasuh Pap a fost executat la 17 octombrie 1614. Cetatea Sinop a fost cucerita decatre cazaci in august 1614.

33 Minber-ul este amvonul de la care predica imamul in timpul slujbei religioase. Mihrab-ul este oniã in peretele moscheei, care indica in ce directie se afla orasul sfant Mecca (Mekke).

www.dacoromanica.ro

9 CAlatoria lui Evliya celebi 189

minberul de la Ulu Cami din Bursa <Brusa> se aseamAnd cu acesta, dar numaipand la un punct. insä modul de construire al acestui minber nu se mai intfilne§tenicdieri pe pämânt. Deoarece aici se elk pe trei niveluri suprapuse, elementedecorative musulmane §i grece§ti. Minberul acesta este impodobit cu bucleartistice, cu nuferi ce par adevärati, precum §i cu trandafiri §i narcise. intr-uncuvânt, toti calAtorii, negustorii, me§terii §i cei care detin puterea, väzând acestminber demn de laudd, rämfin uluiti §i afirmä ca el nu este facut de mainiomene§ti. Ei spun cd nu poate fi decdt un dar oferit de sfintii lui Allah. At& deminunat §i Med de pereche este acest minber. Deoarece aceastä moschee frumoasäse aflä intr-un cartier din afara zidurilor cetatii, ea are enoria§i multi. Este un läca§de rugdciune vechi, demn de a fi vizitat.

Siileymaniye Camii: Este o moschee acoperitä cu tigla. Are un singurminaret. Se gase§te in cetatea interioard.

Yeni Cami: Se aflä langd Meydan Kapisi.Ayasofya Camii: Este un vechi laca§ de rugdciune, acoperit cu tigla34.Kefeli Camii: Se aflä in exterior fata de Meydan Kapisi.Mehmed ilk a Camii: Se gase§te pe platoul cetatii. $i aceasta este acoperitä

cu tigla. Are un minaret lucrat cu mdiestrie.Descrierea mesgidurilor: Kapan Mescidi, Arasta Mescidi, Seyh Mescidi,

Demirli-oglu Mescidi, Tabakhane Mescidi, Kach Mescidi, Arslan Bey Mescidi, YeniMahalle Mescidi, Meydan Kaput Mescidi, Saray Mescidi, Kubad Efendi Mescidi,Tlyn Boga Mescidi, Seker Ana Mescidi, Iskele Mescidi, Yiiz Vida Maksud EfendiMescidi fi Palide Mustafa Efendi Mescidi. Din ate cunoa§tem, acestea sunt (toate)mesgidurile §i moscheile (din ora§ul Sinop).

Descrierea bailor publice: in targul de sus <yukart pazar> se aflä cifteHamam. De asemenea, existä kaki Hamam care are o singurd sectie precum §iYah Hamami.

Medreselele <medrese>35: Sultan Aldaddin Medresesi. De asemenea, existäaproximativ 60 de §coli primare pentru copii. Atunci and noi am vizitat acest ora§,dintre fläcäii, fetele §i copiii de aici, vreo 2 000 §tiau Coranul pe de rost <hcifiz>.Aianii <ayan> povesteau acest fapt, landându-se.

Ora§ul mai are o cantinä a sdracilor <imilret>, o §coald de traditii religioaseislamice <darulhadis> §i 3 case pentru lectura Coranului <dariilkurra>. Deasemenea, el are cam 1 080 de pravalii <diikkan>. in interiorul acestora, se afläfoarte multe lucruri pretioase. Pdinea alba. §i bund de aici este vrednicd de laudd.Portul acestui ora§ are poartä <kapulu>. Este foarte larg. Pe linga aceasta, este feritde vânturi, bun §i oferd conditii excelente pentru ancorarea cOrdbiilor. Pe malurile

34 Fara indoiald, este vorba despre o veche bisericd bizantina, transformata in moschee de cdtreturcii otomani. In traducere, Ayasofya inseamnd Sf Sofia.

35 Medresea (medrese) = scoala medie si (sau) superioara din Imperiul otoman si din alte statemusulmane medievale. De obicei, functiona pe !dna o moschee. Intr-o medresea se predau nu doardiversele ramuri ale teologiei musulmane, ci si o serie de discipline laice (inclusiv limbile turco-osmand, arabd si persand).

www.dacoromanica.ro


Märii Negre, nu exista un port mai prielnic decal acesta. Poate doar portul(erimeean) Baliklava se mai asearnana cu el. Dar §i cel dintai (Sinop) are apefavorabile. Apa §i aerul acestui ora§ (Sinop) sunt atat de bune, incat barbatii §ifemeile de aici au corpuri frumos proportionate.

Descrierea locurilor de pelerinaj (religios musulman) din Sinop: Mormatullui Seyidi Baal Sultan; Mormantul lui Siibhan Hoca aflat in cetate ; Mormatullui Cici Sultan, care se afla la Ye VI Tarbe; Mormeintul lui Kach Bey Sultan, care segase§te in Medreseaua sultanului Alaaddin; Mormemtul lui Bekir Hoca, aflat inpartea de jos a ora§ului; Mormântul lui Emirza Efendi, care este situat langas KumKaput; Mormemtul lui Hamza Efendi, care se afla in apropierea precedentuluimormant; Mormatul lui Emir Efendi, care se gase§te in preajma mormantului sus-amintit. Fie ca Allah sa ocroteasca sacralitatea §i taina lor!

In partea de sud a ora§ului (Sinop), se atiä un vestit munte inalt numitMuntele Boztepe <Boztepe Dail>. and cerul este senin, de aici se pot vedeaMuntii Caliacra <Kilgrad Dag' Ian> din Rumelia36. Pe muntele sus-amintit, traiescin numar mare vulpi, §acali, jderi §i ur§i.

Dupd ce am vizitat §i cutreierat acest ora§ timp de trei zile, ne-am imbarcat iara§ipe corabii. Am navigat §i am ajuns in locul numit Findicak Agzi. Aici se aflä sateprospere. Toti locuitorii lor sunt marinari sau tamplari. Ei construiesc cordbii bune.

Plecand de acolo, am sosit la popasul de pe malul raului Kizilirmak. Acestrau formeazd granita (de est a) sangeacului Kastamonu. In muntii de pe malurilesale, se gdsesc sate infloritoare. Raul cel mare denumit Kizilirmak ("Raul rosu") sevarsä in mare in acest loc. Acest rau izvora§te din muntii din sangeacul Ankara. Eltrece pe la podul cesnigir <cemigir Kopriisu> §i pe la cetatea Osmancik<Osmancrk Kales, apoi curge pe langd Haci Hasan §i Tosya, iar in cele din urmàse varsa in mare, ro§u ca sangele, in acest loc. Din aceastä pricina, este denumitKizilirmak37. Fostul sail nume este Halis. In amonte pe acest rau, in munti, privindde pe stanci abrupte, se zare§te o vale prospera. Au inceput sä se gäseascd o seriede lucruri, cum ar fi manere de hangere §i cutite. Aici, de teama cazacilor, nu existänici un ora§ infloritor. Plecand de acolo, noi am ajuns (pe mare) la Bafra.

Descrierea oraplui Bafra: Este suba§alac in cadrul sangeacului Canik. Deasemenea, este o caza prospera §i cu multe sate. Are un venit zilnic de 150 de aspri.Localitatea are un serdarlef. Se afla la sud-vest de Samsun, la o departare de unpopas de acesta. Distanta dintre Bafra §i Marea Neagra este de doi fersah38.

Raul Kizilirmak vine din nahia <nahiye> Gönenabad. El trece pe langamarginea de vest a ora§ului Bafra. Langa Bafra, s-a construit din trunchiuri de bradun pod mare peste acest rau. Are forma de arc §i este demn de a fi privit cu luareaminte. Bafra are cloud geamii <cami>, doua bdi publice §i un mic bazar. Toatecasele sunt cladite din scanduri. Noi am plecat de aici §i am ajuns la Samsun.

36 Vezi nota 30.37 Cea mai mare apa cugatoare al carei traseu se afla in intregime pe teritoriul Turciei de astazi. Se

varsa in Marea Neagra la 80 km est de Sinop.38 In Imperiul otoman, un fersah era egal cu aproximativ 5 km.

www.dacoromanica.ro

11 Calatoria lui Evliya celebi 191

Descrierea cereitii Samsun: Aceastä cetate a fost construitd de cdtreHarikiliye, fiul imparatului Bizantului. Apoi, ea a fost cuceritä de cdtre sultanulselgiuchid Aldaddin, care a anexat-o la statul sau. Mai tarziu, cetatea a intrat instäpfinirea sultanului (otoman) Bayezid Fulgerul. Este voievodaldc situat peteritoriul sangeacului Canik. Strangerea impozitelor nu se dä in arendä. Este o cazacu un venit zilnic de 150 de aspri. Are serdar de ieniceri, chehaie (al spahiilor dePoartd), comandant al cetatii §i osta§i ai garnizoanei cetatii. Insd nu are muftiu §inici staroste al urma§ilor Profetului. Toti locuitorii sunt marinari sau me§teriprelucrätori de cânepa <kendirci>. Existä multi aiani §i urma§i ai Profetului. Nuexistä oameni sdraci <avam>. Insä existd multi invatati <ulema>. Toti locuitorii,dupd puterile fiecdruia, imbracd haine albe sau albastre, insd curate.

Acest ora§ se aflä la sud de Sinop39. Cetatea sa este situatä pe malul märii.Este o constructie solidd din piaträ. Pe vremea sultanului Mehmed al III-lea, cazacii<Rus> au cucerit aceastä cetate §i au distrus unele parti ale sale. Cu toate acestea,mai tarziu cetatea a fost reparatd. In ea au fost a§ezati un comandant de cetate §iosta§i. Are 70 de turnuri §i 2 000 de osta§i. Raul Car§amba Pazarsuyu trece pelânga Amasya §i se varsä in Marea Neagra la est de Samsun. Este un rdu mare, carenu are vad. La inceput, trece pe langa Tokat. Apoi, trece pe langá Amasya, udd Incamulte ora§e §i, in final, se scurge in Marea Neagra langa Samsun. De aici provine ovorbd prosteascd, utilizatä de locuitorii ora§elor Amasya §i Tokat, care a devenit unproverb rdspandit: "Tokat i§i face nevoia cea mare, iar Amasya o bea". Apeioraplui Samsun i se spune "hena §i apa reziduald". Este o apa cu gust bun. Case lesunt acoperite cu tigla. Ele au vii §i livezi. In acest ora§ nu existä nici medresea,nici cantind a sdracilor <indiret> §i nici §coald de traditii religioase islamice<daridhadis>. Existä 7 §coli pentru copii. Ora§ul nu are un port in adeväratul sensal cuvântului. Portul este un loc deschis (bdtut de vânturi §i valuri). Cu toateacestea, cordbiile pot ancora aici.

Lucruri demne de laudd ale Samsunului: Sunt renumiti strugurii sai sälbatici§i perele sale pentru murdturi, acestea din urmä având culoarea rodiei. Fructeleacestea cresc in muntii (de fapt, pe dealurile) din apropiere. Mii de butoaie pline cuaceste fructe sunt aduse la Istanbul. Funiile de cfinepä produse aici §i destinateparâmelor cordbiilor sunt gat de multe incit ar putea aproviziona intreaga lume.Ora§ul a fost construit in apropierea golfului. Muntele aflat la sud de ora§ ajungepand aproape de tärmul märii. Din acest ora§, ne7am imbarcat pe corabie. Noi amnavigat fard vânt favorabil.§i am ajuns la cetatea Unye.

Descrierea cetátii Unye: Aceastä cetate a fost cläditd, in vremurile vechi, decdtre regele numit Onyes, care era monarhul Trapezuntului <Trabzon TekfUrii>.Apoi, ea a fost cuceritä de cdtre sultanul selgiuchid Keykubad. In cele din urmä, afost luatä in stapanire de cdtre trupele otomane conduse de Umur Han. Estevoievodaldc pe teritoriul sangeacului Canik. De asemenea, este caza cu un venitzilnic de 100 de aspri. Are serdar de ieniceri, comandant de cetate §i osta§i din

39 De fapt, orasul Samsun se afld la sud-est de Sinop. In antichitate Samsun se numea Simisso.

www.dacoromanica.ro


garnizoana cetatii. insä nu are nici muftiu §i nici staroste al urma§ilor Profetului.Cetatea se aflä pe malul marii. Este o constructie de piatra, având forma patrata. Deacolo ne-am imbarcat iar4i pe corabie impreund cu prietenii notri. Având parte de\rant prielnic, am navigat spre nord §i am sosit in ora§ul Fatsa <Faca Kasabast>.

Descrierea ora,yului Fatsa: Este zeamet <zeilmet> in cadrul sangeaculuiCanik. Se aflä pe malul marii. Are 300 de case, o geamie, un han, o baie publica §iun bazar mic. De asemenea, are vii, livezi §i tot felul de fructe. Majoritatealocuitorilor sunt greci. Noi am plecat de aici i am ajuns in locul nurnit CapulIstefani <Istefani Burnu>.

Capul Istefani: Este un cap (geografic) ascutit care patrunde in mare 10 mile.in muntii din apropiere, se afla sate grecqti <Rum Koyleri> prospere i

infloritoare. i acestea se gäsesc in sangeacul Canik. Am trecut de acest cap i,venind dinspre nord, am sosit la cetatea Vona <Vona_Kalesi>.

Descrierea cetatii Vona: A fost construita de catre francii genovezi <CenevizFirenkleri>. Apoi, atunci când monarhul <ha/dm> Azerbaigeanului, Uzun Hasan acucerit cetatile Giim4hane, Bayburt i Ducanha, el a pus stapânire §i pe cetateaVona. Mai tilrziu, pe timpul sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul, aceastä cetatea ajuns in mainile otomanilor. Este subaAac pe teritoriul sangeacului Canik.Cetatea se aflä pe malul marii. Este o cetate veche. Are forma rotunda. Arecomandant <dizdar> i ost4 <neferat>. Dar depozitul sau de munitii nu este intr-ostare prea buna.

Are serdar (de ieniceri) §i cadiu cu un venit zilnic de 150 de aspri. Nu preaare aiani. Are ateva geamii, o baie publica, un han i un bazar mic. Majoritatealocuitorilor sunt greci <Rum> i turci <Etrak>. Aici existä un port mare §i frumos,propice pentru ancorarea cordbiilor. In caz de urgenta, corabiile pot stationa in portfra sa ancoreze. Pleand de aici, noi am navigat cu vânt din pupa i, intr-o singurdzi frumoasä, am ajuns la cetatea Giresun <Giresun Kalesi>.

Descrierea ceteitii Giresun40: A fost construitd de catre Constantin<Kostantin>, imparatul de la Constantinopol <Istanbul>. Apoi a ajuns in stapânireasultanului Uzun Hasan. Dupa aceea, a fost cuceritä de catre frâncii genovezi. Incele din urma, in vremea sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul, cetatea a fostocupata (de care otomani) datorita iscusintei lui MiisahibMahmud Pa§a. In timpulasedierii cetatii, sultanul i-a poruncit lui Mahmud Pa§a: "In aceastä noapte, sä intri<giresiin> in cetate!". Imediat dupd aceea, acesta a pätruns in §anturile cetatii, iarapoi a intrat in cetate §i a cucerit-o. Din aceastd cauza, cetatea a primit numeleGiresun. Ea se gasqte in a 17-a regiune climatica <iklim>. Se afla in extremitatea(vestica a) eialetului Trabzon. Este has al pa§ei. Administratorul sau este muselem<Miisellem>. Este o caza prosperd, cu un venit zilnic de 300 de aspri. Are serdar deieniceri, comandant de cetate, osta§i din garnizoana cetatii, intendent al vamii,muftiu §i staroste al urm4lor Profetului. Se aflä pe malul märii, intre Canik i

41) -In antichitate orasu1 se numea Cerisonte. Turcii otomani au deformat acest nume,transformandu-1 in Giresun.

www.dacoromanica.ro

13 Calatoria lui Evliya celebi 193

Trabzon. Trabzon se &este la est de Giresun. Se zice cä, pe and era stapanit defrancii genovezi, acest oras era mare si infloritor. In prezent, se pot inca vedeaconstructii din acea yreme. Insa acum Giresun nu mai este un oras prea mare.

In afara cetatii, are geamii, mesgiduri, un han, o baie publica, un bamr si cateyapiete. Cetatea se aflä pe malul marii. In viile i liyezile orasului sunt multe fructe.Portul este prielnic pentru ancorarea cordbillor. Insa and yantul bate dinspre vest, aicise iyesc unele probleme. La vest de port, se afld o mica insuld. De multe ori, cazaciirebeli Ii ascundeau àicile <yayka> in spatele acestei insule. Apoi debarcau ostasi peuscat, jefuiau orasul i ii incendiau. Deoarece cetatea nu poate apara orasul. Acest orasapartine de eialetul Trabzon. Multi ostasi ai lui Omer Pasa41, f ind plictisiti de mare,merg !Dana la Trabzon pe uscat. Noi am plecat de aici i, mergand pe mare spre nord,am sosit la cetatea Tirebolu <Pirpulum Kalesi>.

Tirebolu: Este o cetate mica si yeche, asezata pe un deal de pe malulAre forma patratd. Are comandant de cetate i ostasi din garnizoana cetatii. Portulsau este frumos si bun. Orasul nu este prea prosper. Este nahia in sangeaculTrabzon. Locuitorii sunt greci. Plecand de aici, noi am ajuns la Capul Ziimre<Ziimre Burnu>. In muntii din apropiere, se aflä sate infloritoare. De aici, noi amplecat tot spre nord si am sosit la cetatea Görele <Göreli kalesi>. Aceasta estenahia in sangeacul Trabzon. Cetatea este mica. Ea se aflä pe un deal de pe malulmat-H. Are forma patratd. A fost construitä de catre genoyezi. De aici, noi am pornittot spre nord si am ajuns la popasul Popoli <Popoli menzili>. Se &este intr-ungolf mare. Din loc in loc se vad cetati aflate in ruind. Dar in zona exista sateprospere care formeazd nahia Popoli. Este subasalac si resedintä de naib <niydbet>.Regiunea este foarte infloritoare. Plecand din nou spre nord, noi am sosit la cetateaKelye <Kelye Kalesi>. $i aceasta este o nahia in sangeacul Trabzon. Aici se afläsate foarte prospere care sunt locuite de lazi <Laz>42. Este zeamet separat. Are unsubasa <subayt>. Cetatea se &este pe un deal inalt de pe malul mai-H. Este ocetate veche. A fost construitä de catre genovezi. De aici, noi am plecat si am ajunsla cetatea Poruz Burnu. Este o cetate mica.. Se afla pe un promontoriu <burun>stancos de pe malul mat-H. Are forma patrata. Aspectul sat' este impundtor. De jurimprejurul sau, se gasesc sate infloritoare. Pentru ca a fost construitä de un preotgrec <Rum Papazi>, i se spune Boruz Kalesi. Noi am plecat de acolo si am sosit lacetatea Alcgaabad <Akcalibeld Kalesi>43. Este o nahia mare, prospera i infloritoare,care face parte din sangeacul Trabzon. Cetatea se aflä pe malul märii. Are forma depentagon. A fost construità de catre bizantini <Rumlar>. Plecand de acolo, noi amajuns la Polatane <Polta Pazart>.

Polatane: Este nahia si subasalac pe teritoriul sangeacului Trabzon. in jurulacestui oras, se afla cam 100 de sate infloritoare i prospere. De aceea, in aceastävale se tine targ <bazar> in fiecare saptarnana. Acolo se aduna 10 000 de oameni.

41 Ketenci Omer Pasa era atunci, in 1640, beilerbei al eialetului Trabzon.42 Mic popor de religie musulmanã, dar inrudit pe plan etnic cu gruzinii. inca din secolul al XVII-

lea, unii lazi s-au stabilit in Dobrogea, precum si in Moldova si Tara Româneascd.43 Orq aflat pe tärmul Märii Negre la 15 km vest de Trabzon. Astäzi se numeste Akçaabal.

mdrii.

www.dacoromanica.ro


Acest ora§ infloritor este vacfif <evIcar> al mamei sultanului Selim I, cunoscutà laTrabzon sub numele de Hatuniye. Vacdful este administrat de un suba§d <matevellisubaylst>. Aici se afla un port mare, care este renumit printre marinarii MdriiNegre sub numele de Polta Limani. Este un port frumos §i bun. Oferã conditiifavorabile pentru ancorarea coräbiilor §i este ferit de vânt din toate cele opt directiiposibile. Noi am plecat de acolo §i am inaintat pfina la pârdul Kalatimani<Kalatimani Deresi>. Acest parfiu izvord§te din muntii Trabzonului §i se varsä inMarea Neagra langa Polatane <Po lta Limani>. Plecând de acolo, noi am ajuns lalocul numit Sere Deresi. Aici se gdsesc sate prospere §i frumoase. Locuitorii lorcälätoresc pe mare pind la Trabzon §i inapoi cu barci §i caice <kayik>. Populatia(acestor sate) este alcdtuitä din greci <Rum> §i musulmani <Islam>. Aceste sate seafld la sud de Trabzon".

EVLIYA QELEBI'S VOYAGE ON THE BLACK SEA OF 1640,FROM ISTANBUL TO TREBIZOND

Abstract

The famous Ottoman traveller Evliya celebi (1611-1682), a close relative ofGrand Vezir Melek Ahmed Pasha, travelled to begin with 1640 almost through theentire territory of the Ottoman Empire of that time, as well as through severalneighbouring states. Using the extensive and rich information gathered during histrips, Evliya celebi wrote his famous and much valued travel book - Seyahatniime.The only integral edition of this book in its original Ottoman Turkish language,written in Arabic characters, was published in Istanbul in 1896-1938 (10 volumestotalling almost 7,000 pages).

In points of information and writing technique, Seyahatnâme fully deservesits name. All the regions visited by Evliya celeby are described minutely and in anattractive style, with a host of economic, social, political, administrative, military,cultural, and architectural information. Therefore, the author makes an ample,lively and true fresco of the Ottoman Empire of the seventeenth century.

However, the work of Evliyia celebi has a number of shortcomings. Thesystematisation of information is deficient, the figures advanced are oftenexaggerated, the historical origin of some settlements and several legends have noreal fundament, but are rather the fruit of the author's imagination, being meant tospice up the account. Despite all the above, Seyahatneune has remained afundamental source of information in the study of the Ottoman Empire history inthe seventeenth century.

" in lucrarea lui Evliya celebi urmeazA descrierea amanuntitã a orasului Trabzon.

www.dacoromanica.ro

15 Calätoria lui Evliya celebi 195

One of the geographical regions minutely described by Evliya celebi in hisSeyahatname is the Black Sea basin. However, to this date, most of the partdevoted to the southern (Anatolian) shore of the Black Sea has not been translatedinto a European language, with the only exception of the flawed version by Josephvon Hammer, published in London in 1850.

Given all the above and seeing that little focus has been devoted to thehistory of the Anatolian shore of the Black Sea in 1461-1774 (and especially in theseventeenth century and the first half of the eighteenth century) in Romanian andforeign historiography, a translation is offered of the sections referring to theaforementioned region, from Ottoman Turkish into Romanian, made by the authorof the present paper. More exactly it is the description of Evliya celebi's voyageon the Black Sea of 1640, from Istanbul to Trabzon (formerly Trebizond).

Accompanied by a short introduction and a series of footnotes considered bythe author of the present study to be a prerequisite for a better understanding ofEvliya celebi's text, the present translation is a noteworthy contribution to a betterinsight into the history of the Black Sea basin in the seventeenth century.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

DREPTUL MEDIEVAL: LEGISLATIE SI TRADITIE.STUDII DE CAZ

FORME JURIDICE $1 PRACTICI DE TRANSMITEREA PATRIMONIULUI. FEMEIA $1 ZESTREA SA iN TARA

ROMANEASCA IN SECOLUL AL XVIII-LEA

CONSTANTA GHITULESCU

Sistemul de succesiune: teorii qi tpoteze. Istoriografia romdneascd din perioada interbelicd afost foarte preocupata de sistemul succesoral. Dacd in Moldova lucrurile sunt clare, barbati si femeiavdnd drepturi egale in fata transmiterii patrimoniului paternI, in ceea ce priveste Valahia problemasuccesiunii pare ceva mai complicatd. Astfel doud ipoteze s-au conturat: prima sustine principiulmasculinitatii si are ca partizani pe D.M. Mototolescu2, Marcel Emerit3, M.I. Peretz4, urmati de 0.Sachelarie5 in studiul säti din 1970; principiul egalitätii dintre sexe este sustinut de G. Fotino6 si Gh.Crone. Recitirea documentelor da dreptate ambelor ipoteze, deoarece cutuma sprijind primulprincipiu, iar Pravila pe cel de-al doilea. In acelasi timp trebuie precizat ch aproape toate aceste studiise opresc la interpretarea codurilor de legi cu privire la transmiterea patrimoniului si nu vizeazd oanalizd comparativa intre sistemul succesoral de drept si sistemul succesoral de fapt, adicd practicadin viata sociald.

Transmiterea proprietafii: norma ci practica. Existenta unui numdr important de foi de zestresi de testamente, dar i numeroasele procese iscate de acestea ne vor ajuta sIt elucidam o serie deintrebdri legate de accesul copiilor la mostenire, femeia i pozitia sa in transmiterea patrimoniului,relatia dintre aceasta si propria zestre, puterea exercitata asupra zestrei sale, statutul zestrei in casasotului, vdduvia i recuperarea zestrei, separarea i statutul juridic al zestrei. Documentele sunt inmare parte inedite, dar in perioada 1910-1945 un numar important de foi de zestre, provenind in mareparte din arhive familiale, au fost publicate intr-o serie de reviste sau chiar colectii. Ele n-au fost insdexploatate decal in calitate de document de arhiva, fail a beneficia de un comentariu aparte sau de oanaliza impreund cu alte tipuri de documente.

Repartizarea patrimoniului intre toti mostenitorii de sex masculin i inzestrarea tuturorfiicelor, iata in mare sistemul succesoral care domind in Valahia secolelor XVII si XVIII. Dar acesta

I In aceasta privintd, Al. Gonta, Femeia ci drepturile ei de moVenire in Moldova dupa "obiceiulpaincintului", in AIIAI", t. XVII, 1980, p. 597-602.

2 Privilegiul masculinitafii, Bucuresti, 1915.3 La femmes en Valachie pouvait-elle heriter?, in "Revue historique du Sud-Est européen", t. IV,

1927, nr. 1-3, p. 38-46; idem, A propos du droit des femmes a l'heritage en Valachie, in ibidem, t. V,1928, nr. 1-3, p. 32-33.

4 Privilegiul masculinitlifii in Pravilniceasca condica Ipsilanti ci in Legiuirea C'aragea, Bucuresti,1905.

5 Privilegiul masculinitafii in Tara Romeineasca pawl la jumatatea secolului al XVII-lea, in"Studii. Revista de istorie", t. XXIII, 1970, nr. 3, p. 493-499.

6 Contribution a l'etude des origine de l'ancien droit coutumier roumain. Un chapitre del'histoire de la propriete au moyen age, Paris, 1926.

7 Institufille medievale romeinevi, Bucuresti, 1969, p. 31-80.

Revista istoricr, tom XIV, nr. 5 6, p. 197 216, 2003www.dacoromanica.ro

198 Constanta Chitulescu 2

este sistemul cutumiar care prevede apdar egalitate intre frati, cu excluderea fiicelor inzestrate.Totodatd, coexista 5i un sistem succesoral legislativ prezent in Indreparea legii, care prevedeaurmatoarele: toti copiii indiferent de sex au dreptul sd se imparta5eascd din averea tatalui in mod egal;a5adar, fetele au 5i ele parte egala cu mo5tenitorii de sex masculin, singura conditie find ca ele säraporteze zestrea la masa succesorale. Practica egalitard pune in prim plan dreptul fiecaruia de amo5teni ceva din bunurile tatalui sau mamei, fie cd este vorba de partea de mo5tenire in cazulbaietilor, fie cd este vorba de zestre in cazul fetelor9. Dar aceastd prevedere nu este valabild daca tatala decis deja cine ii sunt mo5tenitorii prin intermediul unui testament. Abia la 1780, prin noul cod delegi, Pravilniceasca Condica, se opteazd pentru sistemul succesoral cutumiar 5i se decide excludereaflicelor inzestrate de la impartirea patrimoniuluiw. Dar in perioada respectivd femeile vor profita deaceasta ambiguitate pentru a cere in numeroase procese dreptul de a intra in mo5tenirea paternd.

Care din cele doua sisteme a fost folosit de-a lungul secolelor? Analiza documentelor arata cdintotdeauna cutuma a prevalat in fata legii scrise. Un document de la 1778 ianuarie 10 o spline foarteclar, atunci cand Map 5i Zoita incearcd sa aibd parte egala cu fratele lor in averea parinteasca.Rdspunsul mitropolitului Grigore, care cuno5tea foarte bine legea 5i obiceiul tarii, este urmatorul:dupe.' pravild meicar a au dreptate fetele a cere mo5tenire din <ca>sa tatalui lor impreuna cu altifrati ce ar mai fi, dar obiceiul pemidntului, care se tine aici in tar& departeazd porunca praviliiramane fata ce sd maritd de un parinte numai cu hotararea zestrii ei ce sa indurd tata-sau a-i da, iarmai mult intr-alta mo5tenire nu intra, osebi numai cand se indurd tatal lor, lasd ceva.5i parte lamoarte prin diiata". Obiceiul pamantului ocupd deci un loc important, dar, a5a cum recunoa5temitropolitul, practica testamentard poate schimba sistemul, iar analiza atentd asupra practicilorsuccesorale cotidiene aratd ca testamentul a fost un instrument important pentru a promova intereseleimediate sau de lunga durata ale familiei.

Toti flu au dreptul de a intra in patrimoniul patern. in testament, toti, indiferent de varsta, suntnumiti ,feciorii mei cei si mostenitorii mei cei adev6rali". Toti au dreptul sIt poartenumele de familie, sIt semneze cu numele de familie, sa foloseascd sistemul de relatii pus in practicade tatd, toti mo5tenesc nu numai patrimoniul material al familiei, ci 5i pe cel spiritual. Numele.neamul i valorile simbolice atapte fiecdrei familii sunt duse mai departe de fiecare fiu in parte. De osituatie speciala se bucura mezinul familiei12. El este de regula ales ca mo5tenitor al casei parinte5ti,ca fiu care ramane cu parintii pand la moartea lor, se ingrije5te de ei la batranete, asigura eternitateaacestora prin punerea in practica a riturilor funerare specifice. Ca o compensatie a indeplinirii acestorsarcini, mezinul prime5te casa parinteasca i nucleul central al patrimoniului care da uneori chiarnumele familiei. Este o compensatie mai degrabd simbolick decal una economick intrucat asigurareacelor doua sarcini presupune o serie de cheltuieli prevazute 5i neprevazute. Taal Ii inzestreazd fiii 5ifiicele pe mäsurd ce parasesc acoperi5ul patern pentru a se casatori sau pentru a se stabili in alta parteodata varsta majoratului atinsd. El ii pastreaza pentru sine o parte din avere, care sd-i asigure traiulzilnic, casa pe care a mo5tenit-o la randul sau dacd este un mezin, mo5iile din jur, cu gradini, livezi,vii, fanete, mon i igani, biserica dacd este un boier. Toate acestea vor reveni dupa moartea samezinului. De multe ori tatal le cedeazd Inca din timpul vietii, dar ii pastreaza dreptul de uzufruct 5imai ales dreptul de a reveni asupra hotararii sale daca fiul ales se dovede5te un ingrat. Niciodata

8 Indreptarea legii (1652), Bucure5ti, 1953, gl. 277, 279, p. 271-272.9 Asupra diferitelor sisteme succesorale, B. Derouet, Transmettre la !erre. Origines et inflexions

recentes d'une problematique de la differance, in Histoire et Sociétés rurales", 1994, nr. 2, p. 33-67.10 Pravilniceasca Condicci (1780), Bucure5ti, 1957, p. 98-99.11 Acte judiciare din Tara Romaneasca 1775-1781, ed. Gh. Cront, Al. Constantinescu, A.

Popescu, Th. Radulescu, C. Teganeanu, Bucure5ti, 1973, p. 511-512.12 Asupra acestui subiect, G. Ravis-Giordani, M. Segalen (coord.), Les cadets, Paris, 1994; mai

ales studiul lui J. Cuisenier, Cadets en Rownanie, on comment heriter en regime socialiste, p. 217-230. De asemenea, importante informatii asupra sistemului succesoral din Romania, dar 5i dincelelalte tari europene, G. Augustins, Comment se perpetner? Devenir des lignees el destins despatranoines dans les paysanneries europeennes, Nanterre, 1989.

5i

da-i5i

a1e§1"fiii

www.dacoromanica.ro

3 Forme juridice si practici de transmitere a patrimoniului 199

regulile juridice si cutumiare nu sunt urmate pas cu pas si cuvânt cu cuvant, seful familiei avdndposibilitatea de a le folosi in propriul interes pentru a favoriza interesele casei sale, de a-si favoriza unfiu in defavoarea celorlalti.

Proprietatea familiala este prost protejata prin adoptarea si punerea in practica a acestui sistemsuccesoral, iar strategiile de fecunditate contribuie la complicarea sau simplificarea acestuia. Cufiecare noua casatorie, patrimoniul se framiteaza atat prin varsarea partilor de zestre catre flice. cat siprin varsarea partilor de mostenire catre fii. De fapt, bogatia" ii vine fiecaruia nu din partea depatrimoniu mostenit, adevarata avere 1111 va depinde decat de abilitatile personale, capacitatile deosaexploata nu numai patrimoniul material cat si cel simbolic pe care il primeste odata cu averea. Inmomentul desprinderii de familia-mama fiul are o mostenire materiala si simbolicã pe care o poatefolosi pentru a demara marile afaceri economice, politice si simbolice. Cu o bund strategic, el vaachizitiona noi si noi proprietati, noi si noi bunuri pe care le va oferi. la randul sau, mostenitorilor

Cum se alcaluieve o zestre. 0 femeie nu se poate marita Mra a avea o zestre, iar familia facetoate eforturile sociale i economice pentru a o procura. Termenul folosit pentru a desemna partea dinaverea paterna care ii revene fiicei odata cu casatoria poarta numele de zestre". Spatiul romanescopereaza doar cu un singur termer', fait a face diferentd intre dota propriu-zisd si trusou13. In fapt,termenul zestre Ii Inglobeazd pe cei doi, in foaia de zestre aparand atat obiectele care tin de trusou(vesminte, bijuterii, lenjerie), cat si cele care tin de dota propriu zisa. (case, mosii, pravalii, bani etc.).

Tatal este cel mai important autor in alcatuirea unei dote. El o face pe masurd ce varstamaritisului se apropie, pregatirile find accelerate de gasirea unui sot. Alcatuirea unei foi de zestreconstituie o obligatie morald foarte puternica, de care fiecare tata incearca sa se achite in oriceconditii. Taal ofera din toate cate putin si fiicei sale, asa cum singur rnarturiseste in preambululactului dotal, din toate cate am avut, din toate i-am dat". Zestrea se alcatuieste in functie de starea siposibilitatea fiecarei familii, nici mai mica pentru o flied de boieri, nici mai mare pentru o flied detarani. Valoarea ei nu este fixata nici de cutuma, nici de lege, fiind lasata la libera apreciere apdrintilor. $i totusi, ea nu trebuie sd fie nicidecum inferioard rangului i averii familiei.

Maritarea unei fete constituie o sarcina diflcilã pentru toate familiile, indiferent de rangul siaverea lor; deseori testamentele pun in evidenta aceasta grija apasatoare care ii urmareste pe parinti sidincolo de monnant. In testament tatal incearca nu numai sa reglementeze situatia mostenitorilor desex masculin, ci sa puna in ordine si situatia zestrelor care s-au dat, care nu s-au dat inca sau careurmeazd a se da. Mostenitorul casei parintesti primeste odata cu averea i grija surorilor mai mici. Cazfericit, atunci cand tatal prin testament se achita de aceasta indatorire, lasandu-i fiului numai grija de alivra o zestre deja existenta si inscrisa in testamentul patern, mezinului nerevenindu-i decat misiuneade a gasi un sot pentru sora sa caruia sa-i preda cheile de la ladd cu foaia de zestre in frunte. Caznefericit, atunci cand tatal nu lasa nici testament, nici averea necesard pentru a dota un numar preamare de fete. In aceasta situatie sarcina trece asupra tuturor fratilor, care au obligatia de a-si inzestrasurorile chiar din propria avere si totodata de a se ocupa de maritisul lor.

La 1780 Pravilniceasca Condicd incearca sa elimine o practica intalnita in realitateacotidiana, i anume maritarea surorilor dupa barbati de conditie sociald inferioard, dar care nu aupretentii dotale prea marl Aceasta situatie provoacd inscrierea in noul cod de lege a articolului 5 dincapitolul Pentru zestre. Articolul stabileste ca fratii sa-si inzestreze surorile dupd starea si posibilitatealor, sub supravegherea celorlalte rude. ()data aceasta sarcina indepiinitã, ci pot trece la Impartireaaverii paterne. Principele Ipsilanti ameninta cu pedepse aspre pe cei care nu se vor supune acesteidecize4. Dar practica s-a perpetuat si dupa aparitia noului cod de lege, fara sa se tind seamd de ea,nici macar atunci cand se aflau in judecata pricini care intrau perfect in articolul mai sus amintit. Dealtminteri, pentru a evita astfel de situatii, pdrintii insisi Isi luau toate masurile de precautie Inca dintimpul vietii, fie prin alcatuirea foilor de zestre chiar inaintea mariajului, fie prin inscrierea zestrei intestament cu obligatia feciorilor de a indeplini intocmai dorintele paterne, fdra de care nu puteau intrain posesia mostenirii.

13 Clio. Histoire, femmes et sociétés", 1998, nr. 7,cu tema Fenimes, dot et patrimoine.14 Pravilniceasca Condicd, p. 95-96.

sai.

www.dacoromanica.ro


La 21 martie 1736, cand Grigore Filipescu Ii alcatuieste diata, el face o trecere in revista astarii fiecarui copil la momentul respectiv. Patrimoniul se imparte intre cei doi fii, Radu si Pana, lasatisub obladuirea si ascultarea mamei lor. La randul ei, Ilinca primeste o mare parte din avere ca ocompensatie pentru zestrea cheltuita in casä la treburile gospodariei: sotiia mea, au avut cule si mosiipeste Olt si eu la nevoile méle le-am vandut, iar alte cule de ale ei le-arn dat fie-mea Zoitii zestre siam socotit din mosiile mele de i-am lasat ca sä sa stie, sa stapaneasca cat va fi cu zile", marturisesteGrigore. Toate mosiile lasate sub stapanirea sotiei vor fi impartite la randul lor tot celor doi fii.Grigore Filipescu are insa si doua fete, una deja maritata in momentul alcatuirii testamentului, cealaltaInca mica, dar destul de mare ca tatal sd se pregateasca pentru maritisul ei. Astfel, tatal fixeaza printestament toata zestrea in mosii si tigani ce urmeaza a se da fiicei sale Mariia, stabilind si ce mosii sevor vinde pentru a-i cumpara scule sau pentru a i se face nunta. De asemenea, tatal revine asuprazestrei celeilalte thee, notand cu atentie ce n-a putut Inca sa livreze ginerelui, lucruri ce vor fi date decatre mostenitorii directi, anume "tiganii fie-mea Zoitii sd-i implineasca dupa cum scrie in foaia dezestre i sa-i dea si opt iape cu manji, ce i-am rdmas sa-i dau si sa i sd cumpere si rafturi, ce nu i s-audat". Astfel, tatal incearca sa-si puna in ordine toate afacerile pamantesti, cel putin pe cele legatedirect de familia sa si care sunt cele mai importante, dacd nu pe toate15.

Elaborare i validare. In Carte de invätäturA atre preoti, mitropolitul Antim Ivireanulofera acestora date importante cu privire la maniera de redactare a unor acte importante, care vorguverna din ce in ce mai des viata sociala a poporului. Este vorba de testamente ifoi de zestre. DeWife!, el ofera un formular care din acel moment Incepe sa fie folosit din ce in ce mai frecvent16.Dupe,' cum se poate observa din acest manual, mitropolitul atribuie Intreaga resposabilitate aalcdtuirii unei foi de zestre preotului. El trebuie sti aibti grija atilt de forma, cat si de credibilitateaacesteia, iar prezenta sa este indispensabila da autoritatea necesara actuluin.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea domnitorul Nicolae Mavrogheni, observandnumeroasele procese iscate in jurul foilor de zestre, hotara ca orice act dotal sau testament sa sealcatuiasca plecand de la respectarea anumitor reguli. Se decidea tinerea unei condici specialearondata departamentului de sapte, unde fiecare locuitor al tarii avea obligatia de a se prezenta cufoaia de zestre pentru a fi trecuta in condica, cercetata daca a fost facuta dupa dreptate" i pentru aprimi intarirea domneasca prin semnatura logofatului departamentului si prin pecetea domneascd. Senastea, asadar, o prima forma incipienta a notariatului" modern18. De altfel, cancelaria mitropolitanaa functionat ca loc de adeverire" si inainte si dupd luarea acestei masuri, semnatura mitropolituluicantarind foarte greu in credibilitatea oricarui document scris. La sfarsitul secolului nu mai era nevoiede interventia mitropolitului sau a domnului pentru a da valoare actelor scrise, dimpotriva, actorii searatau din ce in ce mai interesati in obtinerea de acte scrise si mai ales in semnarea lor de cdtre unnumar cat mai mare de personalitati", ajungandu-se chiar la cumpararea acestor semnaturi.

In linii mari, foaia de zestre incepe cu o invocatie religioasd (se invoca mila si ajutorulFecioarei Maria, Isus Hristos, Dumnezeu), urmeaza obiectele de zestre, respectându-se o anumitaordine interna, si se incheie tot cu o invocare a puterii i milei divine. In final se pun semnaturileparintilor, rudelor, vecinilor de mosie si a preotului. Foaia de zestre respecta cloud mari reguli deredactare, in functie de categoria sociala din care provine autorul. Pentru un boier, actul poate firedactat in orice moment dupa nasterea fiicei sale. La acest nivel social structura zestrei nu difera preamull de la o fata de boier la alta, doar ici si colo apar ceva diferente cu privire la forma broderiei saula culoarea pietrelor pretioase. In rest se intalnesc cam aceleasi rochii, aceleasi tesaturi (belacoasa,

15 DANIC, fond Mitropolia Tarii Romanesti, LXXIX/12.16 Cu privire la aceasta problema, studiul noastru, Zestrea intre norma i practicd. Tara

Romdneascd in secolul al XVII-lea, I, II, in SMIM", t. XVIII, 2000, p. 213-222; t. XIX, 2001, p. 255-263;idem, Familie ci societate in Tara Romdneascd (sec. XVII), in SMIM", t. XX, 2002, p. 80 97.

17 Antim Ivireanul, Opere. Didahii, ed. G. Strempel, Bucuresti, 1996, p. 353-354.18 DANIC, fond Manuscrise mss. 17, f. 7,3 mai 1786.

www.dacoromanica.ro


atlaz, gherme§ut, cavnir), acela§i numAr de inele, aceea§i duzind de prosoape, acela§i numdr deanimale. Singura mare diferentd se intrevede la mo§ii §i robi tigani dati pe nume, familii, meserii.

De la inceputul secolului §i pand la 1800 moda variazd foarte putin. Ici-colo cate un ceasornic,ici-colo eke o umbreld, ici-colo cate un obiect care sd surprinda prin raritatea §i modernitatea sa.Plecand de la un model folosit de nenumarate ori, de la o foaie de zestre pe care a avut-o mama,bunica, sora, boierul Vie ce are de facut. El scrie, ajutat probabil de sotie, semneazd singur thrä sdaibd nevoie de martori, data find autoritatea numelui sdu §i functia pe care o ocupa in aparatulstatului. Dupd casãtorie sau la logodnd el intervine in functie de pretentiile viitorului sdu ginere.

Cel de-al doilea tip de act dotal este cel elaborat in interiorul clasei populare. Aici situatia seschimba aproape complet. Sdraci tot timpul §i MIA banii lichizi necesari unei investitii pe termen lung,tdranii amand de voie de nevoie, nu numai redactarea actului, ci chiar pregatirile pentru mariti§ul uneifete. In aceastd situatie foaia de zestre apare ca un document elaborat in pripd §i sub presiuneamomentului, textul serfs Idsand sd se intrevadd situatia precard a parintilor, discutiile fierbinti din jurulmesei, nemultumirile ginerilor §i socrilor, umilinta fetelor. Foaia de zestre se discutd in prezivalogodnei, la carciuma intre barbati sau acasa cu vinul §i bucatele pe masd pentru a muia pretentiileginerilor §i cuscrilor sau numai pentru cd a§a se cade". Momentul poartd numele de Invoiala" sautocmeala de la logodnr. Parintii propun, socrii tidied suma, mamele §i fiicele toarnd in pahare §iascultd cu atentie vorbele schimbate cu indarjire intre cele doud pdrti.

Numele ginerelui nu este intotdeauna marcat in mod explicit in document, de§i prezenta §iinfluenta sa se simt in redactarea finald. Sava Udrescu din Vaideeni, judetul Valcea, alcdtuie§te foaiade zestre odatd ce a gdsit un ginere cu care s-a inteles. Sal ascultdm: viind vremea casAtoriei, ne-aminvoit din toate cele ce am mi§cdtoare §i nemi§cdtoare". Ginerele nu apare in act, dar prezenta sa seintrevede in spatele diacului, urmArind cu atentie dacd toate cele promise sunt trecute cu exactitate,dacd calitatea §i cantitatea sunt notate cu grijd. Nu-i mare lucru ceea ce-i oferd tatAl socru, dar pentruel 2 boi de jug, 1 vacd cu vitelul dupd ia, II oi cu miei dupd ele, I porc §i doa scro<a>fe" §i 22stanjeni §i jumdtate de moVe inseamna foarte Alteori, socrul i se adreseazd lui direct §i numeleii este marcat aldturi de cel al viitoarei sotii. Iatd cum sund foaia de zestre a Voicdi din BArbulet,judetul Dambovita: Incredintdm cu aceasta scrisoare a noastrd la mana Ghiocii, gineri-mieu, precumsd se Vie cä, primind a lua in cdsdtorie cu a noastrd copild, anume Voica, din cele ce ne-am invoitam dat" 20 .

intelegerea incheiatd, ginerele prime§te foaia de zestre ca semn al acceptdri invoielii. Afumat§i cu foaia de zestre in buzunar, el pleacd spre cask convins cd a incheiat o build afacere §i incepepregatirile de nuntd. Altii i§i dau seama, o data euforia evenimentului trecutd, cd au fost pacäliti, cdputeau obtine mai mult dacd ar fi insistat, cd ei personal meritau mai mult din moment ce s-au induratsã ia fetele in cdsdtorie. Nu cd ar fi urate, bolnave sau lene§e, au auzit numai lucruri bune desprevrednicia lor, dar totu§i, ei sunt bArbati... Returnarea foii de zestre a doua zi dupd logodnd aratanemultumirea ginerelui care fie a rupta logdna, fie numai Ii manifestd nemultumirea fatd de prestatiadotald §i incearcd in acest mod sd-§i §antajeje socrul pentru a obtine mai mult. Altii ii justified gestulprin diverse alte tertipuri. CA erau ametiti in seara cu pricina §i prin§i de aburii alcoolului s-a läsatprin§i in jocul cdsatoriei, dar ca sunt prea tineri §i prea sdraci pentru a avea o familie, cd nu-i lasdrudele sau pur §i simplu cd numai s-au amuzat in noaptea respectivd. Putin importd onoarea fetei,sentimentele §i sperantele pe care §i le-a fAcut, vecinele in fata cdrora s-a lAudat, invidia pe care astarnit-o in randul celorlalte fete de mdritat, barfa iscatA odatd cu ruperea aliantei.

La elaborarea unui astfel de act prezenta martorilor este imperios necesard, at& pentru a dacredibilitate §i autoritate actului, cat §i pentru a evita contestArile ulterioare. Preotul din parohie esteintotdeauna prezent ca martor §i ca instantd de autentificare a actului propriu-zis. AlAturi de el se didmembrii apropiati ai familiei fetei, tata, mama, fratii, unchii paterni §i materni. Pozitia a treia esteocupata de vecini de casa §i vecini de moVe, mai ales atunci cand la mijloc se afld §i Omani Cedarea

19 DANIC, fond Achizitii Noi, MMDCCXXI/14, 21 mai 1777.20 George Potra, Tezaurul documentar al judetului Diimboviia (1418-1800), TargoviVe, 1972, p.

906-907.

mule°.

i.

www.dacoromanica.ro

202 Constafita Chitulescu 6

unei parti de pdmant, aflatd de cele mai multe ori in mosia satului, trebuie sd se facd cu acordulmostenitorilor de drept, cu acordul unchilor paterni sau materni, cu stirea vecinilor de mosie. Uneori,martorii din foaia de zestre poartd numele de logoditori". In aceastd situatie, actul poate fi consideratun adevdrat contract de cdsdtorie incheiat intre cele doud pdrti, cãci prezenta ginerelui este si eamarcatd. Momentul cdskoriei unei fete constituie un eveniment deosebit, cdruia i se acordd toatdatentia si importanta cerutd.

La 14 februarie 1759 si 20 decembrie 1774, adicd la o distanta de aproape 20 de ani, cloudtocmeli de logodnd au loc in satele Vineti si Rajletu, ambele in judetul Olt si vecine dupd cum reiesedin documente. Desi vAduvA si sdracd, Rada nu ocoleste obiceiul logodnei, asa cd la tocmealamdritisului ea dd ginerelui Mihai i fiicei Stanca o parte din mosia din sat, de fatd. find totilogoditorii martori". De partea cealaltd se afld Mihai Be lu din Raj letu cu sotia sa Stanca care cedeazdla logodnd partea mea de mosie zestre Dumitri i gineri-mieu Dumitru". Martorii acestei tranzactiisunt o serie de vecini i prieteni, fiecare purtand in dreptul numelui particula logoditor". Asadar, celedoud momente importante pregdtitoare ale nuntii, zestrea i logodna, sunt gandite impreund. Ca actpublic, logodna necesitd participarea unui numAr cat mai mare de persoane pentru a da credibilitateactului in absenta unor registre parohiale, dar i pentru cd devine o sArbdtoare pentru orice familie.Printre martorii logoditori ai celor doud familii se numard in primul rand vecinii de mosie din sat,indreptatiti cunoascA pe noul proprietar; prin participarea i semnarea actului ei îi dadeau acordulla intrarea unui strain in mosia satului. In primul document sunt prezenti zece martori, toti barbati, dincare sapte consAteni: Vlad, fiul lui Stoica, Gligorie, Vlad, TAnase, Parvul, Stoica i alti doi din sateleinvecinate, fie rude cu una din familii, fie cu mosie la Vineti, i anume Milea din Bardsti si Stan dinSpineni. Actul este scris de Vlaico, martor i scriitor in acelasi timp, cu zisa i invdtatura"pdrintilor21. Cel de-al doilea act poartd isaitura a opt martori. Primii trei, Lazar Gdvan, Radu Gdvan

Carstea Gdvan, sunt fratii socrului mic, ceilalti sunt trei vecini din sat, Radu Corcodel, RaduTrocariu si Dumitru Gdvan. Strdini de sat sunt numai Stan Pupazd din Vineti i diaconul DumitruLupu din Vata22. $i intr-un caz si in celdlalt pdrintii ii pun numele in document, in calitate deemitenti ai actului. Astfel, tatAl Dumitrei semneazd": Eu, Mihai Be lu ot Raj letu, socru care am dat",iar mama: Eu, Stanca, soacra cu toti feciorii". Ea ii reprezintd pe fiii, absenti din sat in momentuldesfasurdrii evenimentului, dar a cdror mosie a fost prezervatd. Inutil de spus CA, exceptand pe cel ceredacteaza documentele, nici unul din acesti martori nu stiu scrie sau citi, nici mdcar sd-si pundnumele pe hartie. Numele lor erau iscAlite de cel care se insdrcina cu redactarea foi de zestre, cu zisa

invdtAtura numitilor socri", iar acestia Ii puneau doar degetele in loc de pecete".Martorii au asadar o tniplA functie: dau credibilitate documcntului, participd la ospdtul de

logodnd, se pun chezasi pentru cele doud pArti. Ei garanteazd, atfit prin prezenta lor fizicd, cat i prinsemnatura din act, cd zestrea este cea inscrisd in foaia de zestre si nu alta, cA alte promisiuni nu s-aumai fAcut, cA cele doud parti isi vor asuma obligatiile din ziva logodnei. Cu alte cuvinte, ginerele vaconcluziona cdsatoria, iar socrul va livra zestrea promisd. In caz contrar, ei plateau cheltuielile facutela logodnd si in plus gloaba in valoare de 100 de taleri23.

Lada de zestre. Zestrea este un important indicator economic, o mArturie asupra civilizatieimateriale din epocd. Lectura numeroaselor foi de zestre oferd nu numai informatii de naturd economicd,ci i detalii asupra societatii, asupra modului ei de organizare i supravietuire, asupra manierei de a seimbrAca, de a se aseza la masa, de a-si reprezenta lumea incojurdtoare si sociabilitatea.

Foaia de zestre urmeazd o anumitd structurd internd de repartizare a pieselor, in functie deutilitatea si asemdnarea lor. Ea poate fi impArtitd in cloud mari pArti: trusoul cu tot ceea ce tine decorpul si activitatile casnice ale femeii maritate i zestrea propriu-zisd formatd din mosii, bani, robitigani si animale.

21 loan Ionasco, Biserici, chipuri i documente din Olt, Craiova, 1934, p. 194-195.22 Ibidem, p. 195.23 Aceastd prevedere apare intr-un document de la 20 ianuarie 1808 din judetul Muscel. Nu stim

pentru moment ce rdspandire putea sd aibd in practica cotidiand; loan Rdutescu, Dragoslavele,Campulung Muscel, 1937, p. 165.

si

sa-I

si

www.dacoromanica.ro


a) Scule ft bijuterii. Primele lucruri asezate in lada de zestre sunt bijuteriile. 0 fata de boierprimeste intre 12 si 16 siruri de margaritare, doud i patru perechi de cercei, patru si opt inele, obrdtark un colan, doud paftale. Toate aceste bijuterii sunt din aur, ornate cu cele mai scumpe pietrepretioase: diamante, perle, rubine, safire si smaranduri. Numdrul acestora creste sau descreste infunctie de pozitia ocupatd de tatd in ierarhia socialk de pretentiile ginerelui. Alte bijuterii originale siscumpe menite sã sublinieze valoarea i bogatia familiei se adauga. Apar astfel brosele sub forma deflori sau corpuri ceresti (soarele, luna, stelele), bätute cu diamante, ceasornicele din aur si impodobitecu cu margaritare si o stea de diamant". Printre bijuteriile traditionale se numard salba de pus la gat,formatã din 12 sau mai multi galbeni de aur sau alte monede strdine, dar din aur (guldeni olandezi,taleri, zloti si ughi unguresti) si banii de pus pe cap, I] taleri de pus pe cap".

b) Rânduiala hainelor. La rand vin vesmintele. Rareori se aseazd in lada de zestre haine ce tinde corpul intim al miresei, doar ici i colo un anteriu de noapte. Apar mai degraba hainele deceremonie, facute pentru a iesi in public, la biserick la curte, la plimbare sau la diverse sdrbdtori sicele pentru viata de zi cu zi. Deosebirea dintre cele doud tipuri de vesrninte este foarte bine marcatd.In timp ce primele se confectioneazd din stofele cele mai scumpe aduse din import, pentru celelalte sefolosesc stofele mai putin pretentioase, bumbac, postav, in sau lank si tesute in cask Rochiile dinprima categorie sunt insotite de anterie lungi (haind lungd lard maneci), de dulame si giubele (haineimbldnite i lungi). 0 fad de boier primeste intre opt si zece randuri de astfel de haine. Stofe adusedin Italia, Spania, Franta, Anglia si Imperiul otoman sporesc valoarea acestora. Predominante sunttesdturile din mdtase, casmir, land, brodate cu fir de aur sau argint. Lor li se adaugd o serie depodoabe, nasturi si copci de aur sau diamant, bldnuri de hermink jder, nurck vulpe. In Bucuresti, casi in alte targuri din tark negustori strdini tih prdvdlii specializate in astfel de mdrfuri atat de necesarepentru cocoanele de boier si fiicele lor. Rochiile de purtare se confectioneazd, cum am spus deja, dinmateriale mai putin sofisticate, MA. broderii, Para pietre pretioase, card bldnuri. Li se adaugd iile,cdmasile traditionale, care urea pand la o duzind de fiecare fatd. Si ele comporta o serie de broderii cufire de mdtase, aur sau argint. Culorile preferate sunt rosu. verde, albastru, galben si alb. Basmalele simaramele se numard intre sase si 12, fiind la rândul lor brodate cu cliverse fire si modele. Pentruiernile lungi si friguroase, o boieroain primeste haine lungi si scurte, numite in limbajul epocii zdbun,dulamk tivilichie, ghiordie, bldnite pe amandoud fetele, cu bland de hermind in jurul gdtului si pepoale. Nasturii din aur, margaritar sau diarnant sunt cu sfintenie trecuti in foaie, pentru cd fiecareconstituie o valoare in sine.

c) Randuiala afternutului. Cea de-a treia subdiviziune a trusoului se referd la activitateaconjugald a tinerei sotii. Dormitorul cu toate accesoriile necesare este pus in evidentk desi patulpropriu-zis lipseste. El va aparea abia la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmätor, candmobila de dormitor va constitui o noud modd. and este vorba de lenjerie se insistã pe cantitatea,finetea si calitatea tesaturilor, bogatia si valoarea broderiilor. Marii boieri oferd un prim asternut, un aldoilea i un al treilea. Dar cel mai adesea se vorbeste de randuiala asternutului asa cum se cade". Subaceastd denumire sunt trecute trei-patru cearsafuri din panzd sau mdtase, cloud pldpumi, salteaua siperinile numdrate dupd dimensiuni, cele mici intre sase i zece, cele mari intre patru si opt24. Toateacestea comporta broderii cu fire de mdtase si urmandu-se diferite modele. Urmeazd scoartele sicovoarele, unele aduse de la Constantinopol sau Venetia, altele tesute in casd din land si borangic.

d) Raduiala inesei. Cea de-a patra subdiviziune a foii de zestre se referd la activitateadomesticd a tinerei i la locul pe care aceasta trebuie sd-1 ocupe in bucdtdria familiei. Prosoapele defatd si de maini (12-24), stergarele si servetele de bucdtdrie (6-12), fetele de masa (2-4) abunda intr-odescriere plind de detalii asupra calitdtii, cantitatii sau utilitatii fiecdrui obiect. Duzina de linguri apareintotdeauna aldturi de cea de cutite, ambele din argint, de cele sase talere de cositor si de cele sasetipsii de aramd cu capace sau lark de addri mari si mici, de pirostrii si sfesnice de ararnd sau argint.Nelipsite sunt cestile de cafea, masina de mdcinat cafea, farfuriuta si lingurita din argint folositenumai pentru servitul dulcetei, ligheanul i ibricul.

24 Este vorba de perna propriu-zisd cu fata aferentd, insistandu-se uneori si asupra calitatiiumpluturii, puf sau land. Maria Mändilescu primeste 14 perne din care zece mari si patru mici. Inacelasi timp Maria Dedulescu da fiicei sale 18 perne din care 12 mari si sase mici. DANIC, fondEpiscopia Buzdu, XXV/33, fond Achizitii Noi, CLXXVIII/3.

www.dacoromanica.ro


De la caldare la pirostrii i tingiri, toate aceste obiecte casnice au o legAtura directd cuprincipala ocupatie a sotiei-mama, a-i hrdni pe ceilalti. Ea vine in casa sotului cu absolut toateustensilele casnice de care are nevoie pentru a-si indeplini aceastd atributie. Dar si celelalte obiecteale trusoului pun in prim plan obligatiile i atributiile sotiei, hainele i bijuteriile Ii sunt date pentru apurta cinstea i prestigiul neamului in care a intrat, iar lenjeria aminteste de atributiile eicontraceptive, femeia ca futur receptacle de la semence marital"25.

Disparate apar ici si colo obiecte care tin de corpul si sulletul femeii: oglinda, cadelnita dinargint pentru aprinsul tAmaii in zilele de särbätoare si candela ce arde zi i noapte sub icoanaFecioarei Maria. Icoanele apar destul de rar, opt-zece pentru tot secolul, mdtAniile i artile de cultsunt si mai rare. Ele se regdsesc totusi in catagrafiile de avere, dar foarte rar se oferd ca zestre, poatesi datoritä valorii lor simbolice i economice destul de mare.

e) Mo$ii, animale $i tigani. Partea a doua a zestrei este formatd din bunuri imobiliare, dinanimale si din robi tigani. Raportul intre domeniile pe care le primeste o fatd ca zestre i cele care iirevin fiului sub forma de mostenire se dovedeste inegal. Fiica primeste cateva mosii care nu constituienucleul patrimoniului familial, de regula achizitionate recent de cdtre tatd. Dacd pe aceste mosii seAd case, carciumi, pravalii, mori sau biserici, ele se noteazd in actul dotal pentru cd au menirea de ale spori valoarea. De asemenea, fata poate primi separat mori, fanete, livezi, specificandu-se numdrulsi denumirea pomilor, pogoane de vii cu pivnite i toate utilajele necesare producerii vinului, case inoras cu pravAlii. Ceddri mari de proprietate intervin abia atunci cand boierul nu are banii necesaricumpararii lucrurilor tipice prezente in orice foaie de zestre. In aceastd situatie, valoarea obiecteloreste transformatã in mosii ce se vor vinde pentru a se cumpara haine, argintdria sau asternutul. Ele potin egald masurd sd fie pdstrate de care ginere, dar cu obligatia de a nu cere obiectele de zestre nedate

inlocuite cu aceste moii. In acest mod procedeaza la 1792 medelnicerul Costandin Hrisoscoleu,care nu are sä dea fiicei sale randuiala asternutului, dar ii dd in schimb mosia de la Mdgureni si 15pogoane de vie tot in Magureni26. Sau Ecaterina Bdleanu, care converteste sculele cele trebuincioaseale zestrei i haine si asternuturi" in mosiile de la Balaci si de la Zambrica, judetul Teleorman,careta i telegari i calu de ginere" in mosiile de la Zmierani i Bdlteni, vii i stupi27. MariaCArpinisteanca a pregatit totul, sau aproape totul, pentru casãtoria fiicei sale, cu exceptia catorvamdruntisuri, haine i argintdria mesei si a cafelii i pentru butcd cu telegari cu hamurile lor" pentrucare preferd sA dea giinerelui 5000 de taleri, bani jos, acestuia revenindu-i sarcina de a le cumpdra pegustul lui si al sotiei28.

Animalele boi, vaci, cai, oi, porci, capre, stupi de albine sunt si ele trecute, tinandu-se contde numdrul, calitatea si starea lor in momentul ceddrii. Cu alte cuvinte, se face foarte bine diferentaintre o vacd stearpd, o alta cu vitelul dupd ea si alta care se Mã cu vitelul in burtd. De asemenea, senoteazd cu precizie dacd plugul are 12 boi sau numai patru, dacd cele zece iepe sunt insotite dearmãsarul lor sau dacd oile au lana de bund calitate. Din foaia de zestre a unei fete de boier nu lipsesteniciodatd careta (butca, radvan) cu patru sau sase telegari.

Robii tigani constituie de asemenea un bun de pret pentru fiica unui boier. Ea va pleca dincasa parinteascd insotitd de tiganca care a crescut-o si de camerista" personald, notate aparte ca fetein casa pentru a-i sluji", si de alti tigani dati ca ajutor in casd sau la camp. Valoarea acestora creste sauscade in functie de munca prestata, de calificarea" avutd, de sex sau de vfirstd. De exemplu, Saftaprimeste de la mama ei 8 suflete de tigani" din care cinci sunt bdrbati, iar doi dintre ei au o meserie,unul este bucdtar, iar celdlalt vizitiu29.

25 Christiane Klapisch-Zuber, La nzaison et le nom. Strategie et rituels dans Phalle de laRenaissance, in EHESS, Paris, 1990, p. 222.

26 loan C. Filitti, Arhiva Gh. Gr. Cantacuzino, Bucuresti, 1917, p. 70-71.27 DANIC, fond Manuscrise, mss. 143, f. 252-253v.28 $tefan Greceanu, Genealogiile documentate ale familiilor boierevi, vol. I, Bucuresti, 1911, p.

406-407.Ibidem.

gi

gi

www.dacoromanica.ro

9 Forme juridice i practici de transmitere a patrimoniului 205

In ceea ce priveste clasele populare, zestrea Ii schimba imediat compozitia, cantitatea,calitatea, consistenta. In fapt, ea se diminuaeazd, caci, raportata la clasa din care provine, foaia dezestre a unui fiice de taran sau mic artizan nu vine deck sd reflecte pozitia sociala i starea economicda grupului pe care il reprezinta.

Departe de noi gandul de a vorbi de o uniformizare a zestrei in interiorul claselor populare.Diferentele economice se cern imediat i dupd o prima lectura, intre sardcia extrema i grupultaranilor instariti existând diferite subdiviziuni puse in lumina foarte bine de zestre sau de testamente. Laacest nivel derogarile de la reguld, care spun ca femeia nu trebuie sä primeasca ca zestre decal bunurimobiliare, sunt numeroase i cotidiene. Pamantul find singurul bun de care o familie dispune, pentrumaritarea unei fete tatal cedeazd o parte din proprietatea sa cu gandul cã o va recupera intr-o zi.

0 rochie, cel mult douk patru-cinci cdmdsi, o haind lunga sau scurta pentru iarnd, o perechede papuei, cam acestea sunt hainele pe care o fatd din clasa populara le primeste la mdritisul ei.Tesaturile sunt i ele inferioare din punct de vedere calitativ, doar ici i colo sunt pomenite mdtaseasau atlazul, in rest intalnim postav prost i greoi, stamba inflorata rara i proasta (cituri), in, bumbac.Rareori vesmintele i lenjeria poarta broderii, atunci cand apar firul de aur sau de mdtase setransformd in fir de borangic. Diamantele i margaritarele se inlocuiesc cu mdrgele din sticld coloratasau urmuz. Dar se pare Ca valoarea lor estetica este foarte importantd din moment ce in unele foi dezestre se gdsesc pand la 12 siruri de astfel de obiecte de podoabe. De asemenea, prezenta lor intr-unnumdr atat de mare ne arata CA ele se purtau, fie la zi de sarbdtoare, fie duminica la biserick fie inviata de zi cu zi. Dobrita primeste de la fratele ei, Negoitd Car lan, la 29 ianuarie 1772 unsprezecesiruri de margean i ase siruri de urmuz, in timp ce Anghelina primeste la 21 decembrie 1772unsprezece siruri de margean, sase siruri de urmuz i doud siruri de rubine30. Inelele de argint iaulocul celor de aur, dar i acestea apar destul de rar si mai ales la taranii instariti. Cearsafuri, fete deperna, fete de masa, cergi, scoarte sau covoare se tes in casd din stamba, in, bumbac, borangic saulank Nu lipsesc nici servetele, stergarele sau peschirele de obraz", de maini", de oglindire",talerele de cositor sau aramd, cutite, linguri, dar toate din metale proaste. Salba i cununa de bani sunt

aici prezente, desi valoarea banilor se schimba, monede simple, curente, de argint sau de ararna,gaurite i insirate pe 431. Ele se poarta la gat sau pe cap in ziva nuntii si apoi la zilele de sarbdtoare.Atributiile casnice sunt i ele marcate prin prezenta calddrilor mad i mici, a cazanelor, pirostriilor,frigdrilor, vatraiului pentru mentinerea focului viu in vatrd. Animalele devin mai putine pe masura cese coboard in ierarhia socialk doud vaci cu lapte, doi boi de plug, doi ramatori, cinci capre, zece oi,uneori un cal. De tigani nici nu poate fi vorba.

La acest nivel nu se poate vorbi de o foaie de zestre completd. Combinatiile sunt din cele maibizare si aratd starea de precaritate, graba in care s-a alcatuit zestrea, in ultimul moment, in pragulcdsdtoriei, cand cei din casd au cedat fiecare cate ceva in speranta realizarii unui mariaj si ridicariipietrei de moard" din cask De asemenea, trebuie remarcat cA piesele nu mai sunt toate noi sau inperfecta stare. Vechi i nou se amestecd si se adund de prin casa in preziva nuntii. Mama ii cedeazdrochia cea bunk de mers la bisericd, dar purtata totusi, tatd1 un fier de plug uitat de mult in spatelecasei, una din surori renunta la o cdmask o saltea mai veche si peticita dar Inca utild este ridicatd dinasternutul bdietilor, talere mai vechi dar cdrora Ii s-au pierdut capacele etc.

Deseori zestrea se prezintd sub forma unui petic de pamânt ca singurd avere ce poate fi cedatd.in interiorul claselor populare practicile cotidiene aratd ea pdmAntul reprezinta in cele mai multesituatii singura zestre si nu bunurile mobile care lipsesc. Uneori se specified in actul dotal cadomeniul se cedeazd cu titlul temporar pand cfind familia va gasi banii necesari pentru cumpararealucrurilor de zestre. Este cazul Mariei din Pietrari, judetul Muscel. care la 8 ianuarie 1746 iiinzestreazd nepoata orfand cu patru Mei de mosie. Acestea ii vor reveni in momentul in care se vaachita de zestrea promisa, adied o pdturd i o rochie"32. Parintii recunosc ca este o situatieexceptionalk dar ea devine atat de des folosita. ca se transforma in practica cu putere juddick Astfel,

30 DANIC, fond Achizitii Noi, LXXI/37, 39.Caltitori streiini despre romiine, vol. X, partea I, coord. M. Holban, M.M. Dersca-

Bulpru, P. Cernovodeanu, Bucuresti, 2000, p. 386.-2 Constantin Tamas, loan Constantin Vasile, Monumente arheologice vedcene, RAmnicu Valcea,

1998, p. 80.

31

5i

larile

www.dacoromanica.ro


Rada, sofa lui Stoica din Vineti, judetul Olt, ramasd vkluvd si cu o copild de crescut, apoi de inzestratsi mdritat, sdracd fiind si neavfind nimic din cele ce se dau ca zestre, Ii transmite toatd partea tatd-sdude mosie, cdtd s-ar afla"33. Un alt tatd sdrac merge pand intr-acolo Mat decide prin testament, decomun acord cu cei doi fii ai sãi, sd impartd putina mosie avutd in trei parti egale. Pentru a daautoritate actului, tatal, cei doi fii si cele cloud nurori îi pun numele si degetele in semn de acord si inprezenta martorilor34.

Aceste situatii devin destul de numeroase, cãci, pentru a-si cdskori fiicele sau surorile, tatii sifratii transformd zestrea traditionala in pdmant, singurul bun disponibil intr-o societate in care baniilichizi sunt destul de rari. Totodatd, esalonarea datoriilor din foaia de zestre pe o perioadd mai lungdde timp, uneori chiar pdnd la sfarsitul vietii parintilor, aduce alte ceddri de proprietate ca ocompensatie a obiectelor prinse in act, dar niciodatd procurate datoritd sardciei. Certurile i proceseleii constrang pe tatA sa cedeze pe moment par° din mosiile detinute cu speranta cd vor veni zile maibune si acestea vor fi recuperate, cd patrimoniul va fi reintregit. Dar acele zile nu vor veni niciodatd.

La cdsatoria fiicei sale cu popa Andrei, Vladut Usurelul din judetul Saac Ii promite acestuiaurmatoarea zestre: sase stanjeni de mosie din partea Posascd, una rochie de samalagea, tl. 9, bani 90,una dulamd de sal tl. 46, un bou". La logodnd el trece in posesia ginerelui sdu numai cei sase stdnjenide mosie pe care ii avea, dar nu si celelalte lucruri necumpkate sau nefacute Inca, ce urmau a filivrate dupd nuntä. Dupd cdtiva ani intervine moartea tatdlui, zestrea rämdne Inca neimplinita, iarginerele face presiuni asupra soacrei sale si asupra celor doi cumnati. Cum nici la aceastd data soacranu are de unde scoate obiectele puse in foaie, ii mai cedeazd patru stdnjeni de mosie de comun acordcu cei doi fii, cu urmkoarea justificare: ramdind eu de sotu meu sdracä si neputdnd da eu acestea maisus numite ginerelui mieu, popa Andrei, au primit acesti mai sus numiti 4 std<n>jeni de i-au aldturatcu cei 6 std<n>jeni, ce-i dedeasd mai sus numitu rdposatu cu fo<a>ie de zestre"35.

Asadar, inzestrarea fetelor cu bunuri imobiliare (pdmant, case, prdvalii), consideratd dupdobiceiul pamantului ca o practica inadmisibilA, devine incet-incet curentd, fie din cauza inexistenteibanilor lichizi necesari procurkii lucrurilor standard si tipice unei zestre, fie din cauza tatilor care vorsd-si imparta averea in mod egal intre toti copiii sdi si atunci uzeazd de acest drept prin intermediultestamentului. Indiferent de situatie, se observd de-a lungul intrcgului secol cum familiilemanipuleazd normele de transmitere succesorald pentru a multimi pe toatã lumea si mai ales pentru anu-i rdmdne casa pustie i nepomenita la sfintele canoane bisericesti.

Totodatd, se observa cd totul este notat cu precizie si minutiozitate. Haine, bijuterii, lenjeriesau ustensile de buckkie capatd viata sub pana tatdlui, de la forma la material, de la culoare siornamente la numdrul nasturilor i modelul broderiei, nimic nu se uitd, nimic nu se trece cu vederea.MoiiIe sunt trecute cu vecinii i semnele de hotar, tiganii cu numele si familiile lor, animalele cunumarul i starea lor, ca nimic sa nu fie altfel revendicat deck asa cum a fost dat, ca nimic sã nu fiealtfel restituit deck asa cum a fost primit, ca altceva sä nu se pretinda deck ce se afla inscris acoloodatd pentru totdeauna. Acest inventar" are multiple functii, iar munca nu este in zadar. Existenta luipermite o mai bund negociere intre ginere i socru, vdduvia sau separarea Ii va da femeii posibilitateade a recupera mai usor zestrea adusd in casa sotului, micile detalii ii vor permite sd-si individualizezemai usor propriile lucruri de celelalte existente in casd. Toatd aceastd muncd de transcriere presupuneed tatd1 are in fata ochilor lada de zestre plind ochi cu lucruri si, cu urechile ciulite la ceea ce sotia saufiica sa ii dicteazd, el noteazd cu atentie, intreband de doud ori acolo uncle nu e sigur sau nu a intelescare ar fi diferenta intre o rochie cla belacoasa rosie cu flori de fir" si o rochie tot de belacoasd, totrosie, dar cu florile in natural" sau intre cercei de aur cu zmaragduri cu trei picioare de balasuri" sicercei cla aur cu zmaragduri verzi cu picioarele da margaritar".

Zestrea intre promisiune ci realitate. Dupd logodnd ginerele primeste foaia de zestre, darlucrurile patrund in casa sa abia cu ocazia nuntirii, cdnd mireasa se mutd in casa sotului impreund cuzestrea promisa. Probabil cd livrarea zestrei are loc in cadrul unui ritual specific, asa cum se intdmpla

331. lonasco, op. cit., p. 194195.34 DANIC, fond Documente Muntenesti, XCVII/3. 27 ianuarie 1772.35 Documentul din 11 ianuarie 1790 publicat in Arhivele Olteniei", 1938, nr. 95-100, p. 321-322.

www.dacoromanica.ro


in Italia sau Franta secolelor trecute36, pentru ca urme acestui ritual apar in secolul al XIX-lea si maiales XX, dar despre ceea ce se intampla in secolul al XVIH-lea nu stim mare lucru. Cum o casatoriefra zestre se realizeaza cu dificultate, i cei mai saraci parinti se straduiesc sa alcatuiesca zestrea atatde necesara. Pentru a-si vedea fiica casatorita tatal promite un anumit pumar de stanjeni, vii, livezisau mori. 0 data nunta implinita, tatal face uitata aceasta indatorire, dar ginerele are grija sa-ireaminteasca de fiecare data, sa faca presiuni si scandal, sa-1 reclame in justitie. Certurile incep uneorichiar de a doua zi dupa nunta i interventiile rudelor sau ale vecinilor se impun pentru a-i impaca pecei doi i pentru a-i face sa ajunga la un compromis. La scurta vreme lucrurile se reiau de acolo underamasesera inainte de a se rediscuta la carciuma noua zestre, noua intelegere. Documente numeroasepastreaza urmele acestor neintelegeri in care socri si ginere se pun din nou la masa negocierilor.Pentru a nu fi inselat iara, ginerele cere cu insistenta un act scris cu lucrurile ce nu s-au dat, cu soroculsi termenul limita de livrare definitiva a tot ce a ramas. Altii noteaza cu atentie i cu insistenta indreptul fiecarui obiect pus in foaia de zestre s-a dat", nu s-a dat" sau pentru careta dat taleri 130"37.Alteori foaia de zestre devine neincapatoare pentru a primi toate micile remarci notate de ginere.Ruxandra Poienaru are astfel de probleme cu ginerele ei, care noteaza tot. De exemplu, in dreptulinelului cu rubin tine sa noteze mititel robinasu si inelu" i precizarile de acest gen se gasesc pe totdocumentul. Ele se disting usor de actul dotal pentru ca avem de a face cu un alt scris, cu o altacerneala si mai ales ca notitele folosesc persoana I singular, adicd Ii sunt autoadresate, pentru buna luistiinta. Astfel, margaritarul i se pare prea marunt, unul din cearsafuri este vechi i ponosit, salteauaeste din atlaz prost, lingurita de argint cu farfuria ei nu cantaresc cleat 25 de dramuri, din batiste nu aprimit decal 4, pentru argintaria mesei a trebuit sa insiste i pana la sfarsit i s-au dat 110 taleri i patruparale sa-si cumpere singur, in locul ligheanului si al ibricului mi-au dat 6 tipsii de arama si le-amfkut lighean si ibric", din sase iepe una i se pare prea tanara, cei doi bivoli de jug sunt de fapt tauri.Scurte notite de acest gen se regasesc pe parcursul intregului document, iar neintelegerile dintre ceidoi au fost de multe ori aduse in fata justitiei38.

Documente de acest fel ne arata dificultatile punerii in practica a actului dotal, intre alcatuireaactului propriu-zis si transferul obiectelor in casa ginerelui find cale lunga. Conform legii, tatal areun ragaz de doi ani pentru a implini toate cele inscrise. Nerespectarea termenului aduce sanctionareatatalui cu plata unei dobanzi de 4%, dar referinta este ambigua, incompleta i nefolosita in practicacolidiana39. La randul sau, Legiurea Caragea prevede Ca oricine promite zestre, tata, mama sauoricare alta persoana are obligatia de a o implini40. Chiar daca legea apare tarziu (1818), se constataca tatii sunt intotdeauna obligati sa-si tina promisiunile, mai ales atunci cand la mijloc se afla actescrise doveditoare asupra zestrei promise, Ca reclamarea in justitie se face dupa un an sau sase, putinimporta, socrul se obliga sa dea tot ce prin foaie a promis.

De exemplu, diaconul Gheorghe din Capsuna, judetul Vlasca, este purtat prin instanta deginerele lui, loan, pentru un cal, un ramator, cativa pruni i un razor de vie, lipsa de zestre nedata desase ani. In fata mitropolitului tatal se angajeaza cä o data ajuns acasa sa aibu a le face teslim toate inmana protopopului". Pentru a se asigura ca nu va amana la infinit si nu-i va avea peste ceva timp iarla Mitropolie, mitropolitul insista pe prezenta, ca garant al acestei intelegeri, a protopopului, care vatrebui apoi sa dea tatalui o adeverinta de predare ca semn al izbavirii definitive sau ca asigurare cale-am dat si cum ca nu mai are a cere nimic de la mine"41.

36 Nicole Belmont, La fonction symbolique du cortege dans le rituels populaires du marMge, inAnnales ESC", t. 33 (3), p. 650-655; C. Klapisch-Zuber, op. cit., p. 215-216; Martine Segalen,Amours et mariages de l'ancienne France, Paris, 1981.

37 Foaia de zestre facuta de Draghici Balaceanu, fost mare vornic de Targoviste, pentru fiica saSaila la 1721 aprilie 2; $t. Greceanu, op. cit., 1, p. 183 -184.

DANIC, fond Documente Istorice, MCDLXXIII/99, 100.39 DANIC, fond Manuscrise, mss. 143, f. 211v-213v. Documentul de la 27 mai 1793 face apel la

Pravila dupa Armenopol, titlul 8, lista 282.4° Legiurea Caragea, Bucuresti, 1953, p. 78.

Biblioteca Academiei Romane (in continuare BAR), fond Manuscrise, mss. 637, f. 222-222v,29 iunie 1785.

38

41

www.dacoromanica.ro


F.:1rd zestrea) "Cutia milei" fetele sdrace. Initiativa infiintarii fondului de ajutor pentru saraci, orfani,

vaduve si invalizi apartine domnitorului Alexandru Ipsilanti. Prin documentul din 10 decembrie 1775el anunta infiintarea unei cutii a milosteniei si doneazd 6.000 de lei pe an pentru constituirea fonduluinecesar42. La mentinerea lui sunt obligati sã contribuie atat marii boieri ai ãrii, cat si inaltele fetebisericesti. De asemenea, crestinii laici sunt indrumati si sfatuiti ca prin testamentul for sa lase o partedin avere pentru politica sociald dusd de domn43. Ba mai mult, prin noul cod de legi din 1780 seprevede in capitolul Pentru diatd obligativitatea oricdrui crestin de a testa in favoarea Cutieimilostiveniei44.

Printre cei care beneficiaza de ajutor de la cutia milei se afld si fetele sarace ajunse la varstade mdritat. Ajutorul se acordd la cererea celei aflate in sdracie. Fata alcdtuieste o jalba adresatddomnitorului in care isi prezintd starea sociald i materiald. lad cum sund jalba alcdtuita de Mariapreoteasa din mahalaua sfantul Ma rog Mariei Tale, fiindca am o copila de varsta si am facut siinvoiald cu un june de a o caskorie. Fiindca din cele trebuincioase ale casaoriei imi lipseste si altmijloc de ajutor nu am, dupd milostivul Dumnezeu, nazuiesc la indurdtoarea mild a Mariei Tale si marog sa fie revärsatd si asupra scapataciunii mele i sa fiu i eu impartasitA din noianul milei MarieiTale, precum multe obraze scdpatate, de la Cutia cea oranduita de catre Inaltimea Ta de milostenie"43.Jalba este trimisd de domnitor fie marelui vistier, fie persoanei care administra fondul, in speta tot unmare dregator, numit in epoca epitrop. Dupd ancheta la fata locului se alcatuieste un raport asuprafaptului constatat si se recomandd domnului suma ce urmeazd a fi varsatd, in functie de starea socialda solicitantului. Cu alte cuvinte, dacd fata apartine clasei boieresti ea primeste o sutra mai mare debani, tinandu-se cont cd trebuie sä contracteze o casdtorie care solicia o zestre mai mare decal ceacontractatd de o fata sdracd si care primeste deci o suma mai mica de bani. Astfel, preoteasa-de maisus a primit ajutor de la Cutia milei numai 30 de taleri, dupd cercetarea efectuata la fata locului decatre clericii Mitropoliei i cei ai Vorniciei.

Cu patru luni mai devreme, la 16 iulie 1793, Bälasei, mama a opt copiii din care sase fete, i sedau de la Cutie numai 20 de taleri. Popa Dragomir din satul Seaca, judetul Gorj, primeste ca ajutor lamaritisul celor cinci fete numai 40 de taleri, in timp ce o fatd de boier beneficiazd singura de o mie detaleri46. In toate cererile parin(ii insista pe apropierea momentului cdsdtoriei, a varstei maritiului, sipe sdracia care face imposibila trecerea individului in aceastd etapd importanta vietii i binecuvantatade Bisericd i Dumnezeu. Asadar, ajutorul este cerut pentru a duce o viata crestind, placutd luiDumnezeu, i prin ajutorul sdu puterea participd la mentinerea ordinii, la infaptuirea operei luiDumnezeu, sfanta familie i procrearea, la salvarea fetelor de la o viata imorala, in speta drumul spreprostitutie, deseori inevitabil in cazul fetelor sarace.

b) Boierii si fetele sdrace. 0 alta practica importanta o constituie miluirea fetelor sarace cusume de bani necesare inzestrdrii i marital-h. Fetele de pe mosiile boieresti sunt inzestrate de catreboieri, fie in timpul vietii acestora si pe masurd ce fetele se mdritd, fie prin intermediul testamentului.Unii boieri lasä prin testament chiar zestrea gata alcatuitd, ce se va da fetei care se va casatori prima.

42 Documentul la Pompiliu Gh. Samarian, Medicina fifarrnacia in trecutul romdnesc, vol. III,Asistenfa publicii in trecutul romeinesc pdnd la 1834, Bucuresti, 1934, p. 205-206, 216-217.

43 Pentru maniera de organizare si functionare a acestui fond, ibidem, p. 216-266; Ligia Livada,De la mild la filantropie. Institugi de asistare a seiracilor din Tara Romdneascd si Moldova in secolulal XVIII-lea, Bucuresti, 2001. Astfel de institutii caritabile, dar care aveau ca singur scop dotareafetelor sdrace existau la Florenta si Roma. Pentru modul lor de organizare, Christiane Klapisch-Zuber,La bourse ou les boules de saint Nicolas, in Clio. Histoire, femmes et société", 1998, nr. 7, p. 73-90.

44 Pravilniceasca Condicei 1780, p. 106-108. Daca pentru cei morti fard copii se fixa deja suma laa treia parte din averea ce urma a reveni cutiei, cei cu copii, adica cu mostenitori, !Lau cat doreau.Dar si unii si altii aveau datoria "de a nu uita de cutie", cum spune domnitorul, mergand pand la a-iameninta cu stricarea testamentului dacd nu respectau legea.

45 V.A. Urechia, Istoria romemilor, vol. V, Bucuresti, 1896, p. 370.46 lbidem, vol. V. p. 44-45, 370-371; vol. VIII, p. 153; P. Samarian, op. cit., vol. Ill, p. 262-263.

www.dacoromanica.ro


Acest obicei este considerat o pomand necesard pentru a asigura viata eternd sau pentru a reducepdcatele lumesti; prevederea se consemneazd in testament aldturi de celelalte pomeni ce urmeazd a seface pentru pomenirea raposatului. Fetele care primesc o astfel de zestre au obligatia de a-1 pomeni pebinefacdtor, ardtându-si recunostinta prin lumândri aprise la mormântul acestuia si prin rugaciuni.Unii dintre boieri chiar Ii justified gestul insistând pe comemorare, sd md pomeneascd". Alegereafetelor se ldsd uneori la libera apreciere a mostenitorilor de drept sau a epitropilor, alteori se prevedecu strictete numele si sumele ce le revin.

Mai intai sunt inzestrate rudele sdrace apropiate, apoi fetele clientilor, prietenilor si abia inultimul rand fetele supusilor de pe mosie. Atunci când testatorul impune conditii, mostenitoriiprimesc misiunea de a face o anchetd asupra fetelor alese. Ei trebuie sd se informeze asupra situatieieconomice a parintilor, dar mult mai importante sunt calitatile si reputatia fetei. Marele banConstantin 135.1dceanu lasd 5.000 de taleri pentru dotarea a 20 de fete sarace, fiecareia revenindu-i 250de taleri, o zestre considerabild pentru o fatd de taran, dar ea nu putea fi obtinutd oricum. Fiulacestuia, Stefan. in calitate de executor testamentar, trebuie sd obtind informatii prin bund cercetare"dacd sunt intr-adevar sarace, daed sunt cinstite si nu dupd poduri", adica prostituate. Totodatd baniise dau numai si numai pentru mantis, nu pentru uzul cotidian al pdrintilor. Boierul nostru este oadevdratd institutie caritabild pentru inzestrat fete sdrace, de ajutorul lui beneficiind alte opt fete,apar(inand anturajului säu, fi ind rude de sange sau rude spirituale. Sumele de bani alocate variazd infunctie de locul pe care tatii II ocupd in reteaua de solidaritate pe care boierul si-a construit-o de-alungul intregii vieti. Primul loc este ocupat de Elena, o copild orfand crescutd in casa boierului si carecu timpul i-a devenit ca si flied. Ea primeste 4.000 de taleri, ba mai mult, fiul cel mare are sarcina de ase ocupe personal de viitorul acesteia, edutandu-i un sot pe mdsurd: cauti cu oare-si carechiverniseald un om sd o cdsdtoresti". Pe locul doi se afld Sultana, fata medelnicerului Andrei, finaboierului, cu 1.000 de taleri. Cu 500 de taleri sunt inzestrate o serie de fete sdrace si orfane, ficeleunor mici boieri sau negustori, apropiati ai boierului, Marghioala si Eufrosina, fiicele rdposatuluicamaras Mihalache, copila serdarului Neculaie, cea a pitarului lane, a lui Hagi lonita (dar murindintre timp banii au fost dati altei fete),si in fine Marghiola, fiica Elenei Druganeasca. latä asadarinzestrate dintr-un foc nu mai putin de 28 de fete°.

Dar nu toti boierii sunt atat de darnici. Rdducan Filipescu, mare stolnic, inzestreazd doar doudfete cu 250 de taleri fiecare48, in limp ce Sandu Bucsdnescu se ocupd de rudele sale sdrace, fiecarenepoatã primind 150 de taleri pentru haine, o fatd de tigan, o pereche de cercei, un inel si 2-3 siruride mdrgaritare"49.

c) A sluji pentru a-si face o zestre. Si totusi, in ciuda ajutorului acordat de domnie si de boieri,un numar important de fete nu dispun de ajutorul necesar pentru a avea o zestre si pentru a se cdsdtori.In aceastd situatie singura solutie onestd o constituie angajarea la stapan. Tinerele se angajeazd caslujnice in casele boieresti sau negustoresti cu speranta strangerii banilor necesari alcdtuirii mdcar aunui trusou. Documentele pdstreaza urmdtoarele denumiri pentru aceste situatii: fad in casd",slujnica cu simbrie toemita.", fatd. bdgata la stdpan" sau ,datd la stdpan". Deseori intre fata si stapanse stabileste un contract oral, care prevedea asigurarea tuturor sarcinilor domestice din partea fetei siinzestrarea si cdsdtorirea din partea stapanului. Cu alte cuvinte, noul stdpan preia intru totul toateatributfile tatalui din momentul in care îi insuseste munca tinerei. Perioada de timp contractatd estedestul de lungd, intre sapte-opt ani. Munca prestatd depinde de casa in care fata slujeste; intr-o marecasd boiereascd ea se ocupd impreund cu celelalte slugi de un anumit dorneniu al gospodariei, dar incasa unui negustor sau mic mestesugar se ocupd de toate, de la aducerea apei pand la pregatirea hraneisi la asigurarea lenjeriei curate.

De plasarea acestor fete se ocupd rudele sau cunostintele. Un sistem de relatii acoperaBucurestiul si zonele din jur, astfel incat atunci când o fatã sdracd porneste din provincie spre capitalain cdutarea unei slujbe mai totdeauna se alld o mdtusd care sä cunoascd o persoand de incredere si

47 $t. Greceanu, op. cit., vol. II, p. 21.48 DANIC, fond Manuscrise, mss. 143, f. 139-141.49 Document publicat in Arhivele Olteniei", 1934, P. 431-435.

sd-i

www.dacoromanica.ro


care ii &este un stapan. Maria, orfand, este plasatd de mAtusa ei la Stavri cojocarul cu simfonie sã ocreased si cand va ajunge la varstd sä o inzestreze si sA o cdsdtoreascr; Bdlasa, tot orfand, pleacA dinCraiova in cAutare de lucru i ajunsA in Bucuresti de ea se ocupd jupancasa Iana, care o ajutA sA-sigaseascA de lucru la Riga gramaticul ca slujnicd pentru bdtrana mama a acestuiam.

Unii pdrinti vdd aceastd perioadd ca o situatie exceptionald provocata de moartea unuia dintreei si de sArdcie. Cel mai bine se exprima Maria din Nemti, cu flied de 13 ani si jumatate, data la stapanla 13 ani i sedusd peste alte sase luni de un fecior aflat acolo aproape la alt stdpfin". IatA cum isijustified mama plasarea fiicei: Milostive Doamne, eu de ar fi avut fata mea tatd si de a-si Ii putut dao hrdnesc, eu n-as fi dat-o a fi slujnicd"51. Aspra, din mahalaua slântul Stefan, insistA pe langdcumnatul ei gaseasca un stdpdn pentru cea mai mare dintre fete, pentru eft' find vdduvd si cu altetrei fete, ea nu reuseste sd le asigure nici mAcar minimul de hrand zilnicä, nici atat sã le mdrite. Dupdcdteva saptdmani de cercetari, cumnatul II &este pe popa Toma care are nevoie de o fatd in casa.Contractul formal este repede stabilit intre cele cloud parti, fata fiind reprezentata de unchiul si mamaei. Pentru slujba prestata preotul se angaja sA o aibd fatã de suflet, sd o creased, sã o inzestreze si sd omarite la vreme". Mama tine sd-si justifice gestul in felul urmdtor: nu-mi dã mana s-o inzestreze casunt femeie sdracr. Ajutorul preotului apare ca o salvare, din acest motiv atunci cdnd contractul serupe disperarea mamei si a fetei sunt reale si justificate. Fata sedusd de care preot, cu onoareapierdutd apare ca o catastrofd. Din acel moment mariajul pare imposibil, iar angajarea la un alt staphva fi intotdeauna legata de acestd intamplare. Pe scut ii va fi foarte greu sa &eased pe altcineva lacare sd slujeasca i sa-si scoata pAinea", iar mama cere cu insistenta ca preotul sd primeasca pe fatäin cArca lui, sã o chiverniseascr, aceasta devenind o obligatie morald majord si imediatd, cdcitrecerea timpului lucreazd impotriva fetei, vremea trece si in vArstã se inalta.". Totodatd deflorareaapare ca un delict pentru care preotul trebuie sä plateascd, deoarece numai o zestre bogata putea sdrascumpere virginitatea pierdutd. Aspra crede Ca un sot ar fi trecut cu vederea sdrdcia, dar sideflorarea ar ft cam greu51.

Cum s-a vazut si in exemplele prezentate mai sus, sdrdcia si lipsa parintilor care sd-si asumegrija cresterii si a creerii unui viitor pentru aceste fete duce la necesitatea unei o a treia persoand,stdpanul, care sd preia in schimbul muncilor prestate atributiile tatdlui.

d) A seduce si a Inzestra. 0 altd solutie mai putin onestd o constituie acceptarea unei relatiipremaritale pentru a avea o zestre sau chiar un sot. Spre sfarsitul secolului, multe fete sArace accepta oastfel de rclatie in speranta realizArii unei cdsAtorii fdrA zestre. Totodatd, seducdtorul" dovedit areobligatia de a inzestra fata sedusd dupd starea si posibilitatea sa, dar tinAnd cont intotdeauna si depozitia ocupata de fatd in ierarhia sociald53. Din 142 de cazuri descoperite in arhive pentru perioada1767 1805, doar 21 s-au incheiat cu cdsdtoria, dar si aceasta realizatil in conditii deosebit demeschine, cu interventia mitropolitului, cu aducerea silita a bdiatului la biserica, cu desfacereacdsdtoriei la cateva luni chip, cu amenintari. Aproape jumatate din fetele seduse (62) au fostinzestrate. Cum toate cele 142 de cazuri sunt procese derulate in fata justitiei, rdmane de la sineinteles cd si foile de zestre au fost alcdtuite tot la interventia i amenintarea exercitatd de mitropolit side consiliul ecleziastic.

Zestrea in toate cazurile reflecta sdrdcia si disperarea in care se arid aceste fete, orfane sau nu,plecate de acasd in cdutarea unei slujbe si reintoarse pe prispa casei parintesti, in cazul cel mainefericit cu grija a unul sau doi copii. Obligati de instanta de judecatA, barbatii constituie dupa luni detergiversrtri o zestre. Fata sperd Ca aceastd infima bogdtie o va ajuta sa-si gaseasca un alt sot care inschimbul zestrei sA treacd cu vederea lipsa virginitatii.

Vintild bucdtarul din Bucuresti insistd si insistft cu repetate plangeri la Mitropolie pentru a-Iobliga pe Stan croitorul sd-i dea zestrea promisd fiicei sale. El a renuntat de mult la ideea cdsdtoriei,dandu-si seama chiar de la prima infdtisare ea tandrul n-a vizat decát sa se amuze in seara cu pricina.

so BAR, fond Manuscrise, mss. 640, f. 30v; DAN1C, fond Manuscrise, mss. 140, f. 31-32v.51 BAR, fond Manuscrise, mss 653, f. 60-60v.52 BAR, fond Manuscrise. mss. 640, f. 19v, 25 iulie 1791.53 Indrepatera legii. gl. 251-255, p. 252-256.

sd-i

www.dacoromanica.ro


Promisiunea de cdskorie n-a fost deck o vorbd ca ofi care alta spusa la voia intamplAri, dar pentru a fiauzitA i pentru a impresiona pe credula fatA. Thal nu a stat nici el cu mdinile in sari si de atunci a totautat un sot si iatd ca I-a 0:sit in persoana unuia Blirica care a acceptat s-o ia pe fisa dacdzestre indestul". Bucuros cd in sfArsit a gAsit pe cineva, tatAl promite si spera la rAndul ski in ajutorulputerii, date fiind noile conditii54.

Scopul declarat al acestor fete este acela de a-si gdsi un sot. Biserica, la randul ei, insista maiintAi pe realizarea unei familii si apoi pe inzestrare, considerAnd celibatul prelungit al fetelor ca ostare periculoasd. in toate aceste cazuri, zestrea este foarte mica, pentru cA cei doi parteneri provin dinclasa cea mai de jos a societkii. A ceda o vacA sau cinci capre, a plAti gloaba la protopopi si uneori inegald mdsurd la ispravnicii de judet nu reprezinta o situatie deloc ward pentru un taran nu prea avut

nici chiar pentru un mestesugar. Asadar, ajunsi in fata instantei, parinti si feciori se eschiveazd,inventeaza, mint, jurd fait fricA si th.rA prea mare remuscare pe sfintele icoane. Atunci cdnd nu reusescsA convinga, seducAtorii sunt obligati sd plateased greseala pdcatului carnal. Zestrea se negociazA cuajutorul mitropolitului si al celorlati clerici din consiliu. Tankul da. o rochie, pdrintii fetei vor i ovacA, interventia pkintilor bAiatului amplified neintelegerilr, creste tensiunea deja existentA prinrefuzul lor, imposcdnd cu amenintki sau cu noroi onoarea fetei i pe cea a pdrintilor care n-au stiutsd-si creased si mai ales sa-si stApdneascA copila. Mitropolitul incearcd sa calmeze spiritele i sa reianegocierile, abia cu chiu cu vai se ajunge la un compromis.

Zamfira II incara pe Ion holteiul cu o roche de alagea i sa plateased i o calcine", pundndu-5.5,i soroc pand la Paste achite toate acestea Dragomira din satul Buflea, judetul Ilfov pretinde de la

seduckorul fiicei sale, Neagul holteiul, taleri 20 si o vack considerate a fi spre ajutor fii-mii de a seputea mdrita"56; Dumitrana fata din satul Crasanii, judetul lalomita, se invoieste cu Barbul Maul,fiul popii Dumitru din acelasi sat sd-i dea in loc de zestre 2 boi, 1 vacd, 1 roche de samalagea cuanteriul ei i o tivilichie de mAtase bldnitd si 7 taleri de cheltuiald". Zestrea este simtitor mai maredeck celelalte prezentate mai sus datorita statutului tatdlui bthatuluit un preot si dupa zestrea data separe un popd instkit, capabil sd pldteased pentru greselile fiului sdu57. Dar multe invoieli se transeazAin bani gheatd, sumele incadrdndu-se intre 20 si 60 de taleri. Dintr-o foaie de zestre, unde toate suntpretuite, afldm de exemplu care era pretul animalelor i ce ar putea sd-si cumpere o fatd ca zestre cubanii primiti. La 28 iulie 1811, se putea cumpera un taur sau un cal cu 10 taleri, o vacd valora 7,5taleri, o bivolitd 25 de taleri, o oaie sau un stup de albine numai 2 taleri, iar un rknAtor aproape 2taleri si jumdtate58. Deci cu 20 de taleri ca zestre, o -rata ii putea cumpara doud vaci cu lapte si-i mairdmaneau bani si pentru douA oi.

La sfksitul secolului, pierderea virginitkii inainte de casAtorie i rascumpArarea acesteiaprintr-un proces devene o practicd atk de curenta, incdt mitropolitul cere ajutorul puterii pentru astopa deflorarea fetelor si sperjurul, vdtdmdtor sufletului si trupului in egald mAsurd. Pitacele reluateani la rAndul, pAnd in 1805, arata cA mAsurile propuse n-au fost nici prea dure astfel inck sd-i speriepe tineri, nici consecvete.

Zestrea o culturci feminina? In ce masurd mama si fiica ei sunt autoarele directe aletrusoului din actul dotal? Contribuie fata la teserea i brodarea vesmintelor, lenjeriei, stergarelor? Sautoate acestea sunt cumparate de la negustori specializati, contributia celor cloud find minima?Intrebkile ridicate mai sus nu-si pot gAsi o rezolvare prea usor. In foile de zestre ale fetelor de boierapAreau tigani specializati in diferite meserii, printre ei se aflau cu sigurantd i roabe tigance care stiausA toareA, sd teasd, sA coloreze lAna sau firul de in si cdnepd, altele care sd impleteasca, sA brodeze, darasta nu inseamnd cd boieroaicele insasi nu se ocupau de aceastd sarcind domestica atilt de importantd.Dimpotrivd, totul se desfasoara sub supravegherea strica a boieroicei-mamd, iar brodatul i impletitulfac parte din educatia tinerei fete. In clasele populare, unde nu exista robi tigani, tesutul si impletitulconstituie una din activitkile importante atribuite femeilor, aproape ficcare casd are oi sau capre acaror land poate usor servi la confectionarea diverselor obiecte nu numai pentru zestre, ci si pentru

54 BAR, fond Manuscrise, mss. 3932, f. 41-41v.55 BAR, fond Manuscrise, mss. 640, f. 6v.56 Ibidem, mss. 641, f. 192v-193.57 Ibidem, mss. 636, f. 96v-97.58 I.C Filitti, op. cit., p. 73-75.

Ii cid

si

sa

www.dacoromanica.ro


acoperirea corpului in viata de zi cu zi. in testamente, printre celelalte datorii se Ad si cele Acute ladiversi negustori pentru tesaturi, pamblici sau nasturi, cumparate toate acestea separat i abia acasdasociate diverselor haine, impodobite la randul lor cu modele de broderie cunoscute numai de mama

fiica ei, unele transmise din generatie in generatie. in acelasi timp, dacd urmarim corespondentaboierilor din Valahia cu negustorii de la Brasov si Sibiu, remaredm cd femei si bdrbati cer de acolo oserie de piese de mobilier, tesaturi, bldnuri, accesorii i alte mdruntisuri necesare in asamblareadiferitelor piese de imbrdcdminte59.

Si totusi, elementele necesare afirmdrii cu deplind siguranta cd trusoul este o opera feminindin intregime ne lipsesc. Ele sunt prezente ici si colo, niciodatd complete, niciodatd spuse in intregimesi in mod explicit. Misiunea unei sotii este aceea de a tese cdmäsi pentru copii si sot, o data aceastdsarcind Idsatd deoparte i implicarea in activitatile tipic masculine (mersul la carciumd, de exemplu), eapoate fi reprosata de sot ca motiv suficient de putemic pentru a provoca un divort. Fusul, roata de tors,rdzboiul de tesut apar in toate casele. Scoarte, covoare, stergare, pldpumi, saltele, ii. carndsi i cdmksoaie,cergi alte haine groase de land pentru iarnd se tes in cask Indicarea diferitelor modele de broderie de perochii, cdmasi, cersafuri i perini lasd impresia cd ele au fost Acute in casd de cdtre mama si fiica ei, chiardaca forma rochiei a fost trasatA de cdtre un croitor specializat in confectionarea unor astfel de obiecte delux. Pe de altd parte, citind rand cu rand aceste foi de zestre, se constatd cd broderiile ajung sã semene foartebine intre ele, cd firele sunt aceleasi peste tot de la inceputul secolului si pand la inceputul celui urmdtor. inaceastd situatie revine cu insistenta urmdtoarea intrebare: oare toate acestea nu erau cumparate ca atare, iardescrierea se practica numai pentru a pune mai bine in lumina frumusetea i valoarea obiectului? Asadar,rochiile de purtare, iile j cdmasile, cearsafurile i toate celelalte obiecte de lenjerie ar putea fi considerate cafi ind opera fetei si a mamei ei; in timp ce rochiile de ceremonie, mantourile de bland de diferite forme simdrimi apartin croitorilor specializati materialele find prea scumpe, iar miza mult prea importanta pentrua fi lasate pe mana unui novice.

Preocuparea intregii familii pentru alcdtuirea zestrei poate fi in schimb cu usurintd surprinsd,ea apare foarte devreme si se intensified pe mdsurd ce fata se apropie de varsta cdsdtoriei. Din acestmoment incepe o adevdratd efervescentd pentru gdsirea stofelor cele mai bune, a pietrelor pretioasesau a bldnurilor necesare. Cum mama si bunica au trecut deja prin aceastd etapd, ele impartasesc dinexperienta lor tinerei fete care trebuie s-o transmitd la randul ei peste ani. Schimbul de scrisori intremame, tali si negustori pentru procurarea materialelor i pieselor necesare trusoului sustin aceastdefervescentd din jurul zestrei. Uneori in familiile sdrace, parintii se vad obligati sa schimbe un animalpentru a avea obiectele din zestre, indispensabile mdritisului. in aceasta efervescentd sunt implicatiatat femeile, cat si barbatii deopotrivd, si unii si altii avand acelasi interes: mAritarea tinerei fete intr-ocasd de cinste. Confectionarea tuturor acestor piese implied o investitie economicd, fizied si simbolicdmult mai mare din panda femeii, deoarece ele o vor urnAri ca o umbra" in once moment din viataei60. Implicata direct in crearea trusoului, femeia va fi foarte marcatd de zestrea ei si va luptaintotdeauna pentru mentinerea acesteia intr-o stare cat mai bund, pentru a o recupera. Zestrea esteasadar numai o culturd feminind?61 Poate, dar nu in intregime intrucat la constituirea ei contribuie,intr-o proportie mult mai mica cei drept, si barbatii, chiar daca intre mama si flied existd o legdturamult mai stransd si complice, chiar daca intre copildrie si adolescentd fata parcurge un alt tip de

59 Dumitru Z. Furnicd, Din istoria comerfului la románi, mai ales beicemie. Publicatiune dedocumente inedite 1593-1855, Bucuresti, 1908.

Expresia folosit de Agnes Fine, Claude Leduc, La dot, anthropologie et histoire. Cite desAtheniens, we-Ive siecles et Pays de Sault (Pyrenees audoises), fin xwir siecle 1940, in Clio.Histoire, femmes et société", 1998, nr. 7, p. 33.

61 Asupra raportului dintre femeie i trusou, Yvonne Verdier, Fagon de dire, fagon de faire: lalaveuse, la couturiere, la cuisiniere, Paris, 1979; Agnes Fine, A propos du trousseau : une culturefeminine ?, in Michelle Pen-ot (dir.), Une histoire des femmes est-elle possible?, Marseille, 1984, p.155-188; Cécile Dauphine, Arlette Farge, Genevieve Fraisse si altii, Culture et pouvoir des fenznzes:essaie d'historiographie, in Annales ESC", 1986, nr. 3, p. 271-293; Agnes Fine, Histoire des femmeset anthropologie des sexes. Poursube du debat ouvert en 1986, in Clio. Histoire, Femmes etSociétés", 2002, nr. 16, p. 145-166.

63

pi

8

www.dacoromanica.ro


experientk deosebitd de cea masculind62. Alatuirea zestrei poate fi gandita insd ca o experientdfeminind capabild sa-i ofere nu numai feminitate, ci i abilitatile i instrumentele necesare demarariivietii de cuplu.

Ginerirea pe curte. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului poate fi transmis femeilornumai in conditii speciale, absenta mo$tenitorilor de sex masculin. In fapt nu femeia este cea carepreia numele, atributiile $i indatoririle specifice unui $ef de familie, ci sotul acesteia. Numai un bdrbatpoate sä reprezinte numele i interesele grupului, sd apdre onoarea $i prestigiul casei, sã reprezintefamilia in relatiile cu exteriorul si in tranzactiile financiare, sä detind autoritatea asupraflicelor sale, sd controleze economia familie, sd facd politica. Or numai un barbat poate indeplini toateaceste sarcini atasate prin culturd lumii masculine. In absenta mostenitorilor de sex masculin, tatd1 iialege drept continuator al neamului pe una dintre fiicele sale, de regulk fiica cea mai mica. Ginerelepreia numele familiei in care intrk se mutd in casa socrilor $i a sotiei, revenindu-i odatd cu avereaobligatia de a duce mai departe neamul socrului säu, onoarea $i plata birului. Radu hotdraste ca inlocul celui fecior ce 1-au luat Dumnezeu sd fie Neaga in loc de fecior" i primeste o data cu caskgrAdink mo$ie in MIdjeni $i obligatia de a-si ingriji tatal, aflat la bdtranete. Ea este cea mai micadintre thee $i Inca necdsdtoritd. Pentru a evita neintelegerile cu celelalte surori, deja mdritateinzestrate, acordul se face Inaintea satului". Totodatd participarea satului este strict necesard, cdciodata cu cdsdtoria fiicei, averea trece in mainile sotului ei, a$adar un strain pentru sdtenii care detinpdmant in mosia satului, or pentru a stdpani in pace, el re nevoie de acordul acestora63.

Facerea unui mo$tenitor" constituie o grijd enormã atat pentru familiile card descendentimasculii, cat mai ales pentru cele Fara descendenti de nici un fel". In cazul fetelor, parintii hotArdsc pemdsurd ce se realizeazd fiecare cdsdtorie in parte cine va rdmane in casa parinteasca $i cine va pleca.In fapt, dupd cum deja s-a amintit mai sus, patrimoniul se imparte in mod egal intre toti mo$tenitoriide sex masculin, dar cel mic primeste odatd cu casa parinteascd, grija parintilor. Aceastd cutumd estavalabild atat in cazul celui mai mic dintre fii, cat $i in cazul celei mai mici dintre fiice. Ajun$i la varstabatranetii, parintii trebuie sa reflecteze foarte bine asupra persoanei care se va ingriji de ei in viatade sufletul lor dupd moarte. Alegerea pied asupra mezinului nu intamplAtor, el este cel care petrecesingur cea mai mare parte a timpului cu parintii, avand posibilitatea de a fi mai bine pliat" pedorintele acestora. Dupd obicei, cel mai mic este cel care rdmane in casa parinteascd, spundocumentele $i pove$tile populare65. Transmiterea numelui nu este evidentd in nici unul dindocumentele intalnite, desi cerceldtori romani $i strdini au prezentat intr-o serie de studii acest tip desuccesiune, cu obligativitatea preludrii numelui de care ginere66. Totodatd, tatal vorbeste in acest tipde documente de fiica sa, ea este cea care se afld in prim plan, datorild legaturii de sange existente $ica mo$tenitoare imediatd i directa i abia apoi apare ginerele ca parta.$ la aceastd hotdrare, acordul luifind indispensabil cdci preluarea patrimoniului presupune $i indatoriri nu numai drepturi. Acolo undearhivele private se regasesc pe mai multi ani se poate observa, cd ginercle intrat in casA prin institutiagineririi pe curte, continua poarte propriul nume $i dupd cdskorie. DupA cateva certuri cuginerele sdu, Radu Clinceanu, soacra, Ruxandra Poenaru, decide sa-1 facd mo$tenitor pe intreagaavere dat fi ind absenta mo$tenitorilor de sex masculin. De fapt nu el este cel care preia intreaga avere,ci sotia lui, in calitate de mezind. Circumspectk soacra ii pdstreazd totu$i dreptul de proprietate

62 A. Fine, op. cit., p. 184.63 DANIC, fond Manuscrise, mss. 173, f. 163-164,13 aprilie <1705-1 710>.64 in acest sens, Pierre Bourdieu, Le sens pratique, Paris, mai ales capitolul I, La terre et les

strategies matrimoniales, p. 249-270; P. Lamaison, E. Claverie, L'impossible mariage. Violence etparente en Gevaudan 17e, I 8e, 19e siecles, Paris, 1986, mai ales capitolul IV, L'ainé de leurssoucis", p. 59-73.

65 Violeta Barbu, Privilegiul mezinului: 'Mire realitatea juridica' fificfiunea basmului, in AG, t. V(IX), 1997, nr. 1-2, p. 65-76.

66 H. Stahl, Contributii la studiul satelor devednzafe romdnevi, 3 vol., Bucure$ti, 1998. Cu privirela acest subiect, P.H. Stahl, Et ils se marierent, et ils eurent beaucoup d'enfants". La perenite de lamaisnie, in Le prix de l'alliance en Mediterranee, ed. J. Peristiany, Paris, 1989, p. 275-277; PierreBourdieu, Celibat et condiction paysanne, in Etudes rurales", 1992, nr. 5-6, p. 83-134; A. Fine, C.Leduc, op. cit., p. 19-50.

fiilor si

si

sA-si

si

www.dacoromanica.ro


asupra patrimoniului care i-a rdmas dupA inzestrarea celor trei fiice, Mariuta, Zoita si PAuna. Fiica vaintra in mostenire dupd moartea mamei i in anumite conditii: dupa moartea mea sa fie fimea PAunastapanA i pe partea mea ce o oprisem pentru hrana vietii mele, atat mosia, cat si casele de aici [toatelucrurile nemiscAtoare] si pe dobito<a>cele ce se vor prasi i tiganii ce vor rAmanea sd fie tot fi-meaPauna stApank fiindcd am incarcat-o sa-mi facA toate pomenile dupa moarte si fiindcA este si maimica am lAsat-o clironoamft pe cdminurile parintesti". Urmeazd enumerarea tuturor mosiilor dinpatrimoniul familial care prin acest act tree in patrimoniul ginerelui prin intermediul sotiei sale.Asadar dupA cum acest document aratk fiica cea mica devine mostenitoarea directA a patrimoniulpatern. Decizia a fost luatA plecând de la cateva conditii, absenta barbatilor, necesitatea de a avea unsprijin la bAtranete si o persoana sigurd capabild si interesatA a se ocupa de sufletul raposatei dupdmoarte, rituri funerare indispensabile capabile sA-i asigure viata de dincolo. La 4 februarie 1797, candmama a luat aceastd hotArare, fiica cea mica era deja mdritatd cu Radu Clinceanu. Insemnarea estefAcutA pe foaia de zestre, modificatA si verificatA de ginere de nenumarate ori, nemultumit cd livrarease deruleazA prea incet si nu se prea tine cont de cele inscrise. Se poate presupune ca aceastA decizie afost luatA la insistentele si sub presiunea lui, tot timpul nemultumit i dornic de a avea mai mult.Numele sAu nu este pomenit. Abia sase ani mai tarziu, el apare alAturi de soacra, ceranddepartamentului de sapte intarirea documentului mai sus amintit. De fapt, cateva cuvinte aruncate ingrabd la sfarsitul documentului ne fac sd credem cd scopul ginerelui este altul. El incearcd sagrAbeasca intrarea in mostenire sau prezervarea ei asa cum a fost promisA, soacra pierzand odce dreptasupra propriei avere fiindcA se angaja in fata departamentului si a martorilor sa nu vancla i sA nuinstreineze nimic din cele nemiscAtoare ce sant fagAduite ginere-sAu dupd moartea sa". Actul seincheie de data acesta intre ginere si soacrd. Dupd zece ani de casAtorie si sase de cand devenisemostenitor al familiei Poenaru, ginerele apare cu numele sat' de familie si se semneazA ca atare,Clinceanu67. Tot cu acest nume îi semneazA i diata la 15 octombrie 183768. Ipoteza avansatA are insAcateva neajunsuri. In primul rand, cazul prezentat mai sus nu poate fi extins asupra intregii populatiidintr-un motiv foarte simplu, el are in prim plan o familie boiereascd care si-a construit politicafamiliala plecand de la propria strategie, Raducan Clinceanul profitând nu numai de absenta uneidescendente masculine, dar si de absenta unui bArbat capabil sa-si impunA punctul de vedere. Nusustinem cA prezenta boierului Poienaru ar fi schimbat radical lucrurile, ci ca probabil s-ar fi aranjataltfel. Pe de altA parte este posibil ca numele familiei adoptive" sA se transmitd copiilor, ipotezd ce artrebui verificata pe parcursul a cloud generatii dacA documentele ne-ar permite. Marii boieri n-au niciun interes sa-si abandoneze propriul nume, cand este mai de prestigiu decat cel al casei in care intrA.Preluarea numelui sotiei are loc mai ales in cazul boierilor de origine straind stabiliti in Valahiainruditi cu familiile boieresti autohtone. In aceste conditii, preluarea numelui de familie al sotieireprezintd o importantd strategie de integrare69. In mediul tarAnesc aceastA ipotezd este greuverificabilk avand in vedere inexistenta patronimelor si dificultatea intampinata in identificareapersoanelor. Chiar dacd nu ajunge pand in documente. aceasta situatie rAmane si este prezentd lanivelul oralitatii. In interiorul unui sat, vecinii ii recunosc pe ginerele mdritat si II vor identifica,plecand de la familia socrului si nu dupA propria sa famine"

V5duvia. Vdduva pleacd din casa rizposatului ei sof cu zestrea i darurile dinainteaplus o treime din bucatele bdrbatului", adicd cdt ar avea un copil al ei", dar cu conditia de a pastradoliu toatti viafa ei. Aceastd lege se aplicii qi bdrbatului rdmas vdduv, in acelea,yi condif ii. Totodatd,femeia poate folosi toate acestea dupd cum Ii este voia, numai a treia parte din bucatele ei vor revenicopiilor, sub forma' de moVenire". Dacd se va cdsdtori, ea pdstreazd zestrea, dar pierde daruriledinaintea nunfii si nu are drept sd pretindd nimic din averea sofului ei72.

67 DANIC, fond Documente Istorice, MCDLXXIII/ 98, 99, 100.68 Ibidem, MCDLXXIII/ 123, 124.69 Neagu Djuvara, Les Grands boiars ont-ils constitue dans les principautes rownaines une

veritable oligarchie institutionelle et hereditaire?, in Stidost-Forschungen Sonderdruck Band", t.XLV, 1987, p. 1-53.

" H. Stahl, op. cit., vol. II, p. 117-125.71 Indreptarea legii, p. 265-266.

lbidem, gl. 262, p. 265.72

ai

www.dacoromanica.ro


Zestrea sotiei se alege din averea raposatului, ea find protejata de creditori §i de datoriileprezente in fiecare gospoddrie i asumate de cdtre m4enitori, se restituie i abia apoi moVenitorii iipot imparti in pace patrimoniul rudei lor de sange73. In cazul copiilor minori, sotia rdmâne in Intreagaavere in calitate de administrator al patrimoniului in numele copiilor cdrora le va transmite motenireaa.5a cum a primit-o odatä cu majoratul acestora. Aceastã situatie este reconfirmatd de sot in testametulsdu. Existã insd i situatii opuse dud sotia-mamd este indepartata din avere fie datoritä gre§elilorcomise in timpul vietii comune, fie pentru cd sotul n-o considerd o persoand destul de competentãpentru a administra o avere ata't de mare i importantd. In aceste cazuri, averea i sotia se did subsupravegherea i administrarea unor epitropi.

Lectura testamentelor ne dezvAluie o serie de practici cotidiene mai putin obi§nuite folosite cudiverse scopuri. Prin testament, sotul se achitd intotdeauna de datoria cdtre sotia sa, restituindu-izestrea in intregime sau inlocuind valoarea acesteia cu o parte din propriul patrimoniu. Dacd nudevine mo§tenitoarea sa, el are grijä sn-i lase o parte din avere care sd-i asigure traiul zilnic. Radu, 1§ilasä averea i cei trei bdieti sub epitropia ginerelui sat', Tudor. Solia nu este uitatk dar se pare ca n-aadus zestre prea multd, cdci sotul nu-i lasä decat un cazan i o caldare mare. Are insd grija säprimesca in fiecare an ale 30 de vedre de yin care sd-i asigure traiul, dacd se va decide sa rdmandvaduva, casa fiului cel mic ii va servi de adapost p'and la sfaritul vietii ei74.

$i Manea BrAckeanul, fost cdpitan, decis petreaca ultimile clipe din viata sub adapostulsant i calm al manastirii nu uitd. de Sida cdreia ii restituie zestre, boi 2, vaci 2, stupi 2, o rdmatoare"

lasd multe altele care sd-i asigure viata zilnick inclusv carul cu 4 boi si pa Badea tiganul cucopii lui, ca sä o pazeasca de malaiu, de grâu, de lemne de foc, ori din ce iar lipsi i pand la moarteaei". Sotia nu are drept de proprietate deck asupra zestrei, toate celelalte revenind mandstirii caintreaga sa avere, dupd moarte'.

$tiut este cd asigurarea unui loc in rai presupune nu numai o viata placutd lui Dumnezeu, ciindeplinirea unui lung *ir de rituri §i pomeniri, acestea din urmd devenind mult mai importante dee&primele. Asigurarea acestora revine mqtenitorilor averii patrimoniale. Cu copii sau ark cel ce urmasã plece se temea intotdeauna pentru sufletul sdu i incerca sã gaseasca cea mai potrivitã persoandcare sa nu uite rascumpere pdcatele, care sal ajute sa treacd cu u§urinta in lumea de dincolo prinpunerea in practica a tuturor acestor rituri funerare prevazute. De cele mai multe ori, singura persoandde incredere se dovedqte a 11 sotul sau sotia.

Moartea sotiei aduce obligatia bdrbatului de a restitui zestrea socrilor. El poate pastra o treimenumai in cazul in care au existat copii la mijloc, dar au murit intre time. De asemenea, el pastreazdzestrea in cazul existentei copiilor minori cu obligatia de a o trece in stdpânirea acestora.

Zestrea vi divortul. Femeia este proprietara absolutd a zestrei primite din partea parintilor. Dinmoment ce intrd in familia sotului, zestrea rdmane in proprietatea sa, dar sub administratia sotuluicare se bucurd de uzufructul acesteia. El este numai administrator, nu proprietar i in caz de separaresau vdduvie are dreptul sd pastreze uzufructul, dar nu i zestrea. Sotia poate in orice moment alcdsdtoriei reclame sotul care n-a fost prea vigilent cu privire la buna administrare a zestrei salecd dupa cativa ani de mariaj s-a cam dus pe apa sâmbetei tot ce adusese in cask

La 28 octombrie 1782, Ioana, fata Lechii macelar, ii aduce sotul in fata consiliului ecleziasticcu gaud sä divorteze. Motivele sunt multe i serioase dupa cum singur sotul recunoa.5te: traiu rduam cu sotia mea, da o bat i o caznesc, uneori când sant in betie, alteori in trezie, facand-o §i curvd".Adevdrata teamd a sotiei este legatd de zestre pe care sotul incepuse s-o risipeasca pe bauturk In fatainstantei, el se angajeaza ca macar un cap da ata sä nu am a präpAdi dintr-aceastd zestre a sotiei mele,ci toatd sd fie in pastrare i pd deplin" i recunoqte cd a cam exagerat cu bdtaia §i cu bdutura mai alesCA Ioana curvd nu este"; promite cd se va schimba §i de bduturd se va lAsan. Apdar, zestrea trebuieintotdeauna prezervatk folositk dar nu risipitd, pusd in valoare, dar nu vandutd.

73 Ibidem, gl. 266, p. 266-267.74 Documentul din 15 decembrie 1808, publicat in Arhivele Olteniei", 1923, p. 50-51.75 DANIC, mss. 173, f. 192-193, 1 decembrie 1745.

indreptarea legii, gl. 272, p. 269-270.77 BAR, mss. 638, f. 89-90v.

§i ii

§i

§i

sd-i

§i

st-si

self si

www.dacoromanica.ro


Conform legii, dobânda si paguba zestrelor, care au luat bdrbatul, la dânsul vin", cu altecuvinte el ii insuseste castigul dar trebuie sd-si asume si paguban. Sotia rdmâne titularul de dreptde fapt al zestrei sale. Ea poate s-o vandd., in ofice moment si poate s-o testeze in favoarea cui doreste,poate refuza inzestrarea copiilor sdi cu Orti din zestre pe motiv cd tatii au datoria de a se ocupa deinzestrarea i stabilirea fiilor si fiicelor. In schimb, dupd moartea ei, fiica neinzestratd poate pretindede la tatd partea de zestre a mamei sale ca o compensatie pentru zestrea nedatd.

Separarea cuplului, prin mijlocirea mitropolitului si a consiliului ecleziastic, aduce i un noustatut al zestrei si al darurilor. Cele mai neinsemnate amanunte capdtd importanta in ziva procesului:ulucile i locul casei, rodul viei, chiria vinului, boarfe peticite, flare ratdcite, bijuterii sparte, vaseincomplete. Toate acestea, indiferent de starea lor sunt revendicate de o parte si de alta. Maria cere dela Chitu zidaru locul pe care se afld casa, pretinzand apartine. Se adaugd alte lucruri din zestreprapadite de-a lungul vremii i printre care se afld I pilotd, 2 peme mari cu fetele lor, 2 perne mici cufetele lor, 1 caldare de mijloc, 1 ladd seacen. Mdruntisurile se transformd in capete de acuzare,Maria pretinzand totul indiferent de starea lor.

Motivul de divort joacd un rol important in recuperarea zestrei, conditiile pierderii saupastrarii acesteia find bine marcate de cdtre Pravila pi-H. Conform legii, glavele 214 si 215, femeiaii

ierde zestrea si toate darurile de la nuntd in cazul adulterului temeinic dovedit de cdtre sot si acurviei asociate cu prostitutia80. Celor doud motive le sunt asociate o serie de alte reguli care fixeazdcu precizie locul i statutul femei in casa sotului, dar importante si des intalnite in documente rdmâncele cloud amintite mai sus, singurele care in mod real o fac pe femeie sd-si piardd zestrea. In toatecelelalte pricini de divort, zestrea o urmeazd fie in casa pdrintilor, fie in casa noului sot. Intre lege sipractica cotidiand distanta este foarte mare, fiindcä sotul nu se grabeste niciodatä sd restituie ceea ce aprimit cu ani in urind. Pe de o parte pentru cd zestrea fusese risipita i cheltuitd cu mult inainteadivortului, pe de altd parte cd nu vrea sa-si ciunteascd din propria avere pentru a da ceva celei careoricum nu-i mai era sotie.

Doud lucruri sunt importante in recuperarea zestrei. Primul, i cel mai insemnat, II constituedocumentul, foaia de zestre ce trebuie pastrata cu sfintenie, probd incontestabild in sustinereapretentiilor si fail de care nu se poate face mare lucru, a spune numai cu gura", fArd a avea sidocumentul probator nefiind suficient. Dupd citirea jalbelor si a foii de zestre in fata consiliuluiecleziastic, aceasta din urmd este trimisd spre pretuire la starostele de negustori. Expertiza mergerepede la staroste, dar se complied atunci când la fata locului se evaluazd starea obiectelor, facandu-sedistinctie intre cele care au pierit in case, cele in proastd stare" si cele ce pot fi Inca restituite".Abia dup. parcurgerea acestei etape incepe procesul propriu-zis in care sotului i se cere restituireazestrei chiar dacd la mijloc nu este vorba neaparat si de separarea cuplului. Intre restiturea de drept sirecuperarea de fapt se ea un lung sir de procese, nici una din pärti neavând intentia sau interesul sAcedeze. In acest moment intervine al doilea element important in recuperarea zestre: vechilul, opersoand puternied care sa reprezinte femeia la aceste procese lungi, costisitoare si epuizante.Vechilul poate fi un membru apropiat al familiei, fatal, fratele, unchiul sau administratorul de pemosie care este insdrcinat i cu grija acestor pricini. Femeia nu II insoteste deck atunci când nu areinteresul sA grabeascd cursul procesului, dar in cea mai mare parte a cazurilor ea este prezenta aldturide persoana care o reprezintd.

Dupd lege, sotia are tot dreptul sa-si ceard zestrea, iar bdrbatul indiferent de situatia samateriald trebuie sa-si asume sarcina restituirii asa cum si-a asumat-o si pe cea a insusirii. latd cumsund glava 265: Barbatul de va hi si sarac, zestrea carea au luat o plateste"81.

In disperarea obtinerii divortului, unele femei renunta la tot, pldtesc in plus, se angajeazd si acceptamice numai sa obtind separarea. Ecaterina Darascaii lasd sotului pe Stefana tiganca i doi boi i doao vaci sio bivolita i celelalte haine care s-au rapus in casa dumnealui". In plus, ea se angajeazA sa creased copilaoarbd pe care tatal refuzd cu inversunare s-o recunoascd, indepartand-o chiar de la mostenire82.

78 Indreptarea legii, p. 266.79 DANIC, fond Manuscrise mss. 140, f. 37-38.80 indreptarea legii, p. 221-224.81 Ibidem, p. 266.82 DANIC, fond Manuscrise mss. 140, f. 4v- 6v.

cd-i

www.dacoromanica.ro

LEGITIMITATE SI LEGALITATE IN JUDECATADOMNEASCA. INDREPTAREA LEGII, 1652

OANA RIZESCU

Una dintre problemele cu care s-au confruntat domnii Tarii Românesti in secolul al XVII-leaa fost cea a adoptarii unei reactii politice adecvate fata de penetrarea calugarilor greci in functii deconducere in mandstirile romdnesti. Aspectele xenofobe ale politicii rornanesti fata de greci dinaceastä perioadd contrasteazd cu traditia relatiilor de sprijin si ajutor, rclatii care, decurgand dincontractul de ctitorire, caracterizau cel mai adesea politica domnitorilor romani fata de manastirile dela Muntele Athos. Noile atitudini ce apar acum vor constitui terenul unor actiuni de reorganizare avietii monastice, ce vor avea si consecinte de ordin juridic, in legatura cu continutul contractelor dedonatie. Masura dezinchinarii unor manastiri din tara, adoptata de Matei Basarab (1632-1654), tidiedprobleme legate de bazele sale legate si de raportul dintre cutuma si capacitatea de inovatie juridica adomniei. Actul de ctitorire oferea suficiente drepturi fondatorului unui asezdmant monastic pentru cael sa poata interveni in organizarea celui din urma, cu scopul de a asigura buna sa functionare.Interventiile care se departeaza de la cutuma tarii incep sd fie insa acum cantdrite de unii domnitoripotrivit unor criterii ce tin cont de interesul public. In articolul de fata ne propunem sd investigammasurile de dezinchinare ale mandstirilor romanesti adoptate de Matei Basarab in deceniul patru alsecolului al XVII-lea, motivatiile oferite de el pentru aceste actiuni i consecintele lor imediate sau demai lunga durata, pentru a degaja semnificatia lor juridica. Expunerii jaloanelor cronologice privindrelatiile romano-atonite, din prima parte a articolului, Ii va urma o prezentare a informatiilor ce pot fidesprinse din documentele epocii referitor la situatia manästirilor inchinate. In continuare, vomprezenta acuzele aduse In epoca impotriva elementelor grecesti din mandstirile inchinate,interpretandu-le ca pe o reactie conservatoare de naturd politica a autohtonilor impotriva alogenilor.In final, vom argumenta cä o consecintd a aceleiasi politici conservatoare a domniei a fost siadoptarea 1ndreptdrii legii, in anul 1652. Noutatea interpretarii pe care o propunem in legatura cuadoptarea acestui instrument juridic important, ca o reactie conservatoare a tarii fata de imixtiunile peplan juridic ale domnitorilor straini si a elementelor alogene care o Insotesc interpretare ce se bazeaza

pe o asociere dintre acest fapt si documente precum carta de libertati" a lui Leon Tomsa de la 15 iulie1631 sau hrisoavele lui Matei Basarab privind manastirile domnesti inchinate ne determind säprezentam cercetarea de fata ca pe o ipoteza de lucru, ce urmea7t sa fie supusa ulterior si altor probe.

Repere cronologiceInca de la inceputurile lor, relatiile romano-atonite s-au desfasurat pe fondul decaderii politice

a Imperiului bizantin si a ascensiunii puterii otomane. Concesionarea veniturilor unor manastiri dinlard' celor de la Athos, in secolul al XVI-lea, s-a aldturat unor forme mai vechi de ajutorare a celor dinurmd. In mod traditional, domnii romani au sprijinit cu bani si mertice fundatiile religioase ortodoxedin Imperiul bizantinI iar dupa prdbusirea acestuia s-au adaptat regimului fundatiilor religioasecrestine din Imperiul otoman, pentru a intretine o solidaritate bazata pe credinte.

I Nicolae Iorga, 1storia Bisericii romiinqti i a vietii religioase, ed. a 2-a, vol. I, Bucuresti. 1928;P. Nasturel, Aperçu critique des rapports de la Valachie et du Mont Athos des origines au debut duXVIe siecle, in Revue des Etudes Sud-Est Européennes" (RESEE), 1964, nr. 2, p. 93-126; idcm, LeMont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siecle a 1654, inOrientalia Christiana Analecta", 1986, nr. 227.

2 Pentru fundatiile crestine din Imperiul otoman, Jean-Claude Garcin et al., Etats, societes etcultures du monde musulman niedieval (X-XV siecle). t. III. Problernes et perspectives de recherche,cap. VIII, Les chretiens, p. 146-163. Pentru continutul juridic al termenilor de miitevvelli §i vaqf


si

www.dacoromanica.ro

218 Oana Rizescu 2

Prezenta ierarhilor greci in Tara Romaneascd este atestatd documentar din secolul al XIV-lea,mai ales dup. ce Nicolae Alexandru recunoaste in 1359 autoritatea canonicd si spirituald a Bisericiide la Constantinopol3. Numirea in 1371 a calugdrului Hariton4 de la Kutlumus ca mitropolit alUngrovlahiei si stabilirea lui Nicodirn5 la Vodita si Tismana au fost in indsurd sA consolidezedeschiderea spre isihasm a monahilor romani6 si sä usureze contactele materiale7 si imprumuturilespirituale8 dintre romdni, greci si slavi, intr-o perioadd de instabilitatc politica si de incursiuni militareturce in zona balcanice. Prin donatiile fd.cute mandstirii Kutlumus domnii romdni imitau gesturilesuveranilor bizantini, sarbi si bulgari, integrdnd atributelor proprii de putere elemente din ideologiaimperialaw, asumbdu-si astfel responsabilitatea intretinerii materiale a asezdmintelor sfintel 1.

precum si pentru bibliografie, Fikret Adanir, Tradition and Rural Change in Southeastern EuropeDuring Ottoman Rule, in Daniel Chirot (ed.), The Origins of Backwardness in Eastern Europe.Economics and Politics from the Middle Ages Until the Early Twentieth Century, Berkley - LosAngeles - Oxford, 1989, p. 131-176. Pentru influenta exercitatã asupra relatiile romdno-atonite, N.Beldiceanu, En marge d'une recherche concernant les relations roumano-athonites, in Byzantion",t. L, 1980, nr. 2, P. 617-623; P.$. Nasturel, Le Mont Athos, in Conclusions, p. 327-337; AncaPopescu, Muntele Athos fi romdnii"- punctul de vedere otornan, in inchinare lui Petre Ndsturel la80 de ani, ed. Ione! Cdndea, Paul Cernovodeanu, Gh. Lazar, Braila, 2003, p. 151-157.

3 C.C. Giurescu, intenzeierea mitropoliei Ungrovlahiei, in Biserica Ortodoxd Romdna." (BOR),an LXXVI1, 1959, nr. 7-10, p. 668 si urm.; Mircea Pacurariu, lstora Bisericii ortodoxe romeme, vol.I, Bucuresti, 1980, Inceputurile Mitropoliei Ungrovlahiei, p. 253-262.

4 Stoica Nicolaescu, Pdstorirea mitropolitului primat al Ungrovlahiei, flariton, in ArhiveleOlteniei", t. XI, 1932, nr. 59-60, p. 100-113; A. Sacerdoteanu, Ceva despre mitropolitul &triton alUngrovlahiei (1372-1380), in BOR, an LIV, 1936, nr. 1-2, p. 52-61; Mircea Pdcurariu, lstoriaBisericii, vol. I, p. 267-269; P.S. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 39-52.

5 Tit Simedrea, Viata mandstireascei in Tara Romaneascd inainte de anul 1370, in BOR, anLXXX, 1962, nr. 7-8, p. 673-687; E. Lazdrescu, Nicodim de la Tismana ci cultura romdneasca. I(pind la 1385), in Romanoslavica. Istoric", an XI, 1965, p. 237-284.

6 Pavel Chihaia, Un complex necunoscut de siheistrii din muntii Buzdului, in SCIA. Seria Arta'plasticV, 1973, nr. 1, p. 3-20; idem, De la Negru Vocla la Neagoe Basarab. Interferente literar-artistice in cultura romdneascei a evului de mijloc, Bucuresti, 1976, p. 246 si urm; Veniamin Miele,Despre monahismul ortodox anterior secolului al XIV-lea, in Glasul Bisericii", an XXXVII, 1978,nr. 3-4, p. 300-317; Mircea Pdcurariu, lstoria Bisericii, vol. I, p. 302-313.

7 Nicolae Dobrescu, Intemeierea Mitropoliilor i a celor dintcli meinästiri din tara, Bucuresti,1906; T. Bodogae, Ajutoarele romcinevi la meinastirile din Sfantul Munte Athos, 1940; D.P. Bogdan,Despre daniile romdnevi la Athos, in Arhiva romdneascd", t. VI, 1941, p. 263-309.

8 H. Mihãescu, Influenta greceascei asupra limbii romeine panel in secolul al XV-lea, Bucuresti,1966, p. 141; Mircea Pacurariu, lstora Bisericii, vol. I, p. 286; Emil Turdeanu, Un manuscris religiosdin timpul lui Mircea cel Beltran, in idem, Oameni i ceirti de altddatei, ed. $tefan S. Gorovei, MariaMagdalen Székely, Bucuresti, 1997, p. 11-23.

9 Nicolae Iorga, Conditiile de politica generala in care s-au intemeiat Bisericile romaneVi insecolele XIV-XV, in Analele Academiei Romdne. Memoriile Sectiunii Istorice", t. XXXV, nr. 14, p.387-411; N. Oikonomides, Monasteres et moines lors de la conquete ottomane, in Siidost-Forschungen", t. XXXV, 1976, p. 3 si urm.

I° Valentin Al. Georgescu, L'idee imperiale byzantine et les reactions de realites roumaines(XlVe-XVIlle siecles). Idéologie politique, structuration de l'Etai et du droit, in Byzantina", t. II,1971, p. 311-339; idcm, Bizantul .yi institutide romdnegi panel la nzijlocul secolului al XVII-lea,Bucuresti, 1980.

II P.S. Nästurel, Considerations sur Pidee imperiale chez les Rownains, in Byzantina", 1973, nr. 5, p.402 si urm.; Andrei Pippidi, Au debut des relations rownano-athonites, in Revue Roumaine d'Histoire"(RRH), t. XXVII, 1998, nr. 3, p. 237-244; Florin Marinescu, Cu privire la metoacele Sfantului Munte inRomania: cazul memastirilor Vatoped ci Ivir, in Inchinare lui Petre Nasturel, p. 628.

3

www.dacoromanica.ro

3 Legitimitate si Iegalitate in judecata domneascd 219

Exemplul lor a fost urmat de boierii Tdrii Romanesti, ale cdror prime donatii dateazd din vremea luiMircea cel Bdtran (1386-1418). Exemplul lui Aldea si al sotiei sale Bisa, care ddruiesc unui schit alKutlumusului in 1398 o mosie la Cireasovul, in vederea aducerii in Tara Romaneascd a unui egumen,reprezintã prirnul caz documentat cu certitudine al unei donatii boieresti in favoarea unei mdndstiridin afara tdrii12. Exemplul va fi continuat in secolele urmAtoarep. In 1476 Laiota Basarab (14761477, a cincia domnie) confirma Kutlumusului stdpanirea privilegiatd a mai multor sate si helestee, deunde augarii strangeau dijma'4. Vlad CAlugdrul (1482-1495, a doua domnie) solicita in 1491sultanului Baiazid (1389-1402) protectie pentru Kutlumu§ impotriva abuzurilor functionarilorotomani, iar Radu cel Mare (1495-1508) si Neagoe Basarab (1512-1521) fAceau din Kutlumus marealavrd a Tarii Romanesti b. Lavra'6, Vatopedi17, Ivir'8, Hilandar19, Dionisiu20, precum si multe altemAndstiri de la Meteora sau din spatiul balcanic primesc donatii anuale in bani, subsidii pentrureparatii, obiecte de cult, broderii sau fonduri pentru cdldtoriile augdrilor, pe toatd perioada secolelorXVI i xv1I21.

Contactelor neintrerupte cu centrul ortodoxiei le datordm si prezenta inaltilor prelati in TaraRornaneascd. Vizitele canonice, participarea la tarnosirea unor biserici romanesti sau tranzitarea tdriispre alte destinatii sunt tot atatea prilejuri de intalniri dintre clerul roman si cel grecesc. PatriarhulNifon incearcd o reformd a mitropoliei muntene la inceputul secolului XVI. Amintirea acestuimoment este pdstratd in cronicile contemporane: Nifon ,,tocmi toate obiceiurile pre pravild si preasezdmantul Sfintilor Apostoli. Deci hirotoni si doi episcopi si le deade si eparhie hotdrata, care cat vabirui. $i-i invdtd cum vor purta grijd si cum vor paste oile cele cuvantãtoare carele date-si in searna, casd se indrepteze toatä tara de arhierei"22. Cu ocazia venirii lor in tail pentru a participa la sfintireamandstirilor, patriarhii de Constantinopol, lerusalim, Antiohia erau invitati la sedintele de judecatd aledomnitorilor romani, unde aveau un rol consultativ23. Ei erau cunoscdtori ai pravilelor bizantine siputeau oferi sugestii privind rezolvarea cazurilor in dezbatere. Cu prestigiul de care se bucurau siautoritatea pe care o exercitau asupra ierarhiei ecleziastice romanesti, ierarhii ortodocsi strAiniinfluentau practica juridicd romaneascd prin modelul pe care il propuneau romanilor, de utilizare anomocanoanelor bizantine ca nonnd juridicd. $tim de pildd cã, cu ocazia corespondentei dintre MihaiViteazul (1593-1601) si patriarhia de Constantinopol, cu privire la confirmarea noului mitropolit alTdrii Romanesti, Eftimie (1594-1602), domnul roman a cerut o evanghelie greceascd si unnomocanon. Nicolae lorga interpreta acest gest ca liind facut cu gandul de a da tdrii o Pravild,

12 P.S. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 52,306.13 Radu Creteanu, Traditions de farnille dans les donations roumaines au Mont Athos, in Etudes

byzantines et post-byzantines", vol. I, Bucuresti, 1979, p. 135-151.14 Ndstruel, Apergu critique, p. 97.15 P.$. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 58-59; P.S. NAsturel, Matei Cazacu, Date noi despre Neagoe

Basarab qi ctitoria sa de la Curtea de Argeq, in Mitropolia Banatului", t. XVII, 1967, nr. 7-9, p. 537-548; Anca Popescu, op. cit., p. 154-155.

16 r Ndsturel, Le Mont Athos, p. 73 si urrn.17 Ibidem, p. 89-105.'8 lbidem, p. 107 si urm.19 Ibidem, p. 125-140.20 Ibidetn, p. 141-161.21 Pentru o evaluare a numdrului de metoace romanesti inchinate la Muntele Athos, Florin

Marinescu, Cu privire Ia metoacele Sfântului Munte, p. 628-629.22 Gavriil Protul, Vicqa Sf Nifon, in G. Mihaild, Dan Zamfirescu, Literatura romemer veche, vol. I,

Bucuresti, 1969, p. 71.23 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii, p. 135: 1517 vizita primului patriarh de Constantinopol"; p.

255-258: Arhierei greci prin tarile noastre"; p. 259-262: Legtituri cu pcuriarhii; 51. Berechet, Dreptulvechilor ierarhi la judecarea mirenilor, in BOR, an LV, 1938, p. 741-761; Stelian Marinescu,Dispoziguni de drept laic in Pravila de la Govora din 1640, in BOR, an LXXXI, 1963, nr. 3-4, p. 320si urm.

P.5.

www.dacoromanica.ro

220 Oana Rizescu 4

intregitoare a obiceiului"24. Modelului juridic oferit prin intermediul nomocanoanelor i se aldturdinterventia directd In practica juridicd. Patriarhii sunt cei care aduc inovatii juridice prin introducereacartilor de blestem pentru obtinerea probelor in justitie. Participantii la o anchetd juridick nptasii,martorii sau judeatorii erau somati, sub amenintarea unui blestem groaznic, sã judece potrivitadevdrului, si din nici un motiv sd nu ascunclã sau sã ingreuneze aflarea faptelor25.

Egumenii greci ajunsi in Wile române s-au inserat perfect vietii ecleziastice de aici, ocupandscaunul mitropolitan sau pozitii cheie in viata monahald26. Din cauza relatiilor privilegiate pe care lementineau cu locurile de unde proveneau, odatd ajunsi in tarile române ei stabileau contacte intremandstirile de aici si cele din Imperiul otoman, pledau pentru acordarea de sprijin material id favoareamandstirilor de la Muntele Athos, intermediau in general schimburile culturale si materiale27. Larândul lor, grecii obisnuiti, veniti in Tara Româneascd, cumpdrau mosii si sate pe care le inchinaumdndstirilor atonite28. Asa fac Ghiorma, mare postelnic, originar din Epir, pentru Simonopetra29, in adoua jumdtate a secolului al XVI-lea, sau lane Grama la 15 martie 16083°, inainte de a se alugari.Din documente tarzii de secol XVII cunoastem cd este posibil ca spdtarul Stelea sä fl inchinatmdndstirii Ivir, in vremea lui Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591), mdndstirea pe care aconstruit-o in Bucuresti31. Chiar dacd jefuirea mandstirii de care turci a facut inaplicabild hotArdreactitorului, ne-am afla, totusi, in fata uneia dintre primele tentative de Inchinare de metocuri de care opersoand privatd.

Din informatiile de pand acum, se pare cd Mihnea Turcitul (1585-1591, a doua domnie) esteprimul domn care inchind ca metoh o mandstire din lard unei mandstiri atonite. Prin hrisovul din 21octombrie 1585 ctitoria familiei de la Colentina, Plumbuita, fondatd. de Petru cel Tandr (1559-1568),devine ca o mandstire de Lavrd" a mandstirii Xeropotamu32. Acelasi domn confirmd mändstiriiSimonopetra mosii la Sfdrcesti, Dragomiresti, Cdrstienesti, Izvorani, Spantov, peste 14 sdlase detigani ddruite recent aceleiasi mändstiri de doamna Caplea sau ii intdreste scutirea de vindrici pentruviile pe care mandstirea le detinea la Buzdu33. Mihai Viteazul doneazd aceleiasi mandstirii atonite,Simonopetra, prin actul de la 28 august 1599 surplusul veniturilor ctitoriei sale, viitoarea MihaiVorld" din Bucuresti34, dupa ce mai devreme Sf. Troita fusese dedicatd. rndrastirii Ivir35. Calitatea de

24 N. lorga, lstoria Bisericii, p. 155.25 Florenta Ivaniuc, Juramantul/blestem cutumei si procedura In jurisdictia 7-aril Romeinesti

(sec. al XIV-lea al XVIII-lea), in Revista istoria", t. VII, 1996, nr. 11-12, p. 867-887.26 N. lorga, Istoria Bisericii, vol. I, partea a IV-a: intemeierea inráuririi grecesti prin Radu Voda

Mihnea, p. 247-258.27 D.H. Mazilu, Udriste Nasturel, Bucuresti, 1974, p. 37-98. Pentru influenta asupra omamentatiei

documentelor de cancelarie, Emil Vartosu, Chrysobulles valaques ornés de portraits princiers,Bucuresti, 1947, p. 4-13; Gary K. Vikan, Illustrated manuscripts of Pseudo-Ephraetn's Life ofJoseph" and the Romance of Joseph and Aseneth", Princeton, 1976, p. 521 i urm.; $t. Andreescu,Restitutio Daciae, vol. II, Relatille politice dintre Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania inrastimpul 1601-1659, Bucuresti, 1989, p. 55-62.

28 Andrei Pippidi, Traditia politica bizantina in Tarile Romaine in secolele XVIXVIII, ed. a 2-a,Bucuresti, 2001, Danii si inchinetri ceitre lacasuri de cult din Rasáritul bizantin, p. 81-84.

29 Ibidem, p. 84; P.$. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 227-230.30 DIR, B, Tara Romaneack veac XVII, vol. I (1601I610), Bucuresti, 1951, nr. 369, p. 414-415;

P.S. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 97-99.31 P.$. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 110.32 DIR, B, veac XVI, vol. V (1581-1590), Bucuresti, 1952, nr. 224. Pentru conditiile politice in

care se realizeazd aceastd inchinare, $tefan Andreescu, Despre meinästirea Plumbuita un fragmentdin cronica Tara Romeinesti. in idem, Istoria romemilor: cronicari, misionari, ctitori. Sec. XVXVII,Bucuresti, 1997, P. 37-62; si interpretarea originalului la P.S. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 172-173.

33 P.$. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 229-230, unde prezenta negustorilor greci in Buzau esteapreciata ca fi ind extrem de stimulativd pentru aceste donatii.

341bidem, p. 235, act cunoscut printr-o traducere greceasca din 1817.35 Ibidetn, p. 217.

si

www.dacoromanica.ro

5 Legitimitate §i legalitate in judecata domneasca 221

vechi negustor a lui Mihai i relatiile lui cu Cantacuzinii36 pot constitui o explicatie a acestui gest.Plumbuita, Gruiu i CAluiu sunt primele mdndstiri scoase de sub autoritatea ierarhului locului §i pusesub autoritatea unei mandstiri de la Athos sau, in cazul ultimelor doud, Patriarhiei Ierusalimului37.Aparitia acestui nou tip de manifestare a sprijinului acordat de domnii romdni poate fi pus in legaturdcu criza provocata de decizia sultanului Selim al II-lea (1566-1574) de a confisca toate bunurilemarldstirilor, in 156838. Pand atunci existaserd donatii directe de produse sau de bani, sub formaobroacelor, fard sA poatd fi surprinsd vreo imixtiune din partea otomanilor in aceste practici. Maimult, Biserica din Constantinopol a contat i pe sprijinul autoritätilor otornane in impunerea autoritAtiiproprii in Tara Romdneascd39. In secolul al XVII-lea, donatiile se inmultesc i sporesc ca valoare.

Radu Mihnea (1611-1616, a treia domnie) inchind Stanta Troitd sau dupd numele ctitoruluiei, Radu Vodd mandstirii Ivir de la Athos40. Donatia se face printr-un act de danie din 10 februarie161341, find conformd dreptului de ctitorire, cad donatorul este i primul ctitor al bisericii in cauzA42.Intelegerea era ca preotii i cAlugdrii de la Ivir sd trimitA la mandstirea Sf. Troitd preoti i oamenibuni, intelepti care sd se ingrijeasca de mdndstire", cei care vor veni de acolo sd fie nastavnici, sdstrand agoniseala iar surplusul sal trimitA la Sf. Munte". Mdndstirea reprezenta, potrivit unei traditiivechi, loc de gazduire pentru oricine, sdrac sau bogat, i inchinarea s-ar referi strict la surplusulveniturilor proprii ale mandstirii. Legalitatea deciziei este asigurata de martorii acestui prim act deinchinare, care sunt cu totii mari boieri ai divanului. Cu mare blestem, in 1614, patriarhul Alexandriei,Chiril Lucaris, intdrea Sfintei Troite, una dintre cele mai bogate mdndstiri muntene*ti din epoca,proprietatea asupra bunurilor detinute, i certifica apartenenta ei la rndndstirea atonitd Ivir43. TotIvirului Ii va inchina ca metoc Alexandru Coconul (1623-1627), la 14 martie 1625", mdndstireaBolintin, pentru ca mai apoi acela.5i domn sä o inchine mandstirii Simonopetra, fard sA putem gdsi indocumente vreo justificare pentru aceastd schimbare de beneficiar.

36 1bidem, p. 232. Pentru originea lui Mihai i relatiile cu Cantacuzinii, $tefan Andreescu, MihaiViteazul, Cantacuzinii ci marea bánie de Craiova, in Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie A.D. Xenopol" (AIIAI), t. XXV, 1988, nr. 2, p. 187-198.

37 Mircea PAcurariu, lstoria Bisericii, vol. I, p. 579.38 N. Beldiceanu, En marge d'une recherche, p. 622. Pentru recunoqterea Bisericii ortodoxe ca

parte a statului otoman, Ha lil Inalcik, The Status of the Greek Orthodox Patriarch under theOttomans, in Turcica", t. XXI-XXIII, 1991, p. 407-436.

39 in acest sens, Tudor Teoteoi, Implications politiques et ecclesiastiques d'une mission de laPatriarchie cecumenique a Bucarest (1534), in RESEE. t. XXXII, 1994, nr. 1-2, p. 45-51 sau in lb.rom. idem, 0 misiune a Patriarhiei ecumenice la Bucuregi in vremea lui Vlad Vintilá de la Slatina, inRevista istoricd", t. V, 1994, nr. 1-2.

P.$. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 239. Pentru politica Mihne§tilor de echilibru intre PoartdPo Ionia, intre biserica constantinopolitand i biserica catolicd, $tefan Andreescu, Restitutio Daciae,vol. II, p. 49 i urm.

D1R, B, Veacul XVII, vol. II (1611-1615), Bucure§ti, 1951, nr. 147, p. 150-152. Comentat §i deP.S. Nasturel, Le Mont Athos, p. 112-113.

42 Gh. Cront, Dreptul de ctitorie in Tara Rom lineascd ci Moldova. Constituirea fi natura juridicaa fundafiilor din evul rnediu, in SMIM, t. IV, 1960, p. 77-116; V. Muntean, Organizarea márzeistirilorromeinevi in comparage cu cele bizantine (pcinel la 1600), in Studii teologice", t. XXXVI, 1984, nr.1-2, p. 14-92; nr. 3-4, p. 169-220.

43 DIR, B, veacul XVII, XVII, vol. II, nr. 311, p. 351-352. Motivatia daniei este exprimata astfel:dorind ca de atunci inainte sd sporeasca in mai bine biserica innoitd i toatd. mAndstirea". Pentru relatiilestranse dintre Chiril Lucaris i domnii romdni, $t. Andreescu, Restitutio Daciae, vol. II, p. 52 i urm.

DIR, B, Veacul XVII, vol. IV (1621-1625), Bucurqti, 1954, p. 486-487, nr. 503; P.S. Ndsturel,Le Mont Athos, p. 239. Despre ctitoria domneascd de la Bolintin, P.$. Ndsturel, D'un documentbyzantin de 1395 et de quelques monasteres roumains, in Travaux et Mémoires", 1981, nr. 8,1981,p. 351; Constantin Balan, Hrisoavele mandstirii Bolintin din 1453 i 1479, in Violeta Barbu (ed.), InHonorem Paul Cernovodeanu, Bucure*ti, 1998, p. 87-94.

443 si

41

44

--

www.dacoromanica.ro

222 Oana Rizescu 6

In timpul vizitei in tard a lui Chiril Lucaris, ramas aici sd ne invete pe noi si pe toti crestinii[...] sd nu se intdmple sd rdtdceascd, sä piard de lupii cei rdi", are loc i inchinarea mandstirii StAnesti

de cdtre ctitorii ei, lanache mare ban, sotia sa, Maria, si de fratele acesteia, Radu postelnicpatriarhiei de Alexandria. Dintre satele domnesti, domnul tdrii Radu Mihnea ddruieste patriarhiei sisatul Segarcea: sd. fie alugArilor de intdrire si de odihnd si domniei pomenire"45. Cu inchinareamAndstirii Stanesti patriarhiei de Alexandria in 1618 de cdtre Gavrild Movild (1618-1620) inregistramprimele interventii ale dornnului aflate la limita legaIitaii. Domnitorul ddruia bunuri din venituriletarii unei mandstiri asupra cAreia nu avea personal sau prin mostenirc nici un drept de ctitorire. Elintdrea patriarhiei de Alexandria inchinarea ctitoriei Buzestilor. In acelasi timp, donatia era sustinutdprin acordarea de privilegii mAndstirii din tard, care sd-i permild sporirea veniturilor: dreptul de astdpani jumdtate dintr-o baltd domneascd46, vindriciul domnesc din dealul Dobrusei47, scutiri de birpentru satele din domeniu48.

Cu timpul, sunt inchinate mAndstirilor atonite care beneficiau deja de veniturile unordornenii mdndstiresti din tard tot mai multe ctitorii private. Chiajna, sotia lui Cernica vornic, inchindastfel ctitoria familiei, mAndstirea lezerul, mdndstirii Ivir, la 25 aprilie 162549. Mai mult, micimAndstiri din tard sunt supuse autoritatii egumenului unei mdnastiri allate tot in interiorul tärii, darcare se afid, la randul ei, sub autoritatea unei mandstiri de la Athos59. Dorinta unor ctitori de a-siproteja donatiile, facute in scopuri filantropice, de eventualele contestatii din partea familiei sau acreditorilor, poate fi o explicatie pentru dezvoltarea acestui fenomen al inchindrilor.51. Asociat insd cunumdrul crescut al persoanelor de origine greacd din Tara Romaneascd ce insoteau domnitorii numitila Constantinopol, acest fenomen a provocat de timpuriu o reactie generald de respingere a grecilordin partea elementului politic autohton. Pentru a fi mai bine inteleasd, aceasta reactie trebuie integratãintr-o perspectivd mai lungd.

Ion Donat a plasat inceputurile acestei crize a relatiilor româno-grecesti in preajma anului1545, argumentand cd ea avea drept cauzd individualismul anarhic si setea de putere a boierimii,intretinute de regimul succesiunii la tron, fenomene care au dus si la executiile boierilor de caredomni, precum i la fuga din tard a celei mai marl Orli a boierimii. In locul celor ucisi sau pribegi,Mircea Ciobanul (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559) s-a folosit de oameni de rand, care capdtdacces la dregdtorii in stat. Inceputurile infiltratiei grecesti masive a avut loc in aceastd perioadd si sedatoreazd crizei de incredere provocate de activitatea complotistd a marii boierimi"52. Manifestareacea mai spectaculoasd a ostiliatii fatd de pdtrunderea grecilor in administratia statului, inainte desecolul al XVII-lea, este clauza din tratatul extern incheiat intre Mihai Viteazul si Sigismund Bathory(1588-1595), potrivit cdreia grecii nu trebuiau sd fie primiti in divan"53. inceputul de secol XVII nuface decal sA exacerbeze un fenomen a cdrui origine era mai veche.

Dacd originile penetratiei grecesti sunt legate de colaborarca stransd dintre domnii numiti dePoartd si greci, dezvoltarea relatiilor dintre mdndstirile din tard si cele grecesti este strans legata deevolutia din epoca a ortodoxiei, aflatd in plind ofensivd militantd si intr-o confruntare directd, pe plancultural, cu catolicismul si protestantismul. Posibilitatea de a tipdri aici cartile de cult si existenta unui

45 DIR, B, Veacul XVII, vol. II, nr. 260, 26 iun. 1614.46 Ibidem, vol. III (1616-1620), Bucuresti, 1951, nr. 278, 28 ian. 1619.47 Ibidem, nr. 312, 23 apr. 1619.48 Ibidem, nr. 328, 11 mai 1619.48 Ibidem, vol. IV, nr. 525, p. 502-503." P.S. NAsturel, Le Mont Athos, p. 239.Si Radu Creteanu, Traditions de famille dans les donations rownains au Mont Athos, p. 135 i urm.52 Ion Donat, Le domaine princier rural en Valachie (XIVXVIe siecles), in RRH, t. VI, 1967, nr.

2, p. 218. Pentru politica lui Mircea Ciobanul, St. Andreescu, La politique le Mircea de Nitre, inRESEE, t. X, 1972, nr. 1, p. 115-122. De asemenea, pentru atmosfera politica de imediat de dupdasasinarea lui Mihai Viteazul, idem, Restitutio Daciae, vol. II, p. 11 si urm.

53 Textul in Eudoxia de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. III,Bucuresti, 1889, p. 209-213.

www.dacoromanica.ro

7 Legitimitate i legalitate in judecata domneascd 223

material propagandistic necesar polemicilor doctrinare ale epocii au atras clericii greci si au facut dintarile romdne un mediu propice dezvoltdrilor culturalem. Dezvoltarea elenismului va produce reactiamediului autohton, materializatä in primele tiparituri in limba romand55. Departe de a fi istoria uneiuri crescande, relatiile dintre romdni si greci au fost de colaborare si de respingere in acelasi time.Mai trebuie spus cd, de timpuriu, patrunderea elementelor alogene in tard a fost insotita de stabilirealor aici, prin casdtorii. Multi greci autentici s-au integrat perfect vietii politicie romdnesti si audevenit, dupd o generatie sau douä. ei insisi niste militanti impotriva altor valuri de greci cepatrundeau in tare'.

Reacda and-greceascii din prima jumiltate a secolului al XVII-leaIn contextul de crizd sociald si economicd din prima treime a secolului al XVII-lea", al starii

de rdzboi si de decddere demografica si de accentuare a dominatiei otomane, cu efectele salesecundare, boierii romdni vor provoca o crizd politica, in timpul domniei lui Leon Tomsa (16291632). In urma unor puternice confruntari militare echilibrul a lost restabilit, prin obtinerea uneideclaratii a domnitorului, ce garanta vechile drepturi si privilegii. Apreciata ca o incercare derationalizare i o juridicizare scrisd a raporturilor monarhnobilinie, intr-un stat a cdrui centralizarenu mai poate fi pusd la indoialr59, garantia oferita boierilor tarii prin hrisovul lui Leon Tomsa de la15 iulie 1631 a mai fost caracterizatd i ca una din primele legi cu caracter constitutional din TaraRomdneasce sau una dintre primele manifestdri caracteristice ale organizarii de Stari din TaraRomâneascr61.

Pentru analizarea momentului 1631 in evolutia relatiilor ronidno-grecesti si a modifickilorsuferite de contractele de donatie in aceastd epoca, datele ce se degajd din documentul emis la 15 iulietrebuie intregite cu cele din hrisovul de la 23 iulie 1631, prin care Lcon Vodd Tomsa, impreund cusfatul hotdrdste scoaterea grecilor din Ord si scutirea de ddri a militarilor si a preotilor61. Obligatisä stabileascd sursa rdului care a adus tara in crizd, domnul Leon Tornsa si marii boieri ai divanului,martori ai intocmirii documentului princiar, ii gdsesc vinovati pe greci: striinii, carii amestecddomniile si vdnd teara (Ara mild si o precupescu pre camete asuprite"63. Hrisovul domnesc indicdmodalitatile de actiune ale grecilor, pe care le condamnd vehement:

54 Alexandru Elian, Legaturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de Constantinopol .yi cucelelalte Biserici Ortodoxe (de la intenzeiere planet la 1800),in BOR, an LXXVII, 1959, nr. 9-10, P. 920.

55 A.D. Xenopol, Istoria romdnilor din Dacia Traiand, vol. IV, ed. a IV-a (Maria Simionescu,Nicolae Stoicescu), capul IV, Fenomene generale ale viecii romdnevi de la Motet' Basarab ci VasileLupu pind la fanariog, Bucuresti, 1993, p. 388-464; Virgil Candea, Rafiunea dominantel, Bucuresti,1988; D.H. Mazilu, Udrive Neisturel, Bucuresti, 1974.

56 Victor Papacostea, Les origines de l'enseignement superieur en Valachie, in RESEE, t. I, 1963,nr. 1-2, p. 7-21.

57 $t. Andreescu, Restitutio Daciae, vol. 11, p. 50 si urm., unde exemplificd cu cazul lui ConstantinCelebi, gincrele lui Scarlat Grama. Pentru compozitia strdind a garzii domnesti in vremea lui LeonTornsa, Andrei Pippidi, Hammes et idees du Sud-Est europeen a l'aube de rage moderne, BucurestiParis, 1980, p. 89 si urm.

58 Constantin Rezachevici, Fenomene de crizd social-politicd in Tara Romeineascei in veacul alXVII-lea, in SMIM, t. IX, 1978, p. 133-142.

59 Val. Al. Georgescu, Hrisovul din 15 iulie 1631 al lui Leon Vodd Tonga in Tara Romdneascd ciproblema ceirlilor de liberldfi", in Revista de istorie", t. 29, 1976, nr. 7, p. 1015.

60 Daniel Barbu, 0 arheologie constitutionalei romdneascei. Studii ci documente, Bucuresti, 2000,Introducere, p. 7-12.

61 Gheorghe I. Brdtianu, Sfatul domnesc i adunarea steirilor in Principatele romeme, ed. a 2-a,Bucuresti, 1995, p. 85.

62 Documenta Romaniae Historica (DRH), vol. XXIII (1630-1632), ed. Damaschin Mioc,Bucuresti, 1984, doc. nr. 258, 23 iul. 1631.

63 Ibidem, doc. nr. 255, 15 iul. 1631.

tarii,

www.dacoromanica.ro

224 Oana Rizescu 8

$i deaca yin aici in teara, ei nu socotescu sä umble dupd obiceiul terii, ce stied toate lucturile bunesi adaogd legi rele si asuprite. Si alte slujbe le-au mdrit si le-au ridicat fdrd searnd pre atata greime, capldteascd ei cametile lor i sd-si imbogateascd casele lor. $i Inca multe alte strdindri au ardtat spre oameniiterii, nesocotindu pre nici un om de teard, instrdindridu oamenii terii de card domnia mea cu pizme si cundpasti si asuprind sdracii fard milä si ardtand vrdimdsie cdtrd toti oamenii terii"°4.

Sub jurdmant, in biserick cu mãinile pe Evanghelie, Leon Tomsa condamnd noile obiceiurirele alcat-am acele obiceiuri rele" si reafirmd legile din vechime ale tarii, ce le-au fost tocmitcei domni batrdni", cdci acestea au fost benefice pentru tard cd au fost de folos terii". Restabilireaordinii incalcate este insotita de expulzarea grecilor: am scos acei greci streini den tard afark ca preniste nepriateni terii fiind"65. Aceastd decizie nu ii priveste pe grecii care stabiliserd aliantematrimoniale in tard si erau inscrisi la vistierie pentru plata ddrilor la fel ca si autohtonii. Ea ii afectape oamenii din anturajul domnului, pe cei veniti din tara turceascd si pe calugdrii greci acuzati deluare de mita si de abuzuri in administrarea mdndstirilor romdnesti. Potrivit documentului, calugariiau cumparat mandstirile de le-au facut metoase (le-au subordonat), ca sa lc ia venitul, sä-1 scoatd dintard si arginturile si mosiile". lzgonirea calugdrilor greci se face in favoarea reabilitdrii elementuluiromdnesc: aceia sã iasd din mandstire afard, sd fie numai calugari rumdni, cum au fost de veac sise ia seama de tot ce au fost al mandstirilor, nimic sä nu lipseasca"66.

Cronica tarii pastreazd amintirea momentului 1630 cdnd pentru multele biruri grele ce au fostasupra saracilor, neputand sd mai biruiasck spartu-se-au toate judetele de pcste Olt fugind care incotro auputut"67. Utilizarea abuzivd de cdtre greci a privilegiilor acordate de domnitorii romani II va obliga pedomnitorul Matei Basarab, participant activ la protestul din 1630-1631, sä reia mdsurile drasticeimpund respectarea obiceiului. Conditiile in care s-a !dent confirmarea sa la tron i-au atras denumirea dedomnul stdrilor", ale carui actiuni au avut consensul tdrii legale"68: Purces-au Matei vodd la impardtie cuSuliman aga imbrohorul i cu multi boiari man i mid i pdrintele vldclica Grigore i Teofil episcopulrosii si caldrasii i dorobantii si popii". Acestia au fdcut jalbd mare pentru greci cum au spart gradinaimparatului cu jahurile i cu räutatile i iau tot ce gdsesc pand ce au pustiit tara. Atuncea n-au cutezat sä seiveascd nici grec, nici pribeag, nici moldovean, ci au sezut toti ascunsi prin gduri"69. Astfel, in douddocumente, unul din 163970, celdlalt din 27 noiembrie 16407', domnul face cunoscut intr-o adunaregenerald a tdrii tuturor carom se cade a sti si a intelege: locuitorilor, duhovnici i mireni, mitropolitilor,

64 Ibidem.Ibidem, 23 iul. 1631.

66 Ibidem,15 iul. 1631.67 1storia Tarn Rotneineti 1290-1690. Letopisetul cantacuzinesc, ed. C. Grecescu, D. Simonescu,

Bucurest, 1960, p. 96; Radu Popescu, lstoria domnilor 7aril Romdnesti. ed. critick Bucuresti 1963, p. 94.Gheorghe I. Bratianu, Sfatul domnesc, p. 86. Pentru dezvoltarea acestei idei, intreg capitolul III,

p. 61-107.6° Letopiserul cantacuzinesc, p. 100.70 Catalogul documentelor Teirii Romeineqti din Arhivele Statului (Catalogul documentelor), vol.

IV (1633-1639), Bucuresti, 1985, nr. 1360, 28 <ianuarie-august> 1639. Amandota datele suntincomplete. Primul document este din cel de-al 7-lea an de domnie si are vdleatul 7147,corespunzandu-i in era noastrd o data intre <1 sept. 1638-31 aug. 1639>. Cel de-al doilea are exprimatanul domniei al 8-lea si anul crestin 1639, pentru data de 27 noiembrie. Desi are doud elemente dedatare, s-a considerat cd 1639 este o eroare i cä data reald este 27 nov. 1640. Pentru semnificatiapolitica a documentelor, comentariul lui P.$. Nksturel, Le Mont Athos, p. 324-325, din care reludinaici doar caracterizarea generald: On a vu tel prince protester contre la transformation de riches etantiques monasteres de son pays en métoches des lieux saints de l'étranger. [...] Une mentaliténationale (qui contrebalançait le sentiment religieux) se faisait jour dans la classe nobiliaire indigène:il est vrai que celle-ci, fraternellement permeable a des mariages grecs, finit par ressentir uneconcurrence dont elle faisait les frais. Et, tandis que le prince de Moldavie Vasile Lupu pratiquait unecoilteuse politique de prestige en assumant les dettes de toute l'Orthodoxie greco-arabe, son rivalvalaque, Mathieu Basarab, «le plus grand fondateur d'églises» de son pays, decida l'affranchissementde la plupart des couvents de Valachie soumis aux sanctuaires &rangers".

71 Cwalogul documentelor, vol. V (1640-1644), Bucuresti, 1985, nr. 133, 27 nov. 1640. Continutuldocumentului va fi confirmat de ate domnul Constantin $erban (1654-1658) la 14 mai 1657.

sd-si

sa ii

i sa

65

68

.

www.dacoromanica.ro

9 Legitimitate i legalitate in judecata domneascd 225

episcopilor, arhimandritilor, egumenilor 4i intregului cin bisericesc, boierilor mari, cinstiti i socotitisfetnici, dregatori, judecAtori §i a toatA meserearia, tocmitori tArii, i tuturor boierilor mari i mici" - cdobiceiul existent privind organizarea mandstirilor a fost incalcat din vina mitropolitilor i domnitorilor deorigine straind. In anii din urmA, spune documentul, ace§tia

au cAlcat §i obiceiurile mdnästirilor §i pravilele ctitorilor, cu mitd au inceput a cdrciumi §i avinde mandstirile din tarii i lavrele domne§ti, a le face metoae dajnice la mAndstiri din TaraGreceascd §i de la SfAnta Gora, facandu-le hrisoave de inchindciune third' Virea sfatului i fad voiasoborului i a locuitorilor tarii"72.

De aceea, domnul fiind ales la domnia prim, la scaunul mosilor lui, fiind biruitor tarii §i tiitorde steag imparatesc" a hoar& dinaintea adundrii a toatd tara" urmAtoarele:

- mAndstirile domneVi pe care le-au inchinat domnii i mitropolitii strdini pentru mitd, fdra voia§i Virea nimanui" altor mandstiri din tara greceascd", revin la situatia anterioard comiterii abuzului: sdfie in pace §i sA se conducd dupd pravild §i dupd tocmelile legiuite de ziditorii i ctitorii lor";

mändstirile domne4ti sau boieresti pe care ctitorii înii le-au inchinat ran& sub ascultareacalugarilor straini, dacd procesul s-a fAcut respectand legea: dacd au tocmeli scrise in carti de inchindciune";

- confiscarea documentelor rezultAnd din aceastd situatie consideratd anormald: calugarilorstrdini sä li se ia documentele iar dacä le vor ascunde, sd nu se creadd".

Cele cloud documente se referd la un numdr total de 30 de mandstiri". Toate sunt fundatiidomnesti, iar 8 dintre ele sunt ctitorii noi, ale lui Matei Ba.sarab. Cum se poate intdmpla ca in timpul

22 Documentul din 27 nov. 1640.73 Mändstirile mentionate in documentele de la 1639-1640:

28 <ian.-aug.> 1639 27 nov. 1640 Aprilie 1641Indiction 9

8 dec. 1640

1. Arges Arges Arges2. Arnota Arnota Arnota Arnota3. Bistrita Bistrita Bistrita Bistrita4. Bolintin5. BrAdetul BrAdet6. BrAncoveni Brincoveni Brfincoveni Brfincoveni7. Brebul Brebul8. CAIdArusani CAIdArulani CAldärusani CAIdArusani9. Campulung Campulung Campulung Campulung10. Codemeana Codemeana Codmeana11. Cozia Cozia Cozia12. Dealul Dealul Dealul13. Deunlemn Dintrunlemn Dintrunlemn14. DrAgAnestii Draganesti15. Glavaciog Glavaciog Glavaciog16. Govora Govora Govora17. Gura Motrului Gura Motrului Gura Motrului Gum Motrului18. Iazerul Iazerul19. Maxineni MAxineni MAxineni20. Menedicul Menedic21. Mislea Mislea Mislea22. Nucetul23. PlAtaresti Plataresti24. Potopul Potocul Potocul25. RAnaciov RAncAciov RAncAcoiv26. Sadova Sadova Sadova27. ,Snagov Snagov Snagov28. TAnganul Tanganul Tanganul29. Tismana Tismana Tismana30. Valea Valea Valca

Cu bold sunt marcate mand.stirile ce au fost vAndute";

www.dacoromanica.ro

226 Oana Rizescu 10

domniei ctitorului insusi manästirile sä fie cotropite abuziv i sã necesite astfel un act dedezinchinare? In fapt, documentul numeste doar un grup de 5 mandstiri care ar fi fost vanduteBistrita, Codmeana, Cozia, Govora, Gura Motrului, lazerul i alte 12 care ar fi fost inchinate, decatre domni si vladici, pe mita.

Situatia de urgenta in care s-ar fi aflat aceste manastiri nu este confirmata nici de documenteleanterioare anului 1639, nici de masurile luate pentru fiecare in parte, masuri ce urmeazd anului 1640.Egumenii atestati documentar ocupd aceastd functie pe durate mari, iar anii 1639 si 1640 nureprezinta un moment de discontinuitate74. Egumenii Vasile de la Bistrita, Varlaam de la Dealul,Neofit de la Menedic. Zosim de la Mislea, Ignatie de la Snagov ocupd functiile pentru perioade lungi

primesc in tot acest timp intariri domnesti si scutiri de impoziteyentru satele manastirilor.PnouLa 8 decembrie 1640 Matei Basarab decide, pentru dintre mdnastirile Tani Romanesti,

sa se aleaga egumenii doar dintre calugarii lor. In conformitate cu legea adoptata in 1639, cum scriehrisovul domniei mele cel mare", Matei Basarab confirma la 12 ianuarie 1648 numirea ca egumen peviata a lui Melchisedec la manastirea Campulung, precizand ca dupa moartea acestuia, cand va dorisa pund alt egumen, sä-1 aleaga din soborul manastirii"76. Tot in acest an sunt reconfirmate reguliledupa care trebuie sa se poarte calugarii mandstirii Tismana, una dintre primele mandstiri ale TariiRomanesti. Acestea reiau tocmeala lui Mihai Viteazul din 1596. Potrivit born:

cel care va fi trimis de egumen in slujba manastirii si nu va purta de grija sa fie scos dinmanastire i trimis la alta, pana se va indrepta";

cel care va fi trimis la curte si nu va face cum i s-a poruncit, ci va umbla sä scoata peegumen sa fie urgisit";

cei ce vor fi trimisi la schele si la slujbe, de vor face dobandd manastiri, sa fie miluiti";in cazul mortii egumenului, succesorul sãu sa fie ales din soborul mdndstirii;cei ce se vor imprumuta la manastire si nu vor inapoia imprumutul, sã fie blestemati".

Acest act de organizare este confirmat de patriarhul Paisie al Ierusalimului, participant simartor la divanul in care s-a luat hotararea. Necesitatea regulilor este explicata de patriarh prin nevoiade ordine. Calugarii ce locuiesc in obste potrivit regulilor monastice impuse de Sf. Vasile i nuasculta de egumen nu constituie o obste ci o adunare ta1harea.sca"78. Mult mai precis, documentulpatriarhului precizeaza obligatia egumenului de a locui in manastire si de a-i judeca pe calugari, iarpentni cazul in care faptele solicita ,judecata domneasca" se precizeaza ca egumenul trebuie judecatde domn dupa pravila imparateasca.

Dupa toate aceste hotarari, tot in luna iulie, Matei Basarab si doamna Elina, in calitate dectitori ai manastirii Tismana, intaresc privilegiul acesteia, hotarele si moiiIe acordate de domniianteriori, Mid sa aminteasca existenta vreunei situatii conflictuale in preajma anului 1639. Actul de la1648 recapituleaza continutul tuturor hrisoavelor anterioare de donatie ale principilor romani si seconstituie el insusi intr-un document ce poate fi invocat de domnitorii ulteriori. Continutul sau redd inordine cronologica, incepand cu 1385, toate posesiunile mandstirii sate, rumani, privilegii vamale,donatii sub forma de obiecte, carti, obiecte de cult din aur sau argint, cumparaturi ale egumeniloradica tot ceea ce reprezenta patrimoniul mobil si imobil al acesteia. Documentul mentioneazdconflictele ce avusesera loc de-a lungul timpului, confirmarile de tip notarial acordate mdnastirii decdtre alti domnitori, chiar marturiile unor crime mai vechi petrccute pe domniile manastirii. Toateaceste date, unele dintre ele lipsite total de actualitate, pun in evidenta modul de functionare alcancelariei domnesti. Nimic insa despre ceea ce s-a intamplat in 1639.

74 Oana Rizescu, Influenta bizantina asupra autonomiei jurNice a domeniilor rnandstiresti dinTara Romaneasca a secolului al XVII-lea, tezã de master la Universitatea din Bucuresti, 1997, inmanuscris.

75 Campulung, Bistrita, Sadova, Brancoveni, Arnota, Gura Motrului, Dintrunlemn, Calddrusani siMdxineni.

76 Catalogul documentelor, vol. VI, nr. 1027, 12 ian. 1648.77 Ibidem, nr. 1190, iul. 1648.78 Ibidem,nr. 1191, iul. 1648.

si

www.dacoromanica.ro

11 Legitimitate i legalitate in judecata domneasca 227

$tim bine cA hrisoavele anterioare erau citite in divan, unde erau supuse unei expertize privindautenticitatea lor. Era analizat continutul lor, iar hotdrArea finald cuprindea un rezumat al tuturordocumentelor sau al celui mai recent dintre ele, rezumând, la randul sdu, hotOrarile anterioare deacelasi fel. Faptele exceptionale mentionate in astfel de contexte de exemplu, furturi sau crimeapar doar cu functia de a resuscita cu mai multd claritate memoria epocii despre care era vorba. Elefuseserd mentionate in actele anterioare si chiar dacd nu mai erau de actualitate probau autenticitateaacelor documente. Dupd aceastd analizA, de fapt o veritabild judecatA", era emis un hrisov domnescce continea mArturia intregului sfat de judecatA al domnului si incheiat cu mare blestem, scopul cucare era emis acest hrisov find exprimat in mod fatis. Astfel, Matei Basarab declara cA intdrirea afacut-o dorind sA nu lase cdrtile, stricate si putrede, sA piara, ca nici cei ce vor fi dupA el sa. nu le lasepe ale lui"79. Toate documentele utilizeazd acelasi formular diplomatic, find el insusi o proba aperpetuarii traditiei. Legitimitatea deciziei domnesti este determinatd de chiar succesiunea tuturoracestor hrisoave care, pe (Ong insAsi mOrturia pe care o depun pentru posteritate, transmit amintireagestului fondator, contribuind deci la crearea unei norme, cdreia tocmai repetitia in atfitea acte iidovedeste valabilitatea, certificAnd totodatd cd se bucurd de consimtAmAntul Orli.

Continutul unui astfel de document mai este si o proba a evolutiei tipului de donatii acordatemAnastirilor de-a lungul timpului si reflectd gradul de dezvoltare economica a TArii RomAnesti.Potrivit documentului emis pentru mdnastirea Tismana, Dan voievod oferise la 1385 mai multe sate,vdmi i balti, 400 gdleti de grau pe an din judetul Jales, iar de la curtea domneascd 35 de burdufuri debrAnza si 10 de miere, 10 postavuri. Alti domni confirmd aceste donatii si ofera alte sate, bolovani desare sau intaresc danii private, cumpdraturi. 0 adevdratd frescd a istoriei donatiilor, schimburilor sivanzdrilor dintre secolul al XIV-lea si secolul al XVII-Ica se poatc face prin intermediul unuidocument de dat5 tArzie si, din cauza formalismului cancelariei, nu am avea nici un motiv sA credemcd descrierea nu este autenticd.

Donatiile cAtre mandstiri sunt in tot secolul al XVII-lea sustinute de cAtre domnie prininterventii conforme cu obiceiul tarii. Domnitorii romani sunt ctitori noi ai unor mdnAstiri atonite, caRadu Serban la Ivir in 160580. Consult And divanul tarhi, compus la acea data in cea mai mare parte dinboieri de origine greacd81, Alexandru IIia confirmd cutuma tdrii privind alegerea egumenilor lamAndstirea Snagov i respinge solicitArile alugdrilor de la Pantokrator pentru transformarea ctitorieidomnesti in metoh", fOrd insA sA poatd respinge inchinarea unei ctitorii private, Cascioarele, cdtreaceeasi mAndstire atonie. Matei Basarab continua sprijinirea manAstirilor de la Athos. Chiar in1639, pe 3 octombrie, el emite un act in favoarea schitului Jdrelea prin care confirmd inchinareaacestuia cdtre mdnAstiriea Xenofon84. La 8 iunie 1641 el confirmA drepturile de proprietate aleKutlumusului asupra domeniilor detinute in lard", procurd in 1646 pcntru ctitoria sa Arnota o relicvdcu sprijinul calugarilor de la mAndstirea Lavra" si confirmA Ivirului la 1649 toate posesiunile din tard:33 de sate si mosii, 7 prdvAlii si mai multe locuri de casd in Bucuresti, rumAni si tigani i mod a cArorvaloare trebuie sA fi fost foarte mare'. Carti imprimate prin grija lui Udriste NAsturel si a doamneiElina ajung la Hilandar", iar in favoarea mandstirii Dionisiu se emit douA documente la 20 februarie1640, respectiv 4 mai 1642, prin care se acordd un mertic de 4.000 de aspri. In a doua jumAtate a

79 Ibidem, nr. 1192, iul. 1648.Ndsturel, Le Mont Athos, p. 112.

81 Ibident, p. 165.82 DRH, vol. XXII (1628-1629), ed. Damaschin Mioc, Bucuresti, 1969, nr. 31, p. 51-55.83 Ibidem, nr. 235, 13 febr. 1629, p. 441-443.84 P.5. Ndsturel, Le Mont Athos, p. 265-266.85 Gr. Nandris, Documente slavo-romdne din meindstirile Muntelui Athos (Documente), Bucuresti,

1936, p. 174-175.86 r Nasturel, I,e Mont Athos, p. 81.87 Gr. Nandris, Documente, p. 205-216.88 Emil Turdeanu, Legeiturile romdnegi cu mandstirile Hilandar ci Sfantul Pavel de la Muntele

Athos, in Cercetari literare", 1941, nr. 4, p. 83.

P.8.

www.dacoromanica.ro

228 Oana Rizescu 12

secolului ctitoriile domnesti vor continua sd fie puse sub autoritatea mandstirilor de la Athos.Contractele de donatie nu suferd mari modificdri, insd clauzele devin mai explicite. Astfel, in actul deinchinare al mandstirii Cotroceni se prevedea ca egumenul sd fie trimis de la Athos si ales dintrealugdrii mandstirilor de rangul I si II, urmand sa fie controlat la fiecare 3 ani inainte de a fireconfirmat in functie89. Desi nu putem preciza originea acestei reglementdri, ni se pare cdmentionarea controlului la fiecare 3 ani aminteste obiceiul instituit de Poartd privind confirmareadomnilor tarii din 3 in 3 ani.

Sd fie atat de paradoxald politica celui mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru"90 de asprijini ortodoxia, manifestand in acelasi timp ostilitate fatd de cei mai ferventi sprijinitori ai ei? Dece tensiunile politice foarte acute pe care ni le dezvdluie documentele din vremea lui Matei Basarabnu au fost insotite de adoptarea unor mäsuri concrete impotriva elementului grecesc?

incercare de interpretareDocumentele invocate mai sus spun explicit cd schimbarea obiceiului in organizarea

mandstirilor s-a datorat domnitorilor i mitropolitilor strdini". Ideea se va repeta in decursulintregului secolul al XVII-lea, fiind de fapt o constantd a reflectiei politice romanesti: intr-adevdr, 59din cele 82 de politograme referitoare la decdderea politica, economicd si morald a tarilor romane,analizate de Vlad Georgescu, incrimineazd cauze externe91. Prin opozitie, este constana opinia dupdcare domnitorii proveniti din dinastia autohtond, neamul basarabesc", au respectat intotdeauna bunulobicei. Cum domnitorii numiti de Poartd sunt domni legitimi si au deci acelasi drept ca icei alesi detara sã emitd hrisoave de confirmare pentru mändstirile domnesti, deciziile lor sunt sursa unui obiceinou, räu desigur, dar nu mai putin legal". Domnitorul, in calitate de ctitor, are dreptul sä numeascaegumenul si poate numi in aceastd functie oameni strdini de tard, deci egumeni greci, caresubordoneazd apoi mandstirile din tard celor din exterior. Accentuarea relatiilor de dependenta fatd dePoartã nu duce in mod automat la modificarea statutului mandstirilor inchinate, dar creeazd un mediufavorabil pentru asemenea modificki.

Gradul de subordonare al tdrii fatd de turci poate fi masurat indirect si prin numdrulmanastirilor inchinate in straindtate. Pentru a ne limita la inovatiile de ordin juridic pe care lepresupune practica inchinänii, constatam cä ele devin posibile datoritd precedentului furnizat de undomnitor care nu respectd obiceiul tarii, modificand echilibrul etnic din interiorul mändstirilor,precum si destinatia veniturilor acestora. Adevdrate surse de finantare ale politicii domnitorilor,mandstiri le ajung sã imprumute acestora mari sume de bani in conditii de urgenta. Serviciile prin caredomnii Ii recompenseaza pe egumenii lor anume scutiri de taxe, mertice sau noi donatii provoacdreactia adversd a elementului autohton. Aceeasi reactie xenofoba este alimentata si de politicadomneascd de numire a strdinilor in dregdtorii92.

Nu este deloc paradoxal ca fenomenul de cristalizare a normelor juridice intr-o societate sä fiepotentat de chiar transgresarea tot mai frecventd a normelor existente. Cu cat mai des se departeazddomnitorii de la obiceiul tanii, cu atat mai mult se simte nevoia unor actiuni de fixare a legii. Credemcd in acest context, al obiceiului supus continuu, in secolul al XVII-lea, agresiunii din partea noilor

89 Mariana Lazar, Politica ctitoriceasca a domnilor rarii RomaneVi (a doua jumatate a secoluluial XVII-lea),In SMIM, t. XIX, 2001, p. 91, nota 75.

90 C.C. Giurescu, Matei Basarab cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru. ,Ftiri noidespre lacaprile lui, in Prinos I.P.S.S. Nicodim, patriarhul Romaniei, Bucuresti, 1946; NicolaeStoicescu, Matei Basarab, cap. II, Matei Basarab, cel mai mare ctitor al poporului roman In epocamedievala, p. 94-125; Veniamin Miele, Ctitoriile liii Matei Basarab, Bucuresti, 1982.

91 Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice romanefti (1369-1878), Munchen, 1987, p. 43-54.Pentru modul constant in care mediul politic romanesc a incriminat acest factor extern, RuthBenedict, History as It Appears to Rumanians, in Margaret Mead, Rhoda Metraux (ed.), The Study ofCulure at a Distance, Chicago, 1953, p. 405-415.

92 0 analizd a componentei divanului si a zonelor de provenientd a marilor dregãtori am realizat-oin studiul La prosopographie des elites politiques au XVIle siecle roumain, in curs de aparitie.

www.dacoromanica.ro

13 Legitimitate §i legalitate in judecata dornneascd 229

precedente create neincetat de domnii numiti de dire Poarta, devine explicabild aparitia codului delegi in limba romand lndreptarea legii de la 1652: anume, el este adoptat ca o pavaza de care domniipamanteni i mitropolitii tarii, impotriva domnitorilor dispu5i sa faca mari concesii elementuluialogen. Caracterul cutumiar al relatiilor cu Poarta nu oferea cadrul legal pentru precizarea statutuluide autonomie al tarii. Modificdrile pe care le puteau aduce obiceiului domnii numiti de Poartd auconstituit pericolul impotriva cdruia apreciem ca au fost indreptate actele cu caracter constitutional"din secolul al XVII-lea.

in istoriografia romand s-a subliniat caracterul de clasa al continutului acestor legiuiri" sauvaloarea lor de monument juridic si de limbd94. Din punct de vedere juridic, tiparirea nomocanoanelora fost apreciatd ca incununarea constituirii dreptului scris in limba romand si, in acelasi timp,receptarea oficiald a legilor i nomocanoanelor bizantine ca norme legale ale statului Tarii Romanesti.Indreptarea legii este prima opera juridica din Tara Romaneasca cu un pronuntat caracter laic si ceamai cuprinzatoare legiuire tiparia in limba romand in tot cursul evului mediu. Ea reflecta si izbandalimbii romane in literatura juridicd"95. Nicolae Stoicescu considera Ca prin tiparirea codului de la1652 s-a urmdrit in primul rand consolidarea legislativd a statului si autoritatii domnesti, care aveanevoie de o legiuire represiva impotriva celor care atingeau si primejduiau ordinea sociald a epociiin al doilea rand promovarea culturii in limba romand"96. De ce insd tocmai acum au devenit atat destringente aceste obiective ale domnilor romani?

Credem Ca o explicatie se contureaza daca plasam momentul adoptarii codului de legi de la1652 in conexiune cu cel al emiterii, de catre Leon Tomsa, a hrisovului de la 1631. Spre deosebire deinterpretarea lui Val. Al. Georgescu, nu credem cä posteritatea cartii din 1631 este mediocrd". Dacaacceptam cd anul 1631 marcheaza o reactie a tarii legale impotriva abuzurilor de orice fel, alimixtiunii legitime dar ilegale a domnitorilor numiti de Poarta in obiceiul tarii, prin precedentelejuridice pe care le creea7A, atunci Indreptarea legii apare ca un rdspuns la aceasta situatie de criza.Departe de a ran-lane f.rä urmari, criza din deceniul al patrulea este finalizata prin tiparirea in limbaromana adreptu1ui nomocanonic pe care Biserica, lezata 5i ea in interesele ei, materiale 5i spirituale,doreste sa 11 impund ca norma vizibila, la care urmeaza sd se raporteze toti cei care ar fi tentati sapund in discutie vechiul obicei oameni strdini notiä, nu cu legea slantd ci cu neamul, cu limba 5indravurile cele rele, adecd grecii". Documentele anterioare lui 1652 dovedesc existenta unor normeutilizate in vanzari, schimburi comerciale, imprumuturi, activitati de ctitorire etc. Bineinteles cd nu cuIndreptarea legii incepe reglementarea practicii juridice in fiecare din aceste domenii. Pravila scrisa,este insa garantia existentei unui corpus unitar de norme, ce poate fi oricand utilizat cu scopuripolitice, impotriva oricarei tentative de a schimba obiceiul. Aparitia unui cod de legi careinregistreazd in scris norme altminteri cunoscute de toata lumea este potrivita cu reactia conservatoarea societatii romanesti din prima jumatate a secolului al XVII-lea.

Matei Basarab i-a succedat la tron lui Leon Toms& Domnia sa a fost perceputa de la inceputca o reactie autohtona impotriva politicii de imixtiune a Portii. Pentru a impune turcilor dreptul tariide a-si alege domnul, Matei a trebuit sã accepte dublarea tributului. Este posibil ca cheltuielile de lainceputul domniei, imprumuturile pe care cu siguranta le-a facut uncle dintre ele de la creditorigreci sa-1 fi pus in imposibilitatea de a urma tipul de politica inaugurata in 1631 de catre partidaboiereascd ce II adusese la tron. Aceasta politica nu a fost reluatd deck dupd ceva timp, i atunci ca oparte dintr-un set de reforme privind reorganizarea fiscalitatii: reforma talerului in 1634 care

93 Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, Bucuresti, 1988, p. 78.94 P.P. Panaitescu, Inceputurile ci biruinfa scrisului in limba románd, Bucuresti, 1965, p. 191-

201; Virgil Candea, L 'humanisme d'Udrive Nasturel et l'agonie des !ewes slavonnes en Valachie, inRESEE, t. VI, 1968, nr. 2, p. 239-287; Stelian Marinescu, Matei Basarab legislator, in GlasulBisericii", 1982, nr. 11-12, p. 916-935; I.N. Floca, Unitatea dintre pravilele folosite in Transilvaniacu cele din Tara Romaneasca .5i Moldova,in Mitropolia Ardealului", 1962, nr. 9-12, p. 686-710.

95 Gheorghe Cront, Dreptul bizantin in tárile române. Indreptarea legii din 1652, in Studii.Revista de istorie", t. XI, 1960, nr. 1, p. 57-82.

96 Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, p. 77.

gi

www.dacoromanica.ro

230 Oana Rizescu 14

organiza tam pe unitati fiscale masurile din 1638 privind., confiscarea de cAtre domnie apainanturilor fugarilor de bir", impunerea unui domiciliu fiscal. In anii al §aptelea i al optulea aidomniei el abordeazã §i problema manästirilor inchinate. Nu existd nici un element nou in evolutiamAnOstirilor care sã motiveze adoptarea, in aceastd perioadA, a unor mãsuri antigrecqti. Contextulgeneral indica mai degraba faptul cA acestea fac parte dintr-un program de reformd internd, ale cdruidate principale fuseserd impuse deja din 1631, atunci cand fusese identificatä sursa rdului":decäderea obiceiului vechi i aparitia altuia nou sustinut prin coruptie i abuzuri. Faptul cd Mateiinsui a inchinat mandstiri dovede*te cd prin gestul säu dorea doar sã limiteze abuzurile §i säcontroleze consecintele politice pe care fenomenul inchindrilor le-ar fi putut provoca.

Ctitoriile domnitorilor ce au urmat lui Matei Ba.sarab au impus, la randul lor, valoriletraditionale i au intdrit ideea dinastice7. Portretele domnilor rornani continua sd impodobeascdzidurile mdndstirilor nou fondate. Elementele de ideologie prezente in discursul politic i panA acumse perpetueaza cdci, departe de a fi doar reprezentarea unui actor istoric, portretele suveranilor, printrecare i cele ale lui Matei Basarab i ale doamnei Elena, trebuie vdzute ca dispozitive de transformarea materiei §i a miFarii intr-un spectacol" 98 care celebreazd puterea.

Actele prin care domnii ulteriori inchind mandstirile zidite de ei cdtre manOstirile de laMuntele Athos nu aduc nici o modificare contractului de donatie99. De secole, prin arenda §iblestemele hrisoavelor, domnii solicitau urmailor sd le urmeze exemplul, sa reintareascd donatiilesa le sporeascam. P.S. Ndsturel calificd momentul Matei Basarab ca marcand o turnantd" in politicaromaneascd de sprijinire a mOndstirilor de la Athosmi. Ea ar putea incheia cel deal doilea secol alXVI-lea" din istoria romaneascd, apreciat din punct de vedere politic ca un secol de tranzitie, care,dei pastreazd structuri specifice evului mediu, oferd spectacolul unor fenomene innoitoare, uwr deobservat mai ales in evolutia claselor politice i a culturii"1°2. Tot ca pe o turnantd, de astd data inevolutia ideilor juridice, apreciem §i adoptarea Indrepteirii legii. Dincolo de evolutiile culturalemateriale care au facilitat transpunerea ei in romanqte, semnificatiile juridice i politice ale adoptariinu pot fi intelese farA sesizarea importantei pe care o capdtd in discursurile epocii ideea de interespublic sau cea dup. care deciziile domnqti trebuie sIt subscrie valorilor de dreptate i echitate.Abuzului i coruptiei Matei Basarab le va opune respectarea unei legi cat mai vizibile, cunoscutdinteleasd de toti.

97 Rdzvan Theodorescu, Civilizatia romeinilor intre medieval si modern. Orizontul imaginii(1550-1800), vol. II, Bucure*ti, 1987; Radu $tefan Ciobanu, Aspecte ale vigil spirituale In epoca luiConstantin vodei Brincoveanu prin prisma relagilor cu Cantaculinii, in Paul Cernovodeanu, FlorinConstantiniu (coord.), Constantin Bremcoveanu, Bucurqti, 1989, p. 219-232.

98 Louis Marin, Le portrait du roi, Paris, 1981, p. 251-260.99 Mariana Lazar, Politica ctitoriceasca, p. 91, n. 75.lap P.$. Nasturel, Le Mont Athos, p. 305-310: Motivations des dons roumains.101 Ibidem, p. 326 unde Matei Basarab este vazut chiar ca un precursor al lui Alexandru loan Cuza.102 5t. Andreescu, Restiuttio Daciae, vol. II, p. 7.

si

Ii

$i

www.dacoromanica.ro

IZVOARE

ION BALACEANU $1 iNLATURAREA LUI CUZA.DOCUMENTE INEDITE

RALUCA TOMI

«Aceste foite scrise in grabA, in "momente pierdute", nu sunt destinate sd fie publicate in formalor actuald. Nici mdcar nu stiu sub ce titlu pot prezenta publicului niste note in care am autat sd-miprezint impresiile si amintirile in vederea unei opere mai durabile si de o intindere mai mare, pe caresper sd o implinesc inainte de moarte». Astfel debuteazd Souvenirs blames% manuscris aflat laBiblioteca Academiei Romdne, in care Ion BAlAceanu descrie implicarea sa in organizarea rdsturnAriidomnitorului Cuza.

In prezenta comunicare ne propunem sd descifrdm cu ajutorul informatiilor provenite dinarhivele si corespondentele semnate de Ion BAlAceanu, Ion Ghica, Dimitrie A. Sturdza, I.C. BrAtianurolul jucat de liderul muntean in evenimentele ce au sfarsit prin inlAturarea domnului ALI. Cuza siaducerea printului strdin.

Ion BAlAceanu, a cdrui activitate diplomaticd a marcat cea de-a doua jumAtate a veacului alXIX-Iea, a fost unul dintre colaboratorii apropiati ai lui ALI. Cuza la inceputul domniei acestuia.Participant la revolutia din 1848 din Tara Româneascd, aghiotant al generalului losif Bern in timpulluptelor din Transilvania din 1849, era primul exilat ce reusea sd se intoarcd in tart, in 1855. In aniiperiplului sal european a renuntat treptat la ideile republicane2 si a sprijinit ideea unirii Principatelorintr-o forma monarhicd in frunte cu prietenul sau Ion Ghica. Corespondenta din anii 1857-1858indica multiplele contacte ale lui BAlAceanu cu lideri politici occidentali in vederea sustineriicandidaturii printului de Samos.

La recomandarea lui Vasile Alecsandri i Costache Negri, ALI. Cuza 11 numea in 1859 intr-ofunctie de mare raspundere prefect al politiei din Bucuresti iar in mai era emisarul domnitoruluiintr-o delicatd misiune pe rang imparatul Napoleon al III-Iea si premierul guvernului torinez, CamilloBenso Cavour. Se urzea, prin intermediul ernigratiei maghiare, planul de deschidere a unui front inTransilvania, diversiune menita a distrage atentia Austriei de la operatiunile militare din Italia denord. La intoarcerea din Occident a fost deputat, apoi membru al comisiei riveranilor, membru inComisia Centrald de la Focsani i ministru al Controlului. Din aceastd ultimA insArcinare isi dademisia, pretextând starea precard a sAndtAtii. Adevdrul II marturisea lui Ion Ghica in 4 ianuarie 1860:"La ce serveste un controlor? Este a cincea roatd de la cdrutd"3. Sentimentul cd nu era apreciat de nouldomnitor II avea Inca din august 1859 cdnd Ii scria lui Ion Ghica din Italia: "Sunt pdrdsit aici si uitatde toti. Nimeni nu-mi scrie si nu mi-a scris de cand am plecat... Misia mea era un mijloc de a scdpade mine". Se pare cd anul 1860 marcheazd inceputul rAcirii relatiilor cu ALI. Cuza. Se simtenedreptAtit prin acordarea unor insdrcindri, in viziunea sa neinsemnate. In 8 februarie ii scria aceluiasiGhica, rugandu-I sA intervind pentru numirea sa in functia de agent al tarii la Paris in cazul unui refuz

I Biblioteca Academiei Romdne (BAR), Arhiva BAlAceanu, I mss. 3 (anexa 1).2 "Dar republican nu inseamnd stupid si convingerile mele nu ma impiedica sa recunosc cd

republica ar fi nu numai funestd dar i imposibild la noi"; BAR. Corespondentd Ion BAlAceanu,Geneva 28 aprilie 1854, S 39 (17)/DCVI.

3 BAR, Corespondenta Ion BAlAceanu, S 39 (102)/DCVI.4 Docwnente privind Unirea Principale/or, ed. Dan Berindei si Cornelia Bodea, vol. III,

Bucuresti, 1963, p. 640.


www.dacoromanica.ro

232 Raluca Tomi 2

din partea lui Vasile Alecsandri, pe care il credea indreptatit sa ocupe acest post5. Demoralizat Iianunta prietenul cd dacd nu va obtine functia din capitala Frantei va face demersuri pentru angajareasa la cäile ferate piemonteze6. Nu era prima data and intr-un moment de deznddejde plänuia sãrdmand &parte de tara. In corespondenta sa cu D.A. Sturdza sentimentele anticuziste sunt declaratedeschis. In 10 septembrie ii scria din Ostende: "Suveranul nostru gratios a plecat spreConstantinopol... Acest om ne-a ucis in fata Europei civilizate si va face sd fim dispretuiti depopoarele care ne inconjoard", iar peste cateva zile adauga "cati ani sau ate secole trebuie sa astepteRomania acest om care in Italia se cheamd Garibaldi si in America Washington... la noi este o epocade rusine si de durere"7.

Dupd 2/14 mai 1864 opozitia sa fata de noul regim instaurat a fost manifestd. Renunta la oficeimplicare politicA, iar in 1865 il regasim aldturi de cei care planuiau inläturarea domnitorului. Deremarcat cd era membru al lojei masonice "Les Sages d Héliopolis", ai carei componenti vor fiimplicati in rdsturnarea lui AI.I Cuza8.

Vom detalia activitatea lui Balaceanu din anul 1865, urrndrind cloud planuri ce seinterconditioneazd: cel al tratativelor cu emigratia maghiara, concretizate in conventia din 19septembrie, i cel al participard sale in perioada decembrie 1865 februarie 1866 la actiunileconspirative ce tinteau rasturnarea lui At.I. Cuza.

Inca de la srarsitul lui 1864 emigratia maghiard trimitea cabinetului italian La Marmora unpromemoriu, in care cerea ajutor financiar pentru organizarea unei insurectii in Ungaria, cu ocaziaconvocarii noii diete. Autorul documentului, contele Tivadar Csaky, miza, pe langd sprijinul acordat deitalieni, pe bunavointa domnitorului Cuza si a printului Mihail Obrenovici, ce urmau sa tolerezetranzitarea armelor si munitiilor pe teritoriul Principatelor si respectiv al Serbiei, pentru aprovizionareamiscarii din Transilvania9. Pentru reusita actiunii generalii Istvan Ttirr si Ferdinand Eber 1-au contactat inianuarie 1865 pe agentul roman din Paris, colonelul loan Alecsandrim. In februarie generalul TUrr se aflala Belgrad, unde primise asigurdri favorabile din partea cabinetului sarb".

Timpurile nu erau propice unei insurectii In Ungaria. Liderii din Pesta inclinau spre ointelegere cu Austria, iar guvernul italian nu era momentan interesat in sprijinirea unei astfel deintreprinderi. Intr-o scrisoare din 10 martie 1865 adresatd secretarului general al Ministeruluiafacerilor de externe italian, Marcel lo Cerruti, generalul Gyorgy Klapka afirma: "Situatia din Europa

problemele grave ce preocupd in acest moment Italia nu ne permit sa sã ne gandim la o miscare deproportii in Ungaria"I2.

In toamna aceluiasi an pesimismul domnea in randurile emigratiei maghiare. in 12 septembrieGyorgy Komaromy Ii trimitea lui Cerruti un expozeu asupra situatiei din Ungaria. Conducdtoriimaghiari avansaserd noi tratativele de reconciliere cu Viena, care le promisese: abolirea curtilormartiale, numirea maghiarilor in inalte functii imperiale, restabilirea integritatii regatului prin alipireaTransilvaniei, Croatiei, Slavoniei. In aceste conditii, lipsit de mijloace materiale, de sprijinul liei,Comitetul National Maghiar din emigratie renunta la mice actiune insurectionald13. Insd dupd doudsdptamani, la 25 septembrie, contele Csaky Ii scria aceluiasi Cerruti in termeni total schimbati.Primise asigurari de la Antonio Mordini, unul dintre apropiatii lui Garibaldi, CA acesta era gata sA intrein negocieri cu liderii din emigratie, iar printul Serbiei se alb in cele mai bune dispozitii fata de

5 Dupd cum se stie in acest post a fost numit colonelul loan Alecsandri, fratele poetului.6 BAR, Corespondenta Bdldceanu, S 39 (103)/DCVI.7 Ibidem, S 23 (14)/DCCCLIV.8 Dan Berindei, Les antécédents de l' abdication du Prince Cousa, in "Revue Roumaine

d'Histoire" (RRH), t. XVIII, 1979, nr. 4, p. 800.9 I Documenti Diplomatici Italiani (DDI), prima serie (1861-1870), vol.V, Roma, 1977.19 Raul Bossy, Agentia diplomaticli a Romániei in Paris diplomatice franco-romane

sub Cuza Vodet, Bucuresti, 1931, p. 367.I I DDI, vol.V, p. 561.12 Ibidem, p. 612.13 DDI, vol. VI, Roma, 1981, p. 186-188.

si

si legeintrile

www.dacoromanica.ro

3 Ion Basläceanu i inlaturarea lui Cuza 233

planurile lor. Ii ruga chiar pe Benedetto Cairo li sã intervind pe land Garibaldi pentru a-1 determina peBrätianu, "unul dintre Ffii partidului rop din Principate, sa actioneze asupra romanilor dinTransilvania pentru a realiza o intelegere cu liderii partidului nostru"14.

Ce se intamplase? Csalcy primise vizita generalului Eber, insotit de Ion Bdldceanu §i Ion Ghica,semnase cu acqtia un protocol la Geneva, in 19 septembrie 186515. Cuprinsul protocolului era

urmdtorul: semnarea unui tratat de aliantd defensivd intre Ungaria §i Principatele Unite; statul romanurma sä recunoascd integritatea celui maghiar inclusiv Transilvania i independenta acestuia dacdar fi fost proclamatd; Ungaria recunoVea integritatea inclusiv Bucovina i independentaPrincipatelor; comitetul National Maghiar avea cele mai sincere intentii de a satisface cererilelegitime ale romanilor din Transilvania, Para a pune insa in discutie integritatea statului; partidulnational din Principate ii va convinge pe liderii romanilor ardeleni sã intre in relatii directe cu cei dinpartidul de actiune maghiar pentru incheierea unei intelegeri bazatd pe respectarea principiuluinationalitatilor. Articolul 6 al protocolului mentiona: "Partidul national din Principatele Unite dorqtesä asigure prin alegerea unui print strain, succesul m*drii care urmeazd sd aibã loc cat de curand innumitele Principate i alegerea sa a cdzut asupra Altetei Sale regale, printul Amedeo de Savoia;Comitetul National maghiar se angajeazd sã dea intregul sdu concurs pentru acceptarea tronuluiPrincipatelor de cdtre acest print". Urmkoarele cloud articole prevedeau ca, in caz de acceptare dinpartea printului numit, Principatele sã incheie o conventie cu regele Italiei pentru rdzboi contraAustriei; in caz de refuz emigratia maghiara va sprijini orice alta candidaturd. Comitetul NationalMaghiar se angaja sd sprijine material mi*carea ce se pregatea in Principate. Odatd ajuns la putere,partidul national din Principate trebuia sã pund la dispozitia emigratiei maghiare cel putin 15.000 depgti, o baterie de opt tunuri, sä permitd trecerea spre Transilvania a unui corp militar, sd denunteconventia de extradare incheiatä intre Austria i guvernul principelui Cuza, in special articolulreferitor la refugiatii politici16.

In conditiile incerte, delicate in care se zbätea diplomatia italiand cdtre scar§itul anului 1865se duceau tratative secrete pentru incheierea unei conventii cu Prusia, dar in paralel se trimiteaneoficial la Viena o delegatie ce urma sA trateze cedarea Venetiei in urma unei rdscumpdrari nu s-aputut incheia nici un acord cu emigratia maghiard17. Insa protocolul mentionat este interesant din maimulte motive. Se afirma o posibild candidaturd italiand. Este tiut cã Inca din 1864 Anastasie Panu afost trimis de opozitie in Occident pentru a face propaganda nefavorabild principelui Cuza. A incercatsd contacteze i cercurile torineze, unde era agreat in mediile monarhice, dar criticat violent in celedemocratice18. Pand in prezent nu §tim care a fost reactia opozitiei din tard la aceastd propunere. Sigureste cd nu a fost acceptatd. In acest sens putem interpreta scrisoarea lui Eber din 25 februarie 1866adresatd lui Ion Ghica, in conditiile in care refuzul contelui de Flandra era cert: "Sunt asigurat dinsursd sigurd: Conte le de Flandra nu va accepta. Aceastd dificultate n-ar fi aparut dacd ar fi acceptatcombinatia pe care le-ati propus-o i cred cd au greit atunci cand au refuzat-o"I9. Principe le Amedeova ajunge in 1870 rege al Spaniei20. In protocol, Ghica i Bdldceanu apar ca reprezentanti ai partiduluinational roman. Sd nu uitdm cd in iunie se incheia la Bucuresti un acord ce relansa activitatea

14 Ibidem, p. 199.15 Protocolul este amintit de $tefan Delureanu, Progetto e azione garibaldina nell' Europa centro-

orientale (1859-1867), in "II Risorgimento", Milano, 1982, p. 201-231; Lucian Boia, 0 conventieromtino-maghiarti din anul 1865, in Studii istorice romlino-ungare, ed. Lucian NAstasa, Iasi, 1999; BelaBorsi-Kalman, Liaisons risquees. Hongrois et Rouniains aux XIX et XX siecles, Pecs, 1999; ApostolStan, Grigore Ploqteanu, Utopia confederalismului paqoptist. Inire vis ci realitate, Bucurqti, 2001.

16 Am folosit textul protocolului editat in DD1, vol.VI, p. 199-200.17 Contele Csaky cdtre Cerruti, 22 decembrie 1865, Paris: "Comitetul recunoa.5te cä sperantele

fondate pe ajutorul moral *i material al Guvernului italian actual sunt pentru moment in intregimeanulate", DDI, VI, p. 245-247.

18 Oplimpiu Bohn C'ontributii la istoria misiunii lui Anastasie Panu in Apus, Cluj, 1935, p. 15-16.19 BAR, Corespondentd Ion Ghica S 49 (1)/DCXI (anexa 2).20 Lucian Boia, op. cit., p. 122.

si

www.dacoromanica.ro

234 Raluca Tomi 4

"monstruoasei coalitii", in care semnatarii printre care se numdra i Ion Ghica se angajau ca In cazde vacantd a tronului sd sustind candidatura unui print strain occcidenta121. La randul sdu, BAlkeanuera o personalitate foarte cunoscutd in randurile emigratiei maghiare. Credem cd putem consideraaceastd actiune drept o misiune incredintata de opozitia din tard, care pregatea rdsturnarteadomnitorului. Se spera ca in urma unui compromis cu liderii maghiari in problema Transilvaniei sd secapete sprijin pentru schimbdrile politice ce se anuntau. Oricum, prin acest document guvernul italiancuno§tea activitatea opozitiei din Principate §i se reinviau astfel sperantele emigratiei maghiare intr-onoud coalitie antiaustriacd. Dupd cum este tiut, guvemul italian va folosi situatia tulbure dinPrincipate din februarie 1866 pentru a relansa schimbul Venetia Principate.

Cum s-a ajuns totqi la semnarea protocolului? Din pdcate arhivele din tard sunt sdrace ininformatii. Putem alcdtui traseul lui Bäldceanu i Ghica din vara lui 1865 din corespondenta aflata. laBiblioteca Academiei Romane. In iulie 1865 Ion Ghica se afla la Londra in compania fiului sauDimitrie, elev la colegiul Wellington. In 25 iulie ii scria sotiei sale cã s-a intalnit la club cu generalulEber. A doua zi a dejunat cu acesta, "au discutat mult asupra multor probleme". II admira pentru cdera o persoand practica i cu multd influentd la "Times"22. In august 1865 Ghica se afla la Paris, deunde corespondeaza cu Eber. Ultimul ii multume§te pentru detaliile date in privinta rdzmeritei din3/15 august din Bucure§ti §i crede cd regimul lui Cuza, "aceastd farsd a unui guvern liberal prin care aiqelat pand in prezent Europa", va dispare curand. II roaga telegrafieze lui BAlAceanu pentru a seintalni toti trei la Paris23. in 5 septembrie liderul maghiar Ii scria din nou lui Ghica: "am vorbit cuprietenii mei despre afacerile pe care noi le-am discutat §i i-am gAsit foarte dispu§i" sä se angajeze.Incheie spunand cd i-a scris lui BdIdceanu sa vind la Geneva in ace1a.5i timp cu Ghica24. La randul sdu,Bdldceanu II cunqtea pe Eber din perioada exilului. In misiunea din vara lui 1859 II reintfilne*te cubucurie in Italia. Iatd cum evocd acest moment in memoriile sale: "La iqirea din Vallegio, 1-amintalnit pe colonelul Eber, vechi prieten, corespondent al ziarului "Times", care urrnArea operatiilearmatelor franco-italiene pentru jurnalul sdu"28. In 5 septembrie 1865 BAlAceanu ii scria lui Ghica dinVichy: "Boala destul de serioasd a celor cloud flice ale mele rn-a impiedicat sã dau curs invitatiei talede a ne intalni la Paris. Eber mi-a scris cd trebuie sä mergi la jumdtatea acestei luni la Geneva. Dacdaceasta intentionezi sa faci sd ne intalnim la Lyon pentru a merge impreund la Geneva"26.

Dupd semnarea protocolului Ghica se intoarce in tard, trecand prin Lyon", Marsilia28,Constantinopol29 unde II intalne4te pe Sadyk-pa.p. In 2 octombrie se afla la Bucurqti30. Balkeanu revine

el, dar va sta pand la jumdtatea lui decembrie la mt*a sa de la Boldu31. Sosit in capitald, va frecventasalonul lui Ion Ghica, care "era cartierul general al partidului moderat, de care apartineam, i un loc deintalnire pentru toti adversarii ireconciliabili ai loviturii de stat. Se gaseau atat conservatori cat i liberali detipul lui C.A. Rosetti. Toti impreund formam elita intelectuald a epocii"32.

Manuscrisul 1/3 din Arhiva BAlAceanu de la Academia Romand este de fapt o schita acapitolului VI (B) din memoriile sale publicate recent. Este in limba francezd, nedatat 4i are catevapagini lipsa. Insd contine elemente ce nu se regAsesc in paginile Amintirilor, care larnuresc mai bine

21 Grigore Chiritd, Preludiile yi cauzele detronárii lui Cuza yodel, "Revista de Istorie", t. 29, 1976,nr. 3, p. 363; Dan Berindei, op.cit., p. 798.

22 Lucian Boia, op. cit., p. 121.23 Eber cdtre Ion Ghica, 27 august 1865; ibidem, S 49 (11)/DCXI (anexa 3).24 Lucian Boia, op. cit., p. 122.25 Ion Baldceanu, Amintiri politice ci diplomatice 1848-1903, ed. Georgeta Filitti, Bucurqti,

2002, p. 81.26 BAR, Corespondentd BAlAceanu, S 39 (113)/DCVI (anexa 4).27 BAR, Corespondentd Ion Ghica, S 1 (155)/DCXIII.28 lbidem, S 1 (156)/DCXIII.

Ibidem, S 1 (158)/DCXIII.30 Ibidem, S 25 (11)/DCXIV.31 BAR, Arhiva Ion BalAceanu, mss. 14.32 lbidem.

sa-i

0

'

www.dacoromanica.ro

5 Ion BalAceanu i Inlaturarea lui Cuza 235

rolul ski in pregatirea actiunii de la 11/23 februarie 1866. Stilul memorialistului este degajat,amdnuntele pitoresti dau savoare lecturii, introducând cititorul in atmosfera tensionatd a ceasurilorimediat premergdtore actiunii. Ne vom opri asupra pasajelor care lipsesc din textul publicat si pe careII intregesc sau II corecteazd in mod fericit.

Se regasesc in manuscris indicii despre disensiunile ce existau intre radicali i conservatori."Rosetistii, sau asa cum erau nurniti atunci, "rosii", credeau in posibilitatea unei ridicdri popularedoreau sa actioneze asupra poporului prin popor. Conservatorii desi nu impartAseau aceastd iluzie nuerau mai putin decisi sd-1 rastoarne cu ofice pret pe printul trAdAtor". Autorul insistd asupraconvingerii lui C.A. Rosetti de a face apel la populatia capitalei si se dezice de aceasta spunand "dinpacate in anul de gratie 1865 aceastd idee este o purd utopie". Majoritatea conspiratorilor erauconvinsi, in special dupd razmerita din 3/15 august din Bucuresti, cã numai implicarea armatei ar fiasigurat reusita actiunii33.

Conform celor relatate in Souvenires intimes, Ion Ghica a fost insdrcinat de Comitet sa.-1convingd pe colonelul Nicolae Haralambie, comandantul regimentului de artilerie, iar BAlAceanu sd-Iatraga in miscare pe vechiul ski prieten i cumnat, colonelul Dimitrie Cretzulescu, comandantulregimentului 7 infanterie. Atragerea ultimului nu a fost usoard. BdIdceanu evocd cu sensibilitateamintirea acestuia: "Trebuie sd spun cd lucrurile nu au mers asa de usor cum md asteptam.Impartasind vederile mele, i dorind la fel de mult rdsturnarea unui regim detestat s-a ascuns multtimp in spatele jurdmântului de soldat... I-am obtinut, mai bine spus i-am smuls adeziunea, i astazicAnd stiu cum i-a fost rdsplatita abnegatia, Ii cer iertare lui Dumnezeu i amintirii acestui soldat eroupentru ce am neut. Toti autorii lui 11 februarie au gasit mai tdrziu un partid care sd-i ierte i unguvern care sd-i rdsplateascd. Cretzulescu singur a fost urmdrit de calomnie i persecutat deingratitudine pand in ceasul mortii". Intalnirea dintre Cretulescu i Haralambie a avut loc intr:odimineata friguroasd de ianuarie pe una dintre aleile laterale de la $osea in prezenta lui BdIdceanu. Inaceeasi zi a avut loc o discutie intre cei doi ofiteri i maiorul Durnitru Lecca, comandantulbatalionului de vándtori, creatia i mândria domnitorului Cuza. Ofiterii amintiti i-au initiat pe toti sefiide batalioane i cdpitanii regimentelor pe care le conduceau. Mai mult, Cretzulescu este cel care I-aconvins pe colonelul CAlinescu, ce comanda alt regiment de infanterie si care, din prietenie fata de el,a acceptat sã facd parte din complot. Aportul lui Ghica i BdIdeeanu in convingerea ofiterilor esteconfirmat si de memoriile lui Nicolae Blaremberg34. Secretul irnplicãrii ofiterilor a fost desavarsit.Iatd ce declara I.G. Valentineanu, cel insarcinat cu siguranta domnitorului: "Marturisesc franc si cusinceritate cd nu stiam cd anticuzistii prin marele lor conspirator C.A. Rosetti, care era sufletulcoalitiunii de rasturnare, izbutiserd sd atraga pe unii dintre ofiteri, care fuseserd cei mai devotaticredinciosi ai lui Cuza"35.

In manuscrisul de la Academie sunt relatate doud episoade ce demonstreazA, in conceptiaautorului, lipsa de reactie a autoritAtilor fatd de zvonurile alarmante privind organizarea unui posibilcomplot impotriva domnitorului. Se relateazd intalnirea de la restaurantul hotelului Hugues dintreCezar Librecht, eminenta cenusie a lui Cuza, i o parte a ofiterilor initiati, printre care si cdpitanulAlexandru Candiano Popescu. Scena este naratd si de acesta din timid in amintirile sale36. Lasolicitarea lui Cezar Librecht de a i se trimite un soldat care sd-i ingijeasca i caii, cdpitanul i-ardspuns "Iti trimit cati soldati vrei, nu numai ca sä te serveascd dar sd te i pazeascd".BAlAceanu comenteazd scena: "Omul care avea politia si administratia la ordinele sale si care putea cuun singur cuvânt sd opreasca conspiratia dacd ar fi inteles aluziile cdpitanului Candiano, s-a indepartatcu un surds pe buze". In continuare autorul persifleazd mdsurile de siguranta luate de guvern: "politia,de partea sa nu a stat inactivd: pasnicii locuitori ai Bucurestiului nu pot inchide ochii din cauzatignalelor sergentilor de noapte". Acestia semnalau prin suierAturi trecerea fiecarei trAsuri, ceea ce

33 A.D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodd, vol. II, Iasi, 1903, p. 80-81.34 Cristodul I. Suliotis, Nicolae Blaremberg.Omulsi faptele liii, Brdila. 1894, p. 126-127.35 I.G. Valentineanu, Din memoriile mele. Alegerea, detronarea fi ininormántarea lui Cuza yodel,

Bucuresti, 1898, p. 16.36 Al. Candiano Popescu, Amintiri din viata-mi, vol. I, Bucuresti, 1944, p. 102.

linistit:

Ii

www.dacoromanica.ro

236 Raluca Tomi 6

transforma orele linistite ale noptii intr-un adevdrat infern. Trecand peste ironia memorialistului,trebuie remarcat secretul absolut in care au actionat conspiratorii". Este adevdrat cd lipsa de reactie adomnului la multiplele semnale de alarmd pe care le-a primit, atat din parte autoritAtilor cat si din ceaa consulilor strdini, le-a usurat considerabil fapta. Semnaldm numai scrisoarea generalului SavelManu din ianuarie 1865, in care acesta surprinde starea de agitatie din Bucuresti, tensionatd deaparitia articolelor incendiare din publicatia clandestind "Clopotul", de scrisorile anonime ce anuntaudeclansarea revolutiei in ziva de 24 ianuarie 1866. In ciuda avertismentelor, domnitorul Cuza, dupd cea asistat la defilarea in cinstea zilei unirii, s-a plimbat timp de o ord alare in capitald, insotit numai deministrul de interne si de un aghiotant, iar seara a asistat la balul de la Teatrul National38. Inmanuscrisul lui BAIdceanu este amintit episodul din seara de 10/22 februarie, cand domnitorul a fostanuntat cä tronul si viata Ii erau amenintate39. "Ne intrebdm, spune autorul, ce s-ar fi intamplat dacdprinttil 1-ar fi primit pe necunoscut, probabil un conjurat pocdit. Rdspunsul este usor de dat: in acelmoment nu-i rAmanea altceva de facut decal sd se ducã la cazarma regimentului 6, unde colonelulSolomon ii era in intregime devotat. Ar fi fost razboi civil, desigur, dar ar fi avut o retragereglorioasd". Se pare cd multa lume stia despre inlAturarea lui Cuza. Cel putin asa reiese din intalnireape care a avut-o Balaceanu in seara conspiratiei cu un anume inginer Popovici. La intrebarea acestuia,"Este adevdrat cd in aceastd noapte II veti aresta pe Cuza in palatul sau yeti proclama in locul saupe principele de Flandra?", Balaceanu i-a rdspuns inspirat, zambind: "nu pe Contele de Flandra, darpe Napoleon al III-lea".

Zilele premergatoare lui 11/23 februarie, când se astepta cu infrigurare semnalul de incepere aactiunii, au fost apasatoare pentru conjurati. Balaceanu mdrturisea cu sinceritate: «zilele care auprecedat 11 februarie au fost pline de angoase pentru cei (si acestia erau numerosi) care nu puteaucrede in atata orbire din parte guvernului. Ne inchipuiam eh' "facea pe mortul" i cd urma sd setrezeascd in ultimul moment. Cei care nu impartaseau aceste temeri petreceau zilele si noptile singuri,decisi sd se apere in caz cã erau arestati. Trebuie sd fii conspirator pentru a intelege bine acestesentimente». La randul salt, D.A. Sturdza exprima indoielile conjuratilor: "Unde mergem? Unde neduce orbirea? Numai Dumnezeu stie"4°.

Petre P. Carp nu se bucura de aprecierea memorialistului. Cu o muscdtoare ironie, ultimul seindoia de talentul sal literar: "prietenul meu P.P.Carp are pretentii literare. Abia pdrdsind bancile

I-a tradus pe Shakespeare din germand. Primul volum a avut un asa mare succes, cd a crezutprudent sd le pdstreze pe celelalte in sertar". Ambitios, lipsit de scrupule, iscoditor, dornic deparvenire, iatd numai cateva dintre trdsdturile viitorului lider junimist ce reies din notele luiBAlAceanu. Ultimul Ii atribuie initierea lui Carp in conspiratie cu cloud ceasuri inainte de rastumareadomnitorului, temandu-se de o indiscretie din partea acestuia. Portretul lui Carp este exagerat sinedrept. Acesta era membru al lojei masonice "V Etoile de la Roumanie" din Iasi si unul dintreredactorii "Revistei Dundrii", publicatie anticuzistd, ce nu rezistase cenzurii deck 11 zile41. $tiadespre evenimentul plAnuit, dar nu cunostea momentul declansdrii. lnsusi BAlAceanu mdrturiseste cd afost anuntat in 10 februarie cd rdsturnarea fusese proiectatd a doua zi. Participarea sa la eveniment sirecomandarea lui BAIdceanu i-a adus lui Carp postul de secretar al Locotcnentei Domnesti.

in seara de 11/23 februarie conspiratorii s-au intrunit, conservatorii la Constantin Blaremberg,radicalii la C.A. Rosetti, iar moderatii la Ion Ghica. Aceste informatii din manuscris sunt confirmatesi de descrierea facutd in octombrie 1866 de Nicolae Blaremberg, apdrutd in publicatia "Ordinea".BAlAceanu a petrecut seara acasA la Ion Ghica, unde a fost informal de disensiunile izbucnite intrecelelalte grupuri in legAturd cu formarea guvernului. A aflat cd in urma retragerii lui Rosetti sevehicula numele sdu drept ministru al lnstructiunii publice. "Am protestat din toate puterile contra unei

37 Al. Lapedatu, 11 februarie 1866 in perspectiva a trei sferwri de veac, In "Analele AcademieiRomâne. Memoriile Sectiunii Istorice", seria III, t. XXIII, 1940-1941, p. 329.

38 BAR, Arhiva Cuza Vodd, mapa VI, p. 349-359.39 C.C. Giurescu a identificat personajul. Era vorba de tandrul ardelean Gh.I. Ddarescu. un

apropiat al lui Cezar Bolliac.4U BAR, corespondentd D.A. Sturdza, S 55 (130)/CMX2.41 Dan Berindei, op. cit., p. 800.

5i-1

5colii...

www.dacoromanica.ro

7 Ion Balhceanu §i Inläturarea lui Cuza 237

substitutii care nu coincidea deloc cu aspiratiile mele". intors la hotel, la orcle doud dimineata, a vhzut cuspaima trasura prefectului politiei i pe acesta delectandu-se cu o cewd de ciocolatA in restaurant. Dialogulredat in manuscris, dintre autor i Al.Beldiman, ni se pare mai aproape de adevar decal cel care apare inAmintiri. "M:am a.5ezat langa domnul Beldiman §i am conversat catcva minute despre ploaie §i in generaldespre timp. In momentul cand s-a ridicat sd plece I-am intrebat: Bine, pace?, el mi-a raspuns bine!, pace. $ine-am straits mainile. 0 oil jumatate mai tarziu a fost arestat in patul sau"42.

Ion BalAceanu nu a facut parte din conducerea comitetelor ce au pregatit rasturnarea domnitoruluiCuza. Prin apartenenta sa la grupul moderat al lui Ion Ghica a sprijinit misiunea acestuia din toamna lui1865, incheiatã cu semnarea protocolului cu emigratia maghiara. Nu a fost adeptul ridicArii populatieibucuretene, idee sustinutA de C.A. Rosetti, ci a mediat tratativele cu liderii militari ai capitalei, pentru oactiune rapidd i energica. Alaturi de ceilalti participanti la inlaturarea domnului Cuza s-a angajat intr-onoud aventurA, cea a aducerii printului strain. Cuvintele lui D.A. Sturdza sunt valabile pentru intreaga sageneratie: "Toti oamenii cati carmuim asthzi tam (1866 n.R.7) avein prea mare constiinta de gravitateamomentului in care ne aflam, de rAspunderea ce stA asupra noastrA, pentru ca sh indraznim un singurmoment a cugeta mdcar, ceea ce a considera totdeauna ca o trAdare de tara (alegerea unui pamanteann.R.7). Am jurat cu inima tremuranda, cu coqtiinta noastrA in fata lui Dumnezeu eft vom lucra cu totiipentru a inflinta unirea i a da tArii Domnul strain"43.

ANEXE

Souvenirs intimes44

Avant propos

Ces feuillets écrits A la hate, dans mes moments perdus, n'étaient pas destines a voir la jour sousleur forme actuelle. Je ne sais mettle sous quel titre il convient de presenter au public des notes danslaquelles, j'ai cherche a fixer mes impressions et mes souvenirs cn vue d'une oeuvre plus durable etd'une port& plus serieuse que j'espérais pouvoir accomplir avant ma mort

Tout le monde sentait que la machine gouvernamentale se detraquait de plus en plus et qu'elles'arretrait net A la premiere occasion; mais cette occasion il fallait la faire naitre. C'est 1A-dessus queles adversaires du masme46 ne s'entendaient plus entre eux. Les rossetistes, or comme on les appelaitalors les rouges47, croyaient A la possibilité d'un soulevement populaire et voulaient agir sur le peupleet par le peuple. Les conservateurs bien que ne partageaient pas cctte illusion, n'en étaient pas moinsdecides A renverser coOte qui cane le prince parjure. Une entente avait fini par s'établir entre cespartis longtemps ennemis <...>48

Toute fois cet officier" leur déclara ne pourrait rien faire avec son bataillon de chasseurssi les colonels Haralamb5° et Crétzulesco5' ne prenaient pas part A la revolution. La garnison de

42 BAR, Arhiva BAlaceanu, I mss, 3, f. 46; in cash la Rosetti era o receptie, iar Beldiman juca chrtipentru a fi distras de la indatoririle sale; C.C. Giurescu, Viata i opera lui Cuza Vodd, Bucure4ti,1966, p. 375.

43 BAR, corespondenta D.A. Sturdza, S 55 (155)/CMX." Un rezumat al acestui manuscris este redat in volumul recent publicat Amintiri poultice §1

diplomatice 1848-1903, ed. Georgeta Filitti, Bucurqti, 2002, n. 4, p. 109-110.45 Lipsh in manuscris.46 Subliniat in document.47 mem.

" LipsA in manuscris.Dimitrie Lecca (1832-1888), general i om politic.

50 Nicolae Haralambie (1835-1908), membru al Locotenentei domnqti duph inlAturareadomnitorulni Cuza, ministru de razboi 1866-1867.

51 Dimitrie Cretulescu (1824-1874), din 1871 general de di vizie.

49

www.dacoromanica.ro

238 Raluca Tomi 8

Bucarest comptait bien encore deux autres regiments d'infanterie et un bataillon du genie, mais avecl'artilerie de Haralamb et le 7-erne regiment de Crétzulesco, ii etait sat- du succes.

La-dessus grand érnoi dans la Comité. Ion Ghica était le scul homme en ce monde qui peatvenir a bout des scrupules de Nara lamb et Crétzulesco, ne pouvait etre entrainer que par moi, iifoudrait donc s'adresser a ces offreux modérés, sans peine de voir pericliter l'oeuvre du salut.

Il se trouva que les deux officiers qui avaient le plus d'action sur l'esprit de Farm& et de quidépendait au dire de major Lecca la réussite du mouvement appartenaient par leur opinion et leursamities au parti modéré. Le Comité, apres bien des hésitasions, se décida enfin a faire appel aupatriotisme de monsieur Ion Ghica. Celui-ci, mettant tout ressentiment du coat& s'associa sans reservea l'oeuvre dificille et périlleuse que poursuivait le Comité. II fut assez heureux et assez eloquent pourvaincre les scrupules du colonel Haralamb qui, tuot promettant son concurs, déclara a son tour quesans la cooperation de Crétzulesco "il n'y avait rien a faire".

Monsieur Ion Ghica s'ouvrit alors a moi et me demande si je pouvais entrainer mon vieil anti etbeau-frere dans le mouvement. Je lui repondit affirmativement. Ma confience me venu de ce que,depuis le 2 mai, je n'avais pas laisse influence que notre affection mutuelle me donnait sur lui, pourlui faire prendre en horreur le role que le prince avait fait jouer a l'armée dans le Coup d'etat. Je savaisle colonel Cretzulesco trop bien prepare a la proposition que j'allais lui faire pour hésiter a lui dire ceque nous attendions tous de lui. Je dois dire cependant que les choscs n alleraient pas aussi facilmentque je l'avais espéré. Taut en partagent ma maniere de voir, et en souhaitant aussi vivement que moi lachate d'un regime déteste II s'est longtemps retranche derriere son serment de soldat. Et certes, si sonchef supreme ne lui avait pas donne naguère exemple de parjure, aucune puissance humaine neserait venu a bout de ses scrupules. J'obtiens enfin, plutôt, je lui arrachais son adhesion, et aujourd' huique je sais comment il a ete payé de son abnegation, je demande pardon a Dieu et a la mémoire de cesoldat héroique de ce que j'ai fait. Tous les auteurs du 11 février ont trouvé plus tard un parti que lesamnistie et un gouverne que les recompense. Crétzulesco seul a &é poursuivi par la calomnie etpersecute par l'ingratitude jusqu a l'heure de sa mort.

Mais je reprends mon récit. Crétzulesco consentant, ii fallait l'aboucher avec Haralamb. Leurentruvue eat lieu en ma presence, dans une des allées later-ale de la Chaussée, par une froide matineede janvier. La discussion fut longue et par moments, lorsque je croyais voir poindre dans les parolesde l'un au de l'autre quelque hesitation, je prenais la parole pour les combattre. Lorsque les deuxcolonels se furent mit &accord sur tous les pointes qu'ils ne 'Intent plus a s'entendre que sur lemoment de l'action, ils se promisent d'agir a tits bref délai; den n'etant plus dangereux pour uneconjuration militaire que les retards.

Avant de nous séparer il fut convenu que j'irais prier le major Lecca d'attendre ses camaradesdans la journée meme. Ayant trouvé le comandant du chasseurs chez lui, je pus m'acquitter sur lechamp de mission. Ce conciliabule purement militaire eat lieu, en effet, avant le soir; et j'appris lelandemain par Crétzulesco que l'entendre a trois s'étais fait facilemcnt et que l' accord était parfait. Jeinformais monsieur Ion Ghica, il a donne immédiatement avis au Comité avec lequel Haralamb etCretzulesco ne furent jamais en rapport direct. On peut dire que la conspiration battait son pleM versla fin du janvier. Cretzulesco et Haralamb avaient mis dans leur secret la plupart des officiers de leursregiments. Dans la 7-ème d' infanterie les chefs des battailons et tous les capitains avaient éte inities...11 y a beaucoup des colonels aujourd'hui qui pourraient compter a ce point sur l'affection de leurofficiers? Le fait est que Cretzulesco était adore par les siens.

Parallelement au travail qui se faisait dans l'armée et qui suffisait pour assurer le succés de laconspiration, Rosetti et son parti poursuivaient sans se décourager idee d'un soulevement populaire.Malheureusement en l' an de grace 1865, cette idee était une purc utopie.

Elle présentait aussi un certain danger a cause de l'imprudence de la jeunesse (trop jeune) queles rossetistes du Comité avaient initié au complot. Pendant que la revolution se preparait au grandjour, il est interessant de savoir quelle était l'attitude du gouvernement en general et de la police enparticulier. Si jamais l'axiome quos perdere vult Jupiter dementat52 fut vrai ça était dans cescirconstances. II fallait !tenement que les gouvernants eussent perdue la raison et la vue pour ne

52 Mai exact Quos Deus perdere vult, dementat prius (Pe cei pc care Dumnezeu vrea sa-i piarda,mai Intai Ii scoate din minti) (Sophocles).

I'

www.dacoromanica.ro

9 Ion Balaceanu §i inlaturarea lui Cuza 239

sentir ni le voir l'orage pret a &later sur leur tete. Le fait suivcnt dont j'ai été témoin pourra seuldonner la mesure de cet auveuglement. Tres peu de jours avant 11 février, nous &ions une dizained'inities qui dinons chez Hugues lorsque Librecht53 entra. En passant aupres de notre table le favoritout-puissant s'adressa au capitain Candiano54 en ces termes: "Mon cher capitain vous m'avez promisun soldat exemplaire qui est en meme temps un palefrenier hors ligne, quand donc me l'enverrezvous?" "Mon cher major, lui répondit Candiano, je vous enverrais un de ces jours autant des soldatsque vous voudrez; non seulement pour vous servir, mais aussi pour vous garder, et il ajouta "Si voussaviez comme ils vous garderons?...".

L'homme qui avait la police et l'administration a ses ordrcs et qui d'un seul mot aurait faitavorter la conspiration s'il avait compris les allusions du capitaine Candiano, s'eloigna <avec un>sourire sur les levres. Jupiter l'avait ôté la raison ainsi qu'à son maitre, comme on verra dans la suitede ce récit.

La police de son dole ne restait pas inactive; déjà les paisibles habitants de Bucharest nepouvaient plus fermer l'oeil a cause des sifflets des sergents de nuit qui faisait rage. Une voiturepassait-elle devant un de ces argus? 11 se mettait aussit6t a sifler; son voisin averti en faisant autantdes qu'il apercevoit le véhicule signal& et ainsi de suite, de sergcnt en sergent, jusqu'a ce qu'il entraitdans une cour. Vers les trois heures du matin quand le voiture ccssaient de rouler, les sergentscontinuaient a sifler... pour n'en pas perdre l'abitude probablement ou pour s'empecher mutuallementde dormir <...>

Pour ma part, je passais toutes mes soirees chez monsieur Ion Ghica, oi j'étais stir derencontrer autre mes amis politiques, tout ce qui avait un nom dans le mondes des lettres et des artes.A minuit les profans se retiraient et nous restions entre intimes; c'est a dire entre inities <...>

De tous ceux qu'il rencontrait chez monsieur Ion Ghica je fus celui même qui le nouvelauditeur aux Conseil d'Etat ( P.P. Carp n.R.T.) montra de le premier jour des preferences. Avec cetinstinct infaillible des hommes qui veulent parvenir, il comprit que je pouvais lui etre utile et fit toutson possible pour se lier avec moi <...>

rai oublié du dire qu'en dehors de ces risées politiques, mon ami P.P. Carp, avait pretentionlitteraires. A peine a laisse des bancs de l'école... il traduit Shakespeare de l'allemand. Le premiervolume avait eu un tel succés qu'il jugeait prudent de garder les autres en portefeuille. Ce tomepremier et unique de ses oeuvres completes est devenu introuvable et se vendra un jour au poids del'or. On se demande ce qu'il peut etre devenu.

Sur ces entrefaits le colonel Crétzulesco m'informa que tout était prêt et que le deposition dePrince se ferait la premiere fois que les chasseurs de Lecca monteraient la garde au Palais.

Le regiment de Calinesco, il me dit ensuite, &ant loge dans la merne caserne que la sienne, ilest indispensable a l'entrainer dans le mouvement, de crainte qu'il ne mettre obstacle a notre prised'armes. "Comment t'y prendras-tu pour cela? lui demandai-je avec empreté. II répondit simplement,c'est déja fait... mais garde-toi d'en parler a qui ce soit. Calincsco ne vcut pas que le Comité en seraitinstruit; il fait la chose en dehors de toute pens& politique et joue sa tete uniquement par amine pourmoi".

J'admirai ce trait digne des temps héroiques tant en regrettant de ne pouvoir le faire connaitreimmédiatement a ceux don't il avait double le courage. Les forces de la revolution comptait donc:deux regiments d'infanterie, un regiment d'artilerie et un bataillon de chausseurs. C'était largementsuffisant pour décourager et défaire au besoin les troupes sur lesquellcs le Prince aurait pu compters'il avait reveille de sa torpeur. A cette heure il était déjà trop tard pour trouver le souverain, il est vraique le colonel Cousa aurait encore pu murir a la tete d'un regiment.

Et la police sifflait toujours!Les jours qui précéderent le 11 février furent pleins d'angoisses pour ceux (et ils étaient

nombreux) qui ne pouvont croire a tout d'auveuglement de la part de gouvernement; se figuraient

53 Cezar Librecht, om politic, apropiat al domnitorului Cuza, mort in 1890.54 Alexandru Candiano Popescu, militar §i om politic roman implicat in rasturnarea domnitorului

Cuza i in miFarea rebublicana de la Ploiqti din 1870.

ALI.

www.dacoromanica.ro

240 Raluca Tomi 10

qu'il allait se réveiller et se reveler terrible au demi& moment. Ceux-lA même qui ne partageaient pascette crainte passaient les jours et les nuits seuls, d'ailleur bien decide A se defendre si on venait lesarreter. II faut avoir conspire pour se rendre bien compte de ces impressions.

Au millieu de cette acalmie qui precede les grandes commotions on apprit que tout A coup quele prince s'était decide a donner un bal. Les invitations furent lancees pour le 5 février etn'éparquerent personne; pour ma part je regue deux dans la même journee, bien que je ne fusse pas aupalais depuis le 2 mai.

Je n'ai pas besoin de dire que pas un homme de l'opposition ne parut a ce bal.Enfin, le 10 février, nous fames prévenuus que ce scrait pour lendemain. Les derniers

instructions devaient etre données dans la soiree. Les liberaux les rccevraient par Rosetti, les modéréspar monsieur Ion Ghica et les conservateurs devaient se reuniur (si ma memoire ne me trompe pas)chez monsieur Constantin Blaremberg.

Cette annonce mit brusquement fin A l'agitation des derniers jours et me rendit tout mon calme.Je me souvenais alors de la promesse que j' avait faite A Carp ct liii envoyant un mot pour lui dire queje voulais le voir. Comme ii demeurait A deux pas de mon hotel, ii arriva dix minutes apres. Laconversation s'engagea en ces termes:

Moi: Vous souverez-vous de la promesse que je vous ai faite?P.P. Carp: Oui, et j'y compte plus que jamais.Moi: Avez-vous toujours confience en moi?P.P. Carp: Oui, certes.Moi: Bien, si vous voulez venir souper ce soir avec moi vous apprendez des choses interessants.

Venez a une heure et si je ne suis pas rentre jusqu' a cette heure, attendez-moi jusqu'a matin.LA-desses nous nous quittames. En sortant de l'hOtel Hugues, oa je demeurais depuis mon

retour de l'étranger, je rencontrais l'ingineur I.Popovici, que je connaissais depuis longtemps et quime dit... "Est-ce vrai que cette nuit méme vous allez arreter Cousa dans son palais et proclamer A saplace le Comte de Flandre? Puisque cette question m'eat fait pres l'effet d'une tuile sur la tete, je neperdis pas contenance et lui répondis en riant: "non pas le Comte de Flandres, mais Napoleon III".Popovici reprit: " Je sors de chez Fialkowsky oa cela se disait A haute voix et je puis vous assurer quetout le monde en est persuade".

En m'eloignait je me rememorai cette pensée latin quos perdere vult Jupiter dementat. Cettevérité devait recevoir quelques heures apres une consecration encore plus éclatante. Un homme seprésenta A minuit au palais et demanda A parler au Prince. Alors cet homme lui fit dire que sacouronne et sa vie dépendaient de ce qu'il avait A lui dire. Alexandre Jean tira une piece de 20 francsde sa poche (ce geste lui était familier) et lui envoya pour un aide-de camp <...>

On s'est demande ce qui serait arrive si le Prince avait reçu l'inconnu qui était probablement unconjure repentant. La reponse est facile: a ce moment il ne lui restait plus autre chose faire que serendre A la caserne du 6-ème regiment d'infanterie dont le colonel, monsieur Solomon, lui était toutdévué. C'aurait ete la guerre civile assurement, mais II aurait trouvé un retrait glorieux.

Je passais la soiree chez monsieur Ion Ghica, oa j'appris qu'un dissentiment ayant &late A ladernière heure entre les partis représentants au sein du Comité révolutionaire. Rosetti avait refused'entrer dans le ministere révolutionaire et que l'on m'avait inscrit Ct signé A sa place dans laproclamation qui devait etre lancée dans la nuit meme.

Je protestait de toutes mes forces entre un substitution qui n'allait pas A aucune point de mesvues. II me fut répondre qu'il était trop tard. En effet, monsieur Gcorges Ghica arriva en mememoment, avec la proclamation qu'il portait dans ces bottes. Pour comprcndre ce qui se passa quelquesheures apres, il est utile de prendre note que Rosetti avait imprime lui-meme et la proclamation et laliste ministerielle sur laquelle figurait mon nom.

On nous distribua le mot d'ordre suivant: se rendre au palais des que les troupes insurgésparaitrait sur la place du theatre .

II était deux heures du matin quand je sortis de chez Ion Ghica. En débouchant sur la place dutheatre je fus horroblement interloqué A la vue du manteau blanc de deux gendarmes qui avait mispied A terre devant l'hôtel Hugues.

www.dacoromanica.ro

1 I Ion Balaceanu §i Inlaturarea lui Cuza 241

La premiere pensée qui se presente a moi est que la police fait une desceinte chez moi, mais jedois dire que l'idee de rebrousser chemin ne me veut pas. Au lieu de descendre a la porte de l' hotel,j'arreta ma voiture devant le restaurant. J'y trouvais en entrant le prefet de police qui prennait unetasse de chocolat. La presence des gendarmes s'explique tant naturellement par l'usage oa étant alorsles préfets de police de se faire suivre de deux gendarmes a cheval. Jc m'assis en face de monsieurBeldiman et nous cousames quelques instants de la pluie et du temps. Au moment oa il se leva pourpartir, je lui demandais: bien, pace ? Il me repondit : bien, pace ! Et nous nous serrons les mains. Uneheure et demie plus tard, ii était arreté dans son lit. Et cependant, ce n' etait pas un sot; il l'a bienprouve depuis <...>

En retrant chez moi, j'y trouvais P. de Carp qui m'attendait. Nous nous somme a table etj'entrainais aussitOt la conversation: <<Mon cher ami, lui dis-je, me vous... ditez que si legouvernement sous l'aile du quel vous abriter s'ecrolait un de ces jours de toutes pieces, vous serezenterre dans ses mines? Moi je me le souvent dit et j'ai pense que ce scrait grand dommage. C'est ceque me fait a vous tendu la perche. N' avez-vous pas envie de quitter cette galere?

C' est possible, mais par quel moyen?En vous enrOlant franchement dans notre barricade, qui est celui de la revolution.La revolution? Que voulez vous dire?Je vous dire que nous allons détroner cette nuit meme, le Prince Cousa et qu'il ne vous reste pas

tout a fait une heurre pour vous decider a vous joindre &nous ou a tomber avec le regime du 2 mai.Vous plaisantez!Je plaisante si peu que je vous engage a aller prendre votre revolver. Je lui dérolais alors le

plan de la conjuration sans lui rien cacher et le plan de les hommes du mouvement qui allait &later.P. de Carp reflechit quelques minutes puis, se levant tout a coup, il dit:Je vais cherchais mon revolver.Inutile, dis-je, mon domestique ira le chercher. Dit-lui sculement oa il le trouvera.C'est que je couche dans la chambre de papa et que nul autre quc moi n'y peut entrer a cette

heurre.Soit, allez prendre votre revolver. J'avoue qu'en le voyant sortir, je me suis &man& si je le

reverrais jamais. Mais un quart d'heure apres il rejoint le revolver a Ia ceinture il me dis au moi-même: c'est joli comme cranerie mais comme légèreté de coeur et absence de conviction, c'est encoreplus beau! Il était trois heure et demie du matin. Je ceignis moi aussi revolver, et lui ouvrant la porteje lui dis Alea jacta est! a quoi ii repondit par un grand éclat dc rire.

En descendant sur la place du theatre, je me heurtais contre un homme: c'était le colonelCalinesco qui descendait de cheval. La nuit du 23 février est bien la nuit la plus noire don't il mesouvienne. A peine pouvait on distinguer des masses noire au-dessus desquelles brillaient quelquesbaionettes a la lueur vascillante des rares réverberes qui brouilaient encore. Je serrai aussi la main ACretzulesco et en passant devant la fronte de l'artilerie je reconnus le lieutenant- colonel Mano55, quiemit également descendre du cheval... En nous achemions vers le palais nous rencontrames MonsieurGeorges Ghica, Nicolas Blaremberg56 et quelques autres conjures qui suivaient le meme direction quenous. Au moment ou tous arrivaient dans la court du palais nous filmes croises par un coupe lance atoute vitesse. Je contenait le Prince détrone.

II

<Eber care Ion Ghica>Londres, 25 février (1866)

Cher ami

Je vous félicite de tout mon coeur du succes que vous avez ()Menu d'un façon si inattendu. leion ne s'est douté de rien mais j'ai trouver raison pour croire qu'on acceptera le fait accompli pourvuque vous réusissiez a maintenir l'ordre, comme vous l'avez fait jusqu'à present. N'avez aucunecrainte des demonstrations du dile du Pruth ; on fera du bruit mais rien de plus. La difficulté est en

55 George Ion Manu.56 Nicolae Blaremberg (1837-1896), om politic roman.

www.dacoromanica.ro

242 Raluca Tomi 12

outre part. On m'assure de bonne source que le Comte de Flandres n'acceptera pas. Cette difficultécomme vous savez n'aurait pas existe si l'on avait accepté la combinaison que vous avez propose et jecrois que l'on a commis une faute en la rejetant. II serait beaueoup plus difficile d'y retrouvermaintenant. Je n'ai pas a vous dire qu'en cas échéant vous pouvez compter sur moi dans ceci commedans toute autre chose <...>57

III

<Eber care Ion Ghica>

Eywood, Kingstone Herefordshire27 aoat (1865)

Cher ami

Je viens de recevoir votre lettre et je me hate d'y repondre. J'ai cru pouvoir etre a Paris hier,mais je n'ai pas pu fink mes affaires ici et meme si je voulais etre certain de vous trouver lors de monpassage par Paris. Je retourne a Londres demain, et apres demain je compte partir pour Paris. Je nevoudrais pas m'arreter trop longtemps de maniere si vous télégraphiez a Balatchano d'être a Parismercredi au jeudi nous sommes sOrs de nous rencontrer.

Mergi des details sur l'affaire du 3/15 aoat a Bucharest. Je suis Nen aise qu'il n'y ait eu aucunparti se mélé, car une echaffourée pareille ne peut jarnais porter a rien de bon. Je vois que le PrinceCousa s'est hate de retoumer, nous irons ce qui en suivre. respere quc ses mouvais conseillers et sapropre inclination le portera a ... et qu'ainsi ii détruisa lui- meme cette farce du gouvernement liberalpar laquelle il a dupe jusqu'à present l'Europe.

Nicolas Cretzulesco pam décidément de malheur. Quand jc me rapelle nos conversations surles rives du Bosphore cela me parait assez drOle. Mais c'est homme là a le mouvais oeil et pour mapart je n'aimerais point de tout de me trouver dans la même galere.

Iv

<Balaceanu catre Ion Ghica>

Vichy, 5 septembre 1865

La maladie assez sérieuse de deux de mes filles, plus encore que mes propres souffrances m'aempeche de me rendre a Paris sur votre invitation. Je l'ai bien regrette et le regrette encore vivement.

E(ber) m'ecrit que vous devez aller vers le millieu de ce mois a Geneve. Si telle est votreintention, entendons- nous afin d'etre le meme jour a Lyon pour dela nous rendre ensamble a Geneve.

Je suis on ne peut plus mal partout, au phisique comme au moral. Je crois que recevoir de vosnouvelles me feront du bien a ce double point de vue. Que savez vous de Bucharest? Personne nem'ecrit et je ne lis meme plus les journaux.

57 Urmeaza cateva consideratii despre afacerile cu porumb.

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTE DIN FONDUL ARHIVA SENATORILORDE LA CHISINAU (1806-1812)

DINU PO$TARENCU

Dupd semnarea Tratatului de pace de la Bucuresti din 1812, administratia militard rusd deocupatie se retrage din principatele romane, luand toate documentele relative la administrareaMoldovei si a Tdrii Romanesti, pe care le depoziteazd la Chisindu, oras desemnat drept centruadministrativ al provinciei rdpite. Toate aceste acte, formand un singur fond cu numele Arhivasenatorilor, se pdstreazd la Arhiva Nationald a Republicii Moldova (ANRM).

Primul care a pus in circulatie stiintificd informatii continute de actele respective a fostistoricul basarabean Alexis Nacco, care le-a utilizat in studiul ski intitulat Schila privind organizareaadministrative, a regiunii Basarabia In perioada 1812-1828, publicat initial in paginile organuluioficial al administratiei din Basarabia, Monitorul regiunii Basarabia", apoi tiparit integral inAnalele Societatii de Istorie si Antichitäti din Odesa" (Odesa, 1900, t. XXII, p. 109-221).

Ulterior, continutul unui sir de dosare din cadrul acestui fond dc arhivd a fost expus rezumativde un alt istoric basarabean, Ion Halippa, in cele trei volume apdrute sub redactia sa in anii 1900,1902 si 1907, cu titlul Studii ale Comisiei Stiimifice Guberniale de Arhivisticei din Basarabia,reproducand, totodatd, i unele acte. In baza materialului documentar dat publicitätii de cdtre IonHalippa, istoricul roman Radu Rosetti a elaborat studiul sdu, Arhiva senatorilor din Ch4inaul, in careactele editate la Chisindu sunt prezentate in versiune romaneascd.

0 serie de documente, unele in limba originalului romand sau francezd jar altele traduse dinruseste, sunt reproduse in revista Arhivele Basarabiei", editatd la Chisindu in perioada interbelicd.

69 de docurnente din Arhiva senatorilor sunt incluse in colectia de documente ce reflecta activitateacomandantului de osti rus M.I. Kutuzov in principatele dundrene, editatA la Chisindu in 1948.

In ultimul timp acest fond bogat de arhivd a fost supus cercetarii de cdtre istoricul dinChisindu Alexei Agachi, care a publicat cateva studii in revista Destin romanesc".

Cu toate acestea, Arhiva senatorilor rdmane in mare parte nevalorificatd, asteptandu-siinvestigatorii.

Prezentdm in continuare 24 de acte in versiune romaneascd, extrase din voluminoaseleregistre ale actelor oficial expediate in numele presedintilor Divanurilor Moldovei si al TariiRomanesti. Prime le doud acte reprezinta dispozitii date de S.S. Kusnikov, in 1809, Divanurilorambelor principate in legAturd cu preconizata intrevedere de la Iai dintre plenipotentiarii Rusiei si aiTurciei. Restul sunt documente ernise de V.I. Krasno-Milasevici in perioada ianuarie aprilie 1812.

I. Dispozitie data de S.S. Kusnikov Divanului Moldovei

Onorabilului Divan ii este cunoscut ca mult stimatul nostru imparat, satisfAcand dorinta PortiiOtomane care cautd sIt incheie pace cu Puterea Rusk a binevoit sft-si dea consimtarnantul in privintasosirii la Iasi a plenipotentiarilor ei pentru a duce tratative de pace prin intermediul comandantului-sefal armatei, Luminatia sa principele Aleksandr Aleksandrovici Prozorovski, si deoarece consecinteleacestui congres sunt invdluite de mister, apoi Lumindtia sa considerd oportun ca modalitdtile de

I Tiparit in "Analele Academiei Romane. Memoriile Sectiunii Istorice ", Seria II, t. XXXII,Bucuresti, 1910.

Revista istorica", torn XIV, nr. 5 6, p. 243 257, 2003

www.dacoromanica.ro

244 Dinu Pt3itarenco 2

aprovizionare a armatei cu cele necesare nu numai sa nu fie sldbite, ci din contra, in cazul deschideriiactiunilor militare, de intensificat din timp prin masuri de consolidare. Luand aceasta in considerare,potrivit parerii sale este necesar de a dubla depozitul mobil, transportand spre armatele de operatiiprovizii i furaj. Numarul necesar de boi ajunge pana la 9000 i pentru a aproviziona cu ei armatatrebuie, desigur, sa contribuie ambele principate, Moldova §i Valahia, in mod egal.

Socot a fi inutil sa repet onorabilului Divan cd intarirea depozitului mobil trebuie intensificatadoar cu scopul de a da armatelor o mai buna posibilitate i mijloace de a actiona impotriva inamiculuicu un asemenea succes, de care trebuie sa depinda lini§tea §i bunastarea acestor tari. In urmaconsolidarii depozitului mobil locuitorii vor fi scutiti de darea carutelor de schimb pentrutransportarea alimentelor pe timpul cand animalele lor pot fi intr-o stare slat* iar ei vor trebui sa seocupe de lucrarile agricole. In plus, cifra de 4500 de boi, care trebuie sa fie adunati din satele, innumar de Oita la 2000, ce apartin Principatului Moldovei, nu poate sa-i impovareze pe locuitori, devreme ce acestei prestatii sunt supu4i toate categoriile sociale din aceastã tard.

Expunand aceasta onorabilului Divan, mie imi ramane sa a;tept ca el, prin cunoscuta sa ravnade care m-am convins in repetate randuri, nu va renunta *i de aceasta data sa dea dovada de atgament4i sa acorde ajutor armatei ruse, care II ocrote4te. Cu aceastd speranta eu Ii propun sa binevoiasca adispune urgent in vederea strangerii a 4500 de boi cu juguri din satele ce intra in componentaPrincipatului Moldovei, supunand acestei prestatii toate paturile sociale, cu obligatia, totodata, ca boiiadunati, pand a fi repartizati pe la locurile de concentrare a lor, sa ramand sub supravegherea i laintretinerea acelorgi sate din care a fost prevazuta strangerea boilor. In genere, toti ace§ti boi trebuiesa fie deja obipuiti cu intrebuintarea lor ca mijloc de transport nu mai putin de 4 ani §i nu mai multde 7 ani. Spre a calma locuitorii care vor fi obligati de catre Divan sa furnizeze boi este nimerit sa Iise insufle ca rechizitia vitelor, impusa de necesitatea explicata inai sus, este temporara i ca dupaincheierea operatiilor militare, daca ele, in functie de imprejurari, vor fi declan§ate, fiecarui sat ii va firestituit numarul de boi care i-a fost luat, iar in cazul unei insuficientc se va plati de la vistierie eke30 de lei pentru fiecare bou.

12 ianuarie 1809

ANRM, fond 1, inv. 1, dosar 1324, f. 56-58v.

II. Dispozitie data de S.S. Ku§nikov Divanului Tarii Romanqti

Dupa informatiile primite aici despre sosirea la Vidin a plenipotentiarilor turci, Luminatia sadomnul feldmarepl, comandantlef al armatei, principele Aleksandr Aleksandrovici Prozorovski, mi-a poruncit sa dispun de urgenta in privinta calatoriei libere Oita aici a acestor plenipotentiari §ipregatirii a tot ce poate fi necesar in timpul calatoriei.

Drept consecinta, trecand la executarea vointei Luminatiei sale, anexez lista cu litera A astatiilor de po§ta i a hanurilor, unde sunt postate escorte i santinele, i propun ca la statii sa. fiepregatit ran §i orz pentru 60 de cai personali ai plenipotentiarilor i suitei lor, precum 4i taine pentru100 de oameni, adica vite pentru came, oratanii 4i alte provizii conform listei cu litera V. la felanexata. Aceste provizii vor fi platite de catre plenipotentiarii turci la preturile indicate din timp, pecare Divanul urmeaza sa le stabileasca imediat, ele corespunzand preturilor la care aceste produse sevand in interiorul Principatului.

La fiecare static sa fie eke 636 de cai, inclusiv i cei de pota, cu exceptia celor pentru curieri,precum §i un numar suficient de insotitori. La acele statii unde comoditatea i distanta mica permit,vor fi distribuiti eke 50 de cai de la regimente pentru trasura plenipotentiarilor i a dragomanuluiPortii, aflat cu ei.

lati,

www.dacoromanica.ro

3 Arhiva senatorilor de la Chisindu 245

Responsabil principal pe land plenipotentiarii turci va fi colonelul Hitrov, iar adjuncti ai luicolonelul Kusnikov si locotenentul-colonel Usakov, care mdine vor pleca la Vidin. Primul din eitrebuie sA fie insotit, pentru a executa in mod cuvenit, de doi boieri cu titlul de delegat, unul din parteaMoldovei si altul din partea Valahiei, fiecare avind cu sine cite 4 mazili. Divanul Valahiel are sarcinade a alege pentru aceasta un boier de incredere, cunoscAtor al limbilor rusd sau francezd, in afard delimba materna, si sd porunceascd in mod sever tuturor ispravnicilor ca ei sd execute cu toatAresponsabilitatea ordinele colonelului Hitrov, anuntate prin intermediul delegatului, si sd fie deaceastd data chiar in dependentA de el in raport cu misiunea incredintatd lui Hitrov. lar pentru ca ei sAexecute cu un mai mare succes cererile lui Hitrov, Divanul trebuie sd le pund la dispozitie citivaoameni dintre functionarii de grad inferior care le vor acorda ajutor, acestia find prezenti la statii sauacolo unde, dupd imprejurdri, va fi necesar.

DI Hitrov va achita aceeasi taxa ca si pentru caii de posta cite zece parale de ord pentrufiecare cal, pentru cdpitanii de postä, pentru functionarii pusi in subordinea ispravnicilor, iar pentru caii dinregimente banii vor fi dusi in regimente de cdtre ofiterii care ii vor insoti. Dar intrucdt, potrivit stirilorparvenite, plenipotentiarii turci au venit cu sanii, care, din cauza insuficientei de zdpadd, nu pot fiintrebuintate,. Divanul trebuie sd trimitA in satul Calafat 6 carete si 16 calesti, iar din Valahia Mica, tot inacest punct, sa fie trimise 43 de cdrute simple si 24 mari. In carete si calesti plenipotentiarii, impreund cusuita lor, vor fi transportati rand la Iai, iar cdrutele din Valahia, lasindu-le si piece inapoi din Focsani, vorfi schimbate, tot in acelasi numar, cu cele puse la dispozitie din partea Moldovei la Focsani si la alte statiide-a lungul traiectului, avand numdrul indicat de cai.

Toate acestea onorabilul Divan urmeazd sd execute imcdiat, fait a pierde vreo clipd. Pentrusupraveghere I-am detasat pe Stankevici, revizor in statele mde, cdruia i-am dat ordin i putere sd-iimpund prin masuri aspre pe ispravnici. Propun Divanului sd-i elibereze o poruncd in limba valahd,pentru ca tot ce este prevAzut sd fie executat cu exactitate si pe edt de posibil de repede de cdtreispravnici si alti functionari din tinuturi.

Astept vesti detaliate, trimise cu primul curier, referitor la dispozitiile date si mdsurile luate.

25 ianuarie 1809


III. V.I. Krasno-Milasevici cdtre Komnino2

Examinand contractul de dare in concesiune pe intreg teritoriul Valahiei, pe un termen de 3 ani, aincas,drii veniturilor de la jocul de cArti, incheiat in cadrul Divanului Principatului Valahiei cu doctorulBalian3 i prezentat mie in copie impreund cu raportul Excelentei Voastre din 14 decembrie, eu in intregimeII accept si aprob aceastA concesiune in favoarea lui in baza conditiilor continute in contract.

In ceea ce priveste jocul la o para cinci, eu nu numai cd nu sunt de acord cu darea inconcesiune a acestuia, dar consider reprobabild intentia guvernului de a-1 include printre articoleleconcesiunii, el fiind, precum m-am informat, nu altceva deck o inseliici une sireatd. Ademenind lumeala inceput prin vraja profitului, el te impune in cele din urrni si jertfesti ultima avere pentru a obtinecistigul, care, dupd cum se poate constata din esenta jocului, totdeauna Ii rdmine proprietarului.Asadar, in loc ca guvernul, pentru un asemenea pret ieftin ce nu constituie un profit simtitor pentru

2 H.M. Komnino general-maior, vicepresedinte al Divanului Tarii Rominesti.3 Sau Baliac (indescifrabil).

www.dacoromanica.ro

246 Dinu Po5tarenco 4

vistierie, sa protejeze o inFlAciune evidentk care poate provoca o dereglare a bundstärii persoanelorparticulare prin implicarea vistieriei, trebuie din contra sd intreprinda masuri ca asemenea ocupatii, cepot pricinui risipk nu numai sA fie dezrAdAcinate, dar 5i cei care le practick find oameni periculo5i,sA fie aspru pedepsiti. Prin urmare, concesionarea jocului la o para cinci nu numai sA fie suprimata inmod formal, dar 5i practicarea in mod particular a acestui joc sa fie oprita, de aceea politia civilk inmAsura posibilitatilor, trebuie sA supravegheze cu vigilenta.

2 ianuarie 1812

ANRM, fond 1, inv. 1, dosar 4267, f. 2v-3v.

IV. Krasno-Mila5evici catre comandantullef al armatei ruse de la Dunäre, generalul M.I. Kutuzov

Conte Mihail Larionovici!

Luminatia VoastrA binevoiti a fi informat cA mentinerea lini5tii 5i a securitAtii civice interne inMoldova 5i supravegherea strajei de la hotarele acestui principat, potrivit vechiului obicei, constituieobligatia unui singur functionar numit hatman. $i acest functionar arc in subordinea sa capitani 5is1ujba5i particulari, care anual sunt ale5i 5i schimbati precurn gasqte de cuviinta hatmanul, nu atatdupA aptitudinile lor, cat in functie de venitul pe care il aduce fiecare in folosul personal alhatmanului. Anume ace5ti cApitani i slujba5i exercitd functia de administrare incredintatahatmanului, aproape fart vreo careva supraveghere din partea hatmanului, intrucat, potrivit obiceiului,hatmanul se aflA permanent in orgul Ia.i, neavand idee despre hotare 5i administrând politia dinsuburbiile acestui ora.5, la fel lui incredintata. De aceea, Luminatia Voastrd, binevoiti a judeca dacA sepoate a5tepta o careva ordine in ceea ce prive5te pastrarea lini51ii interne din principatsupravegherea hotarelor, !bate pe seama cdpitanilor care au grija doar de profitul lor personal. De5iultimul din fo5tii aid domni a introdus in loc de unul patru hatmani, constituind din ei ComitetulHAtmAnesc, el a instituit aceasta nu atfit pentru binele tuturor, cat pentru aceea ca venitul considerabilpe care II are hatmanul sA fie distribuit la cateva persoane.

Curand se va produce schimbarea hatmanului care a slujit termenul stabilit. Meditand asupraposibilitAtii de imbunatatire a acestui domeniu de activitate, fait a incl.-ilea insA legile tarii pe care ne-am obligat sA le respectam, dar de care depinde in mod esential lini5tea i securitatea in principat, lafel 5i supravegherea frontierelor, care, in circumstantele de astAzi, trebuie intdrite 5i pentru care inskdupA cum VA este cunoscut, nu am in subordinea mea nici o echipa, cu exceptia hAtmAniei, considernecesar de a institui doi hatmani, care vor imparti intre ei venitul hatrnaniei, unul dintre care, conformobiceiului, va rAmane in Ia.5i, iar celAlalt necontenit va inspecta, contribuind la inlAturareaneregularitAtilor, atat cApitaniile interne, cat 5i straja de la hotar, 5i va pleca personal pentru urmarireatalharilor acolo unde ace5tia vor aparea.

Despre aceastA dispozitie pe care intentionez s-o dau am socotit de datoria mea in prealabil sAVA informez i in cazul dacA veti binevoi sA aprobati planul mcu, atunci in functia de hatman cAlAtoreu gAsesc mai nimerit a-I numi pe polcovnicul i cavalerul Emanuil Bal5, care este capabil 5i a caruiactivitate excelenta i abilitate, la fel 5i devotamentul sal fatA de Rusia, VA este, desigur, cunoscut, elfind originar din Moldova 5i mo5ier, dar, totodatk i functionar rus. El ca nimeni altul din boierii

si

www.dacoromanica.ro

5 Arhiva senatorilor de la Chiindu 247

moldoveni inspird incredere i va exercita cu succes aceastd functie. lar in celdlalt post de hatmanpoate fi desemnat Sandulachi Sturza, care, rdmanand in 1ai, va conduce politia din suburbii i vaexamina problemele apdrute intre locuitorii ora.5u1ur4.

12 ianuarie 1812

ANRM, fond I, inv. 1, dosar 4267, f. 101-103v.

V. V.I. Krasno-Mila.5evici cAtre Divanul Principatului Moldovei

In legdturd cu moartea polcovnicului i cavalerului Bal este de datoria mea sA propunonorabilului Divan ca el sd binevoiascd a dispune vornicului Teodor Bal sd inventarieze i sdpdstreze la el toate documentele rdmase dupd moartea lui Bal referitoare la luarea de cdtre el inantrepriza de la stat a reparatiei caldaramurilor, concesionarea jocului de carti i altele care vor fi, inprezenta executorului din statele mele consilierul titular5 Dicescul.

20 ianuarie 1812

ANRM, fond 1, inv. 1, dosar 4267, f. 212v-213.

VI. V.I. Krasno-Milgevici cdtre M.I. Kutuzov

Conte Mihail Larionovici

La inceputul anului 1810, comandantullef al armatei de aici, generalul de infanterieprincipele Bagration, printre alte institutii infiintate in Valahia, a gasit de cuviintd sd instituie unvistiernic cäldtor, care, dimpreund cu ofiterul de stat-major rus, numit special pentru aceasta, trebuiede trei ori pe an sd cutreiere toatd Valahia pentru a cerceta §i a constata dacd locuitorii sunt sup*unor careva oprimdri §i dacd au loc perceptii incorecte, punand capdt cazurilor depistate prin toatemijloacele posibile.

Aceastd Comisie, care dispune de functionari de cancelarie i careia i se alocd sumeconsiderabile din vistierie, existd i astAzi. Dar in loc de trei cutreierari anuale; ea, pe parcursul a doiani de existentd, nu a intreprins nici o cAlAtorie prin intregul principat. Atat din conversatia pe care amintretinut-o cu vicepre§edintele Divanului de aici, cat §i din ccea ce cunosc personal, constat cdaceastd Comisie deloc nu corespunde acelei intentii bune pentru care a fost creatd. Prin activitatea ceo desfdpard ea prea putin folos a adus pand in prezent. Prin urmare, flind de pdrerea cd existenta ei in

4 Prin adresa din 9 martie 1812, V.I. Krasno-Milgevici a dispus Divanului Moldovei sddesemneze doi hatmani §i sA distribuie intre ei obligatiile. Deoarece hatmanul beizadea Scarlat Ghicaa declarat cd el nu §tie cum sd execute acest ordin al Divanului, senatorul rus, prin adresa din 15martie 1812, a dat noi explicatii in acest sens (ibidem, f. 823-826v.).

5 Functionar de clasa a IX-a, conform Tabelei despre ranguri din Rusia de la inceputul sec. al XIX-lea.

8

Iasi,

www.dacoromanica.ro

248 Dinu Potarenco 6

continuare este inutild, consider necesar ca ea sa fie suprimatd, iar persoanele incluse in componentaei: vistiernicul cAldtor, vornicul Dimitrie Racovita, iar din partea rusd kamer-iunkerul Fro lov Bagreev,precum i functionarii de cancelarie subordonati lor, sä fie concediate, Incetand odatä cu aceastaalocarea banilor pentru remunerarea lor *i calatorii.

Despre aceastd intentie a mea eu am considerat necesar sd Va informez in prealabil, solicitandpermisiunea Luminatiei Voastre in aceastA privinta *i adaugdnd, totodatd, cd misiunea Comisieirespective o Indeplinesc deja ofiterii ru§i aflati prin tinuturi, care au obligatia de a-i ocroti pe locuitoride mice abuz, de a pune capat acestuia §i sA raporteze vicepre§edintelui, iar acesta, avand la dispozitiasa functionari speciali in calitate de revizori, poate in fiece moment sd-i trimitd pentru cercetare printinuturi, de Indatd ce i se aduce §tirea despre careva abuzuri, precum *i anume pentru a cerceta *i aconstata dacd acestea nu se comit pe undeva.

Ia§i, 10 februarie 1812


VII. V.I. Krasno-Mila§evici cdtre Komnino

Referitor la raportul Excelentei Voastre din 10 februarie rdspund cd sunt de acord de a-1 numiin locul decedatului medic al oraplui Shino6 pe locuitorul liber, medicul Panait, cu un salariu de 100de lei lunar §i posibilitatea de a folosi detinuti din Pu§cdrie.

BucureVi, I I februarie 1812

ANRM, fond 1, inv. 1, dosar 4267, f.476 v.

VIII. V.I. Krasno-Mila*evici cdtre Komnino

Stiindu-1 nevoia§ pe medicul orawlui Bucure*ti loan Pascali *i in semn de respect fata derdvna i eforturile sale depuse la exercitarea obligatiei incredintate lui, eu VA rog sA propunetiDivanului Valahiei ca sus-numitului Pascali sd-i fie stabiliti tot atatia scutelnici cat au *i ceilaltimedici ai oraplui, i anume 20 de oameni.

Bucure§ti, 11 februarie 1812

ANRM, fond 1, inv. 1, dosar 4267, f. 478v-479v.

6 9tntr-un alt act, datat tot cu 11 februarie 1812 se mentioneazd Ca medicul Shino a acordat serviciilocuitorilor din acest principat pe parcursul a 30 de ani" (ANRM, fond 1, inv. 1, dosar 4267, f. 479).

www.dacoromanica.ro

7 Arhiva senatorilor de la ChisinAu 249

IX. V.I. Krasno-Milasevici cdtre Komnino

Deoarece se apropie timpul cald i curand se vor dezgheta nhirilc, eu VA rog sd dati poruncdprin curieri in toate tinuturile Principatului Valahiei, atat ispravnicilor, cat si ofiterilor desemnati pelangd isprdvnicii ca in toate locurile, unde au existat treceri pe timp de rdzboi, de urgentd sd fie puse,sub supravegherea si responsabilitatea lor, poduri sau sd. fie amenajate treceri dintr-un numAr suficientde bacuri sau bard, astfel ca atat unitdtile militare care se deplaseaza din ordinul conducerii, cat i toticei care merg sd nu stationeze la treceri nici pe o

13 februarie 1812

ANRM, fond 1, inv. 1, dosar 4267, f. 489.

X. V.I. Krasno-Milasevici care Komnino

in privinta ofiterilor care se afld pe langd isprdvnicii, la care Vd referiti in raportul din 7februarie adresat mie, VA rdspund cd aflarea lor in tinuturi este necesard pentru a controla activitateaispravnicilor si pentru a proteja locuitorii de asupriri, de aceea obligalia acestor ofiteri nu constd in aactiona, ci a supraveghea actiunile altora. Eu nu md mir de faptele lor, ele fiind atat de cunoscute sievidente ca si faptele ispravnicilor valahi. Cu toate acestea aflarea lor prin tinuturi este necesard,deoarece, in caz contrar, se va ndrui intreaga institutie ce uneste pand acum administratia rusd cu ceavalahd i influenta de supraveghere a primei asupra celei din urmd. In ceea ce priveste solda sicheltuielile pentru hrana acestor ofiteri pand in prezent se execuld dispozitia comandantilor-sefi aiarmatei de a acorda militarilor, cu exceptia soldei distribuitd dupd grad, si bani pentru hrand in sumAde 100 de lei lunar. Prin urmare, find de pdrerea cd este jignitor de a-i priva de aceasta, eu VA rog sdmentineti ordinea respectivd si sA dispuneti Divanului ca ofiterilor in retragere care se afld pe langdisprdvnicii sa li se dea, in afard de solda pldtitd dupd rang, si ate 100 de lei lunar pentru hrand. Dealtfel, eu deloc nu md mir de obiectia Divanului referitor la cheltuiclile pentru remunerarea ofiterilor,intrucat functionarii valahi in genere sunt gata sd-i elimine.

1 februarie 1812

ANRM, fond I, inv. 1, dosar 4267, f. 498-499.

7 Un ordin identic, datat la fel cu 13 februarie, i-a fost dat si marelui vistiernic din Moldovalordache Ruset-Roznovanu (Ibidem, f. 491 v. 492).

clipe.

www.dacoromanica.ro

250 Dinu Postarenco 8

XI. V.I. Krasno-Milasevici cdtre Divanul Tdrii Romanesti

Deoarece la multi din functionarii care formeazd Divanul Valahiei, desemnati in functii lainceputul anului 1811, s-a incheiat sau e pe scarsite termenul de un an, apoi, drept urmare, atat in bazacelor confirmate de care fostul i actualul vicepresedinti ai Divanului Valahiei, cat si in bazainformatiilor acumulate in urma contactelor de lucru, tin cu toatd pldcerea sd exprim prin aceasta inAdunarea Genera ld a Divanului recunostinta mea sincerd tuturor si fiecdruia din membri, atat dincadrul primului Divan sau Comitet, cat si din cel al Divanului Judecdtoresc, pentru activitate energicd

sarguincioasa si, totodatd, pentru grija Comitetului din Divan de a satisface nevoile Armatei aMajestAtii Sale Imperiale, indeosebi vistiernicului Constantin Samurcas, care, precum toti aici stiu,Para a-si cruta puterile i chiar propria sAnAtate depuse in vederea rezolvdrii cu succes a tuturorproblemelor grele i urgente ce au stat in fata lui, reusind cu multd pricepere sã conducd toate sfereleadministratiei incredintate lui, dar in special sd satisfacd armata, =HUI toad lauda i recunostinta fatdde excelentele sale aptitudini, dispozitii judicioase si osardie.

In consecintd, conform obiceiului existent in aceastã lard de a schimba anual functionariipublici, am convenit cu comandantullef al armatei, domnul general, contele Mihail LarionoviciGoleniscev-Kutuzov, de a desemna urmAtorii noi membri divanisti. In Primul Divan sau Comitet, pelangd preasfintiile sale mitropolitul Ignatie, episcopul de Arges losif si consilierul militar Logvinov,devin membri banul Manolache Cretulescu, vornicul Isac Raki, vornicul Barbu Vdcdrescu si fostulvistiernic logotAtul Constantin Samurcas, in locul cdruia este nurnit ca vistiernic si membru alComitetului din cadrul Divanului logofatul Constantin Varlam. In Divanul Judecdtoresc, ca vornic alpartii de sus a Valahiei vornicul Mihailo Mano, ca vornic al partii de jos a Valahiei vomiculPetrache Ratoridi, in functia de vornic al treilea logofdtul Costache Chiliarh, ca vornic al patrulealogofatul Nicolae Gulveano8, ca logofdt al partii de sus a Valahiei vornicul Dimitrie Racovitd, calogofdt al partii de jos logofatul Scarlat Grddisteanu, ca logofdt de obicei clucerul Ionita Filcoianu.In functia de spdtar rdmfine Constantin Pantazoglu, la fel si in functia de aga Grigore Baliano si in ceade armas slugerul $tefan Lacheroteanu.

Anuntand onorabilul Divan despre aceastd alegere a principal i lor functionari, eu propun ca ei,in prezenta vicepresedintelui, preasfintiei sale mitropolitul Ignatie si Adundrii Generale a boierilor, sdpresteze jurdmantul de credintd in ziva de 18, iar pe data de 19 februarie toti sä intre in exercitiulfunctiunii, conform regulilor instituite de guvern, fard vreo careva abatere.

Eu sper cA toti acesti noi functionari vor munci cu toatd ravna, in special membrii Primului Divanvor contribui cu succes la aprovizionarea cu toate cele necesare a armatei, iar pe de aka parte vor protejabundstarea locuitorilor, urmarind, totodata, si activitatea tuturor institutiilor subordonate. Toate eforturile lor

si le orienteze spre binele general si al tarii. Aceasta sd jure ei in numcle lui Dumnezeu.

Bucuresti, 16 februarie 1812


8 Indescifrabil.

5i

www.dacoromanica.ro


XII. V.I. Krasno-Milasevici cdtre Komnino

Potrivit vointei comandantului-sef al armatei, dl general de infanterie contele MihailLarionovici Goleniscev-Kutuzov, angajatul Colegiului de Stat al Afacerilor externe, asesorul decolegiu9 i cavaler Karib-oglu este numit in vistieria Principatului Valahiei in calitate de revizor.Informandu-vd despre aceasta, eu Va rog sd dati porunca cuvenitd Comitetului din cadrul Divanuluica toatd documentele vistieriei sd fie puse la dispozitia revizorului Karib-oglu pentru a aveaposibilitatea sã detind toatd informatia in caz dacã va fi necesar sa raporteze sefilor i, indeosebi,comandantului-sef al armatei. Pe land salariul pe care il tidied de la Departamentul AfacerilorStrAine, sd fie remunerat si de vistierie cu suma ce li se cuvine revizorilor de 75 de ruble anual.



XIII. V.I. Krasno-Milasevici cdtre Komnino

Sthnate domnule Hristofor Markovici!

in legaturd cu petitia inaintald mie de cAtre vornicul Stefan VdcArescu care se strAmutd inRusia, rog sd porunciti Divanului sA se anunte peste tot in Principatul Valahiei despre invitareadoritorilor de a cumpara de la mezat moii1e acestuia: Jilova din tinutul lalomita, BritogI° dintinutul.... doud vii in tinutul Sicuieni.



XIV. V.L Krasno-Milasevici cdtre M.I. Kutuzov

Conte Mihail Larionovki!

DI general de infanterie principele Bagration, pe cdnd comanda armata de aici, bazdndu-se pedenunturile adresate lui i alte informatii despre abuzurile functionarilor din tinuturile PrincipatuluiValahiei, a considerat necesar, la inceputul anului 1810, de a instiwi la Bucuresti o Comisie deanchetal2 cu misiunea de a verifica faptele si de a pedepsi persoanele care s-au facut vinovate de abuz.Aceasta comisie functioneazd din februarie 1810 pdnd in prezent, ealizând sarcina pusd in fata ei.Potrivit sentintelor aprobate deja de mine s-au comis abuzuri in surnd de 127.204 lei 21 parale,

9 Functionar de clasa a VIII-a, rang ce corespundea gradului militar de maior.tO Indiscifrabil.II Indiscifrabil.12 In 1812, Comisia respectivd era condusd de generalul-maior Repninski.

" i

www.dacoromanica.ro

252 Dinu Po§tarenco 10

incasandu-se din ea doar 49.451 lei 22 parale. In plus, conform sentintelor neaprobate de mine, a fostdepistatä suma de 217.536 lei insu*itA prin fraudd.

Boierii valahi, anchetati de aceastd Comisie, demult s-au adresat prin intermediul DivanuluicAtre mine cu rugdmintea de a sista activitatea acestei Comisii, urmand exemplul din timpul cand acomandat armata de aici decedatul general-feldmare§al principele Prozorovski, cu conditia cafunctionarii aflati sub ancheta sa verse in folosul statului o anumita sumä de bani, dar eu Ora astAzinu am fost de acord cu aceastA propunere i eram gata sä le refuz in mod formal. Acum insA, aflandu-ma la Bucure§ti, aceiai functionari mi-au adresat din nou propunerea de a plan in folosul statului, intermen de douA luni, 150.000 de lei, in schimb Comisia sA le restituie toate actele referitoare la ei §i sApuna capat citArilor in legatura cu faptele pe care le considerd descoperite i pe care spera sA ledezvaluie in urma examinArii dosarelor din anii 1808 §i 1809.

La petitie este anexatA lista de distribuire a cotelor-parti de bani pe care urmeazd sd le achitefiecare pentru completarea sumei promise, precum i garantia dlui vistiernic Constantin Varlaam cãaceastd sumä va fi neaparat platita in termen de doud luni.

In urma examindrii stArii de lucruri §i a discutiei purtate cu membrii Comisiei de ancheta, amconstatat existenta unor mari dificultati in ceea ce privqte continuarea cercetarilor. Aceste dificultatiapar mai mult din cauza cA s-a scurs deja mult timp, pe parcursul caruia locuitorii si-au schimbat loculde trai i satele respective nu mai sunt aa precum erau atunci chid s-au comis abuzuri. Dar de§i uniilocuitori de atunci locuiesc pe locurile de mai inainte, ei invoca rnotivul cd nu duc contul cat §i pentruce ii s-au luat bani. Intr-un cuvant, aproape ca nu existä mijloace de a scoate la ivealA abuzurile, dar §isuma stabilita de Comisie cu aprobarea mea se incaseaza cu grcu sau este imposibil de a o incasafiinda multi din cei care au facut abuz au murit, lasand familiile lor intr-o situatie de ruinare, Mraposibilitatea de a plAti suma fixatA in sentinta.

TotodatA, este necesar, in primul rand, sa dam dovadd de indulgenta, cu care pand astazipermanent i-am tratat pe boierii acestei tad. Scriindu-mi, V. veti expune parerea cum sA atragem catmai mult aceastA clasA in folosul imperiului nostru. In al doilea rand, situatia multor familii a devenitgrea dupA rnoartea unora din cei aflati sub ancheta, astfel cA se va crea o impresie neplacuta dacA vomaplica mäsuri aspre fata de acuzati. In fine, trebuie sIt tinem cont de faptul cd in timpul incheieriitratatului de pace boierii acuzati nu vor inceta sd deranjezc tronul imperial cu reclamatii, care, dupAtoate probabilitatile, le va lua in considerare in ambele cazuri, adica daca ne va ramane noua sau nuaceasta tara. Pentru a le consolida ata.pmentul lor fata de noi i pentru viitor, ei urmeazA sa fieeliberati de orice pedeapsd. In asemenea caz, Comisia de ancheta ii inceteazd existenta.

In virtutea celor explicate, eu consider necesar de a accepta propunerea boierilor aflati subancheta ca, pe langa cele 49.000 §i ceva de lei incasati de la ei in baza sentintelor, sa se incaseze sumapromisA de 150.000 lei, sistand pe viitor activitatea Comisici de ancheta §i remitandu-le acuzatilortoate dosarele Comisiei de anchetd. Astfel, sa fie dat totul uitarii. Consider oportund aceasta masura,deoarece suma promisd poate servi drept o consolidare simtitoare pentru vistierie §i o u§urare pentrulocuitori in ceea ce prive§te plata impozitelor.

Expunandu-vd toate acestea pentru a VA pronunta cum gasiti de cuviinta, tin sa VA maiinformez cd sentintele Comisiei de anchetd referitoare la suma de 217.536 lei raman neexecutate,intrucat nu le-am aprobat din cauza lipsei unor dovezi suficicntc pcntiti a-i invinovati pe acuzati13.

Bucure§ti, 20 februarie 1812

ANRM,fond 1, inv. 1, dosar 4267, f. 573v-577.

13 La 26 februarie 1812, V.I. Krasno-Mila.5evici i-a comunicat vistiernicului Constantin Varlaam, incalitatea sa de garant, ca M.L Kutuzov a acceptat propunerea boierilor. Comisia de anchetd, II avertiza el,urma sisteze activitatea dupa ce suma de 150.000 lei avea sa fie depusa la vistierie, plus a zeceaparte sau implineala din suma fixata prin sentinte in folosul Comisici (ibidcm, f. 634-635).

www.dacoromanica.ro

11 Arhiva senatorilor de la Chiinäii 253

XV. V.I. Krasno-Milasevici cAtre Komnino

VAduva Smaranda Filipescu, nAscutA Sturza, in petitia inaintatd mie mentioneazA cA din 1809ea a avut un anumit numAr de scutelnici, acum insA, farA sA cunoasa motivul, a fost lipsitA de acestia.VA rog sa clarificati cazul, sA i se facd dreptate, poruncind sd i se punA la dispozitie jumAtate dinnumarul scutelnicilor cat a avut decedatul ei sot.

Iasi, 6 martie 1812


XVI. V.I. Krasno-Milasevici cAtre vistiernicul I. Ruset-Roznovanu

Inginerul, generalul-maior Harting14, care se aflA pe kingd armata de aici din ordinulimpAratului, are ordin sA se deplaseze la Hotin pentru a efectua lucrdri de reparatie si de intArire acetatii. De aceea, ca urmare a dispozitiei date de comandantul-sef al armatei i spre confirmarea celorexplicate de mine in timpul discutiei avute cu Dvs., VA rog sa porunciti in ceea ce priveste trimiterea a150 de cArute ale locuitorilor si 2000 de oameni dintre locuitori in vederea executarii lucrarilornecesare in aceastd cetate, asigurandu-i cu unelte: topoare, lopcti, cazrnale. In cazul insuficientei lalocuitori a acestor unelte, sa fie cumparate pe contul Vistieriei sau, in masura posibilitatilor, deordonat ca acestea sA fie Acute de mesteri, care pot fi gAsiti in aceastA tara. Restul, ceea ce tine detrimiterea din alte cetati a instrumentului pentru terasamente, precum si stabilirea platii pentru muncaefectuatd la Hotin de cAtre locuitori i cArute, eu am convenit cu dl comandant-sef. Deoarece dl.general-maior Harting va pleca curand in cetatea Hotin, VA poruncesc sA urgentati trimiterea acolo amuncitorilor i carutelor, incepand, partial, cu cei care vor fi trimisi din localitatile situate inapropierea acelei cetati, avand instrumentul necesar, cu speranta cA i ceilalti muncitori, trimisi intimpul cel mai apropiat, vor dispune de unelte. Dar pentru ca locuitorii, deveniti muncitori, la fel sicei trimii cu carutele, sA nu se istoveascA din cauza insuficientei de hranA i, totodata, sA nu fugA,binevoiti a detasa la Hotin un functionar moldovean de incredere, care impreuna cu o seamd deslujbasi, luandu-i in resortul ski pe locuitorii sositi acolo si ducand evidenta, va distribui fiecaruilocuitor die 10 parale pe zi. In vederea organizArii unei supravegheri adecvate asupra locuitorilor estenecesar ca acel functionar moldovean sA prezinte propuneri dlui general-maior Harting.

Iasi, 13 martie 1812


14 Viitorul guvernator militar (din 1812) si guvernator civil interirnar (din 1813) al Basarabiei.

www.dacoromanica.ro

254 Dinu Potarenco 12

XVII. V.I. Krasno-Milasevici cAtre Divanul Moldovei

in legaturA cu reclamatia InaintatA mie de cdtre secretarul gubernia115 loan Ianov asuprafaptului cA Divanul, desi s-a scurs mult timp, nu a procedat iiic la examinarea actiunii sale cuhatmanul Sandulachi Sturza cu privire la moiiie Cobusca i Petricani, eu declar onorabilului Divanca el sA inceapA, Para intarziere i amanare, examinarea acestei actiuni in baza propunerii mele din 19ianuarie a.c.



XVIII. V.I. Krasno-Milasevici cdtre generalul-maior Ilic Catargi

Dorind pe de o parte sA VA satisfac dorinta pe care mi-ati exprimat-o si ravna de a avea oslujbA in acest principat, de unde proveniti i unde sunteti mosier, iar pe de altA parte considerand cdeste necesar de a avea in Primul Divan un membru din randul functionarilor rusi, care zilnic ar Liprezent si ar influenta asupra celorlalti membri de a-si exercita oblig4iile de la care ei adesea sesustrag, eu V-am ales in aceastA functie i despre aceasta, and ordin Divanului16, anunt i ExcelentaVoastrA, rugandu-vA, atunci cand veti intra in exercitiul functiunii in Divan, sA VA straduiti dinrAsputeri pentru a-mi acorda ajutor in ceea ce priveste mentinerea ordinii stabilite in aceastA institutie.Vi se acordd dreptul de a participa la examinarea tuturor problemelor dezbAtute in Primul Divan sauComitetul din cadrul Divanului, de asemenea sA participati si la examinarea proceselor penale dincadrul AdunArii Generale a Divanurilor, unde se judccA recursurile impotriva DivanurilorJudecAtoresc si celui de-al II-lea. Excelenta VoastrA, veti ocupa in Divan si in cadrul AdunariiGenerale a Divanurilor primul loc ce urmeazA dupA cel al Preaslintiei sale mitropolitului i exarhului.Vi se acordA un salariu stabilit pentru toti membrii, adicd 750 de lei lunar. Eu sper cd ExcelentaVoastrA va depune toate eforturile pentru a spori activitatea Divanului. atat ce tine de aprovizionareaarmatelor, cat si de examinarea in cadrul Adunarii Generale a Divanurilor a proceselor penale, multedintre care rAman nesolutionate. Cunoasterea de cdtre Dvs. a legilor si obiceiurilor locale imi daasigurari cA actiunile penale vor fi examinate in baza acestora si impartial.

19 martie 1812


IS Functionar de clasa a XII-cea in Rusia.16 Ordinul respectiv V.I. Krasno-Milasevici 1-a dat pe data de 13 martic 1812 (ibidem, f. 782v-783).

Iasi,

www.dacoromanica.ro

13 Arhiva senatorilor de la Chisinki 255

XIX. V.I. Krasno-Milasevici cdtre Divanul Tarii Romanesti

DI comandant-sef al armatei, generalul de infanterie i cavaler, contele Mihail LarionoviciGoleniscev-Kutuzov rn-a anuntat ca in legatura cu acordarea unei alte misiuni generalului-maiorKomnino, in locul acestuia comandantul-sef I-a desemnat in calitate de vicepresedinte al DivanuluiPrincipatului Valahiei pe seful Regimentului 43 Vanatori, generalul-maior Repninski I-1, stabilindu-i-se aceeasi suma de bani pentru hrana ca si precedentului cate 50 de cervoneti" lunar. Aduc aceastala cunostinta atat pentru a informa onorabilul Divan si functionarii, cat si pentru a executa toatedispozitiile ce vor ti date de dl Repninski.


ANRM, fond I, inv. 1, dosar 4267, f. 930v-931.

XX. V.I. Krasno-Milasevici catre Repninski

Stimate domn Serghei lakovlevici!

Primind raportul Excelentei Voastre din 17 martie cu lista anexatd a samesilor vechi i ai celornoi alesi de dl vistiernic Varlam, care, contrar deciziei luate, i-a trirnis deja pentru a-si exercitafunctiile, inainte ca eu sa permit aceasta, Va rog sa fiti atenti in privinM anularii acestei dispozitii datede dl vistiernic pentru a nu provoca o dezordine. Lasati-o deja in vigoare, poruncind ofiterilor rusiaflati prin tinuturi ca ei sa permita samesilor alesi sa intre in exercitiul functiunii. Convingandu-madin experienta proprie ca cea mai nelnsemnata indulgenta manifcstata aici da nastere indraznelii de adistruge totul ce este necesar si folositor, eu socot de datoria mea sa aduc la cunostinta comandantulu-sef al armatei despre acest act arbitrar si sa rog ca prin autoritatca pe care o detine sa porunceascaDivanului, dar mai cu seama vistiernicului Varlam, sa se conduca in mod obligator, Mt vreo carevaabatere, de la regulament. VA rog si pe Dvs. sa depuneti toate eforturile pentru a-i face pe functionariilocali sa respecte cu strictete prevederile regulamentului.



XXI. V.I. Krasno-Milasevici catre Divanul Moldovei

in legatura cu desemnarea fostului pfina in prezent vornic al Moldovei de Jos, hatmanulNicolae Stratulat in calitate de hatman calator, eu II numesc in locul lui pe spatarul Alecu Greceanu,care exercita functia de ispravnic al tinutului Iai, iar in locul acestuia, ca ispravnic, pe NicolaeRuset-Roznovanu. Deoarece vornicului Vasile Ruset i-a expirat termenul de un an de exercitare a

17 Cervonet bancnota de 10 ruble.

www.dacoromanica.ro

256 Dinu Postarenco 14

functiei de vornic al Moldovei de Sus, spatarul Grigore Razulls este transferat ca ispravnic al tinutuluiPutna, iar membrul Departamentului Afacerilor Externc, sulgerul Stefan Manafa a decedat, apoi inlocul lor eu II numesc ca vornic al Moldovei de Sus pe spätarul IonitA Sturza, in spAtarie pe banulRaducanu Ruset, iar in calitate de membru al Departamentului Alacerilor Externe pe pitarul loanIspir. Anuntand despre aceasta onorabilul Divan, propun ca functionarilor respectivi sd le fie permisAexercitarea functiilor.

laV, 29 martie 1812

ANRM, fond 1, inv. I, dosar 4267, nr. 1269.

XXII. V.I. Krasno-Milasevici cAtre vistiernicul I. Ruset-Roznovanu

Stimate domn Gheorghe Nikolaevici

In baza prezentdrii fAcute de catre mitropolitul si exarhul Moldo-Vlahiei Gavriil cd protoiereuldin Moldova Lazar Asachievici, find detasat impreund cu ober-Ghitenfel Walter Eihveldt pentru agasi minereuri de metale in muntii Carpati, a contribuit mult la descoperirea lor, Majestatea Saimperiala a poruncit, drept rasplata pentru fapta excelenta a lui Asachievici, sä i se elibereze deodatA5.000 de lei din veniturile vistieriei Moldovei. Primind adresa dlui ministru al finantelor Guriev incare se anunta despre aceastã vointa a imparatului, eu VA rog sa dispuneti ca ea sä fie executatd.

IaV, 29 aprilie 1812

ANRM, fond I, inv. 1, dosar 4267, f. 1464v-1465.

XXIII. V.I. Krasno-Milasevici cAtre Divanul Moldovei

Primind de la seful cetatilor din Basarabia dl general-maior Tucikov adresa prin careadevereste cA fostul ispravnic al tinutului Bender Costache Draghici. pc cAnd exercita aceastA functie,a adus folos armatei si a indeplinit constiincios toate sarcinile puse in fata lui, eu propun onorabiluluiDivan sus-numitului Draghici sd-i aducd multumiri din partea mea.

aprilie 1812


18 A fost desemnat in calitate de ispravnic al tinutului Putna la 24 martie 1812, in locul banuluiGavril Iamandi (Ibidem, f. 952).

www.dacoromanica.ro


XXIV. V.I. Krasno-Milgevici care Repninski

Stimate Domn Serghei Iakovlevici

Referitor la raportul Excelentei Voastre din 19 aprilie raspund ca pentru mine este destul desurprinzatoare dispozitia data de catre predecesorul Dvs,. prin care functia de supraveghetor asupracarutelor, ramasa vacant& dupa Inlaturarea logofatului Steranescu, a fost data ispravnicului tinutuluiIlfov Filipescu, in timp ce In aceasta functie a fost aprobat de mine un oarecare Arghiropulo, din caremotiv VA rog ca acestui Arghiropulo imediat sa i se permita exercitarea acesteia.

29 aprilie 1812


www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

OPINII

NOTE ASUPRA RELATIILOR ROMANO-POLONELA SFARSITUL SECOLULUI AL XVI-LEA

ANDREI TIMOTIN

La sfarsitul secolului al XVI-lea, in mai putin de jurnatate de deceniu, in relatiile romano-poloneare loc o aglomerare fail precedent de contacte diplomatice si militare, care conduc la o modificare radicalade raporturi intr-un rastimp foarte scurt, in contextul instabilitatii cronicizate care caracterizeaza hartarasaritului Europei in aceasta perioada, dominata pregnant de figura lui Mihai Viteazue.

La 27 iulie 1595, Lubieniecki, ruda apropiata a diplomatului polonez Andrei Taranowski,intors la Varsovia de la Bucuresti, impartasea la curtea regelui Sigismund al III-lea intentiavoievodului Tarii Romanesti, considerat vasal al Imperiului habsburgic, de a continua cruciadaantiotomana cu sprijinul si sub suzeranitatea Coroanei polone2. Numai cinci ani mai tarziu, indeschiderea lucrarilor dietei polone, cancelarul Zamoyski era pus in fata unei rasturnari totale desituatie, infatisand o situatie alarmanta pentru Coroana polona, amenintata radial de statele vecine, alecaror interese se coalizasera sub sceptrul voievodului roman, devenit intre timp stapan peste cele treitari romanesti, si care ameninta de acum tronul lui Sigismund al III-lea'. Asadar, de o parte, intentiede colaborare si de prestare a juramantului de vasal, de cealalta, amenintare deschisa a integritatiiregatului polon.

Contextul relatiilor intretinute de Mihai Viteazul cu Coroana polona in perioada care desparteaceste momente antagonice a fost conturat in cadrul celor doua monografii devenite clasiceconsacrate gestei lui Mihai4 si a facut deja obiectul unor cercetari de arhive i studii speciale,apartinand lui Ilie Corfus5 si, mai recent, lui Stefan Andreescu6. Datorita lor, putem aprecia in

' Pentru conturarea contextului european al activitatii politice a voievodului roman, in primul randlucrarea clasica a lui Alexander Randa, Pro Republica Christiana. Die Walachei im langen Tiirkenkrieg derKatholischen Universalmachte (1593-1606), Munchen, 1964, si cele ale lui Charles Howard Carter, TheSecret Diplomacy of the Habsburgs 1598-1625, Londra-New York, 1964, si J. P. Niederkom, Dieeurofdischen Mdchte und der Lange Tiirkenkrieg Kaiser Rudolfs II 1593-1606, Viena, 1993.

Cdleitori strdini in Tdri le Romdne, vol. III, 1971, p. 494-502. Ultima editie a documentului in colectiaMihai Viteazul in conviinfa europeand (in continuare MVCE), vol. I, Bucuresti, 1982, doc. 16, p. 107-108:daca Maria Sa regele ar binevoi sa ma primeasca, eu insumi i sotia mea si copiii nostri vrem sa ne punemsub ocrotirea Mariei Sale regelui si vreau sa prezint credinta si supunerea mea intreaga i nestramutata, iardarile pe care le dadeam turcilor voi fi dator sa le dau Mariei Sale regelui i tarii Poloniei".

3 Serino I. Zatnoscii supreme cancelarii in senatu, din Bibl. Kórnicka, ms. 1315, reprodus in IlieCorfus, Mihai Viteazul qi Polonii. Cu documente inedite in anexe, Bucuresti, 1937, p. 78: Mihai firãindoiala ne pregateste razboiul. Se spune ca a trimis la cazaci soli in persoana unui polon si a unuisarb, ca sa le ceara ajutor si sa-i ridice in spatele nostru la momentul oportun. Deci trebuie sa hotaramca sa punem capat uneltirilor sale, intr-un fel oarecare, fie printr-o expeditie generala, fie in alt mod."

4 N. lorga, Istoria lui MihaiViteazul, vol. II, ed. N. Gheran si V. lova, Bucuresti, 1979; P.P.Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936, p. 190-205..

5 I. Corfus, Afihai Viteazul i Polonii ; idem, Intervenfia polond in Moldova i consecinfele eiasupra retzboiului lui Mihai Vitezul cu turcii, in RdI, t. IV, 1975, p. 527-540; idem, Michel le Brave etla Pologne, in RRH, t. XIV, 1975, nr. 3, p. 483-498; idem, Documente krivitoare la istoria Romdnieiculese din arhivele polone. Secolul al XV1-lea, vol. I, Bucuresti, 1979.

6 $t. Andreescu, Relafiile lui Mihai Viteazul cu Polonia: misiunea speitarului Constantin Vorsi §iExarhul patriarhal Nichifor Dasalul, cneazul Constantin Vasile de Ostrog ci Mihai Viteazul, inRestitutio Daciae 111. Studii cu privire la Mihai Viteazul (1593-1601), Bucuresti, 1997, p. 115-140 si81-113.

Revista istoricr, tom XIV, nr. 5 - 6, p. 259 - 274, 2003

4

www.dacoromanica.ro

260 Andrei Timotin 2

prezent, intr-o mdsurd mult superioara, contextul politic european in care s-au desfasurat aceste relatii sipreciza cu mult mai multd acuitate etapele desfasurarii lor, semnificatia unor contacte diplomatice relativobscure, nu in ultimul rand amplitudinea scenariului diplomatic international in care voievodul roman afost implicat. Raman, insd, o serie de semne de intrebare cu privire la incadrarea acestor raporturidiplomatice in cadrul traditional al relatiilor romane-polone, atat de importante, totusi, pentru intelegereasecolului al XVI-lea est-european, la precizarea segmentelor pe care le solicitd din aceastd traditiepolitica europeand a lui Mihai, marcatd, mai ales in ultimii ani ai vietii, de o solidaritate directd cuproiecteyolitice si confesionale strdine sau doar partial angajate de aceastd traditie.

In a doua jurnatate a secolului al XVI-lea, in posterioritatea celei de-a doua domnii a luiAlexandru Lapusneanu, are loc un proces esential pentru definirea relatiilor romano-polone indeceniile imediat urmdtoare: elaborarea, ca urmare a colabordrii dintre boierii moldoveni i nobilimeapolond, a unei conceptii privind organizarea statald, diferitd de cea practicata pand atunci dedomnitorii Moldovei si ai Tarii Romanesti7. La originea acestui proces se afld o influenta factiunefilopolond, alcatuita din familii inrudite (Movild, Ureche, Costin, Stroici etc.), al cdrei rol va crestesimtitor incepand cu ultimii ani ai secolului al XVI-lea, in timpul domniei lui Ieremia Movila,continuand apoi pe intreaga duratd a secolului al XVII-lea8.

Orientarea cdtre Coroana polond va favoriza la sfarsitul secolului al XVI-lea influentaexercitatd de aceastd factiune atat asupra domnitorilor moldoveni, atunci cand nu au fost ei insisimembri ai acestei factiuni, cat si asupra lui Mihai Viteazul, incepand din momentul in care proiectelesale politice au fost legate indestructibil de planul de cucerire a Moldovei9.

Pe de alta parte, polarizarea confesionald treptata a societatii poloneze in a doua jumatate asecolului al XVI-lea, ca urmare a inmultirii si intensifickii misiunilor Vaticanului in regatul Polonieisi a pregatirii uniunii cu Biserica catolicd, a favorizat o scindare a raporturilor romano-polone intredoud orientdri divergente, dintre care o parte a acceptat sau cel putin nu a respins aceastd optiuneconfesionald, iar cealaltd, mai mult sau mai putin vizibil, i s-a opus, organizandu-se in ultimii ani aiveacului, dupd realizarea uniunii de la Brze§c, intr-o veritabild contraofensiva ortodoxd, declansatddin interiorul nobilimii polone ortodoxe si sprijinita de Mihai Viteazul si ierarhii constantinopolitani.

Aceastd contraofensivd a fost sustinuta insd si de existenta unor litigii traditionale intre statulmoldovean si Coroana polond, a cdror suspendare factiunea filopolond pe cale de a se forma afavorizat-o tacit. La inceputul secolului al XVI-lea relatiile romano-polone se gasesc confruntate cuun astfel de litigiu, teritoriul Pocutiei, pe care atat polonezii, cat si moldovenii II revendicd deopotrivdpe baza documentelor. Originea acestui litigiu coboard pand la originile statului moldovean, inprimele decenii posterioare constituirii si recunoasterii sale Acest conflict a fost reluat mai intai defiul lui $tefan, Bogdan al III-lea, care a semnat initial, in 1505, un act de cesiune a teritoriului, pentrua incerca ulterior sad recucereasca pe cale militard. El a fost continuat in decursul secolului al XVI-lea de Petru Rares", Ion VoddI2 si, in cele din urma, de Mihai. De fiecare data, succesul acestorcampanii a fost unul provizoriu, o data cu Mihai Viteazul aceastd problemd dispdrand de pe scenapoliticii externe a tdrilor romane.

7 Gh. Lazar, Aspecte ale ideologiei politice in Tara Romdneascei si Moldova (a doua jumdtate asec. al XVI-lea), in RI,t. 7,1996, nr. 5-6, p. 331-344.

8 Gh. Lazdr, Modelul politic polonez i rejlectarea acestuia in sursele documentare romdnesti(secolul al XVII-ea), in SMIM, t. 17, 1999, p. 63-64.

9 Cel mai important exponent al acestei factiuni din anturajul lui Mihai este, fait indoiala, TeodosieRudeanu, a carui ostilitate constantd fata de proiectul apropierii de imperiali si de nobilii transilvani acondus in cele din urma la sustinerea deschisd a lui Simion Movila. Importante observatii genealogiceprivitoare la relatiile internobiliare ale acestui boier, la $t. Andreescu, Boierii lui Mihai Viteazul, in op. cit.,p. 361-364, dezvoltand observatiile lui N. lorga (Istoria lui Mihai Viteazul, vol. II, p. 91).

I° Un bun excurs asupra acestei probleme, la 1.1. Nistor, Campania lui Mihai Viteazul in Pocutia,in AARMSI, s. III, t. 26, 1941, p. 29-57; D. Ciurea, Relatiile externe ale Moldovei in secolul al XVI-lea, in AIIAI, t.10, 1973, in special p. 11-12.

II I. Ursu, Die ausweirlige Politik des Peter Rares, Fiirst von Moldau (1527-1538), Viena, 1908.12 D.G. Giurescu, Ion Vodd cel Viteaz, Bucuresti, 1966, p. 116-125.

0

8i

www.dacoromanica.ro

3 Relatii romano-polone 261

Pe acest fundal al unui litigiu in permanentd latent pe durata secolului al XVI-lea, relatiileromano-polone si in special cele moldo-polone au fost caracterizate pentru o build perioadd de timpde stabilitate i colaborare interstatald, bazate in primul rand pe raporturile traditionale de vasalitateale domnilor Moldovei fata de Coroana polond. Primul act prin care s-a restabilit aceasta traditie afost jurAmantul prestat de Alexandru Ldpusneanu la Bakota in 1552, reinnoit la cererea regelui la 22iunie 1553, prin care raportul de vasalitate era recunoscut si intdrit13, fard ca acalmarea conflictului sdconduca la o incorporare a Moldovei in teritoriile Coroanei", asa cum s-a intamplat in timpuldomniilor lui $tefan Ldcustd, Bogdan Ldpusneanu sau, mai tarziu, leremia Movila.

Aceastd stare de echilibru, mai mult sau mai putin stabil, mentinuta in conditiile unorraporturi mereu imprevizibile, a fost determinatd de sistemul dublei suveranitati" turco-poloneasupra Moldovei, ecuatie diplomaticd de compromis, datoratd amenintdrii constante pe care oeventuald incorporare o atragea cu sine asupra Coroanei din partea Imperiului otoman15. Deteriorarearelatiilor dintre Moldova si Transilvania dupd urcarea pe tron a lui loan Sigismund a antrenat si oincordare a relatiilor cu Polonia, manifestatd in numeroasele coliziuni de frontierd din aceastdperioaddlt. In acest context politic are loc o reorientare tardivd a lui Ldpusneanu dinspre poloni cdtrehabsburgi, reorientare antrenatd si de intentia declansdrii unei campanii antiotomane, pe fondul crizeidinastice cu care era confruntat Soliman Magnificul, campanie la care Moldova, intr-un mod similarcelui in care va fi chemata sd o facd cateva decenii mai tarziu, ar fi participat alaturi de imperiali".Experienta politica a lui Alexandru Ldpusneanu oferd astfel un important termen de comparatiepentru contextul in care se vor desfasura relatiile romano-polone la inceputul carierei politice a luiMihai Viteazu118.

Notabil este insd faptul cd printre primele actiuni pe plan extern ale succesorului sau, Despot,a cdrui domnie este in general consideratd drept un moment de apogeu al diplomatiei habsburgice inspatiul sud-est european", se numard intercesiunea polond pentru confirmarea in domnie de cdtre

13 N.C. Bejenaru, Politica externä a lui Alexandru Leipu,Fneanu, Iasi, 1935, p. 57; V. Ciobanu,Tarile romdne ci Polonia, p. 40; Gh. Pungd, Tara Moldovei in vremea lui A lexandru Lelogneanu,Iasi, 1994, p. 245-246. Textul documentelor in 1. Corfus, Docutnente, vol. I, p. 172-177. Acest actrestabilea astfel cadrul juridic" in care vor urma sd se desfasoare relatiile politice moldo-polone pandla sfarsitul secolului al XVI-lea.

" Desi este evident cd o astfel de pretentie a fost constant mentinutd de autoritatea polond, devreme ce nuntiul papal in Polonia, Enrico Caetani, detinea in aprilie 1596 o copie a tratatului de laLubowla din 15 martie 1412, prin care Sigismund de Luxemburg recunostea suzeranitatea polondasupra Moldovei in schimbul contributiei militare moldovene la campanile antiotomane, dupd cumsemnaleazd $t. Andreescu, 0 reactualizare a tratatului de la Lublatt in 1596, in A1IAI, t. 20, 1983, p.107-119, p. 115.

18 V. Ciobanu, Vasalitatesuzeranitate In raporturile romemo-polone din a doua jumeitale asecolului al XVI-Iea: interpretare juridica ipracticápoliticá (I), in AIIAI, t. 22, 1985, nr. 2, p. 411.

161. Corfus, Documente, vol. I, p. 193-197.17 5t. Andreescu, Alexandru L'apu.yneanu i cruciada icirzie", in AllAI, t. 19, 1982, p. 654-655;

N.C. Bejenaru, op. cit., p. 82-83.18 In acest context poate fi integrat i alt eveniment: refuzul regelui Sigismund August de a

accepta trecerea solilor moldoveni prin Lituania catre Rusia, solidar cu o situatie similard cu care s-aconfruntat si Mihai din partea regelui Sigismund al III-lea, susceptibil, ca si predecesorul sau, fatd depericolul pe care 1-ar reprezenta pentru securitatea Coroanei polone o eventuald intelegere romano-rusa. Documentul a fost editat de Th. Holban in Studii. Revistd de istorie", 1965, nr. 3, p. 671-672 sieste datat august 1555. Spre deosebire de Mihai, Lapusneanu se va grdbi sd dezminta perspectiva uneialiante cu tarul Ivan al IV-lea.

18 Pentru o evaluare recentd a perioadei din aceastd perspectivd, Ileana Cdzan, Habsburgii i luptadiplomaticd pentru controlul spatiului extracarpatic intre 1561-1564, in National qi universal inistoria romdnilor. Studii oferite prof dr. Serban Papacostea cu ocazia implinirii a 70 de ani,Bucuresti, 1998, p. 343-361.

www.dacoromanica.ro


sultan, in schimbul careia (Despot) oferea prestarea omagiului de vasalitate fata de Coroana"20.Aceasta situatie, doar aparent insolita, se datoreaza imposibilitatii Imperiului habsburgic, aflat intratative pentru negocierea pacii cu Poarta, de a-si sustine obiectivele in capitala otomana. In acesteconditii, apelul la intercesiunea polona era, cu siguranta, singura cale viabila de consolidare adomniei. Pe plan juridic, acest omagiu echivala insa cu o reconfirmare a omagiului prestat deLapusneanu si care nu va putea fi aplicat de facto din motivele cunoscute, cu toate ca pretentia dubleisuzeranitati polono-otomane asupra Moldovei se va dovedi fructuoasa pe plan juridic Inca multavreme. Reorientarea decisa a lui Despot catre Coroana polona nu se va produce, de fapt, decal odatacu deteriorarea relatiilor cu protectorii sai, in urma semnarii tratatului de pace otomano-habsburgic la1 iunie 156221.

Reprezentative pentru contextul european al relatiilor romano-polone din aceasta perioadasunt si legaturile stranse ale lui Petru Cercel cu protectorul sAu, regele Henric al Frantei22, care nurenuntase 'Inca la tronul polonez si care, fapt semnificativ, va fi interesat mai tarziu atraga peMihai in afara Ligii antiotomane, acolo unde se va afla si Polonia la sfarsitul secolului al XVI-lea.

o reorientare catre Coroana polona a domnilor romani se va produce relativ repede, insa intr-un context diferit, legat tocmai de sistarea pacii otomano-habsburgice si de declansarea unei cruciadeantiotomane la care erau chemate sa ia parte, in principiu, toate statele crestine, printre care se numarasi Polonia,,unul dintre combatantii esentiali pentru succesul acestei campanii. Din anul 1594 s-apastrat o relatare despre ajutorul cerut de imparatul Rudolf suveranilor crestini in realizarea campanieiantiotomane, campanie la care Polonia si ladle romdne sunt considerate, deja, cobeligerante23. In varaacestui an stim ca Andrei Taranowski se afla la Iasi, la curtea lui Aron Voda24, care, aflat in tratativecu imperialii, Mihai Viteazul i cu Sigismund Bdthory pentru constituirea Ligii25, se aratabinevoitor" fata de polonezi. Catre curtea regelui polonez pleaca din Moldova, in ianuarie 1595,episcopul Moldovei i marele vornic Carstea, ca soli ai lui Aron Voda26.

0 prima marturie despre orientarea voievodului roman catre Coroana polona se afla indocumentele dietei polone din 1595, unde, pe langa solii imperiali, se aflau i cei ai lui Mihai, alaturide cei ai lui Aron si Sigismund Bdthory27. Prin intermediul lor, voievodul roman solicita ajutorulregelui polon in vederea initierii unei campanii antiotomane, ajutor pe care il solicita, in acelasi timp,

20 N. lorga, lards,* stiri noud despre Despot, in RI,1916, nr. 7-9, p. 130-131.21 V. Ciobanu, Vasalitatesuzeranitate in raporturile rotnâno-polone din a doua jumeitate a

secoluhti XVI: interpretare juridicd si practicd politica (II), in AIIAI, t. 23, 1, 1986, p. 131-133.22 $t. Pascu, Petre Cercel si Tara Romeineascd la sfeirsitul secolului al XVI-lea, Sibiu, 1944, p.

48-50, cu referinte la corespondenta lui Petru Cercel cu regina Ecaterina de Medici, ducele de Anjou,cardinalul Bourbon si ducele de Nevers; N. lorga, La France dans le stid-est de l'Europe. I. Henri deValois, roi de Pologne et Vinfluence de son passage sur le trone polonais. II. Consequences sur leDanube de la politique francaise active en Orient, in RHSEE, t. 13, 1936, nr.1-3, p. 37-56 siobservatiile privitoare la solidaritatea genealogica" a proiectelor lui Mihai si Petru Cercel din Istorialui Mihai Viteazul, vol. I, p. 20-25.

23 MVCE, vol. V, doc. 7, datat cu aproximatie in 1594. Despre importanta obiectivelor comercialesi a propagandei catolice in cadrul proiectului de integrare a Moldovei in Liga, V. Ciobanu, Lacwnpiina de veacuri. Teirile romeine in contextul politicii poloneze la sfdrsitul secolului al XVI-lea ciinceputul secolului al XVII-lea, Iasi, 1991, p. 71-73. De asemenea, observatiile lui N. Iorga dinPretendenfi donmesti in secolul al XVI-Iea, in AARMSI, s. II, t. 19, 1896-1897, p. 201-202.

24 Taranowski stabilise un contact prealabil cu Moldova Inca din timpul soliilor sale laConstantinopol, de unde putuse sprijini pe fratele lui Aron, Petru Alexandrovici. Polonezii aveau, dealtfel, la Iai, pe Orzechowski, ginerele lui Alexandru Lapusneanu, cu misiunea de a atrage pe Aron insfera Coroanei polone (I. Corfus, O. cit., p. 10, n. 2).

25 MVCE, vol. I, doc. 3, 6, 10.26 I. Corfus, op. cit., p. 10.27 I. Corfus, op. cit., p. 11-12.

sd-1

I

www.dacoromanica.ro


papei Clement al VIII-lean si imperialilor29. In cadrul acestei diete, proiectul intrarii Poloniei in Liga,sustinut de partida prohabsburgica poloneza si asteptat de Mihai, se naruie, ca urmare a eforturilorcancelarului Zamoyski, care a reusit sa convinga dieta de profitul politic si economic al neutralitatiiPoloniei30. In cele din urma el conditioneaza aderarea la Liga de anexarea Moldovei si a TariiRomanesti31, precum si de renuntarea definitiva a arhiducelui Maximilian la pretentiile pentru tronulpolon32. Aceasta tumult a politicii externe polone nu va anula insa eventualitatea unui sprijin pentruvoievodul roman din partea Coroanei, atata vreme cat aderarea Poloniei la Liga antiotomand eraconsideratã Inca, in mediile diplomatice europene, o chestiune de timp33. Una dintre cauzeleprincipale ale acestei reorientari a constituit-o dezinteresul constant al Habsburgilor de a contribui laalcatuirea unei coalitii puternice indreptate impotriva Portii.

Tentativele de atragere a Poloniei in Liga au esuat permanent in perioada 1594-1599, fiedatorita abilitatii diplomatice a cancelarului Zamoyski34 si a intluentei sale in dieta polona, fie datoritarezistentei imperialilor fata de realizarea acestei coalitii, sprijinite constant de apropierea habsburgo-polona, bazata pe interesele comune de expansiune catolick mediate si promovate de Vatican35.

28 Prima scrisoare pastrata din aceasta corespondenta este datata 3 iulie 1597 (MVCE, vol. V, doc.67), la care se adauga un raspuns din partea papei Clement al VIII-lea, din luna august a aceluiasi an,raspuns, de altfel, destul de dezamagitor pentru voievodul roman, care astepta un sprijin concret din parteapromotorilor cruciadei. Conform demonstratiei lui St. Andreescu, acesta constituie, de fapt, raspunsul unciscrisori anterioare a lui Mihai, pe care banul Mihalcea fusese insarcinat sa o duca la Vatican, acolo uncle elnu a mai putut ajunge, si pe care a transmis-o, indirect, prin intermediul nuntiului apostolic la Praga, CesareSpeciano (Mihai Vileazul yi Roma, in Restitutio Daciae III, p. 230-235).

29 MVCE, vol. I, doe. 40 (5 ianuarie 1597), prin care Mihai instiinteaza pe arhiducele Maximiliandespre trimiterea banului Mihalcea si a sibianului Marcu Schonkabunk in vederea unui sprijin pentrucontinuarea campaniei antiotomane. Aceeasi cerere este reiterata la 12 martie de langa Nicopole (MVCE,vol. 1, doc. 44), find ulterior adresata, la 21 noiembrie, din Targoviste, direct imparatului Rudolf al II-lea.Despre instiintarile primite de Rudolf din Transilvania in vara anului 1595, raportul lui Giovanni de MariniPolli, reprodus in Calatori strdini in rarile romdne, vol. III, p. 258-264.

30 I. Corfus, Intervenfia polond in Moldova, p. 527-540. Cu privire la traditia unei optiuninecombative a Coroanei in politica externa pe parcursul secolului al XVI-lea, R. Ciocan, EtienneBdthory et ridge de Croisade, in Balcanica", t. VIII, 1945, p. 154-178.

31 Despre ecoul nefavorabil pe care 1-au avut la Praga conditiile lui Zamoyski, MVCE, vol. V, doc. 44(28 mai 1595), intr-un raport al ambasadorului venetian Tomaso Contarini. 0 serie de referinte privitoare laaceste conditii si la implicatiile est-europene ale prezumtivei aderari a Poloniei la Liga antiotomank laDomenico Caccamo, La dtplomazia della Controriforma e la crociata: dai piani del Possevino alla «lungaguerrav di Cleniente VIII, in Archivio stolico italiano", t. 128, 1970, p. 280-281.

32 Implicatiile largi ale tentativei lui Zamoyski de a obtine aceasta renuntare din parteaarhiducelui, pe care acesta din urma a eludat-o si in cadrul acordului de la Bytom-Bedzin din 1589 siin 1597, atunci cand s-a ridicat problema urcarii sale pe tronul Transilvaniei, vor deveni evidente inmomentul in care aspiratiile lui Maximilian la Coroana polona vor fi promovate intens de Moscova, oparte a ortodoxiei poloneze si chiar de Mihai; V. Ciobanu, La empanel' de veacuri, p. 163; St.Andreescu, Imre habsburgi yi Rusia: misiunea lui Nicolae Warkotsch la Moscova (1593), inRestitutio Daciae III, p. 40 si 78.

B D. Caccamo, op. cit., p. 272-275.34 In aceasta privinta trebuie consemnate tratativele secrete purtate de cancelarul polon cu Edward

Barton ( P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 34, si N. lorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, p. 73-74). Referitor la contributiile diplomatiei britanice, in scopul protejarii propriilor obiectiveeconomice, la tentativele de negociere habsburgo-otomane si rornano-otomane, P. Cernovodeanu, L.Demény, politice ale Angliei cu Moldova, Tara Romdneascd yi Transilvania in secoleleXVIXVIII, Bucuresti, 1974, p. 36-40; V. Ciobanu, La cumpeind de veacuri, p. 171, 179.

35 D. Caccamo, op. cit., p. 272-273; P. Bartl, Marciare vero Constantinopoli" ZurTiirkenpolitik Kleniens VIII, in Saeculum", t. 20, 1969, nr. 1, p. 44-55; C. Gollner, Zur Problematikder Kreuzzüge und der Tiirkenkriege im 16. Jahrhundert, in RESEE, t. XIII, 1975, 1, p. 97-116; Al.Randa, op. cit., p. 57-65.

Relafiile

Relaliile

II

www.dacoromanica.ro


Au esuat in aceeasi perioadd si eforturile, atal de promitkoare pentru realizarea obiectivelor Ligii,de atragere a Rusiei in coalitie36, vizibil mai interesatA in aceastd colaborare deck partenerii occidentali.Acestia au zddarnicit tacit perspectiva, preferand fie sä se orienteze care alte obiective, mai stringente, cuma fost cazul Spaniei37, fie sd o transforme intr-o colaborare bilaterald cu rezultate cel mult satisfcãtoare deambele parti, dar fArA efecte pentru cruciada antiotomand, asa cum a fost propriu-zis cazul lmperiuluihabsburgic38. Este fall indoiald sernnificativ faptul cd cele mai serioase proiecte de cruciadr antiotomanavin din partea unor state necrestine, precum Persia39 sau hanatul Crimeii4c'.

In aceste conditii, solicitarea unui ajutor din partea Coroanei polone, corelatd cu intentia unuijurAmant de vasalitate prezintd, evident, ceva mai mult deck trdsdturile unei continudri a relatiilortraditionale moldo-polone, iar aceasta din cel putin trei motive. In primul rand, dorinta de a colaborala proiectul Ligii crestine si de a prelua pe cont propriu organizarea campaniilor sud-dundrene a fost ointentie adresald de Mihai intregii Europe crestine, care includea in proiectul sdu initial si regateprecum Spania si Polonia, a cdror contributie era departe de a fl subestimate. Astfel, mesajul de

36 Prirnele propuneri de aliantd antiotomand au venit din partea Rusiei intr-o perioadd anterioardmisiunii diplomatice a lui Warkotsch la Moscova din 1589 si care a fost reinnoitd in toamna anului1593 tocmai pentru discutarea conditiilor unei eventuale colabordri. Pentru detaliile acestor misiunidiplomatice, Al. Randa, op. cit., p. 208-209; N. lorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. II, p. 105-106;$t. Andreescu, Relafille Entre habsburgi Rusia, p. 37-55.

37 0 serie de documente referitoare la posibilitdtile de participare la Liga antiotomand oferite sirefuzate consecvent de monarhia spaniold au fost reunite de P. Bartl, Der Westbalkan zwischen SpanischerMonarchie und Osmanischer Reich. Ziir Tiirkenkriegproblematik an der Wende von 16. zum 17.Jahrhundert, Wiesbaden, 1974, p. 223-228. Pentru consideratii generale asupra reactiilor venite din parteaSpaniei fata de instiintarile sosite din raskitul Europei in aceastd perioadd, E. Denize, Relafide TdrilorRoniâne cu Spania in epoca lui Mihai Viteazul, in AIIAI, t. 28, 1991, p. 103-121.

38 0 data primit ajutorul financiar din partea tarului, ca rdsplatd a negocierii pacii cu Suedia,Imperiul Habsburgic nu a mai manifestat nici o intentie efectivd pentru sprijinirea campanieiantiotomane. In aceste conditii, dezinteresul lui Filip al III-lea pentru cauza cruciadei a stknit maicurand dezamagirea papei, deck pe cea a lui Rudolf al II-lea. $t. Andreescu, Relafide intre habsburgici Rusia, p. 61, si observatiile pe marginea acestui esec diplomatic ale lui V. Ciobanu, La cumpdnd deveacuri, p. 247, n. 38, 39.

39 La Moscova, in primdvara anului 1595, unde fusese stabilitd intdInirea intre partenerii Ligiiantiolomane pentru incheierea aliantei, nu s-a prezentat decal un ambasador al sahului persan Abbas I,interesat Inca din 1593 de constituirea unei ligi universale impotriva sultanului", care venea inintampinarea proiectului cruciat european, de care avea cunostintd si la care dorea sd se ralieze prinintermediul Rusiei. $i de aceastd data, Imperiul habsburgic pare interesat mai curand de o aliantd bilaterald,fard intermedierea Moscovei. Numai in acest context se poate explica tentativa de a comunica In scris cusahul Persiei prin intermediul lui Mihai Viteazul, care pleca din Viena in ianuarie 1601, purtdnd i unpachet de scrisori in acest scop (MVCE, vol. V, nr. 276, <12.1.1601, Viena>). Pentru aceste tatondridiplomatice, St. Andreescu, Relcniile intre habsburgi i Rusia, p. 48-49, 67, 79-80.

40 MVCE, vol. I, doc. 39, datat <1596-1597>, scrisoare prin care hanul Ghazi-Ghiray ii infkiseazd luiMihai proiectul unei aliante indreptatd impotriva turcilor, la care ar putea participa tAtarii, rusii, romanii,maghiarii si habsburgii, urmand ca hanul sã obtind consimtdmantul tarului, iar Mihai pe cele ale luiSigismund Bathory si Rudolf al II-lea. Privitor la eforturile consecvente ale lui Mihai de a incheia o aliantacu hanul tãtar in beneficiul intereselor Ligii, $t. Andreescu, Diplomafia munteand in timpul rdzboiului cellung": negocierile hti Mihai Viteazul cu hanatul Crimeii, in Restitutio Daciae III, p. 141-174.

41 in solicitarea ajutorului pe care Rudolf il cere tuturor suveranilor crestini in vederea cruciadeiantiotomane, impdratul se arata convins de sprijinul polonezilor (MVCE, vol. V, doc. 7; vol. I, doc. 6).Ceea ce demonstreazd o data in plus cd orientarea lui Mihai cdtre Polonia nu implica incd, in 1595, odetasare de linia politicd a Casei de Austria si a Ligii pe cale de a se constitui. In ceea ce privesteponderea contributiei spaniole in cadrul acestor tratative, Al. Ciordnescu, Michel le Brave et lapolitique espagnole, in Trois Mémoires sur Michel le Brave, BucarestParis, 1938, p. 9.

ci

www.dacoromanica.ro

7 Relatii româno-polone 265

solidaritate adresat in 1594 Coroanei polone nu diferea in principiu de cele care vizau un ajutorsimilar din partea Spaniei sau a Vaticanului42, iar el respecta mai putin traditia relatiilor bilateraleromano-polone, cat pe cea a optiunii politice adoptate de predecesori precum $tefan sau Petru Rares,de solidaritate cu puterile crestine interesate de cruciada antiotomand43.

In al doilea rand, lipsa de promptitudine cu care irnpdratul a intarnpinat manifestul crucial alvoievodului roman", care, de altfel, fapt semnificativ, nu intrase, nici mdcar teoretic, in perspectivelepromotorilor Ligii, a determinat, inerent, o tentativd de apropiere de Po Ionia, singura putere crestinavecind care putea fi solicitata in vederea unui sprijin si a unei colabordri urgente si substantiale45.

In al treilea rand, Mihai era departe de a concepe aceastd colaborare in termenii unei relatii devasalitate traditionale bine atestate in traditia moldo-polond. Modelul pe care el dorea sd-1 adopte sicare a determinat, de altfel, atatea neintelegeri si reticente din partea imperialilor46, era cel al relatieide subordonare stabilite intre Poarta si Tara Romaneascd, care Idsase intotdeauna domnitorilormunteni care 1-au precedat o autonomie aproape deplina in problemele de politica internd.

Acesta era modelul dupd care Mihai dorea sI. guverneze Transilvania sub suveranitatea maicurând onorified a imparatului" si dupd care intentiona, de asemenea, sa guverneze si Moldova, ineventualitatea in care oferta sa ar fi fost acceptatd de regele polon48. Deosebirea existentd intre traditiapolitica impusd de raporturile romano-otomane si ideologia medievald a vasalitatii, curentd intrepartenerii diplomatici ai lui Mihai, s-a aflat, foarte probabil, la originea reticentelor cu care Rudolf alII-lea a privit intentiile, mai mult sau mai putin declarate, ale voievodului roman de a-si pastraautoritatea in teritoriile cucerite49.

42 0 examinare comparata a documentelor poate ilustra cel mai bine aceastd unitate de vederi (MVCE,vol. I, doc. 67, 15). Similard acestor solicitãri, facute in numele solidaritatii i cauzei crestine, este siscrisoarea adresata lui Filip al III-lea, publicata de Al. Ciordnescu, Documente privitoare la istoriaromlinilor culese din arhivele din Simancas, Bucuresti, 1943, doc. 388, P. 184-185.

43 A. Pippidi, La Resurrection de Byzance ou l'unite politique rournaine: l'option de Michel leBrave, in RESEE, t. XIII, 1975, nr. 3, p. 368.

" MVCE, vol. I, doc. 67 (dupd 25 noiembrie 1598), doc. 90 (24 august 1599) si doc. 105, (16noiembrie 1599).

Raportul lui Lubieniecki este cel mai elocvent document al circumstantelor in care s-a produsorientarea decisd care Coroana polond, la care voievodul roman s-a vdzut constrans; MVCE, vol. I,doc. 16, p. 106-107.

46 MVCE, vol. V, doc. 112 (18 septembrie 1599), prin care Paolo Georgi II avertizeazd pe Rudolfdespre planurile lui Mihai de a rdmane in Transilvania, precum si doc. 86, 93, 125 si 160.Consimtamantul asupra guvernarii Transilvaniei de cdtre Mihai sub suzeranitatea imparatului inconditiile stabilite de Mihai va surveni doar tardiv, la 12 septembrie 1600, atunci cand soarta domnieilui Mihai in Transilvania si Moldova era deja compromisd (MVCE, vol. I, doc. 206).

47 A. Pippidi, La Resurrection de Byzance, P. 368; MVCE, vol. V, doc. 73.48 MVCE, vol. 1, doc. 155 (10 martie 1600), unde este infatisat proiectul de trecere a tarilor románe sub

suzeranitate polona, sub guvemarea lui Mihai, care le va ldsa urmasilor shi, in aceleasi conditii.49 MVCE, vol. V, doc. 139 (13 ianuarie 1600), intentie care a stat de fapt la baza rivalitãlii dintre

Mihai i generalul Basta, dupd cum o dovedeste rndrturisirea generalului (vol. V, doc. 153 si 164).Aceeasi atitudine a manifestat, cel putin de la un moment dat, si Vaticanul (MVCE, vol. V, doc. 136).Nu alta a fost pozitia Curtii regale spaniole care, prin intermediul ambasadei sale la Praga, a privit cuneincredere consolidarea pozitiei lui Mihai in Transilvania, intentionand sä foloseased noua situatiecreatd pentru interesul propriilor relatii cu Poarta. Momentul culminant al relatiilor romano-spaniolefusese probabil deja consumat o data cu reactia pozitivd a lui Gulliemo de San Clemente in 1599 fatade infrangerea lui Andrei Bathory, cu o jumdtate de an mai inainte (MVCE, vol. V, doc. 111). Cutoate acestea, ambasadorul spaniol va incuraja intr-o scrisoare din 18 august 1600 adresata lui Filip alIII-lea i initiativa lui Mihai de a intra in Moldova, convins find de progresele importante ce ar puteafi realizate de Ligd datoritd acestei campanii si a unei eventuale uniri a tarilor romanesti (MVCE, vol.I, doc. 203).

45

www.dacoromanica.ro


Astfel, desi cancelarul Zamoyski refuza in primavara aceluiasi an lui Taranowski pasaportulpentru Tara Romaneasca, dorind sd evite astfel o eventuala intelegere contrara politicii Mihaisolicita in luna mai a anului 1595 ajutor polon pentru campania peste Dundre si Ii incredinteazd luiLubiniecki oferta de vasalitate adresata regelui polon. Nefiind pregatit pentru a raspunde in numeleregelui la o asemenea oferta, Lubiniecki se muljumeste sa-I asigure pe Mihai ca Sigismund va fi cusiguranta dispus sä primeascd supunerea tui urmand ca solul lui Mihai, Petru GrigoroviciArmeanul, sa comunice regelui si cancelarului propunerea voievodului52.

Petru Armeanul asteapta in zadar, pe tot parcursul lunii august, la Cracovia, un raspuns ferm dinpartea Coroanei polone, cu toate ca lui i se alatura la 16 august, cu acelasi mesaj, un alt sol al lui Mihai,Constantin Vorsi33. In aceastã perioada, obiectivele diplomatiei polone sunt cu totul altele. A doua zi dupasosirea lui Vorsi Zamoyski intra in Moldova, ocupa cetatea Hotin si It instaleazd pe tron pe leremiacu cetatenie polond Inca din 1593, cu care incheie la 27 august un tratat prin care Moldova devenea, practic,o formatiune statala polond. 0 dovadd cat se poate de concludentd ca orientarea politica a cancelarului eracu totul alta decat cea pe care Mihai o mai spera inca, atunci and inainta solului polon proiectul decontinuare a luptei antiotomane sub suzeranitatea Coroanei. Cu patru zile inaintea intrarii lui Zamoyski inMoldova, Mihai dobandeste redutabila victorie asupra turcilor de la Calugareni54.

La dieta din 1596, solii lui Mihai cer regelui ajutor contra turcilor_si permisiunea de a recrutamercenari in Polonia55. De aceasta data insa, propunerile de vasalitate lipsesc. In pofida evidentei amplasaria Poloniei de partea adversarilor Ligii antiotomane, relatiile diplomatice romano-polone raman suficient destranse, chiar daca, in absenta unui proiect politic comun, perspectiva unei apropieri a tafilor romane deCoroana polond s-a dizolvat de la sine. Catre srarsitul lunii ianuarie 1598, Taranowski ii comunicacancelarului Zamoyski ceea ce aflase de la Constantin Vorsi in legaturd cu planurile lui Sigismund Bathoryde a ocupa Moldova si de a-I pune ca domn pe Marcu. Solul afirmd ca Mihai intarzie aceste tentativepentru a nu nesocoti intelegerile cu poIonii 6 In decembrie 1599, Valentin Walawski, comandantulcazacilor din slujba lui Mihai, se adresa lui Taranowski, asigurandu-I de bunele intentii ale lui Mihai fata dePo Ionia, de dorinta acestuia de a se supune regelui Sigismund sub juramant si de a-si manta fiica cu unnobil polon, continuand astfel o traditie a domnilor moldoveni vasali fata de Coroana, initiata in timpuldomniei lui Alexandru Lapusneanu 57.

5° I. Corfus, op. cit., p. 14-15 si anexa IV.51 MVCE, vol. I, doc. 108. in aceeasi perioadd Mihai adreseazd o solicitare de sprijin sirnilard lui

Jan Potocki, starostele Camenitei, mesaj care va fi receptat si de cancelar (I. Corfus, op. cit., p.20).52 Despre contextul caldtoriei in Po Ionia a lui Petru Armeanul, I. Corfus, op. cit., p. 21. In felul

acesta, voievodul roman intreprindea prima tentativd de eliberare de sub constrangerile impuse desemnarea de catre boierii sai a actului de supunere vasalicd fata de Sigismund Bathory, incercand sAgaseascd alte mijloace pentru sprijinirea campaniei antiotomane.

53 Despre legaturile acestui nobil cu mediul polon, $t. Andreescu, Re lagile lui Mihai Viteazul cuPo Ionia, p. 115-117.

54 Rezistenta opusa de Zamoyski tdtarilor la Tutora, care a facut imposibild conjunctia turco-tatard, a fost, indirect, singura interventie polona in profitul expeditiei voievodului roman (I. Corfus,op. cit., p. 23). 0 solicitare in acest sens existase insa deja din partea lui Mihai si ea fusese adresataunui anume Hanski, caruia voievodul ii cere in august 1596 sa intervind pe langa cancelar si pe care ilnumeste prietenul meu", pentru a-i impiedica pe tatari sa treacd in Moldova (MVCE, vol. I, doc. 35).

53 I. Corfus, op. cit., p. 26 n. 3.56 MVCE, vol. I, doc. 53; 1. Corfus, op. cit., p. 34-35 si anexa XX. Despre prezenta lui Taranowski

la Targoviste in aceasta perioadd, raportul catre imparat al lui Erich Lassota, reprodus in Ceileitoristrdini in tOrile romdne, vol. IV, Bucuresti, 1972, p. 64.

57 Cdlcitori strdini in Ktrile romeine, vol. IV, p. 182; MVCE, vol. I, doc. 123, reactualizand astfel cerereasi proiectul din iulie 1597, despre care fusese insarcinat sa trateze Taranowski ; C. Balan, Cdtevaconsidel:agi despre activitatea politica qi diplomaticá a lui Mihai Viteazul in 1597, in RdI, t. 28, 1975, nr. 4,p. 521. In acelasi timp, la Varsovia, prezenta aceleasi intentii din partea voievodului roman medicul elvetianloan Muraltus, insarcinat de Mihai cu aceasta misiune (P. Cemovodeanu, N. Vdtamanu, Un medic elvetiande la curlea din Alba Julia in slujba lui Mihai Viteazul: loan Muraltus, 1563-1602, in Studii si articole deistorie", t. 9, 1967, p. 65-79), in vreme ce polonezii sondau veridicitatea acestor intentii prin intermediulsolidi lui Adam Krzyniecki la domnul Moldovei (document editat de Th. Holban, Documente romdnevi dinarhivele polone qi_kanceze, in AIIAI, t. 13, 1976, nr. 113, datat 30.12.1599).

sale",

MovilA,

.

www.dacoromanica.ro

9 Relatii rornano-polone 267

Trebuie, de asemenea, notat faptul ca in primavara anului 1600 Andrei Taranowski redacta unproiect al juramantului de credinta intre regele polon si Mihai, care prevedea urmdtoarele : 1. trecerea celortrei tari romanesti sub suzeranitate polona si prestarea juramantului de vasalitate cdtre Sigismund al III-lea;2. acordarea pentru fiul sat', Nicolae, a indigenatului Coroanei polone si a marelui ducat al Lituaniei.Nicolae va trebui, impreund cu sotia si ceilalti copii ai sai, sa fie luat sub scutul regelui dupd moartea luiMihai; 3. obliga pe Mihai sa aducd impotriva oricarui vrajmas al Coroanei polone 3500 de calareti si 3500pedestri, tinuti pe cheltuiala sa pand la sfarsitul razboiului; 4. odata recucerite de la turd Chilia, Tighina,Cetatea Alba, Oceacovul i Ismailul, Mihai se obliga sd treacd aceste teritorii sub suzeranitatea Coroaneipolone, care le va lasa, cu drept de feuda, lui Mihai i urmasilor sai58. Incheiat la Brasov, in 10 martie 1600,acest proiect de tratat reprezenta cea din urma tentativd a lui Taranowski de a-1 aduce pe voievodul romansub suzeranitatea polona in conditii avantajoase pentru cel dintai, izbutind astfel in ultima instanta sa-1multumeasca pe Mihai i sa apere in acelasi timp interesele Poloniei, fata de care va fi nevoit in cele dinurmd sa raspunda la acuzatia de tradare58.

Acest proiect desemna, in acelasi timp, foarte probabil, si o ultima tentativd, in cele din urmanereusitd, a eforturilor partidei filopolone din anturajul lui Mihai de a profita de pe urma orientariiantihabsburgice pe care planurile i actiunile voievodului roman au luat-o treptat, pe mdsura cesprijinul promis din partea imparatului s-a lasat tot mai asteptat60, si de a diminua componentaanticatolica care cu siguranta a nutrit aceasta reorientare catre Coroana polona in sensul uneiconcilieri circumstantiale cu regele si cancelarul Zamoyski.

Unirea cu Biserica catolica, ratificata in octombrie 1596, in cadrul sinodului de la Brzegc, aunei parti a prelatilor ortodocsi poloni, rezultat al expansiunii catolice in räsaritul Europei, este, fara

una dintre cauzele principale ale degenerarii accelerate a relatiilor romano-polone. Acestease desfaspard in ultimii ani ai secolului al XVI-lea in cadrul unui regim polarizat, in care raporturilecu autoritatea catolica, reprezentata de rege si cancelar, vor fi contrabalansate de un alt gen deraporturi, sustinute de exponentii ortodoxiei polone, adversari decisi ai Uniunii i ai orientdrii politiceimprimate Poloniei de cancelarul Zamoyski.

Principalul exponent al ortodoxiei este cneazul Constantin Vasile de Ostrog, voievod alKievului, aflat inca de la sfarsitul anului 1590 intr-o opozitie deschisd fata de rege, sprijinit deNichifor Dascalul, protosinghel i exarh al Patriarhiei din Constantinopol61. In jurul celui mai puternicmagnat din intreaga Polonie, patronul a o mie de biserici rusesti si a doud episcopate, caruia patriarhul de laConstantinopol Ii incredintase aproape suzeranitatea asupra bisericii rutene, devenind un veritabil protectoral ortodoxiei polone, s-a polarizat intreaga rezistentd ortodoxa fata de actul unirii cu Roma.

Primul act decis dupd realizarea uniunii, pe care, in pofida unor eforturi semnificative, nu auputut-o impiedica, a fost organizarea unui contrasinod, prezidat de Nichifor Dascdlul, secondat de

Lucaris, protosinghel al patriarhului de Alexandria, impreund cu alti doi episcopi ruteni, in cares-a decis excomunicarea prelatilor uniti. Acesta este complernentul tardiv al fictivului sindod de la

58 MVCE, vol. I, doc. 155 (10 martie 1600).59 I. Corfus, op. cit., p. 305-307, anexa LXXX, scrisoare din 13.06.1600, prin care Taranowski se

dezvinovdteste fata de cancelar pentru acuzatiile ce i-au fost aduse la Camenita.6° Se poate aprecia ca o orientare decis antihabsburgica a lui Mihai a survenit doar in momentul

primirii rdspunsului negativ si ofensator al lui Rudolf al II-lea la solia sa; $t. Andreescu, op. cit., p.294-295. De asemenea, este foarte probabil ca intre 1595 si 1597 Mihai sa-si fi concentrat eforturileexclusiv asupra confruntarii cu Imperiul otoman, actiunile ostile ale lui leremia Movilã, Zamoyski siAndrei Báthory determinandu-1 sa se decidd asupra campaniei in Moldova Inca din toamna lui 1597.Problematic, in ceea ce priveste datarea intentiei lui Mihai de a intra in Moldova, C. Rezachevici,Geindirea politicei a lui Mihai Viteazul ci etapele elaborcirii planului de dobeindire a Moldovei, in P.Cernovodeanu, C. Rezachevici (coord.), Mihai Viteazul, Bucuresti, 1975, p. 54-58.

61 N. lorga, Nichifor Dasccilul exarh patriarhal .yi legaturile lui cu (drile noastre (1580-1599), inAARMSI, s. II, t. 27, 1905, p. 184-185; $t. Andreescu, Exarhulpatriarhal Nichifor Dascedul, p. 82-101.

indoialk

Chiril

www.dacoromanica.ro


Iasi, din august 1595, organizat" de Nichifor Dascalul62. in cadrul dietei din 1597, convocate in lunafebruarie, Nichifor Dascalul a fost acuzat de cancelarul Zamoyski, in cadrul unui scenariu indelung pregatit,de spionaj in favoarea Portii si contra intereselor Coroanei polone, find ca urmare inchis in cetateaMarienburg din Prusia Orientalk lovindu-se astfel direct in imaginea protectorului sdu, cneazul de Ostrog63.

In aceste conditii, apropiati atat de adversarii comuni, cat si de apartenenta confesionala,legaturile dintre cneazul rutean si voievodul roman apar suficient de previzibile64. Despre aceastapartida prohabsburgica din Po Ionia, favorabila lui Mihai, exista mai multe marturii68, numele cel maivehiculat find cel al lui Taranowski66, ale carui legaturi mai vechi cu voievodul roman sunt dejacunoscute. Ele dateaza, foarte probabil, Inca din luna iunie a anului 1597, atunci cand, in drum sprePo Ionia, solii lui Mihai, intre care se afla si un episcop, se intalnesc la Suceava cu Andrei Taranowski,aflat in drum spre Targoviste67. In ianuarie 1598, o a doua solie a lui Mihai adresata lui Taranowski,purtata de spatarul Constantin Vorsi, este probabil sa fi intrat in legatura cu cneazul Constantin deOstrog, care ii va raspunde voievodului roman, intr-o scrisoare, in cursul primaverii68. In aceastascrisoare, singurul document pastrat din aceasta corespondenta, cneazul Constantin raspunde pozitivla cererea de colaborare a lui Mihai, avertizand insa ca ea nu poate fi facuta decat cu maximaprudenta si evitand cuvantul scris69.

62 Cu toate ca N. Iorga si P.P. Panaitescu au fost convinsi de autenticitatea acestui sinod, demonstratiaatent intocmita de St. Andreescu, Exarhul patriarhal Nichifor p. 92-97, extinzand de fapt o bazaargumentativa dezvoltata de N. $erbanescu, S-a 'Mut un sionod antiunionist la Ia.yi in I 595?, in BOR, t. 81,1963, nr. 7-8, P. 768-780, a inlaturat ofice dubiu asupra acestei probleme.

63 Corfus, op. cit., p. 122 si anexa XXV bis; $t. Andreescu, Exarhul patriarhal NichiforDascalul, p. 101.

64 Pentru conturarea circumstantelor acestei colaborari trebuie adaugate si relatiile intretinute deMihai cu patriarhul Alexandriei, Meletie Pigas; Al. Botez, 0 scrisoare inedita a lui Mihai Viteazulciitre patriarhul Alexandriei Meletie Pigas, in BOR, t. 83, 1965, nr. 5-6, P. 584-592; N.I. $erbanescu,Legaturile patriarhului Meletie Pigas cu Teirile Romeine, in BOR, t. 84, 1964, nr. 4-6, p. 352-372. Nueste, de altfel, prima ocazie a unui principe roman de a sprijini comunitatea ortodoxa polona.Alexandru Lapusneanu a fost si el un protector al ortodoxiei polone, ajutand in mai multe randuri, inanii 1558 si 1559, comunitatea ortodoxd din Lw6w, sprijin pe care il va reitera si in rastimpul celeide-a doua domnii (N.C. Bejenaru, Politica externii, p. 65-66 si 125). In jurul acestei comunitati se vaforma un alt nucleu de rezistenta ortodoxa, numit Fratia", care va fi si el, la rândul sau, in continuaresprijinit de domnitorii romani; T. Ionescu-Niscov, Din istoria relatiilor moldo-ucrainene in primajumeitate a secolului al XVII-lea, in BOR, t. 83, 1965, nr. 11-12, p. 1083-1096.

65 P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 191; I. Corfus, op. cit., P. 78-80.66 Intr-o scrisoare a lui Wlodek adresata lui Zamoyski se atirma ca noi singuri II tragem (pe

Mihai) asupra noastra. S-a vazut scrisoare din partea m. s. regelui la d. Taranowski, in care eraingaduit sa-i trend oameni si sa ia bani de la Mihai [...] Trebuie sa pazim tare pe m. S. regele... caciaceia in care se increde maiestatea sa sunt tare binevoitori lui Mihai"; I. Corfus, O. cit., p. 116 sianexa LVI. In afara de Taranowski, principalii nobili poloni cu care Mihai intretinea legaturi secreteerau Sebastian Lubomirski si Mniszech, voievodul de Sandomir, amandoi adversari ai cancelaruluiZamoyski (P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, P. 191).

67 Hie Corfus era de parere ca aceste legaturi erau anterioare acestei date, fiind mediate deNichifor Dascalul, pentru eliberarea caruia Mihai va interveni mai tarziu, 1rI succes, in mai multeranduri (op. cit., p. 122-123). Oricum ar sta lucrurile, este cert ca la sfarsitul anului 1597 ele erau dejacunoscute, de vreme ce Marini Polli ii instiinta pe imperiali ca Mihai s-a inteles cu Constantin deOstrog pentru ocuparea Moldovei, in vederea careia cere acum ajutor imparatului (lorga-Hurmuzaki,Documente, vol. XII, P. 1266-1267).

68 I. Corfus, op. cit., anexa XX, p. 233-234; $t. Andreescu, Exarhul patriarhal Nichifor Dascellul,p. 103.

69 in toamna anului 1598, Petre Grigorovici Armeanul, trimisul lui Mihai la arhiduceleMaximilian, ii ofera acestuia detalii certe despre intelegerea dintre Mihai si cneazul din Ostrog (I.Corfus, op. cit., P. 124).

Dascãlul,

I.

www.dacoromanica.ro


Solicitarile facute de Mihai in aceasta perioada nobililor poloni partizani pentru a-1 sprijini intentativa de recrutare a cazacilor in oastea sa constituie, la rândul lor, o marturie pentru continuitateaunui segment al colaborarii romano-polone care a ocolit, deliberat sau nu, relatiile traditionalestabilite prin intermediul influentei factiuni filopolone din Moldova. Cu privire la statutul incert pecare regatul polon II acorda acestor razboinici de la periferia Coroanei, instructiunile date la 1577 deregele Stefan Báthory al Poloniei lui Andrei Taranowski, trimis la tatari in aceasta perioada, arata caei sunt o adunatura de oameni, care nu se supun nimanui, fiind straqi dintre muscali, valahi(moldoveni) i supu,i de-ai notri, osanditi la moarte", wzati in campiile dintre Nistru i Nipru70.Capetenia lor pe la 1560, Dimitrie Vinievietki, provenea foarte probabil din Stefan, pretendent ladomnia Moldovei intr-un moment in care semintia legitima a lui Stefan incetasell. In 1564 cazacii IIvor sprini pe Ion Von, iar in vremea lui Mihai intre capeteniile lor se numara i un roman,Loboda". Mihai va recurge la sprijinul lor Inca din 1596 i colaborarea lor va continua in aniiurmatori74, iar dupd cucerirea Moldovei, incercarile disperate ale regelui i ale cancelarului Zamoyskide a stavili recrutarea de cazaci in oastea lui Mihai au constituit unul dintre obiectivele principale alecampaniei de pregatire a unui conflict armat cu voievodul roman in vederea apararii Coroaneim.

Aceasta perioada de intense tentative din partea lui Mihai de consolida pozitia cuceritade a pregati o viitoare actiune militara a fost precedatd de o perioada de ateptari, in care Mihaiincearca, in repetate randuri, sa-i convinga pe comisarii imperiali de a imposibilitatea de a maiintreprinde vreo actiune antiotomana pentru cauza Ligii inainte ca leremia Movila, voievodul wzatde Zamoyski, cu acceptul Portii, pe tronul Moldovei, sa fie inlaturat, el constituind in acel momentcea mai puternica amenintare la adresa intereselor habsburgice76. Ca i in cazul campaniei transilvane,a,teptarea ajutorului financiar de la Praga este zadarnica, comisarii imperiali ezitand sa ofere sprijinulsolicitat, nesiguri cu privire la proiectele reale ale lui Mihai77 i indecii sa sprijine o campanieindreptata vizibil impotriva intereselor Poloniei78, cu care Casa de Austria, ca de atatea ori in acestzbuciumat deceniu, va alege sa pastreze pacea, nu o data chiar impotriva propriilor interese79.

70 N. Iorga, Legaturile romdnilor cu rusii apuseni si cu teritoriul zis ucrainean", in AARMSI, t.38, 1915-1916, p. 752-753; idem, Pretendenti domnesti, p. 202.

71 N. lorga, Legaturile romdnilor cu rusii apuseni, p. 754. Despot, arnenintat de Dimitrie, a cautato alianta prin casatoria cu Elisaveta, fiica lui Constantin de Ostrog, care, prieten cu Dimitrie, a refuzataceasta propunere. In 1563, anul inlaturarii lui Despot de catre Tomp, Dimitrie a intrat in Moldova,dar a fost alungat i dus la Constantinopol, unde a fost ucis ca rebel".

72 Despre el i intentiile lui cerea informatii Mihai solului polonez Lubieniecki in vara anului1595, afland ca a intrat in serviciul regelui polon (MVCE, vol. I, doc. 16).

73 I. Nistor, Tratativele lui Mihai Viteazul ctt Po Ionia, in AARMSI, s. III, t. 16, 1935, p. 120-122;I. Corfus, op. cit., p. 37.

74 P. P. Panaitescu, Documente, p. 19-21, Ceildtori stràini in párile romdne, vol. IV, P. 174-182; E.Stanescu, Colaborarea milliard dintre romeini si cazaci in ultimul sfert al veacului al XVI-lea, inStudii-lstorie", t. 7, 1951, nr. 4, P. 206-207.

75 I. Corfus, op. cit., anexele XLIV, LII i LXXI.Argumentele pe care voievodul le infat*aza comisarilor imperiali sunt neloialitatea lui

Zamoyski i a lui Movila, acceptul i acordul unor seniori poloni, acord pe care II infati*eaza in scriscomisarilor, precum i dorinta de a inchina Moldova lui Rudolf al II-lea. Detalii asupra acestui raportdiplomatic la C. Rezachevici, op. cit., P. 60.

77 La aceasta indecizie au contribuit in mare masura i tentativele repetate ale diplomatiei polone de adiscredita figura la Mihai la curtea de la Praga (MVCE, vol. IV, doc. 174), impiedicand i o eventualacolaborare habsburgica cu regele Carol al Suediei (V. Ciobanu, La cumpdnd de veacuri, p. 252-256).Supralicitarea legaturilor secrete intretinute de Mihai cu Poarta a reu*it sa-I discrediteze la Praga chiar i inochii ambasadorului venetian, anterior favorabil voievodului roman (ibidenz, p. 262 n. 111).

78 Unul dintre motivele permanentelor temeri ale habsburgilor fata de eventualitatea unui conflict cuPo Ionia I-a constituit pericolul unui atac polonez asupra capitalei lmperiului venind din Silezia, slabiciunebine evidentiata in scrisoarea adresata in iunie 1600 de ambasadorul spaniol la Praga lui Filip al III-lea cuprivire la intrarea lui Mihai in Moldova (MVCE, vol. V, doc. 193). Aceasta in limp ce Zamoyski urmarea sasprijine conflictele inteme din Imperiul Habsburgic, favorizate de cedarea de care Sigismund Bathory aunor ducate boeme in schimbul cedarii Transilvaniei (V. Ciobanu, La cumpänä de veacuri. p. 160).

79 in fapt, veritabilul adversar al iminentului conflict habsburgo-polon a ramas, pe intreaga durataa ultimului deceniu al secolului al XVI-lea, Vaticanul, de altfel, cel putin in privinta sprijinului

a-si si

www.dacoromanica.ro


Fail a mai astepta sprijinul imperial, Mihai intrd in Moldova si II indeparteazd pe IeremiaMovie°. Este momentul in care intelegerea ce domnea intre Rudolf si Sigismund pare sd se clatine, fiindnecesare o serie de explicatii reciproce, pentru ca regele polon sd poata fi convins Ca indepartarea lui Movilas-a facut fara contributia sau acceptul Imperiulur I. Faptul era insd implinit, Mihai se afla la hotarulPoloniei, iar legaturile cu batranul cneaz Constantin erau mai stranse ca oricand82. Perspectiva era, evident,ingrijoratoare pentru cancelar, care se simte incoltit din toate partile.

Dupd mdrturia unui episcop polon din luna mai 1600, se pare Ca Mihai i-ar fi arnintit luiTaranowski mai demult eft vrea sd fie rege al Polonici cad dacd ar ajunge la aceasta, atunci s-ar razboicu turcii si ar ajunge mai sldvit ca Alexandru"83. Comisarii raportau imparatului in vara anului 1600 despreposibilitatea unei eventuale instaldri a arhiducelui Maximilian pe tronul polon cu ajutorul tarului Moscovei,al lui Constantin din Ostrog si al lui Mihai", stire pe care o reia si o cronica rnaghiara contemporand85.Petru Armeanul insusi le cere imparatului i arhiducelui Maximilian, in numele lui Mihai, invoirea de acuceri Moldova, cu perspectiva apropiata a doba'ndirii Poloniei pentru arhiduce86.

campaniilor in Transilvania si Moldova, adversar diplomatic si al voievodului roman i, pand la unpunct, chiar al intereselor habsburgice (V. Ciobanu, op. cit., p. 288). Este evident cd in anul 1598Vaticanul si comisarii imperiali mai asteptau Inca de la Zamoyski i leremia Movild aderareaneconditionata la Liga, variantd socotitd Inca si in acest moment mai profitabild deck actiunile luiMihai. Aceastd atitudine a Romei se va modifica abia in 1599 (MVCE, vol. I, doc. 85), concluzie lacare ambasadorul Venetiei, mai putin sensibil la solidaritatile catolice, ajunsese Inca din 1595(MVCE, vol. V, doc. 35). $i totusi, in mai 1600 o stire din Vatican salutd intrarea lui Mihai inMoldova, insd cu speranta ca el va continua acum lupta antiotomand" (MVCE, vol. IV, doc. 201).

8° Evenimentul a survenit insa in posterioritatea unei asteptdri aproape disperate a sprijinuluisolicitat imparatului, care ceruse de altfel expres ca generalul Pezzen sa intarzie atat cat Ii va sta inputinta acordarea ajutoarelor (MVCE, vol. V, doc. 197). Relevanta este pentru aceasta suita de mesajedin perioada aprilie-iunie 1600; MVCE, vol. V, doc. 175, 184, 186, 188, 191; comentariile lui I.

Istoria lui Mihai Vodd Vitearul, ed. D. Mioc, Bucuresti, 1976, p. 505-507.81 MVCE, vol. V, doc. 197, in care Rudolf dezminte incuviintarea sa fata de actiunea lui Mihai, si

acelasi mesaj, adresat Papei, in iulie 1600 (MVCE, vol. V, doc. 200). La 14 august regele polon cerelui Rudolf inlaturarea lui Mihai, invocand vechile tratate incheiate intre poloni i habsburgi (MVCE,vol. V, doc. 208).

82 K. Tyszkowski, Relations du prince Constantin Basile d'Ostrog avec Michel prince deValachie, in RHSEE, t. 3, 1926, nr. 10-12, p. 278-280. La cneazul din Ostrog se referd, probabil, oaluzie strecuratd intr-o scrisoare din iunie 1600 semnatd de Mykolay Zebrowski in care se afirma:Traddri sunt foarte multe in Moldova; intre altii este chiar unul care se strecoard adesea cu scrisoridin partea lui Mihai, peste Nistru, la unii domni de-ai nostri." (MVCE, vol. I, doc. 188). Intr-o akascrisoare din iunie acelasi an, Jan Tarnowski instiinteaza. pe Zamoyski cd are cunostintd de la oamenisiguri cd domnul de Cracovia nu ia pranzul si cina, aminteascd i sd inchine in sandtatea luiMihai." (I. Corfus, op. cit., p. 118).

83 MVCE, vol. I, doc. 177, reprodus si in I. Corfus, op. cit., p. 296-302. Intr-o relatare dinVarsovia, datatd 8 august 1600, se afirma, de asemenea, ca tot ce spun polonii este ca, <dacd> vor fibatuti in lupta de Mihai, nu se pot opune unei astfel de puteri, si dacd el ar pdtrunde in tard, ei nu ar ti

ce sã faca" (MVCE, vol. IV, doc. 218). Alte cateva relatari similare sunt reproduse de P. P. Panaitescuin Mihai Viteazul, p. 192.

" Iorga-Hurmuzaki, Docutnente, vol. XII, p. 937; Francisc Barilovici relateazd lui David Ungnadsi Mihai Székely in 6 august 1600 despre intentia lui Mihai de a intreprinde o campanie in Polonia(MVCE, vol. V, doc. 206). Acelasi mesaj este adresat de regele polon lui Rudolf la 14 august (MVCE,vol. V, doc. 208).

85 Crdciun, Cronicarul Szamoskozy ci insemndrile lui privitoare la Romani, 1566-1608, Cluj,1928, p. 133.

MVCE, vol. 1, doc. 147, din 12 februarie 1600, cuprinzand raportul comisarilor imperiali DavidUngnad si Mihail Székely catre imparat despre audienta secreta la Mihai. Despre acest document,observatiile lui C. Rezachevici, op. cit., p. 62; N. lorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. II, p. 120.

[...],

Salt,

Fara sd

I.

www.dacoromanica.ro

13 Relatii româno-polone 271

Cel mai important document referitor la aceastd optiune este, probabil, scrisoarea unui spion polondin Moldova, datatd cu aproximatie in lunile iunie-iulie ale anului 1600, unde este relatatd pradarea unornegustori poloni de cdtre oastea lui Mihai, este confirmat i detaliat planul campaniei in Po Ionia si sevorbeste despre fdgaduintele facute de Mihai polonilor cd le va imparti nobililorr.

Pe fundalul acestei ofensive a lui Mihai se schiteazd, in afara legdturilor constant mentinute cunobilii polonezi partizani in vederea recrutdrii cazacilor, doud relatii esentiale atat pentru urindrireapregatirilor diplomatice pe care Mihai le sustine in perioada anterioar i posterioard cuceririiMoldovei, cat si pentru conturarea profilului puternic confesional al acestei ofensive. Prima dintreacesteaeste cea pe care Mihai o intretine cu exponentii ortodoxiei polone. Cealaltd este reprezentatade relatiile, putin numeroase, dar extrem de semnificative, sustinute, prin intermediul solilor sdi, inultimii ani ai secolului ai XVI-lea, cu tarul de la Moscova.

In ceea ce priveste relatia cu ortodoxia polonezd, una dintre marturiile sprijinului de careaceasta din urmd se bucura din partea lui Mihai este strdmutarea lui Serghie, numit probabil in 1591episcop al Tismanei si beneficiar a numeroase danii si intdriri din partea lui Mihai, ca episcop laMuncaci, apropiat de hotarul cu Po Ionia, probabil cdtre sfarsitul anului 1598, in perioada imediaturmdtoare indepartarii exarhului patriarhal Nichifor, foarte probabil in vederea Intaririi colabordrii cuprelatii ortodocsi de pe teritoriul Coroanei88. Iatd ce spune Piasecki, referitor la aceastã colaborare, inChronica gestorwn in Europa singulariorwn: In Po Ionia chiar multi se dddurd de partea sa si toti,poftitori de schimbdri politice, doreau sosirea lui, mai ales ca el era de lege greceascd, deci noroadelerusesti, strans unite prin aceastd lege, ii priau indeosebi, find in necontenite certuri si zbuciumdri dincauza proaspetei lor uniri cu biserica romano-catolicd. De aici teama de pierderea nu numai a uneiprovincii, ci a intregului stat, date find vestile sigure, ce ardtard, negru pe alb, cd Mihai, ridicat inslavd de biruintele sale, castigate and in Transilvania, and asupra turcilor, iar rnai in urmã inMoldova, tinde de bund seama si asupra regatului"89.

La 5 iunie, Zamoyski este instiintat ca trupele lui Mihai, numdrand sapte mii de ostasi, autrecut in Pocutia9° si informeazd la randul sdu pe rege cd ele au jefuit si devastat proprietdtile luiStefan Potocki si ale altor nobili91. Precipitarea evenimentelor face necesard o mobilizare rapidd afortelor din voievodatul rutean, fiecare oras important find solicitat in regim de urgentd sd seaprovizioneze cu pusti, praf si hrand destuld"9-. In Pocutia situatia pare sd fie disperata, reinviindprobabil in memoria locuitorilor amintirea hoardelor mongole: Atat de mare-i spaima aici raporta

87 P.P. Panaitescu, Documente, doc. 50, p. 119-120.88 Ov. Ghitta, Un colaborator al lid Mihai Viteazul episcopul Serghie, in AIIAC, t. 27, 1985-

1986, p. 377-379. Pentru consideratii generale asupra sprijinului oferit de patriarhatul ecumenic sidescendentii aristocratiei bizantine principilor romani si lui Mihai Viteazul in special, ca protectori aiBisericii ortodoxe, A. Pippidi, La Resurrection de Byzance, p. 369 si 373-374. Despre aceste relatii,N. Iorga, Wituitorul bizantin al lui Mihai Viteazul: mitropolitul Dionisie Rali Paleologul, in RI, t. 5,1919, nr. 1-2, p. 26-35; idem, Nichifor Dascedul, p. 183-200; idem, Istoria lui Mihai Viteuzul, vol. II,p. 21-23, 102-103; E. Turdeanu, Quelques ragusains aupres de Michel le Brave, in Trois Memoiressur Michel le Brave, p. 41-74.

89 Fragment reprodus in V. Negrea, op. cit., p. 23. in 1597, patriarhul Meletie Pigas Ii cerea luiMihai sprijinul in vederea ameliordrii situatiei ortodocsilor din Po Ionia dupa Uniunea de la Brzegc,apel care fusese adresat si regelui Sigismund insusi de catre Ieremia Movild, devenit in acest context,in pofida optiunii filopolone incontestabile, un apardtor al ortodoxiei si, implicit, un inconvenientprincipal pentru proiectele de extindere a influentei catolice in rdsdritul Europei (P.P. Panaitescu,Mihai Viteazul, p. 193).

90 I. Corfus, op. cit., p. 304-305, anexa LXXIX, cuprinzand raportul lui Stanislaw Wlodek,staroste de Halicz si Kolomya, cdtre Zamoyski. De fapt, Mihai trece granite in trei parti: la Soroca cu20.000 de oameni, la Hotin cu 40.000, sub comanda lui directa, si la Cernduti, cu 20.000, subcomanda lui Baba Novae (V. Negrea, op. cit., p. 24).

91 I. Corfus, op. cit., p. 303-304, anexa LXXVIII.97 Ibidern, p. 308-309, anexa LXXXI (scrisoarea regelui Sigismund adresatä la 17 iunie 1600

oraselor ucrainene).

moii1e

www.dacoromanica.ro


substarostele din Sniatyn lui Zamoyski Meat se spune CA n-a fost asa din vremuri stravechi, cad au fugitaproape toti oamenii, nu nurnai din sate, dar chiar si din or5sele"93. Solii voievodului trimisi la curtea luiSigismund, Stroe Buzescu si Gheorghe Rat, sunt priviti cu neincredere, autenticitatea scrisorii lor e pusa laindoialk iar asigurarile lui Mihai nu mai pot gasi audienta in randul autoritatilor polone94.

In ceea ce priveste relatiile lui Mihai cu tarul moscovit, acestea au loc intr-o perioada in careeste initiat, de asemenea, proiectul diplomatic papal de atragere a Rusiei in cadrul Ligii antiotomane,speculAnd astfel conflictul latent ruso-turc favorizat de litigiul teritoriilor caucaziene si asigurandu-se,in aceasta eventualitate, un important factor, probabil decisiv, pentru atingerea obiectivelor Ligii.Dupd cum se stie, spre dezamagirea papei Clement al VIII-lea, acest proiect a esuat, dezinteresulSpaniei pentru cauza antiotomand, precum si ezitArile si slAbiciunile multiple ale habsburgilorcontribuind decisiv la acest esec diplomatic. Fara a lua parte la aceste tratative, Mihai a vdzut, larandul sat', in Rusia un potential aliat, intr-o perioadd in care, aflatd intr-un conflict traditional cuPolonia pentru extinderea in rasaritul Europei, Rusia era interesatA de o eventuald colaborare cuadversarii politici prezumtivi ai Coroanei95.

Imperiul habsburgic, intuit de tar drept un potential aliat, data thud pretentia arhiduceluiMaximilian la tronul Poloniei, nu a dat insd raspunsul asteptat, optAnd pentru un sprijin privat dinpartea Moscovei, in schimbul negocierii pacii cu Carol al IX-lea al Suediei. In perioada in care acestraspuns inCA mai era asteptat, Mihai s-a orientat cdtre Rusia, in vederea acorddrii unui sprijin pentrucampaniile proiectate, optiune favorizatk desigur, si de apartenenta confesionald comund. Fie cAaceastd solidaritate a fost recunoscutA, fie cd tarul a receptat sprijinul lui Mihai, vasal al lui Rudolf alII-lea, drept o garantie a intelegerii cu imperialii, solia voievodului roman, reprezentata de episcopulLuca de Buzau, trimis in 1597 la Moscova, pentru a solicita ajutor in vederea refacerii manastirilor, inrealitate pentru a cere sprijin din partea tarului in vederea campaniei antiotomane, a beneficiat de oprimire cAlduroasd din partea curtii de la Moscova96.

Uncle surse poloneze socotesc foarte probabil faptul ca o intelegere intre Mihai i tarul Godunov safi fost perfectata la Pilsen, unde se refugiase Rudolf din cauza holerei i unde s-au intAlnit, inamplator saunu, Petre Grigorovici Armeanul, trimisul lui Mihai, si Afanasie Vlasiev, solul tarului97. In oficeingrijorare de pe urma acestei colabordri domnea, la inceputul anului 1600, la curtea regelui polon. InaceastA perioadk Zolkiewski Ii scria lui Zamoyski cd unele persoane care cunosc lucrurile, dau de veste ca.Mihai unelteste ceva tainic cu moscalul, fireste nu spre binele Republicii... Insusi domnul voievod alMoldovei stie si ne aminteste c5 Mihai pregateste o grabnicd iesire a moscalului contra Poloniei si trebuie s5fie acolo oarecare uneltiri"98, iar consilierul superior din Konigsberg afirm5 cd a primit stire cum cd solidin Polonia se indreapta spre Moscova, ca sA trateze pacea (insd cu putina sperantk moscovitii se pregatescde razboi si nu se stie la ce cap au sa iasa toate acestea)"99.

93 Ibidem, p. 109." MVCE, vol. I, doc. 190. Alte referinte la I. Corfus, op. cit., p. 113.95 I. Corfus, op. cit., p. 127 n. I.

lorga-Hurmuzaki, Documente, XII, p. 1261-1262, reprodus in V. Negrea, op. cit., p. 5-13; Gh.Cront, Episcopul Luca al Buzdului, sol diplomatic al lui Mihai Viteazul, in Apulum", t. 13, 1975, p.711-714.

97 I. Corfus, op. cit., p. 128, n. 4; MVCE, vol. I, doc. 106.98 I. Corfus, op. cit., p. 129, document din 15.01.1600; N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol.

II, p. 55-56; V. Negrea, op. cit., p. 21; K. Tyszkowski, op. cit., p. 281-283, care noteazd cA ce qui estcaracteristique dans ces nouvelles qui circulaient c'est qu'on parlait d'une alliance politique bias& surla communauté de religion entre Michel, Boris et Ostrogski" (p. 282 n. 3). In orice caz, in raportul luiWarszycki cdtre Zamoyski, datat 5 iunie 1601, este relatat5 bucuria de care au fost cuprinsi boieriirusi la aflarea zvonului, ce se va dovedi fals, cA Mihai, izgonit din Moldova de Zamoyski, si-a refacutarmata, a luat Bucurestii si i-a infrAnt pe poloni, alungandu-i din Tara Romaneasca (ibidem, p. 130).0 relatare din Praga, datatd 14 mai 1599, infatiseazd, la randul ei, prezenta unei solii moscovite laimparatul Rudolf, insArcinatft cu misiunea de a intermedia pe langd Polonia pentru a inlesni trecereaprin Polonia a ostilor promise de Godunov lui Mihai (MVCE, vol. IV, doc. 115).

MVCE, vol. I, doc. 180, datat 31.05.1600, scrisoare adresata principelui elector GeorgFriedrich. Solikowski, arhiepiscopul catolic de Lemberg, afirm5 la randul ski cd poporul de jos dinRusia (Rutenia) este de partea lui Mihai, in loc sa find cu leii, de partea regelui si a hatmanului.Doamne inchinft-te si ne pazeste" (V. Negrea, op. cit., p. 22-23).

caz, o

"

.

www.dacoromanica.ro


Dacd vom tine cont si de contextul confesional in care, dupd cum am vazut, se destasurauraporturile lui Mihai cu exponentii partidei anticatolice din Po Ionia, putem bdnui cd o asemeneasolidaritate intre voievodul roman si tar, amandoi principi ortodocsi, intrunea toate motivele pentru atrezi nelinistea regelui Sigismund si a lui Zamoyski. Având de asemenea in vedere cd imagineavoievodului roman la curtea tarului Godunov a rdmas permanent cea a unui principe vasal alimpdratului Rudolf, putem prevedea, fait teama de a gresi prea mult, cd solicitdrile de sprijin saupropunerile de colaborare ale lui Mihai au fost, cel putin partial, asimilate in contextul orientdriipoliticii externe a Rusiei fata de Casa de Austria si a prezumtivului interes comun pentru mobilizareapartidei prohabsburgice din Po Ionia.

Indiferent cat de ezitant a rezonat Imperiul habsburgic la aceste proiecte promovate deMoscova i incurajate de Mihai, Sigismund al III-lea i cancelarul Zamoyski le-au receptat ca pe unpericol iminent pentru integritatea Coroanei polone, acordând o importanta deosebitd initiativeivoievodului roman in privinta realizarii lor. Astfel, in vara anului 1600, regele recunostea direct faptulcd primejdia e iminentd... e vorba aproape de existenta noastra... va trebui sã ne apardm pentru ca el(Mihai) sd nu ia jumatate din tara noastrd. E vorba de tara noastrd, de Coroana Poloniei, de libertatilesi averile domniilor voastre, de viata voastra... de s-ar intdri vrajmasul in aceastd Ord, e de temut cdtoate acestea vor Zamoyski insusi declard, disperat, la sfarsitul lui august : Mihai imprastiescrisori tuturor dusmanilor nostri ascunsi si necunoscuti, imparte cu ei frumosul nostru regat, averilesi persoanele noastre, chiarnd pe toti la o pradd ca i sigura acum. Imparatului austriac Ii dd Cracovia,Moscovei Lituania, iar lui Carol «Livlanda»"I°I. In acest context, este evident de ce tentativelePoloniei de a incheia pacea cu Rusia, consideratd o mare izbandd a diplomatiei polone, nu vor puteaavea succes decat in momentul in care la Moscova ajung stiri sigure despre izgonirea lui Mihai dintoate teritoriile cuceritel°2.

Eventualitatea existentei unei intelegeri intre tarul Godunov, Mihai i exponentii factiuniianticatolice din Polonia, organizati in jurul cneazului Constantin de Ostrog, independent decolaborarea cu Imperiul habsburgic, pe temeiul solidaritdtii confesionale, ridicd, desigur, o serie deprobleme dificile. Este greu de apreciat care era intr-adevdr ponderea acestei solidaritdti in balantadiplomatiei moscovite i dacd Rusia ar fi fost cu adevdrat interesata intr-o astfel de colaborare dacd arfi fost exclusa dintre conditiile ei preliminare perspectiva aducerii pe tronul Poloniei a arhiduceluiMaximilian, pe care Godunov 1-a sustinut, de altfel, i ca succesor al tarului Feodor Ivanovicim. Pede altd parte, este dificil de crezut ca eventualele rezultate politice ale unei asemenea solidaritdti,respectiv dobdndirea Coroanei polone firã participarea Casei habsburgice, s-ar fi putut afla la bazaunui acord comun intre cobeligeranti.

100 A. Veress, Documente, vol. VI, p. 109-111, reprodus in V. Negrea, op. cit., p. 24. Refugiatii polonila Camenita aduseserd i ei vestea cd prinsii lui (ai lui Mihai), supusi in chinuri, au declarat eft Mihai, cande in voie bunk spune adesea: regii poloni ii fac monumente prin Cracovia, dar aceastd sabie a mea imiporunceste sd cad acolo cu Maximilian. $i mai spune cã punand mana pe Moldova si Podolia, rand laLemberg, vrea sa aseze pe Maximilian in regal, iar el sa stapaneasca din aka parte" (I. Corfus, op. cit., p. 98si anexa LXII). in acelasi context este de mentionat i predica iezuitului Petre Skarga, dupd infrangerea luiMihai Viteazul, aducand laude si multumiri lui Dumnezeu cd a scdpat Polonia de la marea primejdie ce oameninta datoritd lui Mihai, care, prin legdturile sale cu ortodocsii, cu o parte a nobilimii polone i cuhabsburgii dorea sau impartirea Poloniei, sau sa se facd rege al acestei tad" (P.P. Panaitescu, Documente,p. 144-156; N. Iorga, Istoria mi Mihai Viteazul, vol. II, p. 150-151).

lc" K. Tyszkowski, op. cit., p. 277. Alte referinte polone privitoare la un proiect similar deimpartire a Poloniei, I. Corfus, op. cit., p. 129 n. 4, 141, unde este reprodus textul prin care Zamoyskirdspandeste zvonul cd Mihai a primit din partea sultanului hrisov de stapanire asupra Poloniei,obligandu-se sã plateascd tribut pentru ea (Hurmuzaki, Suppl., ll, p. 609-610, datat 30 iunie 1600).La 15 august, solul polon la Vatican 11 implora pe papa ca, impreuna cu Rudolf, sd-I inldture pe Mihaide la hotarele lor (MVCE, vol. I, doc. 210).

102 In 1600, solia lui Leon Sapicha, insarcinat de polonezi sa trateze pacea cu tarul a fost refuzatacategoric la Moscova (V. Negrea, op. cif., p. 25-26).

103 $t. Andreescu, Relafille intre habsburgi Rusia, p. 41.,yi

pieri"'".

www.dacoromanica.ro


Punerea mai corectd a acestor probleme ar putea indica, insd, cu suficientd exactitate,orientarea unor viitoare cercetdri de arhiva privitoare la relatiile diplomatice din cadrul acesteisolidaritdti interortodoxe, organizate in rasdritul european in perioada studiatd. Rezultatele unor astfelde cercetdri ar putea demonstra cu mai putine ezitdri decat o putem face in prezent daca a existat, intr-adevär, un proiect politic corespunzator contraofensivei ortodoxe initiate de ierarhiiconstantinopolitani, in cadrul cdruia, dacd el a existat, rolul voievodului roman a fost, cu certitudine,mai important decat cel pe care il putem aprecia in prezent, sau dacd acest proiect s-a conturat, inconjunctura relatiilor dintre cneazul de Ostrog, Mihai si tarul Godunov doar in planul secund alpoliticii de expansiune a Casei de Austria din ultima decadd a secolului al XVI-lea.

Oricum ar sta lucrurile in aceasta privinta, ceea ce putem aprecia de pe acum cu certitudineeste faptul cd, din perspectiva relatiilor romano-polone, optiunile diplomatice ale politicii voievoduluiroman alcdtuiesc o sintezd intre traditia raporturilor diplomatice moldo-polone, redefinite periodic deAlexandru Ldpusneanu, Bogdan Ldpusneanu sau Despot Vodd in a doua jurndtate a secolului al XVI-lea, i o alta, pe cale de a se forma, din perspectiva cdreia aceste optiuni apar drept o perioada dematurizare a germenilor pe care politica europeand a lui $tefan cel Mare, Petru Rares sau Ion Vodd i-askin pe durata secolelor al XV-lea si al XVI-lea. Aceasta din urma este traditia cruciadeiantiotomane, pentru revigorarea cdreia figura lui Mihai va constitui mereu un model, al cdrui prestigiuva face ca mernoria lui sd se transmitd, sub forma unei sarcini, unui secol, al XVII-lea, in care aceastaalternativa va fi reimprospatatd, in circumstante diplomatice noi si cu alte resurse.

www.dacoromanica.ro

VIATA STIINTIFICA

SESIUNEA ANUALA DE COMUNICARI $T11NTIFICEA INSTITUTULUI DE ISTORIE NICOLAE IORGA"

5-6 iunie 2003

Cercetdtorii Institutului de Istorie "N. lorga" si-au propus in acest an sd comemoreze in cadrulsesiunii de comunicdri stiintifice cei 50 de ani trecuti de la moartea istoricului, directorului de institut

omului politic Gheorghe Brdtianu. Au fost invitati sd participe la lucrdri aldturi de membriiinstitutului nostru, cercetãtori, cunoscatori ai operei sale, contemporani ai savantului etc.

Sesiunea s-a desfasurat pe parcursul a doud zile. Cuvdntul de deschidere a apartinutdirectorului de astazi al Institutului, dl loan Scurtu.

In prima zi lucrdrile sesiunii, moderate de prof. dr. loan Scurtu, s-au desfdsurat in plen,auditorii apreciind comunicdrile sustinute de: acad. Cornelia Bodea, Gheorghe Bratianu profesoruniversitar si director al Institutului de lstorie Universala; prof. dr. loan Scurtu, Activitatea politica alui Gheorghe Bratianu; prof. dr. loan Chiper, Gheorghe Brátianu fi politica externa a Romaniei inanii '30 ai secolului XX; prof. dr. Stelian Brezeanu, Gheorghe Bratianu istoric; dr. Violeta Barbu,Gheorghe Bratianu ci Noua Istorie; dr. Eugen Denize, Gheorghe I. Breitianu la microfonulRadiodifuziunii Romane; Cristian Vasile, Cateva informatii despre dosarul Gh. Bratianu pastrat inArhiva Ministerului Justitiei.

Lucrdrile celei de-a doua zi a sesiunii s-au desfasurat pe sectiuni, in cadrul programelorstiintifice ale institutului.

Comunicdrile programului Studii medievale au fost moderate de prof. dr. $tefan Andreescu:prof. dr. Virgil Ciociltan, Un vestigiu din colaboratia románo-barbarei": cocosul de Hurez; prof. dr.Constantin Serban, Cine a fost Tihomir, tatal lui Basarab I zis Intemeietorul?; prof. dr. $tefanAndreescu, Ideea imperiala in girlie romoine: o teorie i critica ei; dr. Aurora Hies, Comer lul cu sare pepiala interna a Tarii Romeinesti; dr. Ovidiu Cristea, Pacea tensionata: relatiile Venetiei cu linperiulotoman in 1484; dr. Anca Popescu, Flotila otomana de pe Dunare (secolul al XVI-lea); dr. AdrianTertecel, Congresul de pace ruso-otoman de la Bucuresti (noiernbrie 1772 =Hie 1773); ConstantaGhitulescu, Ritualuri de nunta si logodna in societatea romaneasca a secolului al XVIII-lea.

Sectiunea de Istorie modernd a fost coordonatd de dr. Daniela Busk iar comunicdrile au fostsustinute de: dr. Marian Stroia, Rusia ci romanii de la reizboiul Crimeii la Unirea Principatelor.Sinteza unei atitudini; dr. Raluca Tomi, Ion Balaceanu i inkiturarea domnitorului Alexandru loanCuza. Documente inedite; Lucia Taftd, Atitudinea Franfei in chestiunea evreiasca din Romania inperioada 1868-1878; dr. Nichita Addniloaie, Un invätator erou in primul razboi mondial: N.Stoleriu; dr. Adrian-Silvan Ionescu, Mode in podoaba capilard a coitorva personalitäli politice,militare si cultural-artistice din Romania; Alexandru Mamina, Religiozitatea romanticilor.

Prof. dr. loan Chiper a coordonat lucrdrile sectiunii Istoria secolului XX, unde au putut fiaudiati: Cezar Wald, Douglas MacArthur in Romania. 0 vizita de informare si megalomaniadamboviteana; dr. Viorel Achim, Un raport al lui Anton Golopenfia despre repatrierea romanilor de laest de Bug; Mioara Anton, Formarea unei noi elite politice. Selectionarea cadrelor in P.M.R. (19481953); Cosmin Popa, Fazele comunismului romanesc; Radu Tudorancea, Similitudini i elementedistincte in cooperarea regionala in sud-estul Europei in perioada interbelica si post razboi rece.

Discutiile aprinse pe marginea expunerilor sustinute, de un nivel stiintific incontestabil, sicompletarile tkute au dovedit interesul celor prezenti.

Comunickile sesiunii sunt prezente in numerele din acest an ale "Revistei istorice".

Venera Achim


xi

www.dacoromanica.ro

276 Viata stiintifica 2

EXPOZITIA $1 CONFERINTA INTERNATIONALA JULIA MARGARET CAMERON,Bradford, Regatul Unit al Marii Britanii, iunieiulie 2003

Un important eveniment expozitional i stiintific a avut loc in aceastd yard la Muzeul Nationalde Fotografie, Film si Televiziune din Bradford, Marea Britanie: pe parcursul a doud luni i jumdtate,in intervalul 27 iunie - 14 septembrie, amatorii de fotografie de arta au putut vedea expozitia JuliaMargaret Cameron: folograf de geniu al secolului al XIX-lea, manifestare de mare avergurd care asuscitat i o conferinta internationala avand ca subiect fenomenala opera a autoarei.

Personalitate vulcanicd, pasionala, coplesitoare, Julia Margaret Cameron (1815-1879), mamaa sase copii i energica gospodind, gazda indatoritoare pentru cei mai de seama reprezentanti aiintelighentiei engleze, cu care era in relatii de calda prietenie i cu care sustinea o intensacorespondenta, si-a descoperit vocatia pentru arta fotografica relativ tarziu, in 1863, la 48 de ani:pentru a o smulge din starea de apatie in care se afla din cauza singuratatii, caci sotul si fiul cel mareerau plecati in Ceylon, la plantatiile lor de cafea, tica sa i sotul acesteia ii fac cadou un aparatfotografic. Acest obiect, aparent atilt de nepotrivit in mainile unei femei pe care, totusi, in aceeasiperioada II folosea, cu succes si tot ca amatoare, o altd nobila doamna, Lady Clementine Hawarden(1822-1865) a devenit, pentru urmdtorii 12 ani din viata Juliei Margaret Cameron, prietenul cel maifidel si mai docil, tovarasul zilnic al fanteziilor sale din lumea vizuala.

Nascuta la Calcutta, in India, dintr-o mama frantuzoaica si un tatd englez, Julia îi petrececopildria i adolescenta in Franta, crescutd de bunicd; isi face apoi educatia in Anglia. La 19 anirevine in India si face cuno5tinta cu Charles Hay Cameron, avocat ce detinea o functie importantd inadministratia locald. Diferenta de varsta de 20 de ani nu este o piedica in a se casatori si a fi fericiti.Dupd 10 ani petrecuti in colonie timp in care tandra doamnd Cameron scrie poezii si face traduceridin Gottfried Burger, ce sunt publicate si bine primite de cititori familia, care intre timp crescusenumeric, revine in Anglia, in 1848. Casa lor este deschisd personalitatilor lumii cultural-artistice aleepocii: istoricul Thomas Carlyle, romancierul William M. Thackeray, poetul Alfred Tennyson,dramaturgul Henry Taylor, astronomul i fizicianul Sir John Herschel, pictorii George FrederickWatts si Holman Hunt, toti erau oaspeti dragi i, ulterior, modele preferate pentru compozitiile Juliei.In 1860 se stabilesc in Insula Wight si de atunci inainte vor avea si mai multe relatii cu vilegiaturistiicare soseau acolo, mai ales din lumea intelectualitatii britanice i europene. Anul 1863 este crucialpentru multiplele pasiuni ale Juliei Margaret Cameron care, din acel moment, sunt canalizate exclusivspre fotografie. Aceastd noud pasiune in care Julia plonjeazd cu toata fiinta sa aduce multe modificdriin viata de familie: gospoddria incepe sa fie neglijata nu numai de stdpand, ci chiar si de servitoarebucatarese care adesea sunt folosite ca model, orele de masd nu mai sunt respectate nici cand aveaoaspeti daca Julia trebuia sa-si termine lucrdrile incepute, magazia de cdrbuni devine laboratorul incare îi pregatea cliseele de sticla cu colodiu umed, iar cotetul pasdrilor devine studioul unde iiaranja compozitiile. Toli cei care i-au pozat o descriau ca pe un artist exigent cu opera sa i tiranic cumodelul pentru ca rezultatul sa fie acela dorit de ea. Intr-o vreme cand la mare pret erau fotografiilecarte-de-visite cu personajele asezate in poza dupa niste coduri foarte stricte de impostare (5i tocmaide aceea stereotipe i neinteresate), Julia Margaret Cameron este o pionierd a fotografiei artistice:ignorand retetele de pozitionare i dimensiunile reduse ale fotografilor profesionisti, ea face portretemonumentale, in special bust, plasandu-si modelul intr-un timp nedefmit prin acoperireavestimentatiei contemporane cu cate o draperie cu falduri bogate care avea i rolul de a scoate inevidenta nobilele trasaturi ale fetei. Asimiland mult din lectia picturii renascentiste, dar 5i a celeiprerafaelite din vremea sa, ea valorificd la maximum decupdrile pe fond neutru 5i absorbtiile inumbra. Modelele preferate sunt barbatii cu bdrbi patriarhale asa cum era 5i docilul ei sot pe careadesea I-a asezat in poza pentru capete de expresie i fetele sau femeile tinere, cu profiluri nobileprofuzie de par despletit pe care le aseza, de obicei, in profil. Cand printre vilegiaturisti observa cdteun chip interesant isi trimitea slujnica sa invite "personajul" in atelierul ei, iar dacd aceasta nu reusease ducea personal 5i, cu mare forta persuasivd, II convingea pozeze. Asa au prins viata tipuriputernice in cadrele ei de marl dimensiuni (de obicei 18x24 sau 24x30 cm). 0 caracteristicã aportretelor ei era usoara neclaritate a trasaturilor modelului, urmarita in chip deliberat pentru a obtineconture estompate 5i o aura de mister. Creatiile sale au din acest punct de vedere o mare picturalitate.Intr-o scrisoare catre Sir John Herschel cdruia i-a surprins chipul inconjurat, ca o aureola, de parul

sd-i

5 gi

www.dacoromanica.ro

3 Viata tiinti1icà 277

alb, zbarlit in jurul beretei de catifea neagra din recuzita artista Ii expunea profesiunea de cred"Ce este focalizarea si cine are dreptul sIt spuna care focalizare este cea adevarata? Aspiratiile melesunt sa innobilez fotografia si sa-i asigur caracterul si utilitatea Marii Arte combinand realul si idealullard a sacrifica nimic din adevar, cu tot devotamentul pentru Poezie si Frumusete". Cand a participatla expozitiile Societatii Fotografice din Londra (1864-1868, 1870, 1873) sau la alte manifestarinationale i internationale, fotografii profesionisti au criticat-o tocmai pentru aceasta neclaritate aportretelor ca si pentru unele carente de tehnica si de finisaj pe care ei puneau mare pret. Preapreocupata de incarcatura spirituald a imaginii, doamna Cameron nu dadea atentie acestor aspecte purformale. De aceea unele dintre fotografiile sale au cracluri in stratul de preparatie, marginile nu suntuniform tratate i pe ele se pastreaza amprentele autoarei. Dar aceasta nu scade cu nimic valoareacadrului decat, poate, in ochii unor tehnicieni prea pedanti, dar lipsiti de imaginatie.

Pe langd portrete psihologice de mare forta evocatoare, artista a fost atrasd si de compozitii cutematica religioasa sau livresca inspirate, in mare parte, de pictura de sevalet. Unele urmareau chiartranspunerea fotografica a unei creatii a penelului cate unui maestru, precum Dupa" maniera luiPerugino sau Un studiu in maniera lui Francis sau chiar portretul Beatricei Cenci invaluit intr-o luminadifuza si paginat identic lucrarii lui Guido Reni. Pentru subiectele biblice ii alegea cu mare atentiemodelele pentru a coindice idealurilor sale: copii cu priviri naive si trupsorul gol la care artista atasaniste mari aripi albe, de gasca erau ingerasi; tinere cu ochii tristi si corpul acoperit de valuri intrupau peFecioara Nania, pe sfintele femei venite la Mormantul Domnului sau chiar Ingerul la Mormemt, undeflorile de crin creazd un accent cromatic foarte bine plasat in compozitie; batrani cu barba colilie iauchipul regelui David sau al proorocilor. Nu au lasat-o indiferenta nici temele mitologice: Cupidonlenevind, Venus smulgemdu-i aripile lui Cupidon, Teineirul Endymion sau Micul Astyanax au fost pentrudoamna Cameron tot atatea prilejuri de a face niste duioase compozitii cu copii.

In 1874, Sir Alfred Tennyson ii sugereaza sa execute ilustratia, evident prin fotografie, lavolumul sau de poezii inspirate de legendele regelui Arthur, The Idylls of the King. Julia MargaretCameron se apuca de lucru cu entuziasmu-i caracteristic, inchiriaza costume de teatru i ii cautamodelele. Dar tot cei apropiati intrau cel mai bine in rolul pe care li-I desemnase: sotul ei devinevrajitorul Merlin, May Prinsep, o orfand adoptata de niste prieteni, devine regina Guinevere.Compozitiile au fost xilografiate si tiparite in volum, la mici dimensiuni, spre marea dezamagire aautoarei, care observa cum, prin acest procedeu, se pierdusera monumentalitatea si calitdtile picturale alefotografiilor sale. De aceea, cu mari eforturi, reuseste sa scoata un "in folio" de lux cu 12 fotografii mari,lipite pe carton si semnate de ea, inclusiv portretul lui Tennyson cu o carte,in mana i invaluit in manta,despre care modelul a spus cd seamand cu un "calugar murdar", lucrarea find cunoscuta de atunci dreptThe Dirty Monk. Dar pentru aceste 12 fotografii Julia executase 180 de negative!

In anul urmator, 1875, familia Cameron paraseste Anglia pentru Ceylon, unde artista nu vamai face decat sporadic fotografii cu localnici. Dar si pe acestia din urma ii aseaza in poze bineregizate pentru a transmite un anumit mesaj idilic fiindca ea nu avea nici o inclinatie spre pozadocumentard, cu caracter etnografic. In urma unei raceli transformata in pneumonie, Julia MargaretCameron trece in lumea umbrelor pe 26 ianuarie 1879, lasand in urma ei o arhiva fotografica decateva mii de clisee.

Criticata de unii, supraapreciata de altii atat in viatd, cat si dupd moarte Julia MargaretCameron, care se autointitula "Preoteasa Soarelui", ii ocupd locul ce i se cuvine, cu prisosinta,printre marii artisti fotografi ai lumii din toate timpurile.

Expozitia a fost insotita si de o intensa activitate pe 27 si 28 iunie s-a desasuratconferinta internationala asezata sub genericul Despre un portret". Lumea esteticii qi socialui a JulieiMargaret Cameron, care a reunit specialisti din lumea anglofona: Nicky Bird de la University ofNorthumbria; Julian Cox de la J. Paul Getty Museum, SUA; Colin Ford, realizatorul expozitiei;Pamela Gerrish-Nunn de la University of Canterbury, Noua Zeelanda; Juliet Hacking, expert infotografie al firmei de licitatii Sotheby's; Violet Hamilton de la Wilson Center for Photography;Joanne Lukitsh de la Massachusetts College of Art, SUA; Carol Mayor, University of North Carolina,SUA; Anne McCauley, Princeton University, SUA; Douglas Nickel la San Francisco Museum ofModern Art, SUA; si.Mike Weaver de la University of Oxford. Moderator a fost istoricul, criticul siscriitorul Marina Warner. Comunicarile au stabilit contextul in care a activat doamna Cameron,relatiile ei cu lumea cultural-artistica, influentele pe care le-a suferit din partea literaturii si a picturiicontemporane, religiozitatea societatii britanice victoriene si reflectarea ei in opera fotografica aartistei, calatoriile mentale efectuate de autoare prin intermediul modelelor costumate si al regizarii

stiintifica:

www.dacoromanica.ro

278 Viata tiintificd 4

spatiului, feminismul ei manifest, nonconformismul sincer, arborat intr-un mediu plin deconventionalism rigid (ea, o femeie care ignora moda, care nu purta crinolind i indeplinea o activitatespecific bArbdteascd prin care dorea sd se i impund in lumea acestora prin prezentare la expozitii §icorespondentd insistentA cu editorii volumelor ilustrate de ea). CercetAtorii americani au fost maiinclinati spre analiza rece, criticd, i interpretare psihanaliticd ori de antropolgie culturald a creatieifotografei, in vreme ce conationalii ei, mai lirici i foarte nationaliti, au evidentiat contributia pe carea adus-o in istoria fotografiei, fiind o deschizatoare de drum in cea artistica. Cu ocazia acesteimanifestäri §tiintifice internationale au fost expuse mai multe scrisori ale artistei, aflate inpatrinioniul muzeului organizator, unul dintre obiectivele folosite de ea i cateva albume cu miqordriale lucrarilor originale in vederea distriburii printre prieteni sau a reclamei comerciale.

Pentru a continua programul §tiintific legat de expozitie, ulterior manifestdrii internationale aufost programate alte doud conferinte: pe 3 iulie, Victoria Olsen autoare a recentei carti From LigeJulia Margaret Cameron and Victoria Photography (Aurum Press, 2003) a sustinut prelegerea D-naCameron si "Clilugárul murdar", dezvoltand relatia dintre artista fotografd §i marele poet Sir AlfredTennyson cu implicatiile sociale §i umane ale acesteia, subliniind interdependenta dintre literaturd §iimagine in opera Juliei ca i sugestiile primite de la bard, care au avut o definitorie irnportanta incariera acesteia; pe 9 septembrie, in preajma inchiderii expozitiei, Colin Ford, curatorul acestuiinsemnat eveniment al sezonului estival i autor al substantialului catalog publicat cu aceasta ocazie,va conferentia despre Geniu qi dragoste fotografiile Juliei Margaret Cameron, completanduli,practic, expunerea fdcutd in cadrul simpozionului din iunie, unde a avut o interventie foarteinteresantd despre tematica variatd i abordarea original& a subiectelor mitologice, religioase §iliterare din opera autoarei omagiate prin aceste manifestdri.

Insotite de multd publicitate, de pliante difuzate in cele mai neateptate locuri statii deautobuz sau gãri, oficii po*tale sau restaurante , de afiF rdspandite in intregul Yorkshire spre a atragepublicul la expozitie §i la conferinte unde puteau gasi o mare suitd de publicatii tiintifice sau devulgarizare, de la monografii i cataloage la carti p4ale vandute cu bucata sau in seturi expozitiaconferintele dedicate operei fotografice a Juliei Margaret Cameron s-au bucurat de o largd participarede un meritat succes, atragand vizitatori i asistentd de la mare distantd, chiar §i din... Romania.

Adrian-Silvan lonescu

UN NOU PERIODIC AL INSTITUTULUI DE ISTORIE "N. IORGA"

Din initiativa conducerii Institutului de Istorie "N. Iorga", propunere avizatd favorabil deSectia de Stiinte Istorice a Academiei Române, incepand cu anul 2004, sub egida Institutului va fipublicat un anuar. Noua revistd, tipdritd in limbi de circulatie internationald, va fi, pe de o parte, opunte de legaturd i o cale de comunicare intre istoricii romani i strdini, l pc de altd parte, un mijloctiintific de a integra istoria romanilor, cu aspectele sale particulare, in marile procese din istoria

universald §i de a dimensiona la scard europeand rolul i locul romanilor. Revista va aborda tememajore din istoria nationald i universald, cu precddere probleme de lungd duratd, chiar permanente,care pot fi investigate simultan din unghiuri i cu mijloace diferite, interdisciplinare, de istorici

moderniti §i ai epocii contemporane. Revista va publica i lucrdrile reuniunilorinternationale organizate de Institut. Redactia propune pentru numerele viitoare urmdtoarele teme:Societate §i Individ; Majoritari i Minoritari convietuire §i constrangere; Mari, Oceane, Fluviiartere de comunicatie §i bariere (frontiere); Imagologie Imaginea celuilalt; Puterea §i Institutiilepolitice; Traditie i Modernitate; Elite i Marginalizati, Istoriografia comunistd i contemporandevolutii §i tendinte; Catolicism, Ortodoxim, Islam raporturi intre confesiuni; Rdzboi i Pace crizemilitare 4i solutii diplomatice; Ideologie, Doctrine, Mentalitäti.

Nagy Pienaru

si

si

medievisti,

I

www.dacoromanica.ro

NOTE SI RECENZII

SORIN ANTOHI, Mai avem un viitor? Romania la 'inceput de mileniu. Mihai .5'ora in dialog cuSorin Antohi, I*, Edit. Polirom, 2001, 196 p.

0 prietenie veche de 20 de ani, precum i nevoia de dialog generalizat, de articulare insfera publica a unor proiecte de viata impreund" au fost doar doud elemente care au facilitatinchegarea acestui volum de convorbiri. Transcrierea dialogului dintre Sorin Antohi §i Mihai*Ora, desraprat intre 1-3 septembrie 2000, este insotita de o Addenda, unde sunt reproduse cloudtexte ilustrative: Utopiile unui Mai ,Ftiutor. Note despre filozofia lui Mihai .Sora, de SorinAntohi, i Cuvant dupa jumatate de secol, de Mihai $ora, text care a prefatat in 1995 editiaromand a lucrdrii de debut a filozofului, Du Dialogue intérieur. Fragment d'une AnthropologieMetaphysigue (Paris, Gallimard, 1947). Volumul este structurat in trei parti: I. Un repertoriu deobsesii; II. Memorie ci viitor; i III. Identitate si trezire.

Tema artii este viitorul Romaniei, iar cei doi intelectuali identified in trecutul apropiatdoar un singur exemplu de generatie care a avut o pronuntata vointd reformatoare: "toatdgeneratia pappti$tilor este una ce a dat un impuls extraordinar de mare unei tad" (Mihai $ora,p. 17). "Vointa lor reformatoare continua Mihai $ora a fost limpede, in sensul cd a fost §iganditd, nu numai simtitd" §i "s-a concretizat intr-un proiect de viitor, care bdtea departe. Ce eralimpede in proiectul de viitor al pa§opti§tilor a fost tinta" (p. 18). De altfel, modelul pawptitiloreste propus §i in precendentul dialog al lui Sorin Antohi, cel cu Adrian Marino (Al treileadiscurs. Cultura, ideologie i politica in Romania. Adrian Marino in dialog cu Sorin Antohi,

Editura Polirom, 2001) *i este cu atat mai interesant de analizat, cu cat Romania pare sd nudispund acum de o intelighentie capabild sd intocmeased proiecte viabile de viitor.

Potrivit lui Mihai $ora, marea vind a situatiei din anii '90 o poartd intelectualii rornani,deoarece in deceniile precedente nu au actionat in spatiul public, dand dovadd astfel de o lipsdde consistentd, pentru cd a nu avea proiect de viitor inseamnd a nu fi consistent" (p. 23). Aceastilcarenta fundamentald a inlesnit continuarea aplicarii, din 1990, a fostului exoproiect, deinspiratie sovietied, impus societatii romane*ti imediat dupd 1948. Sorin Antohi considerd cd, lamomentul 1989, acest exoproiect nu murise incd, trdia in proiectul de viitor al celor care pandla urma au pus mana pe putere" (p. 21).

Pornind de la premisa cd nu poate exista un proiect de viitor lard' un corespondent inmemoria individuald i colectiva" (p. 77), Sorin Antohi ii invitd interlocutorul la o discutie maigenerala despre memorie (cap. II Memorie si viitor) §i observd cd mare parte din proiectele dcviitor produse de societatea romaneased sunt de fapt retrospective, regresive, sunt incercdri de arecupera un «trecut utilizabil», de regula iluzoriu" (p. 78). Mat Mihai Sora, cat i Sorin Antohipun in discutie rdspunderea istoricului aflat intr-o crizd de identitat i legitimitate, in opinialui S. Antohi i pledeazd pentru al treilea discurs, pentru o linie de mijloc intre autoderiziuneageneralizata i motenirea istoriografiei national-comuniste (p. 81).

Existd o evidenta convergenta intre cele doud volume de convorbiri deja citate, initiatede Sorin Antohi; apar insã diferente sensibile atunci and este vorba de evaluarea unorpersonalitati: dacd in dialogul salt cu Adrian Marino §i in textele insotitoare (mai ales Pentruneopasoptism), Nae lonescu apare ca o figura mai degraba nefastd, cunoscutd pentru ideile saleantieuropene §i pentru propagarea unor elucubratii" (p. 161), in cartea de entretiens cu Mihai$ora portretul cdrturarului interbelic este mult mai luminos. Mihai $ora II evocd pe Nae lonescu,

Revista istoricd", torn XIV, nr. 5 6, p. 279 - 287, 2003

Iasi,

-

www.dacoromanica.ro

280 Note i recenzii 2

profesorul sdu, cu multd aldurd si ii atribuie rolul de trezitor", de excelent dascdl (p. 92), incontrast cu aborddrile lui Adrian Marino, care crediteazd critica cea mai radicald a lui NaeIonescu de exemplu, lucrarea lui George Voicu (Mitul Nae lonescu, Edit. Ars Docendi, 2000).

Rdmâne de vdzut dacd lucrarea de convorbiri a incurajat formularea unor proiectecredibile de viitor. Oricum, volumul, aparut intr-un moment in care filozoful dialogului" aimplinit 85 de ani, poate fi considerat al doilea Festschrift (primul a apdrut in 1997, la Edit.Nemira, cu titlul Dialog i libertate. Eseuri in onoarea lui Mihai .Fora, coord. Sorin AntohiAurelian Crdiutu).

Cristian Vasile

GABRIEL BADEA-PAUN, Carmen Sylva, uimitoarea Regina Elisabeta a Romdniei, Bucuresti,Edit. Humanitas, 2003, 254 p. +

Gabriel Badea-Paun, tank istoric stabilit la Paris, a publicat de curând la EdituraHumanitas monografia Carmen Sylva, uimitoarea Regina Elisabeta a Romdniei. Redactatdinitial in francezd, cartea a fost tradusd de Irina-Margareta Nistor.

Lucrarea lui Gabriel Badea-Pdun se prezintd ca o opera de eruditie, cu trimiteri foarterevelatoare la literaturd, arte plastice, istorie, film, teatru i muzeografie, dovedind o largadeschidere a autorului spre varii domenii i solida documentatie pe care a strâns-o in vederearealizarii monografiei. Cuvântul inainte intitulat sugestiv Un star in la Belle Epoque continein mice, intreaga structurd a volumului. Este, insd, si un spatiu al confesiunilor catre cititor. Unpasaj de coplesitoare duiosie II reprezinta destdinuirea autorului privind intAia sa intalnirespirituald" cu Regina prin povestile spuse de propria bunicd, atunci când II lua de la gradinitadin Sinaia, unde a copildrit. Acest paragraf memorialistic se intalneste pe aceleasi coordonate cuamintirile infantile ale Reginei poete, amintiri ce i-au marcat profund existenta maturd, pand lasenectute, cum insAsi destainuia. La fel, lui Gabriel Badea-Pdun i-a fost trasat de pe atuncidrumul cercetarilor ulterioare in domeniul biografiilor regale. Un alt motiv de apropieresentimentald de familia domnitoare ar fi i faptul cd strd-strabunicul sdu, Vasile Faun carepreda germana si engleza la Colegiul Sf. Sava si apoi la Universitate a fost profesorul deromând al printului mostenitor Ferdinand.

Monografia este plina de informatii interesante legate de viata reginei Elisabeta, dar si dea celorlalti membri ai familiei regale. Spre pildd, printre multele ciudatenii ale suveranei era sifaptul cä avea puternice sentimente... republicane (p.109-110). Persoand de vasta culturd,poliglotd, poetd, dramaturga, eseistd, memorialistd, autoare de panseuri care-i aduceau atdtaalinare, cdnd le citea, pictorului Vincent Van Gogh (altd informatie insolita!) , ea nu-si uitaniciodatã preocupdrile intelectuale i, chiar in tinerete, când dansa discuta filosofie cu partenerul(p.61). Desi posesoare a unui gust artistic si literar desdvarsit, nu acelasi gust II demonstra intoaletele pe care le imbrdca, fapt ce o fdcea pe nepoata ei, strälucitoarea i rafinata principesäMaria, viiotare regina la randul ei, ironizeze tinutele fàrä stil, atemporale in croialdcromaticd. Intr-adevdr, regina Elisabeta prefera albul si hainele lungi i largi, trA talie, amintindde togile romane. La acestea aplica dantele lucrate de ea insdsi impreund cu doamnele de onoaresi bijuterii de mari dimensiuni, false (p.11,137). Chiar i parfumurile ei erau foarte specialepentru ca erau inventii i amestecuri personale. Era o feministd convinsd i dacd nu s-a exprimatcu mai multd fervoare in acest sens a fost din cauza prezentei aldturi de ea a regelui Carol,

sd-i

si

51

www.dacoromanica.ro

3 Note §i recenzii 281

autoritar si sever, aparator neinduplecat al regulilor familiei patriarhale traditionale, unde sotiatrebuia sa se supuna vointei de fier a sotului. Totusi, o forma de emancipare a fost tundereaparului care, la acea data, era purtat lung de toate femeile europene i, cu atat mai mult, deregine i principese domnitoare. 0 alta marca specifica ei era portul costumului popular labaluri, audiente i serbdri patriotice, fapt ce a dat un exemplu cosmopolitelor doamne din inaltasocietate care, urmand pilda regalk au inceput sa-1 Tmbrace cu ocazii festive, mai ales cand erasi suverana prezentd. Aceasta a contribuit intr-o mare masura la formarea constiintei nationalela dorinta de redescoperire a rdddcinilor si traditiilor ancestrale printr-o mai serioasa legaturd cumediul rural si locuitorii acestuia.

Este aratat modul cum, in 1880, suverana si-a ales pseudonimul literar, Carmen Sy Iva,pentru lucrdrile originale pentru ca, pand atunci, Meuse i traduceri pe care le semnase cu un altpseudonim, E. Wedi (p.114-115). De o debordanta personalitate, Regina era si o actritainndscutd, regizandu-si aparitiile in public sau poza cu care dorea sa isi impresioneze oaspetii:scriitorul Pierre Loti isi amintea ca, atunci cand a fost primit in audienta, in sala de muzica aCastelului Pe les, Regina, invesmantatd in alb, anta Bach la orga ei i, intrerupandu-se, acoborat de pe podium spre a-1 intampina, Orland in mama traducerea pe care o facuse, dinfrancezd in germana, romanului sdu, Pescarul islandez. Era preocupata si de felul cum esteperceputd de supusii ei si de cum va rdmane in constiinta viitorimii, de aceea, portretele salefotografice erau regizate in cele mai mici amanunte impreund cu fotograful curtii, talentatul siinspiratul Franz Mandy. Lumini difuze, o scenografie din care nu lipseau obiectele preocuparilorcultural-artistice ale Elisabetei adevarate simboluri ale unei vieti dedicatä creatiei (carti,manuscrise, partituri i instrumente muzicale, sevalet, paleta, culori si pagini de miniaturiexecutate de mana ei pentru Evanghelia de la Curtea de Arges) precum i alura pansiva aregalului model, ori concentrata asupra lucrului, ori locvace, facand un gest cu mana ca intimpul unui discurs sau al recitdrii unui poem. Tot o informatie demna de memorat este aceea cds-au pastrat discuri de patefon cu inregistrari ale vocii reginei poete in timpul declamarii unoradintre versurile sale. Suflet de artist, ea a fost protectoarea artelor din Romania acelei vremi.Toti oamenii de talent aveau in ea un Mecena generos care le sustinea eforturile creatoareGeorge Enescu este unul dintre exemplele cele mai cunoscute. Dar, nu de putine ori, a cazutprada marelui entuziasm pe care-1 manifesta fata de unul sau altul dintre acesti protejati ce sedovedeau nedemni de patronajul regal dorind, in fond, sa profite de naivitatea suveranei. 0situatie similard poate fi consideratd si dragostea fara rezerva dusa chiar pana la sacrificiul desine fata de domnisoara ei de onoare; cazul Elena Vacarescu" este tratat pe larg (cap. XVI),evidentiindu-se abilitatea tinerei de a-si manevra patroana, speculandu-i slabiciunilecredulitatea (in timpul sedintelor de spiritism unde Elencuta Vdcarescu era mediu si, aparentcadea in transa, spunea ce voia pentru a-si atinge scopul ce viza mariajul cu printul mostenitor).

Un intreg capitol (XI) este dedicat Castelului Pe les, pe care autorul II cunoaste foartebine si-I descrie cu mare amanuntime. Reginei ii pldceau spatiile mici, paradisul dantelelor"cum le numea ea (p.I25). De aceea, s-a ocupat personal de decorarea castelului, concretizandu-si, in sfarsit, visul copilariei de a avea o asemenea locuinta de basm. In castel se afla i ocamera a pisicilor" (p.126) unde erau tinute dragile feline regale, pe care stapana le vizita zilnicpentru a se juca cu ele, strigandu-le pe nume si vorbindu-le ca unor copii. Caci maternitateaneimplinita a fost pentru regina Elisabeta marea durere a vietii: fiica ei, principesa Maria, moarela varsta frageda i indurerata mama nu mai poate da nastere altor progenituri. Acest fapt ii vanvrea restul existentei. De aceea va deveni, in timpul Razboiului de Independenta, mamaranitilor", blandä i duioasa pentru toti tinerii ostasi raniti departe de cask de mamele i rudelelor ce le-ar fi putut alina durerile. S-a dedicat actiunilor caritabile intr-atata incat a fondat, laBucuresti, un cartier pentru orbi, Vatra Luminoasd (numele acestui cartier a intrat atat de adancin constiinta concetatenilor Meat ma indoiesc Ca multi bucuresteni chiar dintre cei ce locuiescacolo mai stiu azi cine i-a pus bazele i ce semnifica acest nume.)

gi

gi

www.dacoromanica.ro

Note i recenzii 4

Lucrarea este completata de o bogata bibliografie, o lista a operelor semnate de CarmenSy Iva, un arbore genealogic al casei de Wied i al casei regale a Romaniei, un util indice denume §i ilustratii de buna calitate, unele provenind chiar din arhiva printului de Wied. 0 picturainedita de Nicolae Grigorescu Principesa Elisabeta in biroul sau de la Pa lat, 1879 aflatd incolectia M.S. Regelui Mihai, decoreaza coperta cartii, astfel implinind Inca un act de restituire.

Lucrarea Carmen Sy lva, uimitoarea Regina Elisabeta a Romaniei, este foarte atractivd,se citqte 4or §i te captiveaza pentru ca autorul este dotat cu un real talent literar.

Tottqi, in carte apar unele erori sau inadvertente asupra carora ne vom opri in cele ceurmeaza. Evocandu-I pe Principe le Maximilian zu Wied, unchiul principesei Elisabeta, fostulsoldat participant la batalia de la Waterloo, devenit ulterior un pasionat naturalist i celebruexplorator al tinuturilor, Inca salbatice, din cele doua Americi, autorul afirma cd acesta Ii ilustrapersonal memorialele de calatorie (p.23). Or, este tiut ca, in intervalul celor doi ani petrecuti inpreeriile nordice americane, 1-a avut drept insotitor pe pictorul elvetian Karl Bodmer, care aimortalizat intalnirea patronului sãu cu indienii, satele de tepee-uri ale acestora i tipurilespecifice de razboinici §i capetenii intalnite in peregrinarile lor. Acuarelele lui Bodmer au stat labaza litograffflor ce au insotit impozanta lucrare in doua volume a printului, Reise in das InnereNord Anierika in den Jahren 1832-1834. In veacul al XVI-lea, in Tara Romaneasca nu existapatriarhie ap cum se afirma la p.139 ci doar mitropolie. Mehadia se afla in Banat i nu inTransilvania, ap cum apare la p.145. Imaginile documentare cu biserica episcopala de la Curteade Argq nu au fost luate de o echipa de fotografi condusa de Carol Popp de Szathmary"(p.141), ci doar de Szathmari, frã vreun alt ajutor. Aici trebuie atrasa atentia i asupra conotariieronate a numelui plurivalentului artist documentarist care nu se termina cu y" ci cu i" de

mai bine de 20 de ani am militat pentru aceasta conotare, in conformitate cu semndturile de pemultele documente ce se afla la Arhivele Nationale.

Restaurarea de catre arhitectul André Lecomte du Nouy a acestui important monumentistoric i de arta nu a fost calomniata in zilele noastre" (p.140), ci chiar din epoca a fostcontestata, creandu-se chiar un grup de oameni de cultura i de arta printre care se aflauTheodor Aman, Karl Storck, arhitectii Alexandru Orescu i Ion Mincu etc. care au semnat unmemoriu care domnitor prin care criticau metodele folosite de restaurator. $i apoi, doar un ompoate fi calomniat", nu o opera", ap cum se exprima autorul.

Termenul de suverani" nu poate Ii folosit decal dupa 1881, and Romania devine regatiar regele i regina erau, intr-adevar, suverani, iar nu atunci and se fac referiri la dateanterioare, precurn sosirea cuplului de miri princiari in Bucurqti, in 1869 (p.75, 80 i altele).Ne-a mirat faptul cã nu au fost specificati autorii proiectelor pentru coroanele regale, mai ales caace,tia erau cei mai importanti plasticieni ai momentului respectiv: Theodor Aman a facutschitele pentru coroana de old a regelui, iar Nicolae Grigorescu pentru aceea de aur, maidelicata, a reginei. In armata romana nu existau husari" (p.107), ci roioni i calarai care, ce-idrept, purtau uniforme de inspiratie husareasca, totui mult diferite de acelea ale celorlalte trupede cavalerie wail din Europa. In acest caz s-ar putea sa fie vorba de o grqeala de traducerecaci, in franceza, ro*iorilor no*tri li se spune hussards rouges".

Astfel am ajuns la grqelile de traducere care nu pot fi ignorate din cauza gravitatii lor.Termenul de Landwehr" desemna, In Germania, trupele de rezerviO. Principe leHermann, tatalprincipesei Elisabeta, era general-maior, comandant al unui astfel de regiment de rezervi,ti i nucum apare in carte §ef al regimentului de la Landwehr" (p. 26), ca i and aceasta ar fi olocalitate! Nefiind familiarizata cu problemele istoriei nationale, traducatoarea folosqtetermenul de capitulari inaintea Portii" (p. 94), and era vorba, de fapt, despre capitulatii", ceeace este cu totul altceva... La 1868 nu existau mqini" (in sens de automobile, ap cum reiese dincontext), qa ca principesa Elisabeta nu putuse sa faca drumul cu maina Oita la Helsinki"(p.60). Dar, cum in franceza, "voiture" este orice vehicul pe roti, traducatoarea a scapat din

181

www.dacoromanica.ro


vedere cd actiunea se petrecea la o data cdnd deplasarea nu se putea face decat cu träsura si amodernizat vehiculul respectiv, ridiandu-1 la rangul de masind... Exista doar o singurd InsuldWight, nu mai multe, cum apare in traducere (p.34). Pe pictorul englez cu care Regina Elisabetas-a intretinut in chip cordial, la Londra, II chema George Frederic Watts si nu atdt de prusac,Friedrich, cum apare in carte (p.166). Exista si alte erori si, mai ales, incoerente, in conotareanumelor proprii, ceea ce denota o neglijenta editoriald. Spre pilda, arhitectul Lecomte du Nouyapare scris and corect (p.124, 138 etc.) and cu particula nobiliard de (p.I27, 140), ceea ce nuera cazul, deoarece nu fdcea parte din aristocratie. Numele celebrului pianist Ignacy Paderewskieste scris Ignace (p.196). Ni s-ar fi parut mai corect ca, la legenda, acolo unde nu este cunoscutautorul imaginii sã fie precizat fotograf necunoscut" si nu anonim" cum apare in carte.

Cu toate aceste scapari i scaderi care nu sunt de fond si, in mare parte, nici nu i sedatoreazd autorului, ci traduatorului si editorului lucrarea Carmen Sylva, uimitoarea ReginaElisabeta a Ronzeiniei este meritorie i binevenitd dupd un interval foarte lung de and, dupdcartea din 1906 a lui George Bengescu, Din viata Majestatii Sale Elisabeta, Regina Romeiniei, §icea din 1943 a Lucretiei Carandino-Platamona, Carmen Sylva, prima Regina a Romdniei, nu amai aparut nici o monografie, in romdneste, despre suverand. Din paginile scrise de GabrielBadea-Paun se contureazd, cu pregnantd, portretul reginei poete, cu sensibilitatea ei, cuentuziasmul, cu naivitatea, cu forta combativd si frondele ei. Personalitate puternica,plurivalentd, nonconformistd i revolutionard intr-o vreme de maxim conformism atdt inRomania cdt si in restul Europei Carmen Sylva a stiut sd-si infraneze multe dintre pornirileinterioare, orientandu-si preaplinul sentimentelor spre culturd, arta si filantropie.

Adrian-Silvan lonescu

MATEI CAZACU, Minuni, vedenii i vise premonitorii, in trecutul romeinesc, Bucuresti, Edit.Sigma, 2003, 216 p. + pl.

In aceastd lucrare cunoscutul istoric Matei Cazacu a incercat sä releve si sa inventariezemanifestdrile Sfinteniei (minuni) sau pur i simplu fenomenele paranormale (vise premonitorii,vedenii) care au fost inregistrate in trecutul românesc si care insotesc i definesc o viatacotidiand a stramosilor.

Cartea cuprinde 12 capitole, dintre care primele cinci sunt dedicate celor dintfii minuni simentiuni de sfinti amintite pe panfântul romdnesc, cu mai multe amanunte despre Sf loan cel Noude la Suceava, Nicodim de la Tismana, Filofteia de la Arges, ca si despre sfintii militari Incepand cuepoca lui Stefan cel Mare. Alt ciclu de sase capitole este inchinat moastelor i icoanelor fdatoare deminuni, viselor premonitorii si aparitiilor miraculoase in decursul veacurilor XVXVIII, dar i insecolul XX (cazul cel mai celebru find al ciobanului Petrache Lupu).

In sfarsit lucrarea se incheie cu un ultim capitol de excurs asupra credintelor in vampiri,moroi, strigoi i vdrcolaci, rdspandite cu preadere in folclorul romdnesc (se discutd si cazulvampirului" Dracula alias Vlad Tepes, cu rezervele de rigoare).

Cartea d-lui Cazacu este frumos ilustratd si posedd o bibliografie selectatft cu grijd pentrufiecare capitol. Stilul autorului este cursiv i agreabil in lectura acestei interesante arti, foarteplacuta.

Paul Cernovodeanu

www.dacoromanica.ro

284 Note si recenzii 6

SILVIU MILOIU, Romania ci Tad le Baltice in perioada interbelica, Targovi§te, Edit. Cetateade Scaun, 2003, 242 p.

Cativa ani in urrna, bunul nostru prieten din Riga, Eriks Jekabsons, deja o personalitatein lumea §tiintifica letona, imi relata, aproape saptamânal, despre Intâlnirile cu un tartar dinRomania, aflat in stagiu de cercetare in arhivele i bibliotecile din capitalele Letoniei §i Estoniei.Corespondentul personal nu se dovedea prea dumirit de ceea ce i se intampla: el era oarecumfamiliarizat cu problemele romanesti (in urma lungilor noastre §ederi la Var§ovia i Vilnius)ne povestea, nu fail umorul sec baltic, cum a reactionat comunitatea §tiintifica letona la aparitia,in 1999, in prestigioasa revista Latvijas Arhivi", a unui studiu al nostru despre legaturileromano-letone intre cele doua razboaie mondiale. Reactia de descumpanire provenea, primar,din faptul ea, nu se scrisese niciodata despre aceste lucruri, ca nu ne cuno§teau deloc i, la fel,din faptul ca exista convingerea ca nu ar fi fost prea multe de spus. Or, imediat dupa aceastaintamplare, un alt roman, de data asta chiar in came §i oase, poposea pe malurile Balticii pentrua cauta materialul documentar necesar elaborarii unei carti despre relatiile dintre Romaniastatele baltice. Numele acestui tanar indraznet, astazi cadru didactic la Facultatea de Istorie aUniversitatii Valahia" din Targovi§te, este Silviu Miloiu, iar cartea lui, Romania qi PH leBa nice in perioada interbelica, este prima monografie de acest gen in istoriografia romaneasca.Autorul a dat dovada ca, pana la urma, poate exista i un vis romanesc", ca tenacitatea, harnicia§i talentul reprezinta ingredientele unui succes §flintific.

Silviu Miloiu, prea modest la acest capitol, nu dorqte sa anunte explicit, in chiarIntroducerea so: nu, nu exista rezultate istoriografice romaneVi, cu ateva exceptii, despreproblema tratata de el. Am primit cu evidenta placere aceasta provocare deoarece nu doarnoutatea temei este un atu. Modernitatea metodei de investigatie, stilul clar §i sintetic caredemonstreaza, pe de o parte, talentul i, pe de alta parte, influente mentorilor sal, din care amaminti doar pe inimosul prof. dr. loan Stanciu §i, la fel, pe unul dintre patriarhii" istoriografieibaltice, finlandezul Kalewo Hovi ineditul absolut al izvoarelor puse in circulatie, toate invitala o receptare pozitivd. $tim ce surse exista in Romania §i am putea afirma, frA teama de agre§i, cd Silviu Miloiu a adus la lumina tot ceea ce se socoteVe a fi util din fondurile ArhivelorMinisterului Afacerilor Externe §i ale Arhivelor Nationale Istorice Centrale. Pentru prima datain istoriografia romalna, autorul ne prezinta informatii documentare provenind din arhivele dinEstonia §i Finlanda.

Volumul este armonios structurat in cinci capitole: I. 0 istorie a contactelor romatio-baltice dinainte de 1922; II. Istoria relatiilor diplomatice $i consulare ale Romeiniei cu TarileBa lace; III. Romania, Tarile Baltice ri securitatea colectiva in Europa; IV. Pozilia Romeiniei_Tata de constituirea qi consolidarea Intelegerii Baltice; V. Anexarea Tari lor Baltice in viziuneromemeasca.

Capitolul I conduce pe cititorul avizat pe firul istoriei, din secolul al XIV-lea §i psana laincheierea primului razboi mondial. Abia prabu§irea Rusiei tariste §i evenimentele politice §imilitare care i-au urmat au consfintit, pentru prima data in istorie, independenta a ceea ce,indeob,te, este denumit statele baltice": Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda. Procesul in sineeste paralel §i simultan cu constituirea României Mari, cum tot la fel va fi i in 1940 and, inluna iunie, urmare a Protocolului aditional secret al Pactului RibbentropMolotov, Lituania,Letonia i Estonia vor fi ocupate de catre U.R.S.S., iar Romania va pierde, tot in favoareavecinului de la Rasdrit, Basarabia, Nordul Bucovinei i inutul Herta. Este cu totul inedita,foarte importanta, informatia preluata de catre Silviu Miloiu din fondurile arhivistice estoniene

si

si

gi

www.dacoromanica.ro


potrivit careia autoritatile de la Tallinn recunosteau neconditionat unirea Basarabiei deoarece,spune documentul citat, vointa populatiei basarabene s-a exprimat liber i egal, in deplindcunostinta de cauzd" (p. 59).

In capitolul al II-lea, lstoria relatiilor diplomatice qi consulare ale Romaniei cu Tari leBaltice, autorul analizeazd cu migald drumul construirii si al evolutiei legAturilor diplomatice aleBucurestilor cu autoritatile de la Kaunas, Riga si Tallinn. In ceea ce priveste o scald aimportantei lor in opinia diplomatiei române, Silbiu Miloiu sesizeazd, corect, cd Letonia, apoiEstonia au fost cele mai importante in spatiul geopolitic delimitat. Riga, in primul rand, eraimportata in privinta obtinerii de informatii primare din spatiul Rusiei Sovietice, stat cu careRomAnia nu avea nici un fel de legaturi i pe care Kremlinul II acuza CA boicoteazd rezolvarea adoud probleme": Basarabia (primordial) si tezaurul Bancii Nationale a RomAniei (in secundar,deseori obiect de santaj). Legatia din capitala letond a fost prima reprezentanta diplomaticdromâneascd permanenta din spatiul baltic (dacd excludem efemera Legatie de la Helsinki, din1912-1921) si a reprezentat un teren de actiune i experienta pentru importanti diplomati, de-arfi doar de arnintit cd doi dintre ministrii de Externe (Mihail Sturdza si Grigore Niculescu-Buzesti) au functionat la Riga. Autorul subliniazd, intre altele, cd este de acord cu teoriaistoricului Eero Medijainen, potrivit cdreia mediul diplomatic de la Riga, din perioada dintrecele doud rdzboaie mondiale, a fost folosit mai putin pentru raporturile cu Letonia cat, esential,pentru obtinerea de informatii si/sau negocieri cu U.R.S.S. La fel, nici Romania nu este departede aceastd paradigma de vreme ce, in legdturile bilaterale lipsesc elementele de senzational, elefiind mai degrabd legaturi intre doud state care abia incep sa se cunoascd i percep doar la nivelpolitic complexitatea intereselor comune care le unesc" (p. 94). In ceea ce priveste Estonia,Silviu Miloiu atrage atentia cd atentia mediilor diplomatice estoniene fatd de RomAnia nu a fostprea marcantd" (p. 95). La. fel, relatiile cu Lituania au fost marcate, in primii ani interbelici, depresiunile insistente ale Poloniei (Varsovia era in conflict deschis cu republica balticd si nurecunostea guvernul de la Kaunas) iar, apoi, s-au situat la un nivel modest. Eforturile ministruluide Externe, Nicolae Titulescu, care a infiintat legatii permanente la Tallinn si Kaunas (pe langdcea de la Riga), nu au avut efectul scontat fie si tlin simplul motiv cd, in a doua parte a anilor'30, securitatea tuturor statelor in discutie era serios amenintata si fiecare dintre ele cauta sprijinIn capitalele Puterilor europene.

In capitolul al III-lea, Romania, Tarile Baltice ci securitatea colectiva in Europa,. esteprezentatd, in diversele ipostaze, implicarea conceptului de securitate colectivd" in raporturilebilaterale, pe de o parte, si in relatiile dintre institutiile/organismele regionale, pe de altd parte.Perceptia balticilor si a romAnilor avea un fond originar comun: teama de anexiune sau derevizionism si o capacitate de autoaparare foarte limitatd. De aceea, actorii volumului de fataau sprijinit deschis actiunile Ligii Natiunilor (Lituania nu a fost in consens, dar din cauzeobiective, rand la urmd), inchegarea Pactului BriandKellogg, a protocolului Litvinov si aConventiilor de definire a agresorului. In 1934, fAcAnd o analizd a directiilor, obiectivelor simijloacelor de politicd externd elaborate la Kaunas, Riga si Tallinn, ministrul plenipotentiar incapitala letond, Mihail Sturdza, sublinia cd exista numeroase ejemente comune cu ceea ce se&Idea la Bucuresti: inexistenta unei increderi in intentiile sovietice; teama cd PactulOriental, construit la Moscova si Paris, ar fi adus atingere securitgi vecinilor U.R.S.S.;posibilitatea unei aliente sovieto-germane care ar fi putut anula independenta tuturor statelorcuprinse geografic intre ele; consultdrile permanente inainte de a se lua o hotdrfire fata depolitica Puterilor europene (p. 145-146).

In concordantd cu opiniile celor care s-au aplecat asupra acestor probleme, Silviu Miloiueste de pdrere, si el, cd esecul final in mentinerea statutului de indeperidenta si suveranitatea alstatelor baltice nu poate fi disociat de esecul politicii de securitate colectivd in Europa.

Unul dintre cele mai interesante segmente ale lucrdrii ni se pare a ft cel dedicat pozitieiRomAniei fatd de constituirea si consolidarea Intelegerii Baltice. Alianta regionald, constituitd

www.dacoromanica.ro

286 Note 5i recenzii 8

initial pe fondul nevoii acute de securitate in fata pretentiilor germane 5i sovietice, nu s-abucurat cleat arareori de mentionarea istoricilor romani. Silviu Miloiu introduce 5i pe cititorulroman in fundamentul conceptului geopolitic al Baltoscandiei (p. 168-170), introdus in 1928, alproiectului Ligii Diagonale, care ar fi cuprins statele dintre Marea Balticd 5i Marea Neagra,aflate intre Germania 5i Rusia Sovietica (elaborat de care Bener-ul balticilor, ministrul letonde Externe, Zigfrids Meierovics, 5i care are, in esenta, trãsdturi comune cu proiectul polon alanilor '30, al celei de a Treia Europe", elaborat de cdtre ministrul polon de Externe, JozefBeck), Infelegerea Baltic& Romania a urmdrit cu atentie, de5i s-a implicat foarte putin,eforturile diplomatice din regiunea baltica. Mai mult ca niciodatd, insd, artizanii diplomatiei dela Bucure5ti intelegeau 5i sldbiciunile aliantei constituite: nemultumirile Lituaniei fata destapanirea polona asupra Vilnei (Vilnius) puteau anula oricand armonia dintre Letonia 5i Estonia(aici, Silviu Miloiu aduce publicului romanesc informatii dintr-o exceptionalä monografie, TheDestiny of the Baltic Entente, 1939-1940, Riga, 1994, scrisd de doi dintre cei mai performantiistorici ai Letoniei: Inesis Feldmanis 5i Aivars Stranga). Tratatul de colaborare qi buildinfelegere dintre Estonia, Letonia # Lituania, semnat la 12 septembrie 1934, la Geneva, s-abucurat de aprecierea favorabild imediata a ministrului roman de Externe, Nicolae Titulescu.Acesta din urrnd a proiectat, chiar, programe de colaborare intre Intelegerea Balticd 5i MicaIntelegere. Noile realitati 5i amenintdri de pe scena europeand 5i demiterea lui N. Titulescu aufacut ca intre cele doua organisme O. nu se gdseasca, pand la urmd, formule de cooperare. Ceeace ramfine de subliniat, insä, in urma celor doud experiente privind organizarea regionala estefaptul ca sccuritatea a rdmas prioritard pentru diplomatiile statelor componente, in conditiiextrem de vitrege, legate de focare nestinse de insecuritate 5i amenintdri cu forta (Germania 5iU.R.S.S., in primul rand, dar 5i Ungaria 5i Polonia, de exemplu).

Capitolul al V-lea, Anexarea Tarilor Baltice in viziune romdneascli (1939-1940),reprezintd, de asemenea, o noutate aproape absolutd in istoriografia romaneasca. Demersul5tiintific al autorului urmdre5te, tacticos 5i migdlos, pa5ii decisivi in aplicarea intru totul aProtocolului aditional secret al Pactului RibbentropMolotov, semnat la 23 august 1939. Modulin care, lard nici un fel de scrupule, Armata Ro5ie 5i comisarii politici sovietici au ocupat statelebaltice, in iunie 1940, seamdnd izbitor cu ceea ce s-a petrecut in 26-28 iunie 1940 in cazulBasarabiei 5i, apoi, din 1944, in statele din Europa Centrald 5i de Sud-Est. Am mai aminti, doar,cd o tragicd ironie a sortii a mai stabilit un paralelism tulburãtor intre Romania 5i statele baltice:omul care a rdspuns direct de instaurarea guvernelor comuniste la Bucure5ti 5i Riga, care aanihilat orice forld politica sau civica de opozitie, care a dec1an5at procesul copierii modeluluisovietic" in state §i societati profund europene in spirit 5i valori, a purtat acela5i nume: Andreilanuarevici Vd5inski.

Disputele politice 5i teritoriale dintre statele baltice, pe parcursul intregii perioadeinterbelice, s-au dovedit ridicole in fata colosului militar sovietic, in vara anului 1940. Bucurialituanienilor Ca au beneficial de imparfirea Poloniei qi, implicit, de cilyigarea regiunii Vilna(Vilnius) a durat cam tot atdtea sdptdmiini cat s-a exercitat stdpdnirea polond asupra regiuniiTeschen (Cieszyn), in urma dezmembárii Cehoslovaciei. Apelul ultimativ al pre5edinteluilituanian, Antanas Smetona, prin care se indemna la rezistenta in fata ocupantilor sovietici nu aavut efectul scontat, nici la Kaunas, nici la Riga 5i Tallinn. Pretextul ocupdrii trebuia gdsit failnici un fel de scrupule: o nenorocita revistã politica, fondata la Riga, in februarie 1940, eraacuzata (de fapt, infieratd) cd ar fi atentat la securitatea imensei U.R.S.S. 5i cd, pentru a se apdrade consecintele negative rezultate in urma lecturdrii paginilor incriminante, milioanele de soldatiai Armatei Ro5ii erau obligati sd actioneze in consecintd (p. 221). Si pentru acest capitol, trebuiesa subliniem efortul exceptional de documentare al autorului: aldturi de sursele arhivisticeromane5ti, utilizate bogat 5i curajos, Silviu Miloiu a facut apel la lucrdri de referinta,necunoscute publicului românesc, pentru intelegerea completa 5i corectd. Intre multe alteexemple, am clod sa amintim, doar, un volum de documente. The occupation and annexation of

www.dacoromanica.ro


Latvia: 1939-1940. Documents and materials, Riga, 1995, editat de cAtre I. Grava-Kreituse, D.A. Loeber, Goldmanis i A. Stranga. In plus, capitolul ultim al lucrdrii face apel §i la mediileromanqti de presd, la atitudinea acestora fatA de evenimentele desfhprate in statele baltice in1939-1940. Presa romaneascd a analizat in general sau in cadrul unor §tiri de ultimd orA,sumar comentate sau necomentate, preluate de la agentiile internationale de presA evolutiiledin vara anului 1940 din statele baltice. In general, opiniile exprimate in presa romaneascdvAdeau simpatie i intelegere fatA de soarta acestor natiuni aflate in imposibilitatea de a ripostain fata puternicelor presiuni ale lui Stalin (p. 226).

Ceea ce, *id la urmA, face din volumul Romania i Tarile baltice in perioodainterbelica un succes §tiintific deosebit este ineditul tematicii i al surselor inedite saupublicate puse in circulatie cu generozitate de cAtre autor. Ceea ce II recomandA pe SilviuMiloiu drept un tar& dar, deja, de anvergurh cercetator este modernitatea i/sau scrupulozitateainterpretarii critice a surselor prezentate. ImpreunA, autorul i prima lui monografie, pot deveniun punct de referinta in orice abordare a problemei. $i mai credem, de fapt este un pariu, cAlucrurile bune §i reu§itele acestui tar& din noul val nu se vor opri aici.

Florin Anghel

HEINRICH LAY, Das Banat. 1849-1867, Toging a. Inn, 2001,348 p.

Salutam cu satisfactie aparitia acestei carti diacronice apartinand unui pretuit istoric(plecat din Romania) §i dedicatA Banatului istoric din perioada postpa§optistA pfind la incheiereaacordului dualist austro-ungar. Trebuie subliniat de la inceput cd lucrarea de fatA se intemeiazdpe serioase date de arhivA, precum i pe o bogatd bibliografie de specialitate.

In primul rand, se oferd informatii privitoare la mi§carea populatiei, cu constatarea cAromanii au fost mereu majoritari, in pofida unor proiecte "de sus" care vizau modificareasituatiei demografice prin scinddri, colonizdri etc. Pe urrnd se prezinta evolutia provinciei subraport economic; se descriu sectoarele in cauzA, cu detalii semnificative. Nu mai putin interesanteste capitolul ce relateazd despre viata obVeascd i ivirea unor tensiuni sociale la ora§e, intinuturile miniere ori la tail. Nu este eludat anul 1863, cu avatururile sale. In continuare esteinfati§at Banatul in epoca noului absolutism, apoi in a§a-numita erA liberald. In fine, un capitoleste inchinat dualismului austro-ungar din 1867 "unio duarum nationum contra plures", iar altcapitol (al optulea) evocA inceputurile maghiarizArii i replica con§tiintei nationale.

Alte diviziuni ale volumului privesc dezvoltarea culturalA, artele plastice, viatareligioasa, asociatiile, sistemul de igiena. In sfarit, un binevenit indice de localitAti §i altulonomastic incheie acest valoros tom, care se citqte cu mull folos nu numai de speciali§ti, cide orice lector dornic sA cunoascA cvasiexhaustiv trecutul regiunii bandtene, intr-un fragmenttemporal determinat.

Vasile V. Muntean

si

www.dacoromanica.ro

Tiparul executat laS.C. LUMINA TIPO s.r.l.

str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, BucurestiTel./Fax 211.32.60; Tel. 212.29.27

www.dacoromanica.ro

REVISTA ISTORICA publicd in prima parte studii, note i comunicarioriginale, de nivel §tiintific superior, in domeniul istoriei vechi, medii, moderne §icontemporane a României §i universale. In partea a doua a revistei, de informareOintifica, sumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme aleistoriografiei contemporane, Opinii, Viata tiintificá, Recenzii, Note, Buletinbibliografic, Revista revistelor, in care se publicä materiale privitoare lamanifesfdri §tiintifice din tard i strdinkate i sunt prezentate cele mai recentelucrdri §i reviste de specialitate apdrute in tali §i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sä trimità studiile, notele §i comunicdrile, precum §imaterialele ce se incadreazd in celelalte rubrici, culese pe computer in programulWORD for WINDOWS sau intr-unul compatibil. Note le din text vor finumerotate in continuare. Textul imprimat va fi insotit de discheta aferentd.Ilustratiile vor fi plasate la sffiqitul textului. Rezumatele vor fi traduse in limbi decirculatie internationald. Responsabilitatea pentru continutul materialelor revinein exclusivitate autorilor. Corespondenta privind manuscrisele i schimbul depublicatii se va trimite pe adresa redactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Sector 1,011851 - Bucureti, tel. 212.88.90.

Publicatie apirutá cu sprijinulMinisterului Culturii i Cultelor

www.dacoromanica.ro

ISSN: 1018 0443-www.dacoromanica.ro