ABORDAREA FUNCTIONALISTA

Functionalismul s-a constituit ca o reactie atat impotriva evolutionismului, cat si a difuzionismului , impotriva reconstructiilor hazarde ale trecutului pe care aceste curente le-au promovat si a caracterului lor speculativ. Curentul functionalist este legat in mod deosebit de teoria si practica scolii britanice de antropologie sociala din prima parte a secolului trecut (reprezentata in special de Malinowski, Radcliffe-Brown , Firth si Richards). Mai tarziu princiipile functionalismului au fost reluate de scoala Americana de ecologie naturala.

Functionalismul poate fi considerat a fi deopotriva o doctrina sau o metoda .Sa vedem ,pentru inceput ,care sunt presupozitiile teoretice ale curentului, in ce sens este funtionalismul o doctrina:

- Pornind de la constatarea ca intre faptele sociale exista relatii de corespondenta functionala , functionalistii ajung la concluzii generale privind natura societatii;

- Societatea in viziunea functionalistiilor , formeaza un intreg organizat si functional in care diferitele elemente (comportamente,credinte modelate cultural,rituri ,ritualuri , institutii) pot fi explicate prin cerintele functionarii intregului;

- Fiecare element constitutiv al societatii are un caracter functional si necesar.Se remarca, prin urmare, un anumit finalism al doctrine functionaliste : fiecare institutie constitutiva unui sistem social exista pentru ca are un rol de indeplint in mentinerea ordinii sociale , constribuind la buna functionare a sistemului .Sarcina antropologului este, dupa parerea lui Alfred Radcliffe- Brown ,aceea de a studia caile prin care obiceiurile si credintele functioneaza in sensul rezolvarii problemelor de care depinde mentinerea sistemului.

- Structura unei societati functionale se mentine , in esenta, constanta ; fata de aceasta evenimentele vietii cotidiene raman periferice , accidentale.

- In centrul acestui current theoretic sta analogia organismului:societatea este asemanatoare organismului biologic , in care diferitele elemente care ii compun structura indeplinesc anumite functii precise.

- In acord cu instrumentalismul filosofic, functionalismul concepe functia ca fiind anterioara formei si determinata .

- Orientarea investigatiei functionaliste pune accentual pe perspectiva sincrona, in opozitie cu particularismul istoric al scolii boasiene.

- In raport cu particularismul istoric si drivatele sale , functionalismul reprezinta in antropologie o noua infuzie de pozitivism . Exprimata prin apelul la concepte ca “echilibru” si “stabilitate”, perspectiva functionalista presupune regularitati cu caracter necesar, de lege.

- Functionalismul reprezinta, de asemenea , una dintre expresiile cele mai puternice a ceea ce epistemologii numesc “holism metodologic”, adica punctul de vedere conform caruia structuriile ar precede indivizii si ar fi explicative in raport cu acestia.

Ca metoda, demersul functionalist este cunoscut sub numele de “ analiza functionalista”.Aceasta consta in tratarea oricarui fapt social din perspectiva relatiilor pe care le intretine, in sincronie , cu alte fapte sociale in interiorul unui ansamblu care nu este obligatoriu sa fie privit ca fiind complet structurat .Notiunea de” functie” trimite doar la idea interdependentei relative a faptelor.

Functionalistii s-au aplecat asupra tuturor campurilor de organizare a vietii sociale: la inceput , cu preponderenta asupra, familiei, economiei si magiei (Malinowski , Firth , Richards), iar mai tarziu , in special sub influenta lui Radcliffe-Brown , asupra relatiilor de rudenie , a organizarii politice si a religiei .

Tot de curentul functionalist este legata o importanta inovatie metodologica , cea a observatiei participative , care va devenii canonul disciplinei si , in acelasi timp ,o conditie epistemologica a cunoatserii de tip antropologic.

Vom urmarii in continuare , articularea functionalismului la cei care au impus doctrina si au creat scoala de gandire functionalista . Vom porni de la sociologul francez Emile Durkheim , cel care fundamenteza teoria functionalista. Scrierile sale au influentat decisive cele doua directii ale functionalismului britanic: este vorba de functionalismul instrumental al lui Malinowski si de functionalismul structural reprezentat de Radcliffe – Brown.

Emil Durkheim este adesea considerat fondatorul sociologiei franceze modern, fiind insa deopotriva interesant pentru antropologie atat in calitatea sa de theoretician al societatii in general , cat mai ales prin analizele sale asupra totemismului si , pornind de aici, asupra faptului religios in general .

Elaborarea conceptului de “fapt social” este intreprinsa de Durkheimn in lucrarea Les regles de la method sociologique din 1985.Aici Durkheim afirma ca in toate societatile exista un grup determinat de fenomene care se disting de cele studiate de stiintele naturii.

In Formele elementare ale vietii religioase , Durkheim incearca sa puna in lumina ceea ce el numeste “functia universal a religiei “.In incercarea de a clarifica acesta ,se pleaca de la conceptul de primitivi , argumentandu-se ca, de vreme ce primitivii poseda o religiozitate simpla, atomara,cercetatrea acesteia poate simplifica demersul analitic.

Functia religiei este, prin urmare , aceea de a intari coeziunea sociala printr-o forma culturala care constrange prin mistificare.Aceasta functie e probata, dupa Durkheim, de arbitrarietatea sacrului, care se poate”materializa” in aproape orice obiect sau fiinta .

Bronislaw Maliowski este considerat intemeietorul scolii britanice functionaliste. Malinowsky preia conceptual de functie dela Durkheim, dar se opune implicatiilor metafizice ale conceptelor colective ale sociologului francez . Faptul se datoreaza si strategiilor sale metodologice , empirismul sau consecvent fiind mai bine integrat unui behaviourism psihologic decat sociologiei speculative .Cautand sa identifice in cel mai mic detalui etnografic o cauzalitate functionala in cadrul unui ansamblu comportamental, a investigat ,a descris si a interpretat mai multe institutii ale unor societati din Malaezia.

Daca Bronislaw Malinowski aduce in antropologie importante inovatii metodologice , dublate de un inegalabil rafinament etnografic , in schimb Alfred Radcllife- Brown se va remarca printr-un similar rafinament theoretic. El nu reduce fenomenele ce tin de domeniul socialului si culturalului la altceva (precum Malinowski) , deoarece ele au statutul de realitate al “faptelor sociale” durkheimiene.

In cazul lui Radclifee-Brown , influenta lui Durkheim trebuie contextualizata .Trebuie spus ca el a ramas fidel evolutionismului din traditia lui Spencer , conceptie conform careia socetatile sunt asemenea organismelor , ceea ce face posibila studierea lor riguroasa , cu metodele stiintelor naturii.

Generatiile urmatoare de antropologi formati in Anglia ( si in zona ei de influenta intelectula) vor integra cele doua importante influente ale scolii functionaliste :

1. Rolul fieldwork-ului pentru legitimarea productiei stiintifice ;2. Informarea teoretica a datelor terenului in cadrul unui sistem conceptual ce aspira la

generalizari sociologice;

ABORDAREA PROCESUALISTA

Daca inceputurile programatice ale antropologiei politice se leaga de Introducerea scrisa de Meyer Fortes si E.E. Evans-Pritchard la African Political System, pozitia programatica a “procesualismului” este schitata de Introducerea scrisa de Marc Sward , Victor Turner si Arthur Tuden la Political Anthropology.

Adjectivul “politic” se aplica la orice este , in acelasi timp , public orientat sper scop si implica o diferenta de putere , de control , intre indivizii unui grup .Mai exact , studiul politicii se ocupa de studierea proceselor implicate in determinarea si implementarea scopurilor publice si in obtinerea si folosirea diferentiala a puterii de catre membrii grupului preocupati de aceste scopuri.

Turner isi situeaza analiza la nivelul statelor si al vecinatatilor de state si nu la cel al tribului , pe un model gluckmanian al “conflictului normativ” : cel dintre descedenta matrilineara si casatoria virilocala.Principiul matrinearitatii controleaza dreptul la rezistenta , mostenire si ascensiune la pozitii de autoritate publica. Interesul barbatilor din unitatea matrilineara este sa isi pastreze surorile in acelasi loc de rezidenta , astfel incat fiii surorilor , generatiile urmatoare de barbatii din descendenta matrilineara , sa fie crescuti de rudele lor matrilineare, asigurand astfel forta numerica si economica a grupului de descendenta .Pe de alta parte insa, fratii fiind si soti, regula casatoriei virilocale da sotului dreptul sa isi aduca nevasta in propriul sat , care este satul unitatii matrilineare de care apartine barbatul , creand astfel problem continuitatii grupului matrilinear de unde provine sotia.Satele si casatoriile sunt instabile fiind supuse fisiunilor,divorturilor si mobilitatii crescute a indiviziilor si familiilor.

Pentru antropologul englez ,crizele si conflictele trebuie descrise in desfasurarea lor avand o procesualitate proprie , diferita de cea structurala a societatii ca atare .

Modul in are Turner scrie etnografie deriva din metodologia dramaturgiei sociale, prezentarea detaliata a aparitiei, desfasurarii si solutionarii unei crize declansate de modul in care indivizii se lupta pentru putere. Scriitura pastreaza ceva din stilul structural-functionalist clasic adaugandu-i-se o dimensiune aproapre romaneasca.

Notiunea de drama sociala va fi dezvoltata de Turner mai tarziu in cadrul antropologiei simbolice , al carui principal intemeietor este , aplicand-o nu doar societatilo mici precum populatia ndembu , la nivelul satului,ci si unor situatii complexe.

Drama sociala apare ca ruperea, incalcarea unei norme, reguli de comportament , obicei sau tip de moralitate intr-un spatiu public , o “arena publica “. Aceasta incalcare este vazuta ca expresia unei rupturi mai profunde intre diferite interese si loialitati politice si care apare acum la suprafata .Incidentul poate fi creat deliberat de o persoana sau un grup pentru a provoca autoritatea publica sau poate rezulta dintr-un schimb prelungit de confruntari de dimensiuni reduse . O data vizibila, rupture poate fi greu revocata. Urmeaza criza , un moment de ruptura in relatile dintre diversele component ale campului social in care pacea aparenta este inlocuita de conflictul deschis . Se formeaza factiuni , se creaza si se distrug aliante si in cazul in care conflictul nu poate fi “localizat”, criza se extinde pana cand va coincide cu o ruptura dominanta in cel mai larg set de relatii sociale relevante de care apartin partile aflate in conflict.In timpul crizei ies la iveala atat conflictul dintre grupurile sociale relevante , cat si baza durabila, aflata intr-o schimbare lenta , a structurii sociale, formata din relatii relative constante si consistente.

Ca sa limiteze intinderea rupturii intra in actiune mecanisme redresive si de ajustare , puse in functiune , in mod normal sau informal , de catre liderii comunitatii.Aceste mecanisme pot porni de la sfaturi informale,incercari de mediere si actiuni juridic-legale pana la activitati rituale.

Caracterul procesual , analizat pe modelul dramei sociale , se bazeaza pe existent a cel putin unui moment in care indivizii se afla intre structure , intre sisteme juarel si politice , un moment de tranzitie si creativitate pe care Turner , pe urmele lui Van Gennep , il numeste liminal .

Prin intermediul liminitatii se creeaza alternativele sociale si polotice , se reconfigureaza campurile socioculturale. Aceste campuri sunt rezultatul confruntarii dintre programe politice si socioculturale monolitice, sustinute de puterea politica si alternativele lor “subversive”.Antropologul englez incearca sa largeasca aplicabilitatea modelului de analiza de la societaile “primitive “ sau “traditionale” catre societatile complexe, incalcand astfel clasica diviziune a muncii dintre antropologie si sociologie..

Dramele sociale reprezinta procesul secvential , desfasurarea in timp a conflictelor si contestarilor.

Chiar analiza de retea , ca tip special de metodologie, ar fi potrivita , in viziunea lui Turner , doar pentru acest tip de unitate procesuala si nu pentru dramele sociale , in care , desi alegerea mijloacelor si a scopurilor si afilierea sociala joaca un rol important , “ accentual este pus , cu preponderenta , pe loialitate si obligatie […] si evenimentele pot avea o calitate tragica”.

Structura sociala este ceea ce tine oamenii separate , le defineste diferentele si le constarnge actiuniile.Anti-structura sau communitas-ul sunt create prin experienta liminalitatii, semnifica societatea traita ca nestructurata sau slab structurata , ca relatie directa , imediata intre indivizi concreti Desi porneste de la analiza dramei sociale pentru a descoperii anti-structura, Victor Turner extinde conceptul de liminalitate la orice situatie aflata “ in afara sau la periferiile vietii cotidiene” ,propunand o afinitate intre interregnum-ul timpului sacru si exteriorul spatiului sacru.

Anti-structura nu este , in perspectiva lui Turner, o demensiune negativa a socialului , ci o conditie necesara a existentei lui , un soi de procesualitate in stare pura .

Oamenii sunt facuti sa vrea cea ce trebuie sa vrea ; actiunea rituala, situate in anti-structura sau communitas , “creeaza” societatea , atat in forma ei de structura , cat si in cea de anti-structura.

Intre cele doua abordari in stiintele sociale exista asemanari dar si deosebiri .Atat abordarea functionalista cat si abordarea procesualista au ca scop analiza vietii sociale.Functionalismul se axeaza asupra tuturor campurilor de organizare a vietii sociale: la inceput , asupra, familiei, economiei si magiei ,iar mai tarziu , in special sub influenta lui Radcliffe-Brown , asupra relatiilor de rudenie , a organizarii politice si a religiei, iar procesualismul situeaza analiza la nivelul statelor si al vecinatatilor de state.

Moldovan Alina Larisa – UBB-extensia Bistrita , an I-Management