abilitati practice suport edur

Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar

adresat cadrelor didactice din mediul rural

ABILITĂŢI PRACTICE ŞIDIDACTICA ABILITĂŢILOR

PRACTICE

Daniela STOICESCU

Forma de învăţământ ID - semestrul VI

2008

Ministerul Educaţiei, şi TineretuluiCercetării

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Proiectul pentru Învăţământul Rural

PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Abilităţi practice şi didactica abilităţilor practice

Daniela STOICESCU

2008

© 2008 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

ISBN 978-973-0-05397-5

Cuprins

Proiectul pentru Învăţământul Rural i

CUPRINS

Notă de prezentare ............................................................................................................iii Competenţe profesionale..................................................................................................iii Structura cursului............................................................................................................. iv Repere în abordare ............................................................................................................ v Unitatea de învăţare nr.1 ABILITĂŢI PRACTICE - EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ, DOMENIU DE COMPETENŢE-CHEIE 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 ................................................................................. 1 2. De ce o nouă viziune asupra disciplinei? ........................................................................ 2 2.1 Aplicaţii ...................................................................................................................... 4 3. Care sunt noutăţile în abordare? ..................................................................................... 4 3.1 Fixarea unui scop (a unei ţinte) ................................................................................. 5 3.2 Selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit. .... 6 3.3 Elaborarea propriului model; independenţa în planificare şi în execuţie .................... 7 3.4 Evaluare şi autoevaluare ........................................................................................... 7 3.5 Aplicaţii ...................................................................................................................... 9 4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor ............................................................................... 9 5. Lucrare de verificare nr.1 .............................................................................................. 11 6. Bibliografie..................................................................................................................... 12

Unitatea de învăţare nr.2 MATERIALE ŞI TEHNICI SPECIFICE DISCIPLINEI 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2 ............................................................................... 13 2. Materiale şi instrumente specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică ... 14 2.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 16 3. Tehnici specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică ............................. 17 4. Etape de lucru ............................................................................................................... 21 5. Expunerea produselor elevilor ...................................................................................... 23 5.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 27 6. Repere pentru rezolvarea temelor practice şi aplicaţiilor ............................................... 27 7. Bibliografie..................................................................................................................... 29

Cuprins

ii Proiectul pentru Învăţământul Rural

Unitatea de învăţare nr.3 ABORDAREA INTEGRATĂ 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3................................................................................30 2. De la teorie la practică în abordarea integrată ...............................................................31 2.1 Aplicaţii.....................................................................................................................36 3. Învăţarea pe bază de proiecte........................................................................................36 3.1 Aplicaţii.....................................................................................................................41 4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor .............................................................................41 5. Lucrare de verificare nr.2 ..............................................................................................45 6. Bibliografie .....................................................................................................................46

Unitatea de învăţare nr.4 PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4................................................................................47 2. Ce înseamnă proiectare didactică?................................................................................48 2.1 Programa şcolară.....................................................................................................49 2.2 Unităţile tematice......................................................................................................49 2.3 Planificarea calendaristică .......................................................................................50 2.4 Proiectarea unităţii de învăţare ................................................................................50 2.5 Proiectarea activităţii de evaluare ............................................................................51 2.6 De la teorie la practică în proiectare.........................................................................51 2.7 Aplicaţii.....................................................................................................................54 3. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor .............................................................................55 4. Evaluarea finală a portofoliului ......................................................................................57 5. Bibliografie .....................................................................................................................59 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ......................................................................................60

Notă de prezentare

Proiectul pentru Învăţământul Rural iii

NOTĂ DE PREZENTARE

„ Dacă vrei să ştii să foloseşti beţişoarele pentru mâncat orez, trebuie să ştii cum să le ţii şi trebuie să înveţi mişcările corecte. Dar amândouă nu ar avea nici o valoare şi nici un efect permanent, dacă nu vei învăţa să-ţi placă să mănânci cu ele, sau cel puţin nu vei vedea un avantaj făcând-o.”1

Citatul de mai sus ilustrează perfect ideea centrală urmărită prin acest curs şi anume aceea a învăţării ce urmează a avea loc pe cele trei niveluri diferite şi interdependente: nivelul cognitiv, emoţional şi comportamental.

Astfel, sunt urmărite, în principal:

• familiarizarea cu aspecte specifice disciplinei, care vin în întâmpinarea noutăţilor din domeniile pedagogiei şi psihologiei copilului; • conştientizarea atitudinilor ce însoţesc acţiunile practice şi exprimarea receptivităţii faţă de diversitate şi schimbare; • dobândirea unor abilităţi practice privind utilizarea la clasă a metodelor şi tehnicilor ce pot influenţa creşterea calităţii actului didactic.

COMPETENŢE PROFESIONALE Pe parcursul şi la sfârşitul cursului, studenţii vor dobândi următoarele competenţe:

1. Competenţe de cunoaştere şi înţelegere:

• determinarea locului şi a importanţei disciplinei Abilităţi practice-Educaţie tehnologică, în sistemul disciplinelor învăţământului primar;

• operarea cu principalele concepte specifice domeniului din perspectiva curriculumului, a instrumentelor de învăţare, a managementului şcolar;

• utilizarea limbajului de specialitate în activitatea profesională.

2. Competenţe de explicare şi interpretare:

• descrierea şi interpretarea principalelor noutăţi în domeniul abordării disciplinei; • analiza reflectiv-critică şi formularea judecăţilor de valoare proprii, referitoare la aspecte ale schimbării necesare „la firul ierbii”.

1 Învăţare interculturală, T-Kit nr.1, Council of Europe, 2000

Notă de prezentare

iv Proiectul pentru Învăţământul Rural

3. Competenţe aplicative:

• dobândirea unui set de abilităţi practice specifice disciplinei; • utilizarea inovativă în practica didactică a metodelor şi tehnicilor specifice domeniului; • proiectarea, organizarea şi evaluarea demersurilor cu caracter

integrat.

4. Atitudini:

• conştientizarea impactului stereotipurilor personale asupra dezvoltării personalităţii copiilor; • receptivitate la inovaţiile din sfera didacticii disciplinei; • aplicarea consecventă a principiilor deontologice în activitatea profesională.

STRUCTURA CURSULUI Cursul Abilităţi practice-Educaţie tehnologică a fost conceput astfel încât să acopere atât perspectiva teoretică a domeniului, cât mai ales cea practică. El vine în ajutorul studenţilor prin 3 (trei) grupe de materiale:

a. Grupul materialelor de instruire

4 unităţi de învăţare, cu o medie de 15-20 pagini pe unitate

reflecţii şi aplicaţii practice în cadrul fiecărei unităţi de învăţare, cu o medie de 4-5 subiecte pe set

2 lucrări de verificare, la sfârşitul unităţilor de învăţare nr.1 şi nr.3

repere pentru verificarea aplicaţiilor practice dar şi a lucrărilor de

evaluare continue şi finale

„Bibliografii” inserate la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare

b. Grupul materialelor auxiliare

bonus constând în idei practice de realizare la clasă a unor subiecte, după rezolvarea a minim 2 teme din fiecare set de aplicaţii

c. Grupul serviciilor educaţionale

telefon, adresă poştală, e-mail ale tutorelui la care a fost atribuit studentul pentru asistenţă educaţională

Notă de prezentare

Proiectul pentru Învăţământul Rural v

REPERE ÎN ABORDARE

Acest curs se doreşte a fi privit ca o călătorie în care fiecare îşi planifică, îşi dezvoltă şi îşi evaluează strategii proprii de învăţare. Jurnalul scris al călătoriei va fi portofoliul. În el vor fi depozitate evenimentele de învăţare din timpul cursului, idei, reflecţii personale, strategii de acţiune, teme practice etc. Aplicaţiile aflate pe parcursul şi la la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare vor fi paşi importanţi în realizarea portofoliului, considerat instrumentul final de evaluare şi autoevaluare. Rezolvarea a minim două subiecte din fiecare set de aplicaţii este o obligativitate a studentului şi atrage după sine, de fiecare dată, un bonus on-line, constând în idei practice cu aplicabilitate directă la clasă. Construirea portofoliului va începe de la primele rânduri ale primei unităţi de învăţare. În urma studiului individual şi a activităţii independente, se pot nota în spaţiul liber din stânga foilor acestui curs comentarii şi eventual întrebări care se cer clarificate. Lucrările de verificare sunt plasate la sfârşitul unităţilor de învăţare nr.1 şi nr. 3 şi sunt obligatorii. Se recomandă citirea cu atenţie a cerinţelor, a instrucţiunilor privind conţinutul precum şi a grilelor de corectare şi apreciere a răspunsurilor. Ponderea dintre evaluarea continuă şi cea finală este următoarea: - 60% din nota finală o vor reprezenta notele de la lucrările de verificare - 40% din nota finală o va constitui nota acordată după evaluarea portofoliului. Lucrările şi portofoliul vor fi transmise tutorelui la termenele stabilite de Universitate. Atât lucrările cât şi portofoliul vor fi restituite cursanţilor, după evaluare.

Abilităţi practice - Educaţie tehnologică, domeniu de competenţe - cheie

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

Unitatea de învăţare nr. 1 ABILITĂŢI PRACTICE-EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ, DOMENIU DE COMPETENŢE-CHEIE

CUPRINS 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 ................................................................................. 1 2. De ce o nouă viziune asupra disciplinei? ........................................................................ 2 2.1 Aplicaţii ...................................................................................................................... 4 3. Care sunt noutăţile în abordare? ..................................................................................... 4 3.1 Fixarea unui scop (a unei ţinte) ................................................................................. 5 3.2 Selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit. .... 6 3.3 Elaborarea propriului model; independenţa în planificare şi în execuţie .................... 7 3.4 Evaluare şi autoevaluare ........................................................................................... 7 3.5 Aplicaţii ...................................................................................................................... 9 4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor ............................................................................... 9 5. Lucrare de verificare nr.1 .............................................................................................. 11 6. Bibliografie..................................................................................................................... 12

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1

Pe parcursul şi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare, cursanţii/ studenţii vor fi capabili:

• să explice care este locul şi rolul disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică, în formarea competenţelor-cheie ale şcolarului mic;

• să descrie care sunt noutăţile conceptuale în abordarea acestei discipline;

• să utilizeze/ opereze cu noile concepte în diverse contexte de instruire, metodice etc.;

• să formuleze judecăţi de valoare privind schimbările din domeniu; • să enumere instinctele naturale ale copiilor care ar trebui

valorificate, în vederea formării unor deprinderi trainice, utile în viaţă;

• să definească noţiunea de „kitsch”, prin exemplificare din realitatea de zi cu zi;

• să identifice schimbări atitudinale ce se cer a fi făcute din perspectivă proprie, astfel încât să se poată vorbi de calitate a demersului didactic.


2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

2. De ce o nouă viziune asupra disciplinei?

Reflectaţi!

„Un copil vrea să-şi confecţioneze o cutie. Când încearcă să-şi realizeze impulsul, îşi conturează ideea, transformând-o într-un plan. Îşi pregăteşte ustensilele, alege materialul dorit, măsoară părţile necesare, taie, lipeşte, asamblează. Cunoaşterea uneltelor şi a proceselor este inevitabilă. Dacă copilul îşi realizează intenţia şi face cutia, se creează multe ocazii pentru a se câştiga disciplină şi perseverenţă, pentru a exersa efortul în depăşirea obstacolelor şi pentru a obţine şi o cantitate considerabilă de informaţii.” (John Dewey) Viaţa de zi cu zi demonstrează faptul că o mare parte din adulţi (părinţi, bunici, cadre didactice etc.) preferă să ofere celor mici cutia deja confecţionată (evitând aşa numita „bătaie de cap”). Lipsa de răbdare, necunoaşterea sau neînţelegerea particularităţilor de vârstă şi individuale, comoditatea, duc la înăbuşirea (în timp) a unuia dintre instinctele naturale ale copiilor, instinctul de a produce, de a făuri. Acesta îşi găseşte expresie mai întâi în joc, în construcţii, mişcare, gestică etc. şi apoi devine mai definit căutându-şi exteriorizare în modelarea materialelor în forme tangibile şi întruchipare durabilă.

Alte instincte naturale, despre care vorbesc specialiştii în pedagogie, în special reprezentanţii Şcolii Active, sunt: instinctul de comunicare, instinctul de investigare şi instinctul artistic. Referitor la acesta din urmă, John Dewey spunea: „oferiţi-le copiilor prilejul de a face construcţii libere şi flexibile, daţi-le un motiv social, faceţi ca acestea să exprime ceva şi veţi avea opere de artă.” Noua viziune asupra disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică are în vedere valorificarea impulsurilor şi instinctelor naturale ale copiilor, folosindu-le în echiparea cu deprinderi mult mai eficiente. În acest fel se obţine un control sporit al posibilităţilor de acţiune în diverse situaţii.

Prezentă în planurile-cadru de învăţământ de la grădiniţă şi până la liceu, Educaţia tehnologică (alături de Matematică şi Ştiinţe) este unul din cele 8 domenii de competenţe-cheie care au fost stabilite la nivelul Comisiei Europene. Având aplicabilitate în viaţa de zi cu zi, cele trei discipline permit explicarea lumii înconjurătoare şi oferă copilului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra acesteia, în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe. Conţinuturile oferă o paletă largă de activităţi prin care elevul îşi poate acoperi sfera de interese, adaptându-se la resursele locale şi făcând în acelaşi timp corelarea cu obiectele de studiu din celelalte arii curriculare.



Există câteva atu-uri care vin în sprijinul afirmaţiei că prin acest domeniu se formează competenţe-cheie şi anume: • copilul intră în contact cu o mare varietate de materiale

(din natură şi prelucrate) şi se asigură un motiv pentru folosirea acestora în moduri reale, în loc de a trece prin exerciţii care nu au nici o semnificaţie, cu excepţia uneia simbolice îndepărtate (cum ar fi nesfârşitele pagini cu liniuţe pe care le fac şcolarii de clasa I, în caietele tip);

• se face apel la promptitudinea simţurilor şi la

ascuţimea observaţiei;

• se cere o imagine precisă a scopurilor ce trebuie atinse şi este nevoie de ingenuitate şi de inventivitate în planificare;

• este necesară atenţia mărită şi responsabilitatea personală în execuţie;

• rezultatele se prezintă sub o formă atât de

palpabilă, încât copilul poate fi orientat să-şi aprecieze munca şi să-şi perfecţioneze etaloanele.

Argumentele de mai sus conduc la concluzia că ar trebui reconsiderată importanţa disciplinei. Ea e departe de a fi „o Cenuşăreasă”, alături de celelalte aşa numite „dexterităţi” (Educaţie plastică, Educaţie muzicală, Educaţie fizică), la care se renunţă deseori în favoarea Matematicii şi a Limbii şi literaturii române. „Copilul trebuie să vină la şcoală cu lumea lui cu tot” şi cu siguranţă că această lume nu este lipsită de mişcare, sunet, culoare sau acţiune şi cu siguranţă că toate acestea nu sunt pe ultimul loc.



2.1 Aplicaţii

3. Care sunt noutăţile în abordare?

Reflectaţi!

Se poate observa din start o diferenţă de denumire: la nivel preşcolar şi la clasele I-II vorbim despre Abilităţi practice, iar la clasele III-IV despre Educaţie tehnologică. Această diferenţă nu este simplistă, făcută de dragul de a complica lucrurile, ci ţine să sublinieze particularităţile de vârstă ale elevilor şi racordarea obiectivelor ciclului primar la aceste particularităţi.

„Revizuirea programelor şcolare pentru clasele a III-a – a IV-a, la nivelul ariei curriculare „Tehnologii”, a avut în vedere corelarea, încă din învăţământul primar, a obiectivelor şi a conţinuturilor învăţării, la cerinţele formulate pentru educaţia de bază. Se creează astfel premisele ca, pe parcursul şcolarităţii obligatorii, toţi elevii să dobândească un sistem de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini care să le faciliteze viitoarea integrare în viaţa socială şi profesională. Rezultatul este benefic atât pentru individ cât şi pentru societate.

Planurile-cadru de învăţământ în vigoare cuprind Educaţia tehnologică ca disciplină de trunchi comun atât în învăţământul primar cât şi în cel gimnazial. Prin urmare, proiectarea curriculumului acestei discipline pentru cele două etape de şcolaritate impune asigurarea coerenţei orizontale şi verticale. Prin modificările pe care le aduce noul curriculum, comparativ cu cel anterior, s-a avut în vedere asigurarea corelaţiei între ceea ce au învăţat elevii în clasele I

• Consideraţi că în învăţământul primar actual se ţine

seama de instinctele naturale ale copiilor, despre care vorbesc reprezentanţii Şcolii Active? Împărţiţi o coală în două coloane şi argumentaţi PRO şi CONTRA.

• Solicitaţi elevilor dumneavoastră să ordoneze în funcţie de preferinţe, disciplinele de studiu. Realizaţi un top al acestor preferinţe. Ce observaţi? Păstraţi concluziile în portofoliu.

• Există o legătură între înclinaţiile învăţătorilor către anumite domenii şi interesele elevilor către aceleaşi domenii? Dezvoltaţi răspunsul într-un scurt eseu.

• Revedeţi teoria inteligenţelor multiple. Ce se întâmplă cu elevii cărora nu li se dezvoltă tipul de inteligenţă predominant?

• Listaţi minim cinci competenţe pe care le obţin elevii, confecţionând un obiect practic şi estetic: de exemplu- o cutie, o ramă foto, un suport de şerveţele etc.



Reflectaţi!

– a II-a, la disciplina Abilităţi practice, şi ceea ce se urmăreşte prin noile programe şcolare de Educaţie tehnologică pentru clasele a V-a – a VIII-a. S-a mai ţinut seama şi de faptul că Educaţia tehnologică are un caracter interdisciplinar.”1

Din analiza conţinutului programei se desprind şi alte aspecte noi. Elevilor ar trebui să li se ofere: 3.1 posibilitatea de a-şi fixa un scop, o ţintă; 3.2 răspunderea intelectuală pentru selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit; 3.3 ocazia de a-şi elabora propriul model şi plan de lucru; 3.4 ocazia de a-şi vedea propriile erori şi de a-şi găsi modul de îndreptare, totul, desigur, în limitele capacităţilor fiecăruia. În esenţă, ar trebui să se aibă în vedere mai puţin rezultatul extern şi mai mult procesele şi dezvoltarea morală şi mentală implicate în procesul atingerii rezultatelor. Să privim îndeaproape paşii ce trebuie făcuţi în direcţia unei adevărate schimbări.

3.1 Fixarea unui scop (a unei ţinte)

În viaţa fiecărui individ există întotdeauna un motiv de observaţie spontană, o nevoie, provenind de la un scop ce trebuie atins, care te face să încerci, să descoperi şi să discriminezi ceea ce te-ar putea ajuta. Motivaţia este motorul întregului nostru comportament. Iată de ce cadrele didactice trebuie să le dea posibilitatea elevilor să-şi exprime nevoile şi interesele şi să-şi fixeze o ţintă în tot ceea ce fac (vezi exemplul de mai jos ce cuprinde relatarea unei învăţătoare privind modalităţi concrete prin care a venit în întâmpinarea intereselor elevilor).

La început de an şcolar, în urma discuţiilor libere purtate cu elevii clasei a II-a, precum şi în urma observaţiilor zilnice, am aflat că dorinţele acestora de cunoaştere sunt legate de: comportamentul animalelor, al plantelor, de fenomene ale naturii, poveşti, calculator şi desene animate. Astfel, am formulat (cât mai atractiv) teme generale, către care să ne focalizăm atenţia în anul şcolar respectiv. Menţionez că este vorba despre teme-pretext, nerelevante în sine, dar utilizate ca platformă, pentru a crea conexiuni (lianţi creaţi în mintea copiilor cu scopul de a aduce împreună cunoştinţe şi deprinderi învăţate separat); punţi de legătură2:

1 Programe şcolare pentru clasele a III-a şi a IV-a, Ed.Tehnologică, Bucureşti, 2004 2 Lucian Ciolan, Dincolo de discipline; Ghid pentru învăţarea integrată/ cross-curriculară, Humanitas Educational, Bucureşti, 2003



I. Şcoala din pădure (septembrie, octombrie) II. În Împărăţia Apei (octombrie, noiembrie) III. Bătrânul An şi fiicele lui (noiembrie, decembrie) IV. De vorbă cu Făt-Frumos (ianuarie) V. Cea de-a zecea planetă (februarie) VI. Doctorii cu frunze verzi (februarie, martie) VII. Eu şi familia mea (martie, aprilie)

VIII. Mijloace de transport (aprilie, mai) IX. Calculatorul, colegul meu de bancă ( mai)

X. În lumea desenului animat (iunie) La fiecare unitate tematică, elevii şi-au propus realizarea cel puţin a unui obiect: Acvariu cu peşti, Mobil cu planete, Mici daruri pentru cei dragi din familie etc. În final, după negocieri cu întregul colectiv, ţintele stabilite au fost ale copiilor şi nu expresia dorinţelor mele.

3.2 Selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit

Pentru a ajunge la selecţia materialelor şi a instrumentelor necesare, în funcţie de obiectivele urmărite, se vor face numeroase exerciţii de cunoaştere a acestora. Alături de materialele tradiţionale, specifice diferitelor zone, există şi materiale noi, obţinute prin prelucrarea celor naturale (vezi Unitatea de învăţare nr.2).

Dacă privim cu atenţie în jurul nostru, vom observa alarmant de multe kitsch-uri, începând cu aparent neînsemnatele mărţişoare şi terminând cu obiectele industriale de larg consum. Aceasta înseamnă o selecţie deficitară a materialelor, nu neapărat din perspectiva utilităţii obiectului realizat, cât din cea a esteticului obţinut.

„Se numeşte kitsch un obiect care vădeşte prost gust şi chiar vulgaritate. Prostul gust, care se opune bunului gust, înseamnă incapacitatea unei persoane de a diferenţia ceea ce este frumos de ceea ce este urât. Capacitatea de a discerne frumosul se învaţă, deoarece ea se sprijină pe criterii şi reguli care sunt stabilite şi caracterizează o epocă sau o societate în domeniul estetic.”(N. Iată de ce cadrele didactice au o mare responsabilitate în a crea o punte între disciplinele Educaţie plastică şi Abilităţi practice - Educaţie tehnologică, astfel încât elevii să dobândească competenţele necesare pentru a realiza lucruri nu numai utile dar şi de bun gust. Aflându-mă în vizită pe minunatele plaiuri ale Moldovei, mi-am



Reflectaţi!

pregătit sufletul şi mintea pentru a aprecia cum se cuvine Mănăstirea Putna. Mă aşteptam să găsesc acolo esenţa sufletului românesc... Mare mi-a fost mirarea însă, când, în afara porţilor ctitoriei am fost întâmpinată de tarabe încărcate cu lenjerie intimă, jucării ieftine de plastic Made in China şi multe alte „suveniruri” de proastă calitate. Printre ele, din loc în loc, câte un coş cu ouă încondeiate, câteva bundiţe, ii şi ceva măşti lucrate în lemn. Am bătut la pas multe sate din zonă căutând Tradiţia la ea acasă şi am constatat cu tristeţe că meşterii populari sunt pe cale de dispariţie. De ce oare? Ar putea şcoala să împiedice acest declin?

3.3 Elaborarea propriului model; independenţa în planificare şi execuţie

Despre realizarea acestei etape în adevăratul sens al cuvântului, putem vorbi abia în a doua jumătate a clasei a IV-a. Obişnuinţa de a-şi planifica propria activitate, consemnată într-un plan de acţiune, se însuşeşte progresiv. Primele lucrări practice se execută cu ajutorul dascălului, care este partener în învăţare. Acesta nu îşi expune şi nici impune punctele de vedere, ci facilitează şi intermediază învăţarea. Abia după ce copilul a dobândit o oarecare experienţă legată de efectuarea unor lucrări asemănătoare, el poate să-şi ia zborul spre creaţie.

O problemă ce s-ar putea ridica aici ar fi cea legată de subiectul „imitaţiei” (copiii sunt tentaţi să realizeze toţi acelaşi produs, mai ales dacă li se prezintă un model). Ca principiu general, nici o activitate nu trebuie iniţiată prin imitaţie. Punctul de plecare trebuie să vină de la copil; apoi se poate prezenta un exemplu, pentru a-l ajuta pe acesta să-şi imagineze mai exact ceea ce doreşte, (facilitarea procesului de conştientizare). Prezentarea unui exemplu nu înseamnă prezentarea unui model care să fie copiat în acţiune, ci aceea a unui ghid pentru clarificarea şi adecvarea concepţiei. Imitaţia intervine deci, pentru a întări şi ajuta.

3.4 Evaluare şi autoevaluare

Capacitatea de autocontrol se formează şi ea treptat, la fel ca independenţa în planificare şi execuţie. Evaluarea şi autoevaluarea rezultatelor obţinute presupun stabilirea anumitor standarde de performanţă, pe care copiii le conştientizează în timp. Când realizează evaluarea, orice cadru didactic ar trebui să cunoască răspunsul la următoarele întrebări:

• Care sunt obiectivele-cadru şi obiectivele de referinţă ale

programei şcolare, pe care trebuie să le atingă elevii?

• Care sunt performanţele minime, medii şi superioare prin care elevii pot demonstra că au atins aceste obiective?



• Care este specificul colectivului de elevi pentru care îmi propun

evaluarea?

• Când şi în ce scop evaluez?

• Pentru ce tipuri de evaluare optez?

• Cu ce instrumente voi realiza evaluarea?

• Cum voi proceda pentru ca fiecare elev să fie evaluat prin tipuri de probe cât mai variate, astfel încât evaluarea să fie cât mai obiectivă?

• Cum voi folosi datele oferite de instrumentele de evaluare administrate, pentru a elimina eventualele blocaje constatate în formarea elevilor şi pentru a asigura progresul şcolar al fiecăruia dintre ei?

În evaluare ar trebui să ţinem seama de faptul că şcolarii mici simt nevoia să fie încurajaţi mai mult în cadrul efortului pe care îl fac pentru a-şi forma anumite deprinderi.

Nu este foarte uşor să trasezi şi să decupezi după un contur, să tai drept, să lipeşti fără să murdăreşti totul în jurul tău, să coşi fără să te înţepi sau să încurci aţa etc. Toate acestea înseamnă răbdare, meticulozitate, precizie, conştiinciozitate, calităţi care se dobândesc după multe, multe exerciţii.

Acasă, copiii nu au voie să mânuiască foarfeca, acul, aracetul, plastilina etc. din diverse motive, prea bine cunoscute de adulţi.

În clasă, orele de Abilităţi - Educaţie tehnologică se desfăşoară sporadic. Şi atunci când se desfăşoară, cerem perfecţiune...



3.5 Aplicaţii

4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor

• Solicitaţi elevilor dumneavoastră să ordoneze în funcţie de preferinţe, disciplinele de studiu. Realizaţi un top al acestor preferinţe. Ce observaţi? Păstraţi concluziile în portofoliu (aplicaţii pag.4).

REPERE ÎN ELABORAREA RĂSPUNSULUI Cea mai uşoară şi mai rapidă cale de rezolvare a acestei aplicaţii este sub forma unui grafic din postituri de culori diferite. Fiecare disciplină poate fi reprezentată printr-o culoare. După ce elevii îşi aleg disciplina preferată, graficul poate arăta astfel:

• Studiaţi obiectivele-cadru ale programei şcolare pentru clasa a III-a, Educaţie tehnologică, 2004. Explicaţi obiectivul nr.4.

• Acordaţi o perioadă cât mai mare de timp (la început

de an şcolar şi nu numai) cunoaşterii colectivului de elevi pe care îl îndrumaţi. Identificaţi dorinţele şi hobby-urile copiilor. Afişaţi în clasă, într-un loc vizibil, temele generale care îi interesează pe copii, produsele pe care doresc să le realizeze, proiectele la care doresc să participe etc. Cultivaţi o legătură sinceră cu familia. Descoperiţi împreună cu aceasta, ceea ce îl motivează pe fiecare elev în parte, cu ce se ocupă în timpul liber etc. Scrieţi un scurt eseu despre atuurile cunoaşterii colectivului de elevi.

• Închipuiţi-vă că sunteţi elevă/ elev. Alegeţi o unitate

tematică interesantă pentru dvs. Listaţi produsele practice pe care aţi dori să le realizaţi pe parcursul sau la sfârşitul unităţii.

• Realizaţi o „masă rotundă” la care să participe şi

profesorul de educaţie plastică, pe tema „Obiecte kitsch în viaţa de zi cu zi”. Identificaţi materiale şi combinaţii de materiale şi tehnici prin care se realizează obiecte de prost gust.



Concluzii posibile:

- la această vârstă copiii preferă mişcarea ( jocul în general) - disciplina Limbă şi comunicare este cel mai puţin îndrăgită etc.

• Listaţi minim cinci competenţe pe care le obţin elevii, confecţionând un obiect

practic şi estetic: de exemplu - o cutie, o ramă foto, un suport de şerveţele etc.(aplicaţii pag.4)

REPERE ÎN ELABORAREA RĂSPUNSULUI Pentru a putea realiza o ramă foto, elevii vor învăţa să-şi facă un plan, să-şi selecteze materialele şi instrumentele cele mai potrivite, în funcţie de fotografia pe care doresc să o înrămeze, să măsoare, să traseze linii, să decupeze după un contur trasat, să decoreze respectând criterii estetice, să manifeste răbdare şi perseverenţă în atingerea scopului propus.

• Studiaţi obiectivele-cadru ale programei şcolare pentru clasa a III-a, Educaţie tehnologică, 2004. Explicaţi obiectivul nr.4 (aplicaţii pag.9).

REPERE ÎN ELABORAREA RĂSPUNSULUI

Obiectivul-cadru nr.4 prevăzut în programa şcolară Educaţie tehnologică

clasa a III-a este: Dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a responsabilităţii pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor.

Introducerea acestui obiectiv este legitimă având în vedere că în viaţa de

zi cu zi suntem invadaţi de produse kitsch, de produse de proastă calitate, cu care poluăm mediul după un timp foarte scurt de folosinţă. Este nevoie de educaţie timpurie integrată prin care copiii de azi, viitorii adulţi să vină cu idei practice dar şi responsabile în acelaşi timp de modificare a mediului. Resursele naturale sunt epuizabile ...

• Închipuiţi-vă că sunteţi elevă/ elev. Alegeţi o unitate tematică interesantă pentru

dvs. Listaţi produsele practice pe care aţi dori să le realizaţi pe parcursul sau la sfârşitul unităţii (aplicaţii pag.11).

Educaţie fizică

Educaţie fizică

Educaţie fizică

Educaţie fizică

Educaţie plastică

Educaţie plastică

Educaţie plastică

Educaţie fizică

Matematică

Matematicăfi i ă

Matematicăfi i ă

Abil.pract.

Abil.pract.



REPERE ÎN ELABORAREA RĂSPUNSULUI Dac-aş fi elevă, mi-ar plăcea să studiez mai mult despre flori. Formele, culorile, miresmele lor sunt impresionante. Mi-ar plăcea:

- să învăţ cum să îngrijesc florile de apartament - să învăţ să obţin forme florale cât mai aproape de realitate, prin tehnica Origami - să realizez felicitări cu flori şi frunze presate - să-mi fac un ierbar - să învăţ să împletesc coroniţe din flori - să învăţ să fac aranjamente florale pentru diverse evenimente

5. Lucrare de verificare (10 puncte)

Realizaţi un eseu structurat în care să argumentaţi necesitatea unei noi abordări a procesului de învăţare, în cadrul disciplinei Abilităţi practice- Educaţie tehnologică. În realizarea lucrării trebuie să răspundeţi următoarelor cerinţe:

• să prezentaţi succint locul şi rolul acestei discipline în cadrul disciplinelor ciclului primar;

• să enumeraţi obiectivele-cadru pe care trebuie să le atingă elevii;

• să explicaţi de ce face parte din rândul disciplinelor prin care se formează competenţe-cheie;

• să descrieţi cadrul psiho-pedagogic care impune noua abordare;

• să explicaţi care sunt paşii ce trebuie făcuţi în direcţia unei adevărate schimbări;

• să exprimaţi un punct de vedere personal, referitor la tema dată.

Se recomandă ca eseul să se încadreze în 2-3 pagini. Ordinea integrării cerinţelor în cuprinsul lucrării este la alegere.



Barem de corectare şi de notare a eseului Fiind un eseu structurat, se va realiza o evaluare analitică (punct cu punct). Punctajul va fi repartizat astfel:

Conţinutul lucrării - 6 puncte (câte 1 punct pentru fiecare reper corect rezolvat). Se vor aprecia valoarea ştiinţifică a ideilor exprimate şi prelucrarea şi interpretarea personală a ideilor de bază.

Redactarea lucrării - 4 puncte pentru - organizarea ideilor în scris (1 punct) - utilizarea limbajului de specialitate (1 punct) - ortografie şi punctuaţie (1 punct) - aşezare corectă în pagină (1 punct)

6. Bibliografie

Anexa 1 la OMECT nr. 5723/23.12.2003 cu privire la aprobarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a Ciolan L., Dincolo de discipline; Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară, Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 2003, pag.21,22 Cerghit I., Sisteme de instruire alternative şi

complementare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002, pag.9 C.N.C., Metodologia aplicării noului curriculum/ Noi

abordări în proiectarea demersului didactic, în Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, pag.1

Filoteanu N., Marian D., Desen artistic şi educaţie plastică, manual pentru clasa a V-a, All Educational, Bucureşti, 1998 , pag.5

Învăţare interculturală, T-Kit nr.1, Council of Europe, 2000 Programe şcolare revizuite; Abilităţi practice clasele I, a II-a,

Aprobate prin Ordin al Ministrului nr. 4686/ 05.08.2003, Bucureşti, 2003

Programe şcolare pentru clasa a III-a; Educaţie tehnologică, Aprobată prin Ordin al Ministrului nr. 5198/ 01.11.2004, Bucureşti, 2004 Programe şcolare pentru clasa a IV-a; Educaţie tehnologică, Aprobată prin Ordin al Ministrului nr.

3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Materiale şi tehnici specifice disciplinei


Unitatea de învăţare nr.2

MATERIALE ŞI TEHNICI SPECIFICE DISCIPLINEI

CUPRINS

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2 ............................................................................... 13 2. Materiale şi instrumente specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică ... 14 2.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 16 3. Tehnici specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică ............................. 17 4. Etape de lucru ............................................................................................................... 21 5. Expunerea produselor elevilor ...................................................................................... 23 5.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 27 6. Repere pentru rezolvarea temelor practice şi aplicaţiilor ............................................... 27 7. Bibliografie..................................................................................................................... 29



• să definească principalele concepte teoretice: materiale de lucru, instrumente de lucru, tehnici de lucru, etape de lucru;

• să facă corespondenţa între materiale şi instrumentele necesare pentru prelucrare;

• să utilizeze în practica şcolară tehnici variate pentru obţinerea de produse utile şi estetice;

• să identifice variante pentru realizarea aceluiaşi produs din diferite materiale şi cu ajutorul diferitelor instrumente şi tehnici;

• să enumere normele standard de expunere ale unui produs;

• să aducă argumente în favoarea avantajelor obţinute prin expunerea lucrărilor copiilor;

• să justifice nevoia de educare a atitudinilor responsabile faţă de modificările pe care le aducem mediului.



2. Materiale şi instrumente specifice disciplinei Abilităţi practice-Educaţie tehnologică

Prin realizarea lucrărilor practice, se aplică cunoştinţe şi se formează deprinderi în scopul transformării, într-un oarecare mod, a realităţii, a stării de existenţă a lucrurilor şi fenomenelor, în scopuri utile omului şi colectivităţii.

De aceea, elevii trebuie îndrumaţi să observe cu atenţie natura şi să sesizeze legătura dintre tot ceea ce facem şi spaţiul care ne înconjoară.

Prima distincţie care ar trebui făcută, ar fi clasificarea:

materiale din natură materiale obţinute prin prelucrarea materialelor din

natură (hârtia, plasticul, sticla, fire textile etc.) instrumente folosite în prelucrare

Dacă materialele din natură nu sunt greu de identificat, ele fiind la îndemâna oricui, în orice zonă a ţării, nu acelaşi lucru se poate spune despre materialele obţinute prin prelucrare. Tehnologiile de ultimă oră au dus la apariţia unor produse din ce în ce mai rafinate şi în egală măsură mai puţin cunoscute şi accesibile pe piaţa românească.

În alte şcoli europene (şi mai puţin în şcolile din România) se lucrează şi cu altceva în afară de hârtia glasată, creponată, coji de ouă, mălai, globuri pisate (ultimele considerate elemente kitsch). Iată câteva exemple de materiale noi (fig. 2.1-2.10):

Fig. 2.1 - sfere din material textil Fig. 2.2 - fire pe suport metalic



Fig. 2.3 - hârtie glasată cu lipici Fig. 2.4 - carton ondulat Fig. 2.5 - hârtie cerată Fig. 2.6 – foto-carton Fig. 2.7 - hârtie de mototolit Fig. 2.8 – mărgele de plastic şi lemn

Fig. 2.9 - hârtie fagure Fig. 2.10 - material gumat (Eva)

Dintre instrumentele de lucru, cele mai frecvent folosite sunt: creionul, rigla, foarfecele cu tăietură dreaptă sau cu model, cutterul, acul, andrelele, croşeta etc.



2.1 Aplicaţii

• Realizaţi o excursie în localitate. Identificaţi

materialele din natură. Selectaţi-le pe cele care pot fi utilizate în activitatea şcolară, pentru a obţine obiecte utile şi estetice. Alcătuiţi o listă cu acestea.

• Observaţi ocupaţiile locuitorilor din zona în care

locuiţi. Identificaţi materialele şi instrumentele folosite, pentru obţinerea diverselor produse, necesare în viaţa de zi cu zi. Faceţi corespondenţe între materiale şi instrumentele cu care se prelucrează acestea. Selectaţi-le pe cele care pot fi utilizate în activitatea şcolară.

• Identificaţi teme la care să se poată realiza un produs

în mai multe variante (din diferite materiale şi cu diferite instrumente).

• Dacă ar fi să apreciaţi sub forma unei metafore

activitatea desfăşurată concret la clasă, în timpul unei ore de abilităţi practice/ educaţie tehnologică, ce formulare aţi alege? Alcătuiţi un scurt eseu pornind de la această temă. Pentru a da un răspuns cât mai aproape de adevăr gândiţi-vă dacă:

• aţi permite elevilor să-şi exprime dorinţele, punctele de vedere şi să facă alegeri;

• aţi crea condiţii pentru un permanent schimb de idei;

• aţi organiza colectivul astfel încât să facilitaţi cooperarea în rezolvarea sarcinilor sau aţi prefera lucrul individual, pentru a evita dezordinea şi gălăgia.



3. Tehnici specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică

Programele de Abilităţi practice - Educaţie tehnologică pentru clasele I-IV prevăd însuşirea graduală a tehnicilor de lucru, respectând în primul rând particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. Pentru o mai uşoară trecere în revistă a acestor tehnici, vom folosi asocierea cu materialele ce urmează a fi prelucrate:

• Materiale din natură: colectare, curăţare, depozitare, presarea frunzelor şi a florilor, prelucrarea lemnului, vopsire • Plastilina: modelaj • Hârtia: îndoire, pliere, rupere liberă, rupere pe contur,

trasarea unui contur, decupare după conturul trasat, tăiere, tehnica Origami, tehnica Tangram, tehnica Şerveţelului, lipire, vopsire, ţesere cu benzi etc.

• Plasticul: construcţii din mase plastice etc. • Fire şi materiale textile: împletituri, înnodări, cusături simple şi decorative, tehnici simple de croitorie, tricotat, croşetat etc. • Tehnici simple de cultivare şi îngrijire a plantelor • Tehnici simple de îngrijire a animalelor • Tehnici simple folosite în gospodărie - prepararea salatelor de fructe şi legume, pregătirea pentru o călătorie

O exemplificare a tuturor tehnicilor enumerate ar presupune un curs de sute de pagini, fără a avea pretenţia că am epuizat toate variantele, de aceea vom face trimitere doar la câteva, ca modele de abordare. Esenţial este ca, în timp, elevii să observe că se poate ajunge la acelaşi rezultat prin mai multe tehnici şi să înveţe să facă alegeri optime.

Iată ca exemplu jocul „Secretul cercului” (fig. 2.11). Pentru a construi un cerc, există mai multe soluţii:

- se poate merge cu creionul de jur-împrejurul unui obiect care are ca faţă un cerc - se poate folosi compasul - se poate împături în patru un pătrat de hârtie, tăindu-se colţurile

rotund.

Fig. 2.11 – Cum se construieşte un cerc



Deoarece nu întotdeauna avem la dispoziţie compas sau un obiect de dimensiunea dorită, cea mai simplă modalitate de a tăia cercuri este cea în care plecăm de la pătrat.

Următorul pas important ar fi să-i învăţăm pe elevi să folosească cercul şi părţile lui (jumătate, sfert, optime). Cu ajutorul acestor părţi se pot obţine numeroase forme, care, în mod obişnuit ar fi dificil de realizat (vezi fig. 2.12, 2.13, 2.14, 2.15).

Fig. 2.12 - Cum se construieşte un brad Fig. 2.13 – Buburuza, Fluturele Fig. 2.14 – Pisica, Vulpea, Clovnul Fig. 2.15 – Peştele, Puişorul

O tehnică destul de asemănătoare cu cea demonstrată mai sus, utilizată în construirea colajelor, este tehnica TANGRAM (fig. 2.16). Aceasta apare în programă doar la clasa a IV-a, pentru că presupune operaţii superioare ale gândirii. Tangram este supranumit şi Jocul pătratului magic. Seamănă cu un puzzle, singura deosebire fiind aceea că se pot construi cu ajutorul lui peste 1 600 imagini. Regulile ce trebuie respectate în construcţia imaginilor, prin această tehnică, sunt următoarele:

• se folosesc toate figurile geometrice componente • acestea au voie să se atingă, dar nu să se suprapună.



Fig. 2.16 – TANGRAM, pătratul magic

Temă practică

Listaţi pe o fişă subiectele realizate prin tehnica Tangram (fig. 2.17 şi 2.18). Creaţi şi păstraţi în portofoliu cel puţin 5 exemple noi, folosind această tehnică de lucru. Fig. 2.17 Fig. 2.18



Considerată în egală măsură joc dar şi artă a plierii hârtiei, Origami (din japoneză 折り紙 origami, hârtie pliată) constituie o provocare prin care o minte iscusită şi două mâini abile pot da naştere creaturilor vii, obiectelor neînsufleţite sau formelor decorative abstracte.

Fig. 2.19 Elefant realizat prin tehnica Origami, dintr-o bancnotă pliată

„Etimologic, cuvântul Origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de “a îndoi” şi kami cu sensul de “hârtie”, deci “hârtie îndoită”. Numele de Origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata. Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate de imaginaţia celui care pliază hârtia, dar există şi categorii de forme tradiţionale care includ flora şi fauna. Arta Origami din zilele noastre acoperă o zonă largă de forme, de la ceasuri cu cuc şi dragoni, până la forme simple care exprimă mai degrabă spiritul decât forma unei imagini.

Există multe stiluri de Origami, acestea pornind de la cele mai simple compoziţii, până la compoziţii extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unităţi Origami pentru a forma un poliedru, precum şi reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme Origami sunt cele formate

dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot folosi diferite feluri de hârtie, de la cea subţire la cea groasă, precum şi hârtia velină a revistelor sau hârtia de împachetat.

Arta plierii hârtiei a fost şi este folosită ca metodă educaţională în grădiniţele şi şcolile din Japonia. Prin învăţarea formelor de bază ale acestei arte se ajunge la o anumită rafinare a gândurilor copiilor în direcţia înţelegerii relaţiei existente între un corp solid, concret, viu şi reprezentarea sa din hârtie, prin intermediul culorii şi a structurii liniilor sale de pliere.” (Internet, Wikipedia)



Practica artei Origami stimulează gândirea şi fantezia, dezvoltă simţul tactil, adânceşte intuiţia despre forma esenţială conţinută într-un obiect, acesta fiind simplificat până la esenţă.

Temă practică

Realizaţi minim două subiecte prin tehnica Origami, detaliaţi prin desen etapele obţinerii subiectelor propuse; păstraţi-le în portofolii.

4. Etape de lucru În cadrul Unităţii de învăţare nr.1 vorbeam despre necesitatea elaborării unui plan şi independenţa în execuţie. Până să atingem acest obiectiv, trebuie să-i învăţăm pe copii semnificaţia etapelor de lucru. În spatele unui produs finit se află o succesiune logică de operaţii, care trebuie identificate şi respectate. A obţine un obiect nu înseamnă, de exemplu, acelaşi lucru cu a obţine o compunere. E adevărat că ambele au la bază un plan. Dar cuvintele pot fi şterse, pe când materialele, odată ce au fost tăiate şi lipite greşit, înseamnă că au fost risipite inutil.

Reflectaţi! Hârtiile prezente peste tot în jurul nostru şi materialele plastice care bântuie prin comunităţi de fiecare dată când vântul îşi face de cap, arată că nu am atins încă acel grad de responsabilitate necesar protejării mediului în care trăim. Grija faţă de mediu se construieşte ca o casă, cărămidă cu cărămidă, începând cu primul moment în care copilul pune mâna pe foarfece. Prezenţa în sălile de curs a unor recipiente pentru reciclare ar fi benefică. În procesul deprinderii diferitelor tehnici de lucru, exerciţiul pe astfel de resurse este cel mai bun exemplu pe care îl dăm, fără a folosi prea multe cuvinte.

În figurile 2.20 - 2.25 - este prezentată succesiunea etapelor de lucru şi a tehnicilor, pentru obţinerea unui „Suport de şerveţele”:

Fig. 2.20 Fig. 2.21



Fig. 2.20- se identifică nevoia de a realiza un suport; se selectează materialele necesare: coală A3 de bloc de desen, foarfece, lipici, tempera, pensule, suport pentru tempera, creioane colorate; se face un plan de lucru; se desenează suportul desfăşurat şi se creează elemente pentru decorare;

Fig. 2.21 – se decupează suportul desfăşurat;

Fig. 2.22 Fig. 2.23

Fig. 2.22 – se colorează elementele cu care va fi decorată baza suportului; Fig. 2.23 – în timp ce ciupercuţele şi frunzele se usucă, se asamblează baza suportului, prin îndoire spre interior, pe liniile punctate şi prin lipire la capete;

Fig. 2.24 Fig. 2.25

Fig. 2.24 – se decupează după contur elementele pentru decor şi se lipesc astfel încât să formeze pereţii suportului şi să poată susţine şerveţelele; Fig. 2.25 – se aşază şerveţelele în suportul care fi element de decor.

Notă: nu se vor alege elemente pentru decor mai joase decât suportul; fiind confecţionat din coală de bloc de desen, nu va avea stabilitate. Pentru a ajunge la această concluzie, copiii pot fi lăsaţi să experimenteze.



5. Expunerea produselor realizate de elevi

Înainte de a ajunge în portofolii, lucrările copiilor ar trebui expuse. Acesta este un aspect foarte important, de care nu se ţine seama de regulă, în multe clase şi şcoli. Multe cadre didactice uită că şcoala există pentru şi prin copii.

Argumente PRO expunere:

o lucrările învăluie copiii cu frumuseţea pe care ei înşişi au creat-o; creaţiile vorbesc despre interesele şi nevoile copiilor, despre tipuri de inteligenţă specifice;

o modalităţile de exprimare, oricât ar fi de stângace sau naive, dacă sunt apreciate, vor influenţa sentimentele copiilor despre propria persoană;

o când copiii ştiu că ideile şi munca lor este valorizată, se afirmă; ei ştiu că pot învăţa, că e loc pentru mai bine;

o informaţiile obţinute prin proiecte şi explorări, sub forma colajelor de tot felul sau a diverselor obiecte realizate, îi motivează pe copii să înveţe mai mult;

o prin expunerea lucrărilor, familia şi ceilalţi membri ai comunităţii au o imagine clară asupra procesului instructiv-educativ care se desfăşoară în şcoală;

o afişând rezultatele activităţii desfăşurate, le oferim copiilor oportunitatea de a vorbi şi gândi despre munca lor în trecut şi de a face planuri pentru ceea ce doresc să facă în viitor.

Orice obiect expus ar trebui să respecte anumite standarde (vezi figurile 2.26 - 2.33):

să fie înrămat (dacă permite); să conţină o etichetă cu prenumele şi/ sau numele

autorului; să conţină informaţii despre tematica abordată şi

eventual despre data când a fost realizată; dacă este posibil, să ofere interpretarea în cuvinte de

către copil a rezultatului muncii sale.



Fig. 2.26 - Modalităţi de expunere a lucrărilor elevilor

Ramele şi panourile de afişaj se vor confecţiona împreună cu copiii, pentru a spori valoarea muncii lor. Tehnicile şi materialele din care pot fi obţinute acestea sunt multiple, de aceea se va ţine seama întotdeauna de caracterul practic şi estetic al produsului finit.

Fig. 2.27- Rame obţinute cu materiale din natură



Fig. 2.29 - Ramă în ramă- printr-un joc

atractiv de forme şi mai ales de culori, pot fi puse în lumină părţi sau întregul produs realizat de copii; acest tip de expunere vine în întâmpinarea tematicii abordate

Fig. 2.28 - Variantă de expunere a lucrărilor aceluiaşi elev

Nu toate lucrările copiilor pot fi înrămate de aceea trebuie să identificăm alte modalităţi de a le expune. În exemplele de mai jos sunt prezentate câteva idei utile, aflate la îndemâna oricărui dascăl, pentru orice tematică, în orice anotimp.

Fig. 2.30 - Creangă - suport Fig. 2.31- Umeraşe - suport



Fig. 2.32 - Expunerea lucrărilor pe sfoară sau sârmă, cu cârlige

Ideal ar fi dacă în fiecare sală de clasă am putea amenaja un colţ special de artă, în care să desfăşurăm cu copiii activităţi specifice (vezi fig. 2.33). Într-un astfel de colţ am putea depozita mult mai bine resursele şi am putea expune cu uşurinţă orice fel de produs al copiilor.

Fig. 2.33- Colţ de artă



5.1 Aplicaţii

6. Repere pentru realizarea temelor practice şi aplicaţiilor

• Identificaţi teme la care să se poată realiza un produs în mai multe variante

(din diferite materiale şi cu diferite instrumente)- aplicaţii pag.16.

Tema Produsul Materiale Instrumente

Daruri pentru cei dragi

Ramă foto- varianta 1

Carton colorat, forme ştanţate,

forme din material Eva

Cutter, creion, foarfece, lipici, acuarele, pensule



Mucava, flori şi frunze presate, scoici

Cutter, creion, aracet



Ramă de lemn cu geam, şerveţele

Aracet, lac de lemn, pensule

• Realizaţi mai multe forme, din hârtie reciclabilă,

folosind atât părţile unui cerc, cât şi tehnica Tangram. Comparaţi rezultatele. Listaţi pe două coloane asemănări şi deosebiri privind competenţele ce se dezvoltă la elevi prin exersarea celor două tehnici.

• Listaţi minim cinci argumente în favoarea folosirii

tehnicii Origami la orele de Abilităţi practice/ Educaţie tehnologică.

• Alegeţi un produs pe care aţi dori să-l realizaţi cu

elevii. Enumeraţi materialele necesare, instrumentele, tehnicile de lucru şi etapele ce trebuie respectate pentru obţinerea acestuia.

• Alcătuiţi un eseu argumentativ cu subiectul

„Importanţa expunerii lucrărilor elevilor”.

• Realizaţi planul unei clase ideale, în care, printre alte zone de lucru, se va regăsi şi Colţul de artă.



• Creaţi şi păstraţi în portofoliu cel puţin 5 exemple noi, folosind

tehnica Tangram (temă practică pag.19).

Fig. 2.34 – Exemple realizate prin Tangram

• Alegeţi un produs pe care aţi dori să-l realizaţi cu elevii. Enumeraţi materialele necesare, instrumentele, tehnicile de lucru şi etapele ce trebuie respectate pentru obţinerea acestuia. Produs: Stea pentru pomul de iarnă

Fig. 2.35 - Coală colorată, foarfece, lipici Fig. 2.36- Îndoire pe diagonală

Fig. 2.37- Îndoire pe ambele diagonale Fig. 2.38- Îndoiri: jumătăţile pătratului şi jumătăţile jumătăţilor pătratului



Fig. 2.39- Crestarea unui sfert pe fiecare Fig. 2.40- Lipirea celor două jumătăţi latură a pătratului, îndoire către diagonale, de stea lipirea prin suprapunere a părţilor îndoite

6. Bibliografie

Carol Seefeldt, Creating Rooms of Wonder, Valuing and Displaying Children s Work to Enhance the Learning Process, Beltsville, MD 20704, 2002, pag. 20,21,22

Emberley E., Emberley’s Picture Pie, Little, Brown and Company USA, 2000, pag 6,7

Internet, Wikipedia

Programe şcolare revizuite; Abilităţi practice clasele I, a II-a,

Aprobate prin Ordin al Ministrului nr. 4686/ 05.08.2003, Bucureşti, 2003


3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Abordarea integrată


Unitatea de învăţare nr.3

ABORDAREA INTEGRATĂ

CUPRINS

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3................................................................................30 2. De la teorie la practică în abordarea integrată ...............................................................31 2.1 Aplicaţii.....................................................................................................................36 3. Învăţarea pe bază de proiecte........................................................................................36 3.1 Aplicaţii.....................................................................................................................41 4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor .............................................................................41 5. Lucrare de verificare nr.2 ..............................................................................................45 6. Bibliografie .....................................................................................................................46



• să definească noţiunea de „abordare integrată”; • să enumere paşii ce trebuie respectaţi în abordarea integrată; • să proiecteze un demers integrat, în care să valorifice

competenţe formate în cadrul disciplinei Abilităţi practice- Educaţie tehnologică;

• să formuleze judecăţi de valoare privind necesitatea completării modelului învăţământului tradiţional, cu educaţia de dincolo de discipline;

• să definească noţiunea de „proiect”; • să propună un proiect, a cărui desfăşurare să urmeze paşii pe

care îi parcurg elevii în ciclul gimnazial, în cadrul disciplinei Educaţie tehnologică;

• să identifice schimbări atitudinale ce se cer a fi făcute din perspectivă proprie, astfel încât să se poată vorbi de eficienţă a demersului didactic.



2. De la teorie la practică în abordarea integrată „Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuşi faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline.” (J. Moffet)

Criza prin care trec copiii din societatea contemporană a declanşat multe semne de întrebare în rândul specialiştilor în educaţie. Una din concluziile formulate este aceea că ar trebui să se treacă dincolo de graniţele disciplinelor şcolare clasice, formale şi să se formeze competenţe şi/sau valori fundamentale pentru viaţa de zi cu zi.

Trăim într-o lume caracterizată prin dinamism şi complexitate, suntem puşi în faţa unor situaţii problemă cu caracter integrat, pe care trebuie să fim capabili să le soluţionăm şi care nu pot fi încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu.

Limitele instruirii pe discipline pot fi depăşite cu uşurinţă prin abordările integrate ale curriculumului.

Ce înseamnă de fapt, integrare?

În sens larg, integrarea reprezintă acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse elemente pentru a construi un tot armonios, de nivel superior.

În sens restrâns, integrarea este procesul şi rezultatul

procesului prin care un element nou devine parte a unui ansamblu deja existent.

„Curriculumul integrat presupune crearea de conexiuni

semnificative între teme sau competenţe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline. Aceste teme sau competenţe au o puternică legătură cu viaţa cotidiană a elevilor şi îşi propun, direct sau indirect, să contribuie la formarea unor valori şi atitudini.” (Lucian Ciolan)

Argumente în favoarea abordării integrate a curriculumului au fost formulate extrem de convingător de către K. Bergstrom:

se asigură condiţii optime de dezvoltare pentru toţi elevii,

indiferent de stilul de învăţare, de tipul de inteligenţă predominant sau de diversele abilităţi;

se promovează colaborarea, atât între profesori cât şi

între elevi;



se reflectă lumea reală care este interactivă, ceea ce

duce la creşterea interesului şi a motivaţiei pentru învăţare;

se evită rigiditatea şi unilateralitatea în gândire, prin crearea de conexiuni între discipline;

se valorifică resursele comunităţii prin participarea părinţilor şi nu numai, la proiectele derulate.

Pentru a avea succes în abordarea integrată, trebuie să ne asigurăm că parcurgem următorii paşi:

• identificăm şi selectăm o temă care îi interesează pe copii;

• definim rezultatele aşteptate (obiective/ competenţe/ valori/

atitudini) pe care elevii le vor dobândi la finalul studierii temei;

• stabilim timpul necesar studiului;

• colectăm resursele utile (literatură scrisă, resurse audio-vizuale, mass-media, internet, obiecte, materiale informative/ promoţionale etc.);

• mobilizăm persoanele –resursă;

• proiectăm activităţile de învăţare cu termenele necesare;

• desfăşurăm activităţile propuse;

• realizăm evaluarea finală a temei (evaluarea se poate face prin

portofolii sau prin realizarea unui proiect final). Obiectivul suprem al unui astfel de demers este să descoperim ceea ce are mai bun fiecare elev şi să valorificăm, respectiv să construim învăţarea în raport cu punctele tari ale fiecăruia.

Iată un exemplu concret de depăşire a graniţelor dintre disciplinele Limba şi literatura română şi Educaţie tehnologică, la clasa a III-a.

Unitatea tematică a fost „De vorbă cu Făt-Frumos”. Punctul de plecare l-au constituit textele literare din cărţile uriaşe (Fig. nr. 3.1).



Fig. 3.1- Cărţi uriaşe Fig. 3.2- „Sarea în bucate”

În urma analizei textului prelucrat după Petre Ispirescu – „Sarea în bucate”, impresionaţi nu numai de conţinut dar şi de imagini (Fig. nr.3.2), elevii şi-au exprimat dorinţa de a învăţa cum se face o coroană, lucru care s-a şi întâmplat, de altfel. Memorând fragmente din text şi „înarmându-se” cu pelerine şi coroane confecţionate prin propriile puteri, cei care au dorit, au fost : împăraţi, regine, prinţi sau prinţese (Fig. 3.3).

S-a organizat un Carnaval al Poveştilor la care fiecare elev şi-a pus în valoare tipurile de inteligenţă predominante.

Fig. 3.3- Coroniţă de prinţesă

La o altă unitate tematică, tot la clasa a III-a, unitate intitulată sugestiv „Din lumea celor care nu cuvântă”, una dintre poeziile selectate pentru studiu a fost „Stupul lor” de Tudor Arghezi.

Lectura acestui text literar a dat naştere multor întrebări. Copiii au dorit să afle despre: felul în care arată o albină (mulţi nu au studiat-o îndeaproape, chiar

dacă şi-au dorit, deoarece se tem de acul ei); felul în care arată un stup; activitatea care se desfăşoară în stup; modul în care se obţine mierea; compoziţia acesteia (de ce toată lumea foloseşte mierea ca

medicament) etc.



Fig. 3.4 - Albină din argilă Fig.3.5-Albine-desen Cadrul didactic a venit în întâmpinarea intereselor elevilor, realizând o abordare integrată. La disciplina Ştiinţe-clasa a III-a, pe lista conţinuturilor se află „Principalele grupe la animale - mamifere, păsări, peşti, reptile, insecte- caracteristici generale”. Dincolo de ceea ce au aflat la Ştiinţe, după studiul alcătuirii, copiii au desenat albine şi stupul lor, le-au colorat, au realizat tablouri sub formă de colaj şi chiar şi-au creat albine din plastilină, argilă sau polistiren (Fig. 3.4 - 3.7)

Fig. 3.6 – Colaj Fig. 3.7 - Colaj Abordarea integrată deschide un univers nelimitat al tematicii. Astfel, elevii pot realiza de-a lungul ciclului primar obiecte utile, care au o anumită semnificaţie pentru ei:

obiecte de design interior: rame, tablouri, panouri decorative, colaje pentru sala de clasă, şcoală sau camera proprie etc.;

obiecte de design vestimentar: batic, cravată, cordon, bentiţă, fular etc.;

obiecte specifice sărbătorilor, în funcţie de anotimpuri: Crăciun, Paşti, 8 Martie, 1 Iunie etc. (de regulă se urmăresc şi se valorifică tradiţiile locale);

obiecte de uz personal: suport pentru creioane, cutii de diferite forme şi mărimi, clasor, semn de carte, ramă orar;

jocuri şi jucării, mini-machete etc.;



mecanisme simple realizate din LEGO; construcţii din mase plastice şi nu numai; obiecte din materiale refolosibile (resturi textile, plastice etc.).

Iată câteva exemple de produse (+ materialele şi tehnicile folosite):

Fig. 3.8 Fig. 3.9 Vase de ceramică Tablou „ Coş cu flori” Materiale: argilă, tempera Materiale: carton colorat Tehnică: modelaj, pictură Tehnici: trasare după şablon,

decupare, asamblare

Fig. 3.10 Fig.3.11 Gentuţă Măşti pentru carnaval Materiale: forme Eva ştanţate, Materiale: material Eva, material textil material Eva, şiret colorat carton colorat, ochi mobili Tehnici: asamblare prin şnuruire Tehnici: trasare după contur, decupare, lipire, coasere

Fig. 3.12 - Ramă foto Fig. 3.13- Felicitări



2.1 Aplicaţii

3. Învăţarea pe bază de proiecte

Proiectul, metodă iniţiată de J. Dewey- „Project method”- a fost fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică, cu finalitate reală „learning by doing”, ceea ce îi conferea şi motivaţia necesară. Practic, „materia de studiu era împărţită într-un ansamblu de proiecte, apropiate centrelor de interes, pe care elevii urmau să le realizeze efectiv, într-un termen determinat, ajungând astfel să rezolve probleme autentice, din lumea reală, să dobândească cunoştinţe şi abilităţi practice utile.”(I. Cerghit)

Astăzi, proiectul este înţeles ca „o temă de cercetare orientată spre atingerea unui scop bine precizat şi care urmează să fie realizată, pe cât posibil, prin îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică.”

Proiectul este şi acţiune de cercetare şi acţiune practică, subordonată îndeplinirii unor sarcini concrete de instrucţie şi educaţie.

Proiectul este activitatea cel mai pregnant centrată pe elevi.

Efortul depus de aceştia se materializează de fiecare dată într-o „lucrare” (proiectul este ceva), cum ar fi: o broşură, un pliant, un poster, o machetă, revista clasei, a şcolii, a Clubului, o carte, monografia şcolii, a localităţii, o piesă de teatru dramatizată, o jucărie cu instrucţiuni de folosire, o reclamă, un studiu de caz, materiale didactice, un obiect de decor etc.

• Listaţi minim cinci argumente în favoarea abordării integrate a curriculumului la ciclul primar.

• Revedeţi cunoştinţele referitoare la nivelurile

integrării curriculare: - monodisciplinaritatea - pluridisciplinaritatea - interdisciplinaritatea - transdisciplinaritatea Ce diferenţe există între acestea? • Daţi exemple de alte teme care pot fi abordate în

manieră integrată. • Identificaţi probleme din viaţa de zi cu zi pe care le

consideraţi importante pentru dezvoltarea elevilor şi care nu sunt suficient abordate în cadrul diverselor discipline şcolare din planul de învăţământ. Cum ar putea fi ele introduse în programul elevilor?



Cu cât reuşim să venim în întâmpinarea intereselor elevilor şi îi îndrumăm să aleagă materialele şi instrumentele cele mai potrivite în funcţie de scopul urmărit, să-şi planifice activitatea, să execute ceea ce şi-au propus, să se autoevalueze în funcţii de criterii date, cu atât vom uşura trecerea la ciclul gimnazial, unde, la disciplina Educaţie tehnologică învăţarea se realizează predominant prin proiecte. Spre sfârşitul clasei a IV-a, în cadrul disciplinei Educaţie tehnologică, ar fi de dorit să iniţiem proiecte, parcurgând următorii paşi:

Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un necesar tehnologic

Descrierea produselor necesare pentru rezolvarea problemei

Stabilirea sarcinilor de lucru

Stabilirea necesarului de materiale şi ustensile

Formularea sugestiilor de soluţionare

Alegerea soluţiei

Realizarea produselor

Evaluarea produselor

Prezentarea produselor

Valorificarea produselor



Exemplu de proiect: „Colţ de vis”.

Proiectul este realizat de elevii claselor a IV-a şi a V-a, prin colaborare (cele două clase funcţionând împreună în aceeaşi sală de clasă).

a) Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un necesar tehnologic

Amenajarea unui colţ special în sala de clasă, în care să se expună lucrările realizate la Cercul de creaţie artistică din şcoală (proiectul se derulează de la începutul anului şcolar).

b) Descrierea produselor necesare pentru rezolvarea problemei: • rame de culori şi dimensiuni diferite • „crengi de salcie” • „pod”(simbolic) • „lac” • „stânci” • nuferi

c) Stabilirea sarcinilor de lucru • Realizarea unui plan pentru colţul ce urmează a fi amenajat- se stabilesc criterii funcţionale şi estetice. • Realizarea unor schiţe ale produselor care urmează a fi executate. • Alegerea produselor care vor fi realizate de elevii clasei a IV-a şi a celor care vor fi realizate de elevii clasei a V-a. • Împărţirea fiecărui colectiv pe grupe, în funcţie de interesul manifestat pentru anumite produse (sau în funcţie de alte criterii). • Împărţirea sarcinilor în cadrul grupului şi stabilirea rolului fiecărui elev. • Stabilirea graficului de lucru cu termene precise.

d) Stabilirea necesarului de materiale şi ustensile Clasa a IV-a foloseşte: hârtie de mototolit, carton colorat, carton ondulat, hârtie cerată, foarfece, lipici, pentru „crengi de salcie”, nuferi şi lac. Clasa a V-a foloseşte: mucava, carton colorat, carton ondulat, hârtie de mototolit, riglă, foarfece, cutter, aracet pentru rame, „pod” şi „stânci”.

e) Formularea sugestiilor de soluţionare

Elevii clasei a IV-a propun modele de frunze pentru crengile de salcie şi pentru nuferi precum şi soluţii de reprezentare a lacului.



Elevii clasei a V-a propun variante pentru executarea ramelor (număr, dimensiuni, culori), pentru realizarea simbolică a podului (inventează un model de prindere a podului între cei doi pereţi), pentru reprezentarea stâncilor.

f) Alegerea soluţiei

Fiecare grupă îşi alege produsul dorit şi soluţia cea mai bună pentru realizarea acestuia. Succesiunea logică a operaţiilor de executare a produselor va fi stabilită înainte de începerea lucrului. Pot exista mai multe variante de lucru. Se va alege acea variantă care convine din punct de vedere al economiei de material sau /şi al economiei de timp sau /şi al posibilităţilor de prelucrare.

g) Realizarea produselor

Aceasta este etapa de execuţie. Se poate lucra astfel: • o grupă la un singur produs; • o grupă la mai multe produse diferite; • mai multe grupe la acelaşi produs. În acest moment fiecare ştie ce are de făcut, în cât timp, când, cu ce materiale şi ustensile, unde îşi desfăşoară activitatea, cu cine colaborează, deci fiecare elev poate executa produsul după procesul tehnologic stabilit.

h) Evaluarea produselor

Fiecare grupă se va autoevalua, urmând să fie alese acele produse care corespund criteriilor stabilite iniţial.

i) Prezentarea produselor Expoziţia cu desene, creaţii literare, colaje etc. poate fi deschisă într-un cadru festiv. Pot participa elevi din şcoală, cadre didactice, părinţi etc.

j) Valorificarea produselor



„Colţul de vis” poate arăta ca în figura de mai jos:

Fig.3.8

Aproape fiecare a avut ocazia să privească retrospectiv viaţa şcolară şi să se întrebe ce s-a întâmplat cu cunoştinţele pe care se presupune că le-a acumulat în cursul anilor de şcolarizare şi de ce priceperile tehnice pe care le-a dobândit au trebuit să fie din nou învăţate într-o formă schimbată, pentru a-i fi de folos. Este norocos acela care nu descoperă că, pentru a avea succes în viaţă, nu a trebuit să uite multe din ceea ce a învăţat în şcoală. Este momentul să deschidem ferestrele şcolilor, să nu mai privim izolat obiectele de învăţământ şi să nu mai închidem informaţia în compartimente ermetice.

„Educaţia, pentru a-şi realiza scopurile, atât pentru elev cât şi pentru societate, trebuie să se bazeze pe experienţă- care totdeauna este experienţa de viaţă reală a unui individ.”(John Dewey)



3.1 Aplicaţii


• Proiectaţi desfăşurarea unui proiect, trecând prin următorii paşi (aplicaţii pag.41):

- identificarea necesităţii - obiective urmărite - grup de participanţi - resurse - distribuirea responsabilităţilor - activităţi planificate - analiza datelor obţinute - prezentarea rezultatelor acţiunii - evaluarea acţiunii - follow-up- posibilităţi de a continua acţiunea

• Enumeraţi notele definitorii ale învăţării bazate pe

proiect. • I. Cerghit afirmă că învăţarea pe bază de proiect se

poate realiza cu adevărat doar la liceu. Comentaţi această afirmaţie.

• Care consideraţi că sunt rolurile cadrului didactic în

cadrul învăţării bazate pe proiect?

• Proiectaţi desfăşurarea unui proiect, trecând prin următorii paşi:

- identificarea necesităţii - obiective urmărite - grup de participanţi - resurse - distribuirea responsabilităţilor - activităţi planificate - analiza datelor obţinute - prezentarea rezultatelor acţiunii - evaluarea acţiunii - follow-up- posibilităţi de a continua acţiunea



Numele proiectului: „Personaje dragi, din cărţi dragi” Clasa a IV-a Discipline vizate: Limba şi literatura română, Ed. civică, Ed. plastică, Ed. tehnologică, Ed. muzicală) Durata- ultimele 4 săptămâni ale anului şcolar Obiective de referinţă vizate:

- l. română- 1.5; 1.6; 2.1; 2.5; 2.7; - educaţie civică- 3.2 - ed. plastică- 1.1 - ed. tehnologică- 1.2; 3.1; 4.1; - ed. muzicală- 3.4

Etape: • stabilirea unor criterii de apreciere a proiectului (I) – 1 oră (prima săpt.) • lecturi din cele mai îndrăgite opere literare scrise

pentru copii; selectarea fragmentelor care pot fi dramatizate; împărţirea pe grupuri; împărţirea rolurilor şi a sarcinilor în grup (II) - 5 ore (prima săptămână a proiectului)

• vizionarea unui spectacol de teatru pentru copii (live sau pe casetă video; ideal ar fi ca acesta să aibă la bază o operă literară studiată)(III) -1,5 ore (la sfârşitul primei săptămâni)

• dramatizarea fragmentelor literare selectate (IV) – 8 ore (săpt. II şi III)

• realizarea invitaţiilor şi afişelor pentru serbare- (V) – 3 ore (săptămâna a III-a)

• prezentarea proiectului în cadrul serbării de sfârşit de an şcolar (VI)– 2 ore (ultima săptămână) Organizarea clasei: individual, frontal, în grup

Cerinţe pentru elevi:

I. Am hotărât împreună ca, la sfârşitul ultimei unităţi tematice din acest an şcolar să realizăm o serbare, prin dramatizarea fragmentelor literare, care vă sunt foarte dragi. Pentru a aprecia dacă vom reuşi să punem în scenă ceea ce ne propunem, trebuie să stabilim nişte criterii, în funcţie de care vom discuta la sfârşitul proiectului. Care ar trebui să fie acestea?

II. a) Realizaţi o listă cu autorii şi titlurile operelor literare studiate în ultima perioadă (I. L. Caragiale- D-l Goe..., Un pedagog de şcoală nouă, Bubico; Anton Pann- Negustorul şi nerodul; O. Pancu-Iaşi- Nu numai la şcoală; Mircea Sântimbreanu- Un băiat citit, Un şmecher la lecţie, O poveste plicticoasă, Portretul colegei de bancă; Petre Dulfu- Păcală şi Tândală). b) Recitiţi fragmentele literare care v-au impresionat cel mai mult. c) Selectaţi „piesa” în care doriţi să jucaţi şi personajul pe



care doriţi să-l interpretaţi (gândiţi-vă să argumentaţi alegerea făcută). Poate fi vorba despre un monolog, un dialog între două persoane sau un dialog între mai multe persoane. d) Formaţi grupurile necesare, în urma conversaţiilor cu colegii. e) Vom citi împreună textele alese, vom discuta şi vom negocia, pentru a fixa grupurile finale şi pentru a face distribuţia potrivită în fiecare grup; trebuie să demonstraţi că vă cunoaşteţi bine colegii şi că veţi ţine seama de posibilităţile şi dorinţa fiecăruia de a interpreta personajul ales.

III. a) În timp ce vizionaţi piesa de teatru, să observaţi: - modul în care actorii reuşesc „să intre în pielea personajelor” pe care

le interpretează; dacă redau calităţile sau defectele sugerate de autor; - cât de „adevărat” pare totul, dacă legătura dintre personaje te duce cu

gândul la viaţa reală sau totul pare fals; - ritmul în care se desfăşoară spectacolul (o reprezentaţie lentă

plictiseşte); - legătura dintre text şi costume; - decorul; - alte elemente care ajută la transmiterea emoţiei artistice (fondul

muzical).

b) La sfârşitul piesei, comentaţi cu colegii mesajul şi aspectele observate; evidenţiaţi lucrurile ce vă vor fi utile în montarea propriului spectacol.

IV. Cerinţe pentru grupuri: a) Adaptaţi textul ales (replicile foarte lungi vor fi aduse la esenţă,

pentru a fi mai uşor memorate). În funcţie de mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi, puteţi modifica şi intervenţiile anumitor personaje, păstrând însă coerenţa şi frumuseţea textului.

b) Transcrieţi pe coli (pentru fiecare membru al grupului) textul modificat, astfel încât să puteţi urmări derularea întregului fragment; marcaţi ceea ce aveţi personal de memorat. Puteţi folosi scrisul de mână sau vă puteţi ajuta de un PC.

c) Citiţi pe roluri, de mai multe ori, folosind intonaţia potrivită. d) Memoraţi replicile în ordinea acestora (se lucrează individual/în

grup, atunci când este posibil- în clasă sau acasă). e) Repetaţi în grup, în spaţiul în care se va desfăşura serbarea.

Însoţiţi replicile de mişcarea scenică şi gesturile adecvate. f) Luaţi hotărâri asupra decorului în care se va monta piesa, asupra

costumelor şi eventual asupra fondului muzical. g) Confecţionaţi (cu ajutorul familiei sau cu colegii, în grup) costumul

necesar. h) Realizaţi în clasă, în timpul orelor de Educaţie plastică şi Educaţie

tehnologică, decorul necesar, lucrând individual sau în echipă.



V. Cerinţe pentru elevi: a) Dintr-o coală de desen, realizaţi partea exterioară a invitaţiei-

program pentru serbare; puteţi folosi orice instrument de lucru doriţi (creioane colorate, pixuri colorate, carioca, acuarele, tempera, cărbune, foarfecă şi lipici etc.) precum şi orice tehnică deprinsă în cadrul disciplinelor Educaţie plastică şi Educaţie tehnologică. Criterii ce ar trebui urmărite:

- legătura cu conţinutul serbării - originalitatea subiectului ales şi a tehnicilor folosite - armonia culorilor/materialelor - acurateţea lucrării

b) În interior veţi scrie într-o formulare originală, atractivă (lucruri care se stabilesc de comun acord, prin dezbatere):

- data - locul desfăşurării - ora de începere - ordinea desfăşurării/ timpul orientativ, prevăzut pentru fiecare piesă

c) Veţi înmâna invitaţiile familiei voastre. Realizaţi mai multe invitaţii,

dacă doriţi să-i aveţi alături pe bunici, prieteni, colegi de la alte clase etc. Puteţi face schimb de invitaţii între voi.

d) Fiecare grup va realiza pe o coală mare (A 0) un afiş, folosind

instrumente de lucru şi tehnici variate. Lucrările obţinute vor fi expuse la intrările din şcoală, pe exteriorul uşii clasei, la panoul cu ştiri destinate părinţilor etc. Se va ţine seamă de aceleaşi criterii prezentate la punctul a.

VI. Se prezintă proiectul în public, în ultima săptămână a semestrului al II-lea.

În timpul serbării, pe perioada pauzelor necesare schimbării decorurilor, se va asigura un fond muzical adecvat. După serbare, feed-back:

- de la public; - de la învăţător; - de la colegi - autoevaluare.



5. Lucrare de verificare (10 puncte)

Realizaţi planul unui proiect cu titlul „O, brad frumos!” În realizarea planului trebuie să ţineţi seama de următoarele etape: • stabilirea unor criterii de apreciere a proiectului (I) – 1 oră (prima săptămână) • excursie la pepinieră, în pădure sau în oricare altă zonă

unde poate fi observat bradul (II)- (în prima săptămână, activitate desfăşurată în afara clasei)

• stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre brad şi alţi

arbori- din familia coniferelor sau din familia foioaselor; observarea modificărilor ce au loc în viaţa arborilor, în funcţie de succesiunea anotimpurilor; acţiuni concrete de protejare a pădurii (III)- (în prima săptămână)

• lecturi reprezentative privind legenda bradului/

semnificaţia acestuia la români dar şi la alte popoare (IV) – 2-3 ore (în a doua săptămână a proiectului; act. desfăşurată în clasă)

• întâlnire cu unul dintre bătrânii satului/ comunei/oraşului;

conversaţii despre obiceiurile locale care însoţesc momentul împodobirii bradului (V)- 1-2 ore (în a doua săptămână a proiectului; activitate desfăşurată în clasă sau în afara clasei)

• învăţarea după auz a cântecului „O, brad frumos!” (VI)- 1

oră (în a doua săptămână) • realizarea podoabelor pentru brad (VII)- 4 ore (în a doua

şi a treia săptămână ) • împodobirea bradului şcolii (VIII)- în ultima săptămână a

proiectului, înaintea serbării de iarnă, activitate desfăşurată în şcoală.



Barem de corectare şi de notare a proiectului

Punctajul va fi repartizat astfel:

Conţinutul lucrării- 8 puncte -câte 1 punct pentru fiecare set

de cerinţe formulate la cele 8 etape ale proiectului (vezi repere de rezolvare pag. 42-43). Se vor aprecia corectitudinea şi claritatea enunţurilor formulate.

Redactarea lucrării- 2 puncte pentru

- organizarea ideilor în scris (0,5 puncte) - ortografie şi punctuaţie (0,5 puncte) - aşezare corectă în pagină (0,5 puncte) - lizibilitate (0,5 puncte)

6. Bibliografie

Ciolan L., Dincolo de discipline, Ghid pentru învăţarea integrată/

crosscurriculară, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003 Clarke, J.H., Agne, R.M., Interdisciplinary High School Teaching,

Strategies for integrated learning, Nedham Heights, Allyn&Bacon, 1977

Delors, J., Comoara lăuntrică, Polirom, Iaşi Faure, E., A învăţa să fii, EDP, Bucureşti, 1974 Ionescu M., Managementul clasei. Un pas mai departe...Învăţarea

bazată pe proiect, Colecţia Şanse Egale, Humanitas Educational, Bucureşti 2003

Tyler J., What shall I do today?, Usborne Publishing MEC, CNC, Ghid metodologic de aplicare a programelor de

abilităţi practice şi educaţie tehnologică, primar-gimnaziu, Bucureşti, 2001, pag.42

Programe şcolare revizuite; Abilităţi practice clasele I, a II-a, Aprobate prin Ordin al Ministrului nr. 4686/ 05.08.2003, Bucureşti, 2003


3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Proiectarea demersului didactic


Unitatea de învăţare nr. 4

PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC

CUPRINS 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4 ............................................................................... 47 2. Ce înseamnă proiectare didactică? ............................................................................... 48 2.1 Programa şcolară .................................................................................................... 49 2.2 Unităţile tematice ..................................................................................................... 49 2.3 Planificarea calendaristică ....................................................................................... 50 2.4 Proiectarea unităţii de învăţare ................................................................................ 50 2.5 Proiectarea activităţii de evaluare............................................................................ 51 2.6 De la teorie la practică în proiectare ........................................................................ 51 2.7 Aplicaţii .................................................................................................................... 54 3. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor ............................................................................. 55 4. Evaluarea finală a portofoliului ...................................................................................... 57 5. Bibliografie..................................................................................................................... 59



• să explice sintagma „Proiectarea demersului didactic”; • să definească termenul unitate de învăţare; • să alcătuiască o planificare calendaristică orientativă şi o

proiectare a unei unităţi de învăţare la disciplina Abilităţi practice-Educaţie tehnologică;

• să identifice întrebările cheie la care trebuie să răspundă

atunci când proiectează activitatea de evaluare; • să utilizeze/ opereze cu noile concepte în diverse contexte de

instruire, metodice etc.; • să identifice schimbări atitudinale ce se cer a fi făcute din

perspectivă proprie, astfel încât să se poată vorbi de calitate a proiectării demersului didactic.



2. Ce înseamnă proiectare didactică?

Reflectaţi!

„Proiectarea demersului didactic este acea activitate desfăşurată de învăţător/profesor care constă în anticiparea etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a predării. Proiectarea demersului didactic presupune:

• lectura personalizată a programelor şcolare; • planificarea calendaristică; • proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a

lecţiilor). Pentru a vorbi de o învăţare eficientă, este necesar ca învăţătorul/profesorul să aibă o imagine de ansamblu bine conturată asupra întregului curriculum alocat unui an de studiu. Identificarea unor teme majore şi organizarea conţinuturilor în jurul acestora oferă o imagine mult mai clară decât enumerarea unei succesiuni de lecţii. De aici, opţiunea pentru organizarea procesului de învăţământ în unităţi de învăţare.” (Ligia Sarivan) Specialiştii în domeniu au optat pentru termenul unitate de învăţare urmărind să accentueze necesitatea unui demers didactic centrat pe elev. Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă care:

determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor obiective de referinţă;

este unitară din punct de vedere tematic; se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o

perioadă de timp; se finalizează prin evaluare.

Este important de reţinut faptul că proiectarea didactică este un demers personalizat. Cadrul didactic este cel care ia deciziile asupra modalităţilor pe care le consideră optime privind creşterea calităţii procesului de învăţământ. Pentru aceste decizii el îşi asumă răspundere personală. Elementul central în realizarea proiectării didactice este programa şcolară. Aceasta nu trebuie privită ca „tabla de materii” sau ca un element de îngrădire al profesorului, ci este un document reglator, prin care se stabilesc obiective ce urmează a fi atinse prin intermediul activităţii didactice.



Nu exisă reţete perfecte în elaborarea documentelor după care se ghidează fiecare cadru didactic în parte, dar, de regulă, se parcurg următorii paşi:

a. se citeşte programa şcolară; b. se stabilesc temele care prezintă interes pentru

elevi, de preferat, cu ajutorul acestora; c. se realizează planificarea calendaristică anuală; d. se proiectează primele unităţi de învăţare ale

fiecărei discipline; e. se proiectează ativitatea de evaluare.

2.1 Programa şcolară În programă, fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate obiective de referinţă. Atingerea acestor obiective se face cu ajutorul conţinuturilor. Cadrul didactic poate alege să folosească activităţile de învăţare sau poate propune alte activităţi, care se potrivesc mai bine colectivului pe care îl îndrumă. Citirea programei se face în plan orizontal, astfel: 2.2 Unităţile tematice La începutul fiecărui an şcolar este necesar şi util să aflăm ce aşteaptă copiii de la şcoală (ar trebui să renunţăm la practica de a alege manuale şi de a merge fără abatere pe firul lor, neglijând interesele copiilor). Lista obţinută o reorganizăm în teme largi (cel mai uşor se realizează acest lucru pornind de la disciplina cunoaşterea mediului, ştiinţe; curiozitatea copiilor de ciclu primar este legată predominant de acest domeniu).

Precizăm încă o dată că este vorba de „teme- pretext- nerelevante în sine, dar utilizate ca platformă, pentru a crea conexiuni (lianţi creaţi în mintea copiilor cu scopul de a aduce împreună cunoştinţe şi deprinderi învăţate separat; punţi de legătură)” - Lucian Ciolan În unitatea de învăţare nr.1 am exemplificat o astfel de planificare tematică anuală, însoţită de repere de timp:

I. Cu toamna în ghiozdan (sept., octombrie- 4 săpt.) II. În Împărăţia Apei (octombrie, noiembrie- 4 săpt.) III. Bătrânul An şi fiicele lui (noiembrie, decembr.- 4 săpt.) IV. De vorbă cu Făt-Frumos (ianuarie- 3 săpt.)

Obiectiv

cadru

Obiective

de referinţă

Conţinuturi

Activităţi

de învăţare



V. Cea de-a zecea planetă (februarie- 3 săpt.) VI. Doctorii cu frunze verzi (martie- 3săpt.) VII. Eu şi familia mea (martie, aprilie- 4 săpt.)

VIII. Mijloace de transport (aprilie, mai- 4 săpt.) IX. Calculatorul, colegul meu de bancă ( mai- 3 săpt.)

X. În lumea desenului animat (iunie-2 săpt.)

Aceste unităţi tematice ne pot ajuta să abordăm integrat conţinuturile şi pot facilita deschiderea procesului de învăţare care are loc în şcoală, către ceea ce se întâmplă în afara şcolii şi mai ales către ceea ce are semnificaţie pentru elevi. 2.3 Planificarea calendaristică Planificarea este un document în a cărui elaborare se parcurg următoarele etape: • realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi; • împărţirea în unităţi de învăţare; • stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare; • alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu obiectivele de referinţă şi conţinuturile vizate. În general, planificarea este schematică şi se gândeşte pe întregul an şcolar dar cuprinsul ei are valoare orientativă. Modificările determinate de situaţiile reale de la clasă pot fi consemnate într-o rubrică specială intitulată Observaţii. O planificare anuală corect întocmită trebuie să acopere integral programa şcolară la nivel de obiective de referinţă şi conţinuturi. 2.4 Proiectarea unităţii de învăţare Unitatea de învăţare exprimă cel mai bine conceptul de demers didactic personalizat. Aici se vede experienţa fiecărui cadru didactic, ce trebuie să ştie să răspundă la următoarele întrebări:

De ce voi face? (identificarea obiectivelor) Ce voi face? (selectarea conţinuturilor) Cu ce voi face? (analiza resurselor) Cum voi face? (determinarea activităţilor de învăţare) Cât s-a realizat? (stabilirea instrumentelor de

evaluare) Deşi denumirea unităţilor de învăţare şi alocarea timpului pentru fiecare în parte se face în cadrul planificării, la început de an şcolar, se recomandă ca proiectarea în sine să se completeze periodic, pe parcursul anului, pentru a reflecta cât mai bine realitatea.



2.5 Proiectarea activităţii de evaluare Prin evaluare ar trebui „să se evidenţieze progresul înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă. Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.” (Ligia Sarivan) În proiectarea instrumentelor de evaluare de un real folos este răspunsul la următoarele întrebări:

• care sunt obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă din programă, pe care trebuie să le realizeze elevii?

• care sunt performanţele minime, medii şi superioare pe care le pot atinge elevii, pentru a demonstra că sunt pe drumul cel bun în dobândirea competenţelor vizate?

• care este specificul colectivului de elevi pentru care se propune evaluarea?

• când şi în ce scop evaluăm? • pentru ce tipuri de evaluare optăm? • cu ce instrumente vom realiza evaluarea? • cum vom proceda pentru ca fiecare elev să fie evaluat

prin tipuri de probe cât mai variate, astfel încât evaluarea să fie cât mai obiectivă?

• cum vom folosi datele oferite de instrumentele de evaluare administrate, pentru a elimina eventualele blocaje constatate în formarea elevilor şi pentru a asigura progresul şcolar al fiecăruia dintre ei?

Vorbind despre evaluare, nu putem omite aspectele asupra cărora se doresc modificări, în sensul:

- modificării raportului dintre evaluarea sumativă şi cea formativă; cea de-a doua formă este considerată mult mai valoroasă deoarece valorifică potenţialul de care dispun elevii şi duce la perfecţionarea continuă a stilului şi a metodelor proprii de învăţare;

- realizării unui echilibru optim între evaluarea scrisă şi evaluarea orală; prin evaluarea orală creşte interacţiunea dintre elevi şi cadrul didactic;

- folosirii cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în grupuri mici.

2.6 De la teorie la practică în proiectare Dacă proiectarea demersului didactic se realizează cu uşurinţă atunci când cadrul didactic îndrumă un colectiv de elevi aflaţi cu aprox. pe acelaşi palier de vârstă, nu acelaşi



lucru se întâmplă în condiţiile învăţământului simultan, care este încă prezent în multe zone ale ţării. Pentru a avea un demers eficient, propunem abordarea realizată cu unităţi tematice (aceleaşi pentru întregul colectiv). Prezentăm ca variantă orientativă, „tabloul” conţinuturilor şi obiectivelor de referinţă vizate, de la o unitate tematică, pentru un colectiv format din elevi de clasa a II-a şi a IV-a. Acesta oferă o privire de ansamblu asupra a ceea ce se poate face în prima lună de şcoală (de exemplu).

„Cu toamna în ghiozdan”

Cunoaşterea mediului clasa a II-a O.R.-1.1; 1.3; 2.3

• Toamna la munte. • Toamna la câmpie. • Activităţi ale omului specifice

anotimpului toamna. Cunoaşterea mediului clasa a IV-a

O.R.- 3.1; 3.2; 4.1 • Dinamica proceselor şi fenomenelor

în mediul înconjurător.

Abilităţi practice clasa a II-a O.R.- 1.1; 1.2; 2.2; 3.2; 4.1

• Activităţi cu materiale din natură.

Abilităţi practice clasa a IV-a

O.R.- 1.2, 3.1

• Activităţi cu materiale din natură.

Limba română clasa a II-a şi Limba română clasa a IV-a O.R.- 1.1; 1.4; 1.5; 2.4; 2.5; 3.1; 3.3; 4.1; 4.4; 4.5 • Cartea (actualizare: cuprinsul unei cărţi). Aşezarea textului în pagină. • Textul. Titlul. Autorul. • Alfabetul (actualizare) • Sunetul şi litera- corespondenţa dintre ele. Vocalele şi consoanele. Silaba. Despărţirea

cuvintelor în silabe-despărţire la capăt de rând. • Componentele comunicării dialogate (actualizare) • Scrierea de mână şi prezentarea textului. Scrierea caligrafică. Aşezarea corectă în

pagina de caiet: plasarea titlului, folosirea alineatelor, respectarea spaţiului dintre cuvinte.

• Scrierea corectă a cuvintelor care conţin diftongii oa, ea, ia, ie, ua şi uă. • Copieri/transcrieri de texte (aproximativ 50 de cuvinte)

Limba română clasa a IV-a O.R.- 1.1; 1.5; 1.6; 2.1; 2.7; 3.1; 4.4 • Cartea (actualizare). Rolul ilustraţiilor. • Textul narativ (al cărui conţinut vizează unitatea tematică). Delimitarea textului în

fragmente logice. Formularea ideilor principale (numai în propoziţii). Recunoaşterea determinanţilor spaţiali şi temporali ai acţiunii.

• Sunetul şi litera. Vocalele şi consoanele. Diftongii. • Componentele comunicării dialogate (actualizare) • Organizarea textului scris. Planul iniţial al compunerii. Compuneri după o ilustraţie sau

după un şir de ilustraţii.



Printr-o astfel de structură se evită şablonizarea-stereotipizarea mentală şi se stimulează mobilitatea şi creativitatea. Elevii pot conştientiza că unul şi acelaşi fenomen poate fi abordat din unghiuri şi sub aspecte diferite şi că noţiunile dobândite în cadrul diferitelor discipline şcolare nu se exclud, ci se întregesc şi se susţin reciproc, creează acea libertate interioară care le conferă încredere în capacităţile intelectuale şi independenţă în abordarea sarcinilor de învăţare.

Următorul pas după realizarea unui astfel de tablou este selectarea textelor-suport, a repertoriului de cântece şi a subiectelor pentru disciplinele Educaţie plastică şi Abilităţi practice, ţinând seama de interesele colectivului. Nu este obligatoriu ca textele literare să facă parte dintr-un singur manual. Se pot multiplica fragmente literare din cărţile aflate în biblioteca şcolii sau a clasei. Important este ca ele să reflecte preocupările copiilor şi să fie accesibile atât pentru clasa a II-a cât şi pentru clasa a IV-a.

Texte orientative selectate pentru unitatea „Cu

toamna în ghiozdan”: - „ Ziua când toţi au şapte ani”, „O vizită”- Iuliu Raţiu -„Păcălici la şcoală”- Nicolae Labiş - „Cum se face o carte”- Grigore Vieru -„Însemnări de cititor”- Mircea Sântimbreanu -„Cuvintele vrăjite”- Pierre Gamarra - „Fiind băiet păduri cutreieram”- Mihai Eminescu -„ A murit Luchi”- Otilia Cazimir

-„Mai e mult până diseară?”- Octav Pancu-Iaşi

Sugestii pentru repertoriul de cântece: - Noul an de şcoală- Ion Potolea - La pădure- din folclorul copiilor - Culesul viilor- Ion Potolea - Ploaia- C. Mereş - A ruginit frunza din vii- D.G. Kiriac

Educaţie plastică clasa a II-a O.R.- 1.1, 3.1

• Materiale de lucru şi folosirea lor.

Educaţie plastică clasa a II-a O.R. – 1.1

• Materiale şi tehnici de lucru.

Educaţie muzicală clasa a II-a O.R.- 1.3; 1.7; 2.6

• Cântarea vocală. Educaţie muzicală clasa a IV-a

O.R.- 1.1; 1.3; 3.4 • Cântarea vocală.

Geografie clasa a IV-a O.R.- 1.1; 1.2; 2.1; 3.2 • Poziţia geografică a României. • Relieful.

Istorie clasa a IV-a O.R.- 1.1; 1.2; 1.3

• Cum cunoaştem trecutul • Omul şi mediul geografic



Subiectele pentru Educaţie plastică şi Abilităţi practice vor fi în legătură directă cu textele literare studiate: - „Covorul Toamnei”, „Peisaj de toamnă”- realizat prin tehnici variate - pete de culoare pe suport uscat, pete de culoare pe suport umed, pete create prin presarea unor frunze încărcate de culoare etc. Lucrările pot fi obţinute prin lucru în grup şi pot fi folosite ca elemente de design interior în sala de clasă. - „Orarul meu”, „Calendarul zilelor de naştere”, „Rame foto”, „Lampioane”, „Semn de carte”, „- cu elemente decorative din natură sau obţinute prin diverse tehnici specifice Educaţiei plastice.

Subteme posibil de abordat în cadrul activităţilor

integrate: - şcoala- drumul spre şcoală (traseu, comportament), colegii mei, regulile clasei, planuri pentru acest an şcolar, o zi la şcoală, rechizitele şcolarului, cartea; - anotimpurile- caracteristicile anotimpului toamna, activităţi specifice omului în acest anotimp.

Proiecte care se pot realiza în cadrul acestei unităţi

tematice: - Şcoala mea, Clasa mea, Prima mea carte, Toamna

2.7 Aplicaţii

• Realizaţi o planificare anuală precum şi proiectarea

unei unităţi de învăţare (tematice) la disciplina Abilităţi practice- Educaţie tehnologică.

• Ce credeţi că reprezintă imaginea de mai jos?

Dezvoltaţi răspunsul.




• Realizaţi o planificare anuală precum şi proiectarea unei unităţi de învăţare (tematice) la disciplina Abilităţi practice- Educaţie tehnologică (aplicaţii pag.58).

REPERE ÎN ELABORAREA RĂSPUNSULUI

PLANIFICARE

EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ CLASA a IV-a

Nr crt

Unităţi tematice

O.R Conţinuturi Nr. ore

Săpt.

1.

“SECRETUL CĂRŢILOR”

1.1 3.1

Elemente de proiectare a activităţii: -planul de lucru pentru realizarea unui produs -reguli de protecţia muncii şi de igienă a muncii -desenul / schiţa produsului

3

1-3

15.0908.10

2.

“CU TOAMNA SUB UMBRELĂ”

1.2 2.1 2.2 4.3

Activităţi cu materiale obţinute prin prelucrare Hârtia Tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile

3

4-6

09.1029.10

3.

“DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTĂ”

2.2

Activităţi cu materiale obţinute prin prelucrare Hârtia Tehnica Tangram (construirea figurilor folosind pătratul împărţit în şapte figuri geometrice)

4

7-10

06.1103.12

4.

“ŢINE BABA IARNA SFAT”

3.1 3.2

Activităţi cu materiale obţinute prin prelucrare Hârtia Tehnica Origami

3

11-13

04.1222.12

5.

“LA GURA SOBEI ASCULTĂM POVEŞTI “

1.2 2.1

Activităţi cu materiale naturale şi/ sau prelucrate Tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile

4

14-17

08.0102.02



6.

“FAMILIA, COPACUL VIEŢII”

3.1 3.2

Gospodărie Reţete simple

3

18-20 12.02 11.03

7.

“PE ARIPI DE LEGENDĂ”

2.1

Fire şi materiale textile Cusături decorative – la alegere

3

21-23

12.03 01.04

8.

“LA BRAŢ CU PRIMĂVARA”

1.1 4.1

Activităţi cu materiale naturale şi/ sau prelucrate Tehnici de prelucrare a lemnului Cultura plantelor- tehnici simple de cultivare şi îngrijire

4

24-27

02.04 06.05

9

“COPILĂRIE, HAI LA JOC!”

1.2 4.3

Mase plastice Tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile

3

28-30

07.05 27.05

10.

“CALCULA- TORUL, COLEGUL MEU DE VACANŢĂ”

4.1 4.3

Mase plastice Construcţii din mase plastice

3

31-33

28.05 15.06



4. Evaluarea finală a portofoliului

Cu toţii am trecut în experienţele noastre anterioare de învăţare printr-un moment de final. Aţi calculat vreodată câte teze, examene, teste sau probe practice s-au adunat până acum în parcursul dumneavoastră personal sau profesional? Ca orice parcurs de învăţare, şi acest curs se finalizează cu o lucrare. Ea nu este o un referat, o lucrare de licenţă, o teză de master sau de doctorat. De aceasta dată vorbim despre PORTOFOLIUL de ÎNVĂŢARE, ca o alternativă la lucrările de final cu care ne-am obişnuit. Spre deosebire de o lucrare ştiinţifică, un referat sau un eseu, portofoliul este special pentru ca se bazează atât pe temele realizate în fiecare săptămână de curs, cât şi pe reflecţiile noastre personale asupra a ceea ce am învăţat în acest curs realizând aplicaţiile şi temele practice recomandate şi comunicând cu colegii.

Îl putem numi final, dar nu uitaţi că portofoliul, ca orice final, nu e decât un nou început! Portofoliul poate conţine următoarele elemente:

• sarcini de lucru, exerciţii, teme de reflecţie rezolvate;

• mostre ale aplicaţiilor derulate cu elevii, colegii, părinţii etc (sau orice alte înregistrări ale unor experienţe relevante din afara acestui curs);

• enunţuri de autoevaluare;

• feedback primit de la colegi;

• reflecţii personale asupra procesului de învăţare;

• alte resurse identificate în activităţile de învăţare (de exemplu, bibliografii, articole, site-uri web relevante etc.)

• orice alte materiale pe care le consideraţi relevante din perspectiva acestui curs (fotografii, înregistrări, prezentări powerpoint, rezumate etc.)

Portofoliul ar putea avea o introducere prin care să comunicaţi ceva despre dvs. şi despre aşteptările cu privire la acest curs. Apoi, structura poate fi alcătuită pe capitole, teme relevante sugerate în unităţile de învăţare sub formă de întrebări, afirmaţii sau citate reprezentative.



Ca încheiere, aţi putea utiliza câteva reflecţii finale la care puteţi adăuga o serie de întrebări cu care aţi rămas în urma acestui curs şi la care doriţi să vă gândiţi în viitor. Oricum, nu lăsaţi aceste sugestii să vă limiteze creativitatea!

Barem de corectare şi de notare a portofoliului

Pentru a primi cele 10 puncte este necesară completarea

portofoliului personal cu minim două aplicaţii din fiecare set de aplicaţii prezent de-a lungul celor patru unităţi de învăţare precum şi cu rezolvarea temelor practice. Conţinutul portofoliului- 8 puncte. Vor fi apreciate: • relevanţa pieselor din portofoliu • originalitatea acestora • valorificarea experienţelor de învăţare în clasă/ şcoală/

comunitate • utilizarea creativă a resurselor puse la dispoziţie prin acest curs

dar şi a altor resurse identificate pe parcurs

Redactarea lucrărilor din portofoliu- 2 puncte. • organizarea ideilor în scris (0,5 puncte) • utilizarea limbajului de specialitate (0,5 puncte) • ortografie şi punctuaţie (0,5 puncte) • aşezare corectă în pagină (0,5 puncte)



5. Bibliografie

C.N.C., Metodologia aplicării noului curriculum/ Noi

abordări în proiectarea demersului didactic, în Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, pag. 16

Materiale selectate din MEC-CNC, Ghid metodologic, Aria

curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Ed. Aramis, 2002, pag. 29-36

Păcurari O., Târcă A., Sarivan L., Strategii didactice inovative-

suport de curs, Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti 2003

Programe şcolare revizuite; Abilităţi practice clasele I, a II-a, Aprobate prin Ordin al Ministrului nr. 4686/ 05.08.2003, Bucureşti, 2003, pag.77-81


3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Bibliografie


BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

Anexa 1 la OMECT nr. 5723/23.12.2003 cu privire la aprobarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a

Carol Seefeldt, Creating Rooms of Wonder, Valuing and

Displaying Children s Work to Enhance the Learning Process, Beltsville, MD 20704, 2002, pag. 20,21,22

Cerghit I., Sisteme de instruire alternative şi

complementare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002, pag.9

Ciolan L., Dincolo de discipline; Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară, Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 2003, pag.21,22 Clarke, J.H., Agne, R.M., Interdisciplinary High School Teaching,

Strategies for integrated learning, Nedham Heights, Allyn&Bacon, 1977, pag.6

C.N.C., Metodologia aplicării noului curriculum/ Noi

abordări în proiectarea demersului didactic, în Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, 2001, pag.1, 42

Delors, J., Comoara lăuntrică, Polirom, Iaşi, 2000

Emberley E., Emberley’s Picture Pie, Little, Brown and Company USA, 2000, pag 6,7

Faure, E., A învăţa să fii, EDP, Bucureşti, 1974

Filoteanu N., Marian D., Desen artistic şi educaţie

plastică, manual pentru clasa a V-a, All Educational, Bucureşti, 1998, pag.5

Internet, Wikipedia

Ionescu M., Managementul clasei. Un pas mai departe...Învăţarea

bazată pe proiect, Colecţia Şanse Egale, Humanitas Educational, Bucureşti 2003

Învăţare interculturală, T-Kit nr.1, Council of Europe, 2000

Bibliografie


Materiale selectate din MEC-CNC, Ghid metodologic, Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Ed. Aramis, 2002, pag. 29-36

Păcurari O., Târcă A., Sarivan L., Strategii didactice inovative-

suport de curs, Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti 2003

Programe şcolare revizuite; Abilităţi practice clasele I, a II-a, Aprobate prin Ordin al Ministrului nr. 4686/ 05.08.2003, Bucureşti, 2003


3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Tyler J., What shall I do today?, Usborne Publishing

abilitati practice suport edur

Documents