1)Descrieti circulatia mare, circulatia mica si rolul lor in organismul uman.  Circulatia mica - incepe in ventriculul drept,prin trunchiul arterei pulmonare, care transporta spre plaman sange cu dioxid de carbon..Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare care duc sangele cu CO2 spre reteaua capilara din jurul alveolelor,unde il cedeaza alveolelor care-l elimina prin expiratie.Sangele cu oxigen este colectat de venele pulmonare,cate doua pentru fiecare plaman.Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang. Rolul circulatiei mici – in plamani se incarca de la inima CO2 si cedeaza sangelui O2.Circulatia mare - incepe in ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu O2 si substante nutritive spre tesuturi si organe.De la nivelul acestora,sangele incarcat CO2 este preluat de cele doua vene cave care il duc in atriul drept. Rolul circulatiei mari – in organe se incarca cu O2 (prin oxidare cedeaza energie) si nutrienti si cedeaza sangelui CO2 si produsi toxicI.2)Descrieti structura si functia inimii umane.Inima = pompa care asigură forţa necesară circulaţiei sângelui în organism.Inima - organ musculo-cavitar, format – 4 camere(AD) şi (VD) ;(AS) şi (VS) ;2 pompe în serie (pompa dreaptă şi stângă), conectate prin circulaţia pulmonară şi sistemică;pompa VS funcţionează la presiune↑ de 5-6 mai mare decât cea din VD.Proprietăţile (funcţiile) inimii sunt:       - excitabilitatea- prin care apar fenomene electrice care se înregistrează grafic în cabinetul medical prin electrocardiogramă (EKG);       - automatismul- prin care inima işi continuă activitatea printr-o funcţionare spontană, repetitivă;       - ritmicitatea;       - conductibilitatea-prin care impulsul electric se propagă de la nivelul nodului sinusal din atriul drept, în tot miocardul;       - contractilitatea - care determină contracţia inimii şi împingerea sângelui în artere ;       - tonicitatea - stare de semicontracţie, pe care inima o păstrează  chiar şi în perioada de relaxare musculară, asigurând astfel o bună funcţionare a organismului.3)Descrieti diferentile structurale si functionale dintre muschiul cardiac si cel scheletic.Muschiul cardiac - Denumit si miocard, acesta are o structura apropiata de cea a muschilor striati, dar contractiile sale sunt autonome si involuntare.muschii scheletali-acestia unesc oasele unele de altele si permit mobilitatea corpului. Contractia lor este voluntara, supusa unui control cerebral. Contractia musculară:la muschii netezi si la cel cardiac se produce fără control constient = este necesară pentru supravietuire;la muschii scheletici este voluntară (= sunt supusi controlului constient) = este folosită pentru a deplasa corpul si poate fi controlată cu mare finete;La m. Sch. poate fi controlată si subconttient = miscările reflexe; în muschii scheletici = contractia este produsă de impulsuri electrice transmise prin nervii motori care vin de la neuronii motori;contractiile muschilor netezi si ai celui cardiac = produse de celule pacemaker interne, care se contractă în mod regulat si propagă contractiile la celulele musculare care sunt în contact cu ele;4)Descrieti valvele cordului si rolul lor in ciclul cardiac.Sistemul valvular cardiac;VAV- se numesc AV deoarece sunt pozitionate între A si V. Aceste valve sunt:a) Valva bicuspidă sau mitrală : care împiedică reîntoarcerea sângelui ventricular stâng (regurgitarea) în atriul stâng. Este format din două membrane.Valva tricuspidă: care împiedică reîntoarcerea sângelui ventricular drept (regurgitarea) în atriul drept. Este format din trei membrane ancorate de peretii VD.Închiderea valvulelor atrio-ventriculare formează zgomotul cardiac I a) Valvele sigmoidiene –localizate între ventriculi şi marile artere:la baza aortei pulmonare (valva aortică) între VS şi aortă.- la baza arterei pulmonare (valva pulmonară) între VD şi artera pulmonară.Aceste valve dirijează sângele în artere, împiedicând refluxul sângelui din artere către ventricule. Aceste supape nu au cordaje tendinoase asemănătoare cu valvele din vene .5)Ce metode de studiere a activitatii cordului cunoasteti. Explicati metoda auscultatiei.Met.radiologica, TC,RMN,net.clinica,percutia,Metode auscultatiei : 1)cu ajut stetoscop,fonendoscop.stinga auzim semilunareletrunch pulmonar,zgomotul 2 diastolic.dreapta-semilunarele spat intercostal 2.in spat intercost 5 pe linia medioclaviculara cu 1,5 cm median (pe stinga).virful inimii, sacul apexian, 1(mai slab mai indelungat) si 2(mai skurt mai puternic) zgom,cardiac.

6)Expuneti relatiile dintre zgomotele cardiace si fazele sistolica si diastolica a ciclului cardiac.Se disting 4 zgomote cardiace: zgomotul 1 şi 2 sunt perceptibile stetacustic, în condiţii normale, iar zgomotul 3 şi 4 sunt foarte slabe, în general imperceptibile stetacustic, dar posibil de înregistrat pe fonocardiogramă.I zgomot – sistolic, este jos, prelungit şi surd, coincide cu închiderea valvelor atrioventriculare.Componentele zgomotului I:-Oscilaţiilor valvelor atrioventriculare;-Oscilaţia pereţilor ventriculilor, oscilaţia coardelor tendinoase;-Vibraţia sângelui din ventriculi;-Oscilaţia vaselor mari .II zgomot – (începutul diastolei) este scurt, înalt şi sonor, coincide cu închiderea valvelor semilunare. Componentele zgomotului II:-Oscilaţia valvelor semilunare;-Oscilaţia pereţilor aortei şi a trunchiului pulmonar;-vibraţia sângelui.III zgomot (diastolic) – apare în prima treime a diastolei oscilaţia peretelui ventricular la umplerea rapidă a acestora cu sânge şi mişcarea turbulentă a sângelui IV zgomot (presistolic) – sistola atriilor precede zgomotul I, oscilaţia peretelui ventricular la umplerea suplimentară cu sânge a ventriculului.Ciclul cardiac sau revolutia cardiaca este format din doua faze : sistola (contractia) care realizeaza evacuarea cavitatilor si diastola (relaxarea) in timpul careia se produce umplerea cu sange a acestora.Revolutia cardiaca are o durata de 0,8 s ( la o frecventa cardiaca de 70 de batai pe minut). (sunt in diastola). Aceasta faza are durata de 0,40 s si se numeste diastola generala. 7) Electrocardiografia ca metoda de studiere a activitatii cardiaceElectrocardiograma(ECG)reprezintă înscrierea grafică a diferenţelor de potenţial generate în timpul activităţii electrice cardiace. În momentul depolarizării şi repolarizării cordului apare un câmp electric care poate fi înregistrat pe suprafaţa corpului, între diferite puncte ale corpului apare o diferenţă de potenţial care se modifică conform variaţiei câmpului electric. Met.bipolara-apl a 2 electrozi activi pe supraf corp se propun 3 derivati:mana D-S, mana D-picior S,mana S-picior S.Met uniplara-1 electrod activ pe torace in jurul inimii.se inregist o curba form din unde;P=excit A,QRS=excit V,Q=excit bazei inimii septului intaventricular,R-excit virfului inimii,peretele extern al V,S=excit inima toata, T=procesul dde repolarizare.Se stud-excitabilit,conductibil,automatismul,deregl de ritm,blocadele,frecv card,deregl metabolzm,fluter.8) Descrieti ciclul cardiac, cronometria lui. Volumul sistolic si minut volumul cardiac.Ciclul cardiac sau revolutia cardiaca =2 faze : sistola (contractia) - evacuarea cavitatilor si diastola (relaxarea) - umplerea cu sange a acestora. Revolutia cardiaca =0,8 s ( la o FRECV.de 70 b/min). Ea incepe cu sistola atriala care dureaza 0,10 s. In sistola atriala sangele este impins din A in V, datorita cresterii presiunii intraatriale. Acesta determina deschiderea valvelor AV care permit intai scurgerea pasiva a circa 75-80 % din umplerea ventriculara si doar 20-25% prin contractia propriu-zisa a A. In timpul sistolei atriale sangele nu poate reflua in venele mari, datorita contractiei fibrelor musculare din jurul orificiilor de varsare a acestora. Volumul de sange eliberat de cord la fiecare sistola, = cu diferenta dintre volumul telediastolic si cel telesistolic. Valoarea sa variaza intre 70 si 90 ml la cordul adult normal.9)Volumul sistolic. Minut - volumul. De ce factori depind si cum sunt reglate aceste volume.Volumul de sange eliberat de cord la fiecare sistola, = cu diferenta dintre volumul telediastolic si cel telesistolic. Valoarea sa variaza intre 70 si 90 ml la cordul adult normal. Revolutia cardiaca are o durata de 0,8 s ( la o frecventa cardiaca de 70 de batai pe minut). Ea incepe cu sistola atriala care dureaza 0,10 s.10) Legile hemodinamiciiHemodinamica are ca obiect studiul fenomenelor fizice ale circulatiei (mecanica inimii(4-6l singe in org uman) si hidrodinamica curgerii sângelui prin vase elastice), aparatele, modelele precum si dispozitivele experimentale folosite pentru acest studiu. Aorta =2,5cm2 , Artere mici 20cm, Arteriole 40,Capilare 2500 , Venule 250, Vene mici80,Venele cave=8.miscare volumetrica-masa de singe ce se misca in lumenul sangvin intr-o unit de timp.miscare liniara-misc fiekarui elem din singe.hemodinamica depinde de lung vasului, viscozit sing si lumenul vasului.(8L*Y/pi r4).

11) Caracterizati presiunea sangvina, presiunea sistolica, diastolica, presiunea medie.Presiunea arterială este presiunea exercitată de sânge asupra unității de suprafață a arborelui circulator.Exista doua componente ale presiunii sanguine :presiunea sistolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se contracta (in sistola) - cu valori normale intre 100 si 130 mm coloana de mercur (Hg);presiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se relaxeaza intre doua contractii (in diastola) - cu valori normale sub 85 mmHg. Este unul dintre principalii parametrii a hemodinamicii, presiunea arterială este condiţionată de:Debitul cardiac – volumul de sânge ejectat din ventriculul stâng într-un minut.Volumul de sânge circulat.Rezistenţa periferică, determinată de tonusul arterelor mici şi arteriolelor.Presiunea arterială variază permanent în dependenţă de fazele ciclului cardiac. Presiunea medie are o valoare constantă şi oferă sângelui aceiaşi viteză volumetrică ca şi valorile oscilatorii normale a P/A. P medie este mult apropiată de presiunea diastolică, ea poate fi calculată astfel:Pm = Pd + (Ps+Pd)/3Pentru oamenii adulţi valorile normale ale P/A în aortă sau a arterei humerale în repaus sunt:P sistolică 110 şi 140 mmHg;P diastolică 60 şi 90 mmHg;P medie 75 şi 100 mmHg.De obicei P/A creşte o dată cu vârsta. 12) Descrieti presiunea sangvina arteriala, capilara, venoasa si ce insemnatate о au pentru organism.Tensiunea arteriala (TA) reprezinta presiunea exercitata de coloana de sange asupra peretelui vascular, in special asupra tunicii interne-endoteliul) in timpul contractiei si relaxarii ritmice a inimii. Revolutia cardiaca are o durata de 0,8 s ( la o frecventa cardiaca de 70 de batai pe minut)Presiune venoasa centrala - presiunea din compartementul venos central: atriul drept si venele aflate in legatura cu aceasta (vena cava superioara, vena jugulara). PVC masoara presiunea de umplere a ventruculului drept, si reflecta volumul de sange intravascular, intoarcearea venoasa, tonusul vascular venos si functia ventriculara dreapta. Este un indicator bun pentru presiunea atriala dreapta, care la randul ei este un determinant major al volumului telediastolic a ventriculului drept. Masurarea presiunii venoase centrele se poate face prin mai multe metode : clinic, ecografic, invaziv.13) Explicati reglarea activitatii cardiace.Mecanisme intrinsece:Heterometric,Homeometric,Sinteza proteinelor,Reflexe periferice intracardiaceMecanisme extrinsece:Reglarea nervoasă: simpatică, parasimpatică;Reglarea umorală.Mecanismele intrinsece:1. Heterometric - legea inimii Franc-Starling (puterea de contracţie a miocardului în sistolă este proporţională lungimii de extindere a miocardului în diastolă),2. Homeometric – fenomenul scării Boudici (puterea de contracţie a cardiomiocitului este proporţională frecvenţei stimulelor şi respectiv a concentraţiei de Ca+2 în cardiomiocit),Efectul Anrep:Creşterea rezistenţei în aortă -> creşterea volumului telediastolic -> extinderea miocardului ventricular -> creşterea forţei de contracţie .-Stabilirea volumului telediastolic -> creşterea frecvenţei stimulării ventricolului -> creşterea concentraţiei de Ca+2 în cardiomiocit -> creşterea forţei de contracţie (Homeometric).Mecanismele intrinsece:3. Sinteza proteinelor – hipertrofia miocardului în efort fizic (creşterea numărului de proteine contractile: actina, miozina)4. Reflex periferic intracardiac – reflexul intracardiac (creşterea refluxului venos în atriul drept determină creşterea puterii de contracţie a ventriculului stâng)15) Ce numim digestie si care este rolul digestiei in viata omului.Digestia este funcţia care permite şi asigură procesul de dezintegrare şi transformare a alimentelor de origine animală sau vegetală în elemente simple, care după absorbţia digestivă vor fi utilizate sau ca sursă de energie sau ca sursă plastică. Procesul de dezintegrare se efectuiază prin mijloace mecanice şi enzimatice pe toată lungimea tubului digestiv.16) Descrieti metodele de studiere a tractului digestivMetodele experimentale. Fistula asigură comunicarea între cavitatea unui organ cavitar sau unui canal glandular cu mediul extern. Prin intermediul fistulei secretele digestive pot fi colectate în stare pură. Metode clinice. Motilitatea tractului digestiv poate fi studiată prin următoarele metode:Mioelectromasticaţiografie – înregistrează potenţialele de acţiune a muşchilor masticatori.Electrogastrografia – înregistrează potenţialul de acţiune a stomacului.Metode radiografice – se studiază hidroliza şi absorbţia în TGI.În prezent pe larg sunt folosite metodele endoscopice: fibrogastroscopia, colonoscopia. La fel aceste metode permit paralel cu vizualizarea mucoasei esofagiene, gastrice, intestinale.Metodele biochimice sunt folosite pentru determinarea de exemplu a conţinutului enzimelor pancreatice în sânge.Alte metode: studierea maselor fecale pentru aprecierea elementelor nedigerate sau cu alte scopuri. USG, RMN ETC..

17) Digestia in cavitatea bucala, saliva, masticatia. Deglutatia.Glandele salivare sunt: câte o pereche de glande parotide, submandibulare, sublinguale şi o mulţime de glande mici dispuse diseminat în cavitatea bucală.Glandele salivare secretă 1-2 l salivă pe zi. Saliva este hipotonică cu un pH=6 (în secreţia de repaos). Când glanda salivară este stimulată, saliva devine izotonică, creşte cantitatea de HCO3

-, creşte pH = 7-8.Compoziţia salivei:Apă 99%; electroliţi, acid uric, proteine, colesterină, mucină, glucoză, NH3, enzime.Mucina determină vâscozitatea salivei. Enzimele salivei sunt: ptialina ( -amilaza salivară) are rol de a hidroliza amidonul prelucrat; lipaza – (puţin αfincţională) pentru grăsimile laptelui; lizozimul – imunoglobulină cu funcţie bactericidă.Rolul salivei:Facilitează masticaţia şi deglutiţia în special a alimentelor solide pe care le umectează;1. lubrifiază mucoasa;dizolvă substanţele solide şi le permite contactul cu pailele gustative;2. iniţiază hidroliza amidonului pe care-l scindează până la dextrine;lizozimul asigură rolul protector al salivei;secreţia salivei este importantă pentru fonaţie.DEGLUTIŢIA este totalitatea mişcărilor motorii care asigură trecerea bolului alimentar (format în rezultatul masticaţiei în cavitatea bucală şi îmbibat cu salivă), din cavitatea bucală în stomac. Procesul de deglutiţie are trei faze: bucală, faringiană, esofagiană.1)Faza bucală este voluntară. Mişcarea limbii şi obrajilor provoacă propulsarea bolului alimentar în faringe.2)Faza faringiană este foarte scurtă. În această fază are loc o oprire scurtă a ventilaţiei pulmonare,are loc apropierea coardelor vocale, muşchii gâtului se contractă ceia ce duce la deplasarea laringelui în sus provocând închiderea sa prin intermediul epiglotei, astfel hrana nu pătrunde în căile respiratorii. În această fază are loc contracţia întregului perete muscular faringian – asemănătoare cu contracţiile peristaltice – propulsând astfel bolul alimentar spre esofag.3)Faza esofagiană. Bolul alimentar ajuns în esofag declanşează contracţia esofagiană peristaltică care asigură trecerea bolului spre stomac. În cavitatea bucală se determină calităţile gustative şi comestibilitatca alimentelor. Prin masticaţie, alimentele se fărâmiţează, se înmoaie cu salivă — se realizează, deci, digestia fizică şi începe digestia chimică primară. Tot aici se formează bolul alimentar, acesta fiind expulzat apoi în faringe (deglutiţia).Alimentele se află în cavitatea bucală nu mai mult de 15-20 s, însă şi în acest scurt răstimp fermenţii salivei încep scindarea parţială a glucidelor.18) Digestia in stomac. Continutul sucului gastric. Reglarea secredei sucului gastric. Mucoasa stomacului are un număr mare de glande care au canale de excreţie foarte scurte. Există trei tipuri de celule secretorii:celule principale, care secretă pepsinogenul (forma inactivă a enzimei proteolitice gastrice pepsina);celule parietale, care secretă HCl şi factorul Castle;celule mucoase, care secretă mucus cu pH alcalin.Compoziţia sucului gastric: se secretă 2-3 litri pe zi, pH = 0,9 – 1,5. Conţine 9,9% apă şi 0,1% substanţe solide dintre care 0,6% substanţe anorganice şi 0,4% organice. Din substanţele anorganice fac parte: cationii Na+ ,K+ ,Mg2+ . Anionii Cl-, HPO4

-, SO42-. HCl determină mediul

acid în stomac şi are următoarele funcţii: sterilizează conţinutul gastric, transformă pepsinogenul în pepsină, denaturează proteinele, participă în reglarea motilităţii gastrice, transformă feriţii în feraţi.Pepsina – secretată de celulele fundale a glandelor stomacale, hidrolizează proteinele.Lipaza gastrică – la copil scindează lipidele lapteluiGelatinaza – scindează gelatina,Amilaza – scindează glucidele;Mucina – protejează mucoasa gastrică de acţiunea agresivă a sucului gastric. Reglarea secreţiei gastrice-Reglarea nervoasă: stimularea fibrelor nervului vag creste secreţia gastrică. Stimularea fibrelor simpatice scade secreţia gastrică.Reglarea hormonală: gastrina provoacă creşterea secreţiei de HCl şi creşte secreţia pepsinei, nu acţionează asupra secreţiei mucusului. Gastrina este secretată de celulele G din mucoasa antropilorică la acţiunea a 2 factori la stimularea locală de către chimul alcalin ce refluiază din duoden la daschiderea pilorului şi la stimularea vagului.Reglarea neuro-umorală cunoaşte trei faze: cefalică, gastrică şi intestinală.Faza cefalică se realizează prin mecanisme reflexe condiţionate (excitaţii vizuale, auditive, olfactive, gândul la mâncare) şi reflex necondiţionate (excitarea receptorilor de la nivelul cavităţii bucale). Partea umorală în această fază este realizată de către acetilcolină şi gastrină ce creşte secreţia de HCl şi secreţia pepsinei, ne influenţând secreţia mucinei. Faza gastrică (necondiţionată), 3-4 ore alimentele sunt supuse digestiei gastrice şi pregătite pentru evacuare în duoden. Pe cale vagală impulsurile de la receptorii gastrici ajung la nucleul vagal bulbar, care eferent stimulează secreţia glandelor parietale. Faza intestinală. Secreţia sucului gastric se prelungeşte şi după trecerea alimentelor în duoden. Reglarea umorală este asigurată de:Acetilcolină – creşte secreţia, ea este un stimulator puternic al pepsinei şi factorului intrinsec Castle, gastrinei.Gastrina – hormon gastrointestinal Histamina – stimulează secreţia gastrică.

19) Care este continutul sucului intestinal.SECREŢIA INTESTINALĂ-Sucul intestinal conţine numeroase enzime-enzimele enterocitelor şi apar în lumenul tubului digestiv la descuamarea epiteliului intestinal.Enterokinaza – se găseşte mai mult la nivelul duodenului este o endopeptidază ce transformă tripsinogenul în tripsină. În intestin un număr mare de peptidaze intestinale completează acţiunea proteazelor pancreatice, ele scindează proteinele până la oligopeptide. Acestea sunt în primul rând aminopeptidazele, care transformă oligopeptidele în bi- şi tripeptide, iar apoi în aminoacizi. Un alt grup de enzime scindează mai departe acizii nucleici în baze purinice şi pirimidinice.În sfârşit un grup de enzime transformă dizaharidele în zaharide simple. Maltaza divizează maltoza în două molecule de glucoză; invertaza transformă zaharoza în glucoză şi fructoză; lactaza transformă lactoza în glucoză şi galactoză. De asemenea este şi lipaza intestinală.Digestia cavitară este realizată de acţiunea sucului pancreatic, intestinal şi a bilei care scindează substanţele macromoleculare.Digestia parietală este realizată de enzimele ce sunt absorbite pe microvilozităţi şi glicocalix. Aceste enzime continuă hidroliza oligomerilor, care se formează în rezultatul digestiei cavitare.Hidroliza şi absorbţia pe membrana enterocitelor sunt facilitate, deoarece vilozităţile şi microvilozităţile intestinală măresc suprafaţa de contact de 300-500 ori.Vilozităţile sunt foarte bine vascularizate şi posedă o axă limfatică. Ele se pot contracta astfel creând o diferenţă de presiune şi accelerând absorbţia. Contracţiile vilozităţilor sunt induse de villikinină – substanţă biologic activă intestinală, care se eliberează în lumenul intestinal în prezenţa chimului.20) Rolul pancreasului. sucului pancreatic in digestieDigestia în intestinul subţire este dependentă de secreţia pancreatică, biliară şi a intestinului subţire.SECREŢIA PANCREATICĂ-Volumul secreţiei pancreatice este de 1,5 – 2,0 l pe zi. Este izotonic, pH 7,8-8,4 cu o mare concentraţie de bicarbonaţi. Compoziţia: apa; substanţe neorganice Na+, K+, Mg+, Ca2+, HCO3

-, Cl-, PO4, SO3. Substanţe organice: enzime. Sucul pancreatic neutralizează chimul gastric din momentul ce el ajunge în duoden. Acest mediu alcalin creează pH optim pentru activitatea enzimelor pancreatice. Sucul pancreatic conţine multe enzime care sunt secretate de celulele acinoase. enzimele proteolitice-tripsina (la pH 7-8 din tripsinogen) –chimotripsina –Carboxipeptidaza Colagenaza –Elastaza – hidrolizează în special legăturile peptidice ale alaninei, serinei, glicinei.- lipaza pancreatică –Colesteraza – scindează colesterolul alimentar esterificat în colesterol liber şi acid gras.Lecitinaza – descompune fosfoaminolipidele în acizi graşi şi glicerolfosfat de colină.În sucul pancreatic se mai găsesc ribonucleaze şi dezoxiribonucleaze, ele scindează acizii nucleici în nucleotide.21) Unde in tractul digestiv are loc absorbtia substantelor nutritive. Ce substante nutritive se absorb.Substantele nutritive vor fi absorbite definitiv in intstinul subtire.deosebim urmat mec de absorbtie:-filtratie(apa);difuzie(apa+microelemente);absorbtia pasiva (nu necesita chelt de energie);transpot activ (cu chelt de energ ATP).proteine, lipide,glucide(sub forma de monozaharide) , vitamine(b1,2,6,pp,acid folic),23) Explicati rolul metabolismului in viata umanaIn termenii cei mai simpli, metabolismul reprezinta ritmul in care corpul consuma energia. Metabolismul este diferit de la o persoana la alta. Poti sa ai un metabolism mai accelerat decat cel normal, sau unul mai incet. Metabolismul este cunoscut ca fiind balanta intre 2 procese opuse:-catabolismul (unde energia este degradata). Acest tip de reacţii este însoţit de eliberare de energie (reacţie exotermă);-anabolism (unde energia este sintetizata). Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de energie şi se numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare, condensare, polimerizare.24) Ce metode de studiere a metabolismului cunoastetiSanatatea nutritionala depinde de un numar de factori sau componenti, care pot fi grupati impreuna fie ca “sursa de energie” fie ca “substante active”:Surse de energie:Proteine,Grasimi,Carbohidrati Criterii funcţionale - aprecierea funcţionalitǎţii aparatelor şi sistemelor.

 

Substante active:Vitamine,Minerale,Elemente combinate .Metode- Somatometria – măsurarea indicilor somatometrici; Examenul clinic - dezvoltarea generalǎ; Analize de laborator şi biochimice - proteinemia, glicemia, lipemia, sideremia, hemograma;

25) Descrieti metabolismul proteinelor. Bilantul azotat. Reglarea.Proteinele reprezintă 75% din substanţele solide ale organismului-Sunt degradate până la aminoacizi(indispensabili-valinaa, izovalina,licetina, izolicetina-obligator tre sa nnimereasca cu prod alim fiindca nu pot fi sintetiz –oua, carne, icra, peste.dispensabili-daca nu nimeresc cu prod alim se sintetiz singuri).Funcţiile proteinelor:Plastică ,Reglatoare ,Transport ,Hemostatică –stoparea hemoragiei (factori de coagulare),Menţin P oncotică a sângelui şi lichidului extracelular,Contracţia ,Imunitatea înnăscută şi dobândită – globulinele.Necesar de administrat zilnic = 30-120 gr proteine Bilanţul azotat-Sursa de azot pentru organism – proteinele. Conţinutul de N2 -16% ( 1 gr N2 - în 6,25 gr proteine)Bilanţul azotat al organismului - raportul dintre cantitatea de N2 îngerat şi cantitatea de N2 excretat din organism timp de 24 ore.Tipurile de bilanţ azotat:Echilibru azotat - cantitatea de N2 îngerat = N2 eliminat.Pozitiv – cantitatea de N îngerat > N eliminat (specific pentru organisme în creştere, femeile în perioada de gestaţie, lactaţie, în timpul antrenamentului la sportivi);Negativ – cantitatea de N îngerat < N eliminat. BA negativ se întâlneşte la persoanele de vârsta a treia şi în patologii: cancerul însoţit de caşexie, tuberculoză, nefrite, combustii, inaniţie. Reglarea metabolismului proteic-Predominant umorală:Somatotropul- stimulează sinteza proteinelor intracelulare, mărind permeabilitatea membranei pentru aminoacizi, creşte sinteza ARN-ului.26) Descrieti metabolismul glucidelor. Norma alimentara. Reglarea. Notiune de diabet zaharat.Glucidele descompuse pina la monozahariide sint absorb in singe prin mitocondrii oxid cu elim de energie ,au scop energetiic si plastic .circula in organism =3,3-5,5 mmol/l.Hiperglicemie –insulina depozit glucoza in ficat , muschii sub forma de glicogen, la necesit se eliminaglucagon (antagonistul insulinei)ce scoate glicogenul si il transforma in glucoza in singe.Hipoglicemie-daca u ajunge insulina-cantit mare de glucoza in singe o elemina in urin, gl sudoripare, transpir.starea de sete, hiperfagie, scadere in greutate si apare DZ.27) Descrieti metabolismul lipidelor. Norma alimentara. Reglarea. Notiune de grasimi complete si incomplete.Putine sint scindate in trigliceride, acizi grasi se dpoziteaza in limfa, mai putin in singe, in mitocondrii se oxideaza.cu scopp metab plastic la form embr cellare, surplusul se depoz in org ca regula su piele in jurulorg interne.nictimeral =50-80gr.depoz uniforma si neuniforma.dispensabile si indispensabile.Reglarea pe cale nerv-SNS-intensif pr oxidative cu cresterea chelt energ.SNP-acumuleaza ,protejeaza, restabileste, cheltuie.Regl pe cale umorala=cu ajut hormonilor-adenocorticotrop,insulina, somatotrop-pastr echilibr, scad sau intensif met plastic.28) Metode de studiere a metabolismului bazal. Calorimetria directa si indirecta.MB – repr consumul energetic minim necesar menţinerii funcţiilor vitale.Unitatea ce exprimă rata energiei folosite de organism “rata metabolismului” este caloria . bărbaţi – 1600 kcal/24 ore, femei – 1300 kcal/24 ore.MB depinde de: - constituţie: greutatea corpului, talia,varsta, sex, condiţiile mediului extern (MB max. la ora 16-17; min la ora 3-4 dimineaţa; veghe > somn)Calorimetria directă este bazată pe calculare directă a căldurii cedată de organism în anumită perioadă de timp. Această metodă se efectuiază cu ajutorul unor camere speciale numite – calorimetre. Prin aceste camere circulă apa prin anumite ţevi şi căldura cedată de organism va fi captată de apa circulantă prin ţevi care se va încălzi. Calculând temperatura apei iniţial şi după ce individul s-a aflat un timp în camera calorimetrică putem determina metabolismul bazal, cu ajutorul unor formule speciale:Q = c*m(t2-t1)/MT;Q – metabolismul bazal (în kcal)  ;m – masa apei din calorimetru;c – capacitatea termică a apei;t1 t2 – temperatura iniţială şi finală a apei;M – masa corpului animalului;T – timpul care animalul s-a aflat în camera calorimetrică.Calorimetria indirectă Drept sursă de energie în organism servesc reacţiile oxidative, în cadrul cărora se formează CO2 şi se consumă O2, cheltuielile energetice pot fi calculate pe baza studierii metabolismului gazos. Această metodă bazată pe analiza gazelor (O2 şi CO2) se numeşte calorimetrie indirectă.

29) Ce numim animal homoiaterm. (care își păstrează temperatura internă constantă, indiferent de variațiile temperaturii externe.)Cum are loc reglarea temperaturii corpului uman.Stimularea receptorilor pentru cald declanşază mecanisme de termoliză: Vasodilatare cutanată - inhibarea centrelor simpatici din hipotalamusul posterior cu dilatarea pasivă a vaselor cutanate.Stimularea sudoraţiei şi cedarea căldurii prin evaporare la stimularea neuronilor simpatici colinergici de către neuronii responsabili de sudoraţie din hipotalamus.Receptorii de cald din abdomen şi vasele sangvine transmit semnale inhibitorii spre centrul simpatic din hipotalamusul posterior – dilatarea pasivă a vaselor viscerelor.Punctele de măsurare a temperaturii corpului:Fosa axilară –36,6oC,Intrarectal – 37,2oC,În cavitatea bucala – 37,0 oCTemperatura variază în diferite ţesuturi în dependenţă de rata proceselor metabolice, T maximă fiind în ficat – 38,0oC, iar Tminimă – pielea extremităţilor.30) Ce numim respiratie. Care este rolul respiratiei in viata omului.Respiraţia include totalitatea proceselor care au loc în organism în urma cărora are loc pătrundrea O2 şi eliminarea CO2 din organism. Prin respirație Oxigenul (O2) din aerul inspirat ajunge la nivelul celulelor, iar dioxidul de carbon (CO2) rezultat este eliminat prin intermediul expirației. Sistemul respirator ajuta la reglarea acizilor si bazelor din tesuturi, un proces crucial pentru functionarea normala a celulelor. Acesta protejeaza corpul impotriva organismelor ce produc imbolnavirea si impotriva substantelor toxice inspirate cu aerul. Sistemul respirator are in structura si celule ce detecteaza mirosul si care asista la producerea de sunete.31) Dati definitia respiratiei. Etapele ei principale. Mecanismul respiratiei externe.

Respiraţia include totalitatea proceselor care au loc în organism în urma cărora are loc pătrundrea O2 şi eliminarea CO2 din organism.Etapele de bază ale respiraţiei sunt:Ventilaţia pulmonară – schimbul de gaze dintre aerul atmosferic şi cel alveolar.Difuzia O2 şi CO2 între aerul alveolar şi sânge.Transportul gazelor prin sânge.Schimbul de gaze între sânge şi ţesuturi.Respiraţia celulară. Respiraţia include:inspiraţia – pătrunderea aerului în plămâni;-expiraţia – eliminarea aerului din plămâni.Inspiraţia durează mai puţin, este mai rapidă, iar expiraţia este mai prelungită. În repaus omul adult sănătos respiră de 12-16 ori pe min, copii nou născuţi până la 40 ori pe minut.32) Care este rolul respiratiei. Biomecanismele inspiratiei si expiratiei.Biomecanismul inspiraţiei – inspiraţia este un proces activ şi începe o dată cu contracţia muşchilor intercostali externi, care datorită poziţiei de sus în jos şi din posterior în anterior ridică coastele în sus mărind volumul cutiei toracice, ca rezultat aerul pătrunde în plămâni. Contractându-se aceşti muşchi nu apropie coastele una de alta ci alunecă una faţă de alta mărind sau micşorând cutia toracică.În timpul unei inspiraţii mai participă muşchiul diafragmal care contractându-se coboară în jos apăsând organele interne şi mărind şi mai mult volumul cutiei toracice. In inspiraţie forţată în afară de muşchii menţionaţi mai sus se includ şi muşchii spatelui şi gâtului mai ales muşchiul levator scapuli.Biomecanismul expiraţiei – expiraţia este un proces pasiv, nu este însoţit de contracţia musculară şi începe o dată cu relaxarea muşchilor inspiratori, ca rezultat sub acţiunea greutăţii proprii se coboară în jos, diafragul se ridică deoarece presiunea în cavitatea abdominală este mai mare ca în cutia toracică – cutia toracică se micşorează în volum şi aerul este eliminat din plămâni.Distingem:respiraţie toracică predominant la femei-respiraţia abdominală preponderent la bărbaţi sau la ridicarea unor greutăţi când muşchii centurii scapulare sunt fixaţi,respiraţie mixtă predominant la copii.Expiraţia forţată este activă şi este determinată de contracţia muşchilor abdominali şi a muşchilor intercostali interni.33) Ce numim cavitatea pleurala. Care este presiunea intrapleurala in timpul respiratiei si expiratiei. Modelul Donders.Cavitatea pleurală – este spaţiul localizat între foiţa parietală ce tapetează cutia toracică şi cea viscerală ce tapetează plămânii. Acest spaţiu conţine lichid seros, asemănător după compoziţie cu limfa. În cavitatea pleurală presiunea este mai joasă ca cea atmosferică (760 mmHg) şi se numeşte negativă. În repaus presiunea este egală cu -6 mmHg; în inspiraţie normală -9 mmHg; în inspiraţie forţată la oameni antrenaţi -20 mmHg. În expiraţie -3 mmHg şi expiraţie forţată se reglează cu cea atmosferică sau chiar devine poitivă.Presiunea negativă în cavitatea pleurală se datorează: tracţiunii elastice a plămânilor – aceasta este forţa cu care ţesutul pulmonar tinde să se comprime şi este formată din:

34) Care este rolul presiunii intrepleurale in mecanismul respiratiei. Metoda determinarii presiunii intrapleurale- presiunea intrapleurala se determina cu ajutorul unui balonas introdus in partea mediastinala aesofagului si conectat cu un manometru.Presiunea intrapleurala fiind mai accentuata la virf mentine alveolele deschise si la sfarsitul expirului, motiv pentru care acestea vor primi un volum de aer prosapat mai mic. Datorita gravitatii, presiunea intrapleurala este mai mica la bazele pulmonare, asigurand o improspatare mai mare a aerului alveolar.35) Descrieti metodele de studiere a sistemului respirator. Spirometria. Spirografia, pneumografia.SPIROMETRIA. VOLUMELE RESPIRATORIISpirometria este metoda de măsurare a volumelor respiratorii cu ajutorul spirometrului- inregistrarea variatilor volumului pulmonar = o metoda simpla de investigare a ventilatiei pulmonare ce consta in determinarea volumului de aer care iese si intra in plamani .Depistam:-aerul respi=500ml, aerul de rezerva-se insp din spirom fortat dupa o inspir normala din atmosf =1200-1300ml;aerul de rezerva aexpir-dupa o inspir norm in atmosf se efect o expir max in spirometru;apacit vitala-cant de aer ce poate fi expir in spirom forrtat dupa o inspir max in atmosf.Spirografia – metoda de înscriere a mişcărilor respiratorii., inregistrare grafică a ventilației pulmonare.Volumele respiratorii:Volumul respirator curent (500 ml) – este cantitatea de aer care pătrunde în plămâni în timpul unui inspir normal.Volumul inspirator de rezervă (2000 – 2500 ml) aerul care pătrunde în plămâni la un inspir forţat după un inspir normal.Volumul expirator de rezervă (1000 – 1500 ml) aerul expirat la o expiraţie forţată după o expiraţie normală.Volumul rezidual (1000 – 1500 ml) este aerul care rămâne în plămâni după o expiraţie forţată.Pneumografia- se fix un pneumograf (balon cu aer)pe torace ce se uneste printr-un tub dee cauciuc cu capsula Marei ce transm oscilatiiledin pneumograf in oscil mecanice pe care le inregistram-urmarim dinamica toracelui normala sau fortata.37) Care este presiunea partiala a CO2 §i O2 in aerul atmosferic si cel alveolar. Care este rolul in respiratie.in norma noi respir aer=760mmhg, presiunea partiala=760 mmhg, in aerul atmosferic N=78%,O2=21%=159mmhg,CO2=0,03 %=0,02mmhg.Cind inspiram aerul respirator se diluiaza cu aerul in caile respiratoriidin spatiul mort si se obtine aer alveolar,O2=14%=100mmhg,CO2=4,5%=40mmhg,restul este N2.Alveolele pulm reprez=90m2,prin ele circula O2 si CO2. nsuficienţa de oxigen la nivelul plămânilor produce stările de hipoxie, anoxemie, anoxie. Scăderea concentraţiei de oxigen până la 18% nu produce modificări în organism. La concentraţii de 18-15% apar manifestări uşoare, ca: accelerarea ritmului cardiac, creşterea presiunii arteriale. - Cel mai sensibil la scăderea Concentraţiei de oxigen este ţesutul nervos şi, în primul rând, scoarţa cerebrală, de aceea primele semnale parvin de la sistemul nervos central. Apare o stare de euforie, necoordonarea mişcărilor, pierderea cunoştinţei. - La o concentraţie de 10-8% de oxigen nu mai poate exista viaţă. 39) Descrieti schimbul de gaze in plamani si tesuturi.Alveolele contacteaza cu capilarele din circulatia mica datorita grosimii scazute a alveolelelor(0,2 micrometri).pres part a O2=100mmhg,O2 este in surplus datorita presiunii si astfel datorita difuziei difundeaza in capilar, CO2 este invers la O2.CO2=38-40mmhg.40) Descrieti transportul oxigenului prin sange.Oxigenul este transportat in sange sub doua forme :- dizolvat in plasma;in cantitatea mica, - legat de hemoglobina; reprezinta forma principala de transport a oxigenului, sub aceasta forma sunt transportati aproximativ 20 ml. oxigen in fiecare ml. de plasma, fiecare gram de hemoglobina legind 1,34 ml. oxigen. La fiecare atom de Fe din structura moleculei de hemoglobina se leaga labil cite o molecula de oxigen. Capacitatea hemoglobinei de a lega oxigenul este conditionata nu numai de presiunea partiala a oxigenului dizolvat ci si de concentratia ionilor de hidrogen din plasma si de temperatura.Cresterea temperaturii si a concentratiei ionilor de hidrogen scade capacitatea hemoglobinei de a lega oxigenul care este cedat tesuturilor.Fizic dizolvat – 3%, Chimic fixat de Hb – 97% (HbO2) . Cantitatea max de O2 transportată de 100 ml sînge - 100 ml sînge............14 gr Hb, 1gr Hb......................1,34 ml O2, 100 ml sînge .......... 19-20 V/%

41) Descrieti transportul CO2 prin sange. Formele de transport. Dioxidul de carbon format la nivelul tesuturilor este transportat in diferite moduri; - dizolvat in plasma, ca si in cazul oxigenului, o parte din dioxidul de carbon, care difuzeaza dinspre tesuturi prin lichidul interstitial, in singe este transportat dizolvat in plasma.- legat de anumite grupuri ale anumitor proteine o cantitate de aproximativ de dioxidd de carbon la 100ml.singe se leaga la nivel unor grupari ale proteinelor plasmatice, inclusiv la nivelul hemoglobinei, fiind transportat sub aceasta forma.- sub forma de bicarbonat; sub aceasta forma se transporta restul de dioxid de carbon din singe.Dioxidul de carbon difuzat de la nivelul tesuturilor in plasma, patrunde in interiorul eritrocitelor unde sub influienta unor enzime anhidraza carbonica, se hidrateaza dind nastere acidului carbonic. Acidul carbonic disociaza rapid iar anionul bicarbonic rezultat difuzeaza din nou, in cea mai mare parte in plasma unde leaga ionul Na pozitiv cu care formeaza bicarbonatul de sodiu.42) Care sunt conceptiile contemporane despre structura centrului nervos respirator. Automatismul centrului respirator.centrul respirator se află în bulbul rahidian. Aici sunt neuroni excitarea cărora provoacă inspiraţie, iar alţii care pot provoca expiraţia.Centrul respirator este format din:- Centrul inspirator (grupul dorsal de neuroni) ,centrul expirator (grupul respirator ventral).1. Puntea lui Varole – centrul pneumotaxic şi apneustic care reglează lucrul centrului inspirator şi expirator (1-2).2 Bulbul rahidian – centrul inspirator şi expirator (3-4).Măduva spinării – motoneuronii ce formează nervii intercostali (Th1-Th12 porţiunea toracică) şi motoneuronii ce formează nervul frenic (diafragmal) din porţiunea cervicală (C3-C4).4.Hipotalamusul şi anume centrii superiori vegetativi simpatic şi parasimpatic şi centrii de termoliză şi termogeneză.5.Cortexul (reglarea conştientă a respiraţiei).Automatismul centrului respirator. Reflexele de protecţie.Neuronii ce formează centrul respirator au proprietatea de a se autoexcita -excitaţia apare în ei desinestătător fără acţiunea excitanţilor din mediul exterior. La lezarea tuturor fibrelor aferente ce transmit impulsuri spre centrul respirator excitaţia se menţine. În inspiraţie are loc depolarizarea membranei neuronilor cu mărirea permeabilităţii pentru ionii de Na+, care pătrunde în interior, şi ca rezultat apare potenţialul de acţiune care se propagă spre muşchi, care asigură inspiraţia.Reflexele respiratorii de protecţie – tusa apare la excitarea bruscă a receptorilor laringelui, bronhiilor, traheei; la excitarea receptorilor nazali apare strănutul.Vorbirea apare în timpul expiraţiei, de acia inspiraţia este mai rapidă, iar expiraţia este mai lentă . ?43)Descrieti mecanismul inspiratiei normale si fortate.Inspiraţia este un proces activ şi începe o dată cu contracţia muşchilor intercostali externi, care datorită poziţiei de sus în jos şi din posterior în anterior ridică coastele în sus mărind volumul cutiei toracice, ca rezultat aerul pătrunde în plămâni. Contractându-se aceşti muşchi nu apropie coastele una de alta ci alunecă una faţă de alta mărind sau micşorând cutia toracică.În timpul unei inspiraţii mai participă muşchiul diafragmal care contractându-se coboară în jos apăsând organele interne şi mărind şi mai mult volumul cutiei toracice. În inspiraţie forţată în afară de muşchii menţionaţi mai sus se includ şi muşchii spatelui şi gâtului mai ales muşchiul levator scapuli.44) Descrieti mecanismul expiratiei normale si fortate.expiraţia este un proces pasiv, nu este însoţit de contracţia musculară şi începe o dată cu relaxarea muşchilor inspiratori, ca rezultat sub acţiunea greutăţii proprii se coboară în jos, diafragul se ridică deoarece presiunea în cavitatea abdominală este mai mare ca în cutia toracică – cutia toracică se micşorează în volum şi aerul este eliminat din plămâni. Expiraţia forţată este activă şi este determinată de contracţia muşchilor abdominali şi a muşchilor intercostali interni.45) Explicati cum are loc reglarea respiratiei. Muschii respiratori sunt muschii scheletici, asadar, pentru a se contracta, au nevoie de stimuli electrici transmisi de la nivelul nervos central. Acesti stimuli sunt transmisi prin nervi somatici. Muschiul inspirator cel mai important, diafragma, este inervat prin fibre motorii ale nervilor frenici, care isi au originea in regiunea cervicala a maduvei spinarii. Impulsurile ajung la nivelul nervilor frenici pe cai voluntare sau involuntare ale SNC. Aceasta dualitate a caii de conducere permite controlul voluntar al respiratiei in timpul unor activitati cum sunt: vorbitul, cantatul, inotul, alaturi de controlul involuntar, care permite oamenilor sa respire automat, fara efort constient. Ritmul de baza, involuntar, automat al

respiratiei este generat in bulbul rahidian. Respiratia spontana are loc atat timp cat bulbul si maduva spinarii sunt intacte.46) Explicati reglarea respiratiei reflex necondifionata si reflex conditionata.47) Cum are loc reglarea respiratiei pe cale umorala.Reglarea umorala se manifesta prin actiunea pe care concentratia sangvina a gazelor respiratorii (oxigen si C02) o exercita asupra centrilor respiratori. Cresterea concentratiei de C02 si scaderea concentratiei de oxigen stimuleaza centrii respiratori, ducand la cresterea frecventei si amplitudinii respiratiei. Dioxidului de carbon i s-a acordat un rol mai important, centrii respiratori fiind mai sensibili la variatii mici ale concentratiilor C02 in sange. sistemul chemo-receptor periferic. Ei sunt localizati in mai mult zone din afara sistemului nervos central. Ei sunt foarte sensibili la cele mai mici variatii de presiune de O2 in sange, desi raspund si la schimbarile presiunii CO2 si ale concentratiei ionilor de H, Chemo-receptorii la randul lor  tranmit semnale nervoase la centrul respirator care participa ra reglarea activitatii respiatorii. daca concentratia O2 in sangele arterial scade sub normal chemo-receptorii periferici devin puternic stimulati.

48) Cum se modifica respiratia la efort fizic, in caz de hiper si hipobarie.În efort fizic consumul de O2 creşte ≈ de 20 ori → creşte rata ventilaţiei pulmonare cauzată de:-Creşterea CO2 în sînge,-Micşorarea pO2 în sînge,-Acumularea H+ şi scăderea pH sanguin ,-Creşterea presiunii arterială,-Creşte frecvenţa impulsurilor de la proprioreceptorii muşchilor care măresc ventilaţia pulmonară Hipercapnie – creşterea pCO2 în sînge. În hipercapnie impulsurile aferente de la chemoreceptori stimulează centrul respirator → creşterea ventilaţiei pulmonare (eliminarea CO2 din organism). Semnalele de la chemoreceptorii periferici sunt de 7 ori mai puternice decît de la cei centrali. Hipoxemie – micşorarea conţinutului de O2 în sînge cu stimularea chemoreceptorilor periferici → excitarea centrului inspirator → creşterea frecvenţei respiraţiei.Cauza: hipoxie atmosferică;hipoxie prin hipoventilaţie ; hipoxie prin scăderea ventilaţiei la nivelul membranei de difuziune a O2 ;Metoda de tratament - oxigenoterapieHipercapnia şi ↑ concentraţiei H+ → ↓ pH sîngelui → acidoza respiratorie; ↑pH sîngelui – alcaloza respiratorie.

49) Sangele. Care este rolul sangelui in viata omului.Sângele constituie circa 7% din greutatea corporală, constă din plasmă 52-58% şi elemente figurate. Serul este plasma defibrinată. Sângele este un tesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță fundamentală interstitială, plasma, în care se găsesc elementele figurate.FUNCŢIILE SÂNGELUI:transport:-gaze, transportă CO2 şi O2(funcţia respiratorie);substanţe nutritive (funcţia trofică);hormoni (funcţia reglatoare);energie termică (termoreglare);vitamine;enzime;reziduuri;menţinerea homeostazei celulelor organismului prin menţinerea constantă a substanţelor dizolvate, pH-ul, temperatura;-Protecţie – celulele sanguine care au proprietatea de fagocitoză şi celulele care pot produce anticorpi.;-Hemostatică – capacitatea de a se coagula şi de a închide lumenul vaselor lezate, în rezultat are loc oprirea hemoragiei.50) Care este compozitia sangelui.Sângele are în compoziţie două elemente principale: plasma şi elementele figurate. Plasma sanguină reprezintă 40-45% din întreaga cantitate de sânge. Aceasta este compusă din 90% apă, 9% substanţe organice (proteine, lipide, glucide) şi 1% substanţe anorganice (săruri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc). Elementele figurate sunt celulele propriu-zise ale sângelui, care plutesc în plasma sanguină. Acestea sunt de mai multe tipuri: hematii, leucocite şi trombocite.Sângele este un tesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substan ă fundamentală interstitială, plasma, în care seț găsesc elementele figurate.51) Care este cantitatea de sange in organismul omului. Ce se intampla in caz de hemoragii. Cum se poate efectua hemotransfuzia.Sângele constituie circa 7% din greutatea corporală, constă

din plasmă 52-58% şi elemente figurate. Serul este plasma defibrinată.Hemoragie-Scurgerea de sange dintr-un vas sangvin. O hemoragie este numita externa daca sangele se scurge direct in exterior, interna daca se produce intr-o cavitate (torace, abdomen) sau intr-un organ intern (stomac, intestin); O hemoragie are drept cauza un traumatism, lezarea unui organ (inflamatie, ulcer, tumora) sau o anomalie a vaselor (anevrism, fragilitate prin hipertensiune arteriala).  Atunci cand hemoragia este externa si consecutiva unei plagi a vaselor gatului sau ale unui membru, ea poate fi intrerupta prin compresia cu mana sau cu un pachet de tifon - a punctului de sangerare sau a unui punct situat pe traiectul trunchiului arterial care alimenteaza sangerarea. De asemenea, se poate pune un garou, fie la radacina membrului, fie imediat in amonte de sangerare, dar aceasta tehnica nu este lipsita de pericole. De asemenea, trebuie inlocuit volumul de sange pierdut, perfuzand intr-o vena solutii de umplutura (gelatine, dextrani). Acestea din urma sunt insuficiente in cazurile cele mai grave, cand trebuie sa se recurga la transfuzii sangvine.52) Definiti notiunea de sange, functiile si proprietatile lui.Sângele este un tesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă si vasele sanguine, transportă nutrientii si oxigenul la nivelul tesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon si produsii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare.Sângele constituie circa 7% din greutatea corporală, constă din plasmă 52-58% şi elemente figurate. Serul este plasma defibrinată.FUNCŢIILE SÂNGELUI:transport:-gaze, transportă CO2 şi O2(funcţia respiratorie);-substanţe nutritive (funcţia trofică);-hormoni (funcţia reglatoare);-energie termică (termoreglare);-vitamine-enzime,-reziduuri;menţinerea homeostazei celulelor organismului prin menţinerea constantă a substanţelor dizolvate, pH-ul, temperatura;Protecţie – celulele sanguine care au proprietatea de fagocitoză şi celulele care pot produce anticorpi.;Hemostatică – capacitatea de a se coagula şi de a închide lumenul vaselor lezate, în rezultat are loc oprirea hemoragiei.53) Caracterizati constantele fiziologice de baza a sangelui.Hematocritul – raportul elementelor figurate la volumul total desânge, la femei este 44-46%, la bărbaţi este 41-43%. La noinăscuţi hematocritul este cu 10% mai mare iar la copii mici cu7% mai mic.2.Vâscozitatea la plasmă este 1,7-2,2, la sânge este 5,0 faţă de aapei care este 1,0. Vâscozitatea mărită se datoreşte prezenţei proteinelor şi elementelor figurate. Vâscozitatea creşte în caz dediaree, transpiraţii abundente, etc.3.Greutatea specifică a sângelui este 1,050-1,060, a plasmei este1,025-1,35, iar a eritrocitelor este de 1,090. pH-ul este 7.34 la capătul venos al vaselor şi 7,4 la capătularterial al vaselor. pH-ul se menţine datorită sistemelor tampon:-sistemul bicarbonat / acid carbonic H2CO3/ NaHCO3-sistemul monofosfat / difosfat-sistemul tampon al proteinelor -sistemul tampon al hemoglobineiDereglarea pH-ului mai jos de 7,3 se numeşte acidoză, iar mai sus de 7,4 se numeşte alcaloza.54) Ce prezinta plasma sangelui, componenta ei. Proteinele plasmei sangelui, cantitatea si rolul lor.Plasma sângelui constă din: apă 90-91%;proteine 6,5-8%; substanţe azotate proteice (albumine, globuline, fibrinogen); neproteice (uree, acid uric, creatinina, amoniac);substanţe neazotate 1g% (glucide, lipide),glucoza 80 – 120 mg% (3,3 – 5,5 mmol/l)Proteinele: Albuminele,Globulinele,Fibrinogenul.Funcţiile proteinelor:trofică,de transport,de tampon,determină presiunea oncotică,hemostatică,protecţie (prin intermediul anticorpilor),reglare.Albuminele 40-45 g/l, ele determină presiunea oncotică, au funcţie de transport (pot transporta Ca2+, Na+, acizi graşi, pigmenţi biliari), sunt ca rezervă proteică.Globulinele 17-35 g/l1 globulinele au funcţie de transport (lipide, fosfolipide, fixează glucoza, hormonul tiroidian, vit B12),2 macroglobulina – inhibă plasmina şi proteinazele, fixează hemoglobina,2 ceruloplasmina – transportă Mg+, - transferina – transportă ferul, - lipoproteinele – transportă lipidele (75% din totalul lipidelor), – globuline - anticorpiγFibrinogenul – 2-4 g/l are rol în hemostază,Presiunea oncotică se datoreşte proteinelor (albuminelor). La omul adult în decurs de o zi se formează circa 17 g albumine şi 5 g globuline. Perioada de semidezintegrare a albuminelor la om este de 10 – 15 zile, iar a globulinelor de circa 5 zile, aceasta înseamnă că în acest răstimp se schimbă în sânge circa 50% din proteine.55) Caracterizati presiunea osmotica si oncotica si rolul lor.Presiunea coloidosmotică sau presiune oncotică este presiunea generată de concentrația de proteine (albumine) în sânge sau lichidul extracelular.

Presiunea osmotica – 300 – 310 mOsm/l ; 6,7 atm ;5300 mmHg ; punct crioscopic – 0,560C - in mediu hipoton – hemoliza prin soc osmotic ; - in mediu hiperton – deformari ( mai ales afecteaza celula nervoasa). Mentinerea presiunii osmotice – prin mec. tensiosmo- reglator localizat in hipotalamusul ant. Presiunea oncotica - Val. – 2 mOsm/l; 0,037 atm; 20 – 30 mmHg . Rol : - in schimburile dintre sange si spatiu lacunar la nivel capilar , - in filtrarea glomerulara 56) Explicati rolul eritrocitelor, particularitadle structurale si functionale. Principiile determinarii lor.Fiziologia eritrocitelor.Eritrocitele (globulele roşii) – celule anucleare, forma de disc biconcav, culoarea roşie, mărimea 7-8mcm. Ele constituie 90% din reziduul uscat. Datorită hemoglobinei îndeplinesc funcţia de transport a O2 şi CO2, pe membrana lor se pot fixa medicamente, hormoni, toxine etc. Anizocitoză – diferă dimensiunile eritrocitelor (forme mari şi mici),Poichilocitoză – apar forme patologice.Pe membrana eritrocitului se găsesc aglutinogenele, iar în plasma sanguină sunt aglutininele.Durata vieţii eritrocitelor de 120 de zile, dintre care doar 30 zile sunt în circulaţie.Micşorarea numărului de eritrocite se numeşte eritropenie, iar mărirea numărului de eritrocite se numeşte eritrocitoză, fiziologic poate apărea la altitudine sau la eforturi fizice. În caz de patologie micşorarea numărului de eritrocite se numeşte anemie.Numărarea eritrocitelor se face:la microscop,numărarea automată a eritrocitelor, aceasta se bazează pe dispersia luminii la trecerea acesteia prin soluţie, sau pe baza conductibilităţii electrice într-un tub îngust la trecerea prin el a eritrocitelor.Funcţiile eritrocitelor;-funcţia de transport ,participă în hemostaza vasotrombocitară şi coagulării sângelui,funcţia reglatoare: hemoglobina intervine în menţinerea pH-ului, compoziţia ionică a plasmei şi conţinutul de proteine, participă în metabolismul hidrosalin,funcţia anticoagulantă – fixarea şi transportul heparinei,reglarea eritropoezei, distrugerea eritrocitelor influenţează factorii eritropoetici care influenţează măduva osoasă stimulând eritropoeza.57) Care este rolul, structura, cantitatea si functia leucocitelor.Leucocitele sau globulele albe sunt elemente figurate ale sangelui au nucleu si au in general forma ovala dar  forma lor este schimbatoare.- diametru cuprins intre 7 – 20 n ,- nr. intre 4000 – 8000 mmc de sange – numarul acestora prezinta variatii in functie de varsta la nou nascut pot fi chiar si 25000 in primele ore de viata, Rolul leucocitelor  functia de aparare a organismului contra agentilor patogeni si a toxinelor produse de acestia. Leucocitoza - cresterea numarului leucocitelor peste 8000 mm poate fi temporara si poate fi determinata de cauze foarte diferite cum ar fi ingerarea de alimente, ridicarea temperaturii mediului, stari psihice, Cand leococitoza permanenta se produce printr-o imultire anarhica a leucocitelor, se produce starea numita leucemie ea prezinta o crestere enorma si necontrolata a leucocitelor (1000000 mmc ) in circulatie  gasinduse si forme imature a acestora.Leucopenie ( neutropenia) este scaderea sub 4000 mmc se manifesta in unele boli infectioaseca febra tifoida, gripa, intoxicatii cu substante chimice, anemia aplastica, deficite vitaminice, boli ale celulei stem,58) Ce celule se intalnesc in sange, cantitatea si rolul lor.Sângele constituie circa 6-8% din greutatea corpului (4-5l), constă din:plasmă (partea lichidă) - 52-58% elemente figurate (eritrocite, leucocite, trombocite) – 42-48% .Eritrocitele (globulele roşii ) – celule anucleare, forma de disc biconcav, culoarea roşie-portocalie, mărimea 7-8 . Hemoglobina constituie 90% din reziduul uscat al hematiilor.μ Funcţiile eritrocitelor:De transport a O2 şi CO2 (hemoglobina), Funcţia reglatoare – sistemul tampon al Hb menţine pH, participă în metabolismul hidro-salin şi menţin compoziţia ionică a plasmei,Funcţia hemostatică – participă în coagularea sângeluiDurata vieţii – 120 zile (30 zile – în circulaţie)Leucocitele, celule mobile ale sistemului de apărare a organismului-In normă la se conţin 4-9 mii /mm3 (7x109/l).Se află în sânge numai 4-8 ore pentru a fi transportate de la măduvă sau ţesut limfoid spre toate ţesuturile organismului unde se mai reţin 4-5 zile. I. Granulocite -Eozinofile - 1-5%, (coloranţi acizi)Distrug toxine de origină proteică.2. Bazofile - 0,5-1% (coloranţi bazici)-Reglează microcirculaţia în focarul inflamator prin secreţia heparinei.Neutrofile –58-70% (coloranţi neutri)(segmentate, nesegmentate)-Fagocitoza – I etapă a inflamaţiei;II. Agranulocite-Monocite - 2-10

% ;Limfocite - 18-40%;Trombocitele -sunt celule sangvine cu rol în procesul complex de hemostază= 150–400 · 109 trombocite per litru de sânge.59) Descrieti procesul de coagulare a sangelui, fazele lui. Rolul coagularii in viata omului. Notiunea de hemostaza(reprezintă totalitatea mecanismelor care intervin în oprirea sângerării la nivelul vaselor mici (capilare) și mijlocii (arteriole, metaarteriole și venule).). În cazul sângelui, coagularea (închegarea) constă din separarea sângelui în 2 componente: - într-un coagul (cheag) roşu, moale (gel), format dintr-o reţea de fibrină în care sunt prinse, ca într-un năvod, elemente figurate (eritrocite, trombocite, leucocite), - în ser. Din punct de vedere chimic, coagularea sângelui are loc atunci când fibrinogenul (solubil) precipită, trecând în fibrină (insolubilă) sub acţiunea trombinei (procesul are loc prin desprinderea şi eliberarea fibrinopeptidului A şi B din structura fibrinogenului). Coagularea sângelui este rezultatul solidificării unei proteine speciale din sânge (fibrină). Graţie coagulării sângelui, se stopează prompt hemoragiile (hemostază), prin închiderea spaţiilor rupte apărute accidental la nivelul vaselor de sânge mici. Coagularea sângelui nu poate opri hemoragiile provocate de rupturile întinse ale vaselor sau de leziunile vaselor mari (artere, vene). Când coagularea se petrece spontan (fără apariţia unor leziuni) devine periculoasă60) Care este necesitatea hemotransfuziei. Grupele sanguine.Transfuzia de sînge este o metodă activă de tratament biologic, care constă în întroducerea de sînge sau componenţi sangvini în sistemul circulator al pacientului.Este nevoie de o transfuzie de sange atunci cand s-a pierdut o cantitate semnificativa de sange sau cand organismul nu poate reface cantitatea de sange pierduta sau pierde in continuu un component important al sangelui. Grupele sangvine:-Antigenele de pe suprafaţa eritrocitelor – aglutinogene A, B;Anticorpii din plasmă – aglutinine:Anti-A denumită ,Anti – B α denumită ;β Aglutininele sunt imunoglobuline IgM, IgG – se formează imediat după naştere.I gr. - aglutinogene O, Anti-A, Anti-B;IIgr. - aglutinogen A, Anti-B;IIIgr. – aglutinogene B, Anti-A ;IVgr. - aglutinogene A, B; aglutinine lipsesc 61)Care este rolul factorului rezus in hemotransfuzie.Sistemul RhAntigenele Rh – antigen tip D (6 tipuri) Persoanele ce posedă acest antigen – Rh+ (85%);ce nu posedă – Rh- (15%).Anticorpii anti-Rh se formează după transfuzie de sânge Rh+ la Rh-, iar Anti-A,B se formează spontan după naştere.Anti-Rh trec bariera placentară, iar Anti-A,B nu; astfel apare rezus-conflict (mama Rh- şi fătul Rh+ , la a 2-asarcină).La făt apare – eritroblastoza fetală - aglutinarea eritrocitelor fătului. Ţesutul hematopoietic al fătului compensator aruncă în sângele circulant eritroblaste ce nu dispun de o capacitate normală de a transporta O2 .Produşii lizei hemoglobinei (bilirubina)– distrugeri neuronale.

62)Ce numim excretie. Ce cai excretoare cunoasteti. Descried structura rinichiului.Excretia reprezintă procesul de eliminare a substantelor rezultate în urma procesului de descompunere datorat metabolismului, alături de alte materiale inutile organismului, care trebuie eliminate.  Acesta este un proces esential pentru toate formele de viată existente. Excretia reprezintă un proces total opus secretiei.Din organele excretorii fac parte Cai de excretie:rinichii (elimină apă, substanţe organice şi neorganice),plămânii (elimina bioxid de carbon, vapori de apă, cloroform, alcool),ficatul (produşi ai metabolismului azotat),glandele salivare şi stomacul (metale grele, medicamente, substanţe organice toxice),pancreasul (metale grele, medicamente),glandele sudoripare (apă, săruri, substanţe organice, ureea, acidul uric),glandele sebacee,glandele mamare. 63)Structura rinichilor. Nefronul ca unitate functionala a rinichilor.Rinichii(Localizare: in partea inferioara a cavitatii abdominale , retroperitoneal(in regiunea salelor) , de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare.) constau din:zona corticală (externă),zona medulară (internă),între ele se află stratul de ţesut conjunctiv tapetat de vase şi nervi.Unitatea structural funcţională a rinichiului este NEFRONUL(-unitatea morfo-functionala a rinichiului;). Numărul total de nefroni într-un rinichi este de 1 milion. Nefronul este alcătuit din:Glomerul; tubul proximal; ansa Henle; tubul distal; tubul colector; pelvisul renal (este vascularizat intens,).Indeplineste toate procesele complexe care duc la formarea urinei;64)Unde se fla а rinichii in organism. Care este rolul lor. Cum si unde se formeaza urina primara si urina secundara (finala).Rinichii sunt organe pereche, situate retroperitoneal, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale lombare. Ei au formă caracteristică, circa 300 g, două feţe şi

două margini.FUNCŢIILE:Menţin homeostaza;Eliminarea substanţelor toxice din organism;Metabolismul apei şi a sărurilor;Menţinerea volumului constant al sângelui şi lichidului extracelular;Participă în eritropoeză, menţin presiunea arterială, asigură coagularea sângelui.Formarea urinei finale include următoarele etape:1. Filtrarea glomerulară – urina primară,2.reabsorbţia tubulară,3.secreţia tubulară - urina finalăFORMAREA URINEI-1)Ultrafiltrarea glomerulara -proces dirijat de forte fizice;1/5 din plasma trece prin membrane filtranta glomerulara ( trecere selective) in cavitatea capsulara;-Rezulta urina primara (ultrafiltrat glomerular) care este o plasma deproteinizata (fara proteine) – 180 litri / 24 ore.2)Reabsorbtia tubulara -proces prin care sunt recuperate din ultrafiltrat substante utile organismului ;-poate fi : - transport activ pt.: glucoza, aminoacizi, acid uric, vitamina C, fosfati, sulfati, si ioni de Na , K, HCO3;- - transport pasiv pt. apa(99%) , uree si anionul de clor- rezulta urina finala – 1,5l / 24 ore.3. Secretia tubulara - procesul prin care substantele care nu se afla in ultrafiltratul glomerular intra in nefron, de-a lungul tubului urinifer;- medicamente, produsi de metabolism,- se realizeaza prin mecanisme de transport active si pasive.Compozitia urinei finale :95 % apa;5 % substante - anorganice : Na+, ammoniac, fosfati, sulfati organice : uree, acid uric, creatinina- pH-ul urinei este in jur de 6 (limite normale – 4,8→ 7,5);- cresterea pH-ului indica retentia urinei in vezica urinara, cistite, anemie, ulcer gastric, etc.- aciditatea crescuta poate insoti stari febrile sau o dieta hiperproteica65)Ce mecanisme stau la baza formarii urinei. Descrieti structurile unde are loc acest proces.Formarea urinii- 1.Ultrafiltrarea glomerulara- Este procesul de trecere a plasmei sangvine prin membrana filtranta glomerulara,in cavitatea capsulara.Membrana filtranta este subtire si selectiva,permite trecerea doar a unor constituenti si blocheaza trecerea altora.Astfel ,in ultrafiltratul glomerular-urina primara-nu trec proteinele. Factorul principal al filtrarii este presiunea hidrostatica din capilarele glomerulare.Urina primara din cavitatea capsulei Bowman trece in tubul uriniferic,unde sufera procese de reabsorbtie si secretie tubulara.Reabsorbtia tubulara- Consta in trecerea apei si a altor substante din urina primara inapoi in sange si are drept rezultat formarea urinii secundare sau definitive. Reabsorbtia apei si a altor molecule in sange are loc la nivelul tubului contort proximal si se realizeaza prin diverse mesanisme:-transport activ impotriva gradientilor de concentratie:Na,K,si unele vitamine (B12,C),glucoza,unii aminoacizi,acidul uric,fosfatii anorganici,sulfatii.-transport pasiv,in sensul gradientilor de concentratie:Cl,uree,apa. 3.Secretia tubulara- Se desfasoara la nivelul tubului contort distal si proximal si consta in transportul substantelor din sange in lumenul tubului urinifer prin mecanisme diferite de cele ale ultrafiltrarii glomerulare. Rolul acestui proces este acela de a elimina substantele care pot fi toxice organismului cat si pe cele in exces.Se desfasoara prin mecanisme active si pasive.66)Ce cantitate de urina se formeaza nictemiral, caile urinifere. Cum are loc eliminarea urinei. Mictiunea.Un om normal urineaza cam 70% din cantitatea de lichide pe care o consuma. Este recomandat ca o persoana sa urineze 1200 – 1500 ml urina pe zi pentru a avea si a pastra o functie renala de epurare normala. Pentru aceasta trebuie consumata o cantitate de 1500 – 2000 ml lichide pe zi. căi urinare : -calice mici şi mari, -pelvis renal, -ureter,-vezică urinară, -uretră.ELIMINAREA URINEIurina este eliminata din pelvisul renal in uretere(contin muschi netezi circulari si longitudinali )care propulseaza urina in vezica urinara ;in peretii vezicii urinare se afla muschiul DETRUSOR (alcatuit din fibre musculare netede circulare si longitudinale);la limita dintre vezica urinara si uretra se afla doua sfinctere : unul intern –involuntar si unul extern – voluntar;mictiunea = actul de golire a vezicii urinare;odata cu acumularea de urina , vezica urinara se destinde si sunt stimulati receptorii specifici din peretii vezicali → impulsurile ajung la centrii medulari →relaxarea muschiului detrusor si contractia sfincterului vezical intern→contractia sfincterului vezical extern pe calea nervilor rusinosi;daca sunt conditii prielnice , centrii mictiunii din maduva spinarii sunt stimulati → nervii pelvici determina contractia detrusorului si relaxarea sfincterului uretral intern , concomitant si relaxarea sfincterului uretral extern→ urina este eliminata.67) Descrieti sistemul nervos vegetativ si functiile lui.

Partea sistemului nervos care controlează funcţiile viscerelor se numeşte sistem nervos autonom sau vegetativ-controlează tensiunea arterială, secreţia şi motilitatea gastrointestinală, evacuarea vezicii urinare, transpiraţia, termoreglarea. SNV este activat de către centrii din măduva spinării, trunchiul cerebral şi hipotalamus.Impulsurile vegetative eferente ajung la viscere prin două subdiviziuni majore, numite sistem nervos simpatic şi sistem nervos parasimpatic. SNV simpatic - neuronii preganglionari simpatici sunt localizaţi în coarnele laterale ale MS(maduva spinarii) în porţiunea toroco - lombară (Th1- L3-4 ).SNV parasimpatic (porţiunea centrală)-Porţiunea centrală a SNV parasimpatic este localizată în 3 regiuni ale SNC:Mezencefalul - aici se află nucleul nervul oculomotor, Bulbul rahidian – aici se află nucleele a 3 nervi cranieni: n.facial, n glosofaringian, n.vag.Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează acțiunile care nu se află sub control constient. El controlează de exemplu functiile vitale ca respiratia si bătăile inimii, 68)Descried structura si functiile sistemului nervos vegetativ parasimpatic.Sistemul nervos parasimpatic face parte din sistemul nervos vegetativ împreună cu sistemul nervos simpatic. Se mai numeste si sistemul nervos pentru odihnă si digestie. Se poate spune că sistemul nervos parasimpatic functionează invers fată de sistemul simpatic. Functiile: conservarea energiei; constrictia pupilei; încetinirea ritmului cardiac; cresterea activitătii intestinale; cresterea activitătii glandelor; relaxarea muschilor din tractul intestinal.Sistemul nervos parasimpatic foloseste doar acetilcolină(ACh) ca mediator. ACh actioneaza pe două tipuri de receptori: muscarinici si nicotinici. Transmisia se face în două etape:nervul preganglionar eliberează ACh pe formatiunile ganglionare, când sunt stimulate. ACh actioneaza pe receptorii nicotinici ai nervului postganglionar.nervul postganglionar eliberează ACh care stimulează receptorii muscarinici ale organului efector.Sistemul nervos parasimpatic coordoneaza activitatea organelor interne in conditii obisnuite cand organismul nu primeste prea multi stimuli din exterior .69)Descrieti structura si functiile sistemului nervos vegetativ simpatic.Sistemul nervos simpatic face parte din sistemul nervos vegetativ. El este responsabil de asa numita reactia de fugă sau luptă în cazul unui pericol.Reactia de fugă sau luptă mai este cunoscută si sub numele de răspunsul simpato-adrenal. In cazul activării se secretă acetilcolină care activează secretia de adrenalină si noradrenalină. Acestea sunt eliberate in sânge. Sistemul nervos simpatic actioneaza autonom, fară control constient, si pregăteste corpul pentru actiuni în situatii periculoase: cresterea ritmului cardiac; SNVS coordoneaza activitatea organelor interne in timpul starilor de teama , furie sau pericol cand organismul este solicitat de stimuli din exterior.Descriere-Fibrele simpatice îsi au originile în măduva spinării, în portiunea mijlocie a măduvei.Aceste fibre părăsesc mielonul după care se ramifică si ajung în ganglionii paravertebrali. Aici fac sinapse care îi redistribuie spre organele principale, glande si alte părti ale corpului. Fibrele dinaintea ganglionilor se numesc fibre preganglionare, iar cele care pornesc de aici se numesc fibre postganglionare. Corpul celular al fibrelor postganglionare se află deci în ganglionii paravertebrali iar terminatiile lor sunt in contact cu organele sau glandele.70)Importanta cortexului cerebral in reglarea functiilor vegetative. Interrelatiile corticoviscerale. Bazele fiziologice ale psihoterapieiIndeplineste functii vegetative, functioneaza independent de scoarta=autoreglarea organism independent de constiinta omului.Insa intre sist veget si skoarta exista relatii bine determinate:scoarta cerebrala prinn reflexe conditionatepoate influienta SNV,SS si SP.Sc cerebrala are influienta asupra reg subcorticale frinind ori sporind aceste struct-acest lukru se poate observ si in cazul sist de autsugestii si psihoterapii.Are influienta corticoviscerala=reactie de stres,infl activ ardiaca, respiratia,tract digestiv.Influienta viscerocorticala=org internepot actina activ skoartei.Nevroză se subîntelege dereglarea de lungă durată a activitătii nervoase superioare provocată de supraîncordarea proceselor nervoase din scoarta cerebrală sub actiunea excitantilor neadecvati ai mediului ambiant.71)Descrieti metodele de cercetare ale functiilor sistemului nervos central.

72)Lamuriti cum se inscrie electroencefalograma si ce unde cunoasteti, ce caracterizeaza ele.Electroencefalografia este о metoda neinvaziva de explorare a biocurentilor.-inregistr unipolara-electrod,activit fata de ‚0’,bipolara-2 elctrozi activi-se face diferenta dintre zone.undele-diferite stari ale encefalului-ritmul alfa-oscil ku frecv 10-15 Hz=50 mV in regiunea frontala in stare de

repaus.ritmul beta-frecv=15-25Hz=25mV-in regiunea frontala in stare de activ psihica.ritmul gama-100mV=frecv-6-10 Hz-in stare de somn superfecial, intoxicati ,hipnoza.ritmul delta-150-200mV=frecv-2-4 Hz-stare de somn profund.73)Locul, structura si functia maduvei spinarii. Socul spinal.Localizare : în interiorul canalului vertebral, structură segmentară,Substanţa albă dispusă la exterior – prelungirile neuronilor .Substanţa cenuşie dispusă în interior – corpii neuronilorMS are funcţie dublă: funcţia reflexă - MS enervează toată musculatura scheletică, cu excepţia muşchilor capului enervaţi de nervii cranieni. funcţia conductoare - MS serveşte drept conductor al impulsurilor de la receptorii periferici spre encefal şi de la acesta la organele efectoare Căile de conducere ale MS se împart funcţional în: propriospinale(fac legătură între neuronii unuia sau diferitor segmente ale MS. Funcţiile acestor căi sunt de asociere şi constau în coordonarea poziţiei, tonusului muscular,); spinocerebrale(unesc segmentele MS cu structurile cerebrale:);cerebrospinale(încep de la structurile creierului şi se termină pe neuronii segmentelor MS.).Şocul spinal-În traume sau la secţiunea transversală a MS funcţiile porţiunii subiacente sunt slăbite sau dispar în întregime – ŞOC SPINAL . Cauza ŞS - dispariţia impulsurilor primite de neuronii MS, continuu, de la centri nervoşi superiori prin tracturile: vestibulospinal, reticulospinal şi corticospinal. Principalele manifestări ale ŞS: ↓ tonusului muscular, dispariţia reflexelor somatice şi vegetative, ↓ tensiunii arteriale.Sindromul Brown-Seqar – afectarea unei jumătăţi a măduvei spinării ce duce la dereglări motorii pe partea afectată şi dereglări senzitive contralateral.74)Descrieti localizarea, structura si functia bulbului Rahidian si puntei Varoli, reflexele principale de protectie.Bulbul rahidian şi puntea lui Varole poartă denumirea de metencefal şi împreună cu mezencefalul formează trunchiul cerebral -În metencefal sunt localizaţi diferiţi centri nervoşi precum şi căi ascendente şi descendente. Aici se află nucleii nervilor cranieni V-XII, centrul respirator, centrul cardiovasomotor, centrii multor reflexe motore. Lezarea bulbului rahidian este foarte periculoasă din cauza centrilor vitali ce se află aici. Un simptom tipic de lezare a bulbului rahidian este paralizia motorie a unui sau a câtorva nervi cerebrali pe partea lezată şi afectarea funcţiilor motore şi senzitive pe partea opusă a corpului.Funcţia reflexă a bulbului rahidian este determinată de prezenţa centrilor unor reflexe: masticaţie, sugere, deglutiţie precum şi centrii reflexelor de protecţie: tusa, strănutul, vomă, clipirea, lăcrimare. Bulbul rahidian participă în reglarea tonusului muscular prin influenţe descendente reglatorii asupra – motoneuronilor γmăduvei spinării.75)Care este structura, localizarea si functia mezencefalului. Reflexele statice si statokinetice.Nucleii mezencefalului:-nucleii coliculilor cvadrigemeni,-nucleul roşu,-substanţa neagră,-nucleii nervilor oculomotor şi trohlear şi nucleii formaţiunii reticulare.Nucleul roşu – funcţia principală este reglarea tonusului muscular. Substanţa neagră – reglează actele de masticaţia, deglutiţie, consecutivitatea lor, asigură mişcarea exactă a degetelor mâinilor. Nucleii nervului oculormotor şi trohlear enervează muşchii ochiului, reglează mărimea pupulei şi asigură acomodarea ochiului.Colicului cvadrigemeni - reacţii de veghe şi reflexe de start la apariţia pe neaşteptate a unor semnale luminoase şi acustice. Activitatea mezencefalului se manifestă prin creşterea tonusului muscular, mărirea frecvenţei contracţiilor cardiace, pregătirea pentru fugă sau apărare. Coliculii cvadrigemeni determină reflexele de orientare vizuală şi auditivă.Reflexele statice se împart în reflexe posturale (bulbare) şi reflexe de redresare (mezencefalice). Reflexele statice asigură modificarea tonusului muscular la schimbarea poziţiei corpului în spaţiu sau a unor părţi ale sale.Reflexele de redresare sunt caracteristice pentru animalul mezencefalic şi constau în restabilirea poziţiei normale a animalului la schimbarea ei. Reflexele statochinetice sunt îndreptate spre menţinerea poziţiei şi a orientării în spaţiu la mişcarea cu accelerare, sau în urma mişcării relative a diferitor părţi ale corpului. Multe dintre aceste reflexe sunt condiţionate de asemenea de semnalele de la aparatul vestibular.76)Structura, functia, localizarea cerebelului. Principalele simptome ale extirparii cerebelului.Crebelul constă din:Vermis (porţiunea mediană) – controlul mişcărilor gâtului, bazinului şi mişcările axiale ale corpului,Emisferele cerebelare:Lobul anterior ,Lobul posterior,Lobul foliculonodulos (cei mai vechi filogenetic).Emisferele cerebelare se împart în 2 zone:Z. intermediară – controlul mişcărilor extremităţilor membrelor ,Z. laterală – planificarea globală a mişcărilor şi consecuvitatea acestora

Functiile cerebelului:1.Arhicerebelul are rol in pastrarea echilibrului static si dinamic.2.Paleocerebelul regleaza tonusul muscular.3.Neocerebelul coordoneaza miscari fine comandate de scoarta cerebrala.Căile cerebelare:Căile aferente,Căile eferente:Simpt. de extirpare a cerebelului-Lizarea cerebelului - dereglarea mişcărilor voluntare, reflexelor statice şi statokinetice;Extirparea ½ a cerebelului - dereglarea mişcărilor pe partea operata , animalul face mişcări circulare de manej.Triada Luciane – astenie, atonie, astazie (se pierde capacitatea de contracţie tetanica).Triada Şarco - nistagmusul cerebelos , tremor intenţionat , dizartrie .77) Ce numim analizatori. Clasificarea, structura si rolul lor in organismul uman.Analizatorii - sisteme care au rolul de a receptiona, conduce si transforma în senzatii specifice excitatiile primite din mediul extern sau intern. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu si la coordonarea functiilor organismului. Analizatorii: - sesizează prin receptori specifici, modificările din mediul extern si intern, ce actionează asupra organismului; - conduc impulsurile nervoase în ariile corticale corespunzătoare; - realizează analiza si sinteza impulsurilor nervoase determinând formarea de senzatii specifice; - au un plan unic de organizare, fiecare fiind alcătuit din trei segmente:periferic (receptor), intermediar (de conducere) si segmentul central.Clasificarea receptorilor.După caracterul şi mediul excitantului- exteroreceptori, interoreceptori; I.

După sensibilitatea selectivă: monomodali, polimodali; După caracterul excitantului: -Mecanoreceptori,Termoreceptori; După structură: Primari (sensibilitate primară- este format dintr-o singură celulă nervoasă, neuron bipolar, situat la periferie.), Secundari (sensibilitate secundară)78)Caracterizati segmentul receptiv. Structura si particularitatile lui (potentialul de receptor, adaptarea lor, legea Veber-Fehner, codificarea informatiei in sistemul senzorial).

Particularităţile potenţialului membranar:- Depinde de puterea excitantului („Legea forţai”)- Are două componente:Rapidă – apare în momentul excitaţiei,Lentă – apare în timpul excitaţiei îndelungate.Particularităţile potenţialului de acţiune:Se supune legii „Totul sau nimic”,Apare la excitanţi pragali.LEGEA VEBER-FEHNER-Savantul Veber a studiat analizatorul vizual şi auditiv şi a remarcat că la acţiunea consecutivă a 2 excitanţi de acelaşi fel, excitantul următor va fi recepţionat ca unul diferit de cel precedent (mai mare sau mai mic) numai în cazul, când diferenţa între aceşti excitanţi consecutivi va fi o mărime constantă şi capabilă de a provoca excitaţie. Valoarea optimă a acestei diferenţe trebuie să constituie 1/30 parte din valoarea excitaţiei iniţiale. În caz contrar aceste două excitaţii sunt percepute ca una singură. S = a logR + B,S – valoarea senzaţiei,R – valoarea excitaţiei,a, B – constante,Din formulă rezultă că senzaţia este direct proporţională cu log excitaţiei.S = AI/I,S – Senzaţia,I – intensitatea iniţială a stimulului,AI – creşterea intensităţii iniţiale a stimulului.

Mecanismele de adaptare:-Adaptarea mecanică a membranei receptorului;-Adaptarea receptorului în întregime pe baza schimbării sensibilităţii membranare;- Adaptarea sistemului de conducere;-adaptarea porţiunii centrale a analizatorului.Adaptarea mecanică începe cu deformarea membranei receptorului, ce duce la apariţia potenţialului generator; ca rezultat scade permeabilitatea membranei pentru Na+ şi creşte pentru K+; ca rezultat se schimbă pragul de excitaţie.Excitanţii puternici nu provoacă adaptarea.79)Explicati cum are loc receptia durerii, rolul ei in viata omului. Analizatorul nociceptiv.Rolul esenţial al sistemelor aferente este de a informa scoarţa cerebrală despre mediul extern şi intern al organismului. Analizatorul durerii este cel care semnalizează despre existenţa unor condiţii anormale, cu potenţial lezional, sau despre prezenenţa, deja, a leziunii. El este conectat cu toate structurile SNC, aferente şi eferente şi integrat, în final, în comportamentul uman.Analizatorul durerii are o organizare principială identică celorlalţi analizatori: constă din segmentul de recepţie, căile de conducere şi segmentul central, cortical. Este compus din 2sisteme antagoniste: nociceptiv şi antinociceptiv. Analizatorul durerii poate fi activat prin mai multe forme de energie– mecanică, chimică,termică, electrică, electromagnetică. Stimulul, ce prezintă pericol de leziune este numit nociceptiv sau noxic. Dacă stimulul nociceptiv provoacă o percepţie, calificată de către individ ca durere, atunci el este numit algogen. Dacă stimulul algogen nu provoacă leziune tisulară, el este numit nenociv. Nociceptorii sunt terminaţii nervoase libere, nemielinizate, ale fibrelor AşiC. Se disting mecanonociceptori, chemonociceptori, termonociceptori, nociceptori polimodali. După localizare, se împart însuperficiali (derm, hipoderm şi fascia superficială), profunzi(muşchi, tendoane, fascii, periost, pericondru, capsule articulare) şiviscerali(subseros,subepitelial, intra-adventiţial, corial şi în

tunica medie a vaselor). Nu au nociceptori ţesuturile hepatic, splenic, renal, osos şi cortexul cerebral. Sensibilitatea nociceptivă a acestor organe este asigurată de către nociceptorii capsulelor sau meningelui.80)Explicati structura si functiile analizatorului optic.(are 3segmente-Periferic=ochiul,C.aferenta=nervul optic,P.corticala=reg occipitala a scoartei cerebrale.+3 tunici(sclera=exterior,corneia=p.anterioara,stratul vascular=irisul si muschii circulari si pupila,retina=fotorecptori ce receptioneaza lumina.)Partea anterioara-!)corneia,2)cristalinul-este aproape sferic insa isi poate skimba sfericitatea in dep de dist obiectului.are ligamente in jur ce la contractia muskilor se relax si crist capata o forma mai bombata,sferica ceia ce permite sa obs obiectele plasate mai aproapede individ.3)camera anterioara/poster(cont un lichid transp izotonic)4)corpul vitros(subst coloidala cocentrata gellatinoasa).Funcţiile principale ale ochiului:sistemul optic, care proiectează imaginea;sistemul de primire şi "codare" a informaţiei primite pentru creier;sistemul de "deservire" a asigurării necesităţii vitale.81)Descrieti sistemul optic al ochiului. Anomaliile refractiei.Ochiul este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular; el este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica, putin turtit de sus in jos .Globul ocular prezintă trei tunici; -Tunica fibroasă, constituită anterior de cornee iar posterior de scleră.-Tunica vasculară = tract uveal; anterior este formată de iris şi corpul ciliar, posterior de coroidă.-Tunica receptoare = retina.1)Formarea imaginii optice-corneea şi umoarea apoasă (lichidă);- cristalin;- umoarea vitroasă = corpul vitros (vâscos) -Acestea realizează o imagine reală, inversată şi mai mică a obiectelor pe retină.2)Foto-chimio-transducţia – absorbţia fotonilor de către celulele receptoare cu generarea semnalului electric (trecând prin etapa intermediară de semnal chimic). Este o dublă transducţie (situaţie unică la analizatori). 3)Procesarea neuronală a informaţiei în retină şi transmiterea informaţiei către scoarţa cerebrală prin intermediul căii optice senzoriale.Tulburarile refractiei oculare (ametropiile)- Formarea imaginii retiniene normale depinde, in primul rand, de starea de refractie a ochiului si, in al doilea rand, de transparenta perfecta a mediilor refringente. Conditia principala pentru formarea corecta si adecvata a imaginilor pe retina consta in structura si functionarea normala a globului ocular. Ochiul care prezinta o refractie normala se numeste emetrop, iar tulburarile de refractie sau viciile de refractie se numescametropii.  Deosebim trei tipuri de ametropii: miopia(in fata retinei, astfel incat imaginea retiniana devine neclara), hipermetropia(Obiectele sunt percepute mai clar la distanta si mai difuz in apropiere.) si astigmatismul(imagini deformate.).82) Descrieti structura si functia retinei. Mecanismul excitatiei conurilor si a bastonaselor.Retina - Este stratul senzorial al globului ocular, derivat din epiteliul tubului neural. Din această cauză celulele receptoare reprezintă practic neuroni modificaţi.La om, la fel ca la celelalte mamifere, retina este de tip inversat, celulele receptoare fiind situate în vecinătatea tractului uveal şi nu a corpului vitros. Pata oarbă - amplasata la ca 15° în zona temporală a fundului ochiului, fiind punctul unde nervul optic părăseste globul ocular.De la pata oarbă se pot observa vasele care irigă retina.Pata galbenă sau macula lutea se află temporal (direcția tâmplei) centrul în zonei mai putin vascularizate într-o depresiune mică este singura regiune colorată mai intens din regiunea fundului ochiului, având culoarea galbenă, care se datorează pigmentului luteină.Aici pe maculă  se formează imaginea cea mai clară a vederii.Retina are 10 straturi de celule.Structura retinei- 1)Celule fotosensibile care recepționează lumina trasformând lumina în impuls nervos, acestea fiind celulele cu conuri și celulele cu bastonașe.2)Celulele interneuronale - celule neuronale ce transmit impulsul nervos de la celulele senzitive numai în zona retinei.3)Celulele ganglionare care transmit impulsurile în afara retinei prin nervul optic.Celule cu bastonaşe – 120 milioane, dispuse periferic, în jurul foveei, responsabile de vederea scotopică (la întuneric) deoarece au un prag de sensibilitate mai scăzut – sunt stimulate de prezenţa a doar 4 fotoni!;Celule cu conuri – 6 milioane, dispuse aproape exclusiv central, la nivelul maculei; densitatea lor scade puternic spre periferie. Sunt sensibile la o cantitate mai mare de energie luminoasă - vedere fotopică (colorată), fiind mai greu excitabile.83)Metodele de studiere a activitatii scoartei emisferelor mari. Electroencefalografia,

metodele de inregistrare si principalele ritmuri ale ei.Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai evoluată parte a sistemului nervos central, organul nervos cel mai recent apărut din punct de vedere filogenetic. Din punct de vedere anatomic şi funcţional distingem susbstanţa cenuşie ce formează centrii nervoşi de integrare şi coordonare şi substanţa albă ce reprezintă atât conexiunile dintre aceşti centrii cât şi căile de conducereascendente şi descendente. Substanţa cenuşie este dispusă în două moduri: la periferia substanţei albe formând scoarţa emisferelor cerebrale şi la baza emisferelor cerebrale şi în mijlocul substanţei albe formând nucleii bazali (corpii striaţi). a. Metode de cercetare- -metoda extirpării, -metoda excitării, -metoda anatomo-clinică. -metoda electroencefalografică,constă în înregistrarea activiăţii electrice cerebrale, atât la omul săsnătos şi bolnav, cât şi experimental la animale;-metoda reflexelor conditionate –.Electroencefalografia este о metoda neinvaziva de explorare a biocurentilor.-inregistr unipolara-electrod,activit fata de ‚0’,bipolara-2 elctrozi activi-se face diferenta dintre zone.undele-diferite stari ale encefalului-ritmul alfa-oscil ku frecv 10-15 Hz=50 mV in regiunea frontala in stare de repaus.ritmul beta-frecv=15-25Hz=25mV-in regiunea frontala in stare de activ psihica.ritmul gama-100mV=frecv-6-10 Hz-in stare de somn superfecial, intoxicati ,hipnoza.ritmul delta-150-200mV=frecv-2-4 Hz-stare de somn profund.84)Ce numim reflexe conditionate. Care este rolul lor. Principiile de elaborare a reflexului conditional.Reflexele conditionate ( polisinaptice) sunt acele reflexe care reprezinta raspunsuri care implica mai multi factori; se invata prin repetare ( deci se pot uita in timp), sunt individuale, sunt constiente si voluntare. Exemplu: scrisul, mersul, vorbitul, cititul.Traseul pe care il urmeaza informatia in timpul desfasurarii unui reflex se numeste arc reflex si are 5 componente:Stimul - > RECEPTOR Centru nervos Eferent - > Raspuns;Caracteristicile reflexelor conditionate:-sunt dobandite prin invatare-sunt temporare (pot disparea)- centrii coordonatori sunt situati in cortexul cerebral-se formeaza pe baza reflexelor neconditionateExemple: reflexul auditivo-salivar/ vizual salivar85)Descrieti fazele de elaborare a reflexelor condijionate. Clasificarea reflexelor conditionate. 86)Care sunt conditiile de elaborare a reflexului conditional.Fazele:Iradierea excitatiei –prin scoarta se formeaza legaturri temporare,Iradierea inhibitiei.Connditiile:-excitant conditionat(indiferent)si 1 neonditionat(hrana).2)excit conditionat se apl 1(nu trebuie sa coincida excitantii).3)Diferenta de 2-3 sec.4)Animalul tre sa fie sanatos,5)animalul tre sa fie izolat.6)Toate punctele 1-5 se repta.7)Anim tre sa aiba motivatie.Clasificare-RC de alimentare,aparare,de orientare,sexuale.87)Explicati fenomenele inhibatiei in activitatea nervoasa superioara. Ce forme de inhibatie a reflexelor conditionate cunoasteti.INHIBITIA - Proces activ al scoartei cerebrale la fel ca excitatia dar de sens functional opus excitatiei si ca o consecinta al acesteia. Pavlov a descris inhibitia corticala ca fiind interna si externa dupa cum agentul care o determina actioneaza din afara sau din interior focarului de excitatie corticala.Inhibitia externa - sau ne-conditionata sau pasiva - se instaleaza in momentul elaborarii reflexului extern, puternic, care pe scoarta determina un focar de excitatie care prin inductie negativa inhiba focarele existente.Inhibitia interna - conditionata apare ca urmare a activitatii inhibitorii a excitatuluiconditionat si se manifesta in 3 forme:- de stingere - cand reflexul conditionat se repeta fara intariri.- de intarziere - prin distantarea in timp a excitantului ne-conditionat de cel conditionat,- de diferentiere - apar prin alternarea repetata a 2 stimuli asemanatori dintre care unul se intareste constant prin asocierea cu hrana si devine excitant conditionat, iar celalalt nu se intareste si devine inhibitor, ne-conditionand raspuns. 88) Descrieti rolul somnului in viata omului. Mecanismele fiziologice, fazele, teoriile somnului.Somnul process fiziologic strict necesar-somn-nictimeral(24h)=7-8h,sezonier(hibernarea),narcotic,patologic, hipnotc.Somn lent si somn rapid.fazele somnului-st.de somolenta,somn superfecial,somn de prof medie,somn profund=1-1,5h se trezste si trece iinvers prin toaate etapele, ao iar adoarme trecind prin aceste etape se repete de 7-8 ori.se presupune caa in somnul profund apare somnul paradoxal(rapid)activ electrica a creieruluise activeaza, se misca globii

ocularitonusl muscular creste activ card creste,=lunatismul.In somn profund omul viseaza.Teoriile:-Hess-centrii kde somn.Pavlov-are loc iradierea inhibitiei prin toti centrii corticali si rezulta somnul,Teoria clinica-subst ce provoaca somnul(opioide).Teoria Anohin-inhib subst.reticulare,scade excitatia si nu se duc impulsuri la scoarta si apare somnul.89) Explicati conceptia despre tipurile activitatii nervoase superioare. Clasificarea si caracteristica lor.Hipocrate-4 tipuri de oameni reesind din likidele ce predomina:1)sangvinici-activi rezistenticapaabili de activit de lunga duraata, 2)Holerici-bila dechisa –galbena, puternici rezistenti, activi,reaction brusc.3)Flgmaticii-flegma-puternici rezistentiinerti-invers la holeriici.4)elancolici-bila neagra-tip slab, usor vulnerabili,influientati,suparaiosi.90) Ce tipuri de activitate nervoasa superioara cunoa§teti (I.Pavlov) §i care este rolul lor in via{a omului.Pavlov a aevidentiat 4 tipuri de activit nerv superioara in baza :1)pr de excitatie,2)pr de inhibitie,3)raportul dintre excit si inhibitie,4)mobiliitatea de a trece excit in inhibitie si invers.1)tip puternic-echilibrat mobil=sangvinic,2)tip puternic , echhilibrat mobil excitatia predomina asupra inhibitiei=holeric,3)tip puternic echilibrat, inert-inhibitia predomin excitatia=flegmatic,4)tip slab-pr de inhibitie si excitatie slab, mobilitate redusa=melancolic.91) Conceptia lui I.Pavlov despre primul si al doilea sistem de semnalizare. Clasificarea si rolul lor.Studiind activ nerv la oameni a descr 2 sist :1)Om+animale=activ nerv super este legata cu rasp la mediul ambiant direct.2)Semnalele semnalelor exprimate prin cuuvinte-cuviinntul, skrisul, cititul,ecuatii,desene.1)sist de semnaliz=tip artistic-recept excit din mediul ambiantsi react adecvat.2)sist de semnaliz=tip ginditor,3)sist de semnaliz-=tip ginditor.92) Notiune de stres (H.Selze). Particularitatile adaptarii omului in situatii extremale. Fazele dezvoltarii stresului.Stress –react org la factoriistresanti din mediul ambiant, la actiunea factorilor stresanti apar o serie de modificari care sav Selze a evid 3 etape ale stresului1.stadiul de alarma – reactia de alarma conduce la activarea unei regiuni cerebrale, regiunea hipotalamica; mai multe sisteme isi modifica modul de functionare, printr-o activitate excesiva (ex. neurotransmitatorii: adrenalina, dopamina, serotonina).2.stadiul de rezistenta – daca stimulii stresanti persista, se va manifesta sindromul general de adaptare la stresori.3.stadiul de epuizare – hipofiza anterioara si cortexul suprarenal isi pierd capacitatea de secretie adaptativa. Actvitatea scade mai jos de norma, daca fact stresant mai actioneaza apar maladii.