,ld

fl

I

@ Editura EII(ONBucuresti, Str. Smochinului nr. g, sector Icod postal cr146c,5, Rominia

Difuzare / distributie carre: rel/fax : ozr 348 t4 z4mobil: oTtl r3rr4s,'o|z8 aB4 8oze-mail: difazar e @ e dituraeikon. ro

Redactia: tel: oLt 34g t4 74mobil: o7z8 o84 Boz, oT33 r3t t4Se-mail: contact@edituraeikon.roweb: www.ediruraeikon.ro

Editura Eikon este acreditati de Consiliul Nagional alCercetirii $tiingifice din inviEimintul Sup.rior (CNCSIS)

Descrierea CIp este disponibili Ia Biblioteca Nagionali a Rominiei

ISBN: 978-6o 6-7 rr-9tt-4

Editor: Valentin Ajder

ROC

Abandon

roman

EOE2,c/78

181

1.

UNspnPzrcr

R. stitea pe banca cu stinghii de lemn 9i priveain sala

de judecati.,Calateattu, cXnd profigi de luminile slabe,

inca aprinse, si arunci ultimele priviri pe pereti inainte ca

nctorii si intre in sceni, trecind rapid peste ornamentele

de ghips spoite cu auriu. Stitea pe o banci lungi, vopsiti

?nti-o nuang; lucioasi de brun-roscat. Semina cu bincile

acelea lungi de pe peroanele girilor pe care te asezi 1u1cicind nu ai ce face pini cind vine trenul' Poate de aici

si sentimentul ci era doar in trecere' Sau in atteptare'

i;i ginea picioarele incrucigate sub banci si, usor aplecat

in fa9i, se sprijinea cu ambele miini de margine aazati"

Nu era atent, de;i pirea ci privegte cu interes inspre

completul de iudecati. Se gindea la cei unsprezece

ani cate au trecut. Arigia au fost, unsprezece, de cind

devenise indezirabilca tatiin ochii judecitorilor. De fapt

in ochii iudecatoarelor, pentru ca pini acum a avut parte

doar de femei judecitor. R. se intrebadeiadaci nu cumva

ata se poart; in instangele inferioare, unde sunt iudecatecaazebanale. ca a lui. Totodati se intreba daci nu exista

vreo legituri, citde mici, intre faptul ci i se respingeau

.onrt"nt cererile de a primi dreptul legal de a fi parte

ROC

la cresterea si educarea copilei lui si faptul ci cele cedecideau excluderea lui erau femei. Era constient ca acestgind era foarte misogin, dar R. chiar nu purea exclude cutotul banuiala ci era considerat din oficiu vinovat d.oarpentru ci era birbat. Iar birbagii sunt cei care ies celmai bine dintr-un divort, mamele raminind cu povara.Cel putin, acesta era cliseul pe care il auzeamereu de laaltii care trecuseri prin caznele unui divort in care erauimplicati ;i copii. Chiar sa nu exisre nicio tentatie d.inpartea judecitoarelor si simpatizeze cu mamalar fi fostilegal, dar foarte uman si prin urmare deloc imposibil. Armai fi purur exista si o alti explicatie. Sa existe cinevacare sa intervini din umbri ori de cite ori R. isi cereadrepturile de tati pe cii legale. O posibilitate pe cit deilegali, pe aret de probabili intr-o tara ca "..." in caretriia el. Doar oamenii adori si puna o vorbi buni atuncicind au un interes.

- Cauza z, Abandon de familie. Vi rog si viapropiati ;i si vi identificagi cu un acr.

in toti acesti unsprezece ani, el s-a adresat mereujudecitoarelor cu o singuri rugiminte: si-i ingiduiesa fie in continuare rati, chiar daci sot nu mai era. Erau;or pretios cind formula aceasri cerere, intrucit igiimagina ca putini teatralitate va ajatala obtinereu on.isentinte frumos formulate. isi ficuse chiar si o lozincipe care ii plicea s-o repere in sala de judecati Ia fiecareinfitisare: ,,eu nu am divortat de copilul meu,,. Acum,era pentru prima dati in unsprezece ani cind nu aveaparte de o judecitoare, ci se afla in faqa unui judecator.Iar acesta ilpriveaeminamente instituqional, exact ca pe

8

Abandon

un dosar, ata cum se cuvenea.E doat un fel de a spune

ca-lpriveapentru ci se intorceapetind, cu importangi,

,pre cei de pe acelagi podium cu el, le cerea pirerea si

".e;ti" se ridicau pe tindin picioare gil aprobau' Iar el,

cu aprobar ealor,dicta calm gi solemn unei grefiere ce se

striluia sa nu omita nimic din concluziile sale' Citre R',

inculpatul penal, se indrepta doar la finalul paragrafelor

dictate, cit si-l intrebe:

- Ati ingeles, da?

La inceput, R. doar didu din cap aprobatot, dar

judecitorul insista sa audi un rispuns afirmativ'

- Da,da, onorati instanti, am inteles'

- $i ave;i intrebiri?

- Nu. Nu mai am nicio intrebare- Dupa unsprezece

ani, nu mai am nicio intrebare. Nedumeriri inci am,latintrebiri pe care si le adresez instangei nu mai am'

De fapt, R. nu a mai rostit ultima parte arispunsului,

doar l-a gindit. Nici judecitorul nu a insistat si audi

mai mulr si mai in detaliu. Confirmarea scurt;, urmat;de ticere se pare ci a fost suficienti. Mesajul fusese

receplionat. Ata ci dicta mai departe grefierei'

Unsprezece ani nu pare un timp prea indelungat

pentru un om normal. Adici un om ca aceia care isi

iac planuri normale legate de viegile lor' Unde vor locui

peste unsp Yezece ani, la ce scoali va merge copilul peste

onrpt.r... ani, daci o si-;i schimbe magina, micar

o datd., in unsprezece ani. Trebuie terminati camera

copilului pina face unsprezece ani. Planurile normale,

ale unui om normal, sunt ceva normal. Sunt atit de

normale incit oamenii nici nu se mai gindesc la ele' Doar

ROC

le gindesc ;i apoi traiesc ;i le infaptuiesc pur si simplu.Atit sunt de normale. Dar si-ar putea inchipui cineva cume si nu ai planuri? Nu in sensul de a nu planifica lucrurilepe care vrei si le faci intr-o atare perioadi din viatata,ci pur ;i simplu sa nu stii ci existi aceasta varianta de atrai' Posibilitatea de a re gindi Ia ceea ce ai dori sa ti seintimple iar apoi... chiar sa faci si ti se intimpl.. i"reom nu ar dori si-si aminteasci la ulrrta maturititii deplanurile copiliriei pe care si Ie ficea cu banii strinsi inpqculigi? Si-;i amint."r.i cum stringea mirunrisul,togi banugii cu care venea de la magazin, restul pii*i,dupi ce isi cumpirainghegata. Si cum intr-o zi,pe iovoralpe care nu era voie si faci cioburi, a spart pusculita, cumami si tati, ca si numere banugeii. penrru cl plinuisesi meargi de ziua citelului la magazinul de animalemici sa-i cumpere zgardisi minge tiuitoare dupi care saalerge prin curte.

- inteleg eti ce acazagii vi se aduc?Nu, nu intelegea deloc. Chiar iqi exasperase avocatul

cu stoicismul-luiin a pretinde ca nu-gi neglijase fiica intoti-acesti unsprezece ani. La urma urmei, aparitorul isilua banii ca si-l asculte si si-i dea dreptate. E adevirat cinu doar pentru asta, ci si pentru a instrumenta apirareain faga instantei de judecati,.dar acesta .r" do". ondetaliu penrru R. EI avea nevoie in primul ;i in primulrind si audi de la cineva avizatci nu era n"6or, p.rrtr,,ci acum nu mai era sigur. Doar un d.ezaxateste capabilsi-;i abandonezecopiii, iar el stia sigur-sigur ca nu facuseacest lucru. Ca atunci cind mai mulgi iti spun ci esri bear,iar instinctul i9i spune ci ai facebine si te duci si te culci.

10

Abandon

Iar el a;a ficuse. S-a dus cuminte intr-un colg;i s-agindit

bine de tot. La tot. ,,Nu, nu mi-am abandonat copilul' Nu

sunt nebun. Cum s-o pirasesc pe Cherry?" Asa o alinta el

pe fatalui, Cherry,pentru caeruniscutiin luna cire;elor'

i-a ;i cump irat o mica livadi de cireqi, in apropierea

orasului, din ni;te bani mostenigi de la tatal siu' Un

reren desrul de greu accesibil, dar totusi o livada de ciresi.

I-a donat-o lui Cherry la divotg, de;i avea doar gase ani'

,,Trebuie si fie o greseali, o neingelegere' Trebuie si ma

explic mai bine. Vor ingelege ci e o greseali la mijloc' Doar

;i ei au copii, ca toati lumea"' $i mai erau 9i togi prieten-ii

;i .onot.ogii, rudele, educatoarele, profesoarele, pirintele

de la Biserici, mai era gi unchiul de-al doilea, virul dulce

al mamei lui Cherry care era chiar Judecitor laTribunalul

d.in ora;, na;ii de botez,pini;i fosta soacri, cu totii gtiax

ciCheirya iui ii era cusuti pe inimi. ii sunase pe atalia

la trei noaptea din holul maternititii si le spuni,,avem

o fetiga". Exact asa simgise, ci ,,avem o fetigt', cu-tofii'

Pentru ci era atat de bucuros, incit avea o bucigici de dat

fieciruia din aceasti fericire. Asistase la nasterea ei, cu

fascinagie gi emogie copleqitoare ;i fusese primul care iivizuse virfulcre;tetului lavenirea pe lume' $aii plicea

sa-si remem oreze prima intilnire cu sufletelul lui' Nu s-a

vindecat niciodati de aceasta amintire.

Trebuia si fie o greqeali, doar gtia atita lume

adevirul.

- Da, onorati instanti, mi s-a explicat'

Existiintrebiri la care nu-ti poli rispunde decit dupi

ce au trecut, de exemplu, unsprezece ani. Oare voi mai

LL

ROC

iubi Ia fel ;i peste unsprezece ani? Cum mi voi intelegecu copilul meu pesre unsprezece ani? Voi mai fi p"ri.unsprezece ani? Voi mai avea ;i algi copii? Voi bea oare ocafea cu fiica mea, la o terasi in centru, peste unspr ezeceani? Cine va plati cafeaua? Mai ales ultima intrebire aveareverbentli tulburatoare in inima lui R. pe cind avea vreosaisprezece-saptesprezece ani, de fapt cam saisprezeceani si jumate, pentru ci era vari, iar el era nascutiarna,venise saJ vadi tatil siu, care locuia intr-un oras destulde indepirtat. Trebuia si cilitoreasci opt-no,ri o.. .otrenul ;i si-l schimbe intr-o gari dezolanta de unde lualegitura spre orasul lui R. Micul nod de cale ferata aveaun nume foarte prietenos, ca si cum gi-ai alinta un verisordulce. Tot ce puteai face ca ri tr"".i timpul -"i ,"p.i.,era si stai pe o bincuta cu stinghii de lemn, brun-roscati,cu marginile azate de miinile ruturor celor ce s-aubalinginit pe ea in asreprarea trenului de legituri. Taralsiu venea rar pe Ia el, desi avea multe rude in orasul IuiR. il a;teptau mereu cu un platou cu salam sau o ciorbisi cu facrurile neplitite. Iar el le plitea. Doar erau ailui, nu asa era normal? De fapt, e greu d.e spus daci eranormal, dar bine era cu siguranti. De la un moment d.ata ririt malt vizitele in orasul lor si al lui R. Nu pentruci nu mai dorea si pliteasci, dar se simplificase mulrtransferul de bani in anii din urmi. Metodele erau maimoderne si mult mai rapide. A;a ci nu mai srirea ararde des pe bincuta din gara cu nume de verisor dulce inasteptarea legiturii. Mergea in orasul lui Ia banc i, iartransferul dura citeva minute. De cind crescuse R., tatilsiu mai avea de ficut inci un transfer, pe lingi celelaltefacturi penrru care rrimitea bani. Era vorba de banii de

1_2

Abandon

buzanar pentru fiul siu' R' il suna mereu ;i ii explica cu

lux de aminunte ce gi de ce voia si-;i cumpete, doar era

deja baiat mare gi avea planui.Iar tatil siu ii trimitea,

punind totdeauna mai mult, doar pentru plicerea de

a-l aazi cum ii justifici, cu explicatii elaborate, fiecare

lucru de cate avea absoluti nevoie: un briceag, un set

de mingi de ping-pong, o ftinghie din cele rezistente

pentru.i "u."

de legat ceva de o ramuri mai groasi din

.ort., ventile pentru bicicleti. Dar nu uita sil asigure

intotdeauna ci ;i economisegte'I1l tatal sau plusa mereu

cu ceva extra, pentru economii bineingeles. Iar in vara

aceea, R. a putut sa-i gi demonstreze ci a economisit'

L-a a;teptaila gari ;i au mers impreuni cu tramvaiul

pini in centrul orasului. R. avea un bilet de cilatorie cu

doui capete valabile. A;a ci tatil siu nu a trebuit si-;icumpere bilet. A compostat R. biletul lui la ambele capete'

Pe vremea aceea nu-i trecuse inci prin cap si bea cafea,

dar gtia ca tatal sau venea mereu obosit ;i flimind de

pe drum ;i i;i dorea in primul rind o ca{ea fierbinte ;iiini;tit;. iel pugin asa credea intrucit intotdeauna cXnd

il a;tepta in geam, si apari in faga casei unde locuia cu

bunicii, tatil siuil suna din gari;i ii spunea ci era obosit

;i ii era foame ;i ci o si se intilneasci miine-poimiinein otng la o cafea. R. era mereu dezamigitde acel telefon,

da, micar tata erain ora;ul lui' Nu gi-a dat seama decit

mult mai tirzia ci, de fapt, tatilui siu ii en gtoazi de

refazalde a fi lisat si-l intilneasci. il suna din gatisperind si audi ,,lasi tali, ci vin si ne vedem in patc,

doar e numai peste drum de noi".

Tramvaiul care vine dela gati opreste si astdzi, ca

;i atunci, chiar la parc. La;aisprezece ani jumate, dupi

13

ROC

unsprezece ani de Ia divorgul piringilor, R. l_a invitat peprietenul lui, asa ii plicea sa-i spuni tatilui siu, la unrestaurant in centru. Au mers impreuni cu tramvaiul.Totul pe banii din economii.

- intelegegi ci fapra d"e aband,on d.e familie estefapta penali?

Telefonul ii vibri scurr in buzunar. Se intoarse pejumitate ;i citi rapid mesajul. Era dela Cherry.

,,Tati, vii si ma iei de Ia scoali? Ies Ia unu.,,Trebuia sirispundi. ii promisese ci o duce Ia ora d.e engleza dapascoali, doar s#i spuni exact la ce ora iese.

,,Da, sigur. Sunt Ia Tribunal.,,,,OK. Suni-mi cind termini. pup.,,

- V; sugerez si tratati cu seriozitate situaria in careva aflagi.Vi rog si vi inchideti telefonul mobil.

- imi cer scuze, onorati instanti, era fiici-mea.Trebuie s-o iau de Ia gcoali . '

- Vi reamintesc civa aflad aici pentru sivirsireainfracgiunii de abandon de familie, care esre iapt;penali, iar fiicadumneavoasrri esre parrea vatimati. Sireclamanti prin tutorele ei legaf mama minorei. '

Trebuia si evite vaficulde Ia ora prinzalui.Esre orala care rori corporatistii gi angajagii institutiilor de srar,inclusiv angajagii Tribunalului, ies in pauza de masi.Iar unii fac o pauzi substantiali., pret de un drum cumasina pini la Mall. Daci nu ajungea la gcoali pina pela ora unu, unu si un sfert, risca sa se impotmole"sc;in aglomeragia orasului. profesoara de eiglezi locuiaintr-un capir al orasului gi Ie lua intotdeauna o vesnicie

L4

Abondon

si stribati aglomeratia. Daci aveau timp, se opreau pe

drum si manince ceva ;i si povesteasci despre biiegi

sau haine. Ce nu mincau luau la pachet, dar nu pentru

maitirziu,ci pentru cileii pe care ii aveauimpreuni' Doi

acasa la R. gi algi doi acasi la Chetty, adici la domiciliultutorelui legal.

Unsprezece ani. Atit petrecuse infruntind continuu

una din angoasele lui cele mai mari, Tribunalul' Copil

flind,;i-l imagina ca pe un fel de heleqteu greu mirositor,

n.gro, plin de broaste oriciitoare nevizate;i hulpave'

Minca oameni, pe oricine se incumeta si intre in apele

lui unsuroase dar, cel mai mult gi mai mult, broa;telor le

placea si manince pirinti. Piringii lui intrasera pini ingat itt nimolul hele;teului ;i nu au mai ie;it vii de acolo'

i-au mincat broastele fliminde' Iar R. era mult prea mic

;i slab pe vremea aceea ca si-i poata salva. De atunci a

,i-"r cu o frici viscerali de Tribunal. inghigea piringi'

$i iati ci, de unsprezece ani, trebuia si infruntefrica lui cea mai mate. igi jurase ci nu va cilca niciodatiintr-un tribunal. Dar de ce ti-e frici nu scapi. R. se simtea

in acel loc ca intr-un cimitir cu gropi comune unde erau

ingropagi de-a valma piringi care divorgaseri.Intrindin Tribunal, se simtea ca si cum ar fi venit la locul de

ingropiciune al piringilor lui, ciutindu-i aqa cum giiamintea inainte si-i inghiti helegteul ;i si-i minincebroastele nesitule.

15

2.

Aunrrnr pr xrvAzurr

Pe vremea cind ruptura dintre pirintii lui putea fiinca reparata, indiferent daci era vorba ,i ,. poni do",un fermoar sau si se coase de tot la loc, n. ;i-a vizitatpentru prima si ultima dari bunica din partea tatilui.La ea acasi, in sat. igi amintea foarte clir acea scurtivizita. Drumul neasfaltar iesea din drumul principal sio.lua roati dupa citeva dealuri. Apoi, cind ierc d,i prafdin spatele masinii era suficient de lunga incit primelerotocoale iscate si apuce si se aseze Ia loc pe drum, tatilsau a anuntat vesel:

- Am ajuns. Suntem in centru.Se referea, desigur, la centrul satului. O coloani de

piatra veche de pe vremea nu stiu cirui eveniment isrorigmarca mijlocul unui rotocol de tirini in care se rerminadrumul. De acolo, pornea do"rr.rn fel de cirare care dupice trecea printre citeva case gri, se infunda intr-un dealcu pruni.

- Ce eaici,tatl?

- Aici e casa bunicii tale. E in centrul satului. Nuseamini cu centrul orasului nostru, dar totusi, uite, aicie posta, primiria gi dispensarul. in cenrru. Nu e mare

16

Abandon

satul, doar citeva zeci de case. De aici am plecat eu la

;coali gi cumva de aici te tragi si tu. Pe jumitate'

- Carcjumitate?

- Ha-ha,iumitatea care pune intrebiri. Hai, ios din

masini.O curte mare, in spatele unui gard abandonat, stitea

infagaunei case ciudate. Cu o cusm6"mate,guguiati, in

loc de acoperig gi cu niste trepte de piatri care lui R' i s-au

pirut atunci la fel de vechi precum coloana de piatri din

..rrrrr.r, casa lu mimica Genica sprijinea bazaunui deal,

apiratide citeva cirduri de giini ;i rage. Era 9i normal

si nu aiba nevoie de garduriprea solide'

Toati lumea ii spunea mimica Genica, nu cum ar fifost corect, mimica Eugenia. Asa o chema, Eugenia' Dar

cu un soi de alint practicat de tofi ai casei, i;i libirgaugura pronungind miiimica. Asta i s-a pirut tare ciudat

Iri n., asa ci s-a incruntat gi a bigat birbia in piept cindi s-a spus ci asa era numele bunicii lui 9i l-au indemnat

s-o s;ige d.e afari. Dar celalalt nume i s-a pirut g-enial'

A;a ci, dupi ce a urcat scirile acelea de piatri, foarte

vechi, s-a sprijinit cu mina de tocul vechi, vopsit al uqii

;i a strigat tare,tarei

- Geniiiiicaaa!O voce caldi,slabi, care pronuntavorbele ca bulgirii

de ris, u;urel, l-a chemat atunci in casa.

- T; esti, mii nizdtivane? Mii biiatule, de cind te

atteptam, si te cunoasci 9i bunica. Haide, hai iniuntru,hai la bunica!

R. nu a ingeles de ce-l invita in casa doar o voce si nu

chiar bunica in carne ;i oase, dar totu;i a intrat' Acea

amintire avea s-o poarte cu el pentru tot restul viegii'

17