a vi a conferință națională pentru sănătate și mediu de rezumate conferinta... · s-a creat...

INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE

PUBLICĂ

A VI – a Conferință Națională pentru

Sănătate și Mediu

Cu mulțumiri pentru colaborarea specialiștilor din

Institutul Național de Sănătate Publică,

Ministerul Sănătății

Direcțiile de Sănătate Publică Județene

26 OCTOMBRIE 2016

CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 2

CUPRINS

Estimarea incertitudinii de masurare pentru metodele cantitative aplicate in

microbiologia apei………………………………………………………………… 3

Registrul riscuri de mediu – noul sistem informatic de raportare a datelor legate

de sanatate si mediu……………………………………………………………….. 5

Stil de viata si alimentatie pentru preventia cancerului…………………………… 7

Studiu de perceptie a populatiei la grupe de varsta vulnerabile cu privire la

consumul de bauturi energizante comercializate in romania……………………... 8

Structura şi modul de utilizare ale noului ghid european pentru implementarea

directivei ue privind expunerea ocupaţională la câmpuri electromagnetice……… 9

Riscuri toxicologice non ocupaţionale prin inhalare de fum în incendii………….. 10

Etape necesare în desfășurarea unei ședințe de bronzare artificială prevăzute în

ordinul ms 291/2016………………………………………………………………. 12

Rolul alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare – 2015……………….. 13

Aspecte legate de evoluţia bolilor profesionale musculoscheletale declarate în

perioada 2013 – 2015……………………………………………………………... 15

Date privind expunerea profesională la n-hexan…………………………………. 16

Evaluarea conţinutului de tartrazină în băuturile răcoritoare consumate pe

teritoriul României……………………………………………………………...... 17

Caracterizarea calitatii apei potabile furnizate de sisteme mici de aprovizionare

cu apa potabila de pe teritoriul Romaniei in 2015………………………………… 18

Supravegherea continutului radioactiv al apelor minerale si evaluarea efectului

asupra starii de sanatate…………………………………………………………. 21

Monitorizarea alimentelor tratate cu radiatii ionizante- 2015……………………. 22

Intoxicatii acute cu produse chimice la copii in Romania, 2014 – 2015…………. 24

Intoxicatii acute neprofesionale cu biocide in Romania – 2015…………………. 25

Aspecte privind stresul profesional perceput de personalul angajat în sectorul

medical……………………………………………………………………………. 26

Aspecte privind nivelele markerilor virali pentru hepatita B si C la personalul

medical din unele unitati spitalicesti……………………………………………… 27

Modularea interrelatiilor alimentatie – somn……………………………………. 28

Calitatea apelor minereale din Romania in perioada 2008-2015…………………. 29

Substante fiziologic si nutritional active din suplimente alimentare……………… 30

Posibilitati de "overregulation" in implementarea in legislatia din Romania a

Directivei 2013/51/Euratom privind radioactivitatea apei potabile………………. 31

Actualitati si perspective in toxicologia industriala………………………………. 32

Auditul clinic in practica radiologica medicala – proiect de act normativ………... 33

Aspecte privind managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala……. 35


ESTIMAREA INCERTITUDINII DE MASURARE PENTRU

METODELE CANTITATIVE APLICATE IN MICROBIOLOGIA APEI

Manuela Luminiţa Minea1, Teodora Vremeră1, 2, Cătălina Luncă1, 2 1INSP - CRSP Iaşi; 2Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi

În conformitate cu SR EN ISO/CEI 17025, un laborator de încercări "trebuie să aibă şi să

aplice proceduri pentru estimarea incertitudinii de măsurare”. GUM (Guide to the expression

of uncertainty in measurement) defineşte acest parametru asociat rezultatului unei măsurători

în funcţie de caracterizarea “dispersiei valorilor care ar putea fi atribuite în mod rezonabil

măsurandului".

Deoarece în microbiologie aplicarea incertitudinii de măsurare are o tradiţie de scurtă durată,

la nivel mondial, există opinii şi interpretări diferite (NORDEST, UKAS, AFNOR,

EUROLAB) privind modalităţile de colectare şi prelucrare a datelor necesare cuantificării şi

exprimării acestui parametru.

Abordarea componentelor individuale (estimarea UM,tip B), având caracteristici definite prin

alte mijloace decât analiza statistică (măsurări anterioare, certificate de etalonare,

specificaţiile producătorului, valori de referinţă preluate din manuale tehnice sau certificate

de calitate, bias-ul obţinut la teste de intercomparare) este asumată mai frecvent în practica

microbiologică comparativ cu posibilităţile limitate de realizare experimentală a unei serii de

observaţii independente, în condiţii de repetabilitate şi reproductibilitate intralaborator

(estimarea UM, tip A).

O bună cunoaştere a procedurii de măsurare, cu identificarea componentelor individuale,

indiferent de natura lor intrinsecă, şi un plan realist pentru modelarea într-un mod plauzibil a

variaţiei acestora reprezintă punctul de plecare pentru evaluarea contribuţiei tuturor surselor

de incertitudine. Fiind un indicator cantitativ asociat calităţii rezultatului, trebuie precizat

intervalul în care se estimează, cu o anumită probabilitate (nivel de încredere), că este

poziţionată adevărata valoare a măsurandului.

Dacă cerinţele ISO EN 19036: 2009 oferă instrumentele pentru estimarea globală (top-down)

a incertitudinii metodelor cantitative specifice analizei alimentelor, ISO EN 29201: 2012 este

stipulat ca referinţă pentru apă, având avantajul că acoperă, atât probele cu o contaminare

relativ scăzută (< 10 UFC/ml), cât şi determinarea numărului cel mai probabil a

microorganismelor cultivate (NCP).

Liniile directoare ale acestui standard pot fi aplicate pentru estimarea, în condiţii de

reproductibilitate intralaborator (uR), pe esantioane naturale, cu integrarea intervenţiei

cumulative (bottom-up sau step-by-step) a variabilităţii operaţionale (uo), exprimată ca suma

de incertitudini relative standard (uo rel), în formă logaritmică comună (log) sau naturală (ln).

Rezultatele obţinute pot fi convertite în ambele sensuri prin utilizarea unor coeficienţi

adecvaţi.

Se recomandă includerea, în principal, a variaţiilor sistematice şi aleatorii înregistrate în

etapele premergătoare finalizării suspensiei (eşantionare - urel V; efect matrice – urel M;

preparare diluţii - urel F) datorită influenţei directe asupra distribuţiei şi nivelului concentraţiei

microorganismelor ţintă, în timp ce pentru dezvoltarea şi multiplicarea în timpul incubării

(urel I) sau numărarea coloniilor (u rel C) se impune cuantificarea supradispersiei pentru

interpretarea modelării intrinseci.

Din acest algoritm pot lipsi efectele inoculării eşantioanelor pe medii de cultură sau

confimarea coloniilor prezumtive/ţintă deoarece acestea depind de exigenţele nutriţionale şi

morfologia populaţiilor microbiene, precum şi de selectivitatea metodelor folosite şi, ca

urmare, sunt dificil de demonstrat:


u 2o rel = u 2rel M + u 2rel V + u 2 rel F + u 2rel I+ u 2rel C

Este acceptat ca incertitudinea operaţională relativă (uo rel) în probele de apă să fie mai mică

decat 0,1. In nicio circumstanţă, uo rel nu trebuie să depăşească valoarea 0,25.

Deoarece componentele individuale sunt independente şi statistic necorelate, incertitudinea

relativă combinată (u c rel) se calculează ca suma rădăcinilor pătrate ale variaţiilor

operationale relative (uo rel) şi a distribuţiei intrinseci (ud).

Estimarea incertitudinii extinse relative (Ue rel), prin multiplicarea incertitudinii combinate

relative (uc rel), cu un factor de acoperire k, specific unui nivel de incredere de 95% sau 99%,

caracterizează asimetria pronunţată a rezultatelor microbiologice ce se suprapune

variabilităţii aleatorii, specifice distribuţiilor Poisson sau negativ binomială. Daca un laborator are implementat un sistem de control al calităţii pentru monitorizarea

procedurilor de examinare, are datele disponibile pentru estimarea incertitudinii

componentelor. In caz contrar, abordarea globală reprezinta cel mai rapid mod pentru

obţinerea incertitudinii de măsurare.

Bibliografie selectată

1. ISO/IEC Guide 98-3: 2008 - Uncertainty of measurement - Part 3: Guide to the

expression of uncertainty in measurement (GUM:1995);

2. ISO 29201:2012 Water quality - The variability of test results and the uncertainty of

measurement of microbiological enumeration methods;

3. SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de

încercări şi etalonări;

4. ISO/TS19036: 2006- Microbiology of food and animal feeding stuffs – Guidelines for

the estimation of uncertainty measurement for quantitative microbiological methods;

5. Niemela S.I. - Uncertainty of quantitative determinations derived by cultivation of

micro-organisms, Helsinky, MIKES, 2003.


REGISTRUL RISCURI DE MEDIU – NOUL SISTEM INFORMATIC DE

RAPORTARE A DATELOR LEGATE DE SANATATE SI MEDIU

Neamtu Andra, Cilinca Gabriela, Staicu Catalin, Madalina Constantin, Angelica Voinoiu

INSP-CNMRMC

Intoducere

In cadrul programului RO 19.05 “ Inițiative în sănătatea publică”-Lărgirea gamei și

îmbunătățirea planificării serviciilor acordate pacientului prin registre de boli îmbunătățite”

s-a creat Registrul Riscuri de Mediu care reprezinta un sistem informatic de raportare a

datelor privind identificarea, obtinerea si analiza unor informatii referitoare la rolul factorilor

de mediu in declansarea sau agravarea unor boli in randul populatiei generale, in vederea

aplicarii unor masuri de profilaxie si luarii celor mai bune decizii pentru imbunatatirea starii

de sanatate a populatiei

Obiective

Crearea unei baze de date privind boli pentru care exista o asociere cauzala directa

intre prezenta unor compusi chimici in concentratii mari in factorii de mediu si

producerea intoxicatiilor acute:Methemoglobinemia acuta infantila.

Cunoasterea modelului geografic privind repartitia unor boli pentru care exista o

asociere cauzala directa intre absenta unor compusi chimici in factorii de mediu, cu

manifestare endemica in Romania : Gusa endemica si carenta de Iod in organism

Monitorizarea efectelor directe asupra unor categorii de boli influentate de

schimbarile climatice globale si evenimente extreme meteorologice.

Crearea unei machete privind notificarea unor accidente/ incidente de mediu pentru

informarea corecta, in timp real a populatiei expuse riscului acut de aparitie a unor

efecte adverse, datorita producerii unor accidente de poluare, prin deversarea sau

emisia, in factorii de mediu a unor substante periculoase in concetratii mari.

Metoda

Colectarea informatiilor de la medici de familie, spitale si alte autoritati locale,

referitoare la cele patru module (“Methemoglobinemia acuta infantila”, “Gusa

Endemica si carenta de Iod in organism”, “Schimbari Climatice” si

“Incident/Accident de mediu”) de catre furnizorii registrului respectiv Directiile de

Sanatate Publice Judetene

Directiile de Sanatate Publice Judetene actualizează trimestrial baza de date privind

cazurile de Methemoglobinemie Acută Infantilă.


cazurile de Gusa Endemica si carenta de Iod.


Directiile de Sanatate Publice Judetene informează în timp real CNMRMC, despre

eventualele riscuri privind incidentele/accidentele de mediu, actualizează secțiunea

Notificări DSP ori de câte ori este nevoie.


Schimbări Climatice – Pacienți externați pe cod de boală.

Administrarea, prelucrarea si raportarea datelor de catre utilizatorii INSP-CNMRMC

Concluzii

Registrul ReSanMed reprezintă primul instrument specific NOU creat la nivel național , de

gestionare a informațiilor legate de impactul factorilor de mediu asupra sănătății populației.


STIL DE VIAŢĂ ŞI ALIMENTAŢIE PENTRU PREVENŢIA

CANCERULUI

I. Chirila1, O. Iacob1, V. L. Drug2, N. Florescu1 1INSP - CRSP Iaşi; 2Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi

Stilul de viaţă este reprezentat de totalitatea comportamentelor şi deciziilor individuale care

influenţează în sens pozitiv sau în sens negativ starea de sănătate.

Principalele componente sunt alimentaţia şi comportamentul alimentar, activitatea fizică,

somnul, fumatul, consumul de alcool, la care se adaugă stresul psiho-social şi adaptarea la

stres, precum şi aderenţa şi complianţa la actul medical.

Studii recente au stabilit o relaţie indubitabilă între cancer şi nutriţie.

În noiembrie 2007, Institutul american pentru cercetarea cancerului (AICR) şi Fundaţia

mondială pentru cercetarea cancerului (WCRF) au publicat un raport cuprinzător (545 pagini)

despre alimentaţie, nutriţie, activitate fizica si prevenirea cancerului – o lucrare care a durat

peste 6 ani si care adună datele din peste 7.000 de studii ştiinţifice care au fost considerate

pertinente şi au îndeplinit criteriile riguroase ale raportului.

Raportul se încheie cu zece recomandări pentru prevenirea cancerului:

1. Fii cât mai slab posibil, fără a deveni subponderal.

2. Fii activ fizic, cel puţin 30 de minute în fiecare zi.

3. Evită băuturile care conţin zahar. Limitează consumul de alimente cu o densitate

energetică mare.

4. Mănâncă o varietate de legume, fructe, cereale integrale si leguminoase (cum ar

fi fasolea).

5. Limitează consumul de carne roşie (cum ar fi carnea de vită, porc şi miel) şi

evită preparatele de carne.

6. Nu consuma alcool – dacă totuşi consumi, limitează băuturi alcoolice la 2

porţii/zi pentru bărbaţi şi o porţie/zi pentru femei.

7. Limitează consumul de alimente sărate si gătitul cu sare (sodiu).

8. Nu utilizaţi suplimente nutriţionale pentru a te proteja împotriva cancerului.

9. Cel mai bine este ca mamele sa alăpteze exclusiv până la 6 luni şi apoi să

adauge alte lichide si alimente.

10. După tratament, supravieţuitorii cancerului ar trebui să urmeze recomandările

pentru prevenirea cancerului.

…Şi amintiţi-vă mereu să nu fumaţi tutun.

Optimizarea stilului de viaţă cuprinde acţiunile care au ca obiectiv schimbarea unor

comportamente nesănătoase în comportamente sănătoase.

Metodele de optimizare ale stilului de viaţă combină educaţia pentru sănătate cu intervenţii

de creştere a motivaţiei şi de modificări comportamentale.

Bibliografie selectivă:

1. http://www.aicr.org/ 2. http://www.dietandcancerreport.org/cancer_resource_center/er_full_report_english.php

3. http://epic.iarc.fr/

4. David Alberts, Lisa M. Hess, Ed., Fundamentals of Cancer Prevention, Third

Edition, Springer, 2014

5. http://www.ars.usda.gov/nutrientdata

http://www.aicr.org/

http://www.dietandcancerreport.org/cancer_resource_center/er_full_report_english.php

http://epic.iarc.fr/


STUDIU DE PERCEPTIE A POPULATIEI LA GRUPE DE VARSTA

VULNERABILE CU PRIVIRE LA CONSUMUL DE BAUTURI

ENERGIZANTE COMERCIALIZATE IN ROMANIA Andra Neamtu, Mirela Nedelescu, Mariana Petrescu, Georgiana Zanoaga

INSP-CNMRMC

Introducere Protejarea sanatatii populatiei legata de consumul de produse alimentare reprezinta o

prioritate la nivel national. Bauturile energizante, prin specificul lor, nu sunt conditionate in

nici un fel in Romania pana in acest moment, nici din punct de vedere al continutului, nici din

punct de vedere al informarii si/sau restrictionarii consumatorului. Din aceasta cauza, INSP a

considerat oportuna demararea unui studiu care poate sta la baza unor masuri viitoare

legislative. Astfel scopul acestuia a fost protejarea sănătaţii populatiei fata de posibilul risc

generat de consumul inadecvat de bauturi energizante

Obiectivele specifice ale activitatii au fost :

Studiu de perceptie a populatiei (in cazul grupurilor vulnerabile de consumatori) asupra

consumului de bauturi energizante

Identificarea necesitatii instituirii unor norme/atentionari asupra consumului de bauturi

energizante

Identificarea necesitatii educarii populatiei in legatura cu modul de consum al bauturilor

energizante.

Metodologia a constat din :

Conceperea chestionarului de perceptie

Aplicarea interviului pe baza de chestionar de catre reprezentantii DSP

Centralizarea chestionarelor

Interpretarea rezultatelor

Chestionarul s-a aplicat in numar de 20 chestionare/judet . Criteriile de includere ale

participantilorau fost :

Adolescenti cu varsta cuprinsa intre 16-18 ani (liceeni)– 10 chestionare/judet

Persoane cu varsta > 55 ani – 10 chestionare/judet

Astfel au fost aplicate, validate si prelucrate un numar de 421 chestionare categoria de varsta

16-18 ani si un numar de 421 chestionare categoria de varsta > 55 ani.

Chestionarele au continut un numar de 14 intrebari, cu raspunsuri simple.

Rezultate si Concluzii

- 74 % dintre adolescenti si 42% dintre persoanele varstnice au consumat cel putin o

data bauturi energizante

- 61% dintre adolescenti si 81% dintre persoanele varstnice intervievate au consumat

astfel de bauturi pentru senzatia de energie suplimentara postconsum

- 54% dintre adolescenti si 51% dintre persoanele varstnice intervievate au declarat ca

nu au citit niciodata eticheta unei bauturi energizante

- 20% dintre adolescenti si 23% dintre persoanele varstnice intervievate au declarat ca

au avut senzatie de rau dupa consumul de bauturi energizante

- 95% dintre adolescenti si 99% dintre persoanele varstnice intervievate considera ca

este nevoie ca populatia sa fie informata cu privire la consumul de bauturi

energizante si posibilul impact asupra sanatatii

- 66% dintre adolescenti si 90% dintre persoanele varstnice intervievate nu ar fi de

acord ca propriul copil sa consume bauturi energizante

Este nevoie urgenta de reglemenatrea consumului de bauturi energizante in Romania.


STRUCTURA ŞI MODUL DE UTILIZARE ALE NOULUI GHID EUROPEAN

PENTRU IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI UE PRIVIND

EXPUNEREA OCUPAŢIONALĂ LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE Cristian Goiceanu -INSP – CRSP Iaşi

În anul 2013 a fost emisă o nouă directivă europeană privind limitarea riscurilor legate de

expunerea ocupaţională la câmpuri electromagnetice: Directiva nr. 35/2013.

Statele Membre ale UE au avut ca termen luna iulie 2016 pentru transpunerea noii directive

în legislaţia naţională. În legislaţia din România, prevederile acestei directive au fost adoptate

prin HG nr. 520 din 16 iulie 2016.

Noua directivă aduce shimbări faţă de limitele de expunere şi faţă de valorile de declanşare a

acţiunii din Directiva nr. 40/2004. Pe de altă parte, în perioada scursă după emiterea

respectivei directive, s-a constatat dificultatea de aplicare în practică a prevederilor acesteia.

În acest context, Directiva nr. 35/2013 stipulează necesitatea elaborării unui ghid european

facultativ de bune practici care să ajute la implementarea directivei.

În noiembrie 2015, Comisia Europeană a publicat „Ghidul facultativ de bune practici pentru

implementarea Directivei UE nr. 35/2013 – Câmpuri electromagnetice”. Acesta este primul

ghid în domeniul expunerii ocupaţionale la câmpuri electromagnetice care a fost adoptat la

nivel european.

Ghidul respectă toate cerinţele stipulate în articolul 14 al directivei privind modul de

elaborare a ghidului referitor la clarificarea şi detalierea problemelor legate de implementarea

directivei.

Acest ghid este compus din trei volume: ghid practic, studii de caz şi un scurt ghid pentru

IMM-uri.

Structurat modular, pe secţiuni şi capitole cu diverse grade de complexitate şi pe diverse

categorii de situaţii de expunere la câmpuri electromagnetice, ghidul permite acces rapid la

informaţiile relevante pentru cazurile întâlnite în practică. Astfel, angajatorul poate selecta

materialele necesare pentru situaţiile concrete de expunere la locurile de muncă.

Ghidul se adresează angajatorilor, în primul rând IMM-urilor pentru care angajarea de

specialişti în domeniul protecţiei faţă de expunerea la câmpurile electromagnetice sau

contractarea de servicii specializate pentru evaluarea expunerii la toate locurile de muncă ar fi

prea costisitoare. De asemenea, părţile ghidului care abordeaza evaluarea conformităţii cu

limitele admise, în special anexele tehnice, sunt foarte utile şi specialiştilor în acest domeniu.

Între diverse părţi ale materialului există conexiuni care facilitează utilizarea ghidului. Astfel,

după parcurgerea primei secţiuni a primului volum, angajatorul poate decide dacă sunt

necesare şi alte secţiuni sau anexe, care este ordinea de abordare a lor şi, ulterior, dacă este

necesar a se apela la specialişti.

Pentru cazurile în care există niveluri ridicate de câmp electromagnetic şi ar putea apărea

depăşiri ale limitelor de expunere, ghidul prezintă o paletă largă de măsuri de prevenire şi

protecţie, precum şi aspecte legate de supravegherea sănătăţii. De asemenea, sunt indicate şi

alte surse de informaţii utile pentru facilitarea încadrării locurilor de muncă în diferite

categorii de situaţii de expunere la câmpurile electromagnetice.

Bibliografie: 1. Directiva europeană nr. 35/2013 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpurile electromagnetice.

2. Ghid facultativ de bune practici pentru implementarea Directivei UE nr. 35/2013 –

Câmpuri electromagnetice

3. Hotărârea de Guvern nr. 520/2016 din 20 iulie 2016 privind cerinţele minime de

securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de

câmpurile electromagnetice.


RISCURI TOXICOLOGICE NON OCUPAŢIONALE PRIN INHALARE

DE FUM ÎN INCENDII Doina Lupulescu1,2, Alexandra Cucu2, Ecaterina Scorţan3 , C. Bunea2

1 INSP-CNMRMC, 2UMF Carol Davila,3CNSISP

Introducere

Conform statisticilor în Ungaria anual, între 10 și 30 de persoane mor prin intoxicație cu

monoxid de carbon, iar în SUA statisticile indică, aproximativ 6000 decese /an. Numărul de

intoxicaţii, forme ușoare este greu de estimat, deși există probabilitatea ca un procent mare

de persoane să fi suferit intoxicații cu monoxid de carbon pe parcursul vieții, datorită poluării

aerului interior din locuinţe sau spaţii publice, neprevăzute cu sisteme de ventilaţie

corespunzătoare. Conform rapoartelor Inspectoratului general pentru situaţii de urgenţă în

România, în perioada 1.10.2012 – 30.06.2015, s-au inregistrat peste 16.275 incendii de

locuinţe, soldate cu aproximativ 1329 de victime. În incendiile din spaţii publice, riscul

intoxicaţiilor forme grave, letale este mare, în incendiul din club Colectiv, în 30.10.2015 s-au

produs 64 decese prin intoxicaţii şi arsuri.

Metodologie

Studiul privind frecvenţa intoxicaţiilor în perioada 2010- 2014, în Romania a avut ca scop

cunoaşterea evoluţiei acestui tip de patologie la nivel populational şi a toxicelor cu cea mai

mare frecvenţă întalnite în diferite condiţii de habitat.

Obiective

Datele prelucrate în acest studiu sunt cele obţinute de la nivelul CNSISP având ca obiective:

analiza datelor de morbiditate și mortalitate spitalicească prin intoxicaţii, pe medii de

rezidenţă şi grupe de vârstă;

identificarea factorilor cauzali, frecvent implicaţi în producerea intoxicaţiilor

Datele au fost prelucrate în programul Microsoft Office Excel 2003.

Rezultate şi discuţii

Conform Clasificării Internaţionale a bolilor ICD-10 (The 10-th Revision of the International

Classification of Diseases and Health Problems) intoxicaţiile sunt cuprinse în Cap. XX şi

sunt codificate: Y10-Y19: Otrăvire, intenţie nedeterminată.

Diagrama nr.1. prezintă ponderea de 23% a deceselor din totalul de 260 intoxicaţii,

spitalizate în Romania, perioada 2010-2014.

Diagrama nr.2. Procentul de 33 % bolnavi externaţi după intoxicaţii prin expunerea la alte

gaze și vapori specificaţi, de exemplu cu CO (cod DRG - Y17.8)


Diagrama nr.1.

Diagrama nr.2.

Pe ani se observă o tendinţă de scădere a numărului de intoxicaţii, de la 70 cazuri în anul

2010 s-au redus la 45 în anul 2014.

Concluzii

1. În perioada 2010 - 2014 din totalul de 260 cazuri de intoxicaţii spitalizate, ponderea

cazurilor urmate de deces a fost de aproximativ 23 % majoritatea cazurilor fiind

reprezentată de pacienţii externaţi pe criterii de diagnostice DRG.

2. Cele mai multe cazuri intoxicaţii/otrăviri s-au înregistrat în mediul urban şi deţin un

procent de 54%,

3. Au fost înregistrate valori duble ale deceselor prin intoxicaţii în mediul rural faţă de

mediul urban.

4. Cele mai multe decese s-au produs la persoane cu vârsta de peste 65 ani, datorită

comorbidităţilor prezente.

5. Cazurile externate după intoxicaţii/ otrăviri prin expunere la gaze de eşapament ale

unui vehicul cu motor, reprezinta 36% din numărul total de decese.

6. Pe locul doi ca frecvenţă, 33 % sunt pacienţii externaţi după expuneri la alte gaze şi

vapori specificaţi, codificarea DRG-Y17.8 include în primul rând intoxicaţiile cu

monoxid de carbon şi cu o pondere mult mai mică intoxicaţiile prin expuneri la gaze

lacrimogene, oxizi de azot şi bioxid de sulf.


ETAPE NECESARE ÎN DESFĂȘURAREA UNEI ȘEDINȚE DE

BRONZARE ARTIFICIALĂ PREVĂZUTE ÎN ORDINUL MS 291/2016 Andra Neamțu ,Cristina Bunghez, Violeta Calotă, – INSP - CNMRMC

Ordinul MS nr.291 din 10 martie 2016 privind aprobarea Normelor de igienă pentru

saloanele/centrele de bronzare a intrat in totalitate in vigoare la data de 14 septembrie

2016.Toate regulamentele UE cu privire la bronzarea artificială au la baza recomandăile

elaborate de ICNIRP (International Commission on Non-Ionizing Radiation Protection) -

Considerații asupra sănătații cu privire la aparatele de bronzat folosite in scopuri cosmetice

(2003, Health Physics 84: 119-127). Ordinul MS 291/2016 reglementează nivelul de emisie al aparatelor de bronzat la 0,3 W/m2,

stabilește criterii de excludere pentru utilizatori, reglementează instruirea personalului care

manipulează aparatele de bronzat, asigură informarea clientului asupra posibilelor riscuri

generate de expunere şi asupra măsurilor de igienă pe care trebuie să le ia in urma efectuării

procedurii. În orice salon de bronzare trebuie să existe Registrul clientului care conține Fișa

fiecărui client și Declarația acestuia pe proprie răspundere, Registrul aparatului (caracteristici

tehnice) si Registrul de exploatare (service, întreținere).

Instruirea personalului care manipulează aparatele de bronzat este asigurată de către

specialiștii Institutului Naţional de Sănătate Publică după o metodologie aprobată de

Ministerul Sănătății și are loc in sediile din Bucuresti, Cluj, Iași și Timișoara.

În vederea respectării cerințelor Ordinului 291/2016, enumerăm etapele necesare în

desfășurarea unei ședințe de bronzare artificială:

vârsta clientului mai mare de 18 ani, verificare în baza actului de identitate (Art.19)

completare fișa personală a clientului: nume, vârsta, data (Art.21)

parcurgerea împreună cu clientul a informațiilor afișate cf. Anexei nr.2; prezentarea

criteriilor de excludere (Art.22)

completarea declarației pe proprie răspundere, conform Anexei nr.4. (Art.23)

evaluarea stării pielii, determinarea tipului de piele, în urma informațiilor primite de la

client (Art.24)

stabilirea Planului de dozare specific fiecărui client; clientul trebuie să fie informat de

importanța respectării duratei ședinței de bronzare și a intervalului dintre acestea

informarea clientului despre comutatorul de urgență care decupleaza aparatul, modul de

folosire a sistemului de răcire din cabina, poziția în care clientul trebuie să stea, modul de

ajustare a capacului solarului (Anexa 3)

ochelari de protecție UV pentru client; aceștia trebuie să fie dezinfectați (Art.17)

raportare către Direcția de Sănătate Publică în cazul apariției reacțiilor secundare (Art.25)

completare în fișa personală a clientului: planul de dozare ales; observații, dacț este cazul.


ROLUL ALIMENTULUI ÎN IZBUCNIRILE DE TOXIINFECŢII

ALIMENTARE – 2015

Rodica - Irina Ferezan1, Mirela Nedelescu2 1 -INSP – CRSP Bucureşti, 2- INSP –CNMRMC

Introducere

Toxiinfecţiile alimentare (TIA) reprezintă un grup de afecţiuni cu debut acut şi

simptomatologie variată - în majoritatea cazurilor simptomatologie digestivă - care apar

întotdeauna în urma consumului unor alimente contaminate. Ingestia de către un număr foarte

mare de consumatori a aceluiaşi aliment contaminat (ex. alimentaţia colectivă) explică

folosirea expresiei de “izbucnire de toxiinfecţie alimentară”.

Obiective

Prevenirea apariţiei focarelor de toxiinfecţii alimentare şi scăderea morbidităţii

generale prin monitorizarea toxiinfecţiilor alimentare din România, respectiv prin

evidenţierea rolului alimentelor contaminate şi al agenţilor etiologici implicaţi în

izbucnirile TIA.

Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin elaborarea unor programe de

educaţie sanitară eficiente, bazate pe datele analizate în lucrare şi care evidenţiază

practicile neigienice în unităţile de alimentaţie publică sau în familie, privind

achiziţionarea, păstrarea, pregătirea, consumul şi depozitarea ulterioară a alimentelor.

Material şi metodă

Focarele TIA sunt incluse într-o analiză retrospectivă a datelor efectuată în conformitate cu

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 386/2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a

Programelor Naţionale de Sănătate Publică pentru anii 2015 şi 2016 ; în cadrul acestor

Programe Naţionale se derulează şi „Programul Naţional de Monitorizare a factorilor

determinanţi din mediul de viaţă şi muncă”, domeniul privind protejarea sănătăţii publice prin

prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc alimentari şi de nutriţie.

Datele din focarele TIA sunt înregistrate prin ancheta epidemiologică de către specialiştii din

Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi comunicate Institutului

Naţional de Sănătate Publică, Centrul Regional de Sănătate Publică Bucureşti –

Compartimentul de Igiena Alimentaţiei şi Nutriţiei, prin intermediul fişelor de raportare a

focarului TIA ( fişe tip OMS), folosind anual aceleaşi coduri de aliment, agent cauzal, loc al

contaminării alimentului, factori favorizanţi, etc.

Rezultate

În anul 2015 au fost comunicate 65 de focare TIA, în care s-au înregistrat 3893 consumatori

de alimente suspecte a fi contaminate; dintre aceştia s-au raportat 776 bolnavi, iar 499 au fost

internaţi în spitale de specialitate, fără a se înregistra nici un deces în fişele analizate.

Numărul mare de consumatori (la risc) raportaţi în 2015 se datorează focarelor TIA -

alimentaţie colectivă; de exemplu în 9 focare colective (13,85% din totalul focarelor) s-au

înregistrat 75,5% din totalul consumatorilor/2015.

Repartiţia focarelor TIA / medii de provenienţă în anul 2015 ne indică apariţia a 45 focare

TIA în mediul urban ( 69,2%) şi 20 focare TIA în mediul rural (30,8%).

Repartiţia focarelor TIA / luni evidenţiază un maxim de izbucniri în lunile calde: mai (11

focare), august (11 focare), iunie (10 focare), septembrie (10 focare) şi iulie (9 focare), etc.


Alimentele incriminate în focarele TIA au fost reprezentate de: lapte şi produse din lapte

(38,46%), ouă şi produse din ouă (15,4%), carne de pasăre şi preparate din carne de pasăre

(15,4%), carne de porc şi preparate din carne de porc (12,3%), prăjituri (4,61%), mese gata

pentru servit (4,61%), alimentaţie de tip familial (3,08%), peşte şi preparate din peşte (1,54%)

şi aliment necunoscut (4,61%).

Agenţii etiologici care au contaminat alimentele depistate în focarele TIA/2015 sunt

reprezentaţi de: Staphylococcus (33,85%), Salmonella (30,77%), asociere 2 sau mai multe

bacterii (4,62%), Escherichia coli (1,54%) ; într-un număr foarte mare de focare TIA(18

focare) nu au fost depistaţi germenii cauzali (27,69%).

În majoritatea focarelor TIA analizate, contaminarea alimentelor a fost favorizată de

“păstrarea neadecvată a alimentelor după preparare”, urmată de “prepararea prealabilă

neadecvată“, “prezenţa persoanelor contaminate” şi “folosirea alimentelor nesigure” ca

provenienţă.

Concluzii

În anul 2015 au fost comunicate 65 de focare TIA , înregistrând 776 bolnavi.

Repartiţia focarelor TIA / medii de provenienţă indică maximum de apariţie a

focarelor în mediul urban (69,2%).

Vârful izbucnirilor TIA s-a înregistrat în lunile mai şi august 2015 (33,8% din totalul

focarelor TIA).

Alimentul cel mai frecvent incriminat în TIA 2015 a fost laptele (inclusiv produsele

lactate) care a determinat apariţia a 25 de focare TIA.

Agentul patogen cel mai frecvent identificat în contaminarea alimentelor a fost

reprezentat de genul Staphylococcus – 22 de focare TIA.

Factorii favorizanţi implicaţi în contaminarea alimentului au fost reprezentaţi în

10,77% din focare de “păstrarea neadecvată a alimentelor după preparare”.


ASPECTE LEGATE DE EVOLUŢIA BOLILOR PROFESIONALE

MUSCULOSCHELETALE DECLARATE ÎN PERIOADA 2013 – 2015

Eugenia Herlea - INSP-CRSP Bucureşti

Metodă: Sinteza naţională privind bolile profesionale în activităţi care conduc la

suprasolicitări musculoscheletale, generate atât de activităţile profesionale cu efort fizic mare,

transport şi manipulare de greutăţi, dar şi de alte riscuri ale condiţiei de muncă, a furnizat

datele necesare analizei bolilor profesionale declarate în perioada 2013–2015, atât din punct

de vedere cantitativ cât şi calitativ.

Rezultate: În perioada 2013–2015 numărul bolilor profesionale musculoscheletale a avut o

dinamică oscilantă: a scăzut de la 353 în 2013 la 267 în 2014 şi a crescut în 2015 la 339. Cele

mai numeroase afecţiuni au fost în domeniul energetic şi în domeniul construcţiilor, care în

cursul anilor se situează alternativ pe primul loc. Cele mai multe boli profesionale s-au

declarat în acest domeniu în judeţele: Hunedoara, Mureş, Dolj şi Olt. Ocupaţia care deţine cei

mai mulţi lucrători cu boli profesionele este cea de lăcătus. Predomină la persoanele de gen

masculin, cu studii primare şi medii având drept cauze manipularea, purtarea, ridicarea

greutăţilor, poziţiile vicioase şi ortostatismul prelungit. Cele mai numeroase afecţiuni sunt

discopatiile şi hernia de disc, urmate de artroze.

C = construcţii; E = energetic; TR = transport/telecomunicaţii; CH = industria chimică; L = lăcătuş;

CV = conducător vehicule; M = miner; OP = ortostatism prelungit

Concluzii: Cu toate că în perioada 2013- 2015 numărul bolilor profesionale

musculoscheletale a avut o evoluţie oscilantă, asemănătoare cu cea din domeniile energetic,

transport-telecomunicatii, ocupaţia de lacatuş, precum şi numărul afecţiunilor şi cauzelor

enunţate, acesta a continuat să fie pe primul loc în patologia profesională.

0

100

200

C E TR CH

DINAMICA NUMĂRULUI BOLILOR

PROFESIONALE DECLARATE ÎN PERIOADA

2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE DOMENIUL DE

ACTIVITATE

2013 2014 2015

0

20

40

60

80

L CV M



2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE OCUPAŢIE

0

100

200

300

2013 2014 2015


PROFESIONALE DECLARATE ÎN

PERIOADA 2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE GEN

♂ ♀

0

100

200

300

400

2013 2014 2015



2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE TIPUL DE AFECŢIUNE

discopatii,herniii de disc artroze

0

100

200

300

400

2013 2014 2015


PROFESIONALE DECLARATE ÎN

PERIOADA 2013-2015 ÎN FUNCŢIE

DE STUDIImedii/primare superioare

0

50

100

150

200

250

300

manipulare poziţii vicioase OP

DINAMICA NUMARULUI BOLILOR

PROFESIONALE DECLARATE IN PERIOADA

2013-2015 IN FUNCTIE DE CAUZA

AFECTIUNILOR2013 2014 2015


DATE PRIVIND EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA N-HEXAN

Mihaela Negru, C. Neagu, Maria Voicu, Mihaela Pribu, Simona Drăgoiu, Mihaela Tacu

INSP – CRSP Bucureşti

Introducere N- hexanul este un solvent utilizat în adezivii folosiţi în marochinărie şi

industria încălţămintei, în lacuri , cerneluri şi vopsele , solvent de polimerizare la obţinerea

polipropilenei şi polietilenei de înaltă densitate, precum şi în procesul de obţinere a uleiurilor

vegetale rafinate.

In expunerea acută , n-hexanul este iritant pentru ochi, piele şi tractul respirator, iar în cazul

expunerii la nivele ridicate are efecte anestezice şi neurotoxice, manifestate prin

degenerescenţa axonului nervilor periferici.

Expunerea cronică la n-hexan este una dintre cele mai cunoscute cauze ale neuropatiei

periferice profesionale.

Material şi metodă Pentru evidenţierea existenţei expunerilor profesionale la n- hexan s-a

trimis la DSP-urile judeţene un chestionar ce cuprindea mai multe întrebări referitoare la:

existenţa expunerilor profesionale la n- hexan, numărul de muncitori expuşi, activitaţile în

care se utilizează acest solvent, determinari în aerul zonelor de munca, existenţa unor

concentraţii care depăşesc valoarea limită, precum şi existenta unor patologii legate de

expunerea la hexan.

Rezultate La acest chestionar au raspuns 40 de DSP-uri judeţene ( 95.24%) şi s-au evidenţiat

urmatoarele:

există expunere profesională la n- hexan în 20 de judete;

numărul total de expuşi este de aprox. 3000 de persoane;

activităţile în care se utilizează n- hexanul sunt: fabricarea încălţămintei – 37% ,

marochinărie – 21% , rafinarea uleiului – 13%, industria lacurilor şi vopselelor – 8%, alte

activitaţi – 21%;

în 16 judeţe s-au efectuat determinări de n- hexan în aerul zonelor de muncă şi doar în

6 (37.5%) judeţe s-au găsit valori ale concentraţiilor mai mari decât valoarea limită maximă

( Valoare medie pe 8 ore – 72 mg/m3 sau 20 ppm);

activitaţile în care au existat depaşiri ale concentraţie n-hexanului în aerul zonelor de

muncă: 50% la fabricarea încalţăminte, 25% la rafinarea uleiului, 13% în marochinărie şi

12% în vopsitorii auto;

într-un singur judeţ au fost declarate boli profesionale legate de expunerea la n –

hexan (polineuropatie senzitivo-motorie toxică profesională, astm bronşic alergic

profesional, rinită alergică profesională, laringită cronică profesională).

Concluzii Există un număr relativ mare de personal expus la n-hexan în diferite activitaţi profesionale .

Evaluarea expunerilor profesionale trebuie realizată atât prin determinarea nivelului

concentraţiilor în aerul zonelor de muncă , cât şi prin determinarea indicatorului biologic de

expunere ( 2,5 hexandiona urinară - responsabilă de apariţia neuropatiilor periferice).

Au colaborat: Daniela Bălgrădean, Carmen Sava


EVALUAREA CONŢINUTULUI DE TARTRAZINĂ ÎN BĂUTURILE

RĂCORITOARE CONSUMATE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Nicoleta Muntean, Mariana Vlad, Cristina Viman

INSP – CRSP Cluj-Napoca

Introducere

Tartrazina (E102) este un colorant galben, sintetic, care este folosit în aproape toata lumea

(excepţie SUA, Norvegia, Austria) ca şi colorant galben, dar se poate folosi şi în combinaţii

în funcţie de culoare dorită.

Tartrazina a fost interzisă în ţările mai sus menţionate deoarece a fost considerat răspunzător

de anumite efecte asupra sănătăţii (la copii, tartrazina poate produce sindromul ADHA –

deficit de atenţie şi hiperactivitate).

Conform Regulamentului (UE) nr. 1129/2011 și a Ordinului MS nr. 438/2002 coloranții

utilizați în băuturi se regăsesc în categoria “ Coloranți cu limita maximă combinată” și au

următoarele limite admise :

- 50mg/l pentru Tartrazina (E102), Azorubina (E122), Ponceau 4R (E124) individual

sau în combinaţie în băuturi aromatice nealcoolice;

- 100mg/l pentru Sunset yellow (E110), Briliant blue (E133), Patent blue (E131), Roşu

allura (E129) în băuturi aromate nealcoolice;

Pentru evaluarea conţinutului de tartrazină s-au luat în studiu probe de băuturi răcoritoare

comercializate pe teritoriul ţării noastre.

Metoda

Separarea s-a realizat utilizând un aparat HPLC Agilent 1100 cu detector DAD, cu pompă

cuaternară, autosampler, termostat de coloane şi o coloana Eclipse XDB-C18 cu o porozitate

a porilor de 5 μm si o lungime de 4,6 x 250 mm. Faza mobilă utilizată a fost un amestec de

acetonitril şi soluţie tampon de acetat de amoniu 0,01 M cu un debit de 0,7 ml/min.

Detectorul cu matrice de foto-diode a înregistrat în paralel lungimile de undă de 465 nm,

respectiv 600 nm pentru separarea posibilelor amestecuri de coloranţi.

Prelucrarea probelor s-a făcut ţinând cont de tipul probei folosind ca tehnici de extraţie,

extracţia lichid-lichid, metoda cartuşelor de extratie (SPE) sau filtrare prin filtre cu

membrană de 0,4 μm

Rezultate

Rezultatele obţinute s-au raportat la curbele de calibrare pentru fiecare colorant în parte,

urmărindu-se atât coeficientul de corelaţie obţinut, cât şi reproductibilitatea şi

repetabilitatea. Coloranţii au fost separaţi obţinându-se următorii timpi de retenţie 3,112

min.–tartrazina; 6,664min.–ponceau 4R; 7,203min.–sunset yellow; 7,934 min.–azorubina;

9,763 min.–brilliant blue și 12,176 min.–patent blue aşa cum se observă în cromatograma

unui amestec de etaloane.


CARACTERIZAREA CALITĂŢII APEI POTABILE FURNIZATE DE

SISTEME MICI DE APROVIZIONARE CU APĂ POTABILĂ DE PE

TERITORIUL ROMÂNIEI ÎN 2015.

Marta Bajureanu, Edit Vartic, Mariana Vlad - INSP-CRSP Cluj-Napoca

Colaboratori: colectivele laboratoarelor de la C.R.S.P. Bucureşti, C.R.S.P. Cluj, C.R.S.P.

Iaşi, C.R.S.P. Timişoara şi C.R.S.P. Târgu Mureş şi colectivele de Igiena mediului din cadrul

DSP judeţene: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Braşov,

Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin,Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu,

Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt,

Prahova, Sălaj, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vâlcea,

Vaslui,Vrancea şi DSP mun. Bucureşti

Introducere

Apa potabilă este un element absolut esenţial vieţii fiind implicată în toate procesele

fiziologice şi biochimice ale organismelor vii.

„Calitatea apei destinate consumului uman”constituie un domeniu de permanent interes şi

preocupare pentru sănătatea publică datorită felului în care aceasta influenţează starea de

sănătate a populaţiei.

Lucrarea de faţă îşi propune să facă o evaluare a calităţii apei potabile furnizate populaţiei de

către sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă de pe teritoriul României în anul 2015.

Material şi metodă - Colectare de informaţii privind calitatea apei potabile distribuite de sistemele de

aprovizionare mici din România în anul 2015 (inclusiv aprovizionările cu instalaţii

proprii care furnizează apă industriei alimentare şi publicului) pe baza raportărilor

celor 41 de DSP judeţene şi DSP a Municipiului Bucureşti.

- Analiza unor parametri de calitate a apei potabile furnizate în anul 2015 de 2

aprovizionări cu instalaţii proprii care alimentează obiective de industrie

alimentară/judeţ (în total 74 instalaţii proprii din 39 judeţe şi Mun. Bucureşti) în

laboratoarele Centrelor Regionale de Sănătate Publică: Bucureşti, Cluj, Iaşi,

Timişoara şi Târgu Mureş, conform arondării teritoriale stabilite.

- Parametrii analizaţi: E.Coli, Enterococi, nitriţi, nitraţi, sulfaţi, cloruri, fluoruri,

bromuri, amoniu, THM, pesticide organoclorurate, arsen, cadmiu, cupru, nichel,

plumb, mangan, seleniu şi stibiu.

- Recoltarea probelor a fost efectuată de către reprezentanţii a 39 DSP judeţene şi DSP

a Mun. Bucureşti în două etape (primăvară şi toamnă).

- Determinarea anionilor şi cationilor s-a realizat prin Ioncromatografie, a

trihalometanilor şi pesticidelor prin Gazcromatografie, iar a metalelor prin

Spectrofotometrie de Absorbţie Atomică şi Spectrofotometrie de Emisie Optică cu

Plasmă Cuplată Inductiv.

Rezultate si discutii

În anul 2015, cele 41 Direcţii de Sănătate Publică judeţene şi Direcţia de Sănătate Publică a

municipiului Bucureşti au raportat un număr total de 2351 sisteme mici de aprovizionare cu

apă potabilă, 250 instalaţii proprii care livrează apă industriei alimantare şi 197 instalaţii care

livrează apă publicului (hoteluri, campinguri, etc)

În ceea ce priveşte sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă, rezultatele monitorizării

parametrilor microbiologici, indică faptul că procentul cel mai mare de analize neconforme


s-a înregistrat pentru parametrii: nr. colonii la 220 C (9,10%) şi bacterii coliforme (7,20%) în

timp ce pentru Escherichia Coli (3,32%) şi Enterococi (3,24%), procentul de analize

neconforme a fost mai mic (fig.1)

Analiza rezultatelor monitorizării parametrilor chimici şi indicatori demonstrează că

procentele cele mai mici de neconformare s-a înregistrat pentru parametrii aluminiu (0,09%),

cadmiu (0,11%), nitriţi (1,05%), cele mai mari procente înregistrându-se pentru nitraţi

(6,76%) fier (6,65%) şi mangan (7,75%) (fig.2).

Fig. 1 Fig. 2

Din datele de monitorizare raportate de Direcţiile de Sănătate Publică pentru aprovizionările

cu apă potabilă care furnizează apă industriei alimentare şi cele care furnizează apă publicului

se poate observa că procentul de neconformare la toţi parametrii analizaţi este mai mare în

cazul aprovizionărilor care furnizează apă publicului faţă de cele care furnizează apă

industriei alimentare (fig.3 şi fig.4)

Fig. 3 Fig. 4

Monitorizarea celor 74 de instalaţii proprii care furnizează apă industriei alimentare a relevat

faptul că procentul de probe care au prezentat depăşiri faţă de valorile legiferate pentru

parametrii microbiologici a fost de 4,82% pentru E. Coli şi 5,51% pentru Enterococi.

Parametrii chimici şi indicatori pentru care s-a înregistrat frecvent depăşirea CMA au fost:

manganul, amoniul şi nitraţii. Astfel, din totalul probelor analizate: 11,72% au înregistrat

neconformare pentru mangan 6,89% pentru amoniu şi 6,20 % pentru nitraţi.

Procent de analize microbiologice neconforme (ZAP mici)

Nr. colonii

la 22 grade C

9,10%

Clostridium

perfringens

1,94%

Bacterii

coliforme

7,20%

Enterococi

3,24%

Escherichia coli

3,32%

Procent de analize neconforme pentru parametri indicatori şi

parametri chimici (ZAP mici)

Fier: 6,65%

Arsen: 3,55%

Nitriţi: 1,05%

Amoniu: 5,58%

Mangan: 7,75%

Aluminiu: 0,09%

Nitraţi: 6,76%

Cadmiu: 0,11%Plumb: 0,32%

0,82%

1%

5,5%

3,29%

2,35%

0,17%

2,66%

0,7%

6,5%

0 2 4 6 8 10 12

Escherichia coli

Enterococi

Bacterii coliforme

Nr. colonii la 22 C

Nitraţi

Nitriţi

Amoniu

Fier

Mangan

Procent de analize neconforme pentru aprovizionările cu

instalaţii proprii care furnizează apă industriei alimentare

5,12%

5,9%

8,77%

12,76%1,23%

0,78%

7,69%

4,8%

8,5%

0 2 4 6 8 10 12

Escherichia coli

Enterococi

Bacterii coliforme

Nr. colonii la 22 C

Nitraţi

Nitriţi

Amoniu

Fier

Mangan

Procent de analize neconforme pentru aprovizionările cu

instalaţii proprii care furnizează apă publicului


Concluzii

În anul 2015, cele 41 Direcţii de Sănătate Publică judeţene şi Direcţia de Sănătate Publică a

Municipiului Bucureşti au raportat un număr total de 2351 sisteme mici de aprovizionare cu

apă potabilă, volumul total de apă furnizat de acesta fiind de 150476104,5 m3/an iar populaţia

totală aprovizionată de 2954230 locuitori. În plus a fost raportat un număr de 250 de instalaţii

proprii care livrează apă industriei alimantare şi 197 de instalaţii care livrează apă publicului.

Numărul mare de sisteme mici de aprovizionare cu apă potabilă precum şi ponderea

populaţiei aprovizionate de acestea, alături de procentul semnificativ de neconformare la

prevederile legiferate, ne îndreptăţesc să concluzionăm că monitorizarea sistemelor mici este

deosebit de importantă pentru ţara noastră şi trebuie să aibă ca rezultat luarea măsurilor de

remediere adecvate.

SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR

MINERALE ŞI EVALUAREA EFECTULUI ASUPRA

STĂRII DE SĂNĂTATE

Chim. Edda Prodan, Dr. Burkhardt Rita –INSP-CRSP Cluj-Napoca

Introducere

Scopul aplicării acestei metodologii este protejarea sănătăţii populaţiei şi prevenirea

îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante prin supravegherea conţinutului radioactiv al

apelor minerale naturale îmbuteliate destinate consumului alimentar. Activitatea de

supraveghere a radioactivităţii apelor minerale destinate consumului alimentar este necesară

pentru menţinerea dozei efective prin ingestie în limitele recomandate de norme şi face parte

din responsabilităţile sistemului de sănătate publică.

Apa minerală îmbuteliată a devenit un important element în alimentaţie, pentru unele zone

geografice şi pentru anumite categorii sociale apa minerală naturală devenind principala sursă


de aport de apă. Consumul mediu anual la noi în ţară este de aproximativ 45 litri pe locuitor,

tendinţa fiind crescătoare.

Cerinţele legislative naţionale referitoare la radioactivitatea apelor minerale conform

Hotărârii 1020 din 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a

apelor minerale sunt: supravegherea radioactivităţii apelor minerale la sursă, doza efectivă

anuală datorate ingestiei de apă < 0,1 mSv/an.

Metodologie Sinteza se bazează pe rezultatele analizelor efectuate în cadrul Laboratoarelor de Igiena

Radiaţiilor Ionizante din cadrul DSP teritoriale acreditate (LIRI DSP Cluj, Galaţi, Harghita,

Iaşi, Sibiu), centralizate, sistematizate şi interpretate la centrul coordonator CRSP Cluj-

Napoca. Supravegherea radioactivităţii apelor minerale constă în analiza radioactivităţii alfa

şi beta globale a apelor minerale naturale destinate consumului uman, exploatate pe teritoriul

României; analiza radiochimică pentru apele care prezintă activitate αglobală>0,1 Bq/L şi/sau

βglobală>1 Bq/L şi verificarea realizării unei doze efective sub 0,1mSv/an.

Metodele de analiză de referinţă utilizate sunt: SR ISO 9696/2013 Calitatea apei. Măsurarea

activităţii alfa globale la apa nesalină, SR ISO 9697/2013 Calitatea apei. Măsurarea

activităţii beta globale la apa nesalină.

Rezultate şi concluzii

În anul 2015 au fost analizate 45 probe de ape minerale naturale îmbuteliate reprezentative în

ceea ce priveste consumul alimentar. Pentru apele care au prezentat valori sub limita de

detecţie s-a luat in considerare valoarea activităţii minime detectabile. In cazul probelor

analizate concentraţia de activitate α globala < 0,1 Bq/l şi concentraţia de activitate β globală

< 1 Bq/l. Doza efectivă totală anuală datorată ingestiei de apă minerală naturală este

inferioară valorii de referinţă de 0.1mSv/an.

In cazul apelor puternic mineralizate cum sunt Lipova, Perla Apusenilor, Tuşnad, metoda

radiometrică a determinării concentraţiei de activitate alfa şi beta globală are o sensibilitate

redusă, incertitudinile experimentale asociate măsuratorilor radiometrice sunt relativ mari

deoarece valorile măsuratorilor probelor sunt foarte apropiate de cele de fond.

Rezultatele obţinute arată că apele minerale naturale îmbuteliate analizate, prezintă activităţi

ce asigură o doză efectivă totală anuală sub 0,1 mSv, astfel fiind îndeplinite condiţiile de

potabilitate pentru probele analizate.

MONITORIZAREA ALIMENTELOR TRATATE CU RADIAŢII

IONIZANTE- 2015

Dr. Cristina Cîmpeanu - INSP – CRSPIaşi,

DSP Judeţene

Scopul lucrării:

Supravegherea la nivel naţional a comercializării produselor/ingredientelor alimentare tratate

cu radiaţii ionizante, în vederea respectării legislaţiei comunitare şi naţionale din domeniu,

pentru asigurarea securităţii alimentare.

Material si metodă:

În anul 2015, metodologia de lucru a sintezei a constat din verificarea respectării prevederilor

legale în vigoare referitoare la etichetarea produselor/ingredientelor alimentare permise a fi

iradiate precum şi detectarea iradierii la unele produse, importate din ţări terţe. La sinteză au

participat 40 DSP judeţene şi a municipiului Bucureşti, majoritatea efectuând ambele etape

incluse în metodologie.


Verificarea etichetării- Etapa a presupus verificarea prin sondaj, a etichetelor unor produse

alimentare (condimente, plante aromatice uscate, ingrediente vegetale uscate, suplimente

alimentare vegetale), comercializate în cel puţin 10% din numărul total de unităţi de

desfacere de la nivelul fiecărui judeţ. Din cele 33 DSP participante la etapă, 29 (87,87%) au

menţionat numărul unităţilor controlate, însumându-se 589 unităţi: 429 unităţi de desfacere

produse alimentare din care 159 unităţi de tip supermarket/hypermarket şi 265 unităţi mici

(72,84%); 146 unităţi de desfacere produse naturiste şi farmacii (24,78%) şi 14 unităţi de

depozitare/ambalare produse alimentare/naturiste (2,38%). De asemenea, 30 DSP (90,90 %)

au menţionat categoria şi numărul produselor alimentare verificate, totalizându-se 5653

produse, indigene sau din import (state membre/nemembre UE).

Detecţia iradierii- La această etapă au participat 39 DSP judeţene. Etapa a presupus

recoltarea prin sondaj, de către Serviciul Control în Sănătate Publică, a două probe/an/DSP de

plante aromatice uscate, condimente, ingrediente vegetale uscate (pulbere) sau ceaiuri din

fructe uscate, aflate la raft, provenite din import (state ne-membre UE, în special asiatice). Au

fost recoltate 77 de probe, din care: 50 probe de condimente, 7 plante aromatice uscate, 4

probe de ingrediente vegetale uscate şi 16 probe de suplimente alimentare vegetale şi ceaiuri.

Probele recoltate reprezintă 91,66 % din numărul total propus pentru anul 2015 (84 probe) şi

au fost analizate la IISPV Bucureşti. Pentru analizele de detecţie s-a aplicat standardul: SR

EN 13751: 2009- Produse alimentare. Detecţia alimentelor iradiate prin fotoluminescenţă;

Rezultate:

Controalele efectuate în unităţi de desfacere a produselor alimentare/naturiste şi în unităţi de

depozitare/ambalare, având drept scop verificarea respectării legislaţiei naţionale şi

comunitare privind modul de etichetare a produselor/ingredientelor alimentare permise a fi

iradiate (condimente, plante aromatice uscate şi ingrediente vegetale uscate), nu au evidenţiat

prezenţa menţiunii tratamentului cu radiaţii ionizante la niciunul dintre produsele verificate.

Analiza de detecţie a iradierii a identificat două probe iradiate- probe neconforme (boia de

ardei dulce importată din China - DSP Bihor şi DSP Olt), deoarece în ţara de provenienţă nu

există instalaţii de iradiere autorizate de către Comisia Europeană, conform Deciziei CE

840/2002 şi a amendamentelor sale ulterioare. DSP Bihor a iniţiat SRAAF: notificarea de

alertă ADG/23.07.2015, închisă la nivel naţional în data de 19.11.2015.

În urma notificării de alertă, toate loturile de boia de ardei dulce incriminate la nivel naţional,

au fost retrase de la comercializare şi depreciate. Celelalte 75 de probe nu au fost identificate

ca fiind iradiate (probe conforme).

Concluzii:

- Ca şi în anii anteriori, controalele oficiale nu au identificat prezenţa menţiunii

tratamentului de iradiere pe etichetele produselor verificate la raft;

- Analiza de detecţie a iradierii a identificat două probe iradiate- probe neconforme (2,

60 %), constatându-se o tendinţă de scădere a acestora comparativ cu anii anteriori,

ceea ce sugerează faptul că majoritatea importatorilor de produse/ingrediente

alimentare din ţări terţe s-au conformat prevederilor legale; cu toate acestea, pe piaţa

românească de desfacere există încă produse care nu respectă legislaţia naţională şi

cea a Uniunii Europene, in ce priveşte tratarea cu radiaţii ionizante;

- Este necesară continuarea şi optimizarea supravegherii pieţei naţionale de desfacere

prin participarea tuturor Direcţiilor de Sănătate Publică la această acţiune precum şi

prin creşterea numărului de produse analizate, pentru verificarea respectării

prevederilor legale comunitare şi naţionale din domeniu şi de asemenea, pentru a

putea răspunde cerinţelor Comisiei Europene (întocmirea raportului anual de ţară).


Cuvinte cheie: produse alimentare, iradiere, ţări terţe, etichetare, detecţie.

INTOXICAŢII ACUTE CU PRODUSE CHIMICE LA COPII ÎN

ROMÂNIA, 2014 – 2015

Albu Gabriela, Papadopol Victoria, Florea Margareta - INSP – CRSP Iaşi

DSP Judeţene

Introducere: Produsele chimice aduc numeroase beneficii de care societatea modernă este complet

dependentă. Totuşi, unele substanţe sunt periculoase şi trebuie folosite cu grijă. Copiii mici

sunt cei mai vulnerabili la intoxicaţii cu substanţe utilizate în mediul casnic ca urmare a

tendinţei de a îngurgita diferite substanţe potenţial toxice, lăsate la îndemâna lor.

Regulamentul (CE) nr.1272/2008 (CLP) prevede normele de clasificare, ambalare şi

etichetare a substanţelor şi amestecurilor, stabilind reguli privind pictogramele şi clasificările

pentru pericole; furnizorii sunt obligaţi astfel să ofere informaţii clare, potrivite cu destinaţia

de utilizare specifică, care trebuie să fie respectate de către utilizatori. Pentru siguranţa

copiilor privind detergenţii de rufe (capsule) a fost elaborat recent Regulamentul (UE) nr.

1297/2014.

Obiective: Caracterizarea expunerilor la chimicale, identificarea factorilor determinanţi,

pentru îmbunătăţirea măsurilor de prevenţie şi de tratament

Scopul: Protejarea sănătăţii populaţiei, în special a copiilor, faţă de chimicale


Metoda: Datele au fost colectate de către DSP judeţene de la spitalele de urgenţă, în cadrul

“Monitorizării intoxicaţiilor acute neprofesionale cu produse chimice”, pe baza unei fişe tip.

Rezultate: La nivel naţional, au fost raportate în 2014 - 429 cazuri de intoxicaţie acută cu

produse chimice la copii (267 la copii de vârstă 0- 3 ani (un caz deces) şi 162 cazuri la vârsta

4 -14 ani), iar în 2015 - 556 cazuri (347 copii de 0-3 ani şi 209 de vârstă 4-14 ani). Cele mai

multe cazuri au fost înregistrate la nivelul DSP Mun. Bucureşti, atât în 2014, cât şi în 2015

(145 şi respectiv 309 cazuri), o parte dintre copii fiind din judeţele limitrofe (Ilfov, Giurgiu,

Teleorman, Dâmboviţa, Argeş, Călăraşi, Vâlcea). In perioada 2014- 2015, un număr mare de

intoxicaţii au fost şi în judeţele: Bihor (41/39 cazuri), Iaşi (39/40 cazuri), Sibiu (34/42

cazuri), Suceava (24/ 26), Bistriţa Năsăud (29/18), Brăila (22/10), Braşov (24/9). Unele

judeţe au raportat de obicei 0 cazuri (Alba, Arad, Botoşani, Satu Mare, Timiş), iar altele un

număr mic (Constanţa, Cluj, Sălaj, Neamţ, Tulcea). În urban, la copii, au fost înregistrate în

total: în 2014 - 209 cazuri şi în 2015 - 250 cazuri iar în rural, în 2014 - 170 cazuri şi 274

cazuri în 2015. Majoritatea intoxicaţiilor au fost prin ingestie, atât în 2014 cât şi în 2015:

354/470, încadrate în grade de severitate scăzut şi mediu. Numărul cazurilor, după clasa de

produs: detergenţi (144/144), dezinfectanţi (62/48), pesticide agricole (28/26), rodenticide

(14/36), insecticide (1 /36), cu alcool 16/ 44, CO 18/ 63, combustibili 16/15, diluanţi 2/19.

În 2014/2015 a fost raportat şi un număr de intoxicaţii la adolescenţi (15-18 ani) (110 / 193

cazuri), în special în Bucureşti, cu alcool şi cu droguri.

Concluzii: Intoxicaţia acută cu produse chimice la copil reprezintă o problemă majoră atât

pentru autorităţi cât şi pentru serviciile de urgenţă, având în vedere frecvenţa, gravitatea

consecinţelor dar şi dificultatea de diagnostic. De aceea, trebuie realizate campanii de

informare adresate părinţilor pentru a-i proteja mai bine copii de a veni în contact cu aceste

chimicale, pentru utilizarea şi depozitarea cu atenţie a rodenticidelor, insecticidelor de uz

interior/uz veterinar, a diluanţilor şi combustibililor în gospodărie, pentru conştientizarea

avertismentelor de pe etichete şi de asemenea pentru educarea copiilor la şcoală privind

aceste pericole.

INTOXICAŢII ACUTE NEPROFESIONALE

CU BIOCIDE ÎN ROMÂNIA – 2015

Albu Gabriela, Papadopol Victoria, Pancu Manuela - INSP – CRSP Iaşi

Introducere: Termenul de “produs biocid” (“biodestructive”) a fost introdus de Comunitatea

Europeană pentru produse dezinfectante, pesticide, conservanţi, dar şi produse de

îmbălsămare. Regulamentul (UE) Nr. 528/2012 reglementează punerea pe piaţă şi utilizarea a

22 tipuri de astfel de produse. Biocidele sunt folosite în controlul organismelor dăunătoare

sănătăţii umane sau animale şi a organismelor care deteriorează materialele naturale sau

fabricate. Totuşi, aceste produse chimice pot expune oamenii, animalele sau mediul datorită

proprietăţilor intrinseci şi modalităţilor de utilizare. Scopul prezentării (monitorizării) este de

a sublinia misiunea/responsabilitatea autorităţilor şi specialiştilor din domeniul sănătăţii şi

mediului în protejarea populaţiei generale faţă de efectele nocive ale biocidelor pe tot timpul

utilizării lor.

Obiective: Incidenţa intoxicaţiilor, identificarea grupurilor populaţionale vulnerabile,

reducerea cazurilor grave şi a celor letale, îmbunătăţirea măsurilor de control şi de tratament.

Metodă: Colectarea datelor de la nivelul spitalelor / unităţilor de urgenţă şi de la IML de

către DSP-uri, prin completarea fisei tip de declarare, investigarea cazurilor şi analiza lor.


Rezultate: În anul 2015, în cadrul monitorizării intoxicaţiilor acute neprofesionale cu

produse chimice au fost raportate, la nivel naţional 553 cazuri de intoxicaţii cu biocide

(inclusiv cele din spaţiul public), reprezentând 38 % din numărul total de cazuri cu chimicale

(1457), dintre care 15 cazuri letale. Cele 553 cazuri au fost încadrate după clasa de produs şi

după circumstanţele de expunere: dezinfectanţi - 180 cazuri (accidentale 97, voluntare 82);

pesticide neagricole – 221 cazuri (accidentale 155, voluntare 66); pesticide agricole - 152

cazuri (accidentale 67, voluntare 85). Cele letale au fost: cu pesticide neagricole - 5 (4

voluntare, unul accidental) şi cu pesticide agricole - 10 (voluntare 6, un caz accidental, 3

neprecizate). De asemenea, au fost analizate şi alte criterii relevante: vârsta pacienţilor,

mediul de rezidenţă (urban – 165 intoxicaţii accidentale, 79 cazuri voluntare; rural - 132

cazuri accidentale şi 137 cazuri voluntare), calea de expunere (orală – 223 cazuri accidentale

şi 233 cele voluntare; prin inhalare, accidental, 88 cazuri, dermală - 4 cazuri, oculară – 3

cazuri), gradul de severitate (ridicat, mediu, scăzut, fără urmări, neprecizat). Pentru cazurile

letale şi pentru cele colective au fost analizate şi alte informaţii (circumstanţele, produsul

implicat, numărul persoanelor, factorii determinanţi).

Concluzii şi recomandări: Supravegherea cazurilor de intoxicaţie acută neprofesională cu

biocide distribuite şi utilizate în România trebuie să fie o prioritate de sănătate publică. În

2015 au fost raportate intoxicaţii accidentale atât cu dezinfectanţi (hipoclorit, alcool sanitar),

cât şi cu pesticide non-agricole (rodenticide şi insecticide de uz interior, produse

antiparazitare pentru uz uman/uz veterinar) şi cu pesticide agricole (insecticide, fungicide,

erbicide), în urban cât şi în rural. Majoritatea intoxicaţiilor accidentale au fost pe calea orală,

în mediul casnic, ceea ce presupune că adulţii nu obişnuiesc să citească/nu înţeleg indicaţiile

de utilizare de pe etichetele diferitelor produse şi ignoră atenţionările/pictogramele de pericol

privind depozitarea produselor chimice în locuri inaccesibile copiilor. De asemenea, în

România există persoane vulnerabile (predispuse la tentative de suicid) şi de aceea sunt

necesare în continuare măsuri de control privind modul de distribuire a pesticidelor către

populaţie (amatori).

ASPECTE PRIVIND STRESUL PROFESIONAL PERCEPUT DE

PERSONALUL ANGAJAT ÎN SECTORUL MEDICAL

Eugenia Dănulescu, Gh. Bălăceanu, Răzvan Dănulescu INSP – CRSP Iaşi

Obiectiv. Studiul a urmărit evaluarea rezistenţei individuale la stres a persoanelor angajate în

sectorul medical, în relaţie cu sindromul de epuizare emoţională, specific locurilor de muncă

în care personalul este implicat frecvent în relaţii cu oamenii.

Material şi metode. La un lot de 87 subiecţi aparent sănătoşi clinic, din două unităţi

spitaliceşti, din care 16,39% bărbaţi şi 83,61% femei, s-a evaluat rezistenţa la stres cu

chestionarul standardizat „Sense of Coherence” (SOC) elaborat de A. Antonovsky de la Univ.

Ben Gurion (Israel), conform căruia recepţia şi răspunsul individual la factorii stresanţi,

depind de modul individual de apreciere a mediului, o funcţie de apreciere denumită simţul

coerenţei (Sense of Coherence – SOC), definit prin trei componente: C (comprehensibility),

MA (manageability) şi ME (meaningfulness), forţa simţului coerenţei fiind determinantul

crucial al probabilităţii prevenirii dereglării, prin resimţirea situaţiilor sau stimulilor potenţial

generatori de stres, ca nefiind stresori, ci provocări ale vieţii care merită investiţie de sine. S-a

administrat şi chestionarul MBI (Maslach Burnout Inventory) deoarece persoanele care în

cadrul activităţii lor profesionale au frecvent relaţii cu oamenii, sunt expuse unui risc de

instalare a unui sindrom de epuizare emoţională, manifestat prin patru componente: epuizare

emoţiuonală (EE), nerealizare personală (PA), depersonalizare (DP) şi neimplicare (IMP),

vizând atât forţa cât şi intensitatea acestor componente.


Rezultate Frecvenţa cazurilor cu un nivel scăzut de rezistenţă la stres a fost de 8,05% (pe

componente: C redus – 9,20%; MA redusă –8,05%; ME redusă–6,90%). La chestionarul

MBI, frecvenţa crescută a epuizării emoţionale a fost de 10,71%; intensitatea crescută a

resimţirii epuizării emoţionale–15,48%; frecvenţa crescută a resimţirii sentimentului de

nerealizare personală – 32,14%; intensitatea mare a resimţirii sentimentului de nerealizare -

14,29%; frecvenţa crescută a resimţirii depersonalizării –15,48%; intensitatea crescută a

resimţirii depersonalizării – 17,86%; frecvenţa cu care se resimte nevoia de implicare redusă -

23,81%; intensitatea crescută a nevoii de neimplicare –14,29%. Scorurile la MBI au fost

transformate în note standard şi au fost comparate la cele trei nivele (redus, mediu, crescut)

ale componentelor simţului coerenţei, reţinându-se ca semnificative diferenţele de valori

medii la un prag de minim p<0,05. Analiza rezultatelor comparaţiilor efectuate a relevat

următoarele diferenţe semnificative: frecvenţa şi intensitatea trăirii epuizării emoţionale,

precum şi a sentimentului de nerealizare personală, au apărut semnificativ asociate cu valori

mai mici ale scorului SOC, deci cu un nivel scăzut al rezistenţei individuale la stres. Atât

frecvenţa cât şi intensitatea trăirii sentimentului de depersonalizare şi neimplicare, s-au

asociat semnificativ cu valori medii mai mici ale scorurilor la componenta ME a SOC,

corespunzătoare resimţirii situaţiilor stresante ca nefiind în concordanţă cu posibilităţile

individuale de rezolvare a lor şi încercarea de a le depăşi prin neimplicare.

Concluzii şi recomandări. Specificul activităţii din sectorul medical implică o serie de

particularităţi psihologice cum ar fi: capacitate de comunicare şi abilitatea de a institui o

„atmosferă normală” în timpul activităţii profesionale specifice. Existenţa unor surse de stres

psihologic cauzate de un nivel redus de rezistenţă la solicitări de natură psihosocială, de un

nivel de incompatibilitate cu specificul activităţii profesionale generează sindromul Burnout.

E necesar ca în procesul selecţiei la angajare să se aibă în vedere faptul că persoanele care

trăiesc cu intensitate sentimentul epuizării emoţionale, resimt acut sentimentul

depersonalizării şi dispun de o capacitate redusă de rezistenţă la stres, au o capacitate scăzută

de adaptare la specificul activităţii din sectorul medical, putând afecta astfel atât activitatea

profesională, cât şi starea de sănătate a angajaţilor respectivi, precum şi calitatea actului

medical.

ASPECTE PRIVIND NIVELELE MARKERILOR VIRALI PENTRU

HEPATITA B ŞI C LA PERSONALUL MEDICAL DIN UNELE

UNITĂŢI SPITALICEŞTI

Felicia Grădinariu, Eugenia Dănulescu, Micaela Mărgineanu, Mădălina Ipate, Răzvan

Dănulescu, Viorel Cazuc - INSP –CRSP Iaşi

Obiectiv: hepatitele B şi C se numără printre cauzele principale de boală hepatică cronică şi

consecutiv de cancer hepatic. Prin natura profesiei, expunerea ocupaţională a personalului

medical creste riscul infectării cu aceste virusuri. Statistici recente arată faptul că anual, trei

milioane de salariaţi din sectorul sanitar raportează un incident cu risc de contaminare cu

virusurile hepatitice: în două milioane din cazuri cu virusul hepatitei B şi cu cel al hepatitei

C în restul de un milion de cazuri. Prin urmare, politicile de menţinere a stării de sănătate a

personalului sanitar includ atât vaccinarea preventivă pentru hepatita B, cât şi monitorizarea

eficienţei acestei vaccinări.

Material si metode: s-a luat în studiu un lot de 200 de salariaţi din secţiile chirurgicale şi de

terapie intensivă din doua spitale din Nord-estul Moldovei. Vârsta medie a fost de 40,94±7,72

ani. S-au dozat din sânge (prin tehnică ELISA) următorii indicatori: Ag HBs, anticorpii

antiHBs şi anticorpii antiHCV.

Rezultate şi discuţii: Frecvenţa cazurilor cu protecţie prezentă, în urma vaccinării pentru

HVB, concretizată prin prezenţa anticorpilor antiHBs de 45,45% la bărbaţi şi 49,32% la


femei, cât şi frecvenţa cazurilor cu protecţie absentă de 54,55% la bărbaţi şi 50,68% la femei,

nu s-au dovedit a fi semnificative statistic. Nici pentru anticorpii antiHCV (0% la ambele

sexe) rezultatele nu s-au dovedit a fi semnificative stastistic. În acelaşi timp frecvenţa

antigenului HBs a fost de 9,09% la bărbaţi şi 1,37% la femei, diferenţă nesemnificativă

statistic în funcţie de sex. De remarcat însă, că ar putea exista o tendinţă de frecvenţă mai

mare a antigenului HBs la bărbaţi (9,09% faţă de 1,37% la femei), diferenţă care ar fi putut

avea semnificaţie statistică, dacă numărul de subiecţi investigaţi ar fi fost mai mare.

Frecvenţa cazurilor cu protecţie prezentă antiHBs de 46,77% la personalul din secţia de

obstetrică-ginecologie şi 57,58% la cel din sectia de chirurgie cardio-vasculară, cât şi

frecvenţa cazurilor cu protecţie absentă antiHBs de 53,23% la sectia de obstetrică-ginecologie

şi 42,42% la sectia de chirurgie cardio-vasculară, precum şi frecvenţa prezenţei anticorpilor

antiHCV (0% la ambele unităţi), nu s-au dovedit a fi semnificative statistic, în funcţie de

unitatea spitalicească. În acelaşi timp nici frecvenţa antigenului HBs de 1,61% la sectia de

chirurgie cardio-vasculară şi 3,03 la sectia de obstetrică-ginecologie, nu s-au dovedit a fi

semnificative statistic în funcţie de unitatea spitalicească.

Frecvenţa prezenţei anticorpilor antiHBs a fost semnificativ mai mare la sectia de anestezie şi

terapie intensivă (ATI) de 61,76%, în comparaţie cu 33,33% la blocul operator (p=0,025).

Frecvenţa prezenţei antigenului HBs a fost de 1,89% la ATI şi 5,88% la blocul operator şi nu

a fost semnificativ diferită la cele două locuri de muncă.

În ceea ce priveşte frecvenţa anticorpilor antiHCV, la toate locurile de muncă s-a constatat

absenţa acestora în 100% din cazuri.

Concluzii: studiul de faţă evidenţiază importanţa şi necesitatea atât a vaccinării profilactice

pentru hepatita B, cât şi a monitorizării eficienţei imunizării prin testarea periodică a

personalului.

Absenţa anticorpilor antiHCV este o dovadă a lipsei cazurilor de infectare cu virus hepatitic

C în cazul personalului cuprins în acest studiu. Este de remarcat şi protecţia prezentă la

aproape jumătate din personalul investigat faţă de virusul hepatitei B.

MODULAREA INTERRELAŢIILOR ALIMENTAŢIE – SOMN

Victoria Papadopol - Institutul Naţional de Sănătate Publică- CRSP Iaşi

Cercetătorii specializaţi în studiul tulburărilor de somn afirmă că somnul este la fel de

important pentru sănătate ca dieta şi activitatea fizică. De asemenea, se arată că morbiditatea

asociată privării de somn este o problemă crescândă de sănătate publică cu un efect

substanţial socio-economic.

Dovezi clinice indică faptul că somnul insuficient şi calitatea scăzută a somnului par să fie

consecinţele modificărilor ce apar în activitatea zilnică. Aceste modificări pot altera ritmul

circadian de somn ce depinde de alternanţa ciclică normală lumină–întuneric. Perturbările din

programul de somn şi implicit al meselor pot antrena o cascadă de modificări biologice cu

efecte asupra conexiunilopr creier–corp, influenţând întreg sistemul homeostatic uman.

Perturbările cronice ale somnului afectează serios calitatea vieţii şi pot fi factorii etiologici ai

unor boli cronice precum depresia, obezitatea, diabetul, bolile cardio-vasculare.

Perturbările de somn datorate modificărilor din activitatea zilnică interferă cu celulele β

pancreatice şi cu funcţia a doi hormoni implicaţi în reglarea apetitului şi a grăsimilor, care

duc la creşterea rezistenţei la insulină. Aceşti hormoni sunt leptina secretată de celulele grase

şi care semnalează senzaţia de saţietate şi grelina eliberată de stomac, care semnalează

senzaţia de foame.


Lucrarea arată în ce fel calitatea somnului poate influenţa ingestia de alimente şi în ce fel

alimentele şi nutrienţii pot influenţa somnul care, la rândul său, poate induce riscul unor boli

netransmisibile.

Investigaţiile arată că indivizii privaţi temporar de somn suferă modificări hormonale, care

cresc senzaţia de foame, cu o poftă mai mare pentru dulciuri şi alimente grase. Totodată

starea prelungită de veghe creează mai multe oportunităţi pentru a mânca (mai ales seara,

târziu, alimente bogate în calorii). Apare astfel câştigul în greutate cu efecte pe termern lung.

Pe de altă parte, unele componente ale dietei (triptofanul, unele minerale precum magneziul,

fierul, calciul şi vitaminele din complexul B) au un rol în inducerea somnului. De asemenea,

există plante (valeriana, melisa, floarea pasiunii, lavanda, muşeţelul) care au efecte benefice

provind somnul. Alcoolul poate avea efect pozitiv sau negativ asupra somnului în funcţie de

doză şi momentul consumului. Cafeina, fiind un stimulent al sistemului nervos central,

împiedica apariţia somnului, existând diferenţe individuale de toleranţă. Alimentaţia poate

influenţa şi starea psihică şi performanţele cognitive ale individului. Astfel, există dovezi că

mesele bogate în proteine şi carbohidraţi pot influenţa starea de bine, dispoziţia sufletească,

atenţia şi concentrarea la subiecţii adulţi normali într-un mod ce depinde de vârstă, sex şi ora

mesei.

În concluzie, ingestia de alimente poate influenţa somnul iar întreruperea somnului determină

consum crescut de alimente cu efecte secundare pe termen lung precum obezitate, diabet, boli

cardio-vasculare. Somnul suficient şi după un program regulat este foarte important în

controlul apetitului şi în promovarea unui model de alimentaţie sănătos. Somnul trebuie

inclus în stilul de viaţă care, în mod tradiţional, se axează pe dietă şi activitatea fizică.

CALITATEA APELOR MINEREALE DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA

2008-2015 Dr. Jeszenszky Klara, Dr. Vitalyos Orsolya, Chim. Csiszer Attila, Chim. Kelemen Eszter,

Chim. Szasz Andrea, As. Butiulva Zorina, As. Iurian Anabela, As. Oroian Monica

INSP - CRSP Târgu-Mureș

DSP Județene

Scopul: Monitorizarea şi supravegherea calităţii apei minerale naturale îmbuteliate;

Obiective: Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate de consumul de apă

minerală naturală îmbuteliată;

Rezultate:

În anul 2007 s-a început sinteza cu catagrafierea surselor, a unităților de producție și a

sortimentelor de apă minerală îmbuteliate în România. Pe baza datelor adunate din teritoriu s-

au luat în evidenţă 50 surse de AMN repartizate în 16 judeţe (47 exploatate şi 3

neexploatate), 36 unităţi de producţie de AMN îmbuteliere.

În anul 2008 au fost evaluate 37 surse și 56 de sortimente. Au fost efectuate 758 analize din

surse, din care 22 de analize neconforme și 1125 analize din sortimente din care 39 analize

neconforme.

În anul 2009 au fost aprobate 72 de sortimente îmbuteliate din din 52 de surse., din care au

fost exploatate 50 de surse. S-au monitorizat 39 de surse la care s-au analizat 21 parametri de

calitate și 52 de sortimente din care s-au analizat 21 parametri de calitate. Neconformități s-

au constatat la la 11 analize din 8 surse și la 16 sortimente.




calitate Neconformități s-au constatat la 5 analize din 5 surse.




au constatat la 13 analize din 9 surse și la 13 sortimente.











calitate și 55 de sortimente din care s-au analizat 8 parametri de calitate. Neconformități s-au

constatat la 6 analize din 3 surse și la 2 sortimente.




au constatat la 6 surse.

Ccocluzii: Din rezultatele prezentate reiese că, numărul analizelor neconforme prezintă o

tendință de descreștere, datorită măsurilor luate de producători pentru remedierea

neconformităţilor. În concluzie putem spune că, calitatea apelor minerale îmbuteliate în

România a prezentat o îmbunătăţire continuă a calităţii, încercând să se alinieze la cerinţele

de calitate ale Uniunii Europene.

SUBSTANŢE FIZIOLOGIC ŞI NUTRIŢIONAL ACTIVE DIN

SUPLIMENTE ALIMENTARE

Gabriela Gârban, Ioana-Rodica Lupşa, C. Neniu, Camelia Lungu, Alina Bratan, Daniela

Tulhină, Cătănescu Ofelia, Alina Bratan, Bianca Sîrb- INSP-CRSP Timişoara

Conform Directivei 46/2002 a Parlamentului şi Consiliului European adoptat în iunie 2002,

prin „suplimente alimentare” se înțeleg produsele alimentare ale căror scop este de a

suplimenta regimul alimentar și care reprezintă surse concentrate de nutrienți sau alte

substanțe cu efect nutritiv sau fiziologic, singure sau în combinație, comercializate sub formă

de doză, respectiv în forme de prezentare cum ar fi capsulele, pastilele, comprimatele,

pilulele sau alte forme similare, sașete cu pulbere, fiole de lichid, flacoane cu picător și alte

forme similare de lichide și prafuri destinate să fie luate în mici cantități unitare măsurate.

Deşi sunt menţionate substanţele cu efect fiziologic şi nutriţional ca ingredient în

suplimentele alimentare nu sunt precizări legislative în acest sens.

Material şi metode.

La nivel naţional monitorizarea suplimentelor alimentare se realizează în cadrul Programului

Naţional de Sănătate finanţat de Ministerul Sănătăţii. Datele sunt obţinute de către

specialiştii DSPJ-urilor care, în conformitate cu metodologia elaborată, efectuează


catalogarea suplimentelor alimentare din diverse magazine naturiste, depozite, farmacii aflate

pe teritoriul judeţean. Informaţiile astfel obţinute se transmit la CRSPT unde sunt centralizate

şi evaluate.

Rezultate şi discuţii

Pe plan naţional problema suplimentelor alimentare este reglementată prin două ordine

comune ale Ministerului Agriculturii şi Ministerului Sănătăţii – din 2005 şi 2006, precum şi

de un ordin al Ministerului Sănătăţii – din 2007.

Dacă pentru vitamine şi minerale care pot fi incluse în compoziţia suplimentelor alimentare

există precizări clare situaţia substanţelor cu rol fiziologic sau nutriţional nu este clarificată.

În categoria alte substanțe cu efect nutritiv sau fiziologic, fără a fi précis enumerate, intră

aminoacizii, enzimele, pre şi probioticel, acizii graşi esenţiali, extractele vegetale, etc. Pe

piaţa autohtonă majoritatea suplimentelor conţin asemenea ingrediente.

Dintr-un număr total de 1676 de suplimente alimentare catalogate majoritatea au fost cu

compoziţie complexă. Astfel 317 suplimente alimentare au avut în compoziţie vitamine şi

alte substanţe, 147 cu minerale şi alte substanţe, 419 cu vitamine, minerale şi alte substanţe.

Dintre substanţe cu rol fiziologic şi nutriţional adaăugate ca şi ingredient au fost extractele

vegetale, aminoacizii, acizii graşi esenţiali, enzimele, pre şi probiotice etc.

Concluzii

Majoritatea suplimentelor alimentare comercializate în România conţin, alături de vitamine şi

minerale, numeroase substanţe fiziologic şi nutriţional active. Monitorizarea acestora este

importantă pentru siguranţa consumatorului şi pentru elaborarea unui act legislativ

concludent.

POSIBILITĂŢI DE "OVERREGULATION" ÎN IMPLEMENTAREA IN

LEGISLATIA DIN ROMÂNIA A DIRECTIVEI 2013/51/EURATOM

PRIVIND RADIOACTIVITATEA APEI POTABILE

L. Toro1, A. Cucu2, A Carlan3, L. Podariu1, M. Noditi1, L. Draghia1 1INSP -CRSP Timişoara; 2INSP-CRSP Bucureşti; 3Ministerul Sănătăţii

Directiva 2013/51/EURATOM privind radioactivitatea apei potabile a fost întrodusă în

legislaţia comunitară pentru a reglementa o sursă de iradiere a populaţiei foarte importantă:

consumul de apă potabilă. Urmărirea radioactivităţii apei potabile este foarte importantă din

mai multe puncte de vedere:

Apa potabilă este indispensabil pentru viaţă

Sursele de apă potabilă (mai ales cele de suprafaţă) sunt foarte vulnerabile

Chiar şi o uşoară variaţie a radioactivităţii apei potabile poate duce la modificări

importante a dozei colective din surse naturale

Directiva a fost indrodusă în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 301/2015 privind

stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte substanţele

radioactive din apa potabilă, propunerea legislativă fiind elaborată de către specialiştii

Institutului Naţional de Sănătate Publică şi Ministerul Sănătăţii.

La conceprea propunerii textului de lege s-au avut în vedere următoarele principii:

Păstrarea integrală a spiritului Directivei pentru a asigura protecţie maxim posibilă a

poulaţiei

Aplicarea cât mai simplă a Legii


Optimizarea efortului (material şi uman) în aplicarea legii

Directiva a introdus modificări fundamentale în abordarea monitorizării şi supravegherii

radioactivităţii apei potabile

radioactivitatea a trecut din categoria Parametru indicator în categoria Parametru de

calitate

s-a introdus un parametru de calitate nou (222Rn)

au fost definite elementle radioactive pe baza cărora se estimează Doza efectivă totală

de referinţă

valori maxime pentru limite de detecţie pentru radionuclizii urmăriţi

eliminarea activtăţii alfa şi beta global din categoria de parametrii

preluarea integrală a textului Directivei ar fi dus la o aplivarea greoaie şi foarte costisitoare,

situaţie tipică de suprareglemetare. Pentru a evita această situaţie în Lege reglementările din

Directivă vor fi realizate astfel:

utilizarea 3H ca parametru de calitate este necesar doar dacă sursa de apă este în zona

de influenţă a unei activităţi umane ce poate emite acest radionuclid

utilizarea activităţilor alfa şi beta globa ca “surogat” pentru Doza efectivă totală de

referinţă, dacă anumite condiţii sutn satisfăcute

simplificări în monitrizarea 222Rn.

Lucrarea de faţă tratează în detalii simplificările introduse, decrierea lor detailată, motivarea

lor şi dovezile experimentale şi teoretice pe baza cărora se poate afirma echivalenţa celor

două modalităţi de abordare a reglementări (Directiva 2013/51/EURATOM şi Legea

301/2015)

ACTUALITAŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ

C. Neagu1 ,Mihaela Negru1, Dana Rusea2, Dana Mateş1

1 INSP -CRSP Bucureşti, 2 INSP- CNMRMC

Introducere

Toxicologia industrială (ocupaţională) este disciplina care studiază efectul nociv al toxicilor

din mediul industrial, stabileşte concentratiile maxime admise şi masurile de profilaxie a

intoxicaţiilor profesionale.

Actualitaţi in toxicologia industrială: HG 359/2015 pentru modificarea unor acte normative din domeniul securitaţii şi

sanataţii în muncă - anexele cu valorile limită maxime pentru agenţii chimici şi pulberile din

aerul zonelor de muncă actualizate în conformitate cu Directivele Europene în domeniu ;

propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a

Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea

la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă şi capacitatea laboratoarelor de a

determina aceşti compuşi în aerul zonelor de muncă;

validarea metodelor analitice de determinare a agenţilor chimici în aerul zonelor de

muncă precum şi a indicatorilor biologici;

consideraţii privind intercompararea laboratoarelor de toxicologie – scheme de

intercomparare;


metodologia de determinare a acidului sulfuric în conformitate cu cerinţa de

interpretare a valorii limită (particule lichide pulverizate definite ca fractiunea toracică)

propunere de actualizare a listei cu valori limită ale indicatorilor biologici din HG

1218/2006;

Ordinul M.S. 1093/2004 cu modificarile şi completarile ulterioare privind abilitarea

laboratoarelor de toxicologie pentru efectuarea determinarilor de noxe profesionale

Perspective:

reducerea continua a personalului de specialitate din cadrul DSP-urilor judetene

(medici de medicina muncii, toxicologi industriali, personal mediu de specialitate)

ingreunează mult supravegherea, analiza expunerilor profesionale şi a efectelor acestora ,

reprezentând o problemă majoră a activitatii noastre.

AUDITUL CLINIC ÎN PRACTICA RADIOLOGICĂ MEDICALĂ –

PROIECT DE ACT NORMATIV

Bogdan Loredana, Burkhardt Rita, Dan Teodora - INSP-CRSP Cluj

In data de 5 decembrie 2013, a fost adoptată Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului de

stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate

de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618 Euratom,

90/641 Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122 Euratom, statele membre având

ob1igația de a adopta actele normative cu putere de lege și actele administrative necesare

pentru transpunerea directivei in legislația națională până la data de 6 februarie 2018.

În urma analizării cadrului legislativ național a reieșit faptul că o parte dintre prevederile

Directivei se regăsesc deja în legislația națională, existând totuși o serie de articole necesar a fi

transpuse sau puse în aplicare în practica clinică, printre care cele referitoare la auditul clinic.

Directiva păstrează definiția auditului clinic – “o examinare sau o analiză sistematică a

procedurilor radiologice medicale care urmărește să îmbunătățească calitatea și rezultatele

îngrijirii pacientului printr-o analiză structurată prin care practicile, procedurile și rezultatele

radiologice medicale sunt examinate comparativ cu standardele acceptate pentru procedurile

radiologice medicale corecte, cu modificarea practicilor, dacă este cazul, și aplicarea de

standarde noi, dacă este necesar”- si cerința ca auditurile clinice să se efectueze în

conformitate cu procedurile naționale.

ÎN VEDEREA TRANSPUNERII DIRECTIVEI, CNCAN A PROPUS PROIECTUL DE "LEGE PRIVIND

MODIFICAREA SI COMPLETAREA UNOR ACTE NORMATIVE IN DOMENIUL NUCLEAR", AFLAT ÎN


DEZBATERE PUBLICĂ (HTTP://WWW.CNCAN.RO/INFORMATII-DE-INTERES-PUBLIC/PROIECTE-DE-

ACTE-LEGISLATIVE/) CONFORM CĂRUIA LEGEA NR. 111/1996 PRIVIND DESFĂŞURAREA ÎN

SIGURANŢĂ, REGLEMENTAREA, AUTORIZAREA ŞI CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE SE

MODIFICĂ ŞI SE COMPLETEAZĂ, PRINTRE ALTELE, CU "ART. 391: MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ARE

URMĂTOARELE ATRIBUȚII: D) STABILEȘTE PROCEDURILE PENTRU EFECTUAREA AUDITURILOR

CLINICE ŞI CONTROLEAZĂ IMPLEMENTAREA ACESTORA".

În acest context, scopul mesei rotunde este prezentarea și discutarea propunerii de act

normativ "Ordin pentru aprobarea Normelor privind auditul clinic în practica radiologică

medicală" elaborate de către CRSP Cluj în cadrul Programului Naţional de Monitorizare a

Factorilor Determinanţi în Mediul de Viaţă şi Muncă, Obiectivul 2 - Protejarea sănătăţii şi

prevenirea îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante.

Propunerea de ordin introduce obligativitatea implementării auditului clinic ca

responsabilitate profesională și organizatorică în toate locațiile în care se desfașoară practici

radiologice medicale publice și private și stabilește responsabilitățile principale privind

implementarea și controlul implementării auditul clinic, frecvența auditurilor clinice interne

și externe, recomandările internaționale aplicabile. Normele descriu obiectivele auditului

clinic, modul desfășurare în practicile de radiologie de diagnostic și intervențională, medicină

nucleară și radioterapie, cerințele minime privind tematicile auditate, echipa de audit,

responsabilitațile individuale și informațiile din înregistrările auditului.

DEOARECE LA NIVEL INTERNAȚIONAL, RECOMANDĂRILE PRIVIND CRITERIILE DE BUNĂ

PRACTICĂ ȘI DE RADIOPROTECȚIE ÎN PRACTICA RADIOLOGICĂ ȘI CHIAR PRIVIND EFECTUAREA

AUDITULUI CLINIC SUNT ÎNTR-O CONTINUĂ SCHIMBARE, PENTRU A ȚINE PASUL CU

DEZVOLTAREA RAPIDĂ A TEHNOLOGIILOR UTILIZATE ÎN EXPUNERILE MEDICALE, S-A

CONSIDERAT UTIL CA NORMELE PRIVIND AUDITUL CLINIC ÎN PRACTICA RADIOLOGICĂ

MEDICALĂ SĂ CONȚINĂ DOAR CERINȚELE GENERALE MINIMALE REFERITOARE LA

IMPLEMENTAREA AUDITULUI CLINIC, URMÂND CA RECOMANDĂRILE INTERNAȚIONALE SĂ FIE

TRANSPUSE ÎN GHIDURI PENTRU FIECARE TIP DE PRACTICĂ ÎN PARTE (RADIOLOGIE DE

DIAGNOSTIC ȘI INTERVENȚIONALĂ, MEDICINĂ NUCLEARĂ ȘI RADIOTERAPIE) CARE SĂ POATĂ FI

REVIZUITE PERIODIC, ÎN CONCORDANȚĂ CU ULTIMELE RECOMANDĂRI INTERNAȚIONALE, FĂRĂ

SĂ FIE IMPLICIT NECESARĂ MODIFICAREA ORDINULUI.

Adoptarea acestei propunerii de act normativ are un impact pozitiv asupra actului medical

prin îmbunătățirea calității serviciilor medicale și promovarea utilizării eficiente a resurselor

deoarece implementarea în practică a auditului clinic duce la optimizarea practicii

radiologice medicale prin creșterea beneficiilor și reducerea riscurilor asociate utilizării

radiațiilor ionizante în scop medical, cu impact direct asupra stării de sănătate a populației și

la îmbunătăţirea satisfacţiei pacientului.

Prin adoptarea prezentului proiect de act normativ privind auditul clinic în practica

radiologică medicală, cadrul legal național aplicabil protecției împotriva radiațiilor ionizante

va fi completat, contribuind astfel latranspunerea integrală a directivei.

http://www.cncan.ro/informatii-de-interes-public/proiecte-de-acte-legislative/

http://www.cncan.ro/informatii-de-interes-public/proiecte-de-acte-legislative/


ASPECTE PRIVIND MANAGEMENTUL DESEURILOR REZULTATE

DIN ACTIVITATEA MEDICALA

Oana Curea, Ana-Maria Bratu, Paula Badea, Mădălina Constantin INSP-CNMRMC

Introducere: Institutul National de Sănătate Publică Bucureşti, elaborează anual sinteza

naţională “Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea

medicală” şi actualizează baza naţională de date privind deşeurile medicale. Sinteza face parte

din PN II - Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă

şi muncă, respectiv domeniul - Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate

factorilor de risc din mediul de viaţă, activitatea - Monitorizarea sistemului de gestionare a

deşeurilor rezultate din activitatea medicală, in conformitate cu ORDIN Nr. 386 din 31 martie

2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate

publică pentru anii 2015 şi 2016.

Aspecte legislative privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala: Ordin MS nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor

rezultate din activitati medicale si a Metodologieie de culegere a datelor pentu baza nationala

de date privind deseurile rezultate din activitati medicale, Ordin. Nr. 1279/2012 privind

aprobarea criteriilor de evaluare, a conditiilor de functionare si monitorizare a echipamentelor

de tratare prin decontaminare termica la temperaturi scazute a deseurilor medicale

periculoase, Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, HG nr. 870/2013

privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor 2014-2020, Legea nr.

278/2013 privind emisiile industriale, HG nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor


şi pentru aprobarea Listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu

completările ulterioare, HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi

completările ulterioare, HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi

nepericuloase pe teritoriul României. Proiectul strategiei si a planului de gestionare a

deseurilor rezultate din activitatea medicala, se afla in curs de aprobare la Ministerul Sanatatii

Studiu privind instalatiile de tratare prin decontaminare termica la temperaturi

scazute, existente in Romania – an 2015 S-a initiat o evaluare de catre Institutul National

de Sanatate Publica - CNMRMC la sfarsitul anului 2015, cu implicarea directiilor de sanatate

publica judetene prin care s-a solicitat o situatie actuala a echipamentelor de tratare prin

decontaminare termica la temperaturi scazute a deseurilor periculoase medicale atat la nivelul

unitatilor sanitare, cat si in sistem centralizat. In urma centralizarii datelor primite a rezultat

ca exista, 63 de echipamente la nivelul unitatilor sanitare, dintre care 23 sunt functionale, iar

40 sunt nefunctionale. In ceea ce priveste, in mediul privat exista la nivel national 11 statii de

tratare prin decontaminare termica la temperaturi scazute utilizate pentru neutralizarea

deseurilor periculoase medicale, in sistem centralizat.

Monitorizarea echipamentelor/statiilor de tratare prin decontaminare termica la

temperaturi scazute adresate deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala.

In conformitate cu Ordinul MS nr. 1279/2012, Art. 4, privind aprobarea Criteriilor de

evaluare, a conditiilor de functionare si monitorizare a echipamentelor de tratare prin

decontaminare termica la temperaturi scazute a deseurilor periculoase medicale, directiile de

sanatate publica teritoriale au responsabilitatea de a verifica conditiile de functionare si

monitorizare a echipamentelor de neutralizare aflate in faza de operare, localizate atat in

unitatea sanitara, cat si pe un amplasament independent acesteia (statie de tratare).

a vi a conferință națională pentru sănătate și mediu de rezumate conferinta... · s-a creat...

Documents