a sufletului omenesc dupã ieºirea din...

JUDECATA PARTICULARÃa suf letului omenesc dupã ieºirea din trup

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei.

Protos. Nicodim Măndiţă

Difuzare:

AgapisEDITURA

Str. Menţiunii Nr. 7 Sector 2, Bucureşti

Tel./Fax: 021-2410673Mobil: 0733-580000

[email protected]

Cărţile pot fi comandate online la adresa www.edituraagapis.ro

sau de la librăria Editurii Agapis, din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

unde puteţi beneficia de oferte speciale.

Editura AGAPISProtos. Nicodim Măndiţă / Judecata particulară

ISBN: 978-973-8440-02-9

JUDECATA PARTICULARÃa suf letului omenesc dupã ieºirea din trup

Se tipãreºte cu binecuvântareaPrea Sfinþitului Pãrinte GALACTIONEpiscopul Alexandriei ºi Teleormanului

Editura AGAPISBucureºti - 2017

JUDECATA PARTICULARÃPARTEA ÎNTÂIA

Aºa cum ne-am format în sânul mamelor noastre, întregiori infirmi, aºa am ºi venit în lumea aceasta. Aºijderea pre-cum ne-am format aici în lumea aceasta trecãtoare, pentruiad ori pentru rai, aºa vom fi în veºnicie în viaþa de dincolode mormânt: în iad, ori în Rai.

AUTORUL

PRECUVÂNTARE

Cu Atotputernicia ºi Atotînþelepciunea pururea Binecuvân-tatului Dumnezeu: Tatãl, Fiul, ºi Duhul Sfânt, Treimea cea de ofiinþã ºi nedespãrþitã, toate s-au fãcut ºi se fac bune foarte (a).Dupã cãderea protopãrinþilor noºtri Eva ºi Adam în pãcatul neas-cultãrii, omenirea – urmaºii lor – moºtenind pãcatul strãmoºesc,o parte mai micã a mers dupã Dumnezeu, însã tot ºchiopãtând.Cealaltã parte, partea cea mai mare, s-a cufundat în întunericulidolatriei, în vicii, sãlbãticii infernale, în slujbele dracilor (b).Omenirea, – cei buniºori ºi cei rãi, drepþii cu pãcãtoºii – s-aurivalizat în Biserica Vechiului ºi Noului Testament ca ziua cunoaptea în decembrie, ca lumina cu întunericul.

În vremile acestea de apoi, am vãzut adeseori slãbind senti-mentul religios, credinþa multora oscilând, favorizând trinitateaapocalipticã a balaurului, Antihristului ºi profetului mincinos (c).Am vãzut ºi vedem zilnic favorizându-se: indiferentismul, mate-rialismul ºi anarhismul. Acea triadã întotdeauna ameninþã sã uci-dã în omenire roadele cele mai binefãcãtoare ale Duhului Sfânt,adicã: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea,facerea de bine, credinþa adevãratã, blândeþile, înfrânarea pofte-lor... (d). E drept cã ºtiinþa a fãcut mari progrese. Omul moderncu telefonul, telegraful ºi telegrafia fãrã fir vorbeºte ºi ascultã cese vorbeºte, cântã ºi predicã în mari depãrtãri peste mãri ºi þãripe cealaltã parte a pãmântului, cãlãtoreºte cu maºini pe pãmânt,pe ape, cu aparate zburãtoare în vãzduh cu iuþeala pãsãrilor, scru-teazã cu ocheanul tãria cerului ºi progreseazã în multe ºtiinþe.Totuºi ºtiinþa fãrã adevãrata credinþã retrogradeazã pe oamenila înrudirea cu felurite vietãþi ale pãmântului, pânã laasemãnarea cu dobitoacele fãrã de suflet, fãrã viaþã dupãdespãrþirea de trup, fãrã înviere obºteascã, fãrã viaþã veºnicã.Aceasta o adevereºte ºi Dumnezeiasca Scripturã zicând: „Omul încinste fiind, n-a priceput, alãturatu-s-a cu dobitoacele cele fãrã deminte (pieritoare, capii) ºi s-a asemãnat lor. Aºa-i soarta lor! Aºa-

a) Fac. 1; 2. (b) Ps. 105, 35-43. (c) Apoc. 13; 20, 10. (d) Gal. 5, 22-23.

i nebunia lor! ªi tot aºa-i ºi soarta celor ce urmeazã cuvintelorlor (a). Privitor la acea cumpliþie josnicã psalmistul strigã mereu:„Zis-a cel nebun în inima sa; nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au ºiurâþi s-au fãcut întru meºteºugiri. Nu este cel ce face bunãtate, nueste pânã la unul... Clãteascã-se toate temeliile pãmântului...“ (b). ªiîntr-adevãr cã se clãtesc unde predominã întunericul necredinþei.

Cu totul altfel este unde predominã adevãrata credinþã lumi-nãtoare sufletelor. Creºtinii predominaþi de aceasta se aflã înbucuriile luminii ºi în viaþa aceasta ºi în cea viitoare.

În toate vremurile, multe popoare cufundate în întunericulidolatriei, pãstrând câte o pãrticicã de credinþã în Unicul Dum-nezeu, credeau cã au un suflet cu care vor trãi dincolo de mor-mânt. Egiptenii, Babilonenii, vechii Greci ºi Romanii, Perºii ºiArabii, unele popoare Africane ºi Americane într-un chip sau înaltul credeau în nemurirea sufletelor, în viaþa veºnicã... în pre-lungirea vieþii dincolo de mormânt.

Credinþa aceasta vãzutã umbros în Biserica Vechiului Testa-ment, s-a arãtat clar, luminat, mai desãvârºit în Biserica NouluiTestament dupã învierea fiicei lui Iair, fiului vãduvei din Nain, alui Lazãr, a multor Sfinþi în vremea morþii Mântuitorului peCruce ºi a Învierii Lui din mormânt. Aceasta o adevereºte ºimulþimea morþilor înviaþi de anumiþi sfinþi în cursul vremurilorapostolice ºi patristice... Hristos a înviat cu adevãrat, deci ºi noitoþi vom învia cu adevãrat. Moartea noastrã a oamenilor nu estepieire: ci o trecere la nemurire.

Sfântul Ap. Pavel argumenteazã învierea tuturor morþilor, de laprimul pânã la ultimul om mort pe pãmânt, cu pilda seminþelorsemãnate, zicând: „Ceea ce se seamãnã, nu înviazã de nu vamuri“ (c). Grãunþele semãnate în pãmânt ºi putrezind pãstreazãîn ele nealterat colþul – germenele – viitoarei plante, identice cuaceea din care ºi-a luat: fiinþa, naºterea ºi creºterea. Astfel, pre-cum grãunþele aruncate în pãmânt ºi putrezite rãsar, cresc, searatã în niºte excelente plante identice cu grãunþele aruncate înpãmânt, ce putrezesc acolo; astfel ºi oamenii, îngropându-se ºiputrezind în pãmânt, înviazã la învierea obºteascã, se prefac în

Protos. NICODIM MÅNDIÞÅ8

a) Ps. 48, 12-21. (b) Ps. 13, 1-3; 81, 5. (c) I Cor. 15, 36-48.

niºte excelente fiinþe omeneºti, cu noi haine – trupuri – spirituale,identice cu oamenii care au murit. Toþi vor fi aceiaºi oameni, dar:nestricãcioºi, nemuritori. Aici se adeveresc cuvintele Apostolului:„Precum printr-un om: – Adam – a venit moartea, tot aºa printr-un om – Hristos – a venit învierea morþilor. Deci precum în Adamtoþi mor; aºa ºi în Hristos toþi vor învia... Omul dintâi a fost celpãmântesc; Omul cel de-al doilea este Domnul din ceruri. Cum afost cel pãmântesc, aºa ºi cei pãmânteºti, ºi precum este celceresc aºa sunt ºi cei cereºti. Deci, precum am purtat chipul celuipãmântesc (Adam), aºijderea sã purtãm ºi Chipul Celui Ceresc(Hristos)“ (a).

O dovadã grãitoare despre existenþa sufletelor omeneºti dupãmoarte, este: „Arãtarea sufletelor oamenilor morþi din lumea cea-laltã, celor vii de pe pãmânt; Cu voinþa lui Dumnezeu adeseori s-a întâmplat în lumea noastrã creºtinã, ca sufletele morþilor sã searate oamenilor vii de pe pãmânt. Aceasta s-a fãcut începând cumarii Prooroci Moise ºi Ilie, care s-au arãtat în slavã sus dea-supra muntelui Tabor la Schimbarea la Faþã a Domnului, cândau vorbit cu El despre ieºirea Lui din viaþa aceasta“ (b). Sunt omulþime de arãtãri, când sufletele repauzaþilor, fie din cer, fiedin iad, s-au arãtat celor vii de pe pãmânt... Despre multe dinacestea vom arãta ºi în aceastã carte.

Privind cu atenþie în univers, ne încredinþãm cã viaþa omu-lui nu se terminã aici pe pãmânt (cum susþin nebuneºte mulþi rãtã-ciþi), ci se prelungeºte în veºnicie. În lumea largã- scrie repauza-tul Ierarh rus Filaret – nu poþi gãsi nici un exemplu, nici un indi-ciu, nici o dovadã de nimicirea vreunui lucru cât de mic; nu etrecut, care sã nu fi pregãtit viitorul; nu e sfârºit care sã nu arateînceputul; fiecare viaþã particularã când se pogoarã în propriulei mormânt, nu lasã în el decât anterioara ei hainã învechitã, iarea se înalþã în marele domeniu al vieþii nevãzute, pentru ca ia-rãºi sã se arate în hainã nouã, uneori mai bunã ºi mai desãvâr-ºitã. Soarele apune, pentru ca din nou sã rãsarã. Stelele dispardimineaþa, pentru ochii noºtri, iar seara reapar. Timpurile sesfârºesc ºi se încep. Sunetele care înceteazã, înviazã în ecouri.

9JUDECATA PARTICULARÃ

a) I Cor. 15, 12-23; 47-49. (b) Luc. 9, 30-33.

Fluviile se înmormânteazã în mãri ºi înviazã în izvoare. Întrea-ga lume a plantelor moare toamna ºi reînviazã primãvara. Sã-mânþa moare în pãmânt ºi înviazã ca iarbã sau copac. Viermeletârâtor moare ºi înviazã aripatul flutur. Viaþa pãsãrii se îngroa-pã în oul neînsufleþit ºi iarãºi din el înviazã. Dacã creaturile infe-rioare se distrug pentru reconstruire ºi mor pentru o nouã viaþã,apoi omul, care-i coroana pãmântului ºi oglinda cerului, vacãdea oare în mormânt numai pentru aceea ca sã se risipeascãîn pulbere, mai deznãdãjduit ca viermele, mai fãrã de rod decâtgrãuntele de muºtar..? Acestea toate ne grãiesc clar (a) cã oameniitrãiesc, supravieþuiesc ºi dupã moartea trupurilor lor. Aceasta ne-o adevereºte foarte lãmurit Mântuitorul Hristos Dumnezeu –Omul –, zicând: „Vine ceasul când morþii vor auzi glasul Fiuluilui Dumnezeu, ºi cei care vor auzi vor învia... Vine ceasul, în caretoþi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, ºi vorieºi cei ce au fãcut cele bune întru învierea vieþii, iar cei ce aufãcut cele rele întru învierea Judecãþii“ (b). „Eu sunt Învierea ºiViaþa. Cel ce crede în Mine de va ºi muri va trãi, ºi toþi cei ce trãi-esc ºi cred în Mine, nu vor muri în veac“ (c).

Din cele arãtate, reiese clar cã: Sufletele oamenilor Sfinþi ºipãcãtoºi, ºi dupã moartea trupurilor lor vieþuiesc pururea. Dom-nul nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, care a înmulþit celecinci pâini ºi cei doi peºtiºori ºi a sãturat cinci mii de bãrbaþiplus femeile ºi copiii, dupã care s-au adunat 12 coºuri pline cufirimituri (d); sã înmulþeascã înþelegerea ºi bunele cunoºtinþecreºtineºti ale cititorilor ºi ascultãtorilor acestei cãrþi, ca sã sefoloseascã ºi îndestuleze pe sineºi ºi pe aproapele lor, vremelnicºi veºnic.

Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui DumnezeuTatãl ºi Împãrtãºirea Sfântului Duh sã fie cu noi cu toþi. Amin (e).

Praznicul Schimbãrii la Faþã Cel mai mic între Iereii Monahi 6 august 1970 Nicodim Mãndiþa Protosinghel.


a) Ps. 18, 1-10. (b) Ioan 5, 25-29. (c) Ioan 11, 25-26. (d) Mt. 14, 15-21.(e) II Cor. 13; 14.

MOARTEA

emuritorul Domnul Dumnezeul nostru, dupã ce acreat pe protopãrinþii noºtri Adam ºi Eva, a desti-nat sufletul omenesc a trece prin trei uºi, prin treistãri, constituind astfel viaþa sa veºnicã: prima uºãeste venirea noastrã din nefiinþã la fiinþã, prin zã-mislire... A doua uºã este naºterea (ieºirea din pân-

tecele mamei noastre sau venirea noastrã cu trupul omenesc în lumeaaceasta). A treia uºã este aceea a repauzãrii trupului omenesc, princare noi ieºim din viaþa aceasta pãmânteascã ºi intrãm în veºnicie.

Aºijderea, avem ºi trei minunate stãri cu totul deosebite una dealta. Prima stare este viaþa de nouã luni în sânul mamelor noas-tre. A doua stare este viaþa noastrã aici pe pãmânt, de: ceasuri,zile, luni, ani ºi zeci de ani. A treia stare este vieþuirea în veºnicie:în fericire sau nefericire, dupã cum ne-am pregãtit de aici. Astfelnoi avem viaþã în sânul mamei, viaþã pe pãmânt ºi viaþã dincolode mormânt. În sânul mamelor noastre ne-a pregãtit Dumnezeupentru a ne zãmisli, forma, creºte ºi naºte pentru lumea aceasta.Despre aceasta noi nu ºtim nimic. Aici pe pãmânt noi avem a nepregãti pentru a doua naºtere, adicã, pentru viaþa de dincolo demormânt, care va fi veºnicã. Aºa cum ne-am format în sânul ma-melor noastre, întregi ori infirmi, aºa am ºi venit în lumea aceas-ta. Aºijderea precum ne-am format aici în lumea aceasta trecã-toare, pentru iad ori pentru rai, aºa vom fi în veºnicie în viaþa dedincolo de mormânt: în iad, ori în Rai.

Între viaþa aceasta vremelnicã (în sânul mamelor noastre ºi aici pepãmânt) ºi cea veºnicã a fiecãrui om în parte, stã la mijloc moartea.

Moartea este aceea care ne închide uºa vieþii prezente ºi ne des-chide uºa vieþii viitoare, uºa veºniciei.

Cuvântul „moarte“ dupã Dumnezeiasca Scripturã ºi în limba-jul nostru creºtinesc, însemneazã: ieºirea din temniþã (a); elibera-rea sufletului din legãturile trupului (b); despãrþirea sufletului detrup, de cortul pãmântesc sau de casa stricãcioasã, ºi transporta-rea în lumea cereascã, în casã nefãcutã de mâini omeneºti (c), repa-uzare (d), adormire în Domnul (e), încetarea vieþii noastre pãmân-teºti (f), ieºirea din lume (g), sfârºit (h), despãrþirea de omenirea depe pãmânt (i), dezlegare de legãturile trupului (î), eliberare (j), somntrupesc (k) încheierea vieþii vremelnice ºi începerea vieþii veºnice,ieºirea din viaþa aceasta trecãtoare ºi intrarea în veºnicie (l).

Dumnezeu n-a fãcut moartea... El a creat pe om nemuritor (m).Moartea însã este o urmare a pãcatului strãmoºesc ºi hotãrârealui Dumnezeu, pentru ca rãutatea sã-ºi aibã sfârºitul ei... „În su-doarea feþei tale vei câºtiga hrana ta, pânã te vei întoarce în pã-mântul din care ai fost luat...“ Printr-un om a intrat pãcatul înlume ºi prin pãcat moartea. Astfel a trecut moartea la toþi oame-nii, pentru cã: „Plata pãcatului este moartea“ (n). Moartea aceastatrupeascã este despãrþirea sufletului de trup, adicã compunereafiinþei omeneºti din cele douã pãrþi, din care e creatã. Trupulomenesc – despãrþindu-se de suflet, principiul lui de viaþã – seîntoarce (dupã cuvintele Scripturii) în pãmântul din care a fost fãcutºi s-a hrãnit în viaþa sa; iar sufletul se întoarce la Dumnezeu „carel-a dat pe el“ (o).

Pânã la venirea, Întruparea ºi jertfirea Mântuitorului, toatesuf letele, de la Abel, Adam ºi pânã la Sfântul Ioan Botezãtorulse pogorau în iad. Chiar ºi sufletele Sfinþilor celor mai mari aiBisericii Vechiului Testament s-au pogorât în iad (p). Raiul era în-chis tuturora (r).


a) Ps. 141, 10. (b) Filip. 1, 20-23. (c) Mt. 10, 28; II Tim. 4, 6; II Cor. 5, 1.(d) III Împ. 210; F. Ap. 2, 29. (e) II Lege 34, 5; Dan 12, 2; Mat. 9, 23; Ioan 11, 11-13;F. Ap. 7, 60; 13, 36; I Cor. 15, 51; II Tim. 4, 8; II Petru 3, 4. (f) Fac. 3, 5. (g) Lc. 9, 31;II Petru 1, 15. (h) Iez. 7, 6; Mt. 10, 22; 24, 13; Evr. 13, 17. (i) II Petru 1, 15; II Tim.4, 6. (î) Filip. 1, 23. (j) Lc. 2, 29. (k) F. Ap. 13, 36. (l) Lc. 16, 22-31. (m) Înþ. Sol. 1, 13;2, 22-24. (n) Rom. 5, 12; 6, 23. (o) Fac. 3, 19; Rom. 5, 12; 6, 23; Ecl. 12, 7.(p) Fac. 37, 35. (r) Fac. 3, 24.

Prin Jertfa ºi Moartea Mântuitorului, moartea s-a omorât, ºiastfel ºi-a pierdut toatã puterea asupra sufletelor drepþilor. Moar-tea aceea grozavã, înspãimântãtoare ºi cumplitã nu mai existã. Eaa fost cãlcatã ºi distrusã cu desãvârºire de Mântuitorul prin moar-tea Sa. Apostolul calcã în picioare cu multã bãrbãþie moartea bi-ruitã, cântând deasupra capului ei imnul biruinþei: „Înghiþitu-s-amoartea de biruinþã! Unde-þi este moarte boldul tãu? Unde-þi esteiadule biruinþa ta?“ (a). Moartea pentru drepþi e un Înger al luiDumnezeu: bun, blând, plãcut, dorit ºi binevenit în orice vreme ºiîn orice loc. Chiar ºi pentru pãcãtoºi, moartea este un Înger bine-voitor ºi binefãcãtor, pentru cã despãrþind sufletul de trup opreº-te pe om a mai pãcãtui ºi a se cufunda mereu din zi în zi în maigrele munci ale iadului.

Sã nu ne îngrijorãm de stricarea cortului (trupului) pã-mântesc. Noi creºtinii drept credincioºi nu trebuie a ne minunasau a ne întrista când pãtimim rele în lupta cea bunã, pentru cãmulte foloase tragem de aici. Sã nu ne întristãm de moarte; cinumai sã ne curãþim sufletele de pãcate. La aceasta ne îmbãrbã-teazã mult, Sf. Ap. Pavel zicând: „ªtim, cã de se va strica casa noas-trã pãmânteascã a cortului acestuia, avem zidire de la Dumnezeu,casã nefãcutã de mânã, veºnicã în ceruri. Dupã aceasta noi ºi sus-pinãm adeseori, dorind sã ne îmbrãcãm în locaºul nostru cel dinCer“ (b). De aici, putem vedea cât de folositor este a fi noi prigo-niþi, a sacrifica bucãþi din viaþã în folosul luminãrii poporului ºial binelui obºtesc. Mii de bucurii rãsar din aceasta celor ce au su-ferit. Astfel, vãzând sau auzind cã omul tãu cel dinafarã se stricã,sã nu te întristezi, ci sã te bucuri, pentru cã prin aceste sacrificãridin viaþa ta, în acest scop înalt vei ajunge la cel mai bun sfârºit.Vezi cã Apostolul vorbind de „casa pãmânteascã care se vatãmã,se stricã“, ne pune îndatã în faþã pe cea „veºnicã din ceruri“. Prinsupranumirea de cort sau casã pãmânteascã, se aratã aici nesta-tornicia vieþii omeneºti de pe pãmânt. Oftezi cã eºti prigonit? Of-tezi cã trupul tãu a slãbit? Oftezi cã trupul tãu se vatãmã? Oftezicã trupul tãu se stricã, se ticãloºeºte? Ofteazã mai bine atunci când


a) Osie 13, 14; Is. 25, 8; I Cor. 15, 54-55. (b) II Cor. 5, 1-2.

trupul tãu nu sufere acestea cu toatã bãrbãþia, când nu se stricãcu totul. Vedeþi cum întoarce Apostolul cuvântul de la cele ce nise par nouã foarte preþioase? De aceea nici nu-l mai numeºte cort,casã pãmânteascã sau trup, ci lãcaº, zicând: „Suspinãm ca sã neîmbrãcãm în locaºul nostru cel din ceruri“.

Despre existenþa acestor feluri de locaºuri cereºti ale drepþilor,ne adevereºte Însuºi Mântuitorul, zicând: „În casa Tatãlui Meu suntmulte locaºuri...“ (a). ªi în alt loc numeºte locul de odihnã al Sfinþi-lor „corturi“, „corturile cele veºnice“ (b). De care cort e vorba aici?De trupul omenesc cel nemuritor, nestricãcios, proslãvit, glorios,cu care se vor îmbrãca cei drepþi la învierea obºteascã. Atunci fie-care se va îmbrãca în nestricãciune ºi în nemurire, dupã felul cre-dincioºiei ºi vieþuirii lui creºtineºti. Aceasta o adevereºte Aposto-lul ºi în altã parte zicând: „Toþi vom învia, însã fiecare în a sa rân-duialã“ ºi: „Sunt trupuri cereºti, sunt ºi trupuri pãmânteºti. Altaeste slava celor cereºti ºi alta a celor pãmânteºti. Alta este slavasoarelui, alta e slava lunii ºi alta e slava stelelor, cã stea de stease deosebeºte în slavã“ (c).

Învierea aceasta va fi obºteascã, slava însã nu va fi obºteascã,ci unii vor fi pentru cinste, iar alþii pentru necinste. Unii vor înviapentru Împãrãþia Cerurilor, alþii învia-vor spre osândã în iad. Dum-nezeu care a creat pe Adam, nu ca sã moarã, ci ca sã-l facã nemu-ritor, ne-a pregãtit pe noi prin Sf. Botez pentru viaþa ºi fericireaveºnicã. Acestea ºtiindu-le bine, când vedem cã se stricã „cortulacesta“ (casa pãmânteascã, sau trupul nostru omenesc) sã nu ne întris-tãm, ci sã ne bucurãm, „ºtiind cã petrecând în trup suntem depãr-taþi de Domnul. Aºadar, nãdãjduim ºi binevoim mai bine sã fimdepãrtaþi de trup ºi sã petrecem cu Domnul“ (d).

Bubosul putrezit preamãrea pe Dumnezeu. Un prinþ creº-tin dintr-o þarã depãrtatã, vrând a-ºi împrãºtia norii negri ai felu-ritelor griji ce-l torturau, a plecat la vânãtoare însoþit de mai mulþicurteni ai sãi. Strãbãtând el pãdurile seculare de pe dealuri ºi dincreerii munþilor, deodatã au observat în depãrtare o cireadã decerbi. Fiecare din vânãtori s-a luat cu câinele sãu de vânãtoare


a) Ioan 14, 2. (b) Lc. 16, 9. (c) I Cor. 15, 23, 40-41. (d) II Cor. 5, 8.

dupã câte un cerb, pentru a-l vâna. Prinþul ºi-a îndreptat privirilespre cel mai mare cerb ºi alergã cu câinii sãi de vânãtoare peurmele lui. Dupã câtva timp de alergare, pierzând urma cerbului,s-a aºezat pe trunchiul unui copac, ca sã se odihneascã puþin, ºipentru a trage cu urechea sã vadã încotro se aud câinii ºi tovarãºiisãi. Cum sta el aºa, ascultând cu încordare, deodatã auzi vibrândstraturile aerului de prin vãi ºi simþi glasul unei cântãri aºa de mi-nunatã ºi plãcutã, încât i se pãrea mai mult o cântare îngereascã,decât omeneascã. Vãzându-se transportat în mrejile fermecate aleacelei cântãri dulci ºi foarte plãcutã, prinþul s-a sculat ºi a plecatîn direcþia de unde auzea venind acea cântare.

Dupã ce a alergat câtva timp trecând peste plaiuri, vâlcele ºifelurite coclauri, a ajuns aproape de o poieniþã. În luminiºul ei avãzut stând pe o buturugã un om zdrenþuros, care cânta minunat.„Doamne, îºi zise el, ce minune mai e ºi asta? Omul acesta este aºade sãrac, cã hainele-i curg bucãþi, bucãþi de pe el, încât i se vedeºi goliciunea trupului! Oare cum îi mai arde lui sã cânte aºa! Amsã mã apropii de el mai bine, sã vãd ce minune mai este ºi aceas-ta?“ Acestea cugetându-le prinþul a pornit îndatã, pãºind încet, încet,cãtre omul acela. Deodatã însã îl izbeºte o putoare nesuferitã cevenea de la omul zdrenþuros, care se veselea cântând Domnului.

Prinþul a scos din buzunar repede o nãframã parfumatã ºi pu-nând-o repede la nas, s-a apropiat de cântãreþul din luminiºul ace-lei pustietãþi. Când a ajuns aproape de el, ce sã-i vadã ochii? Omulzdrenþuros care cânta, era peste tot corpul plin de bube ca Iov ºisãracul Lazãr, despre care ne istoriseºte Sf. Scripturã. De la cappânã la tãlpile picioarelor era numai rãni sângerânde ºi puro-ioase. Printre rupturile hainelor zdrenþuite, prinþul a vãzut corpulbietului om plin de rãni din care curgeau puroaie, împrãºtiind întoate pãrþile o putoare nesuferitã.

Prinþul vãzând pe bietul om copleºit de cea mai neagrã mize-rie, cântând cu atâta dragoste ºi transportându-se cu o bucurieinexplicabilã în alte lumi mai bune, nemaiputându-se stãpâni, l-aîntrebat cu mare mirare, zicându-i: „Omule putrezit de viu înaceastã neagrã mizerie, cum îþi mai vine a cânta cu atâta duioºie,când te vezi cãzut în aceastã cumplitã nefericire...“.


Omul întrerupându-ºi cântarea i-a rãspuns: „Ce te minunezidomniºorule?! Ceea ce vezi la mine acuma e roada nãdejdii Dum-nezeieºti care lucreazã în fiecare adevãrat creºtin. Eu ºtiu cã, PreaSfântul Dumnezeu a pus în acest vas (corp) de lut, o comoarã demare preþ „Sufletul meu“ care e o pãrticicã din Dumnezeirea Lui,o icoanã vie în care se oglindesc Dumnezeieºtile Feþe: a Tatãlui ºia Fiului ºi a Sfântului Duh. Dupã rânduiala Dumnezeiascã, cândvasul acesta se va strica, sufletul meu îmbrãcat cu focul sfânt aldragostei, va ieºi, va zbura ºi va merge pentru a se uni pe veciecu Acela Care m-a zidit. Când vasul (trupul) acesta era tânãr, voinicºi tare, mi se cuvenea sã suspin adeseori dupã fericirea veºnicã;iar acum când vãd bine cã acest vas de lut, adicã trupul meu aintrat în putrefacþie, mi se cade sã mã bucur cu mare bucurie ºisã înalþ cu toatã duioºia fiascã, laude ºi mulþumiri Creatoruluimeu, spre care alerg tinzând a mã uni cu El“.

Acestea zicându-le acel om, a continuat iarãºi a lãuda cu mareînflãcãrare pe Dumnezeu, iar prinþul – minunându-se de cele ce vã-zuse ºi auzise – a plecat la palatul sãu îndreptat ºi edificat sufleteºte.

Eu nu mã tem de moarte. Un mare stãpânitor, rãu la inimãºi necredincios, grabnic a vãrsa sânge omenesc, avea în palatulsãu împãrãtesc un sfetnic binecredincios. În urma unor pâri ne-drepte, împãratul condamnã la moarte pe acest bun sfetnic. Îi legãmâinile ºi picioarele ºi-l aruncã deocamdatã în temniþã.

Auzind despre aceasta un bun prieten al osânditului, veni întemniþã sã-l mângâie ºi sã-l îmbãrbãteze. Câtva timp vorbirã nu-mai despre moarte. Mai înainte de a se despãrþi, osânditul îi vorbiliniºtit prietenului sãu: „Dragã prietene, fii fãrã nici o grijã. Eu numã tem de moarte. În învãþãturile Bisericii noastre, „Una Sfântã,Soborniceascã ºi Apostoleascã“ am aflat cã moartea adevãratuluicreºtin, nu e ceva rãu, ci un mare bine. E o despãrþire de trup,pânã la o vreme. Oare dacã noi dezbrãcãm cândva haina de petrup, trebuie sã ne îngrozim de aceasta? Nicidecum. Asemenea eºi cu moartea trupeascã. Prin aceasta ne dezbrãcãm de hainagrosierã a sufletului, adicã de trup. Trupul acesta, asemenea unui


veºmânt, ne acoperã sufletul. Acum de ce m-aºi speria, când seapropie vremea sã dezbrac veºmântul acesta?”

Pe când prietenul se mira de aceastã mare putere de credinþã,osânditul continuã: „Eu dimpotrivã, mã bucur de aceastã apropi-atã despãrþire de trup, deoarece va veni vremea rânduitã de sus,când voi reîmbrãca acest veºmânt din nou. Atunci însã el va finestricãcios, nemuritor, proslãvit, mai curat, mai frumos, mai strã-lucit ºi glorios. Iatã pentru ce eu nu mã tem de moarte...“.

Aºa este ºi aºa trebuie sã fie tot creºtinul drept credincios.Creºtinul sã foloseascã bine viaþa aceasta în bunã credincioºie ºivieþuire creºtineascã, ca sã ajungã a nu se mai teme de moarte.

Repauzarea pustnicei Romula. În ora morþii pustnicei Ro-mula, istoriseºte Sfântul Grigore Teologul, s-au arãtat în faþauºilor ei douã coruri de îngeri. Cu cât sufletul ei se înãlþa la Cer,cântarea acestor cete de îngeri se auzea din ce în ce mai înceatã,pânã ce în cele din urmã nu s-au mai auzit.

Repauzarea Tarsiliei. De o mare importanþã e istorisireaSfântului Grigore Teologul, despre o sorã a tatãlui sãu. La moarteaTarsiliei, aºa se numea mãtuºa sa, în propria ei locuinþã unde-ºipetrecea viaþa, s-au adunat mulþime de femei ºi de bãrbaþi, rudeºi strãini. Muribunda ºi-a ridicat mai întâi ochii în sus, apoi a stri-gat cu putere: „Daþi-vã de o parte, daþi-vã de o parte cã vine Iisus!“ºi imediat ºi-a dat sufletul. De realitatea acestei arãtãri a lui Iisus,cei de faþã s-au încredinþat ºi din faptul cã în casã deodatã s-arãspândit un miros foarte plãcut, înþelegând cu toþii atunci, cineeste Cel ce a adus acest miros (Omilia 28).

Nu vã mai rugaþi moartea. Acesta-i unul din pãcatele grele,izvorâte din necredinþã.

Odinioarã un moºneag, venea de la pãdure spre casã, cu o sar-cinã de vreascuri în spate. Sãrmanul de el! Era bãtrân, slab ºi fãrãputere. Picioarele ºi mâinile îi tremurau. Doi nepoþei orfani, prã-pãdiþi de foame ºi golãtate, se þineau plângând dupã el ºi-i cereaude mâncare. Locuinþa era departe. Drumul era obositor. Slãbiciu-


nea ºi greutatea vreascurilor pe de o parte, plânsul nepoþeilorflãmânzi pe de altã parte, îl copleºeau pe bietul bãtrân.

Deodatã lãsã sarcina sã-i cadã din spate lângã o fântânã cu apãrece. Apoi, oftând, începu a se tângui, zicând: „O! O! O! Tare maisunt amãrât ºi slãbãnogit! O! O! O! De-ar veni odatã moarteaaceea sã mã ia, cã tare m-am mai sãturat de atâta slãbãnogire, lip-suri, amar ºi chin!“

Nu apucã bine însã sã termine cuvântul ºi deodatã ca din senin,apãru înaintea lui o namilã urâtã, un schelet format din oase deom mort, groaznic de înfiorãtoare, cu o coasã în mânã ºi cu o trai-stã plinã cu felurite unelte (ciocane, teslã) în spate, care-i zise: „Iatã-mã!Ai trebuinþã de mine? Pentru ce m-ai chemat?“ Moºneagul, înfrico-ºat groaznic pânã în mãduva oaselor, tremurând de fricã, a zis:„O!... Moarte!... Moarte!... Eu te-am chemat sã mã ajuþi sã ridic ºisã pun în spate sarcina asta de vreascuri ca s-o duc acasã. Nute-am chemat pentru altceva“. Îngerul morþii se fãcu nevãzut... ºimoºneagul suflând din greu sub sarcina din spate, pãºeºte uºuratspre locuinþa sa, dorind de a mai trãi încã.

Viaþa aceasta pãmânteascã ne este datã de Dumnezeu sã ofolosim bine, în bunã credincioºie ºi vieþuire creºtineascã, pentruredobândirea statornicei fericiri în ceruri. Creºtinii care la oricenemulþumire îºi cer moartea, pãcãtuiesc greu. Prin aceasta, mâniepe Dumnezeu Cel Atotînþelept ºi Bun, întristeazã pe îngerul lorpãzitor, îºi slãbãnogesc sufletul ºi bucurã pe diavoli. Aceia nefiindpregãtiþi pentru intrarea în veºnicie, se înfricoºeazã groaznic cândle apare moartea înainte, ca ºi moºneagul de care vorbirãm.Adevãraþii creºtini nu-ºi cer moartea. Ei la orice necaz sau primej-die, pun genunchii ºi fruntea la pãmânt. Se roagã fierbinte luiDumnezeu în Duh ºi adevãr, sã le dea ajutor, putere ºi înþelep-ciune de sus (a).

Dumnezeu fiind de faþã în toatã vremea ºi în tot locul stãpâniriiSale, aude, primeºte rugãciunile ºi varsã darul Sãu cu îmbelºugarepeste cei ce se roagã. Îi împuterniceºte ºi îi lumineazã. Întãriþifiind, se scoalã de la rugãciune, luptã lupta cea bunã, biruiesc ne-


a) Iac. 3, 17; I Cor. 2, 6-17; Efs. 6, 10-20.

cazul ºi primejdia ºi astfel se încununeazã. În felul acesta bucurãpe Dumnezeu, veselesc pe îngerul pãzitor, îºi fortificã suf letul,slãbãnogesc pe diavolul, câºtigã Împãrãþia Cerurilor ºi devin fiiiºi fiicele lui Dumnezeu Atotþiitorul. Aceasta o adevereºte ÎnsuºiMântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, zicând: „Cel cebiruieºte va moºteni toate. Eu voi fi lui Dumnezeu ºi el va fi Miefiu sau fiicã“ (a).

Acestea ºtiindu-le, sã ne silim a deveni, a fi ºi a rãmâne: bine-credincioºi ºi buni vieþuitori creºtini, pentru ca oricând va veniîngerul morþii sã fim gata pentru a ieºi din trup, a trece prinînfricoºatele vãmi ale vãzduhului, a ne prezenta cu faþã seninã laînchinare, înaintea lui Dumnezeu; a-3-a. a-9-a ºi a-40-a zi, a intraºi a sta în Împãrãþia Cerurilor bucurându-ne pururea în Domnul.

DESPÃRÞIREA SUFLETULUI DE TRUP

scusitul doctor în medicinã Andreev Jackson Davis,care asista adeseori la capul muribunzilor, stândodatã la patul unei bãtrâne care murea, îi descrieprocesul morþii vãzut de el, astfel: „Am vãzut cãorganismul de carne nu ar mai putea multã vremesã execute ordinele date de principiul spiritual.

Organele corpului pãreau cã se opun separãrii sufletului, care leinsuflã viaþã. Sistemul muscular luptã sã-ºi conserve capacitateasa locomotoare. Sistemul nervos se luptã sã conserve impresia ºicreierul se silea sã fixeze inteligenþa ºi conºtiinþa. Corpul ºi sufle-tul pãreau doi amici, care simþeau cã în scurt timp trebuie sã sedespartã unul de altul pentru totdeauna.

Aceste dificultãþi interioare se traduceau pentru simþurileexterioare, într-un fel de chin. Dar sunt recunoscãtor ºi fericit cãam constatat cã acest eveniment nu era semnul durerii ºi al neferi-cirii, ci sufletul era în cazul de a pãrãsi pentru totdeauna veºmân-tul sãu de carne. Capul era înconjurat de o atmosferã... de o fru-moasã luminã albã ºi în acelaºi timp am vãzut creierul ºi cerebelul


a) Apc. 21, 7.

lãrgind pãrþile lor constitutive ºi sfãrâmând propriile lor funcþiunigalvanice. Am observat apoi cã aceste organe cerebrale se sãturaude fluidul vital ºi al magnetismului vital care aparþineau orga-nelor subalterne. Creierul apãru deodatã de zece ori mai magne-tizat decât atunci când corpul era în bunã stare. Acest fenomenprecede regulat separaþia psihicã.

Procesul morþii începuse. Creierul atrase la el, puþin câte puþin,f luidul vital al diferitelor pãrþi ale corpului ºi în timp ce extremi-tãþile se rãceau, creierul pãrea clar ºi radiant. Am vãzut în aceastãdulce atmosferã spiritualã, care emana din corpul muribundei,cum se formau liniile exterioare nedecise ale unui alt cap, cumacesta, puþin câte puþin, se dezvolta, cum la sfârºit era radios ºicompact, aºa încât nu mai puteam sã vãd prin el. Pe când acestcap era format ºi organizat deasupra capului material, vedeamcum atmosfera luminoasã, care emana din cap, era animatã de omiºcare rapidã ºi pe mãsurã ce noul cap devenea mai distinct ºimai perfect, atmosfera strãlucitoare dispãrea, puþin câte puþin.

Plin de mirare ºi respect observam cu atenþie misteriosulfenomen, care avea loc chiar sub ochii mei. Mai târziu am vãzutformându-se ceafa, umerii, pieptul ºi întreg organismul omenesc.Simþeam de asemenea calitãþile spirituale ale noului corp. În timpce se dezvolta acest corp spiritual, corpul pãmântesc manifestamulte simptome de durere în faþa persoanelor prezente. Acestesemne erau înºelãtoare, erau determinate numai de depãrtareafluidului vital din membre în direcþia creierului ºi din creier înnoul organism prin radiere. Acum corpul spiritual, se ridica ver-tical deasupra capului corpului pãrãsit. Dar înainte de rupereadefinitivã a legãturii, care reunise aceste douã corpuri în timp ceaºa numeroºi ani, am vãzut ceva foarte particular: un fluid deluminã, de electricitate vitalã într-o vie miºcare, care mergea dela corpul fizic, întins în pat, în picioarele corpului spiritual careera atunci vertical.

Toate acestea, m-au învãþat cã ceea ce se numeºte moarte nueste decât o naºtere a sufletului la o nouã viaþã, pe o scarã maiînaltã a existenþei.


Corpul spiritual intrase în posesiunea de organe care în fiecaresens corespundeau acelora ale corpului pãmântesc, dar înnobilateºi înfrumuseþate. Acest corp spiritual atât semãna butului, cãci,dacã foºtii lui prieteni l-ar fi vãzut astfel, ar fi zis cu siguranþã:„Bine, dar tu ai aerul de a fi foarte sãnãtos. Ce mult te-ai schim-bat în bine!“

Aceastã transformare durase douã ore ºi jumãtate, dar nu estedesigur, nici o duratã precisã pentru moarte. Îndatã ce forma deluminã se obiºnuise cu elementele care o înconjurau, descinse dinlocul ei înalt ºi ieºise pe uºa deschisã a camerei, unde fusese atâtde mult timp culcatã ºi bolnavã. Cum era varã ºi ferestrele deschi-se, am vãzut-o cum înainta cu uºurinþã. Ea mergea prin aer întoc-mai cum mergem noi pe pãmânt. Ieºitã din casã, douã spiriteamice o întâlnirã ºi dispãrurã împreunã în aer.

Revenitã în stare normalã, în loc de tânãra ºi frumoasa formãpe care o vãzusem dispãrând, vedeam cadavrul neînsufleþit, rece,chrisalida de unde fluturele zburase... La moarte, trupul vizibildevine inert (lipsit de activitate, miºcare) ºi inconºtient, iar eul in-vizibil, pleacã ºi continuã a vieþui în lumea spiritualã...“

Sufletul studentului se aratã inspectorului Academiei.„În viaþa mea – istoriseºte Mitropolitul Platon ascultãtorilor sãi –am vãzut odatã umbra unui om aºa de limpede, cum vã vãd acumpe dumneavoastrã. Aceasta a fost în anul 1830 pe când eram in-spector al Academiei spirituale din Petersburg. Printre studenþiiAcademiei era unul Ioan Krâlov din seminarul din Orlov, pe care-lcunoºteam încã de pe timpul când eram acolo profesor. Dânsulînvãþa biniºor, avea o conduitã bunã ºi era un bun model de pur-tare pentru colegii lui. Odatã a venit la mine ºi a cerut permisiu-ne sã intre în infirmerie. I-am dat-o, cãci vãzându-l cam istovit, cre-deam cã acolo fiind hrãnit mai bine, se va îndrepta ºi poate îºi vatermina ºi teza de licenþã. Trecu câtva timp la mijloc fãrã ca eu sã maiaud ceva despre acest student. Nici doctorul nu-mi spunea nimic.

Odatã, pe când ºedeam culcat în odaie cu o carte în mânã, vãdpe Krâlov stând înaintea mea ºi uitându-se þintã la mine. Faþa i-amvãzut-o aºa de limpede ca ºi cum vã vãd pe dumneavoastrã acum.


Corpul însã, îi era oarecum ca într-un nor, ca într-o ceaþã. Stãtucât stãtu dinaintea mea, în care timp nici eu nu l-am pierdut dinvedere. De la o vreme însã fantoma fãcând o miºcare de repulsi-une, dispãru prin fereastrã. Pe când cuprins de fiori încã, mãgândeam la ceea ce vãzusem, deodatã aud bãtând la uºã: era gar-dianul de la infirmerie care intrând, îmi zise: „Studentul Krâlovºi-a dat sufletul“. „Demult?“ Îl întrebai eu în nedumerire. „De vreocinci minute, cã îndatã am ºi plecat“. „Poftim de dezlegaþi aceastãtainã“ – zise Arhipãstorul, adresându-se ascultãtorilor. Toþi însãau tãcut. Toate acestea, conchise vlãdica, ne adeveresc cã între noiºi sufletele morþilor existã o legãturã misterioasã“ (a).

Prinþul Vladimir redeveni credincios dupã arãtareasuf letului fratelui sãu. Episcopul Hermoghen istoriseºte încartea: „Consulaþiunea în moartea celor ce ne sunt scumpi inimii“,despre apariþia unui suflet în zilele noastre: Consilierul privat,principele Vladimir Serghievici Dolguruki, fiind ambasador lacurtea prusianã sub domnia lui Frederik al-II-lea, fu infectat despiritul liberilor cugetãtori de atunci. Principele Petru Serghievicifratele sãu, fiind informat despre aceasta, îi scrise mai multe scri-sori, în care se silea sã-l convingã cã era în rãtãcire, cã fãrã ade-vãrata credinþã nu poate fi fericire pe pãmânt, cã ea este indis-pensabilã pentru viaþa viitoare ºi aºa mai departe. Totul însã fuîn zadar. Cufundat în lectura cãrþilor lui Voltaire, a lui D`Alimerdºi ale altora, el îºi râdea de pioasele idei ale fratelui sãu.

Într-o zi, reintrând în palat ºi simþindu-se foarte obosit, se dez-brãcã în grabã, se aruncã pe pat ºi adormi îndatã. Deodatã însãsimte trãgându-se perdeaua patului sãu. Cineva se apropie de el.O mânã rece se atinge de a sa ºi i-o strânge. El priveºte, recunoaº-te pe fratele sãu ºi-l aude zicându-i: „Crede!“ Încântat de aceastãvizitã neaºteptatã, el voieºte sã se arunce în braþele fratelui sãu,însã vedenia dispare. El întrebã slugile pe unde a intrat fratele sãu,însã ei îi rãspund cã n-a venit nimenea. Atunci principele se sileºtea se convinge cã ceea ce a vãzut nu era decât o nãlucire, un vis,însã cuvântul „Crede!“ rãsuna la urechea sa ºi nu-i dãdea repaus.


a) M, V. V. o. c. pp. 25-60.

Principele însemnã ziua, ora ºi pânã ºi minutul apariþiunei, ºiprimi curând noutatea cã fratele sãu principele Petru Serghievicimurise tocmai în acea zi, în aceeaºi orã ºi în acelaºi minut. Deatunci, el deveni un creºtin zelos ºi credincios ºi istorisea adese-ori aceastã apariþiune (a).

DE CE UNEORI DREPÞII MOR NÃPRAZNICªI PÃCÃTOªII MOR LINIªTIÞI

reatorul a toate a înzestrat pe unii oameni cu ominunatã atracþie la adevãrata credincioºie, încâtmulþi binecredincioºi creºtini – Pãstori ºi pãsto-riþi – au repauzat în timpul rugãciunii. Aºa SfântulSfinþit Policarp se ruga în faþa rugului pe care afost ars (b). Mulþi Sfinþi pustnici au fost aflaþi morþi

stând în genunchi la rugãciune. Aºa a aflat Sf. Antonie cel Marepe Sf. Cuviosul Pavel Tibeul. Aºijderea a fost aflat ºi Sfântul Mu-cenic Maharsapor º. a. (c). Unii Sfinþi înainte de repauzare vedeauîn cerurile deschise pe Însuºi Dumnezeu (d). Alþii repauzând ve-deau mulþime de îngeri ºi de Sfinþi. Dar, pe cât e de veselã repau-zarea drepþilor, pe atât de cumplitã este moartea pãcãtoºilor (e).

Sunt însã uneori cazuri, când drepþii au moarte nãprasnicã, în-fricoºatã ºi unii pãcãtoºi au moarte uºoarã ºi plãcutã multor pãcã-toºi. Pentru edificarea multor suflete dãm aici o astfel de întâm-plare: „Un monah sihastru, istoriseºte Sf. Atanasie cel Mare, cele-bru prin minunile sale, trãia în pustie cu un ucenic al sãu. Se întâm-plã însã cã în una din zile îºi trimise ucenicul în oraº. Aici asistãel la îngroparea prefectului acelui oraº, un om rãu ºi fãrã fricã deDumnezeu, ºi astfel ucenicul vãzu pompa cu care l-au înmormân-tat ºi mulþime de popor care-l petrecu pânã la mormânt cu cân-tãri, lumânãri ºi tãmâieri cu mare cinste ºi pompã strãlucitã.

Întorcându-se ucenicul la chilia sa, în pustie, gãsi pe Sf. bãtrânsfâºiat de o fiarã sãlbaticã. Îndatã începu el a plânge cu amar pe


a) Pelerin, 95-6. (b) V. Sf. 23 Febr. (c) D. Ag. o. c. pp. 667; 522; Sf. Ioan Vãzã-torul V. Sf. o. c. 27 Martie. (d) V. Sf. o. c. 27 Dec. F. Ap. 6, 15; 7, 56. (e) PS. 33, 21.

bãtrân ºi a se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, de ce acestbãtrân, om cu viaþã sfântã, a avut o moarte atât de crudã, fiindsfâºiat de fiarã, pe când prefectul oraºului, om rãu, a avut o moar-te atât de bunã ºi înmormântare frumoasã?“ Pe când plângea el ºise ruga lui Dumnezeu, iatã cã i se arãtã Îngerul Domnului care-izise: „De ce plângi pe bãtrân? Acel prefect a avut o faptã bunã ºide aceea s-a învrednicit de o aºa frumoasã înmormântare, dreptrecompensã; dar dupã trecerea lui în cealaltã viaþã nu are ce maiaºtepta, decât condamnarea la o viaþã amarã. Dar stãpânul tãu,venerabilul bãtrân, deºi a împlinit voia lui Dumnezeu în toate ºia fãcut fapte bune, totuºi, ca om a comis ºi el o micã greºealã, unpãcat, pe care ºi l-a spãlat prin aceastã moarte oribilã, aºa cã atrecut în cealaltã viaþã curat cu desãvârºire“ (a).

ªi de aici vedem cã judecãþile lui Dumnezeu sunt adânc mult,nepãtrunse de mintea noastrã omeneascã. Uneori vedem pe uniipãcãtoºi pedepsiþi aspru, alteori vedem cã alþi pãcãtoºi huzurescîn pace. Aºa de pildã: Dumnezeu pedepsi pe Cain, pe Faraon, peSaul, pe Avesalom, pe Nabuhodonosor ºi pe alþi mulþi pãcãtoºi. Pede altã parte vedem pe împãratul Ieroboam, Avia ºi alþi rãi pãcã-toºi, cã au murit în pace.

Privind în lumea drepþilor vedem pe unii fericiþi ºi pe alþii nefe-riciþi. Aºa vedem pe Iosif stând pe tron împãrãtesc, mai mare pes-te Egipet, ºi pe Iov zãcând plin de bube pe gunoaiele cetãþii. Vedempe David înãlþat pe tron împãrãtesc ºi pe Ieremia aruncat în groa-pa adâncã cu noroi. Vedem pe Daniel cinstit de Nabucodonosor ºipe Miheea bãtut cu palma peste obraz de Sedechia cãpetenia pro-orocilor mincinoºi. Acesta este adâncul înþelepciunii lui Dumne-zeu, care pe toate le-a lucrat ºi le lucreazã bune foarte (b), numaiºi numai în binele nostru. Noi sã ne supunem Voiei lui Dumnezeuºi vom ieºi, cu ajutorul Lui, ºi vremelnic ºi veºnic bine foarte.

Înþelepþii vremurilor vechi cugetau foarte des la moarte.În vremurile strãvechi, egiptenii cugetau foarte des la moarte. Cândfãceau ospãþ, aduceau ºi puneau în mijlocul vaselor de pe masãun chip de lemn cioplit ºi zugrãvit, care pãrea însãºi moartea.


a) Prol. 21 iulie. (b) Fac. 1, 31.

Chipul morþii îl puneau în mijlocul ospãþului, ca toþi oaspeþii sã fiecumpãtaþi în mâncare ºi bãuturã.

Împãratul Filip, tatãl împãratului Alexandru Macedon, porun-cise servitorului sãu a-i spune zilnic, dimineaþa ºi seara, urmãtoa-rele cuvinte: „Domnul meu, adu-þi aminte cã vei muri“. Ptolomeu,împãratul Egiptului, când ºedea la masã, servitorul îi aducea uncraniu de om pe care-l punea pe masã, zicându-i: „Adu-þi aminte,mãria ta, cã în curând vei fi ºi tu ca acesta“. În vremurile vechi,când se încorona un împãrat ºi i se punea coroana pe cap ºi scep-trul în mânã, arhitectul cimitirului îi aducea ºi patru pietre dediferite culori ºi-i zicea: „Împãrate, aratã-ne din care fel de piatrãsã-þi zidim mormântul?“

În Roma veche, când se alege noul papã, îi aduc ºi niºte câlþi pecare îi ard înaintea lui, zicându-i: „Aºa trece slava lumii acesteia“.

Sfântul Ioan Milostivul, Patriarhul Constantinopolului, a înce-put a-ºi lucra mormântul fãrã a-l termina. La sãrbãtorile cele mari,strãlucite, pompoase, arhitecþii erau obligaþi a veni ºi a-i spune:„Pãrinte, mormântul tãu încã nu e terminat. Porunceºte sã se ter-mine cãci nu ºtii ceasul când va veni moartea“.

Sfântul Vasile cel Mare ne spune cã: „Adevãrata filozofie estecugetarea la moarte“ (a). Cei ce cugetã des la moarte se învredni-cesc de o moarte bunã, iar cei ce nu cugetã la moarte cât trãiesc,cad în moarte cumplitã.

Moartea drepþilor, e cu totul altfel faþã de moartea pãcã-toºilor. Drepþii luptã în viaþa lor pãmânteascã pentru a-ºi agonisicât mai multã credincioºie ºi vieþuire mai curat creºtineascã dupãvoia ºi plãcerea Domnului. Ei se silesc în a lumina ºi trage la mân-tuire ºi pe semenii lor. Ei simnt cea mai mare bucurie în viaþaaceasta când reuºesc a pune început bun de îndreptare, pocãinþãºi vieþuire în sfinþenie. Drepþii simnt o mare bucurie în a povesticele sfinte ºi a vorbi despre Dumnezeu, despre poruncile ºi voiaLui, viaþa petrecându-ºi-o întru credincioºie, în psalmi, preamãriri,rugãciuni, citiri în cãrþile sfinte, în cântãri duhovniceºti ºi cugetãriîn Legea Domnului (b).


a) Is. Sir. 7, 38. (b) Ps. 1, 1-3; Lc. 11, 28; Colos. 3, 16.

Ei se simnt cu atât mai fericiþi cu cât reuºesc a se apropia maimult de Dumnezeu ºi a se uni cu El. Doresc adeseori a se despãrþichiar ºi de trup pentru a merge la Dumnezeu, a se uni cu El ºi avieþui pururea cu El (a).


Trecerea din viaþã a unui om binecredincios

a) II Cor. 5, 1-9; Filip. 1, 29-30.

a sufletului omenesc dupã ieºirea din...

Documents