"Aș mai vrea să rămîn un copil...cu un suflet de copil..."

Uneori (și asta cam des) a început să-mi fie dor de copilărie. A avut dreptate mama cînd a zis că pe măsură ce creștem, vrem să redevenim iarăși copii și sa ne bucuram de copilarie, de copiii de varsta noastră din parc și asta cînd nu avem grijile adolescenței și problemele de zi cu zi.

Simt si eu asta pe masura ce trece timpul. Mi-as mai dori sa am acum 4-5 ani sau...poate 9-10 ani...depinde de starea mea. Care dintre noi nu și-ar mai dori să se joace cu jucăriile,deși ni se pare pueril acum și foarte copilăresc sau să se joace toată ziua prin casă cu trenulețul și cu masinutele, să rîdă la orice si să îmbrățiseze un ursulet? Nimic nu se compară cu o îmbrățișare a unui ursuleț drăguț de plus sau dormitul cu jucăria preferată de frica lui bau-bau. Vremuri...vremuri frumoase care trec...Acum că timpul a trecut...ne aducem doar aminte de acele vremuri frumoase cînd încă mama sau bunica avea grijă de noi și rămînem cu amintirile...La rîndul nostru vom avea și noi copii și poate vom retrăi acele clipe prin ei...și prin ochii lor...

Cînd ești mic, totul e frumos. Și inocent. Și vrei să explorezi cît mai mult, să știi cît mai multe. Nu poți să privești ochii unui copil și să-l lași în ceață. Trebuie să-i răspunzi la cît mai multe semne de întrebare și să încerci să-l luminezi.Fiecare dintre noi trăiește mai mult sau mai puține dezamăgiri. La un moment dat, o dezamăgire este atît de mare și de dureroasă, încît din copii ne transformăm în adulti. Ceea ce puțină lume știe, este ca în acel moment de schimbare, sufletul unui copil se transformă într-un mic cristal roz, care se face mic într-un colț pentru a lăsa loc fortăreței care este sufletul adultului. Indiferent de vîrstă, indiferent de cît de complicate sunt mintea și sufletul adultului, sufletul de copil rămîne mereu prezent în noi.

Copiii au felul lor de a vedea lumea și sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Iși zidesc fericirea în vise iar poveștile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lor. Toate gîndurile mărețe, toate invențiile cu adevărat importante au izvorît din sufletul unui copil care a visat să-și depășească condiția și să impresioneze lumea demonstrînd astfel că evoluția societății depinde de ambiția visului unui copil. Sunt copii care trebuie să lupte pentru apărarea propriilor drepturi, copii pentru care dragostea înseamnă atît de mult tocmai pentru că le lipsește. Si acei copii nu se mai pot numi "copii". Le lipsește și copilăria. Acești copii au nevoie doar de o șansă pentru a-și demonstra valoarea. E atît de greu să ajungi la sufletul unui copil, însa e o

aventură care merită într-adevăr traita. Copiii detectează artificialitatea, minciuna și egoismul, oricît de mult ai încerca să-ți maschezi atitudinea.

Poate cea mai puternică armă împotriva răutăților adînc înrădăcinate în inimile oamenilor este copilăria. Inocența care însoțește această vîrstă surprinde mereu prin surîs și splendoare. In sufletul unui copil e atît de multă speranță și dragoste, încît rănindu-l i-ai putea omorî surîsul. Sunt un copil și mă simt un norocos pentru că viața mi-a dat poate prea multe șanse și nu întotdeauna le-am valorificat la superlativ. Privesc de jur împrejur la ceilalți copii. Atît de mult potențial zace în inocență încît am putea reclădi o lume a zîmbetului veșnic și al păcii interioare.

De asta sunt copiii inocenți și de asta văd uneori lumea atît de roz. Pentru că o iau ca pe o joacă. O întreagă poveste care se desfășoară în mintea și în imaginația lor. Pînă dau piept cu viața și se lovesc de realitate. De asta îmi doresc eu mult să mai rămînă măcar o părticică din acel "copilaș de altădată", de aceea nu vreau să mă maturizez prea curînd... Simt că m-am maturizat foarte mult în ultima vreme și începe să-mi fie tare dor de copilărie și de inocență. Poate și dezamăgirile și loviturile vieții m-au făcut să gîndesc matur și să văd altfel lucrurile, dar în adîncul sufletului meu simt că încă sunt un copil și sper că voi rămîne mult timp așa.

In primul rînd jucăriile mă fac să mă gîndesc mereu la copilărie, la frumusețea vieții și la inocență. Si asta mă face să merg mai departe zîmbind, orice s-ar întîmpla..