Pentru a face alegerea trebuie de înțeles ce se are în vedere sub cuvîntul de om, personal susțin părerea unui măreț teolog, apostolul Pavel care zicea că într-un singur om trăiesc alți doi oameni omul pămîntesc și al doilea om care este din cer. Pentru omul firesc așa valori ca dragostea, pacea, blandetea, infranarea poftelor sunt o nebunie si nici nu le poate intelege. Pentru cel duhovnicesc curvia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, certurile, uciderile, betiile si alte lucruri asemanatoare cu acestea sunt anormale, ele se mai numesc nonvalori. Reeșind din lucrurile spuse anterior consider că omul ca ființă este un cîmp de luptă dintre omul duhovnicesc și cel pămîntesc ceea ce înseamnă că și ucigașul și preotul sunt oameni. Important e că fiecare persoană are posibilitatea să aleagă cui îi va reveni victoria binelui sau răului și atunci apar două noțiuni oameni buni și răi. A face alegerea dintre valori și nonvalori nu poate fi numită destin pentru că destinul este o programare ce nicidecum nu va fi modificată de dorința unui muritor, cea mai potrivită denumire pentru această luptă continuă ce durează cît o viață de om este arta. Primul argument e că la crearea unei lucrări omul de artă se bazează pe propriile hotărîri individuale și neprogramate, iar al doilea argument e legat de existența acestor hotărîri ce se datorează unei muze, unei idei din exterior tot astfel și alegerea unui om de a fi bun sau rău se datorează unor gînduri de care el se ține. Ultima dovadă în folosul artei se bazează pe descoperirea într-o lucrare de valori sau non valori conform unui sistem de refrință, aceeași metodă de descoperire a binelui sau răului în trăirea omenească se bazeaza pe un sistem de referință ca de exemplu Sfînta Scriptură. În concluzie aș cita un verset din Biblie  Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata. (Eclesiastul 11:9)