1

EVAZIUNEA FISCALĂ FRAUDULOASĂ

Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor

ca si, sau mai ales, povara acestor obligatii au facut sa stimuleze, in toate

timpurile, ingeniozitatea contribuabililor in a inventa procedee diverse de

eludare a obligatiilor fiscale. "Evaziunea fiscala a fost intotdeauna in special

activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor, ii

atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc".

Evaziunea fiscala este capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atat de

tehnicieni, cat si de teoreticieni, jurnalisti etc. Cu toate acestea, si in pofida a tot

ceea ce se scrie despre cauzele, modalitatile, amploarea, controlul sau

sanctiunile privitoare la evaziunea fiscala, cuvintele care desemneaza acest

fenomen sunt impresie, iar domeniul pe care-l exploreaza este incert. Ca atare,

evaziunea fiscala este o notiune foarte dificil de precizat, in plus, nu exista o

definitie legala a evaziuni fiscale.

Imprecizia notiunii de frauda fiscala provine de la distinctia care se face

uneori intre frauda legala si cea ilegala. Frauda legala, care este o expresie

metaforica si ambigua, este utilizata in tarile francofone . Ea are o dubla

semnificatie.

Uneori ea desemneaza subestimarea materiei impozabile prin anumite

regimuri fiscale de favoare, care se produce mai ales in cazul impunerii

2

forfetare. Cel mai adesea, totusi, frauda legala desemneaza procedeele juridice

care permit scaparea de impozitare fara a incalca legea.

Expresia frauda legala este de fapt sinonima cu cea de evaziune fiscala.

Frauda ilegala, expresie pleonastica, este impusa, practic, de autorii care o

folosesc prin simetrie cu formularea precedenta. Ea desemneaza violarea directa

si deschisa a legii fiscale si nu acopera decat frauda stricto sensu, astfel incat

este de preferat utilizarea formulei frauda fiscala. Frauda fiscala presupune,

dincolo de o violare a spiritului legii si a intentiei legiuitorului, o infractiune

directa si deliberata a regulilor impuse pentru stabilirea si plata impozitului.

Astfel, este cazul disimularii materiei impozabile prin absenta pur si simplu a

declaratiei sau prin operatii fictive sau de creare de societati fictive.

In cazul evaziunii fiscale imprecizia este si mai mare, ei asociindu-se

trei sensuri si o dubla apreciere in ceea ce priveste legalitatea.

Primul sens ce i s-a atribuit evaziunii fiscale, mai ales intre cele doua

razboaie mondiale, a fost cel in care frauda imbraca o forma extensiva, adica

notiunea de evaziune fiscala este inclusa in cea de frauda.

Cel mai cunoscut sens in care este cunoscuta evaziunea fiscala este

"arta de a evita caderea in cimpul de atractie al legii fiscale". Potrivit acestei

perceptii, evaziunea fiscala este, oarecum, asimilata fraudei.

Cel de-al treilea sens costituie un termen generic si desemneaza

totalitatea manifestarilor de "fuga" din fata impozitelor. Aceasta este o definitie

in sens larg a evaziunii fiscale, care ajunge sa inglobeze si frauda.

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor

unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor si modalitatilor

defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii legiuitorului a

carui fiscalitate excesiva este tot asa de vinovata ca si cei care provoaca prin

aceasta la evaziune. Cand sarcinile fiscale apasa prea greu asupra unei materii

impozabile, aceasta tinde sa evadeze. Este o specie de "reflex economic" care

3

face sa dispara capitalurile pe care fiscul vrea sa le impuna prea mult. "Un

impozit excesiv pune pe fuga materia impozabila."

1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti

mai mai sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea

fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national, cat si internaitional.

Intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca

fiind sustra gerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata

impozitelor, taxelor, con tributiiIor si a altor sume datorate bugetului de stat,

bugetelor locale, bugetului si asigurarilor sociale de stat ai bugetelor fondurilor

speciale de catre persoanele fizice , persoanele juridice romane sau straine.

1.1.FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Din punct de vedere al modului cum poate fi savârsita, al raportului care

exista între fenomenul în cauza si legislatia în vigoare, evaziunea fiscala

cunoaste doua forme de manifestare:

evaziune fiscala licita (realizata la adapostul legii);

evaziune fiscala ilicita (frauduloasa) sau frauda fiscala.

Din punct de vedere spatial se pot identifica:

evaziunea fiscala la nivel national;

evaziunea fiscala internationala.

Evaziunea fiscala licita

Evaziunea fiscalã licitã reprezintã sustragerea unei pãrti din materia

impozabilã, fãrã ca acest lucru sã fie considerat contraventie sau infractiune. Ea

4

presupune exploatarea cadrului normativ existent, în sensul valorificarii

inteligente a inconsecventelor, contradictiilor sau echivocitatii unor prevederi

legale, în scopul evitarii obligatiilor legale catre stat.

Exista cazuri in care evitarea platii obligatiilor fiscale poate conduce la

concluzia ca si aceasta forma a evaziunii fiscale atrage culpa subiectului

economic implicat. Cu toate acestea, acestuia nu i se aplica sistemul de penalitati

care însoteste frauda fiscala, având în vedere faptul ca acesta nu a încalcat nici o

lege, ci practic a profitat de legislatia existenta (sau de lipsa ei), "recurgând la o

combinatie neprevazuta de legiuitor si, în consecinta, tolerata prin scapare din

vedere". Singurul "vinovat" de producerea evaziunii fiscale legale fiind, deci,

legiuitorul.

Evitarea obligatiilor fiscale, în limitele legii, necesita, de obicei,

asistenta din partea unor contabili sau avocati specializati în domeniul fiscal.

Aceste costuri de evitare sunt suportate si justificabile doar pentru contribuabilii

cu venituri mari, în timp ce contribuabilii cu venituri modeste apeleaza, atunci

când se sustrag impozitului, la frauda fiscala, deoarece nu presupune costurile

unei consultante specializate. Frecventa acesteia este mai accentuata în

perioadele când se modifica sau se introduc legi noi, precum si atunci când statul

utilizeaza, în mod intentionat, impozitul în scopul promovarii unor politici

stimulatoare fata de anumite categorii socio-profesionale sau în anumite domenii

de activitate.

În practica, faptele de evaziune fiscala licita, bazate pe interpretarea

favorabila a legii, sunt foarte diversificate, în functie de inventivitatea

contribuabilului si larghetea legii.

Evaziunea fiscala licita este favorizata de:

acordarea unor facilitati fiscale sub forma unor exonerari, scutiri partiale,

reduceri, deduceri, etc.;

acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfiintarii de noi societati

comerciale;

5

scoaterea de sub incidenta impozitului a veniturilor aferente depozitelor

bancare si a celor provenite din plasamente în obligatiuni emise de stat;

nereglementarea cheltuielilor generale ale societatilor comerciale, aceasta

creând tentatia supra -evaluarii, prin cresterea, nejustificata economic, a

acestora;

impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe

baza unor norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care

realizeaza venituri mai mari decât media, sa nu plateasca impozit pentru

diferenta respectiva;

exploatarea unor lacune ale legii, etc.

În România, evaziunea fiscala licita s-a realizat, adesea, pe baza:

- facilitãtilor fiscale acordate de guvern: esalonari, amânari sau scutiri la plata

impozitelor si taxelor, a majorarilor si penalitatilor aferente acestora. Astfel, au

fost avantajati contribuabilii rau-platnici în defavoarea celor care au înteles sa-si

onoreze obligatiile fiscale în termenele legale.

Un exemplu reprezentativ si bine cunoscut, în România, de utilizare a

facilitatilor fiscale pentru sustragerea de la impozitare îl reprezinta procedeul

înfiintari de societati în lant de catre acelasi patron sau grup de asociati, dupa ce

o societate a acestora iesea din perioada de scutire de la plata impozitului pe

profit.

- omisiuni în reglementarea unor impozite si taxe. De exemplu, persoanele fizice

autorizate în productia de bauturi alcoolice, în perioada 1993-1995, au fost

omise din categoria subiectilor impozabili, combustibilul M si unele derivate ale

motorinei nu au fost supuse accizarii, etc. O alta sursa importanta de evaziune

fiscala licita, la îndemâna persoanelor fizice, a constituit-o neimpozitarea, pâna

în 2004, a unor venituri realizate de acestea (veniturile realizate din vânzarile

imobiliare, câstigurile de capital, veniturile ocazionale).

Prin urmare evaziunea fiscala licita va actiona ori de câte ori prin legile

fiscale sunt lasate posibilitati de optiune, de exceptie de la regula, de omisiune,

6

de interpretare în mai multe modalitati a legii, acolo unde exista exprimate

facilitati fiscale, în anumite cazuri definite de lege, evaziunea licita fiind

favorizata de existenta unei legislatii paralele pentru o firma, care îsi poate,

astfel, reorganiza activitatea în asa fel încât sa profite de pe urma acesteia.

Aceasta forma a evaziunii fiscale poate fi evitata prin corectarea si

îmbunatatirea cadrului juridic prin care a devenit posibila, însa, de multe ori,

existenta unor interese politice, economice si sociale, determina tolerarea tacita a

unor situatii evazioniste.

Evaziunea fiscala ilicita ( frauda fiscala)

Evaziunea fiscala frauduloasa (frauda fiscala), constituie o forma de

eludare agravanta, fiind studiata, analizata, legiferata si sanctionata, prin masuri

pecuniare si privative de libertate, ori de câte ori este depistata. Aceasta consta,

deci, în ascunderea ilegala, totala sau partiala, a materiei impozabile ce catre

contribuabili, în scopul reducerii sau eliminarii obligatiilor fiscale ce le revin.

Evaziunea fiscala frauduloasa se prezinta sub urmatoarele forme:

a) evaziunea traditionalã (prin disimulare), care consta în sustragerea, partiala

sau totala, de la plata obligatiilor fiscale, fie prin întocmirea si depunerea de

documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislatia în

vigoare.

Aceasta forma a evaziunii fiscale frauduloase presupune o serie de

procedee, printre care:

- întocmirea unor declaratii fiscale false sau neîntocmirea acestora;

- reducerea intentionata a încasarilor, în scopul reducerii T.V.A. si a profitului

impozabil, prin încasari în numerar fara chitante si vânzari fara factura;

- cresterea voita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;

- producerea si comercializarea de bunuri si servicii în mod clandestin;

7

- desfasurarea unor activitati profesionale recompensate în mod clandestin (la

negru);

- diminuarea valorii mostenirilor primite si a tranzactiilor cu bunuri imobiliare,

etc.

b) evaziunea juridicã, consta în a ascunde adevarata natura a unui organism sau

a unui contract (de exemplu, când un contract de asociere este transformat, în

mod ascuns, într-un contract de munca, pentru ca beneficiarul acestuia sa obtina

anumite avantaje din calitatea de salariat sau invers) pentru a scapa de anumite

consecinte fiscale.

c) evaziunea contabilã, greu de identificat în practica, consta în a crea impresia

unei evidente contabile corecte, utilizând documente false, în scopul cresterii

cheltuielilor, diminuarii veniturilor, reducerii profitului impozabil si, în

consecinta, a obligatiilor fiscale datorate statului.

d) evaziunea prin evaluare, consta în diminuarea valorii stocurilor,

supraestimarea amortismentelor si provizioanelor în scopul deplasarii profitului

în viitor. Domeniile cele mai propice fraudei fiscale sunt comune tuturor tarilor,

ele fiind reprezentate, în special, de activitatile tertiare (comertul si serviciile) si

de constructii. Comertul detine, însa, primul loc în cadrul activitatilor

generatoare de economie subterana. Frauda este extrem de extinsa în cazul

veniturilor declarate de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul

global si a impozitului pe societate (pe profit). În cazul impozitelor retinute la

sursa, precum si în cazul impozitelor locale, când administratia stabileste bazele

de impozitare, posibilitatile de frauda sunt mai reduse.

Pe categorii de contribuabili, se considera ca cele mai mari posibilitati

de fraudare le au contribuabilii care desfasoara activitati industriale si

comerciale precum si cei care desfasoara activitatii libere (avocati, medici,

arhitecti, etc).

Actele de evaziune fiscala frauduloasa prezinta numeroase aspecte dintre

care, principalele se refera la:

8

sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorecta a

operatiunilor economice în actele contabile;

înfiintarea "companiilor fantoma" si conducerea de activitati evazioniste în

numele acestora;

distrugerea documentelor importante si a evidentelor contabile;

conducerea unor evidente contabile duble;

elaborarea si prezentarea unor date nereale, în balantele contabile;

nedeclararea anumitor activitati comerciale sau a unor surse de impozitare;

subzistenta unor activitati economice fara declararea subsidiarilor, punctelor

de lucru si antrepozitelor;

prezentarea de documente false privind operatiunile de import-export.

În continuare, sunt prezentate, unele din cele mai utilizate tehnici de

fraudare fiscalã, constatate în urma actiunilor de control efectuate, în România,

grupate pe categorii de obligatii fiscale:

a) în cazul impozitului pe profit:

reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor cheltuieli,

fara documente justificative sau baza legala (amenzi, penalitati, etc.);

înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisa de

lege (amortizari, cheltuieli social-culturale cheltuieli de deplasare, cheltuieli de

protocol, etc.);

deducerea unor cheltuieli personale ale asociatilor sau dobânzi la

împrumuturi acordate de patroni propriei societati;

neînregistrarea integrala a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea

documentelor de evidenta primara, fie prin înscrierea în documente a unor

preturi de livrare sub cele practicate în mod real;

9

transferul veniturilor impozabile la societati nou create în cadrul aceluiasi

grup, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent

cu înregistrarea de pierderi de catre societatea-mama;

determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzatoare a

prevederilor legale, în special în ceea ce priveste reducerea impozitului aferent

profitului reinvestit;

necalcularea de catre unele organizatii nonprofit a impozitului aferent

veniturilor rezultate din activitati economice;

neînregistrarea în contabilitate a diferentelor stabilite prin actele de control

sau chiar a obligatiilor privind impozitul pe profit datorat.

b) în cazul taxei pe valoarea adãugatã

Inclinatia spre evaziune în materie de T.V.A. este determinata pe de o

parte, de tendinta însusirii unor sume deloc neglijabile, iar pe de alta parte, de

impactul acestui impozit asupra trezoreriei si lichiditatilor agentilor economici.

Mecanismul principal prin care se realizeaza sustragerea de la plata taxei

pe valoarea adaugata îl constituie fie majorarea fictiva a T.V.A. deductibila, prin

intrari scriptice de bunuri, fie micsorarea T.V.A. colectata, ca urmare a

subevaluarii valorii iesirilor de produse, marfuri si servicii.

Prin urmare:

aplicarea eronata a regimului deducerilor (deducerea taxei pe valoarea

adaugata pe baza unor documente care nu au înscrisa taxa sau chiar deduceri fara

documente sau cu documente nelegale, deduceri duble, ca urmare a înscrierii

repetate a unor facturi în jurnalele de cumparari, deduceri pe baza unor

documente apartinând altor societati comerciale, deducerea taxei pe valoarea

adaugata aferenta operatiunilor scutite fara drept de deducere, etc);

necuprinderea unor operatiuni ce intra în sfera taxei pe valoarea adaugata în

baza de calcul a taxei sau necuprinderea în baza de calcul a taxei a tuturor

facturilor;

10

neevidentierea si nevirarea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor de

la clienti;

neînregistrarea ca platitor la depasirea plafonului minim;

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata aferenta importurilor de

bunuri, prin prezentarea în vama a unor acte fictive de donatie, de la parteneri

externi, în loc de acte de cumparare, precum si neincluderea în deconturi a taxei

pe valoarea adaugata de plata în vama;

emiterea de chitante fiscale si facturi cu taxa pe valoarea adaugata, fara ca

agentul economic sa fie platitor si fara sa înregistreze si sa vireze taxa pe

valoarea adaugata;

neutilizarea sau utilizarea defectuoasa a formularisticii tipizate, cu înregistrari

incomplete în jurnale sau înregistrari repetate în jurnalele de cumparare, facturi

"pierdute", amânarea întocmirii facturilor fiscale în scopul amânarii platii taxei

pe valoarea adaugata, recuprinderea în baza de calcul a tuturor elementelor din

factura (ambalaje, cheltuieli de transport, etc.);

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata prin declararea unor

importuri ca fiind temporare;

cereri de rambursare nejustificate;

"erori de calcul", etc., constituie doar câteva din metodele utilizate pentru

fraudarea taxei pe valoarea adaugata.

c) în privinþa impozitului pe salarii:

neimpozitarea tuturor sumelor platite salariatilor cu titlu de venituri salariale

(diverse ajutoare în bani sau în natura, alte drepturi acordate în natura, prime,

sume reprezentând participari la beneficiu, stimulente, etc.);

aplicarea incorecta a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;

neretinerea si nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele

angajate pe baza de conventii civile sau pentru zilieri;

necumularea , în vederea impozitarii, a tuturor veniturilor salariale;

11

neînregistrarea obligatiilor de plata a impozitului pe salarii;

nerespectarea legislatiei privind stabilirea bazei de impozitare, cumul,

scutirile si reducerile de impozit. Impozitului pe venitul global, care a functionat

în perioada 2000-2004, a oferit, de asemenea, multiple posibilitati de practicare a

evaziunii fiscale legale, printre care:

necuprinderea, în baza de impozitare, a tuturor veniturilor realizate, în special

a celor pentru care impunerea se realiza pe baza declaratiei subiectului impozabil

(ex: venituri din chirii, venituri din activitati independente);

identificarea unor modalitati de generare de cheltuieli fictive cu salarizarea

unor persoane, reusindu-se pe aceasta cale plati de natura dividendelor camuflate

sub forma de drepturi salariale;

crearea unor facilitati salariatilor, care sa nu intre în sfera de impunere a

impozitului pe venitul global, astfel încât sa plateasca la bugetul de stat un

impozit mai mic;

obtinerea de catre salariati a unor statute ce le confera scutirea de la plata

impozitului pe venitul global, cum ar fi: certificate de revolutionari, certificate

de handicapati, etc.

d) în ceea ce priveste accizele:

necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;

micsorarea bazei de impozitare prin subevaluarea produselor importate, în

vama, prin folosirea de documente duble;

necalcularea accizelor aferente modificarii concentratiei alcoolice;

neincluderea accizelor în pretul de vânzare al produselor pentru care se

datoreaza accize;

neevidentierea în contabilitate a obligatiei de plata a accizelor;

sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor

accizate si trecerea lor la produse neaccizate sau accizate cu cote reduse (pentru

uleiuri minerale, alcool, etc.).

12

e) în ceea ce priveste celelalte impozite si taxe datorate bugetului de

stat sau bugetelor locale:

evidentierea în contabilitate a unor cladiri la valori inferioare celor reale;

nedepunerea, la organele fiscale, a declaratiilor privind cladirile aflate în

patrimoniu, a mijloacelor de transport aflate în posesie si a terenurilor detinute

sau aflate în administrarea agentilor economici;

declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere, în ce priveste

impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea

terenurilor proprietate de stat, etc.;

neconstituirea si nevirarea impozitului pe dividende, calcularea eronata a

acestuia;

neretinerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în cursul

anului, care dupa realizarea profitului si aprobarea bilantului, au avut destinatia

de dividende;

nedeclararea veniturilor realizate, de catre persoanele fizice, din diverse

activitati (meditatii, venituri din închirieri, comercializarea de produse prin

consignatii, etc.);

încalcarea prevederilor legale privind modul de desfasurare si impozitare a

activitatii de taximetrie auto, de catre persoanele autorizate sa desfasoare astfel

de activitati, prin neprezentarea, la organul fiscal, pentru citirea aparatelor de

taxat sau alterarea informatiilor furnizate de acestea, etc.

Potrivit oficialilor, cele mai noi si mai utilizate modalitati de fraudare a

bugetului statului sunt: simularea unor exporturi; trecerea scriptica a

operatiunilor prin mai multe firme; organizarea în asociere a actiunilor

frauduloase, prin implicarea mai multor firme dispersate în teritoriu, aparent fara

legatura între ele; intocmirea de documente care îndeplinesc doar formal

cerintele legale, urmate de transferuri bancare prin care simuleaza stingerea

obligatiilor fictive între parteneri.

13

Datorita complexitatii procesului de tranzitie, a ritmului accelerat al

globalizarii, evaziunea fiscala din România este la ora actuala legata de

infractiuni economice si financiare, precum si de organizatiile de crima

organizata.

1.2 CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

În prezent ,în condiţiile economiei de piaţă ,trecerea tot mai mult de la

proprietatea de stat la proprietatea privată condiţionează creşterea şi

diversificarea numărului de agenţi economici ,adică a potenţialilor contribuabili.

Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu caracter economic

face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste

posibilităţide evaziune fiscală.În general ,cauzele evaziunii fiscale sînt

multiple.Putem numi unele din ele ,ţinînd contde importanţă şi frecvenţa

apariţiei:

1. sarcinele fiscale exagerate, adică o povară fiscală peste

măsură,inechitabilă şi instabilă (înspecial pentru unele categorii de contribuabili

)-aceste cauze pot crea motive morale de evaziunefiscală a contribuabilului ,care

tratează faptele menţionate ca o exprimare a reprimării (dominării)din partea

statului,considerîndu-se ,în acelaşi timp,în drept de a se împotrivi şi astfel se

formează opiniagenerală că „a fura de la visterie nu se consideră furt”.

2. factori de ordin economic:

- coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere –

contribuabilul compară consecinţele economice ale achitării impozitului şi

aplicării măsurilor de răspundere pentru neachitare,respectiv,cu cât cota

impozitului este mai mare şi măsurile de răspundere mai mici ,cu atît efectul

economic al evaziunii fiscale este mai mare ;

14

- starea economică a contribuabilului – cu cît starea economică a

contribuabilului este mai grea cuatît tentaţia la evaziune fiscală este mai mare (în

unele cazuri executarea de către contribuabil atuturor obligaţiilor fiscale poate

agrava situaţia economică a acestuia pînă la nivelul critic şievaziunea fiscală

poate deveni unica şansă de supravieţuire),iar pericolul aplicării măsurilor

derăspundere îl afectează mai puţin decît în cazul contribuabilului care se

dezvoltă dinamic şi aplicarea unor asemenea măsuri îl poate lipsi de perspective

evidente;

- descreştere (criză) economică - se înrăutăţeşte starea materială atît a

contribuabilului , cît şi aconsumatorilor de mărfuri, de lucrări şi servicii ,

micşorîndu-se astfel posibilitatea de a transfera impozitul prin intermediul

majorării preţurilor de livrare ;

3. insuficienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei

fiscale(cu caracter permanent ) şi ca rezultat – insuficienţa educaţiei fiscale a

contribuabililor care constituie o parte componentă aeducaţiei civice;

4. imperfecţiunea legislaţiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet

(unele raporturi aferente fiscalităţii rămîn în afara reglementărilor normative),

impreciziilor şi ambiguităţilor –toate acestea creând un „climat destul de

favorabil”pentru contribuabili care urmăresc scopuri evazioniste;

5. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi

metode performante şi un personal suficient numeric,bine instruit şi corect în

acţiuni (excesul de zel al autorităţilor fiscale,adică exagerări în procesul

exercetării funcţiilor ,de asemenea creează premise pentru evaziunea fiscală),etc.

– acestea se mai numesc şi cauze tehnice.

6. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieşind din procedura

impunerii care , la răndul ei, este determinată de domeniul şi specificul activităţii

contribuabilului (de exemplu salariaţii dispunde posibilităţi reduse de evaziune

(eludare a fiscului), deoarece impunerea lor este asigurată de un terţ prin

reţinerea la sursă , în schimb persoanele ce desfăşoară activitate de întreprinzător

15

beneficiază de un volum considerabil de posibilităţi de evaziune fiscală prin

intermediul modului de evidenţă , a sistemului de deduceri, de facilităţi, de

treceri în cont,de restituiri ,etc.);

7. cauze de ordin politic – asemenea cauze a evaziunii fiscale ţine de

funcţia de reglare aimpozitelor, adică statul prin intermediul fiscalităţii

promovează un anumit gen de politică economică sau socială, iar contribuabilii

împotriva cărora este îndreptată asemenea politică opun o anumită rezistenţă,

inclusiv prin intermediul evaziunii fiscale. Evaziunea fiscală evident este foarte

dăunătoare atît statului (societăţii), lipsindu-l de veniturile necesare îndeplinirii

sarcinelor şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului, deoarece în realitate totalul

impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, creându-se distorsiuni

în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de

contribuabili). Metodele de evaziune fiscală se schimbă cu o rapiditate uimitoare

, şi metodele de control şi investigare trebuie să evolueze cu aceeaşi intensitate.

2. EVAZIUNEA FISCALA IN ROMANIA

Fenomenul evaziunii fiscale se intalneste pe o scara destul de

larga si in Romania. Formele de manifestare a evaziunii fiscale in tara

noastra sunt diferite. Bunaoara, fundatiile, organizatiile si asociatiile non-

profit, cu caracter umanitar, social, cultural, sportiv etc. sunt scutite de la

plata taxelor vamale pentru unele bunuri provenite din ajutoare si donatii.

In unele cazuri insa bunurile primite sub forma de ajutoare si donatii sunt

utilizate in alte scopuri decat cele prevazute in obiectul de activitate sau

nu sunt inregistrate in patrimoniu ori sunt utilizate in interes personal sau

pentru obtinerea de profit.

16

Unii agenti economici practica preturi de livrare inferioare costurilor

produselor livrate §i, implicit, caiculeaza accizele in raport de preturile

respective si nu de costurile efective ale produselor, asa cum este legal.

Concret, evaziunea fiscala se realizeaza prin: utilizarea ca baza de calcul a

accizelor datorate pentru bauturile alcoolice, a preturilor de livrare

negociate cu cumparatorul, preturi care se situau sub nivelul costurilor cu

care au fost realizate produsele, stabilirea pretului materiei prime

(porumbul), din care s-a obtinut alcoolul folosit la fabricarea bauturilor

alcoolice, sub pretul pietei.

Cele mai frecvente cazuri de sustragere a agentilor economici de

la plata obligatiilor catre buget se produc prin neinregistrarea in

contabilitate a veniturilor realizate. 0 alta modalitate de evaziune, la care

se apeleaza destul de des, este aceea a folosirii de facturi externe

falsificate, in care se inscriu preturi mai mici decat cele reale.

Nu lipsesc nici din Romania firmele fantoma al caror singur scop il

reprezinta inselaciunea si evaziunea fiscala. De obicei, aceste firme sunt

intemeiate in numele unor persoane care nu au fost niciodata in Romania

sau care au plecat din tara la scurt timp dupa infiintarea lor. De exemplu,

numai intr-o singura luna a anului 1997 au fost descoprite si anihilate 37 de

astfel de firme. In numele unor asemenea firme se emit si se folosesc

ordine de plata fictive prin care se sustrag sume importante cuvenite

bugetului sau sunt inselate o serie de firme din alte localitati.

Evaziunea fiscala se intalneste si in cazul taxelor de timbru pentru

activitatea notariala. Astfel, de exemplu, in cazul autentificarii actelor de

vanzare-cumparare, nu de putine ori, partile se inteleg ca pretul vanzàrii

inscris in actul de vanzare-cumparare autentificat sa fie inferior celui

practicat in realitate, pentru ca taxa de timbru sa se calculeze la un pret mai

mic.

17

In perioada care a trecut de la introducerea taxei pe valoarea

adaugata in Romania, s-au conturat diferite forme de evaziune fiscala și

in acest domeniu. Printre formele cele mai des intalnite pot fi mentionate:

vanzarile nedeclarate, care apar cu frecventa cea mai mare si sunt

de multe ori greu de descoperit. Practic, vanzàrile de bunuri sau prestari de

servicii se fac fara intocmirea documentelor corespunzatoare si, evident,

fara inregistrari contabilitate;

omiterea inregistrarii, cand agentul economic neinregistrat

beneficiaza de avantaj care nu i se cuvine, comparativ cu ceilalti

comercianti, care vor solicite clientilor taxa pe valoarea adaugata;

intelegeri intre vanzatori si cumparatori de a schimba bunuri sau

servicii fara plata (gen barter), cu plata redusa, fara factura sau eventual

cu o factura valoare redusa. Intr-o asemenea situatie, sigur ca va avea loc

deducerea unei taxe mai mici, insa pe total circuit (este vorba de circuitul

marfii de la producator consumator), valoarea masei impozabile se va

diminua si la buget se va incasa suma mai mica;

deducerile false, care se intalnesc frecvent si se realizeaza prin

intocmirea facturi false, prin utilizarea repetata a acelorasi facturi pentru

deducere sau prin folosirea de facturi care se refera la cumparaturi inexistente;

erorile de inregistrare, care pot aparea la prima vedere ca inocente,

au, toti o influenta destul de mare asupra taxei datorate, mai ales daca sunt

frecvente si daca valoarea lor este mare;

aplicarea incorecta a scutirilor, care poate conduce la diminuarea

serioasa sumelor cuvenite bugetului, mai ales daca este asociata cu facturi

false, fiind altfel platitorul de T.V.A. nu are cum sa profite de aceasta practica;

cereri de rambursare nejustificate, cand se solicita rambursarea taxei

aferente unor marfuri exportate sau pentru bunuri la care legea da dreptul la

deducere, fiind insa ca in realitate aceste operatiuni sa fi fost efectuate. 0

situatie mai des intai este aceea a solicitarii deducerii taxei pe valoarea

18

adaugata, pentru acelasi bun exportat, de catre doi agenti economici, pe

considerentul ca documentele privind bunul respectiv au circulat prin mai

multe societati comerciale.

2.1 Protejarea intereselor financiare comunitare in Romania

Aria de cuprindere a intereselor financiare ale Uniunii Europene in

Romania vizeaza doua aspecte, pe de o parte, asistenta financiara din partea

Uniunii Europene, în care sens trebuie asigurata o utilizare si o administrarea

eficienta a fondurilor primite, iar pe de alta parte contributia Romaniei la

bugetul comunitar, sub forma resurselor proprii, in care sens Uniunea

Europeana devine direct interesata in combaterea fraudei si evaziunii fiscale in

tara noastra.In vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, administratia

fiscală română trebuiesa fie capabila sa asigure schimbul de informatii

intracomunitare in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata si accizele,

precum si adaptarea procesului de gestiune, colectare si control,astfel incat sa

raspunda cerintelor administratiilor fiscale ale statelor membre ale Uniunii

Europene.

In Romania, in cadrul Agentiei nationale de Administrare Fiscala,

Biroul Central de Legaturi va realiza schimbul oficial de informatii cu statele

Uniunii Europene, incepand cu anul 2007.Schimbul de informatii se va realiza,

pe de o parte, intre Biroul Central de Legaturi si structurile teritoriale cu

atributii de control fiscal, iar pe de alta parte, intre Biroul Central de Legaturi si

administratiile fiscale din tarile Uniunii Europene.

Totodata, a fost elaborata Strategia Nationala de Lupta Antifrauda

pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene in Romania.

Aceasta are drept obiective generale dezvoltarea unui sistem integral de

coordonare a luptei antifrauda privind protectia intereselor financiare ale

19

Uniunii Europene in Romania si intarirea capacitatii administrative a institutiilor

cu atributii in prevenirea, identificarea, investigarea, sanctionarea fraudei si

recuperare a prejudiciului adus prin comiterea acesteia.

Obiectivele specifice ale Strategiei se refera la prevenirea fraudarii

fondurilor comunitare prin actiuni de comunicare si relatii publice, controlul

financiar public, controlul fiscal, cercetarea si urmarirea cazurilor de frauda,

recuperarea prejudiciului si coordonarea luptei antifrauda. Planul de actiune in

privinta controlului fiscal prevede:

dezvoltarea unei capacitati adecvate de coordonare si asigurarea

calcularii, colectarii, platii si controlului resurselor proprii, precum si de

raportare catre Uniune Europeana.

In Romania, modul de organizare a activitatii de inspectie fiscala,

precum si desele modificari ale structurii organizatorice a aparatului specializat

in acest domeniu au avut un impact negativ asupra indeplinirii eficiente a

menirii activitatii de inspectie fiscala. Mai mult, o buna perioada de timp,

aparatul fiscal nu a avut la indemana instrumentul necesar pentru a sanctiona

corespunzator frauda fiscala. Ulterior, Legea pentru combaterea evaziunii

fiscale, in vigoare pana la mijlocul anului 2005, a continut o serie de neclaritati,

nefiind facuta o delimitare clara a infractiunilor si contraventiilor, astfel ca

unele fapte puteau fi interpretate si incadrate, in functie de dorinta sau pregatirea

persoanei care efectua controlul.

Daca la acestea adaugam si elementul "coruptie", existent in randul

inspectorilor fiscali, intelegem de ce din punct de vedere legislativ si

administrativ puterea publica nu a avut capacitatea de a actiona eficient in lupta

impotriva acestei practici.

20

2.2 Evaziunea fiscalã în perioada de tranzitie

Tranzitia la economia de piatã a tãrilor care au avut economii

centralizate implica schimbãri esentiale în toate domeniile vietii economice si

sociale. Asadar reforma economicã trebuie sã aibã neapãrat ca o componentã

esentialã si reforma fiscalã care sã permitã întãrirea administratiei fiscale prin

existenta unui sistem fiscal care sã conducã la eficienta activitãtilor economico-

sociale. Promovarea unei reforme fiscale în tãrile aflate în tranzitie la economia

de piatã trebuie sã constituie una din prioritãtile majore.

În conditiile unei economii planificate, sistemul de preturi este rigid,

nereflectând situatia realã din economie; capitalul este tratat în cea mai mare

parte ca un bun fãrã valoare, ceea ce implica o ratã a dobânzii foarte scãzutã;

salariile personalului scad simtitor. În tãrile dezvoltate însã, sistemul fiscal este

simplu de administrat, transparent si stabil.

În momentul în care se adoptã un nou sistem fiscal trebuie avut în

vedere impactul pe care acesta îl are asupra firmelor în adoptarea deciziilor de

dezvoltare, întrucât tendinta de a confisca veniturile accentueazã evaziunea

fiscalã si coruptia, care la rândul lor sunt amplificate de inflatie, care de obicei

conduce la practicarea unui sistem de impozitare indexat. De asemenea este

necesarã luarea în calcul a efectelor sistemului fiscal asupra investitiilor strãine.

Evaziunea fiscalã este consecinta actiunii unor situatii, ori a unor fapte

ilegale între care pot fi enumerate:

a) imperfectiunile legii, în sensul cã actele normative prin intermediul

cãrora se reglementeazã conduita de impozitare nu sunt îndeajuns de elaborate,

si impozitele nu sunt suficient de clare, explicite;

b) lipsa de uniformitate în activitatea organelor financiare cu privire la

stabilirea si perceperea taxelor si impozitelor, determinatã de inexistenta unor

norme metodologice de aplicare a legii;

21

c) conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai

diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile;

d) lipsa de exigentã ori coruptia functionarilor publici în cadrul

organelor fiscale.

Etapa tranzitorie de la economia dirijatã la economia de piatã,

caracterizatã prin modificãri structurale ale relatiilor economice, favorizeazã

faptele ilegale, îndeosebi coruptia, traficul de influentã, înselãciunea si, desigur,

evaziunea fiscalã.

Introducerea la 1 iulie 1993 a T.V.A. a dus la orientarea agentilor

economici spre reducerea consumurilor, la disponibilizarea resurselor în

economie, la stimularea exporturilor si nu în ultimul rând la îmbunãtãtirea

disciplinei financiare. În conditiile introducerii T.V.A. în locul impozitului pe

circulatia mãrfurilor si a unui nou sistem al accizelor, gradul de fiscalitate

realizat s-a situat sub nivelul anilor 1990-1991.

A fost elaboratã de Ministerul Finantelor si aprobatã de Parlament legea

privind impozitul pe venitul agricol, dar conditiile economice actuale au condus

la neperceperea sa pânã în anul 2000.

S-a considerat utilã si ajustarea temporarã a unor instrumente fiscale în

mãsurã sã sprijine stabilizarea economiei. Principalele mãsuri au fost:

· reforma impozitului pe circulatia mãrfurilor si utilizarea lui ca stadiu

preliminar pentru introducerea (iulie 1992) a impozitului pe valoarea adãugatã;

· introducerea impozitului pe profit cu 77 de clase de impozitare,

reducerea acestor clase în douã si adoptarea prin ordonanta guvernamentalã a

noii legi a impozitului, cu o cota unicã de impozitare de 38%;

· introducerea impozitului pe dividende si pe vânzarea de active;

· introducerea unui nou sistem de taxe vamale;

· introducerea impozitului pe salarii.

22

Diversificarea structurii sistemului de impozite prin adoptarea

impozitului pe proprietate, impozitul pentru poluare au constituit o prioritate a

reformei fiscale alãturi de introducerea impozitului pe venitul global.

Legea 87/1994 vine sã asigure siguranta bugetului statului prin

prevederea obligatiei pentru toti cei care obtin venituri de a contribui cu o parte

din acestea, constituite ca impozite, la realizarea bugetului statului. Legea

privind evaziunea fiscalã era mai mult decât o necesitate si este de asteptat ca

gravitatea pedepselor pe care le instituie îi va determina pe evazionistii de

profesie sau de ocazie, sã se gândeascã mai mult înaintea sãvârsirii unor astfel

de acte, pentru cã riscul pe care si-l asumã acum nu este legat de pierderea unor

sume de bani pe care le plãteau ca amendã, ci este în joc o valoare mult mai

mare : libertatea.

3. COMBATEREA ȘI PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE

Fenomenul inflationist este unul complex si necesita multa munca pentru

a putea fi combatut. Populatia trebuie educata si informata in legatura cu

obligatiile lor (declaratiile de venit) dar si in legatura cu pedepsele si sanctiunile

aplicate celor ce incalca legea.

Masuri de limitare a evaziunii fiscale:

- sistematizarea cadrului legislativ din economie;

- eliminarea actelor normative ce pot favoriza evaziunea fiscala;

- legislatia fiscala trebuie sa determine un comportament economic

normal;

- restructurarea aparatului Ministerului Finantelor pentru a se evita

suprapunerile, paralelismele activitatii de control fiscal;

23

- existenta unei publicatii a Ministerului Finantelor ce ar putea facilita

interpretarea unitara a cadrului legislativ;

- trecerea pe primul loc a controlului prin exceptie (sondaj) si pe unul

secund a celui permanent;

- stabilirea unui raport aproximativ optim intre salariu si stimulentele

pentru cointeresarea aparatului fiscal;

- implementarea unui sistem informatic ce va furniza datele necesare

analizei si combaterii evaziunii;

- o pregatire permanenta a personalului aparatului ministerului finantelor;

- implicarea mai directa a Ministerului Finantelor Publice si a

Ministerului Industriilor si Resurselor in organizarea si buna functionare a

sistemului de control financiar intern (preventiv, ulterior,de gestiune etc.);

- verificarea prin sondaj a circuitului diferitelor marfuri la comercializarea

carora apare evaziunea;

- constituirea unei evidente cantitative si valorice pe principalii

cumparatori/importatori de diferite marfuri la comercializarea carora apare

evaziunea fiscala.

Deci trebuie o analiza profunda si sistemica a fenomenului inflationist

pentru a se ajunge la elaborarea instrumetelor necesare combaterii lui.

Evaziunea fiscala frauduloasa e un fenomen antisocial care trebuie

combatut cu toata energia, deoarece lipseste societatea de importante surse de

venituri necesare pentru finantarea unor activitati sociale, economice si altele.

Eradicarea acesteia presupune un complex de masuri:

- elaborarea de reglementari clare cu privire la tinerea contabilitatii,

intocmirea documentelor justificative, inregistrarea fenomenelor, incheierea

bilantului contabil, determinarea beneficiului impozabil si calculul impozitului;

- incriminarea faptelor ce favorizeaza evaziunea fiscala si sanctionarea

acestora pe masura gravitatii lor;

- reglementarile legale trebuiesc facute cunoscute contribuabililor;

24

- organizarea unui aparat fiscal numeros, ce poate cuprinde intreaga masa

de contribuabili, si bine pregatit pentru a descoperi cele mai abile forme de

evaziune dar si bine retribuit pentru a minimaliza posibilitatile de corupere a

acestora.

Un factor deosebit de important generator de evaziune este nivelul

cotelor impozitelor si taxelor. Reforma fiscala va trebui sa vizeze nu numai

veniturile persoanelor fizice, dar si pe cel al persoanelor juridice. Obiectivele

pot fi de doua feluri: fie reducerea cotelor de impunere, fie largirea bazei de

impunere, fie limitarea diferitelor incitatii (aceste obiective pot fi aplicate toate,

sau pe rand doar primele doua ori doar primul, in functie de politica tarii).

Nivelul cotelor nu e concludent deoarece sarcina finala este influentata

nu numai de marimea cotelor de impozitare, dar si de facilitati acordate sub

forma de deduceri de cheltuieli din venitul impozabil sau de reduceri ale

impozitului datorat sub forma de credite fiscale. Important este ca nivelul la care

se ajunge sa asigure echilibrul intre doleantele contribuabililor, necesitatile

bugetare ale statului astfel incat sa nu mai fie incurajata evaziunea fiscala.

Infractiuni privind evaziunea fiscala prevazute

de Legea nr. 241/2005

Evaziunea fiscală a fost definită ca faptă penală de art.1 din Legea

nr.87/1994 şi constă în sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte,

de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat,

bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale

extrabugetare, de către persoane fizice şi persoane juridice române sau străine,

denumite contribuabili. Astfel, în art.2-3, se prevede că desfăşurarea de activităţi

permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile va avea loc numai

pe baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei

25

prevăzut de lege dar, şi obligaţia declarării organelor de control a bunurilor sau

valorilor impozabile. De asemenea, potrivit art.4-5, contribuabilii sunt obligaţi să

evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile pe care le-

au desfăşurat prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute

de lege şi să le declare cu sinceritate, reluându-se reglementările cuprinse în

Legea nr.82/1991, privind contabilitatea.

Prin Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii

fiscale, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27/07/2005 este

abrogata Legea nr.87/1994 si in acest fel se elimină posibilitatea sancţionării

penale a celor care, de exemplu, completează greşit o declaraţie de impunere.

Stabilirea vinovăţiei – intenţie sau culpă – o fac organele de urmărire penală, iar

instanţa este cea care în final decide aplicarea sancţiunii.

Totodată, prezenta lege sancţionează nu numai faptele propriu-zise de

evaziune, ci şi fapte care, chiar dacă nu constituie evaziune prin ele însele, aduc

grave prejudicii bugetului de stat. Astfel, este sancţionată cu închisoarea punerea

în circulaţie a formularelor tipizate cu regim special. Faţă de actul normativ

abrogat, şi anume Legea 87/1994, noul text se referă exclusiv la infracţiunile şi

pedepsele aplicabile în cazul încălcării normelor fiscale.

Accentul se pune pe săvârşirea cu ştiinţă şi cu rea intenţie a faptelor ce

constituie infracţiuni, prevăzându-se obligativitatea luării de măsuri asiguratorii

în cazul constatării acestora. Printre infracţiunile prevăzute în noua lege, se

numără nerefacerea arhivelor distruse în termenul dispus de organele

competente, deşi contribuabilul avea posibilitatea să o facă (amendă de la 50

milioane lei la 300 milioane lei).

Tot infracţiune constituie şi refuzul nejustificat al unei persoane, după ce

a fost somată, în scris, de trei ori, de a prezenta, conform legii, organelor

competente, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul

împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale; în acest caz pedeapsa

constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Agenţii economici care vor

26

să se sustragă controalelor fiscale, împiedicând prin orice mijloace accesul – în

sedii sau pe terenuri – organelor de control cu scopul efectuării verificărilor

financiare, fiscale sau vamale, în condiţiile legii pot, conform noilor

reglementări legale, să petreacă în spatele gratiilor până la trei ani.

Mai mult, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la

scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă

constituie conform noilor prevederi legale infracţiune, la fel ca şi stabilirea cu

rea credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, în

scopul obţinerii, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau

restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări cu sume datorate

bugetului general consolidat. Legea privind prevenirea şi combaterea evaziunii

fiscale prevede, de asemenea şi o serie de cauze de nepedepsire şi reducere a

pedepselor. În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul

urmăririi penale sau a judecăţii până la primul termen de judecată inculpatul

acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsii pentru săvârşire se reduc la

jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la

10.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu

amendă.

Infracţiunile de evaziune fiscală reglementate în art.3 - 9 sunt

următoarele:

Art. 3. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu amenda de la 50.000.000 lei

la 300.000.000 lei fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele

de evidenta contabila distruse, in termenul înscris in documentele de control,

deşi acesta putea sa o facă.

Art. 4. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani

sau cu amenda refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor

competente, dupa ce a fost somata de 3 ori, documentele legale si bunurile din

patrimoniu, in scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

27

Art. 5. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani

sau cu amenda împiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra,

in condiţiile prevăzute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul

efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Art. 6. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani

sau cu amenda reţinerea si nevărsarea, cu intenţie, in cel mult 30 de zile de la

scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursa.

Art. 7. - (1) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7

ani si interzicerea unor drepturi punerea in circulaţie, fără drept, a timbrelor,

banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim

special.

(2) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12

ani si interzicerea unor drepturi tipărirea sau punerea in circulaţie, cu ştiinţa, de

timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim

special, falsificate.

Art. 8. - (1) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10

ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţa de către contribuabil a

impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a

unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general

consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

(2) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani si

interzicerea unor drepturi asocierea in vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin.

(1).

(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepseşte.

28

Art. 9. - (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu

închisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte

săvârşite in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidenţierii, in actele contabile ori in alte

documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate;

c) evidenţierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor

care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor

de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a

datelor;

e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte

mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin

nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile

principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe

persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de

procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.

(2) Daca prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai

mare de 100.000 euro, in echivalentul monedei naţionale, limita minima a

pedepsei prevăzute de lege si limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani.

(3) Daca prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai

mare de 500.000 euro, in echivalentul monedei naţionale, limita minima a

pedepsei prevăzute de lege si limita maxima a acesteia se majorează cu 3 ani.

Putem concluziona astfel ca, pe de o parte, prin incriminarea faptelor de

evaziune fiscală sunt apărate relaţiile sociale care asigură desfăşurarea normală a

unei activităţi reglementate prin lege, cea de formare a bugetului de stat (şi nu

29

numai) pe calea taxelor şi impozitelor, iar pe de alta parte, prin incriminări sunt

apărate şi relaţiile sociale privitoare la patrimoniul statului ca patrimoniu public.

Evaziunea fiscala consta, deci, in totalitatea procedeelor legale ori

nelegale prin intermediul cărora contribuabilii persoane fizice sau juridice

sustrag parţial ori integral materia lor impozabila de la plata obligaţiilor stabilite

prin lege, încălcând nu doar un act normativ obişnuit ci însăşi Constituţia

României, care prevede că “cetăţenii au obligaţia de a contribui, prin impozite şi

taxe, la cheltuielile publice.”

Corupţia care macină societatea româneasca la momentul de fata a

devenit una cat se poate de agresiva. Mari societăţi de stat sau regii autonome

nu-si plătesc datoriile către stat, înfăptuind deci, evaziune fiscala; nimeni nu

este, insa, tras la răspundere, nu se executa silit nici o datorie, aşa cum se face,

de exemplu, cu datornicii, consumatorii individuali si fără apărare. Aceasta

modalitate de acţiune are drept raţiune păstrarea capitalului politic, insa ea este

cat se poate de nociva si de păguboasa, atât pe termen lung cat si pe termen

scurt. In concluzie putem spune ca autorităţile competente ar trebui sa

dovedească profesionalism, curaj, dăruire in munca lor, pentru ca numai efortul

lor îngemănat poate reduce considerabil acest adevărat flagel care este evaziunea

fiscala. Din categoria acestor autorităţi fac parte Garda Financiară, Direcţia

generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, Departamentul de

combatere a crimei organizate şi serviciul economic din cadrul Poliţiei,

departamente economice ale serviciilor secrete.

Ministerul Finanţelor Publice, ca organ al administraţiei publice centrale

de specialitate cu atribuţii de administrare generală a finanţelor publice, are

următoarele competenţe cu privire la controlul fiscal şi combaterea evaziunii

fiscale, atribuţii pe care le exercită prin intermediul organelor din subordinea sa.

Elaborează proiecte de acte normative cu privire la procedurile de

control fiscal, combaterea şi sancţionarea evaziunii fiscale.

30

Exercită prin organele sale de specialitate controlul asupra activităţilor

financiare a agenţilor economici, urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea

integrală şi la termen a obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.

Exercită prin organele sale de specialitate, controlul operativ şi inopinat

în legătură cu aplicarea şi cu respectarea legislaţiei fiscale şi vamale.

Acţionează prin mijloace specifice pentru combaterea evaziunii fiscale şi

a corupţiei.

Conform H.G. nr.533/2007, modificată prin H.G. nr.1171/2007, Garda

Financiară este instituţie publica de control, cu personalitate juridica, care

exercita controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si

combaterea oricăror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal,

care au ca efect evaziunea si frauda fiscala, organizata ca organ de specialitate al

administraţiei publice centrale in subordinea Ministerului Economiei si

Finanţelor - Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, comisarii Gărzii

financiare au următoarele atribuţii:

să efectueze controale în localurile şi dependinţele în care se produc,

se depozitează, se comercializează bunuri sau se desfăşoară activităţi care fac

obiectul impozitării

să verifice existenţa şi autenticitatea documentelor justificative pe

timpul transportului precum şi în locurile de desfăşurare a unor activităţi de

producţie, prestări servicii, acte şi fapte de comerţ.

să verifice evidenţa primară şi contabilă şi orice alte documente sau

înscrisuri din care rezultă modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale, să constate

fapte de evaziune fiscală şi să stabilească, potrivit legii, obligaţii de plată către

bugetul de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale.

.

31

CONCLUZII

O problema deosebit de importanta a tuturor statelor este cea a relatiilor

cu exteriorul ce presupune atat posibilitatea existenta de firme in 'oazele

financiare' cat si in alte state. De aceea trebuiesc incheiate acorduri foarte clare

intre statele in care se afla filiale ale respectivei societatii pentru a putea

prevenii evaziunea si frauda fiscala internationala. Trebuie sa existe o legislatie

care sa acopere intreaga problematica legata pe de o parte de veniturile realizate

de nerezidenti pe teritoriul tarii, si pe de alta parte, de impunerea veniturilor

obtinute de rezidentidin surse aflate in strainatate. Deci principala atributie a

organelor fiscale devine astfel calculul corect al materiei impozabile (modul de

detarminare fiind precizat prin lege). Reglementarile interne pot avea un loc

important in limitarea evaziunii fiscale la scara internationala; ele sunt eficiente

daca tin seama de conditiile concrete din fiecare tara, de relatiile ei cu

exteriorul. Toate acestea pledeaza pentru completarea de urgenta a legislatiei

fiscale a Romaniei, indreptate spre combaterea evaziunii fiscale, atat interne cat

si internationale.

Sustragerea in mod legal de la impozit se face in virtutea faptului ca

statul a forat multiple 'fisuri' sau 'supape' care permit ca sume importante sa fie

exonerate de impozit sau impuse cu cote reduse.

Eficacitatea impozitului depinde de psihologia si cultura juridica si

mentalitatea contribuabililor, de perfectiunea sistemului fiscal si de competenta

aparatului administrativ.

Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederi legale ce favorizeaza

eludarea fiscului, modul de aplicare a legilorce permite sustragerea de la

impozitare, contribuabilii care cu o mentalitate nesanatoasa recurg la felurite

metode de a-si ascunde materialul impozabil, coruptia organelor fiscale,

repartizarea inechitabila a cotelor de impozite pe grupe de venituri si categorii

sociale. Sistemul de impozitare poate duce chiar la scaderea muncii, oamenii nu

32

mai sunt impulsionati sa presteze munca suplimentara caci veniturile astfel

castigate le vor fi luate la impozitare, ceea ce impulsioneaza munca la negru si

implicit sustragerea de la impozite.

Cel mai usor pot sa se eschiveze de la impozitare industriasii,

comerciantii, liber-profesionistii, fermierii care isi declara veniturile printr-o

declatie semnata doar de ei. Salariatilor le este mult mai greu sa se sustraga de

la plata partiala sau integrala a impozitelor, caci lor li se impun impozitele pe

baza unor declaratii semnate de un tert-intreprinzatorul.In sanul profesiunilor

necomerciale,contabilii erau in capul listelor persoanelor urmarite cu mai mult

de 25% din condamnari. Aceste urmariri erau fondate pe fapte de complicitate.

In randul liber profesionistilor, evaziunea fiscala se concentra in randul

avocatilor,medicilor si notarilor care impreuna insemnau 45% din condamnarile

penale din acest sector.

Inflatia reprezinta un fenomen extrem de complex(existent in multe tari

ale lumi si in Romania) care se datoreaza relei credinte a contribuabililor,

necunoasterii legii de catre acestia si chiar lacunelor legii.Efectele ei sunt

numeroase, cele mai importante ar fi diminuarea bugetului statului,

nesatiafacerea anumitor serviciipublice, saracia si mai ales economia subterana.

Efectele evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra nivelurilor

veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni in mecanismul pietei si poate contribui

la inechitati sociale datorate "accesului"si"inclinatiei" diferite la evaziunea

fiscala din partea contribuabililor.

33

BIBLIOGRAFIE :

Caraiani,Gh.; Cazacu, C. – Evaziunea fiscală în România, Editura

Cartea Românească, Bucureşti, 1995.

Bişa, C. Coord, Costea, I, Capotă, M., Dăncău, B.- Utilizarea

paradisurilor fiscale, Ed. Expert, Bucureşti, 2006.

Diaconu, P. – Cum fac banii contabilii?- Evaziune fiscală, Paradisuri

fiscale, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 2004.

Delesalle, F.E.; Delesalle, E .– Contabilitatea şi cele zece porunci,

Editura Economică, Bucureşti, 2003.

Feleagă, N. – Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti,

1996.

Feleagă, N. – Îmblânzirea junglei contabilităţii, Editura Economică,

Bucureşti, 1996.

Ionaşcu, I. – Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura

Economică, Bucureşti, 2003.

Ionescu, C. – Informarea financiară în contextul internaţionalizării

contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

Malciu, L. – Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti,

1999.

Minu, M. – Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică,

Bucureşti, 2002.

Pătroi, D. – Evaziunea fiscală, Editura Economică, Bucureşti, 2006.

Popa,Şt.,Drăgan, Gh. – Spălarea banilor şi finanţarea terorismului, Ed.

Expert, Bucureşti, 2005.

Ştefănescu, A. – Performanţa financiară a întreprinderii între

relativitate şi creativitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005.