92388263-dinamica-cheltuielilor-publice-in-romania-și-factorii-de-influență-asupra-acestora-b

Dinamica cheltuielilor publice în România și factorii de influență asupra acestora

Cuprins

1. Aspecte generale privind cheltuielile publice........................................................................3

1.1. Conținutul cheltuielilor publice.......................................................................................3

1.2. Criterii de grupare a cheltuielilor publice........................................................................4

1.3 Nivelul cheltuielilor publice............................................................................................7

1.4 Structura cheltuielilor publice..........................................................................................7

1.5 Dinamica cheltuielilor publice.........................................................................................8

2. Analiza de influență și eficiență a cheltuielilor publice..........................................................8

2.1 Factori de influență........................................................................................................10

3. Analiza cheltuielilor publice.................................................................................................12

3.1 Cheltuieli social-culturale...............................................................................................12

3.2 Cheltuieli publice pentru învățământ..............................................................................14

3.2 Cheltuielile pentru ocrotirea sănătății publice................................................................15

3.3 Cheltuielile publice pentru cultură, recreere și religie....................................................16

3.4 Cheltuieli pentru asigurări și asistență socială................................................................17

3.5 Cheltuielile publice privind asigurările sociale de stat...................................................18

3.5 Cheltuielile publice pentru șomaj...................................................................................18

3.6 Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice...............................................19

3.7 Cheltuieli pentru servicii publice și locuințe..................................................................19

3.7 Cheltuieli publice pentru administrația de stat, ordinea publică și siguranța națională..20

3.8 Cheltuielile publice pentru apărare.................................................................................20

3.9 Cheltuieli pentru datoria publică.....................................................................................20

4. Bibliografie........................................................................................................................20

2

1. Aspecte generale privind cheltuielile publice

1.1. Conținutul cheltuielilor publice.

Una din principalele domenii de repartizare a finanțelor publice din bugetul statului o reprezită alocarea sumelor destinate cheltuielilor publice pe diverse domenii.

Aceste cheltuieli sunt în concordanță cu programele guvernamentale bine stabilite atât pe termen lung cât și pe termen mediu și scurt, ținându-se cont și de prioritățile din fiecare perioadă determinată.

„Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, și de persoanele fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.”1

Din bugetul statului se efectuează plăți, pentru realizarea achizițiilor de bunuri sau prestări de servicii utilizate în diferite domenii cum ar fi: acțiuni social-culturale, învățământ, sănătate, armată, activități culturale, cercetare, politică internă și externă a țării.

„Conținutul economic al cheltuielilor publice”2 este determinat de cerințele pentru care s-au alocat sumele respective. Dacă unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de PIB, alte cheltuieli exprimă o acumulare de PIB, exprimat prin participarea statului la finanțarea obiectivelor de folosință îndelungată (drumuri, poduri).

Structura cheltuielilor publice se realizează astfel:

„Cheltuieli publice efectuate de administrațiile centrale de stat din fondurile bugetare și extrabugetare,

Cheltuielile publice ale colectivităților locale, Cheltuieli publice finanțate din fondurile asigurărilor sociale de stat, Cheltuieli publice ale organismelor internaționale din resursele provenite de la

membrii acestora.”3

Cheltuielile publice totale sunt realizate prin repartizarea cheltuielilor de la administrația publică centrală (finațate de la bugetul de stat, din fonduri speciale, și fondurile securității sociale), plus cheltuielile publice ale autorităților supranaționale.

„Cheltuielile colectivității locale finațate de la bugetele unităților administrativ-teritoriale.”4

Cheltuielile publice totale consolidate însumează alocarea financiară al statului pentru finanțarea obiectivelor stabilite în politica bugetară.

1 Iulian Văcărel, Finanțe publice, editura economică și pedagogică, București 2006,pag 127.2 Iulian Văcărel, Finanțe publice, editura economică și pedagogică, București 2006,pag 127.3 Iulian Văcărel, Finanțe publice, editura economică și pedagogică, București 2006,pag 128.4 Iulian Văcărel, Finanțe publice, editura economică și pedagogică, București 2006,pag 128.

3

Trebuie menționat faptul că noțiunea de cheltuieli publice nu este aceeași cu cheltuieli bugetare deoarece, cele publice, se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public care se efectuează prin intermediul instituțiilor publice, pe când cele bugetare, se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă fie de la adiministrației centrale de stat din bugetele locale sau din asigurările sociale de stat.

1.2.Criterii de grupare a cheltuielilor publice

Repartizarea cheltuielilor publice impune acoperirea tuturor necesităților financiare ale diferitelor obiective stabilite de către stat. Aceste obiective acoperă cheltuielile economice, sociale, militare, politice etc.

Stabilirea structurii cheltuielilor publice impune utilizarea mai multor criterii:

Clasificarea administrativă- realizată prin intermediul instituțiilor prin care se efectuează cheltuielile publice: ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ-teritoriale etc. Aceasta are avantajul că alocaţia bugetară se stabileşte pe beneficiar (ministere şi alte instituţii centrale, judeţe, oraşe, comune etc.) . Cheltuielile bugetare în acest caz sunt cu destinații variate, ceea ce face cheltuielile publice necomparabile în timp, deoarece aceste cheltuieli se modifică periodic.

Clasificarea economică- aceasta folosește două criterii de împărțire a cheltuielilor publice: cheltuieli curente și cheltuieli de capital. Cheltuielile curente sunt cele de funcționare cu caracter permanent, cu un consum definitiv de PIB, ce trebuie reînnoit anual și cheltuielile de capital care au caracter de investiții în care sunt incluse cheltuieli cu bunuri și servicii, și cheltuieli de transfer. Cheltuielile cu bunuri și servicii sunt alcătuite din prestarea serviciilor cât și a furnizorilor pentru o mai bună funcționare a instituțiilor publice sau procurarea de mobilier, echipamente electronice etc.. Cheltuielile de transfer pot fi cu caracter economic care reprezintă acordarea unor sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor de producție a agenților economici pentru redresarea financiară a agenților economici, sau sociale cum ar fi plata pensiiilor, indemnizații.

Clasificarea funcțională- aici se regăsesc cheltuielile efectuate în legătură cu transferarea unor resurse financiare publice între diferitele niveluri ale administrațiilor publice, plata dobânzilor la datoria publică, sau constituirea de rezerve pentru autoritatea executivă. Aceasta reflectă linia politică bugetară a statului. Aici revine rolul parlamentului pentru repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de activitate în funcție de obiectivele urmărite la examinarea și aprobarea prevederilor bugetare. Instituțiile din subordinea parlamentului reprezintă consumatori de resurse bugetere, conducătorii acestora sunt responsabilii ordonatorilor de credite.

- La repartizarea cheltuielilor publice din buget se are în vedere politica financiară a statului, numărul de salariați, instituțiile publice existente cele care vor fi nou înființate pe parcursul anului bugetar în curs, avându-se în vedere eficiența maximă ținându-se cont de următoarele criterii:

4

o În domeniul social - alocarea sumelor necesare pentru finanțarea

învațământului, sănătate, cultură, artă, sport, ocrotirea mediului înconjurător etc.,

o Sume alocate pentru promovarea programelor de cercetare,

o În domeniul economic- aici sunt cuprinse alocări de fonduri în vederea

realizării investițiilor și a altor acțiuni economice de interes public, acordarea de subvenții etc.,

o Alocarea sumelor necesare în domeniul apărării naționale a ordinii publice

și siguranță națională,o Alocarea de fonduri pentru administrațiile publice centrale și locale,

asigurarea plății dobânzilor aferente datoriei publice precum și de riscul garanțiilor de stat în condițiile prevăzute de lege,

Clasificarea financiară – presupune două grupe distincte: cheltuieli definitive, cheltuieli temporare și operațiuni de trezorerie, precum și cheltuieli virtuale sau posibile.

o Cheltuielile definitive- sunt cele care finalizează distribuirea resurselor

financiare. Aici sunt incluse cheltuielile curente și cele de capital. Aceste cheltuieli au caracter definitiv, cuprizând plăți la scadențe și atestă finalizarea angajării statului pentru realizarea cheltuielilor prevăzute în buget.

o Cheltuielile temporare- au caracter de început urmate fiind de plăți la

scadențe certe. Aici sunt incluse operațiunile de trezorerie. Cheltuielile temporare nu sunt evidențiate în bugetele publice, acestea fiind gestionate separat prin trezoreria publică.

o Cheltuielule virtuale- sunt finanțate numai în cazul în care statul se angajează

să le efectueze. Aici putem evidenția cazul garanțiilor acordate de stat pentru împrumuturi și care sunt finanțate numai în situația în care debitorii girați nu-și pot onora datoriile.

o După forma de manifestare, cheltuielile publice pot fii: cu sau fără

contraprestație, definitive și provizorii, speciale și globale.5

Clasificarea după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducției sociale- în cadrul reproducției sociale cheltuielile publice sunt de două feluri: cheltuieli reale- în care sunt evidențiate cheltuielile cu întreținerea aparatului de stat, plata dobânzilor și a comisioanelor la împrumuturile de stat, înzestrarea armatei, cu armament și tehnică militară; şi cheltuieli economice- care cuprind investiţii pentru înfiinţarea de unităţi economice, modernizarea infracstructurii, construirea de drumuri şi poduri. În primul caz se poate vorbi de un consum definitiv de produs intern brut, iar în al doilea caz reprezintă o avansare de produs intern brut.

Clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. – şi aici putem evidenţia două criterii principale :

o clasificaţia funcţională care cuprinde cheltuieli destinate: serviciilor

publice generale, ordinea internă şi securitatea civilă, apărare, educaţie,

5 Iulian Văcărel, Finanțe publice, editura economică și pedagogică, București 2006, pag 132,

5

sănătate, securitate socială, locuinţe, servicii comunale, recreere, cultură şi religie, etc.

o Clasificaţia economică O.N.U.- a cheltuielilor publice care reprezintă

consum final: bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, formarea brută de capital, achiziții de terenuri , transferuri de capital.( tabelul 1.), (tabelul 2.)

Total cheltuieli publice și împrumuturi minus rambursări

Total cheltuieli publice Împrumuturi minus rambursări- cheltuieli care reprezintă consumu definitiv - intrări de credite externe(se adună)

de venit național: bunuri şi servicii( salarii, - rate anuale de rambursat( se scad)bunuri materiale, servicii, alte achiziţii)

- dobânzi aferente datoriei publice,- subvenţii şi transferuri curente- formarea brută de capital,- achiziţii de terenuri și active necorporale,- trensferuri de capital,

Tabelul 1. Clasificareția O.N.U. a cheltuielilor publice pe baza criteriului economic.6

Total cheltuieli publice

Servicii publice generale și ordine publică: președinția sau instituția regală, organe legislative, instituții de ordine publică și securitate, justiție, procuratură, notariat, alte instituții de drept public, aparatul administrativ-economic și financiar cu caracter executiv,

Apărare: armată, cercetare științifică și experiențele cu armata, baze militare pe teritorii străine, participarea la blocuri militare, participarea la conflicte militare, lichidarea urmărilor războaielor,

Educație: școli primare, generale, licee, universități și colegii, institute de cercetare fundamentală, instituții post universitare,

Sănătate: spitale și clinici, unități profilactice, antiepidemice, institute de cercetări, Securitate socială și bunăstare: asistență socială, asigurări sociale, protecție socială,

acțiuni în favoarea unităților private din unele ramuri, economice, subvenții pentru export,

Acțiuni economice: participarea la organisme internaționale economice, participarea la societăți internaționale economice, cheltuieli de cercetare în domeniul economic,

Locuințe și servicii cumunale: locuinţe şi întreţinerea lor, spaţii de agrement, instituţii de cult,

Recreaţie, cultură şi religie: instituţii şi acţiuni culturale, spaţii de agrement, Alte cheltuieli,

6 Pavel Belean, Lucia Risti, Finanțe Publice ale României, ed Economică 2007, pag 216.

6

Tabelul 2. Clasificaţia O.N.U. a cheltuielilor publice pe baza criteriului funcţional7

1.3 Nivelul cheltuielilor publice

Nivelul cheltuielilor publice totale derivă din valoare produsului intern brut și se apreciază atât static ( la un moment dat) cât și dinamic şi are la bază următorii indicatori:

1. „Volumul cheltuielilor publice nominal şi real,2. Volumul cheltuielilor publice din PIB,3. Volumul cheltuielilor publice raportat pe cap de locuitor.”8

1.4 Structura cheltuielilor publice

Volumul cheltuielilor publice ale unei ţări se stabileşte din punctul de vedere al structurii lor pe diverse categorii de clasificare ţinând cont de criteriul economic şi cel funcţional. De aceea se realizează ponderea fiecărei categorii de cheltuieli publice de care se va ține cont pentru dirijarea resurselor financiare ale statului spre anumite obiective: sociale, economice, militare, administrative, etc.

1.5 Dinamica cheltuielilor publice

„Dinamica cheltuielilor publice este determinată de modificarea următorilor indicatori:

1. Creșterea nominală și reală a cheltuielilor publice,2. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut,3. Modificarea volumului mediu a cheltuielilor publice raportat la un locuitor,4. Creșterea structurii cheltuielilor publice,5. Corespondența dintre creșterea cheltuielilor publice și creșterea PIB,6. Flexibilitatea cheltuielilor publice față de PIB.”9

2.Analiza de influență și eficiență a cheltuielilor publice

Ținând cont că rolul statului este acela de a finanța instituțiile publice, analiza eficienței cheltuielilor publice trebuie orientată asupra performanțelor concrete pe care acestea le au atât în plan economic și social într-o perioadă determinată de timp în raport cu obiectivele propuse.

Astfel dacă în perioada de referiță anterior stabilită, valoarea cheltuielilor publice îndreptate pentru creșterea și „diversificarea nevoilor cetățenilor pentru bunuri publice, nu cresc în același ritm – apare o insuficiență permanentizată a resurselor”10.

Analiza autorizată a eficienței investițiilor derulate în perioda de timp respectivă cade în sarcina factorilor de decizie ai aparatului politic, și are drept scop urmărirea derulării obiectivelor propuse pe termen scurt, mediu și lung, iar analiza neautorizată a acestor

7 Pavel Belean, Lucia Risti, Finanțe Publice ale României, ed Economică 2007, pag 215.8 Iulian Văcărel, Finanțe publice, editura economică și pedagogică, București 2006, pag1389 Iulian Văcărel, Finanțe publice, editura economică și pedagogică, București 2006, pag 1410 http://www.studentie.ro/Referate/Economie/Referat-CHELTUIELI-PUBLICE_i46_c974_62769.html

7

obiective, dacă sunt înfăptuite va fi resimțită în mediul social și în folosul societății respective.

Ținând cont că scopul cheltuielilor publice este acela de a aduce bunăstare socială eficiența acestora crește când apar unele oportunități cum ar fi: din varietatea de alternative, există posibilitatea alegerii prețului cel mai convenabil; există posibilitatea modernizării în desfășurarea serviciului; prețul de cost plătit pentru serviciul respectiv precum și costul de utilizare să fie cât mai mic; să poată fi derulat eficient pe perioade destul de mari.

Referitor la eficiența cheltuielilor publice trebuie evidențiat faptul că resursele financiare publice sunt limitate deci acestea trebuiesc utilizate cu responsabilitate având posibilitatea ca într-o piață liberă alegerea să fie orietată spre cele mai reduse și eficiente costuri. Pentru valorificarea acestor oportunități pot fi alese două variate și anume: eficiența locativă a resurselor, X- eficiența resurselor. În legătură cu eficiența locativă a resurselor putem concretiza cele trei dimensiuni menționate de Pareto:

- Eficiența schimbului care dă posibilitatea alegerii variantei în care achiziționarea bunurilor de consum să fie egală pentru toți consumatorii,

- Eficiența tehnică determinarea în mod optim a factorilor de producție la care „rata marginală de substituție între oricare doi factori să fie egală pentru toate bunurile produse”,11

- Eficiența omniprezentă „presupune că rata marginală a transformării factorilor să fie egală cu rata marginală comună a substituției”12.

În ceea ce privește eficința resurselor prețul de cost ales trebuie să fie cât mai mic față de prețul de cost al inputurilor absolut necesare producerii unor anumite outputuri.

De recomandat ar fi, referitor la eficiența cheltuielilor publice, acestea să fie parțial sau total suportate de către populație iar acolo unde este posibil să fie înlocuite cu cele private sau prin introducerea de mecanisme cvasipiața (bonuri, cupoane).

Pentru a evalua eficiența cheltuielilor publice putem enumera:

Analiza de tip cost-beneficiu în care se urmărește valoare minimă a raportului cont-beneficiu și valoarea maximă a rapotului beneficiu-cost.

Analiza de tip cost-eficacitate care este realizat pe baza unui indicator prestabilit.

Metode multicriticale care se alege dintr-o varietate de criterii, alegându-se proiectul cu cel mai înalt grad de eficacietate.

Metoda cost-beneficiu are două aspecte diferite și anume:

- în sectorul public, se urmărește obținerea beneficiilor sociale maxime,- în sectorul privat, tendința este de obținere a profitului maxim.

11 http://www.studentie.ro/Referate/Economie/Referat-CHELTUIELI-PUBLICE_i46_c974_62769.html12 http://www.studentie.ro/Referate/Economie/Referat-CHELTUIELI-PUBLICE_i46_c974_62769.html

8

Eforturile bugetare alocate creșterii bunăstării sociale urmăresc externalitățile care au ca efect acțiunea unui agent economic asupra bunăstării celorlalți fără a influiența prețul de cost final.

Beneficiile și costurile pot fi clasificate astfel:

- reale directe (tangibile și intangibile) indirecte (tangibile și intangibile)

- pecuniare (exprimare valorică) directe (tangibile și intangibile) Indirecte (tangibile)

Evaluarea anticipată a beneficiului are la dispoziție următorii factori: piața, indivizii și evaluările individuale.

Evaluarea anticipată a eficienței presupune elaborarea indicatorilor previzionali ce stabilește în avans activitatea economică urmărindu-se realizarea de avantaje maxime de pe urma investițiilor ce urmează a fi efectuate.

Postevaluarea eficienței are loc după definitivarea proiectului când pot fi evidențiate avantajele obținute în urma investițiilor făcute luându-se în considerare indicatorii utilizării efective a resurselor pentru a putea fi comparați cu rezultatele prevăzute.

Ca bază de calcul pentru evaluarea costurilor și beneficiilor se utilizează ca etalon, prețurile de pe piață dar numai dacă acestea sunt reale, dacă există suspiciunea că acestea nu sunt estimate la valoarea lor reală se utilizează prețuri-umbră .

2.1 Factori de influență

Factorii ce influențează creșterea cheltuielilor publice pot fii de natură demografică, economică, socială, urbanizare, militară, istorică, politică.

Referitor la factorii demografici influența este puternică datorită creșterii populației globului precum și modificările intervenite în structura acestora legate de vârstă, categorii socio-profesionale etc. Odată cu creșterea efectivă a populației se impune dezvoltarea și modernizarea utilităților publice, modificarea și adaptarea instituțiilor publice în funcție de cerințe precum și a acțiunilor cu caracter public finanțate de stat. Modificările ce intervin în structura și numărul populației pe categorii de vârstă și socio-culturale influențează structura cheltuielilor publice cu caracter social în special, pentru protecția celor din categoriile de vârstă mică sau înaintată.

În ceea ce privește modificările pe plan socio-profesional datorită creșterii populației active (ocupate) în sectorul public, se impune dezvoltarea cadrului adecvat reciclării și recalificării profesionale având ca scop securitatea și protecția socială.

Factorii economici – datorită tendinței de dezvoltare economică și de modernizare a economiei din fiecare zonă și țară se impune tot mai mult implicarea statului în susținerea progresului economic în general și în special prin măsuri de stabilizare și de creștere economică. Implicarea statului în acest cadru se remarcă atat prin acordarea de subvenții în

9

sectorul privat cât și prin stimularea sectorului public având scop dezvoltarea unor ramuri sau subramuri economice de interes strategic național care implicit conduc la majorarea cheltuielilor publice.

Totodată prin apariția fenomenelor destabilizatoare cum sunt apariția șomajului, a crizelor economice, a determinat o implicare mai puternică a statului prin majorări de cheltuieli publice pentru contracararea acestor fenomene nefavorabile cât și pentru relansarea și creșterea economică durabilă.

Este cunoscut faptul că interesul fiecărei țări, este acela de a menține cât mai scăzut nivelul ratei șomajului, acesta având impact negativ asupra bugetului, cauzând o creștere proporțională a cheltuielilor publice în acest sens, cu numărul persoanelor aflate în șomaj. Cu cât rata șomajului este menținută la nivel ridicat, contribuțiile la buget sunt mai mici și totodată cheltuielile publice sunt influențate prin ajutoarele care sunt acordate șomerilor.

În realitate, în țara noastră cu toate eforturile depuse și datorită conjucturii internaționale, (referitor la criza economica mondială) rata șomajului a cunoscut o creștere destul de accelerată astfel dacă urmărim tabelul următor putem să ne dăm seama ce impact a avut asupra bugetului și implicit asupra cheltuielilor publice ale statului: tabelul 3.13

Evoluţia numărului de salariaţi şi şomeri în perioada 2008-2012

An 2008 2009 2010 2012Număr mediu de salariaţi (mii persoane) 5.046,3 4.774,3 4.665 4.735

-modificare procentuală anuală(%) 3,3 -5,4 -2,3 1șomeri la sfârșitul anului (mii persoane) 403,4 709,4 760 690

Rata șomajului(%) 4,4 7,8 8,5 7,6Sursa: Institutul Naţional de Statistică (2008,2009), Comisia Naţională de Prognoză(2010, 2012)

Pe ansamblu factorii sociali merg în concordanță cu cei economici. Există o permanentă preocupare a statului în privința repartizării veniturilor în societate în vederea acordării de sprijin material unor categorii sociale defavorizate, în vederea diminuării cheltuielilor publice.

Dar trebuie menționat faptul că prin sporirea numărului de instituții social-culturale influențate de cerințele de progres și civilizație se impune sporirea sumelor destinate acestui scop determinând creșterea cheltuielilor bugetare.

Urbanizarea – datorită tendinței de creare și dezvoltare a centrelor urbane mai precis de transformare a localităților rurale și aducerea acestora la nivelul unei civilizații superioare, urbanizarea atrage un consum sporit de resurse sau de cheltuieli publice. Aici putem exemplifica crearea de construcții publice, edilitare de străzi, canalizare, gospodărire comunală, centre de cultură, locuri de agrement, toate acestea influențând ponderea cheltuielilor publice.

13 Institutul Naţional de Statistică (2008,2009), Comisia Naţională de Prognoză(2010, 2012)

10

Factorii cu caracter militar sunt determinați de politica externă a țărilor și se răsfrâng negativ în ponderea cheltuielilor publice având nivelul cel mai ridicat asupra dimensiunilor acestora în majoritatea țărilor lumii. Studiile efectuate arată că una din cauzele majore ale creșterii cheltuielilor publice au fost războaiele, atât în timpul desfășurării acestora cât și pentru îndepărtarea dezastrelor provocate pe timpul confruntărilor respective.

Factorii politici influențeză mai mult sau mai puțin cheltuielile publice în funcție de grupările politice aflate la putere, de orientările politice ale acestora astfel în cazul orientărilor liberale influența statului asupra vieții sociale și economice este mai redusă, pe când în cazul orientărilor social democratice se pune accentul mai mare pe protecția socială a persoanelor defavorizate realizând astfel o majorare accentuată a cheltuielilor publice.

Tot aici trebuie exemplificată influența pe care o are plata în contul datoriei publice și în special a dobânzilor aferente mai ales în cazul țărilor în curs de dezvoltare.

3.Analiza cheltuielilor publice

3.1 Cheltuieli social-culturale

Cheltuielile social-culturale grevează o parte însemnată din PIB datorită rolului și importanței acestora în satisfacerea intereselor și necesității majore a populației.

Cheltuielile pentru acțiunile social-culturale sunt îndreptate spre ridicarea calității vieții fiecărui individ și exprimă preocuparea statului pentru realizarea unor necesități naționale referitoare la educație, ocrotirea sănătății, cultură etc.

Datorită acestui lucru ponderea cheltuielilor socio-culturale reprezintă cam 50-55% din PIB. Tendința pe plan mondial de altfel ca și în țara noastră este de creștere continuă a acestor cheltuieli în funcție de mai mulți factori cum ar fi: resursele publice existente, tradiție de programul social al partidelor aflate la putere, de modul de organizare a sistemului de asistență socială a țării respective.

Astfel aceste cheltuieli repartizate din PIB pot fi evidențiate din punct de vedere funcțional în modul următor:

1. „Cheltuieli pentru învăţămînt,2. Cheltuieli pentru sănătate,3. Cheltuieli pentru cultură, recreere şi religie,4. Cheltuieli pentru asigurări şi asitenţă socială.”14

În România PIB-ul nu asigură satisfacerea tuturor cheltuielilor socio-culturale, de aceea finanţarea se efectuează şi prin intermediul creditelor externe rambursabile sau nerambursabile.

14 Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București, pag 219,

11

Aceste cheltuieli socio-culturale pe total şi în structură 2004-2007 pot fi găsite în tabelele următoare: tabelele 4,5,6 și 7.15

Cheltuielile socio-culturale, pe total, în structură și pe surse de finanțare

*anul bugetar 2004* tabelul 4.

Denumirea cheltuielilor

Prin bugetul statului

Sănătate Șomaj Din credite externe

Din venituri extrabugetere

Din fonduri externe nerambursabile

Bugetul asugurărilor sociale de stat

Bugetele locale

Total

Învățământ 18.382 - 210 822 8.197 456 - 51.963 80.030Sănătate 13.081 67.411 - 2.722 416 1.390 - 1.002 86.022Cultură, religie și activitate sportivă

7.795 - - 92 303 308 - 6.361 14.859

Asistență socială, alocații, pensii, ajutore și indemnizații

46.433 - 14.156 251 - 912 149.849 22.873 234.474

Total cheltuieli social-culturale

85.691 67.411 14.366 3887 8.916 3.066 149.849 82.199 415.385


351.405 68.526 17.837 37.615 15.492 37.669 153.286 151.635 833.465

Ponderea cheltuielilor social-culturale în total(%)

24,4 98,4 80,5 10,3 57,6 0,8 97,8 54,6 49,8

Sursa: Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București16




Sănătate

Șomaj Din credite externe

Din venituri extrabugetere



Bugetele locale

Total

Învățământ 23.726 - 249 1.862 9.976 682 - 63.074 99.569Sănătate 15.342 90.523 - 2.609 428 920 - 1.118 110.940Cultură, religie și activitate sportivă

9.588 - - 20 451 243 - 7.169 17.471

Asistență socială, alocații, pensii, ajutore și indemnizații

75.086 - 15.00 144 - 2.345 161.149 25.270 278.999

Total 123.742 90.523 15.254 4.635 10.855 4.190 161.149 96.631 506.979

15 Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București, pag 220,16 Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București, pag 220,

12

cheltuieli social-culturaleTotal cheltuieli publice

394.856 91.788 17.641 30.804 17.356 45.411 165.540 172.199 936.967

Ponderea cheltuielilor social-(%)

32,6 98,6 86,5 15 62,5 92,2 97,3 56,1 54,2




Sănătate

Șomaj

Bugete de credite intrene

Bugete de credite externe

Din venituri proprii



Bugetele locale

Total

Învățământ 2.532 - 42 - 140 1.105 37 - 696 10.816

Sănătate 1.474 9.011 - - 120 45 37 - 129 10.816

Cultură, religie și activitate sportivă

979 - - - - 47 80 - 1.457 2.565

Asistență socială,

7.617 - 1.698 - 19 47 135 19.077 2.971 31.564

Asicurări și asistență socială pentru accidente de muncă și boli

- - - - - - - 104 - 104

Total cheltuieli socio culturale

12.602 9.011 1.740 - 279 1.244 289 19.181 11.518 55.864


43,655 9.011 2.089 18 3.847 2.010 4.452 19.181 21.754 10.601


28,9 100,0 83,3 0,00 7,3 61,9 6,5 100,00 52,9 56,0

Sursa: Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București




Sănătate

Șomaj Credite externe

Credite interne

Fonduri externe nerambursabile

Venituri proprii


Bugetele locale

Total

Învățământ 8.220 - 49 207 - 16 1.296 - 9.640 19.428Sănătate 2.124 11.252 - 309 - 73 1.510 - 192 15.460Cultură, religie și activitate sportivă

1.197 - - 212 - 26 56 - 1437 2.928

Asigurări și asistență socială,

11.556 560 1.891 33 - 453 47 22.333 3.968 40.841

Asicurări și asistență socială pentru accidente

- - - - - - - 105 - 105

13

de muncă și boliTotal cheltuieli socio culturale

23.097 11.812 1.940 761 - 568 2.909 22.438 15.237 78.762


64.630 11.812 2.412 4.846 18 7.912 3.601 22.448 30.832 148.511


28,5 100,0 81,8 15,7 - 71,8 80,8 99,9 49,5 53,0

3.2 Cheltuieli publice pentru învățământ

Ținând cont că rolul învățământului într-o societate este primordial, sarcina autorităților și a factorilor politici implicați în gestionarea resurselor economice este de a acorda o atenție deosebită acestuia prin asigurarea și suplimentarea fondurilor întrucât performanțele obținute în această direcție asigură prosperitatea și ridicarea nivelului de trai pe termen mediu și lung.

Rolul învățământului atât cel de stat cât și cel particular este de a asigura forța de muncă de înaltă calificare atât de necesară în dezvoltarea unei națiuni.

Este cunoscut faptul că în țara noastră finanțarea cheltuielilor pentru învățământ se face prin asigurarea fondurilor de la:

- bugetul de stat şi bugetele locale, pentru învăţământul de stat; - venituri proprii realizate din taxele şcolare sau alte taxe atât în cazul

învăţământului de stat cât şi în învăţământul particular;- cheltuielile agenţilor economici prin organizarea de cursuri de calificare şi de

policalificare, sponsorizări şi donaţii destinate instituţiilor publice care instruesc angajaţii în mod direct;

- în baza unor programe învăţământul poate beneficia prin atragerea de fonduri şi de la organismele internaţionale, U.E., UNESCO sau alte resurse.

Repartizarea fondurilor din PIB către învățământ trebuie să țină seamă de anumiți factori și le putem exemplifica pe căi de natură demografică, pe cei de natură economică influențați de cererea forței de muncă calificată precum și factorii politici care sunt determinați de ideologia și politica școlară.

Principalul beneficiar al fondurilor destinate învățământului care este și ordonator de credite în România este Ministerul Învățământului/Educației dar mai primesc fonduri pentru organizarea calificării profesionale de asemenea și Ministerul Apărării și Ministerul de Interne.

Analizând din punct de vedere economic, cheltuielile destinate învățământului sunt canalizate spre mai multe direcții cum ar fi: cheltuieli de personal, cheltuieli pentru materiale, subvenții, transferuri bugetare, plăți de dobânzi și comisioane etc. Aceste fonduri provin de la bugetul de stat, iar bugetele locale asigură funcționarea învățământului preșcolar, primar, liceal, precum și internatele dar și cantinele școlare, sunt asigurate prin cedarea de fonduri tot

14

de la bugetul de stat către bugetele locale cât și prin intermediul veniturilor proprii ale bugetelor locale.

3.2 Cheltuielile pentru ocrotirea sănătății publice

Ținând cont că ocrotirea sănătății este o condiție esențială în cazul oricărei națiuni, grija statului trebuie să fie deosebită și de aceea fondurile destinate acestui sector trebuie să fie pe măsura cerințelor.

Strategia în dirijarea fondurilor destinate sănătăţii trebuie să ţină cont în primul rând de acţiunea de promovare a unor programe de prevenire şi preîntâmpinare a unor boli şi maladii, deoarece pentru eradicarea lor s-ar cheltui fonduri mult mai mari.

Fondurile destinate sănătăţii sunt în permanentă ascensiune datorită mai multor factori dintre care putem menţiona creşterea preţurilor medicamentelor şi a prestaţiilor medicale, îmbătrânirea populaţiei, înmulţirea factorilor de risc.

Asigurarea fondurilor destinate sănătaţii diferă de la ţară la ţară, în funcţie de politica internă a guvernelor astfel în unele ţări, fondurile sunt asigurate în proporţie egală de către stat şi angajaţi şi angajatori, în alte ţări proporţia este în seama angajatorilor şi mai puţin a statului iar în alte ţări cum este şi cazul României, până nu demult, fondurile sunt asigurate majoritar de către stat.

Pentru asigurarea fondurilor destinate acţiunilor de ocrotire a sănătăţilor sunt obţinute prin mai mute mijloace şi anume:

o „fonduri bugetare,

o cotizaţii obligatorii suportate de angajator cât şi de angajat,

o cotizaţii facultative realizate prin asigurările private de sănătate,

o resursele populației,

o ajutoare interne sau externe din donații, sposorizări,”17

În țara noastră asigurarea cheltuielilor destinate ocrotirii sănătății sunt obținute atât din fonduri bugetare la care se adaugă și contribuțiile agenților economici, salariaților și pensionarilor.

Ponderea cheltuielilor din sănătate este absorbită de întreținerea și funcționarea spitalelor, a creșelor, a centrelor de sănătate, a centrelor de transfuzie de sânge, procurarea de aparatură și tehnică medicală. Din fondurile bugetului Național de Asigurări sociale, resursele financiare sunt destinate în special pentru finanțarea serviciilor medicale, pentru medicamente si pentru serviciile medicale ale spitalelor. Și în cazul sănătății fondurile sunt destinate pe mai multe direcții la fel ca și în cazul învățământului astfel: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, subvenţii, servicii, rambursări de credite, comisioane şi dobânzi la credite.

17 Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București, pag 227

15

3.3 Cheltuielile publice pentru cultură, recreere și religie

Fondurile destinate acestui sector sunt îndreptate atât pentru formarea personalității umane cât și pentru creșterea nivelului cultural moral, spiritual dar și pentru menținerea stării fizice umane.

Ca pondere în PIB fondurile sunt esențial mai mici decât cele destinate învățământului și sănătății, dar totuși reprezintă un consum semnificativ de capital și care sunt îndreptate pentru finanțarea activităților sportive, cultelor religioase, bibliotecilor, teatrelor, spectacolelor și concerte, activităților legate de tineret.

Ca și în cazul învățământului și sănătății cheltuielile destinate culturii au avut ca destinații obținerea de bunuri materiale și servicii, fonduri pentru salarizarea personalului, fonduri pentru activitatea Comitetului Olimpic Român, cheltuieli de capital, procurarea de cărți etc.

Fondurile destinate culturii sunt constituite în special din taxele percepute de instituțiile de cultură pentru serviciile prestate, din taxe și mai puțin din fonduri bugetare.

O parte din aceste fonduri sunt obținute și de la bugetele locale destinate în special pentru funcționarea bibliotecilor, a muzeelor, teatrelor, școlilor populare de artă, pentru conservarea tradiției, cultelor religioase, activităților sportive etc.

Trebuie menționat faptul că instituțiile de cultură și religie primesc fonduri prin bugetul de stat prin metoda cedărilor de venituri. Finanțarea acestor activități se realizează și prin acțiunile de sponsorizări intreprinse de instituțiile de cultură, prin fonduri provenite de la agenții economici destinate activităților religioase, asistență socială precum și alte activități umanitare.

În cazul sponsorizărilor, agenții economici implicați în aceste acțiuni contribuie la derularea activităților atât religioase cât și sportive dar în același timp sunt și beneficiarii acțiunilor intreprinse datorită diverselor forme de publicitate obținute cît și prin facilitățile fiscale acordate de stat printre care putem enumera: reducerea bazei de impozitare pentru contribuțiile aduse la finanțarea activităților de cultură, de artă, asistență și servicii sociale, protecția mediului etc.

Deci finanțarea acțiunilor și obiectivelor de cultură din România se face astfel:

a. „cu finanțare integrală din resurse bugetare;b. cu finațare din venituri proprii (taxe);c. cu finațare integrală din veniturile proprii.”18

3.4 Cheltuieli pentru asigurări și asistență socială

Aceste cheltuieli publice sunt îndreptate în special în domeniul asistenței sociale, indemnizațiilor pentru persoanele vârstnice sau cu handicap, protecția copilului, a persoanelor

18 Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București, pag 229

16

și familiilor defavorizate. Finanțarea acestor cheltuieli este făcută atât de la bugetul de stat dar și prin bugetele locale și mai puțin din venituri proprii sau sponsorizări.

Finanțarea din bugetul de stat este destinată în primul rând a celor nejutorați, copiilor orfani, persoanelor cu handicap, veteranilor de război, ajutoare sociale, centrelor de refugiați, pensii, revoluționarilor, ajutoare speciale, precum și cheltuieli curente pentru plata salariilor și funcționarea organelor și instituțiilor centrale și a serviciilor acestora.

De la bugetele locale sunt asigurate fonduri ce vizează finanțarea următoarelor obiective: căminele de bătrâni, câminelor spital pentru copii, cantinelor de ajutor social, protecția copilului.

Putem concretiza că prin acest sistem beneficiază un număr însemnat al populației care are întradevăr nevoie de sprijin așa cum sunt în special persoanele și familiile defavorizate în ceea ce privește starea de sănătate dar și a situației materiale, a vârstei etc.

În cazul asistenței sociale, în țara noastră persoanele și familiile cu venituri mici beneficiază de ajutorul social minim, pentru încălzirea locuinței și pentru asistența și protecția copilului.

3.5 Cheltuielile publice privind asigurările sociale de stat

Cheltuielile publice privind asigurările sociale constituie un capitol aparte față de bugetul de stat dar care se aprobă și se execută de către organele în drept.

Bugetul asigurărilor sociale, are ca fundament alte surse de venit față de bugetul de stat iar destinația fondurilor este îndreptată altor categorii de beneficiari cum sunt persoanele în vârstă. Administratorul fondurilor asigurărilor sociale de stat este Ministerul Muncii cu organele sale din subordine care gestionează aceste cheltuieli vizând în primul rând pensionarii prin plata pensiilor precum și unele forme de asistență socială diferite de cele suportate din bugetul de stat.

Așadar din bugetul asigurărilor sociale de stat beneficiază în afară de pensionari prin plata pensiilor și alte categorii prin plata indemnizațiilor de incapacietate de muncă, ajutoare acordate asiguraților în caz de deces, pentru tratamente balneare etc.

Trebuie remarcat faptul că cele două sisteme de asigurări au același obiectiv ce urmărește protecția socială dar în cazul asigurărilor sociale de stat bugetul este mult mai consistent, vizând un număr mult mai mare de asistați față de cel al asigurărilor de stat.

În ultima perioadă datorită crizei mondiale și implicit a reducerii locurilor de muncă contribuțiile angajatorilor și a angajaților către fondul asigurărilor sociale de stat au cunoscut o scădere semnificativă s-au remarcat unele decalaje între resursele bugetului asigurărilor sociale și necesarul acoperirii plății pensiilor decalaj pe care statul l-a acoperit în multe situații prin împrumuturi externe.

17

3.5 Cheltuielile publice pentru șomaj

Odată cu trecerea economiei de la sistemul comunist la cel de piață a fost necesară instituirea unui fond pentru plata de ajutorare a persoanelor disponibilizate în urma renunțării și reducerii activității a multor întreprinderi falimentare.

Acest fond se reaizează prin contribuția obligatorie în proporțiii diferite de către angajatori precum și de către angajați, contribuție calculată procentual din salariul brut cuvenit precum și din donații și sponsorizări.

Cheltuielile publice din acest fond sunt dirijate pentru finanțarea asigurărilor de șomaj și în afară de aceasta sunt finanțate indemnizații pentru personalul agenților economici cu activitate întreruptă temporar, cheltuieli pentru absolvenții instituțiilor de învățământ superior, pentru integrarea profesională, plata șomerilor care se angajează înainte de termen, stimularea angajatorilor care angajează șomeri etc.

Tot din acest fond se finanțează cheltuielile curente de întreținere a aparatului administrativ care gestioneză fondul.

Bugetul asigurărilor pentru șomaj funcționeză pe principiul „fonduri speciale” alăturat bugetului asigurărilor sociale de stat.

3.6 Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice

Utilizarea fondurilor destinate cheltuielilor publice pentru obiective și acțiuni economice se face în scopul asigurării, funcționării și dezvoltării unor înteprinderi sau ramuri economice de interes național, pentru retehnologizarea unităților economice existente în mod deosebit finațarea acțiunilor de cercetere științifică, stimularea exportului și în același timp obiective și acțiuni de interes național.

Fondurile din acest sistem sunt alocate agenților economici publici sau privați, persoane fizice care activează în domeniul producției și al serviciilor.

Este necesar ca statul să nu renunțe la unele intreprinderi care produc utilități pentru a evita constituirea de monopoluri private ducând astfel la practicarea de prețuri și tarife ridicate, răspândirea activităților respective în mod proporțional în toate regiunile țării pentru sprijinirea sectoaerelor economice vitale, pentru gestionarea activităților în regim de monopol, tutun, alcool care aduc venituri importante bugetului.

„Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice în România”19 sunt exprimate astfel:

- alocarea de subvenții,- alocări de prime,- alocări de investiții,- alocări de fonduri speciale.

19 Sursa: Pavel Belean,Finanțele publice ale României, edit Economică 2007, București, pag 235

18

Beneficiarii fondurilor din cadrul cheltuielilor publice de finanțare a acțiunilor economice sunt o serie întreagă de unități economice cum ar fi transporturile și comunicațiile, susținerea industriei a agriculturii, stimularea interprinderilor mici și mijlocii, dezvoltarea turismului, combaterea de inundații, metrologie, hidrologie etc.

În cazul fondurilor pentru agricultură și silvicultură în afară de contribuțiile din bugetul de stat au primit finanțare importantă și din surse externe în special din Uniunea Europeană prin programul strategic de dezvoltare pe perioada 2009-2013.

3.7 Cheltuieli pentru servicii publice și locuințe

Cheltuielile publice destinate pentru servicii publice și locuințe sunt suportate de la bugetele locale care privesc finanțarea întreținerii, reparării străzilor, întreținerea parcurilor și a zonelor verzi, iluminatului public, punctelor termice, aducțiunea gazurilor naturale în localități, electrificări rurale.

De la bugetul de stat primesc finanțare planurile urbanistice generale, acțiunile de ecologizare, întreținerea drumurilor și acelor utilități care contribuie la îmbunătățirea traiului fiecărui individ în parte.

3.7 Cheltuieli publice pentru administrația de stat, ordinea publică și

siguranța națională

Prin această formă se realizeză finanțarea instituțiilor și organelor puterii legislative, executive, judecătorești și de ordine publică prin instituțiile specifice: parlament, preşedinţie, organele judecătoreşti, procuratură precum şi puterea executivă care este guvernul şi celelalte organe de asigurare a ordinii publice: poliţia, jandarmeria, siguranţa statului.

Toate acestea asigură menţinerea unei vieţi normale în paralel cu drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti.

În cazul cheltuielilor publice în administrație se poate vorbi de un consum definitiv de resurse financiare cu toate acestea statul nu poate funcționa dacă aceste instituții nu ar exista.

3.8 Cheltuielile publice pentru apărare

Fondurile alocate cheltuielilor publice pentru apărare au ca destinație finanțarea forțelor armate și a acțiunilor legate de participarea țării la unele alianțe sau blocuri militare.

În acestă categorie putem exemplifica:

- Cheltuieli curente necesare apărării naționale: acțiuni de integrare euroatlantică, constiturea de parteneriate pentru pace,

- Cheltuieli de capital: unde putem vorbi despre echipări cu tehnică de luptă, de înfiinţări de unităţi militare, procurare de armament.

Cheltuielile militare cu toate că sunt necesare grevează în masură mai mare sau mai mică bugetele ţărilor în funcţie de zona geografică respestivă.

19

3.9 Cheltuieli pentru datoria publică

Sunt constituite pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice, de comisioane precum şi de rambursarea propriuzisă a datoriei publice.

Datoria publică este o povară financiară pentru societate mai ales în cazul ţărilor care au bugetele constituite în mare parte pe deficite bugetare şi mai ales în cazul țărilor în care bugetele sunt îndreptate spre consum și nu către investiții.

4. Bibliografie

1. Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Cristina Stănescu și Oana Preda- Finanțe publice, edit. Economică, București 2007,

2. Pavel Belean, Lucia Risti, Gabriela Anghelache- Finațele publice ale României,edit. Economică, București 2007,

3. Iuliana Văcărel- Finanțe publice, ed. Economică și pedagogică, București 2003,4. Nicolae D.Popescu- Finanțe publice, ed. Economică, București 2002,5. Gyorgy Attila-Finanțe, ed,Universitară, București 2009,6. Tatiana Moșteanu- Finanțe publice, ed. Universitară, București 2005,

7. http://www.studentie.ro/Referate/Economie/Referat-CHELTUIELI-PUBLICE_i46_c974_62769.html

8. Institutul Naţional de Statistică (2008,2009), Comisia Naţională de Prognoză(2010, 2012)

9. Bugetul României 2011

20

92388263-dinamica-cheltuielilor-publice-in-romania-și-factorii-de-influență-asupra-acestora-b

Documents