111

9.1. Agricultura 9.1.1. Interacţiunea agriculturii cu mediul

O ramură importantă a economiei judeţului o constituie şi agricultura cu cele două

sectoare de baza, sectorul vegetal şi sectorul zootehnic. Alături de industrie, agricultura a devenit o sursă de poluanţi pentru mediu, relaţia dintre mediu şi agricultură fiind o relaţie destul de complexă. Pe de o parte agricultura reprezintă o sursă de poluare a apei, solului, de distrugere a habitatelor şi de diminuare a diversităţii biologice. Pe de altă parte agricultura este afectată de un mediu alterat de poluarea atmosferică, schimbări climatice precum şi de extinderea utilizării terenurilor agricole de alte sectoare ale economiei, în principal industrie şi infrastructură.

O sursă de poluare o constitue şi eroziunea solului. Deşi degradarea solului prin eroziune este un proces natural, în mare măsură ea se datoreşte activităţilor umane, ca de exemplu păşunatul excesiv, defrişări de păduri, activităţi agricole, etc. Eroziunea conduce la degradarea solului, prin antrenarea în primul rând a humusului situat în partea superioară a solului şi ca o consecinţa la deşertificarea suprafeţei pe care s-a produs eroziunea.

Practicarea unor lucrări agrotehnice necorespunzătoare şi fără îndrumarea specialistului agricol poate duce la accentuarea fenomenelor de eroziune, la tasarea solului şi la scăderea fertilităţii naturale a solului, în special atunci când nu se respectă criteriile de întocmire a asolamentelor. Practicarea unei agriculturi intensive presupune şi utilizarea îngrăşămintelor atât a celor chimice cât şi a celor naturale, precum şi utilizarea pesticidelor în tratarea bolilor, combaterea dăunătorilor şi buruienilor. Se cunoaşte acţiunea benefică asupra culturilor agricole a produselor fertilizante, însă utilizarea în exces a îngraşămintelor chimice cât şi a îngraşămintelor naturale are efect negativ atât asupra solului cât şi asupra plantelor implicit şi asupra consumatorului.

Dejecţiile provenite de la porci şi păsări, răspândite pe sol fără o tratare adecvată (fermentare anaerobă) constituie o altă sursă de poluare a solului, a cărui poluanţi pot prejudicia buna exploatare a acestuia. De asemenea şi utilizarea pesticidelor fără a se respecta prescripţiile de folosire ale fiecărui produs în parte, respectiv doza şi epoca de aplicare are consecinţe negative asupra solului, apei şi plantelor. Astfel reziduurile de pesticide, în special ale insecticidelor organoclorurate, se acumulează în sol, în stratul arabil, de unde pot ajunge în plante sau chiar în apele freatice. Dat fiind impactul pe care îl are agricultura asupra mediului, se impune ca o necesitate luarea unor măsuri care să aibă în vedere următoarele: - îmbinarea raţionala a mijloacelor chimice şi biologice, folosirea metodelor fizico-

chimice şi aplicarea întregului complex agrofitotehnic în întreţinerea culturilor - extinderea, promovarea şi generalizarea cultivării unor soiuri şi hibrizi rezistenţi la

atacul bolilor şi dăunătorilor - respectarea rotaţiei culturilor în cadrul organizării asolamentelor - administrarea uniformă şi în raport echilibrat a îngrăşămintelor naturale şi chimice - limitarea utilizării produselor chimice şi exluderea celor dăunătoare pentru om sau

care ar putea avea efecte negative asupra mediului înconjurător şi al echilibrului biologic în natură, prin acumularea de reziduuri în sol, în produsele agroalimentare şi în organismul uman.

- instituirea unui sistem de asistenţă fitosanitară pentru toţi producătorii agricoli - practicarea unei agriculturi ecologice care presupune la rândul ei perfecţionarea

sistemelor tradiţionale de obţinere a produselor agricole, păstrarea şi utilizarea

112

eficientă a potenţialului genetic, păstrarea echilibrului ecologic, folosirea tehnicii şi utilajelor adecvate.

9.1.2. Evoluţiile din domeniul agriculturii, estimările noilor efective de

animale şi perfecţionarea metodelor de reducere a emisiilor din sectorul agricol 9.1.2.1. Evoluţia utilizării solului în agricultură

Conform situaţiei furnizate de către O.C.P.I. Covasna, evoluţia utilizării terenurilor

agricole se prezintă conform tabelului: Tabel 9.1.2.1 – 1 Utilizarea terenurilor agricole în judeţul Covasna

Nr. Crt.

Categ.de folosinţă

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

1 Arabil (ha) 86331 86331 86331 86331 86331 83785 83787

2 Păşuni

(ha) 65009 65009 65009 65009 65009 60862 60727

3

Fâneţe şi pajişti

naturale (ha)

33814 33814 33814 33814 33814 40617 40731

4 Vii (ha) 0 0 0 0 0 0 0

5 Livezi (ha) 262 262 1262 1262 1262 1025 1044

TOTAL AGRICOL 186416 186416 186416 186416 186416 186289 186289

Situaţia cadastrului pentru anul 2006, la data întocmirii lucrării încă nu a fost

finalizată de către OCPI. Covasna. Terenurile agricole sunt supuse degradării atât sub acţiunea apei, vântului dar şi

datorită activităţii umane. Conform studiului agro-pedologic efectuat pentru judeţul Covasna în anul 2004

de către Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Braşov, starea terenurilor agricole supuse degradării, sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabel 9.1.2.1.- 2 Starea terenurilor afectate de alunecări – ha %

Nr . Crt

Teritoriu administrativ

Supr.totală agricolă conf. OCPI Covasna în anul 2003

Supr. Agricolă cartată pedologic

Supr. cu alunecări

Din care pe tipuri de alunecare

În brazde

În valuri

În trepte

Curga toare

Prăbu şire

1

Total judeţ Covasna

186416 100%

181370 97,3%

4735 2,54%

523 0,28%

3848 2,06%

364 0,2%

0 0%

0 0%

Tabel 9.1.2.1.- 3 Terenuri erodate prin apă – ha %

Nr. Crt.

Teritoriu administrativ

Supr.totală agricolă conf. OCPI Covasna in anul 2003

Supr. Agricolă cartată pedologic

Din care erodate prin apă

slab modeat puterni

c f.puterni

c excesiv

113

1 Total judeţ Covasna

186416 100%

181370 97,3%

3293 1,8%

4836 2,6%

896 0,5%

261 0,1%

0 0%

Tabel 9.1.2.1.- 4 Terenuri cu eroziune de dâncime – ha%

Nr.crt Teritoriu

administrativ

Supr.totală agricolă conf.

OCPI Covasna in anul 2003

Supr. Agricolă cartată

pedolog

Din care pe forme de eroziune

Siroiri , rigole

Ogaşe Ravene

1 Total judeţ Covasna

186416 100%

181370 97,3%

130 0,1%

1035 0,6%

53 0,03%

Din punct de vedere al stării de inundabilitatea terenurilor agricole, conform

studiului amintit, situaţia se prezintă astfel: Tabel 9.1.2.1. – 5 Terenuri afectate de inundaţii – ha %

Nr.crt Teritoriu

administrativ

Supr.totală agricolă conf.

OCPI Covasna in anul 2003

Supr. Agricolă cartată

pedologică

Din care terenuri inundabile

rar frecvent f.frecvent

1 Total judeţ Covasna

186416 100%

181370 97,3%

4255 2,31%

2763 1,5%

3868 2,1%

Terenurile în cauză sunt proprietate privată, în urma reconstituirii dreptului de

proprietate conf. Legii nr.18/1991, sau constituie domeniul public, fiind la dispoziţiia Consiliilor Locale

În anii ’80 pe suprafeţele de teren afectate de eroziune şi de exces de umiditate s-au executat lucrări de îmbunatăţiri funciare, după cum urmează: - combaterea eroziunii solului pe o suprfaţă de 8078 ha, din care agricol 7842 ha - lucrări de drenaj pe o suprafaţă de 6208 ha - lucrări de desecare pe o suprafaţă de 37702 ha, din care agricol 35534 ha

În funcţie de reacţia chimică a solurilor, situaţia la nivelul judeţului, conform studiului OSPA Brasov se prezintă conform tabelului de mai jos.

Tabel 9.1.2.1.- 5 Terenuri după reaţia solurilor - ha %

Nr. Crt.

Teritoriu administra

tiv

Supr.totală agricolă conf. OCPI Covasna in anul 2003

Supr. Agricolă cartată

agrochimic

Din care cu reacţie

Puternic acidă

Moderat acidă

Slab Acidă

Neutră Slab alcalină

1 Total judeţ Covasna

186416 100%

134220 72%

6371 3,4%

52150 28,0%

56503 30,3%

6420 3,4%

12776 6,9%

În general, solurile din judeţul Covasna sunt moderat şi slab acide. În ceea ce priveşte aprovizionarea solurilor cu elemnte nutritive, din studiile

efectuate la nivelul judeţului s-a constat că solurile sunt aprovizionate mijlociu-slab cu

114

azot, cu conţinut de humus mijlociu-mare, aprovizionate slab-mijlociu cu fosfor şi mijlociu- bine cu potasiu.

9.1.2.2. Evoluţia terenurilor retrase din circuitul agricol

Conform datelor primite de la OCPI Covasna, situaţia ternurilor scoase din circuitul agricol se prezintă astfel: Tabel 9.1.2.2. – 1 Terenuri scoase din circuitul agricol în judeţul Covasna

Nr. crt

Categ.de folosinţă

Suprafaţa ha

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

1 Total agricol

0,34 3,52 3,17 1,79 2,53 9,97 1,46 19,26

Suprefeţele de teren mentionate în tabel au fost scose din circuitul agricol ca

urmare a investiţiilor în lucrari de construcţii civile şi industriale.

9.1.2.3. Evoluţia suprafeţelor de păduri regenerate În această categorie de lucrări intră lucrările de împădurire şi cele de regenerări

naturale efectuate în sectorul forestier. Din datele furnizate situaţia se prezintă conform tabelului de mai jos. Menţionăm că pentru anii 1999, 2000 şi 2001 nu am obţinut datele necesare. Tabel 9.1.2.3. – 1 Evoluţia suprafeţelor împădurite în judeţul Covasna

Nr. crt

Specificaţie Suprafaţa ha

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

1 Regenerări total d.c.

- - - 2070 663 373 578 439

1.1. împăduriri - - - 1600 294 148 275 228

1.2. regenerări naturale

- - - 470 369 225 303 211

9.1.2.4. Evoluţia şeptelului Conform datelor furnizate de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

Covasna, evoluţia efectivului de animale pe perioada 1999-2006 sunt prezentate în tabelul de mai jos. Tabel 9.1.2.4. – 1 Evoluţia şepterului în judetul Covasna

Nr. crt

Specii de

animale

Efective – nr.capete

1999-*

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

1 Bovine total

44651 45900 48495 44830 47515 48122 48231

2 Vaci lapte

23615 23778 23887 23619 25044 25354 27526

3 Alte bovine

77 98 54 36 54 46 48

4 Ovine 13660 13410 12641 14023 13296 15872 15728

115

total 7 0 5 1 5 0 4

5 Caprine 3211 3095 2904 4029 5170 9810 11320

6 Porcine 87728 92300 101136

77315 83804 79717 75519

7 Păsări total

555883

573900

434003

377710

691045

783352

606600

8 Găini ouătoar

e

31263

8

34653

1

22985

8

25871

0

39035

0

35852

0

27600

0

9 Cabaline

11800 12400 12440 13190 13435 13541 13598

10 Animale de blană

25370

23840

30320

29740

27322

26300

18420

9.1.2.5. Agricultura ecologică Agricultura ecologică sau agricultura biologică este un procedeu modern de

cultivare a plantelor şi de creştere şi îngrăşare a animalelor şi totodată de a produce alimente, prin utilizarea acelor procedee şi tehnologii care se apropie foarte mult de legile naturii. Agricultura ecologică se deosebeşte fundamental de agricultura convenţională, întrucât procesul şi tehnologiile de producere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli şi principii de producţie foarte stricte, care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă solul şi până la obţinerea efectivă a produsului final. În practicarea unei agriculturi ecologice, fermierii trebuie să aibă cunoştinţe minime despre acest sector de producţie şi să folosească pentru fertilizarea terenurilor şi pentru întreţinerea culturilor numai acele îngrăşăminte şi pesticide care sunt permise în agricultura ecologică (conf. HG 917/2001)

Organismele modificate genetic şi derivatele acestora sunt interzise în agricultura ecologică.

Agricultura ecologică urmăreşte obţinerea de produse agroalimentare ecologice certificate, de origine vegetală şi animală, de calitate, în strânsă legătură cu mediul înconjurător şi limitarea riscului poluării, cu menţinerea fertilităţii solului.

În judeţul Covasna unde agricultura deţine o pondere importantă a economiei putem menţiona faptul că sunt condiţii pentru practicarea unei agriculturi ecologice, atât fermierii cât şi producătorii individuali fiind interesaţi pentru obţinerea produselor vegetale sau animale prin procedee ecologice. Ne bazăm în primul rând, pe lipsa unor industrii poluante, relieful care asigură o calitate ridicată a factorilor de mediu, utilizarea pe scară largă a îngrăşămintelor naturale prin dezvoltarea gospodăriilor ţărăneşti, folosirea ponderată a pesticidelor sub îndrumarea specialiştilor din domeniu.

Cu toate acestea, la momentul actual nu se poate vorbi de o agricultură ecologică ci doar de tendinţe. În sprijinul asociaţiilor agricole şi al fermierilor de mare folos este respectarea Codului bunelor practici agricole – document amplu transpus din legislaţia europeană.

9.1.3. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului Se ştie că agricultura are un impact deosebit asupra mediului, acest impact se

datorează în primul rând substanţelor chimice care au fost sintetizate în pesticidele, fertilizatorii, stimulatorii de creştere precum şi în alte produse auxiliare. Sursele de poluare a căror poluanţi sunt pesticidele se găsesc în toţi cei trei factori de mediu –apă,

116

aer, sol – ceea ce în final afectează întregul lanţ trofic. Apa de suprafaţă ca şi cea subterană, poate constitui o sursă de poluare, pesticidul ajungând destul de repede în acestea, în special în timpul ploilor.

Utilizarea acestora fără a se respecta prescripţiile de folosire ale fiecărui produs în parte respectiv doza şi epoca de aplicare are consecinţe negative asupra solului, apei şi plantelor şi implicit a consumatorului.

Pentru evitarea poluării cu pesticide care poate avea urmări destul severe este bine să se ia o serie de măsuri de prevenire cum ar fi: - folosirea numai de pesticide omologate - administrarea pesticidelor să se realizeze numai prin unităţi fitosanitare autorizate - instruirea persoanelor care urmează a manipula pesticidele, în privinţa modului de

utilizare corectă a acestora şi a normelor de securitate şi protecţia muncii - realizarea unui control riguros al administrării de pesticide precum şi efectuarea de

analize de laborator în vederea depistării unor eventuale poluări - interzicerea comercializării unor produse agroalimentare care conţin reziduuri de

pesticide peste limitele admise - interzicerea aplicarii substanţelor fitosanitare cu mijloace aviatice atât în agricultură

cât şi în silvicultură a pesticidelor din grupele I şi II de toxicitate. De asemenea folosirea neraţionala a îngrăşămintelor chimice fără a se ţine cont

de cerinţele solului şi a plantei poate duce la poluarea cu nitraţi a apelor de suprafaţă şi subterane.

9.1.4. Utilizarea durabilă a solului Utilizarea durabilă a solului este definită ca utilizarea ariei necesară pentru a

satisface populaţia unei ţări. Solul constituie mediul de viaţă al plantelor. Degradarea lui are loc sub influenţa

temperaturii, apei, vântului, vieţuitoarelor, acest proces de degradarea fiind un proces ireversibil. Alterarea solurilor se produce sub acţiunea apei acizilor minerali sau organici şi a sărurilor.

Cele două procese au loc simultan, iar refacerea solurilor este cu mult sub ritmul de degradare şi alterare.

Solul reprezintă fără îndoiala unul dintre cei mai importanţi factori de mediu şi în acelaşi timp o resursă fundamentală pentru dezvoltarea economiei. Activităţile umane au condus în timp la degradarea calităţii solului ceea ce a avut ca efect atât deteriorarea echilibrului ecologic cât şi diminuarea potenţialului de dezvoltare.

Solul constituie mediul pentru creşterea plantelor, fiind de asemenea o resursă de bază şi pentru dezvoltare.

O dezvoltare durabilă nu poate fi realizată fără a include conservarea şi utilizarea durabilă a solului.

Cauzele degradării solului sunt în general legate de procesul de industrializare, păşunatul necontrolat al animalelor, activităţile agricole, (îngrăşăminte insuficiente sau în exces, lucrări agrotehnice necorespunzătoare, irigaţii neraţionale) despăduriri şi supraexploatarea fondului forestier. Suprafaţa agricolă se micşorează datorită extinderii construcţiilor civile şi industriale, depozitelor de deseuri, spaţiilor de agrement, eroziunii solului, aceasta din urmă ocupând primul loc în degradarea pământului urmat fiind de alunecările de teren. Un alt factor limitativ îl constituie sărăcirea solului în elemente nutritive, precum şi lipsa apei din sol.

117

Dat fiind cele prezentate se impun luarea unor măsuri în vederea utilizării durabile a solului, în contextul sistemului de agricultură durabilă cum ar fi: - diversificarea culturilor în vederea îmbunătăţirii şi conservării structurii solului - selectarea speciilor de plante care se potrivesc tipului de sol - utilizarea îngrăşămintelor organice - folosirea pe scară largă a mijloacelor profilactice şi biologice de protecţie, limitându-

se utilizarea substanţelor chimice pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor - efectuarea lucrărilor agricole numai în perioade optime

În judeţul Covasna suprafaţa agricolă este de 186416 ha, iar tendinţa este pe cât posibil ca aceasta să rămâna cu aceiaşi destinaţie.

9.2. Industria

Principalele ramuri induriale ale judeţului Covasna sunt: - Industria extractivă, mine pentru exracţia cărbunelui şi industria de extracţie a ţiţeiului

şi gazelor naturale. - industria de maşini şi aparataj electric,care produc motoare electrice şi aparataj

electric auto - industria constucţiilor metalice şi a produselor din metal cu industria de maşini şi

echipamente, agregate şi subansamble auto, etc - industria textilă şi a confecţiilor care produc materiale textile din bumbac şi confecţii

textile în special pantaloni - industria alimentară care valorifică în special resursele locale ale judeţului ca : ape

minerale zootehnie,produse agricole (cartoful, porumbul) - industra de prelucrare a lemnului care valorifică resursele lemnoase din judeţ sub

formă de cherestea şi mobilă.

9.2.1. Poluarea din sectorul industrial şi impactul asupra mediului Dacă iniţial motorul activităţii economice al judeţului îl reprezenta mineritul, acum

cele mai însemnate sunt ramurile industriei uşoare şi alimentare. Deasemeni agricultura este bine reprezentată de cultura cartofului, a plantelor industriale şi zootehniei.

Judeţul Covasna înregistrează valori ale P.I.B./locuitor sub media naţională .Industria şi serviciile contribuie la formarea P.I.B. cu respectiv 30 % şi 42,2 %. Sectorul agricol contribuind în proporţie de 11,5%, iar sectorul construcţii cu 5,6%.

Nivelul investiţiilor străine este destul de scăzut. Lipsa de atractivitate a judeţului Covasna se datoreză infrastructurii de transport şi utilităţi foarte puţin dezvoltatate (densitate mică a căilor de comunicaţii, starea nesatisfăcătoare a drumurilor publice). Prin efectul cumulat al activităţilor antropice, însemnate suprafeţe de paduri sunt supuse fenomenului de uscare sau prin exploatare inraţională, importante suprafeţe de teren fiind lipsite de vegetaţie şi supuse fenomenelor de eroziune.

Datorită programelor de restructurare în domeniul minier, s-a înrăutăţit situaţia socio-economică şi a condus la creşterea şomajului.

Reducerea activităţilor industriale a determinat migrarea specialiştilor către alte activităţi, alte zone sau în exterior, acestea având urmări într-o viitoare revigorare a economiei tradiţionale.

Totodată, prin reducerea substanţială a activităţilor industriale şi folosirea unor tenologii superioare, în special în domeniul minier şi al construcţiilor de maşini, în ultimii ani se constată o influenţă negativă tot mai mică, aproape nesemnificativă asupra

118

mediului înconjurător. Toţi factorii de mediu ai judeţului Covasna (aer, apă, sol, subsol, mediu ambiant, etc.) au suferit îmbunătăţiri considerabile.

9.3. Energia

Energia este esenţială pentru bunăstarea economică şi socială. Sectorul

energetic cuprinde următoarele activităţi: extracţia şi prepararea cărbunelui, extracţia petrolului şi gazelor naturale, extracţia şi prepararea minereurilor radioactive, industria de prelucrare a ţiţeiului, producţia, transportul şi distribuţia de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă. Energia oferă confort şi mobilitate şi este esenţială pentru bunul mers al majorităţii activităţilor industriale şi comerciale. Cu toate acestea, producţia şi consumul de energie exercită presiuni considerabile asupra mediului, care includ contribuţii la schimbările climatice, deteriorarea ecosistemelor naturale, deteriorarea mediului construit şi producerea de efecte adverse asupra sănătăţii umane.

Politica energetică reflectă această gamă largă de probleme şi are trei scopuri principale:

• securitatea aprovizionării • competivitate • protecţia mediului.

Deşi aceste direcţii pot părea diferite, ele sunt strâns intercorelate. Energia, mediul şi societatea au făcut obiectul unor preocupări majore pe plan

mondial în ultimii 25 de ani. Energia este un produs de mare valoarea economică, socială, strategică şi politică. Este indispensabilă pentru industrie şi, astfel pentru întreaga economie şi societate. Lipsa accesului la energie are consecinţe mari, iar rolul strategic şi politic al energiei a fost în mod clar evidenţiat în ultimii 30 de ani de diferitele crize petroliere, conflicte regionale sau erori în politica energetică a unei ţări. Privind în perspectiva următorilor 20-30 de ani, “Cartea verde” atrage atenţia asupra slăbiciunilor structurale şi deficienţelor geopolitice, sociale şi de mediu ale alimentării cu energie a Uniunii Europene, în mod special, privind angajamentele Uniunii Europeane relativ la Protocolul de la Kyoto.

Acquis-ul comunitar în acest domeniu – energia - reflecta cele trei obiective majore ale politicii comunitare, respectiv: asigurarea surselor de aprovizionare, realizarea unei pieţe unice concurenţiale pentru resursele energetice şi protecţia mediului înconjurător (prin respectarea siguranţei nucleare şi utilizarea surselor regenerabile de energie).

9.3.1. Impactul sectorului energetic asupra mediului

Activităţile din sectorul energetic sunt responsabile de existenţa poluanţilor în proporţie de peste 50 % la emisiile de metan şi monoxid de carbon, 97 % la emisiile de dioxid de sulf, 88 % din emisiile de oxizi de azot, 99 % la emisiile de dioxid de carbon.

Dintre sursele de energie, termocentralele reprezintă sursa cea mai importantă, care poluează aerul prin procesele de combustie şi care generează emisii de gaze cu efect de seră. Astfel, emisiile de noxe (oxizi de azot, oxizi de sulf, CO2) prin coşurile de fum afectează calitatea atmosferei; apa caldă rezultată în urma răcirii aburului în condensatoare, modifică parametri calitativi ai apelor de suprafaţă, cu consecinţe asupra faunei şi florei acvatice; depozitele de zgură şi cenuşă afecteză calitatea

119

atmosferei din zonă (prin spulberări de cenuşă) şi a apelor subterane. Scăpările de produse petroliere, la termocentralele ce utilizează astfel de combustibili, afectează calitatea apelor de suprafaţă şi a solului.

Din punctul de vedere al echilibrului carbonului în natură, schimbările ce se impun implică un efort susţinut pentru a obţine o mai mare eficienţă energetică şi a dezvolta sursele de energie regenerabile, pentru reducerea emisiilor de carbon rezultate din arderea combustibililor fosili, evitarea despăduririlor şi eliminarea rapidă a CFC-urilor.

Protocolul de la Kyoto privind emisiile de gaze cu efect de seră, ratificat de România prin Legea nr. 3/2001, prevede următoarele obligaţii: - reducerea, în perioada 2008 - 2012 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8 % faţă

de anul de referinţă 1989; - elaborarea şi implementarea politicilor de promovare a dezvoltării durabile; - elaborarea, înaintea primei perioade de angajament (înainte de 2008) a Registrului

Naţional de emisii ale gazelor cu efect de seră. Hidrocentralele, în aparenţă unităţi nepoluatoare, afectează şi ele factorii de

mediu. Ele modifică peisajul, ecosistemele, varietatea şi numărul de specii, calitatea apei (prin concentrarea în săruri, apa nefiind potabilă).

Construcţia unei hidrocentrale necesită eliberarea unei suprafeţe mari de teren, defrişări masive, deplasarea populaţiei spre alte zone. Datorită excesului de umiditate atmosferică în zonă se produc perturbaţii climatice: scăderea temperaturii medii, ceaţă.

Lacurile de acumulare preiau volumul mare de apă în caz de viituri, evitând producerea inundaţiilor. Barajele sunt bariere în calea migraţiei peştilor, cei mai afectaţi fiind somonii şi păstrăvii. In lac creşte temperatura apei, deci pot dispărea unele specii de peşti şi scoici. Dacă o specie dispare, întreg echilibrul ecologic este afectat, prin lanţul trofic.

In sectorul extractiv se va urmări monitorizarea, prevenirea şi reducerea impactului asupra mediului, precum şi reabilitarea zonelor miniere dezafectate.

În judeţul Covasna, nu există sectoare energetice majore care să afecteze mediul înconjurător, din acest motiv judeţul, cuprinzând toate sectoarele economico-sociale poate fi considerat un “consumator” de energie minor.

9.3.2. Consumul brut de energie

În judeţul Covasna, energia electricã este distribuitã de SC Electrica SA, societate care asigurã distribuţia energiei electrice la nivel naţional.

În ceea ce priveşte energia termicã, ea este produsă într-o măsură din ce în ce mai mare de centralele individuale atât în mediul urban cât şi în mediul rural. Principalul furnizor de gaz metan în judeţ este SC Distrigaz Sud SA.

Conform statisticii, consumul de gaz natural şi numărul consumatorilor pe anul 2005 este reprezentat în tabelul de mai jos:

Tabel 9.3.2 – 1 Consum de gaz şi numărul consumatorilor

Nr. Crt. Tip Consumator Nr. Consumator Consum (mc)

1 Casnic 31418 36766060

2 Unităţi/Agenti economici 1360 42249863

TOTAL 32778 79015923

120

Cealaltă sursă de energie termică utilizată în judeţ sunt lemnele şi deşeurile din lemn (rumeguşul şi lăturoaiele) – Centrala termică pusă în funcţiune la Intorsura Buzăului.

Consumul total de energie electrică în anul 2006 a fost de 237.7 GWh, pentru agenţi economici şi uz casnic. 9.3.3 Generarea de energie si incalzirea la nivel de unitati administrative Tabel 9.3.3. – 1 Producţia de energie termica in judetul Covasna

U.M. 2005 2006

nov. dec. ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov.

Energie termică

Gcal 3257 3116 4123 3785 3391 1887 1616 1538 1525 920 1516 2051 3404

Tabel 9.3.3. – 2 Indicii producţiei industriale - serie brută

luna corespunzătoare din anul precedent = 100 1.I-30.XI.200

6 faţă de

1.I-30.XI.200

51)

2005 2006

nov. dec. ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. 1)

Total judeţ

78,5 96,6 95,2 97,5 96,3 86,8 102,6 98,7 109,2 109,2 100,6 118,0 124,2 103,5

Energie electrică şi termică, gaze şi apă

93,9 85,3 83,7 86,0 89,1 93,1 101,1 98,7 104,5 100,8 97,8 94,9 100,6 95,5

1) Date provizorii Notă: Indicii producţiei industriale (IPI) caracterizează evoluţia producţiei industriale totale la nivel de judeţ, în timp ce IPI calculat la nivel naţional caracterizează evoluţia valorii adăugate brute la costul factorilor, realizată în activitatea industrială. Aceştia au fost calculaţi la nivelul fiecărui judeţ pe baza datelor din cercetarea statistică "Indicatori pe termen scurt în industrie" (INDTS).

9.3.4. Impactul consumului de energie asupra mediului Folosirea energiei electrice poate polua termic, fonic, electromagnetic, chimic şi

estetic mediul, însă impactul asupra mediului înconjurător privind distribuţia şi furnizarea energiei electrice este nesemnificativ.

Consumul de energie este o sursă majoră de poluare atmosferică. Acesta contribuie la peste 90% din emisiile de dioxid de sulf din UE, la aproape toate emisiile de oxizi azotici, la aproape jumătate din emisiile de compuşi organici volatili fără metan şi la aproximativ 85% din particule.

121

Impactul asupra mediului este în scădere în special datorită utilizării cu preponderenţă ca materie primă a gazului metan dar şi măsurilor speciale de prevenire a poluării mediului (copertarea haldelor de cenuşă şi zgură, monitorizarea emisiilor, utilizarea păcurii cu conţinut scăzut de sulf , asigurarea depozitelor de păcură împotriva scăpărilor pe sol şi în apele de suprafata, etc.).

Impactul consumului de energie asupra mediului este foarte variată, începând cu emisiile de gaze cu efect de seră pentru producerea lui, până la terenurile ocupate pentru transportul lui, solurile afectate etc.

În judeţul Covasna o preocupare importantă a unităţilor care deţin echipamente ce conţin bifenili policloruraţi (PCB) sau trifenili bifenili policloruraţi (PCT) trebuie să fie găsirea unor soluţii de eliminarea acestora, prin firme autorizate în baza unui plan aprobat de Agenţia de Protecţie a Mediului.

Studiile şi statisticile internaţionale relevă faptul că cea mai mare parte a emisiilor de dioxid de carbon gaz, responsabil de producerea “efectului de seră”, se datorează producerii energiei şi rezultă din arderea combustibililor în centrale termoelectrice şi utilizarea produselor petroliere în transport. Emisiile de CO2 rezultate din arderea diferitelor combustibili variază în limite mari. În medie, pe unitatea de energie degajată, gazele naturale eliberează cantitatea cea mai mică de CO2, petrolul cu 44% mai mult, iar cărbunele cu 75% în plus faţă de gazele naturale.

Pe lângă CO2 alţi poluanţi emişi din arderea combustibililor fosili în termocentrale sunt: oxidul de carbon, oxizii de azot, dioxidul de sulf (produc ploi acide), particule în suspensie, hidrocarburi, etc. În judetul Covasna nu sunt instalaţii mari de ardere.

9.3.5. Impactul producerii de ţiţei şi gaze naturale asupra mediului

Potrivit strategiilor sectoriale pentru cărbune, gaze naturale, petrol, electricitate şi căldură, strategia energetică naţională trebuie să conţină programe şi măsuri pentru restructurarea, modernizarea, creşterea randamentului şi reducerea impactelor de mediu în activităţile din sectorul de furnizare, transformare şi cerere. Industria de extracţie şi de prelucrare a ţiţeiului afectează mediul prin hidrocarburile gazoase şi lichide “pierdute” în timpul extracţiei, transportului şi depozitării ţiţeiului şi produselor petroliere.

Acţiunile cu impact negativ major asupra mediului sunt induse de către principalele instalaţii din fluxul de exploatare, respectiv de sondele de ţiţei şi parcurile de separatoare. Factorul de mediu cel mai afectat este solul (fiind supus contaminării în special cu apă de zăcământ).

Principalele surse generatoare de poluanţi atmosferici existente în cadrul obiectivelor petroliere sunt: - cazanele de abur de la parcurile de separatoare; - rezervoarele de stocare a ţiţeiului.

Exploatări de ţiţei există în zona nord-estică a judeţului de către SNP Petrom SA, Schela Moineşti, Sector Ghelinţa. Se constată diminuarea situaţiilor de poluare accidentală faţă de perioada anterioară, inclusiv s-au micşorat suprafeţele de teren afectate de poluare, acest lucru se datorează şi realizării investiţiilor prevăzute în programele pentru conformare.

122

9.3.6. Energii neconvenţionale Omenirea se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore cum sunt cele

ale energiei, apei şi alimentaţiei, rezolvarea lor corectă fiind esenţa preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă.

Oportunitatea punerii în practică a unei strategii energetice pentru valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie se înscrie în coordonatele dezvoltării energetice a României pe termen lung şi oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice. Se definesc urmatoarele surse de energie regenerabile şi neconvenţionale:

a) energia radiaţiei solare (energie solară); b) energie hidarulică a acumulărilor de apă, exploatată în amenajări hidrotehnice

denumite “sui generis” microhidrocentrale şi centrale hidro mici, cu putere instalată de maximum 10MW şi care nu fac parte din amenajări hidroenergetice complexe;

c) energia valurilor şi a mareelor; d) energia geotermală; e) energia eoliană; f) energia continută în masa lemnoasă şi în alte materii vegetale care formează

împreună categoria combustibilului solid, denumită biomasă; g) energia conţinută în produse secundare gazoase obţinute prin fermentare din

materii reziduale organice, alcătuind categoria de combustibil gazos, denumită biogaz;

h) energia conţinută în produse lichide obţinute prin distilarea materiei organice fermentate, alcătuind categoria de combustibil lichid, denumită alcool carburant;

i) energia obţinută din alte surse regenerabile, neexploatate până în prezent. Centrale mixte, termice şi electrice, ar putea îmbunãtãţi eficienţa furnizãrii de

energie. Captarea şi stocarea carbonului ar putea servi ca tehnologie de tranziţie. Mãsuri de eficientizare la clãdiri, vehicule şi bunuri de consum, stimulate de instrumente şi reglementãri specifice economiei de piaţã, pot contribui la reducerea cererii.

Pe termen mediu, investiţii susţinute în energii regenerabile, eficienţa energeticã ca şi în hidrogen ca purtător de energie pot contribui la reducerea dependenţei Europei faţã de combustibilii fosili. Ultima soluţie va contribui în special în sectorul de transporturi, sector care cunoaşte cea mai rapidã creştere a cererii de energie şi de emisii de CO2 în Europa. În mod îngrijorãtor, aceastã tendinţã se aşteaptã sã se manifeste şi în deceniile urmãtoare. Cãlãtoriile aeriene, în special, se aşteaptã sã-şi dubleze ponderea în totalul transporturilor între 2000–2030. În judeţul Covasna, o iniţiativă de mare importanţă în domeniul utilizării resurselor regenerabile şi în special al rumeguşului drept combustibil a fost implementarea unui proiect în acest sens, în oraşul Întorsura Buzăului, a fost finalizat proiectul, prin programul RUMEGUŞ 2000, care implică în total cinci oraşe din România. Centrala termică deserveşte 701 de apartamente, iar cantitatea de energie vândută este de 13358 Gcal/an.

Avantajele care decurg din darea în funcţiune a acestor centrale termice moderne pe rumeguş sunt:

- costurile reduse ale gigacaloriei (aprox. 70% din valoarea de referinţă); - reducerea emisiilor de dioxid de carbon prin înlocuirea combustibilului lichid,

folosit în fosta centrală termică, cu biomasă;

123

- reducerea poluării mediului prin eliminarea depozitării rumeguşului în zone neautorizate;

- creşterea gradului de confort în unităţile publice şi în apartamentele ce vor fi încălzite din noile surse.

După o monitorizare detailată sistemul de la Întorsura Buzăului are următoarele caracteristici: consum zilnic de rumeguş pe timp de vară 12 t, pe timp de iarnă 40 t cu costul gigacaloriei de 70% mai mic decât cel al combustibilului tradiţional.

9.3.7. Evoluţia energiei în perioada 1995 – 2006 şi tendinţele generale în

următorii ani

Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă prevede o serie de măsuri care o dată cu integrarea României în structurile Uniunii Europene contribuie la reducerea impactului asupra mediului în sectorul energetic. Acestea sunt: - reducerea emisiilor în acest sector; - promovarea eficienţei energetice, utilizarea combustibililor curaţi şi a resurselor

regenerabile de energie; - evaluarea şi luarea în considerare la analiza soluţiilor energetice a costului

impactului acestora asupra mediului; - promovarea şi stimularea producerii de energie din surse regenerabile; - luarea în considerare a producerii de energie electrică şi căldură prin incinerarea

deşeurilor, cu efecte asupra reducerii poluării. Dezvoltarea durabilă a sectorului energetic înseamnă în mod esenţial

satisfacerea necesarului de energie la un preţ competitiv, în condiţii de calitate, de siguranţă în alimentare şi de utilizare eficientă a resurselor, cu limitarea impactului asupra mediului.

Consumul de energie electrică (GWh), din anul 1995 până în 2005, în judeţul Covasna, sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabel 9.3.7.- 1 Consumul de energie

Anul 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Consum casnic 59,1 66,3 64,9 67,9 69,5 65,7

Consum ag.ec. 267,9

283,5 274,8 273,8 248,6 244,5

2001 2002 2003 2004 2005 2006

66,2 67,1 73,5 72,7 72,5

243,6 241,9 249 250,9 165,2

124

Fig. 9.3.7-1 Consum de energie electrică-1995-2005

După cum putem observa în grafic, se constată o tendinţă de scădere a

consumului de energie electrică, în sectorul economic, faţă de cel casnic care tinde să rămână constant.

Din declaraţiile consiliilor locale, ale principalilor agenţi economici din judeţ, precum şi a unităţii zonale de distribuţie a gazului metan, a rezultat un consum energetic de cel puţin 5200 GWh, în anul 2006. Această cantitate a rezultat strict din arderea combustibililor (combustibili fosili, lemne, deşeuri din lemne, etc).

În judeţul Covasna, exploatarea lignitului a constituit în permanenţă un subiect de interes fiind un obiectiv prioritar al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Energetică. Potrivit strategiei, procesul de restructurare a sectorului carbonifer va continua şi va cuprinde în principal următoarele obiective: - îmbunătăţirea performanţelor economico-financiare ale părţii viabile a sectorului şi

conservarea mediului; - implementarea Programului de închidere a minelor neviabile şi refacerea mediului,

fapt realizat parţial în cadrul exploatării miniere de suprafaţă Căpeni – Cariera Sf. Gheorghe, situat pe teritoriul comunei Valea Crişului (mina a fost închisă, dar lucrările de refacere a zonei de exploatare, din punctul de vedere al reconstrucţiei ecologice sunt în curs de derulare).

9.4. Transporturile 9.4.1. Impactul transporturilor asupra mediului. Emisii din transport

Transportul joacă un rol important în dezvoltarea economică a statului, dar

totodată el este unul dintre cei mai importanţi poluatori ai mediului înconjurător. În ultimii 15 ani numărul autovehiculelor din ţară s-a majorat cu cca. 0-2,5 ori şi

această tendinţă este în creştere. Principalele probleme care sporesc impactul transportului auto asupra mediului

sunt: - calitatea combustibilului; - calitatea nesatisfăcătoare a învelişului rutier, în special în interiorul cartierelor;

Consumul de energie electrica în perioada 1995-2005

050

100150200

250300

1995

1997

1999

2001

2003

2005

Anul

GW

h C.casnic(GWh)

C.industrial(GWh)

125

- parcarea automobilelor în curţi, pe gazoane şi pe trotuare; - exploatarea îndelungată şi starea tehnică nesatisfăcătoare a unităţilor de transport

etc. Efectele poluanţilor proveniţi de la autovehicule sunt la fel de grave ca şi cele ale

activităţilor industriale. Poluarea atmosferică constă în: emisii de particule – monoxid de carbon (CO), plumb (Pb), compusi organici volatili (COV), oxid de azot (NOx) si dioxid de sulf (SO2) – care atacă atât sănătatea umană cât şi mediul înconjurător.

Efecte asupra climei: emisiile de gaze (în special dioxidul de carbon, CO2), provoacă efectul de seră afectând pe termen lung clima planetei, antrenând extinderea deşerturilor, creşterea nivelului oceanelor, provocând importante pagube în agricultură şi alte efecte negative asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii umane.

Zgomotul: activităţile de transport sunt surse de zgomot, ce aduc diverse prejudicii persoanelor: disconfort fizic şi psihic, stres, efecte grave asupra sănătăţii.

Aglomerările: creşterea numărului de vehicule, care amplifică un trafic şi aşa dens, în special în cazul automobilelor, provoacă blocări ale traficului şi deci pierderi considerabile pentru toţi utilizatorii. În cazul aglomerării, întreg ansamblul acestui sistem de transport devine ineficace.

Totodată traficul urban are un impact negativ asupra apelor de suprafaţă şi subterane din cauza apelor meteorice care spală platforma drumurilor. Distribuirea în mod necontrolat, pe timpul iernii, de materiale antiderapante în majoritatea localităţilor urbane, în scopul îmbunătăţirii traficului auto, duce la distrugerea accentuată a carosabilului, înfundarea canalizărilor, şi la creşterea cantităţii de praf din atmosferă.

Din aceste motive atenţie deosebită trebuie acordată de instituţiile de protecţie a mediului, mijloacelor de transport destinate transportului de substanţe, mărfuri şi deşeuri periculoase. În demararea procedurii de autorizare a acestor activităţi (cu impact semnificativ asupra mediului) se impun o serie de condiţii ce trebuie respectate de către agenţii economici solicitanţi, în scopul prevenirii şi diminuării accidentelor majore.

9.4.2. Evoluţia transporturilor şi acţiuni desfăşurate în scopul reducerii emisiilor din transport

Politica de transport determină în mare măsură, starea mediului în care noi trăim. Este necesar de a menţiona, faptul că responsabilitatea pentru reducerea poluării

mediului de la sursele mobile ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, responsabile pentru elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul transportului.

În acest context, pentru îmbunătăţirea calităţii mediului este necesar de a întreprinde următoarele acţiuni : - schimbarea principiilor politicii de transport; - respectarea cadrului legislativ normativ şi standardelor în vigoare; - realizarea prevederilor strategiilor, programelor, planurilor existente în domeniu şi de

asemenea, a tratatelor internaţionale la care România este parte; - exploatarea corectă a mijloacelor de transport, organizarea efectivă şi corectă a

traficului automobilistic, renunţarea la automobil atunci când este posibil în favoarea mersului pe jos, bicicletei, altor mecanisme nepoluatoare;

- instituirea unui sistem de monitorizare a calităţii aerului atmosferic în oraş (investigarea sistematică a concentraţiilor de gaze nocive, zgomotului, testarea ecologică a automobilelor, utilizarea bioindicatorilor în procesul de monitorizare, elaborarea hărţii poluării aerului);

126

- organizarea colectării şi prelucrării deşeurilor solide generate în urma exploatării transportului;

- construirea centurii de ocolire în jurul oraşelor pentru transportul de tranzit; - eliberarea de transport a unor străzi din centrul oraşului şi cartierele mai aglomerate

din alte sectoare, transformarea lor în spaţii pentru pietoni; - revenirea la practica de spălare zilnică a străzilor din oraş în perioada uscată; - elaborarea şi aprobarea conceptului de înverzire a terenurilor din vecinătatea

arterelor de circulaţie şi crearea ecranelor de protecţie din vegetaţie între străzi şi blocurile locative;

- elaborarea şi implementarea programului municipal de dezvoltare a transportului ecologic (electric, cu biciclete);

- elaborarea şi aprobarea schemei de amenajare a pistelor pentru biciclişti în toate sectoarele oraşului;

- instituirea regulii de aprobare a proiectelor de construcţie a blocurilor locative, administrative şi de producţie cu condiţia includerii obligatorie în proiect a locurilor pentru parcarea automobilelor conform normativelor.

Orientarea spre moduri de transport mai durabile necesită mijloace de transport mai eficiente din punct de vedere energetic şi mai puţin dăunător pentru mediu şi sănătate publică.

Gradul crescut de poluare şi preţurile mari ale carburanţilor fosili aduc în prim-plan biocarburanţii. adică combustibilii fabricaţi din materiale regenerabile şi anume bioetanolul care se obţine din porumb, sorg, sfeclă de zahăr şi este foarte folosit în SUA şi Germania. Cel mai relevant este însă biodieselul. Acesta poate fi obţinut fie din floarea-soarelui, fie din rapiţa. Europenii investesc deja în acest domeniu. Legislaţia UE stabileşte că statele membre sunt obligate să înlocuiască treptat combustibilul tradiţional utilizat în transport cu biocombustibil. Prin aderarea României la UE, are obligaţia să introducă treptat biodieselul, care trebuie să reprezinte 2% în anul 2007 si 20% până la sfârşitul anului 2020.

9.4.3. Situaţia parcului auto în judeţul Covasna

Transportul rutier este modul de transport (persoane şi mărfuri) cel mai des folosit în judeţul Covasna, acesta prezintă multe avantaje (rapiditate, confort, continuitate în timp), dar şi dezavantaje din punctul de vedere al protejării mediului (consum de resurse energetice, ocuparea spaţiului, emisii de poluanţi – mai ales gaze cu efect de seră) şi din cel al sănătăţii publice (accidente, zgomot).

În anul 2006 au fost executate lucrări de întreţinere şi reparaţii pe toate drumurile judeţene, comunale şi s-a realizat reabilitarea multor drumuri forestiere. Au continuat lucrările la obiectivul Reabilitare DJ 131 Aita Mare – Baraolt, limita jud. Harghita, program Phare.

Situaţia parcului auto din judeţul Covasna, în perioada 1999 – 2006 este prevazută în tabelul de mai jos.

127

Tabel 9.4.3.- 1. Situaţia parcului auto din judeţ pe anii 1999-2006

Nr. Crt

Categorie Anul 1999

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

1 Autobuz 194 188 189 175 168 150 145 133

2 Automobil mixt 941 988 1.034 1.042 1.067 1.085 1.050 1.028

3 Autoremorcher 2 2 2 2 2 2 2 2

4 Autorulota 4 4 4 5 4 2 2 2

5 Autospeciala 117 134 152 172 179 181 180 170

6 Autospecializata 1.185 1.255 1.296 1.244 1.170 1.099 1.047 977

7 Autotractor 541 523 467 422 402 333 329 319

8 Autoturism 25.393 27.818 29.393 29.316 28.931 28.806 29.589 31.360

9 Autoutilitara 3.572 3.727 3.834 3.819 3.774 3.692 3.820 4.237

10 Autovehicul special 2 2 2 2 2 2 3 5

11 Masina autopropulsata pentru lucrari - - - - - 1 1 1

12 Microbuz 40 40 41 38 40 44 53 55

13 Moped - - - - - 5 9 11

14 Motocar - 1 1 2 3 4 4 4

15 Motocicleta 197 247 317 358 392 427 449 510

16 Motociclu 8 8 8 8 8 8 18 56

17 Motoreta 38 74 116 139 146 154 156 161

18 Remorca lenta - - - - - - - 2

19 Remorca 1.670 2.401 3.010 3.342 3.611 3.822 3.937 4.082

20 Remorca speciala 17 17 17 17 17 17 22 51

21 Scuter 1 1 1 2 8 10 15 18

22 Semiremorca 473 452 418 389 383 324 332 388

23 Tractor 22 22 23 31 58 118 157 186

24 Tractor rutier 1.893 2.648 3.231 3.588 3.844 3.994 4.033 3.988

25 TOTAL 36.310 40.552 43.556 44.113 44.209 44.280 45.353 47.746

128

9.5. Turismul

În activitatea turistică a judeţului Covasna se practică o gamă largă de forme şi angajamente turistice, determinate de modalităţile de satisfacere a nevoii de turism, de condiţiile de realizare a echilibrului cerere – ofertă, de particularităţile organizării călătoriei.

Formele de turism practicate sunt următoarele:

turismul balnear, cea mai practicată formă de turism în judeţ, care urmăreşte armonizarea activităţilor recreativ-distractive cu natura tratamentului balneo-medical, cu numeroasele staţiuni balneoclimaterice: Covasna, Malnaş – Băi, Balvanyos, Vâlcele, Şugaş – Băi, Fortyogo.

turismul urban, se referă în general, la petrcerea timpului liber, a vacanţelor în oraşe, pentru vizitarea acestora şi pentru desfăşurarea unor activităţi de natură foarte diversă, cum sunt: vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, efectuarea de cumpărături – Sf.Gheorghe, Tg.Secuiesc, Covasna, Baraolt, Intorsura Buzăului;

turismul cultural, care se concretizează în: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric, vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale (spectacole de teatru, balet, concerte, sărbători tradiţionale etc.)

turismul rural, se referă la toate activităţile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediu rural, consumarea de produse agricole şi participarea la activităţile agricole specifice;

turismul de afaceri, se referă la călătoriile oamenilor pentru scopuri legate de activităţile lor profesionale, mai exact, deplasările în interes oficial, comercial sau de altă natură;

târguri şi expoziţii ;

turism de week – end ;

turism montan, se diferenţiază pe cele două sezoane: cald şi rece; vara sunt create condiţii de drumeţie, iarna sunt dezvoltate sporturile de iarnă: schi (pârtia de schi de la Şugaş – Băi), bob, săniuţe, patinaj etc. Componenţa ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în

organizarea şi dezvoltarea turismului. Astfel, dimensiunile şi structura sa, nivelul tehnic al echipamentelor determina nemijlocit accesul şi prezenţa turiştilor într-o anumită zonă, amploarea fluxurilor şi gradul de mulţumire a călătoriilor. Totodată, creşterea şi modernizarea dotărilor materiale antrenează o intensificare a circulaţiei turistice.

În teoria şi practica de specialitate există mai multe modalităţi de structurare a componentelor bazei tehnico-materiale a turismului. Cea mai importantă şi frecvent utilizată clasificare foloseşte drept criteriu destinaţia principală şi delimitează două mari categorii: baza tehnico-materială specific turistică şi baza tehnico-materială generală (infrastructura).

În prima grupă se incadrează resursele materiale care îşi datorează existenţa activităţii turistice – sunt destinate exclusiv turiştilor – iar în cea de-a doua sunt cuprinse dotările cu statut de independent de domeniul turismului, dar care sunt utilizate şi pentru nevoile acestuia, cu alte cuvinte, aceste echipamente sunt destinate în egală măsură rezidenţilor şi turiştilor.

Dotările specific turistice sunt reprezentate de reţeaua unităţilor de cazare (găzduire), o parte din reţeaua unităţilor de alimentaţie publică, mijloace de transport din structura turismului, instalaţiile de agrement şi cele specifice tratamentului balneo-medical, satele turistice şi satele de vacanţă, ca mijloace complexe şi particulare.

129

În infrastructură sunt cuprinse: căile de comunicaţie şi mijloace de transport în comun, urban şi interurban, reţeaua de telecomunicaţii, reţele de alimentare (cu apă, gaz, energie electrică, energie termică), unităţile comerciale, cele sanitare, de prestări servicii etc.

Structura bazei tehnico – materiale a turismului

Componenta cea mai importantă a bazei tehnico – materiale specifice este

reţeaua unităţilor de cazare - găzduire, întrucât răspunde uneia din neceşităţile fundamentale ale turistului, şi anume odihna, respectiv înnoptarea.

Unităţile de cazare din judeţul Covasna

Reţeaua unităţilor de cazare este alcătuită din obiective de diverse tipuri, clasificate după conţinut, funcţia îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcţionare, forma de proprietate etc.

Unităţile de cazare sunt separate în două grupuri: - unităţi hoteliere propriu-zise şi asimilate lor (moteluri, pensiuni, hanuri etc.) - unităţi complementare sau cazarea extrahotelieră, reprezentată de terenuri de camping, căsuţe, sate de vacanţă, cămine şi hanuri pentru tineret, etc. Tabel 9.5 -1. Structura mijloacelor de cazare pe tipuri de unităţi

TIPUL DE UNITATE NUMĂR DE UNITĂŢI NUMĂR DE LOCURI

Hoteluri şi moteluri 20 2.501

Pensiuni turistice 80 382

Vile 5 88

Camere de închiriat 33 123

Campinguri şi casuţe 4 460

TOTAL 103 3.657

Din punct de vedere al nivelului de confort, se constată o concentrare

puternică la categoriile inferioare, respectiv unităţi cu două stele şi mai puţin. Această situaţie se explică în bună măsură, prin vechimea relativ mare a unităţilor şi gradul avansat de uzură, şi asociat acestora, prin calitatea scăzută a serviciilor şi nu în ultimul rând modernizarea.

Un alt unghi de abordare a structurii echipamentelor de găzduire îl constituie forma de proprietate, potrivit acestui criteriu, o mare parte a bazei materiale de cazare se află în proprietate privată, iar celelalte părţi sunt proprietăţi de stat sau mixte. Tabel 9.5.- 2. Unităţi de cazare din judeţul Covasna

Nr. crt.

DENUMIRE NR. LOCURI

CATEGORIA LOCALITATE

1 BEST WESTERN 150 *** BALVANYOS

2 BRADUL 250 *** COVASNA

3 CĂPRIOARA 225 *** COVASNA

4 CERBUL 210 ** COVASNA

5 COVASNA 235 ** COVASNA

6 DACIA 302 ** COVASNA

7 HEFAISTOS 260 ** COVASNA

8 MONTANA 507 ** COVASNA

9 TURIST 19 * COVASNA

10 BODOC 130 ** SF.GHEORGHE

130

11 PARC 62 ** SF.GHEORGHE

12 CONSIC 60 * SF.GHEORGHE

13 COROANA 19 * SF.GHEORGHE

14 CASTEL 74 *** SF.GHEORGHE

15 NUFĂRUL 44 ** RECI

16 NEMIRA 44 ** RECI – DN 11

17 VÂLCELE 30 * VILCELE

18 ŞUGAŞ 26 * SUGAS – BAI

19 SUGASKERT 48 * SF.GHEORGHE

20 OITUZ 40 * BRETCU

21 HATAR 23 * BIXAD

De asemenea mai există 80 de pensiuni turistice, 5 vile, 4 campinguri şi

camere de închiriat în majoritatea localităţilor din judetul Covasna.

Unităţi de alimentaţie publică din judeţul covasna

O altă componentă importantă a bazei tehnico-materiale a turismului o reprezintă unităţile de alimentaţie publică, în majoritate se adresează rezidenţilor şi turiştilor.

Din punct de vedere structural şi aceste unităţi pot fi grupate pe tipuri, categorii de confort, forme de proprietate etc.

Din punct de vedere al formei de proprietate unităţile de alimentaţie publică sunt mai bine reprezentate de proprietatea privată, situându-se peste 85 %, iar proprietăţile de stat cu numai 15 % din ponderea totală. Tabel 9.5 – 3. Unităţi de alimentaţie publică din judeţul Covasna

NR. CRT.

DENUMIRE NR. LOCURI

CATEGORIA LOCALITATE

1 BEST WESTERN 150 *** BALVANYOS

2 BRADUL 250 *** COVASNA

3 CĂPRIAORA 225 *** COVASNA

4 CERBUL 210 ** COVASNA

5 COVASNA 235 ** COVASNA

6 DACIA 302 ** COVASNA

7 HEFAISTOS 260 ** COVASNA

8 MONTANA 507 ** COVASNA

9 TURIST 19 * COVASNA

10 BODOC 130 ** SF. GHEORGHE

11 PARC 62 ** SF. GHEORGHE

12 CONSIC 60 * SF. GHEORGHE

13 COROANA 19 * SF. GHEORGHE

14 CASTEL 74 *** SF. GHEORGHE

15 NUFĂRUL 44 ** RECI

16 NEMIRA 44 ** RECI - DN11

17 VÂLCELE 30 * VÂLCELE

18 ŞUGAŞ 26 * ŞUGAŞ - BĂI

19 SUGASKERT 48 * SF. GHEORGHE

20 OITUZ 40 * BREŢCU

21 HATAR 23 * BIXAD

131

Mijloace de agrement

Instalaţiile de tratament ocupă un loc modest în structura bazei tehnico-materiale, fiind destinate unei forme particulare a turismului, şi anume celui balneo-medical. Aceste mijloace au un conţinut heterogen, determinat de specificitatea afecţiunilor, natura resurselor (ape minerale, mofete ) şi profilul staţiunilor. Din categoria acestora pot fi menţionate: instalaţii de fizioterapie, băi, amenajări saline, săli de gimnastică, amenajări pentru curse de teren etc.

Judeţul Covasna beneficiază de un potenţial natural deosebit de bogat şi variat cu următoarele staţiuni: Balvanyos, Băile Fortyogo, Biborţeni, Ozunca-Băi, Malnaş-Băi, Sugas-Băi, Vâlcele şi Covasna. Cea mai cunoscută, importantă şi dezvoltată staţiune din judeţ este oraşul Covasna. Judeţul dispune de 14 baze de tratament, din care 4 în incinta hotelurilor din Covasna, asigurând condiţii de cură pe toată durata anului calenderastic.

Pentru reabilitarea celorlalte staţiuni cu tradiţie este în curs de definitivare un proiect: Drumul apelor minerale.

Resedinţă de judeţ, municipiul Sfântu Gheorghe se situează în partea centrală a Şesului Frumos (depresiunea Sfântu Gheorghe), la altitudinea de 550 - 600 metri. Orasul cu profil industrial, este unul dintre cele mai importante centre ale turismului urban. Coordonarea şi organizarea activităţilor este asigurată de mai multe firme şi agenţii, cu profil predominant turistic. Dintre acestea menţionăm: S.C.T.A. OLTUL S.A. cu sediul în Sfântu Gheorghe. Dintre bazele turistice din oraş menţionăm hotelurile (în număr de trei). Cel mai mare centru de cazare din oraş - în privinţa numărului de locuri - este hotelul "BODOC", având o capacitate de cazare de 170 de locuri.

Tot în centrul oraşului, în apropierea parcului central, se afla hotelul "Park" cu o capacitate de 70 de locuri.

Alături de cele două mari unităţi hoteliere menţionate, micul şi elegantul hotel "CONSIC", care oferă servicii de înaltă clasă şi o găzduire confortabilă. Toate aceste centre de cazare deservesc turismul urban.

Muzeul National Secuiesc Cetatea Bisericii Reformate

Situat în centrul depresiunii Târgu Secuiesc oraşul cu acelaşi nume se află la altitudinea de 570 metri. Dintre serviciile turistice cele mai importante le menţionăm pe cele prestate de hotelurile oraşului: "FORTYOGO" şi "OITUZ". Potenţialul turistic al oraşului este valorificat într-o mică proporţie. Cel mai vizitat complex turistic se află în centrul orasului. Aici alături de clădirile vechi, întălnim Muzeul Orăşenesc, numit "Muzeul Meşteşugurilor", cu multe obiecte valoroase şi expoziţii – dintre cea mai importantă este expoziţia de păpuşi şi port popular.

132

În staţiunea de odihnă şi tratament Fortyogo apele carbogazoase sunt folosite pentru tratamentul bolilor interne, tot aici se află mai multe terenuri sportive, dintre care menţionăm circuitul de carting, renumit pentru concursurile naţionale şi internaţionale organizate în acest loc.

Imagini din municipiul Târgu Secuiesc

Un alt oraş montan de mici proporţii, Intorsura Buzăului se situează pe Valea Râului Buzău, în extremitatea sudică a judeţului, la altitudinea de 766 metri. Împrejurimile oraşului, fauna şi flora bogată oferă poşibilităţi pentru practicarea excursiilor şi a sporturilor de iarnă. Un punct atractiv al locului îl reprezintă: excursiile montane, vizitarea expoziţiilor muzeale şi participarea la festivaluri folclorice

Oraşul Baraolt - centru minier - se află în partea nord-vestică a judeţului, la altitudini de 490 metri şi are profilul predominant industrial. Are un potenţial turistic scăzut, dar există posibilităţi de practicare a unui turism urban mai ales prin prezenţa apelor minerale carbogazoase întălnite aici şi în apropiere. Nu există centru hotelier, cazarea se face în moteluri şi hanuri situate în jurul oraşului.

Partea nord-vestica a depresiunii Târgu Secuiesc se îmbină armonios în ambianţa turistică covăsneană. Munţii Nemira şi partea sudică a Munţilor Harghita, datorită specificului reliefului prezintă importante rezerve turistice. Dacă pentru zonele de altitudine este carecteristic turismul spontan şi la sfârşit de săptămănă, pentru zonele deluroase şi depresionare este caracteristic turismul de circulaţie.

Comunele din această zonă de contact a depresiunii cu regiunea muntoasă (Ghelinţa, Sânzieni) oferă posibilităţi mari turismului, odihnei şi organizării de vânători la care participă şi turişti străini.

Partea sud-estică a depresiunii Târgu Secuiesc deţine un potenţial peisagistic şi uman deosebit de ridicat în localităţile Cernat, Dalnic, Moacşa. În aceasta zonă se află lacul de agrement Pădureni care deserveşte turiştii care practică sporturi nautice sau amatori de pescuit. Pe malul lacului au fost amplasate pentru cazare mai multe cabane şi moteluri menite să deservească oaspeţii. Alături de aceste unităţi, în satul Pădureni se află o tabără permanentă de tineret.

În privinţa potenţialului valorificabil, zona Muntelui Puciosu este una din zonele cele mai importante din judeţul Covasna prin renumitele Băi Balvanyos unde se află hotelul "BEST WESTERN" cu o o capacitate de cazare de 164 locuri

Această zonă muntoasă de origine vulcanică posedă ape minerale carbogazoase, feruginoase, clorurate, ape sărate folosite în tratamentul profilactic, curativ şi recuperator, în boli ale aparatului digestiv, urologic, de nutritie şi

133

metabolism. Pentru relansarea activităţilor turistice trebuie efectuate lucrări de modernizare a zonei de agrement, precum şi mărirea capacităţii de tratament

Dintre rezervatiile naturale din judetul Covasna, cea mai importanta este "Mestecănişul" de la Reci, unde intâlnim grunduri şi culmi nisipoase pe care se dezvoltă o vegetaţie de luncă formată din specii de foioase: mesteacăn, ulm, tei, platan şi diferite flori ocrotite de lege. Tot aici există complexele turistice "Nufărul" şi "Mestecănişul" cu spaţii adecvate cazării turiştilor. Lacul de agrement de lângă şoseaua modernizată oferă posibilităţi de practicare a sporturilor de vară şi a pescuitului.

Mestecănişul de la Reci Comuna Comandău aflată în sud - estul judeţului, la o altitudine de 1.017 m,

este localitatea situată la cea mai mare înălţime din judeţul Covasna. Aici se poate ajunge pe drumul judeţean neasfaltat care porneşte din Valea Zânelor, sau prin Planul Înclinat pentru turiştii mai indrăzneţi. În centrul comunei se află hotelul "Castelul" care oferă posibilităţi confortabile de cazare. Dintre valorile naturale menţionăm pădurile de conifere, fructele de pădure, ciuperci, ape repezi bogate în păstrăvi

În apropierea oraşului Covasna se află comuna Zagon, care dispune de multe valori turistice deosebite: biserica reformată, biserica ortodoxă care datează din anul 1814, monumentul scriitorului Mikes Kelemen şi conacul domnesc al familiei Szentzerszty.

Boroşneu Mare, localitate situată la vest de comuna Zagon, are un renumit centru de creştere a cailor de rasă precum şi o fabrică de prelucrare a laptelui (AECITO). Comuna dispune de un motel construit de societatea AECITO unde firma sponsorizează şi organizează activităţi turistice pentru turiştii sosiţi din străinătate. La Valea Mare, localitate satelit a aşezării Boroşneu Mare, întălnim biserica ortodoxă care datează din sec. al XVIII-lea, precum şi izvoare sulfuroase şi carbogazoase folosite de localnici. Prin valea pârăului Valea Mare se poate trece în depresiunea Intorsura Buzăului, iar de pe culmile muntoase din jur se poate admira peisajul deosebit din împrejurimi

Culoarul depresionar al văii Buzăului, situat în zona limitrofă munţilor Intorsurii, posedă un potenţial turistic ridicat, dar într-o mică măsură valorificat. Alături de centrul localizat la Intorsura Buzăului mai multe localităţi de aici dispun de locuri de cazare în cabane, hanuri şi case de vânătoare confortabil amenajate menite să primească turişti. Între formele turismului rural menţionăm turismul de sezon şi turismul de sfârşit de săptămână.

O altă localitate importantă din punct de vedere turistic este Sita Buzăului, comuna situată la 766 m altitudine. Este un punct important datorită vestigiilor arheologice şi ruinelor din epoca medievală.

134

Arhitectura şi meşteşugurile populare au fost bine păstrate în aceste ţinuturi, cele mai importante creaţii ale meşterilor populari fiind bisericile din lemn, porţile sculptate şi costumele populare cusute manual din materii prime naturale. Renumite sunt festivalurile folclorice organizate în fiecare an, ca de exemplu festivalul "CIOBĂNAŞUL" la care participa artişti şi ansambluri folclorice locale şi din alte părţi ale ţării.

Partea centrală şi sudică a Şesului Frumos este un important centru turistic al judeţului. Alături de reşedinţa de judeţ, mai multe localităţi dispun de un potenţial turistic ridicat şi relativ valorificat.

Ilieni, vechi centru comercial şi de trecere spre Braşov, a căpătat o nouă înfăţişare după 1989. Organizaţiile religioase şi societăţile turistice au înfiinţat o serie de centre care deservesc factorul turistic al zonei. În anul 1992 s-a înfiinţat Fundaţia Diaconică a Tineretului Creştin sub patronajul Bisericii Reformate din comună Cu ajutorul investiţiilor străine mai ales din Olanda şi Elvetia, s-a înfiinţat Centrul Creştin al Tineretului, numit "KIDA", situat în imediata apropiere a bisericii fortificate care a fost renovată şi redată circuitului turistic. Alături de acest centru funcţionează şi "Satul copiilor". În centrul "KIDA" se organizează simpozioane naţionale şi internaţionale pe teme de economie şi macroeconomie, sport, formarea tineretului şi desigur manifestări religioase

Satul Arcuş - aşezat la altitudinea de 578 m, lângă drumul judeţean 121 B - dispune de mai multe obiective ce merită a fi vizitate: castelul construit în stil neobaroc în secolele XVIII-XIX, ruinele capelei şi cetăţii medievale, din secolele XV-XVIII. O alta zonă balneară şi de tratament a judeţului, staţiunea Vâlcele se află în partea sudică a munţilor Baraolt, lângă drumul judeţean ce leagă Sfântu Gheorghe de Araci, Bod şi Brasov. Aceasta a fost înfiinţată la sfârşitul secolului trecut, având profilul cure balneare, aici întâlnindu-se ape minerale carbogazoase şi ape sarate. Localitatea Ariuşd aşezată în partea vestică a staţiunii Vâlcele, este un important centru arheologic, aici fiind descoperite şi cercetate ruinele aşezării neolotice Tysc (cultura Ariuşd-Cucuteni).

Cea mai mare staţiune aflată în nordul depresiunii este Malnaş Băi aflată pe cursul râului Olt unde se găsesc ape minerale carbogazoase şi feruginoase folosite de 100 de ani în procese de tratament. Staţiunea dispune de locuri de cazare în hotelul "Oltul" cu o capacitate de 110 locuri şi vile cu o capacitate de cazare de 86 de locuri.

Situat pe versantul vestic al munţilor Baraolt, în apropierea pasului Hatod, staţiunea Ozunca-Băi este un amplasament turistic relativ tânăr. Apele carbogazoase şi feruginoase sunt folosite atât de localnici cât şi de vizitatorii staţiunii. În apropierea staţiunii, pe malul stâng al pârăului Ozunca, se află rezervaţia naturală Mlaştina Ozuncăi. Localitatea Biborţeni, centru de îmbuteliere a apelor minerale, are în folosinţă izvoare carbogazoase renumite în toată ţara.

La graniţa judeţului Covasna cu judeţul Harghita, în partea de nord, se afla comună Vârghiş ce are un cadru natural deosebit de variat. Pe valea pârăului Hăghimaş se întinde singura regiune carstică a judeţului Covasna, platoul carstic Godna, cu peşteri care merită a fi vizitate.

135

Cheile Vârghişului

Pentru viitor s-ar impune o serie de obiective ca: privatizarea şi reorganizarea

societăţilor din turism astfel incât turismul să devină o societate de profit specializată, puternică care să facă faţă atât pretenţiilor pieţei actuale, cât şi concurentei de pe piaţa de consum, precum şi corelarea programelor de dezvoltare regională şi locală cu utilizarea eficientă a resurselor turistice.

Staţiunea Covasna

Situată în estul depresiunii Braşov, la poalele munţilor Vrancei. Altitudinea zonei variază de la 550 la 600. Staţiunea se confundă cu oraşul Covasna. Căi de acces: stradale şi feroviare pe autostrada Bucureşti - Braşov - Baia Mare. Aeroport: 150 km Bacău

Clima e răcoroasă, de depresiune intramontană, plăcută, fără excese termice, la adăpost de curenţi puternici.

Factori naturali. Ape minerale carbogazoase, cu bicarbonat, calciu, magneziu, uşor sulfurate, cu mineralizare totală între 2.5-15.3 gr/l; ape minerale carbogazoase, cu bicarbonat, clorice, clorosodice, cu iod, cu bromură, cu mineralizare între 11 şi 16 gr/l; emanaţii de CO2 (mofete naturale) cu valoare terapeutică ridicată şi complexă. Bioclimă calmantă protectoare (stres bioclimatic mediu anual: indice 39)

Indicaţii terapeutice. Afecţiuni cardiovasculare, ale tubului digestiv şi ale anexelor sale, hepatobiliare, de nutriţie, nevroze astenice, ginecologice şi diverse tipuri de impotenţă sexuală etc.

Structuri hoteliere. Capacitate totală: 2050 locuri în hoteluri de 1-3 stele (Bradul şi Căprioara - 3 stele).

Posibilităţi de recreere. Zonă amenajată pentru recreere la Voineşti (9 km) excursii turistice în împrejurimi (Braşov, Poiana Braşov, Lacul Roşu, Cheile Bicazului, Lacul Bâlea, Castelul Bran).

Staţiunea Bálványos

Situată la o înălţime de 900 m în apropierea unu masiv vulcanic în vârful căruia se găseşte lacul vulcanic Sf. Ana.

Clima. Stimulativă, tonică, cu veri răcoroase şi ierni reci, bogate în zăpadă. Aerul e puternic încărcat cu ozon şi bogat în aerosoli.

Factori naturali. Izvoare de apă feruginoasă, cu bicarbonat, hipotonică sau bromurată; bicarbonat, hipotonică bogată în bioxid de carbon. Mofete cu o concentraţie de CO2 variabilă între 80-90 %.

136

Indicaţii terapeutice. Boli cardiovasculare cronice, nevroză astenică, stres; disturbări ale funcţiei sexuale masculine (impotenţa) etc.

Structuri hoteliere. Hotel Carpaţi Best Western (2 stele) cu o capacitate de 144 locuri şi baza de tratament integrată şi vile de o stea cu o capacitate totală de 150 locuri.

Posibilităţi de recreere. Excursii la munte, la lacul Sf. Ana, Tuşnad, Braşov, Poiana Braşov, Bran, Valea Prahovei, în localităţile Sinaia, Predeal, Valea Oltului, Sighişoara. Iarna: schi, sanius şi plimbări în sanii trase de cai.

Puncte de atracţie pentru turişti în Bãile Bálványos: Cetatea Bálványos, una dintre cele mai vechi cetãţi ale regiunii, unde se

aflau odinioară, pe vremea domniei Sfântului Ştefan, templele păgânilor. Cu ocazia săpăturilor arheologice aici s-au găsit mãrgele din vremea romanilor, dar şi sulite din fier, chei vechi, ceramicã medievalã. Se crede ca a fost construitã în secolele XI-XII.

Turnul vechi din mijloc este cel mai vechi turn. După construirea sa a urmat şi cea a pereţilor interioare, apoi cea a pereţilor exterioare ale cetăţii. Din punct de vedere structural este încadrat în clasa cetăţilor cu turn interior şi cu pereti de bazã neregulate. Luându-se dupã o scrisoare a regelui Sigismund datat în anul 1402, Apor Peter susţine că cetatea a fost construită în secolul XI, pe timpul domniei regelui Sfântul Stefan (1000-1038). Dupã el, peretele interior ar fi fost construit pe timpul domniei Bela IV., în 1235, iar cel exterior pe timpul domniei lui Ladislau IV, între 1272 şi 1290. Ceea ce este sigur este faptul ca în secolul XIV era deja proprietatea familiei Apor şi se crede cã a fost un dar din partea regelui. Ceramica găsită aici datează dinaintea secolului XVIII. Se presupune, deci, că în acest secol cetatea era deja nelocuitã.

Pentru a ajunge la ruinele cetăţii se urmeazã drumul peste pustia Liga până ajungeţi la Vârful Mijlociu, apoi drumul Cetăţtii. Este marcat cu puncte galbene. (Timp de mers: 1 orã).

Mai existã şi alte puncte de atracţie pentru turişti. Ca exemplu pot fi menţionate aşa-zisele "pesteri" adâncite în blocurile vulcanice ale dealului Pucioasa. În cele mai multe cazuri sunt rezultatele muncii oamenilor, pentru că au fost scorburi ale minelor sulfurice. Chiar şi în anii 1848-1849, pe timpul revoluţiei, de aici s-au extras materialele necesare fabricaţiei prafului de puşcã. Cea mai mare peşterã este Pucioasa din Turia cu o lungime de 14 m, care este recunoscută în literatura geografică şi balneologică. Poate fi numită, de asemenea, cea mai mare mofetă naturală din Europa şi cea mai mare scurgere de gaze cu dioxid de carbon. Din scorbura sa se volatilizeazã pe zi cam 2000 mc bioxid de carbon aproape curat. Din aceastã cauzã depãşeşte renumita peşteră a vestului: peştera Câinelui din Napoli. Se situeazã la 1052 m altitudine în coasta dealului Pucioasa. Prima întreprindere maghiarã de îmbuteliere a acidului carbonic a folosit aceastã scurgere de gaze în producţia sa. Astãzi este mofetă naturalã, pereţile sale sunt acoperite de sulf galben. Picãturile puţin sulfurice-vitriolice- au fost folosite de sute de ani pentru tratamentul afecţiunilor la ochi. A ajunge sub nivelul gazului din peşterã înseamnã moarte sigurã. Ca factor curativ natural este foarte eficient. Concentraţia de bioxid de carbon este de 98-99%, radioactivitatea sa naturalã ajunge la valoarea de 1000pCi. În coasta dealului Pucioasa se regăsesc mai multe grotei cu emanaţii de gaze: peştera Ursului, peştera Timsos, de o proporţie mai mare este peştera Gyilkos.

În apropierea acestuia din urmã se situeazã aşa-zisul Madartemeto. Aceasta nu este altceva decât o galerie a unei mine sulfurice care s-a surpat, şi unde s-a acumulat bioxidul de carbon. Păsările care au un zbor razant şi care ajung sub nivelul gazului, cad moarte pe jos. Dar nu numai ele cad pradă gazului, ci şi mamifere mai mici, sau chiar şi caprioare au fost gãsite zãcând aici.

137

Între dealul Pucioasei şi Vârful Mijlociu se găseşte o altă curiozitate a împrejurimii: Buffogo. Aceasta este o mlaştinã de un hectar, bogatã în izvoare de apă acră şi unde cresc plante foarte rare. În vechile piscine azi strãluceşte apa minerală, şi se poate auzi cum izvorăşte şi se poate simţi mirosul caracteristic a gazului vulcanic: a bioxidului de carbon. În aceastã zonã, azi ocrotitã creşte Eriophorum angustifolum, Drosera rotundifolia, Andromeda polifolia, Empetrum nigrum, Ligularia sibirica, iar în scoaţta groasã de turbã se gãsesc câteva specii rare de muşchi, cum ar fi muşchiul Helodium lanatum, cu originile în Europa de Vest, care în aceastã zonã are apariţia cea mai esticã din Europa.

Alte poteci turistice marcate ale împrejurimii: - Balvanyos-Bãile Csiszar-Pustia Csoma-Peştera Begyenko-Balvanyos (crucea

albastrã, 5 ore de mers) - Bãile Balvanyos-Izvorul Ibolya/Viorele-Cetatea Balvanyos (punctul galben, 1 oră) - Balvanyos-Szemviz-Băile vitriolice (punctul rosu, 1 oră) - Turia-Peştera Pucioasa (punctul albastru, 1 oră ½) - Peştera Gyilkos-Madartemeto-Buffogo-Băile Balvanyos (punctul albastru, 5 ore) - Lacul Sf. Ana (crucea galbena, 3 ore)

Putem gusta apa minerală din izvorul Seike situat la km. 18 pe drumul care vine dinspre Târgu Secuiesc, iar la km. 20 pe acelaşi drum se găseşte izvorul Transilvania. Pe partea Băii Transilvania, lângă drumul care merge spre Cetatea Balvanyos este faimosul şi vechiul izvor Ibolya/Viorele. Lângă el, în sezonul cald, funcţionează un ştrand cu apă minerală rece. În zona Băii Csiszar este recunoscută apa izvorului Iordan. Aici putem ajunge dacă urmăm marcajul cu cruce albastră care porneşte din centrul coloniei de băi. Izvorul se află în valea părâului Csiszar. Lângă drumul artificial, la km 22,4, dacă urmărim marcajul cu triunghiul roşu, ajungem la Szemviz (Apă de Ochi), care se foloseşte în terapeutica populară, iar apoi la un bazin cu apă violetă-strălucitoare, în care s-a găsit acid sulfuric. Acest fapt este o curiozitate pe plan mondial, şi este aproape unic, deoarece apa minerală de acest fel s-a constatat numai în valea Rio Grande şi pe insula Iava. În împrejurime emanaţiile de bioxid de carbon sunt atât de bogate încăt în unele părţi lipseşte vegetaţia. Valea care porneşte de la sus-numitele băi este numită valea Morţii de către locuitorii acestei zone.

Staţiunea Covansa Lacul Sfânta Ana

138

9.6. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu 9.6.1 Poluări accidentale cu impact major asupra mediului Situaţia poluărilor accidentale în perioada 1999 – 2006 în judeţul Covasna

sunt prezentate mai jos: În anul 1999 - pe teritoriul judeţului, pe cursul superior al râului Olt, s-a

manifestat poluarea accidentală produsă de Exploatarea Minieră Bălan din judeţul Harghita, când datorită alunecărilor de teren provocate de precipitaţiile abundente din luna aprilie 1999, sterilul cuprifer depozitat pe malul Oltului a fost antrenat în albia minoră a râului, poluând apele cu suspensii cu conţinut de cupru. Datorită informaţiilor transmise folosinţele de apă nu au fost în nici un fel afectate. De asemenea, nu au fost observate fenomene de afectare a florei sau a faunei acvatice.

În anul 2000 - nu a fost cazul În anul 2001 - în luna ianuarie la SC FAVORIT SA - Bodoc, a avut loc o

poluare accidentală, constând din evacuarea unei cantităţi de 200 l produs petrolier în albia pr. Borviz. Prin măsurile luate operativ, a fost stopată deplasarea undei de poluant spre râul Olt, fiind curăţate apele pr. Borviz de produsele petroliere şi asanate malurile cu vegetaţia acvatică aferentă. Nu s-a manifestat mortalitate piscicolă şi afectarea florei sau faunei din zonă.

În anul 2002 - nu a fost cazul În anul 2003 - nu a fost cazul În anul 2004 - nu a fost cazul În anul 2005 - pe teritoriul judeţului Covasna s-a produs un singur accident cu

impact asupra mediului. În data de 24.05.2005, orele 17:45 de minute, Comisariatul Judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu, a fost înştiinţat de către Sistemul de Gospodărire a Apelor Covasna, că în zona Ghelinţa s-a produs o poluare cu produs petrolier (ţiţei), provenit de la SNP Petrom SA, Schela de Petrol Moineşti, Sector Ghelinţa. În urma sesizării a fost anunţată Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, Prefectura, Primăria Ghelinţa şi APM Sf. Gheorghe, precum şi Dispeceratul MMGA (prin fax).

După deplasarea la locul producerii accidentului s-a constat că din cauza fisurii unei conducte de transport a ţiţeiului de la Parcul nr. 5, în depozit o cantitate de cca. 1 tonă ţiţei s-a deversat în pârâul Zârna, la cca. 700 m amonte de confluenţa cu pârâul Ghelinţa. Echipele de intervenţie aparţinând sectorului de extracţie ţiţei Ghelinţa au acţionat în direcţia sistării sursei de poluare şi construirea de baraje din balote de paie şi baraje plutitoare artificiale pe cursul pârâului Ghelinţa, la cca. 2000 m aval de punctul de poluare. Astfel s-a reuşit reţinerea şi recuperarea ţiţeiului în aval de baraje semnalându-se numai irizaţii ale apei pârâului. Pentru siguranţă la cca. 4000 m de punctul de poluare au fost făcute două baraje cu scopul de reţinere a eventualelor scăpări de produs petrolier. La fiecare din barajele menţionate au fost utilizate substanţe absorbante de produs petrolier.

În anul 2006 - managementul corect aplicat gestionării deşeurilor de orice fel, înlătură în general posibilitatea producerii unor evenimente deosebite, ce pot afecta calitatea mediului, în sens negativ, pe una sau mai multe componente sol, apă de suprafaţă,vegetaţie,etc.

Un exemplu, a unei situaţii în care erau (teoretic) îndeplinite condiţiile de dezafectare a unei instalaţii ce deservea o centrală termică, în mod corespunzător, s-a transformat într-o catastrofă, cu urmări grave, ce a afectat flora şi fauna acvatică a râului Olt, pe o lungime estimată de 8-10 km, în judeţul Covasna.

Un operator economic din municipiul Sf.Gheorghe, a solicitat şi a obţinut avizul de dezafectare a unei centrale termice, care a funcţionat pe bază de păcură şi motorină, operaţiunile de dezafectare constând din:

139

- curăţirea rezervoarelor de stocare ale combustibilului lichid - îndepărtarea resturilor de combustibil rămas în conductele de alimentare - secţionarea conductelor şi a rezervorului la mărimi transportabile la REMAT - igienizarea spaţiului rămas în urma dezmembrării instalaţiilor centralei.

Pentru evacuarea şi îndepărtarea resturilor de combustibil rămas în instalaţie şi rezervorul de stocare, a fost utilizată o auto-vidanjă, a SC Gos Com Sf.Gheorghe, care urma să transporte lichidul din instalaţie la SC Petrom SA.

Fig. 9.6.1. – 1. Centrală termică

Comunicarea greşită a destinaţiei auto-vidanjei, a dus la evacuarea lichidului

rezultat din rezervor, în staţia de epurare municipală şi de aici în râul Olt.

Fig. 9.6.1. – 2. Rezervor de stocare combustibil

Cantitatea evacuată a fost de cca 7 mc de amestec de produs petrolier şi alte

deşeuri lichide, în amestec. Operatorul mecanic, în loc să oprească evacuarea din

140

vidanjă, a efectuat descărcarea completă, în speranţa că fenomenul de poluare va fi de mică importanţă şi nu va fi observat.

Observând în continuare agravarea situaţiei, operatorul a efectuat o manevră de evacuare forţată a apei uzate în amestec cu produsele petroliere din staţia de epurare, la o valoare aproximativă de 560 - 600 l/sec., evacuând apa în intervalul orar 14 – 17:30.

Fig.9.6.1. – 3. Evacuarea apelor uzate la staţia de epurare Sf.Gheorghe

Fig.9.6.1. – 4. Harta zonei de evacuare a apelor uzate – poluare cu produs petrolier

Unda de poluare s-a deplasat pe râul Olt, unde a produs mortalitate piscicolă (cantitatea aproximativă a fost de 75-100 kg peşte).

141

Fig.9.6.1. – 5. Poluarea cu produse petroliere în zonele afectate

Fig. 9.6.1. – 6 Harta deplasării undei de poluare cu produs petrolier,pe râul Olt Unda de poluare a fost urmărită pe un tronson de cca 60-70 km, porţiunea cea

mai afectată fiind zona Sf.Gheorghe – Ilieni – Podul Olt. După confluenţa Râului Negru cu Oltul, datorită măririi substanţiale a suprafeţei albiei minore, produsele petroliere s-au dispersat, iar fenomenul a pierdut mult din intensitate, totuşi fiind observat încă 35 – 40 de km în aval.

142

Fig. 9.6.1. – 7. Râul Olt

9.6.2. Poluări cu efect transfrontier În anul 2006 în judeţul Covasna nu s-au semnalat poluări cu efect

transfrontier. 9.7. Concluzii În întreaga activitate a mediului înconjurator se urmăreşte nu numai folosirea

raţională a resurselor naturale, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător. Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui - ca necesitate supravieţuirii şi progresului - reprezinta o problemă de interes major şi certa actualitate pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.