În 1848 ungurii   au  proclamat  unirea  Transilvaniei   cu  Ungaria,  promițând   românilor  abolirea sclaviei   în  schimbul  sprijinului   lor   împotriva Austriei.  Românii  și   sașii  au respins oferta și   în schimb   s-au   ridicat   împotriva statului   național   maghiar[necesită citare].   În   luptele   ce   au   urmat în 1849 între   unguri   și   forțele   austro-ruse (sprijinite   de   români   și   sași),   republica   ungară   a lui Lajos Kossuth a fost reprimată. Perioada imediat următoare de guvernare militară austriacă (1849-1860) a fost numităneoabsolutismul habsburgic.

În anul 1853 Biserica Română Unită din Transilvania a fost ridicată la rangul de mitropolie, cu centrul  la Blaj.  Activarea a avut loc  în anul 1855, prin ridicarea episcopului Alexandru Sterca Șuluțiu la   rang   de   arhiepiscop   și   mitropolit,   cu   două   episcopii   nou   înființate, Episcopia   de Gherla și Episcopia de Lugoj,  alături  de mai vechea Episcopie Greco-Catolică de Oradea. Prin patentele   imperiale   din   1853   și   1854   țăranii   vor   fi   împroprietăriți.   Biserica   Ortodoxă   din Transilvania a fost ridicată și ea la rangul de mitropolie în anul 1864, concretizată în Mitropolia Ardealului, avându-l în frunte ca mitropolit pe Andrei Șaguna.

O perioadă de bun augur a fost cea a  liberalismului   (1860-1867),  deschisă prin Diploma din Octombrie. Prin încetarea regimului militar și a discriminării maghiarilor ca urmare a Revoluției de   la   1848,   precum   și   prin   revenirea   la   autonomia   Transilvaniei   și   convocarea Dietei Transilvaniei la Sibiu,   au   fost   adoptate   legi   prin   care   s-a   stabilit   egalitatea  națiunii   române din Transilvania cu   fostele   națiuni   privilegiate,   iar   limba   română   a   devenit   limbă   oficială   a Transilvaniei, alături de germană și maghiară.

Totuși,   în   compromisul   (Ausgleich)   din   1867,   care   stabilea   Monarhia austro-ungară, Transilvania s-a reunit cu Ungaria.

În   perioada   dualismului   (1867-1918) Transilvania a   aparținut   Ungariei.   După   câteva   legi   cu conținut liberal precum legea naționalităților și legea învățământului din 1868, treptat politica maghiară urmărește ideea statului național ungar, cu toate consecințele ce decurg de aici. În mișcarea națională a românilor din Transilvania pot fi remarcate următoarele momente: -1869 formarea partidelor  naționale:  Partidul  Național  Român din Transilvania,  alături  de PNR din Banat.

Conferință de unificare de la Sibiu din 12-14 mai 1881 și adoptarea programului PNR. Principala cerință: autonomia Transilvaniei.

PROGRAMA   partidei   naționale   române   din   Ungaria   și   Transilvania   stătorită   în   conferința electorală din Sibiu la 12-14 mai 1881.

Partida națională va lucra pe teren legal pentru obținerea următoarelor drepturi:

- Încât privește Transilvania recâștigarea autonomiei sale.

- Întroducerea prin lege a usului limbi române în toate ținuturile locuite de români atât în administrație cât și în justiție.

- în   ținuturile   locuite  de   români  aplicarea  de   funcționari   români,   iar  dintre  neromâni numai din aceia, care știu vorbi și scrie românește și care cunosc moravurile poporului român; și delăturarea usului de astăzi de a se aplica ca funcționari indivizi necunoscuți și necunoscători de popor.

- Revizuirea legii despre egala îndreptățire a naționalităților în favoarea acestora; loiala și reala executare a tuturor legilor.

- Eluptarea și susținerea autonomiei bisericilor și școlilor confesionale, ca unor chestiuni curat   de   naționalitate.   Prevederea   din   visteria   statului   a   școlilor   române   și   a   altor institute de cultură națională în proporțiune cu sacrificiile de sânge și avere, ce le aduce naționalitatea română pentru patrie; având de a se înlătura legile și ordinațiunile, care să fie contrare dezvoltări naționale.

- Crearea   unei   legi   electorale   pe   baza   sufragiului   universal,   sau   cel   puțin   ca   fiecare cetățean, care e supus la dare directă să fie investit cu drept de alegere.

- Fiindcă prosperarea statului e condiționată de mulțumirea tuturor cetățenilor săi,   iar prin protejarea unei naționalități și suprimarea celorlalte se provoacă nemulțumire, se tulbură liniștea locuitorilor și se nutrește ura reciprocă: partida națională va lupta contra tuturor tendințelor de maghiarizare manifestate din partea organelor statului pe cale directă și indirectă ca în contra unor fapte nepatriotice.

- În   chestiunile   libertăților   publice   peste   tot,   precum   și   a   reformelor   necesare   în administrația   publică   și   mai   ales   în   situațiunea   economică-financiară,   respectiv   în privința sarcinilor publice, devenite nesuportabile, partida națională va conlucra frățește cu toți aceia, care mai vâros vor ține cont de interesele și bunăstarea poporului peste tot.

- Chestiunea   dualismului   nefiind   astăzi   la   ordinea   zilei,   partida   națională   își   rezervă (dreptul) de a se pronunța asupra ei la timpul său.

- 1892   Înaintarea   Memorandului   către   împăratul   Francisc   Iosif.   -1894   Procesul memorandiștilor  de   la  Cluj.   -1905  Trecerea   la   activism,  adică   intrarea  PNR   în   lupta politică a statului și trimiterea de deputați în parlamentul de la Budapesta.

Pe 1 decembrie 1918, românii  din Transilvania adunați   la Alba Iulia proclamă "unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România pentru totdeauna". Forțele române   din   Transilvania   intră   în   Ungaria,   după   ce   comuniștii   maghiari   câștigă   putere   sub conducerea   lui Bela   Kun și   armatele   maghiare   invadează   nord-vestul   României.   Armatele române ajung până la Budapesta și schimbă guvernul comunist. Unificarea tuturor teritoriilor locuite de români este pentru prima dată menționată în tratatele de pace de la Versailles (1919-1920), și susținută de încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria la Alba Iulia în 1922.