Temenul psoriazis provine din limba greacă (gr. Psoriasis = mâncărime), afecţiunea fiind descrisă în mare detaliu de Pusey ( 1933 ) şi Bechet ( 1936 ).Galen a fost primul care a folosit cuvântul "Psoriasis".El a descris sub acest nume o afecţiune de piele caracterizată printr-o descuamare a pleoapelor, unghiurilor ochilor şi scrotului. Afecţiunea era pruriginoasă şi erau prezente excoriaţiile. Tabloul clinic deşi era denumit psoriazis, de fapt era mai degrabă compatibil cu o eczemă.

Willan este considerat primul care a prezentat o descriere exactă a psoriazisului şi a diferitelor sale manifestări (1809). Totuşi el nu a avut curajul de a-1 separa cu certitudine de lepră. A trebuit să mai treacă încă 30 de ani pentru a rupe cu o istorie de mai mult de 2000 de ani; în anul 1841 dermatologul vienez Ferdinand van Hebra (1816-1880) a separat definitiv tabloul clinic al psoriazisului de cel al leprei. Astăzi, după mai bine de 160 de ani de la prima descriere a lui Willan, morfologia clinică rămâne încă foarte importantă pentru diagnostic, alegerea tratamentului şi evaluarea terapeutică.

1.2. Etiopatogenia psoriazisului

Cauza propriu-zisă a psoriazisului este necunoscută. Majoritatea autorilor consideră în prezent psoriazisul ca o afecţiune multifactorială în sensul că pe fondul unei predispoziţii genetice, sub acţiunea unor factori de mediu, se produce boala.

Din punct de vedere patogenetic exista 3 caracteristici principale care stau la baza modificărilor din psoriazis: 1) hiperproliferarea excesivă epidermică 2) diferenţierea anormală a keratinocitelor şi 3) procesul inflamator cronic.

2.1. Forme clinice

Autorii români clasifică psoriazisul în două forme clinice majore: psoriazis vulgar şi psoriazis exudativ [8;9;10]. Prima include formele cu leziuni cutanate uscate clasificate în funcţie de morfologia, mărimea, întinderea, localizarea elementelor cutanate sau aspectul scuamei. Cea de a doua, psoriazisul exudativ, considerat de unii autori ca o complicaţie a primei forme, cuprinde manifestări mai grave, frecvent însoţite de simptomatologie generală: psoriazisul pustulos, psoriazisul eritrodermic şi psoriazisul artropatic.

Şcoala anglo-saxonă clasifică [1;2;11] psoriazisul astfel: 1) Psoriazisul vulgar cu formele psoriazis gutat şi psoriazis în plăci cronice, cu mai multe variante morfologie şi topografice, 2) Psoriazisul pustulos şi 3) Eritrodermia psoriazică, la care se adaugă ca o entitate distinctă. Artrita psoriazică (sau psoriazisul artropatic). Fiecare formă prezintă mai multe tipuri de manifestări clinice.

2.2. Tablou clinic

2.2.1.Psoriazisul vulgar

Leziunile cutanate sunt eritemato-scuamoase şi au caractere tipice. Se prezintă ca plăci eritematoase plane sau uşor proeminente, cu margini nete şi uşor reliefate, uneori înconjurate de un halou albicios (haloul lui Voronoff). Eritemul este intens cu tentă carmin. Scuamele, în general sunt mari, groase pluristratificate de culoare alba - sidefie, ca mica, uşor detaşabile. Sunt de reţinut următoarele semne evdenţiabile în psoriazis cu valoare diagnostică : 1) semnul spermanţetului, apariţia unei linii albe , prăfuite, după zgârâierea scuamei cu unghia. 2) semnul Auspitz, apariţia unor mici puncte sângerânde pe suprafaţa plăcii eritematoase, după detaşarea scuamei prin gratajul metodic Broc, semn considerat patognomonic şi 3) fenomenul Kobner care constă în apariţia unor noi leziuni psoriazice pe locul unor traumatisme fizice, sau chimice. în mod clasic se consideră că erupţia de psoriazis vulgar este

nepruriginoasă.

2.2.1.1. Forme clinice de psoriazis vulgar în funcţie de morfologia elementelor eruptive.Psoriazisul gutat sau în picătură (Fig.l;2). Constă în elemente rotunde mici numeroase, cu diametrul sub 1 cm, uneori cu caracter acut, eruptv, nepruriginoase. Debutează frecvent după o infecţie streptococică faringiano-amigdaliană, întâlnindu-se mai des la copii sau tineri. De obicei elementele sunt diseminate pe tot corpul. Constituie atât o modalitate de debut care poate evolua spre o altă formă sau de a rămâne ca atare. Ca o variantă particulară amintim psoriazisul folicular care constă în papule foliculare cu o scuamă mică albă în vârf. Psoriazisul în plăci (Fig.3-6). Este forma clasică cea mai frecvent întâlnită, se caracterizează prin plăci peste 1 cm diametru, până la placarde eritematoase de zeci de cm, bine delimitate mai mult sau mai puţin infiltrate, de formă şi dimensiuni diferite, acoperite cu scuame albe stratificate.Psoriazisul figurat. Este o variantă a celei anterioare şi se prezintă sub forma unor plăci policiclicice, inelare circinate sau girate. O vindecare parţială, centrală poate surveni uneori.

Fig. 1 - Psoriazis gutat (după vvwvv.uiowa.edu.)

Fig.2 - Psoriazis gutat (după vvvvvv.uiowa.edu.)

Fig. 3 - Psoriazis în plăci (după www.uiovva.edu.)

Fig. 4 - Psoriazis în plăci (după www. uiowa.edu .)

Fig. 5 - Psoriazis în plăci formă numulară (după www.uiowa.edu)

Fig. 6 - Psoriazis al pielii păroase a capului (după www.uiowa.edu.

dând leziunilor aspectul inelar, iar confluarea cu elemente invecinate. formează mari plăci fjaurate (psoriazis girat şi geografic). Au fost descrise variante clinice de psoriazis în plăci în funcţie de mai multe criteri i, cum ar fi. morfologia plăcilor psoriazice (Tabel 1). grosimea scuamei (Tabel 2) sau localizarea leziunilor (Tabel 3).

Tabel 1. Forme clirVariantamorfologică

îice de psoriazis vulgar in raport cu morfologia plăcilor Manifestări clinice

Psoriazisul numular Elemente rotunde ca monedele"psoriazisul anular Leziunile au un aspect inelar, cu periferia evidentă şi centrul cu un aspect aparent normal

Psoriazisul circinat Rezultă prin confluarea mai multor plăci rotund-ovalarePsoriazisul geografic Cu margini în arcuri de cerc, ovalare. imprimând aspect de hartă geografică

Psoriazisul serpiginos Margini ondulate, şerpuitoare

Tabel 2. Forme Forma clinică

clinice în raport cu grosimea Aspect clinic

scuameiLocalizare mai frecventă

Psoriazis rupioid Prezintă o scuamă groasă, de aspect conic

La nivelul picioarelor

Psoriazisul ostreaceu

Scuamă dispusă concentric Membre, trunchi

Psoriazisul verucos

Scuamă ingroşată, keratozică. verucoasă

Picioare

Psoriazisulcu scuamă foartetină

Scuamă numai la periferia petelor eritematoase. ca un guleraş, simulând coleretul lui Biett al papulei sifilitice.

La debutul erupţiei sau la copii

Psoriazisul ; Eritemul nu este viu. dar are o seboreic j tentă gălbuie. Scuamele sunt de talie mare. grase şi uşor detaşabile

Este localizat pe zonele seboreice (scalp, regiunile auriculare şi retroauriculare.sprâncene. şanţurile nazogeniene. regiunea presternală şi interscapulară).

Psoriazisul eczematiform

Eritemul este viu. intens pruriginos. iar scuamele sunt de talie mare. uscate, fisurate

Plăci localizate în zonele de elecţie ale unei alergii de contact

Tabel 3. Forme clinice în funcţie de localizareForma clinică Aspect cl inicPsoriazisul p ie l i i păroase a capului

Placarde eritemato-scuamoase circumscrise sau difuze, cuprinzând uneori întreaga calotă.

Psoriazisul fetei Rar. Placarde palide, delimitare mai puţin netă şi scuame mai finePsoriazisul piiuri lor (psoriazis inversat)

Leziuni eritematoase net delimitate aparent tară scuame.

Psoriazisul vulgar palmo-plantar

Plăci eritemato-scuamoase. kerato-dermie palmo-plantară. uneori fisurată, pulpită keratozică fisurată (Bazex).

Psoriazisul unghiilor Depresiuni cupuliforme. şanţuri longitudinale. îngroşări, coloraţie gaibenâ. : hiperkeratoză subunszhială şi dezlipirea şi căderea ei

Psoriazisul mucoaselor : Rar.La nivelul glanduiui. placă roşie, bine delimitată, acoperită de scamă la cei circumciziati.

Psoriazisul universal Toată suprafaţa cutanată este afectată de leziuni caracteristice psoriazisului vulgar.

Fig.7 - Psoriazis eritroderniic (după vvvvvv.uiovva.edu.)

2.2.2. Psoriazisul eritrodermic (Eritrodermia psoriazică)

Se prezintă sub forma unui eritem viu generalizat, cu tegumentul edemaţiat difuz, şi descuamaţie fină (Fig.7). Se însoţeşte de prurit, adenopatie, febră, frisoane, stare generală alterată, dureri articulare, modificări ale unghiilor, uneori alopecie. în evoluţie apar pierderi calorice, tulburări electrolitice, deshidratare, oligurie putând surveni decesul în 1% din cazuri.

Eritrodermia psoriazică poate reprezenta mai rar o modalitate de debut sau o fază evolutivă a unui psoriazis vulgar obişnuit, dar mai frecvent apare ca o complicaţie a tratamentelor, locale, iritante sau consecinţa administrării pe cale generală a cortico steroizilor, cu oprirea bruscă a acestora, sau după terapia cu săruri de aur, antipaludice de sinteză sau poate fi precipitată de infecţii.

2.2.3. Psoriazisul pustulos

Se caracterizează prin prezenţa de pustule nefoliculare, sterile, rezistente la tratament, care corespund din punct de vedere histologic, pustulei spongiforme Kokoj-Lapiere (Fig.8-10). Psoriazisul pustulos (PP) poate apare de novo sau pe fondul unui psoriazis vulgar, în urma acţiunii declanşatoare a unor factori iritanţi locali (terapia topică iritantă), sau generali (infecţie acută respiratorie, stres psihic, sarcină, hipocalcemie).

Cel mai frecvent, PP apare pe fondul unui psoriazis vulgar şi poate îmbrăca două forme: Psoriazis pustulos generalizat, în care este afectat întreg tegumentul şi sunt prezente şi simptome generale. Include patru tipuri mai importante, conform Tabelului 4.

Tabel 4. Forme clinice de psoriazis pustulos generalizat

Tipul clinic Aspect clinic Simptome generale |!

Psoriazisul pustulos Zumbusch în jurul şi pe leziunile psoriazice preexistente apar pustule albe nefoliculare, care iau aspect intens inflamator

Febră şi stare generală intens alterată. Artralgii sau artrite psoriazice, alterări unghiale Evoluţie frecvent spre deces

Impetigo herpetiform Pustule generalizate, se extind centrifug, se deprimă central şi capătă o culoare brun-roşie. Apare la gravide.

Severe şi constau în febră, vărsături, convulsii, tetanie Frecvent recidivează cu ocazia unei noi sarcini Adesea survin anomalii fetale sau moarte neonatală

Psoriazisul pustulos exantematic Pustule mai mici, cu debut brutal, şi extindere rapidă a erupţiei

Evoluţia rezolutivă în câteva săptămâni, fără recidive

Psoriazisul pustulos de tip eritem inelar centrifug Bloch-Lapiere

Medalioane inelare, circinate, eritematoase, cu pustule fugace.

Fără semne generale Discret prurit

Psoriazis pustulos localizat este strict circumscris la o zonă anatomică (de obicei palmele şi plantele), fără simptome generale (Tabelul 5).

14

Fig. 8 - Psoriazis pustulos (după www.uiowa.edu.)

Fig. 9 - Psoriazis pustulos (după www.uiowa.edu.)

Figura 10 - Psoriazis pustulos (www.uiovva.edu.)

-

Tabel 5. Forme clinice de psoriazis pustulos localizat

Forma clinică Aspect clinic Simptome subiective

Psoriazisul pustulos palmo-plantar (Barber)

Buchete de mici pustule profunde, pe fond eritematos, care devin brune. Pot fi remarcate toate stadiile intermediare, de la vezicule la pustule uscate. Cele mai interesate sunt eminenţa tenară, regiunea palmară şi bolta plantară, bilateral sau simetric

Prurit.Evoluţie cronică, curemisiunişi recăderiimprevizibile.

Acrodermatita pustuloasă continuă Hallopeau

Pustule localizate la nivelul porţiunii distale a degetelor de la mâini şi picioare şi au o evoluţie coalescentă, formând 'bălţi' de puroi pe fond eritematos. Pustulelele se usucă la un moment dat şi se acoperă cu o scuamă. îndepărtarea acesteia din urmă lasă o zonă roşie lăcuită, pe care pustulele se dezvoltă rapid. Adesea sunt afectate şi unghiile, conducând uneori, la distrugerea lamei unghiale şi osteoliză falangei distale.

"psoriazisul palmo-plantaracut (bacteridele pustuloase ale lui Andrews)

Erupţie cu debut acut, constituită din pustule localizate pe palme, plante şi degete. Pustulele sunt de obicei izolate şi evoluează spre o leziune hiperkeratozică de culoare brună.

Psoriazisul pustulos inelar (Lapiere)

Leziune unică inelară, eritematoasă, localizată unilateral pe un membru. Se extinde rapid şi este mărginită pe versantul intern de un guleraş de descuamaţie. Zona de extensie periferică poate fi presărată cu pustule

Leziunea dispare După 1-2 săptămâni sau două, de regulă, recidivează.

2.2.4. Psoriazisul artropatic (Artrita psoriazică)

Se defineşte ca o entitate clinică, caracterizată prin leziuni cutanate de psoriazis asociate cu o artropatie deformantă, distructivă şi anchilozanată, de regulă cu teste seologice pentru artrita reumatoida negative. Datele din literatura de specialitate arată că psoriazisul precede artrita în 75% din cazuri. în timp ce în 15% din cazuri artrita survine înaintea psoriazisului, iar în 10% din cazuri cele două manifestări debutează concomitent.

Din punct de vedere clinic, psoriazisul artropatic sever constă din simptome precum astenie, febră, pierderea în greutate, redoare articulară. Tabloul clinic este variabil. în funcţie de articulaţiile afectate şi gradul de activitate a maladiei articulare. în cursul fazelor acute se observă semne precum înroşirea ţesuturilor învecinate, creşterea temperaturii locale, edem, durere şi limitare funcţională.

Diverşi autori au sugerat subdivizarea psoriazisului artropatic în mai multe subtipuri clinice. Cea mai utilizată clasificare este cea propusă de Moli şi Wright: Artrita oligoarticulară asimetrică, cea mai frecventă, (70%), se caracterizează prin afectatarea asimetrică a articulaţiile interfalangiene distale, proximale şi a articulaţiilor metacarpofalangiene. Şoldurile şi genunchii pot fi uneori interesaţi. Leziunile se însoţesc frecvent de tenosinovită, antrenând aspectul de cartaboş al degetelor.Artrita simetrică, asemănătoare cu poliartrita reumatoida, se întâlneşte la aproximativ 15% dintre pacienţi şi clinic este asemănătoare cu poliartrita reumatoida. interesând articulaţiile interfalangiene distale, de la nivelul mâinilor, simetric. Lipsesc nddulii subcutanaţi reumatismali, iar factorul reumatoid este absent.Artrita localizată, interesează predominant sau exclusiv articulaţiile interfalangiene distale (5%). Se prezintă de obicei sub forma unei oligoartrite şi se asociază adesea cu modificări unghiale severe.Artrita mutilantă, reprezintă forma cea mai handicapantă, prezentă la 5% din pacienţi. Sunt interesate multiple articulaţii mici de la nivelul picioarelor, coloanei vertebrale şi alte părţi. Se caracterizează prin osteoliză severă, care conduce la telescoparea degetelor, cu scurtarea

15

acestora. Articulaţiile coloanei cervicale şi sacroiliace sunt frecvent afectate şi poate apărea o anchiloză completă de tip spondilită. Impotenţa funcţională poate fi serioasă, mai ales la mâini care pot fi anchilozate în extensie, fără deviaţie ulnară. Picioarele anchilozate, fără deviaţia laterală a degetelor, pot oferi totuşi un suport rigid pentru mers. Evoluţia este cronică, cu recidive frecvente şi agravări progresive, asociindu-se, pe parcurs şi alterarea stării generale, febră, scădere în greutate, anemie. După ani de evoluţie, pacienţii devin imobilizaţi la pat şi pot deceda datorită bolii, complicaţiilor sale sau datorită efectelor adverse ale tratamentului.Spondilită psoriatică (5%) se asociază cu HLA B27. Afectează în mod caracteristic, coloana vertebrală şi/sau articulaţiile sacroiliace şi în astfel de cazuri interesează concomitent şi articulaţiile periferice.

Unii pacienţi cu psoriazis artropatic pot prezenta patologii asociate, în special oculare, cum ar fi o conjunctivită, o kerato-conjunctivită şi o irită.

Modificările unghiale sub forma depresiunilor cupuliforme specifice şi / sau leziunilor unghiale nespecifice, prezente în mod normal la 30-40% dintre pacienţii cu psoriazis, sunt mult mai frecvente în cazurile de psoriazis artropatic, unde se găsesc în proporţie de 80%.

2.3. Evoluţie

Evoluţia bolii este îndelungată, în general toată viaţa, caracterizată prin perioade eruptive alternând cu perioade de remisie totală sau parţială, cu durată variabilă.

2.4. Histopatologie

Examenul histopatologie evidenţiază: acantoză, alungirea crestelor interpapilare, reducerea sau absenţa stratului granulos, paracheratoză, edem papilar cu subţierea epidermului suprapapilar şi prezenţa de micropustule în epidermul superior.

în stadiile de psoriazis vulgar constituit, modificările sunt esenţial epidermice. Stratul cornos arată o hiper- şi o parakeratoză considerabile, frecvent alternând. Stratul granulos este redus sau absent în leziunile active. Crestele interpapilare sunt adâncite, marginea lor fiind mai mult decât triplă, prin hiperplazie şi acantoză interpapilară. Adesea au baza lărgită în formă de clopot. Crestele epidermice sunt separate de papile edemaţiate şi alungite, de formă cilindrică sau conică, în deget de mănuşă (papilomatoză), cu vase dilatate, sinuoase, torsionate. La nivelul papilelor dermice, perivascular, se află un infiltrat discret, format din limfocite şi histiocite. Suprapapilar, celulele migrate singure sau în grup în epiderm, formează abcesele Munro-Sabouraud, alcătuite din 6-8 polinucleare, localizate în stratul cornos. Ele pot aglomera în celulele malpighiene dezintegrate, a căror citoplasmă a fost distrusă, formând pustule multiloculare sau spongiforme (Kokoj). ■

Eritrodermia psoriazică, histopatologie, prezintă o serie de modificări asemănătoare celor din eczemă, cu zone de spongioză evidente. Dar apar şi elemente caracteristice psoriazisului, în special prezenţa microabceselor Munro-Sabouraud.

în psoriazisul pustulos, aspectul histopatologie este revelator. în stadiile iniţiale se asociază o inflamaţie dermică intensă cu dilatarea capilarelor şi infiltrat cu mononucleare şi polinucleare perivasculare. Edemul epidermic intens este şi el prezent. Pe măsură ce boala evoluează, polinuclearele migrează din vasele dermului papilar şi prin epiderm şi se grupează progresiv. Iniţial, polinuclearele sunt separate unele de altele prin keratinocite cu contur îngroşat, formând pustulele spongiforme Kokoj-Lapiere. Pe măsură ce aceste pustule migrează spre suprafaţă, se asistă la degenerescenta keratinocitelor, aspectul devenind cel al unei pustule voluminoase, subcornoase, plină cu polinucleare (abces subcornos Munro-Sabouraud). La nivelul leziunilor avansate, polinuclearele apar atrase între diferitele focare de

1^

parakeratoză ale stratului cornos. în funcţie de locul de unde s-a prelevat biopsia, epidermul prezintă semne mai mult sau mai puţin evidente de psoriazis.

2.5. Examenul radiologie.

în psoriazisul artropatic se pot evidenţia următoarele modificări radiologice: demineralizare osoasă locală, pensarea spaţiului articular, eroziuni articulare, telescoparea falangelor, osificări paravertebrale.

2.6. Tratament

Tratamentul psoriazisului trebuie individualizat, efectuându-se în raport cu severitatea, forma bolii, topografia leziunilor şi răspunsul pacientului la tratament.Există trei tipuri principale de tratamente: terapia topică, fototerapia şi terapia sistemică [12;13;14;15;16;17;18].

2.6.1. Tratamentul topicTratamentul topic sau tratamentul local, se aplică direct pe tegument. Keratoliticele. Sunt

utilizate pentru îndepărtarea scuamelor. Cele mai utilizate sunt acidul salicilic 3-5% sau uree 10-15%.Cignolinul (antralinul). Are o acţiune antiproliferativă asupra keratinocitelor. Se începe tratamentul cu concentaţii mici (0,1%) şi durată de contact scurtă (30 minute) şi treptat se creşte concentraţia ( până la 2-4%) şi durata de contact (câteva ore).Gudroanele. Pot fi vegetale sau din cărbune.Se folosesc în concentraţii de 2-5% singure sau asociate cu expunere la lumină ultravioletă ( regimul Goeckerman).Dematocorticoizii. Sunt corticosterozi în aplicaţie locală. Au acţiune antiinflamatoare şi citostatică.Analogii vitaminei D 3. Calcipotriolul şi tacalciolul acţinează prin stimularea diferenţierii, inhibarea proliferării keratinocitelor şi reducerea activităţii limfocitelor T. Retinoizii topici. Tazarotenul este un acid retinoic, derivat sintetic al viaminei A, cu efect favorabil asupra leziunilor, prin diminuarea proliferării keratinocitelor şi acţiunii antiinfl amatorii.Antimitoticele locale, blochează proliferarea excesivă a keratinocitelor, cel mai utilizat fiind Chlormetina (Caryolisine).

Emolientele blânde. între perioadele de tratament trebuie efectuată îngrijirea pielii cu emoliente blînde, în scopul evitării uscăciunii pielii, care poate determina recidive precoce. Adăugarea de uree 10% este utilă pentru a creşte hidratarea pielii.

2.6.2. Fototerapia naturală sau artificială.Expunerea la lumina solară sau la lumina ultravioletă are efecte favorabile, care se

datorează inhibării sintezei de ADN din epidermul psoriazic.Fotochimioterapia (PUVA). Se bazează pe asocierea ultravioletelor A cu psoraleni. Aceştia sub acţiunea radiaţiei ultraviolete, formează legături stabile între bazele pirimidinice ale catenele de ADN şi inhibă replicarea. Are un efect imunosupresor local prin acţiunea asupra celulelor Langerhans şi a limfocitelor. Psoralenii pot fi administraţi local sau sistemic.

2.6.3. Tratamentul sistemic.Tratamentul sistemic este indicat în tipurile severe de psoriazis, cu precădere în forma

artropatică, pustuloasă sau eritrodermică şi se administrează per os sau intravenos.

17

Metrotrexatul. Inhibă dihidrofolat reductaza, ceea ce detemină scăderea sintezei timinei şiimplicit a sintezei de ADN. Astfel se reduce proliferarea celulară şi supresia sistemului imun.Piritrexinul Mecanismul de acţiune şi eficacitatea sunt similare metotrexatului dar prezintă otoxicitate mai redusă.Ciclosporina. Acţionează prin blocarea sintezei de IL-2 şi limfokine, având ca şi consecinţăreducerea proliferării epidermice, a infiltratului inflamator şi a vasodilataţiei.Corticoterapia sistemică, poate agrava leziunile cutanate, motiv pentru care în prezent secontraindică utilizarea sa, cu excepţia cazurilor severe şi doar pentru perioade scurte încombinaţie cu un alt imunosupresor.Retinoizii sistemici. Din această clasă fac parte etretinatul, în prezent puţin folosit, şiacitretinul, sunt derivaţi sintetici de viatamina A. Acţionează prin scărerea proliferăriiepidermice, a inflamaţiei şi normalizarea procesului de keratinizare.Tacrolimus. Acţionează prin inhibarea acţiunii limfocitelor T helper şi a expresiei citokinelor.Alefacept. Este primul medicament biologic pentru tratamentul plăcilor psoriazice moderatesau severe. Acţionează prin supresia sistemului imunitar, blocând hiperactivitatea celulelorT. Utilizarea sa a fost aprobată în SUA în anul 2003.Efalizumab. Este tot un medicament biologic introdus foarte recent în tratamentulpsoriazisului.Determină remisii îndelungate.Etanercept. Este un vaccin biologic ce alterează răspunsul sistemului imun care seadministrează de două ori pe săptămână, în braţ, coapsă sau abdomen. Se utilizează pentrutratamentul artritei psoriazice.Remicade se administrează în perfuzie şi determină o marcată remisie a psoriazisului.