88163521 metodele paraclinice de examinare
DESCRIPTION
mmmTRANSCRIPT
Tema:
Metodele
paraclinice de
examinare
Autor;Cernei Anna
Gr.3205 ; Anul -2 Conducator: Melnic
Chisinau 2012
Dupa finalizarea examenului clinic si analiza rezultatelor investigatiilor de
laborator,pentru precizarea diagnosticului mai pot fi utilizate metode
complementare.Printre acestea sunt: Metode radiologice si radioizotopice
Examenul radiologic clasic
Scintigrafia
Tomodensitometria computerizata
Rezonanta magnetica nucleara
Metode citologice si histologice
Citologia exfoliativa
Citologia salivara
Punctia citologica
Biopsia
Metode antropometrice
Craniometria
Metode fizice
- Ecografia
- Termografia
Metode combinate
- Coloratia intravitala
- Stomatoscopia
- Diafanoscopia
- Punctia exploratoare
Examenul radiologic clasic -constituie metoda paraclinica cea mai frecvent utilizata
in stomatologie si chirurgia maxilofaciala.
In practica se utilizeaza: Radiografiile zise”dentare” sau retroalveolare,in
incidenta ortoradiala;
Radiografiile panoramice si ortopantomogramele,care permit obtinerea imaginii de ansamblu a unei arcade intregi sau a ambelor arcade pe un singur film;
Radiografii ale oaselor fetei,in diferite incidente extraorale;
Tomografiile,care ofera posibilitatea obtinerii unor adevarate “sectiuni” la diferite profunzimi;
Teleradiografiile de fata sau profil,prin tehnica realizarea unor imagini mai putin deformate ale structurilor osoase,ceea ce face posibile masuratorile unor unghiuri si raporturi antropometrice;in acest mod se poate aprecia dezvoltarea oaselor maxilare in raport cu anumite puncte de referinta.
Sialografiia Radiografiile cu substanta de contrast:sialografia si
fistulografia.
Sialografia a fost imaginata in 1925 de Iacobovici si Popoliza,care au efectuat prima sialografie parotidiana.I
n cazul glandelor salivare se instileaza prin orificiul excretor,cu ajutorul unui cateter sau ac special fara virf,o substanta de contrast liposolubila(lipiodol)sau hidrosolubila,care patrunde in arborele canalicular,vizualizindu-l.O tehnica asemanatoare se utilizeaza in cazul fistulografiilor.
Sialografia (Iacobovici- 1929) – constă în execuţia de radiografii
după introducerea în glandele salivare (parotide,
submaxilare) a unei substanţe de contrast (lipiodol).
Scintigrafia Este o metoda de investigatie care foloseste izotopi
radioactivi ce se pot localiza intr-un tesut sau organ,intr-o concentratie diferita fata de tesuturile din jur.Radiatiile emise sunt captate de o camera de scintilatie,care permite realizarea unei harti scintigrafice a regiunii examinate.
Radioizotopii pot fi “pozitivi”,cind concentratia lor in zona afectata de un proces patologic este mare,sau “negativi”,cind concentratia lor este mica.
Scintigrafia salivara se efectuiaza cu technetium 99 (99Tc)metastabil si este deosebit de utila pentru stabilirea potentialului functional simultan pentru toate glandele salivare,care practic imposibil de investigat prin alte metode.
In cazul oaselor maxilare,indicatia scintigrafiei o constituie depistarea precoce a tumorilor si in special a metastazelor osoase.
Tomografia computerizata (tomografia axiala computerizata,
tomodensitometria) Este o metoda de investigatie radiologica ce permite
reprezentarea grafica a unor sectiuni sau planuri tomografice ale corpului cu ajutorul unui computer care prelucreaza valorile de absorbtie a unui fascicul de raze Rontgen.
Avantajul cel mai important este ca poate evidentia cu claritate structurile tisulare,normale si patologice,cu opacitate redusa fata de razele Rontgen si cu densitate apropiata intre ele,cum sunt partile moi.
Tomografia computerizata are si dezavantaje:
Rezolutia insuficienta a leziunilor situate in muschi;
Obligativitatea injectarii unei substante de contrast pentru vizualizarea vaselor;
Artefacte mari datorate obturatiilor de amalgam sau coroanelor metalice dentare.
Tomografii convenţionale simple
– permit obţinerea de imagini ale unor straturi subţiri la
profunzimi diferite.
Rezonanta magnetica nucleara Este o metoda bazata pe receptionarea impulsurilor
electromagnetice de spin sau a densitatii protonilor cu ajutorul unei instalatii supraconductoare,care lucreaza intr-un cimp magnetic intens.
Aceasta metoda realizeaza imagini in planuri multiple,facilitind evaluarea raporturilor anatomice ale tumorilor cu partile moi,inclusiv cu elementele vasculare de vecinatate,fara sa fie necesara injectarea unei substante de contrast.
Rezonanta magnetica este inca putin utilizata,datorita pretului ridicat al instalatiei si unui grad de disconfort pentru pacient,care trebuie sa stea imobil un timp indelungat.
Citologia exfoliativa
Se bazeaza pe recoltarea,prin raclare,a celulelor care se desprind de pe suprafata mucoaselor-si in special a leziunilor ulcerate,etalarea acestora pe lame de sticla,fixarea si apoi colorarea lor prin metode specifice.
Frotiul obtinut este examinat la microscop,evaluindu-se caracterele morfologice si tinctoriale ale celulelor si structurilor celulare.
Pe baza acestor elemente se poate orienta diagnosticul leziunilor superficiale,facind posibil diagnosticul precoce al tumorilor maligne.
Citologia salivara Se efectueaza din sedimentul obtinut prin
centrifugarea salivei recoltate,prin cateter,din glandele parotide sau submaxilare.
Acest sediment este etalat pe lama,fixat,colorat si apoi examinat la microscop.
Aceasta metoda permite uneori diagnosticul diferential intre tumorile maligne si alte afectiuni ale glandelor salivare.
Punctia citologica (citologia de aspiratie)
Se utilizeaza prin diagnosticul leziunilor profunde.
Materialul celular este recoltat cu ajutorul unui ac subtire introdus in masa formatiunii,care este complet lipsit de riscul lezarii unor formatiuni anatomice importante,furnizind un numar suficient de celule pentru examinare.
Posibilitatea unor rezultate eronate este legata de patrunderea in seringa a unor celule din toate straturile tisulare strabatute,ceea ce poate genera confuzii.
Biopsia este în unele cazuri singura metodă care poate preciza
diagnosticul. Ca metode se folosesc:
- biopsie prin excizie – indicaţie pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine delimitate;
- biopsie prin incizie – folosită pentru leziunile întinse şi voluminoase care pentru rezolvare necesită o intervenţie mai laborioasă;
- biopsie prin chiuretaj – folosită pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde exteriorizate;
- biopsie prin aspiraţie (forajul bioptic) – se practică pentru leziuni profunde, dificil accesibile.
Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni presupusă malignă, dacă nu dispunem de posibilitatea sau competenţa de a efectua tratamentul complet al cazului, întrucât biopsia poate accelera boala (evoluţia tumorii); un rezultat bioptic negativ la un caz clinic considerat malign necesită repetarea biopsiei.
Craniometria - Consta in identificarea anumitor repere anatomice bine
stabilite-numite puncte antropometrice-si efectuarea unor
masuratori care fac posibila aprecierea directiilor si
proportiilor de crestere a craniului,in general,si a craniului
visceral,in special.
- Masuratorile craniometrice sunt indispensabile pentru
precizarea diagnosticului si codificarea tratamentelor
chirurgical-ortodontice.Aceste masuratori se pot efectua
atit direct,pe pacient,cit si prin metode de studiu sau
teleradiografii.
Ecografia foloseste ultrasunete pentru inregistrarea
ecourilor,adica a reflectarii partiale a fasciculului de unde ultrasonore care traverseaza tesuturile si intilnesc interferente sau structuri de densitate sonica diferita.
Metoda este deosebit de utila pentru examenul tumorilor cu localizare profunda,carora li se pot stabili:forma,marimea si raporturile de vecinatate cu diferite formatiuni anatomice;ea poate fi repetata de cite ori este necesar,fiind inofensiva pentru organism.
Termografia Reprezinta o metoda biofizica de inregistrare a
emanatiei de caldura de la suprafata unor regiuni anatomice,in conditii normale si patologice.Emanatia de raze infrarosii a organismului este receptionata si transformata intr-o harta termica,care poate fi perceputa in:
-alb-negru,inregistrindu-se cu alb temperatura cea mai ridicata si cu negru temperatura cea mai scazuta
-color,inregistrindu-se diferite tonalitati in raport cu scara cromatica naturala,codificindu-se cu rosu temperatura cea mai ridicata.
-Tehnicile existente se bazeaza fie pe inregistrarea la distanta,prin teletermografie,fie prin inregistrarea directa a variatiilor termice cutanate,prin termografie de contact.
-Metoda este utila in diagnosticul diferential al afectiunilor inflamatorii,displazice si tumorale.
Coloratia intravitala Este o metoda utilizata ca test de screening pentru
identificarea zonelor suspecte de leziuni neoplazice.
Se bazeaza pe proprietatea unor coloranti de a impregna structuri vitale,dovedind afinitate pentru acizii nucleici.Intrucit in celulele maligne concentratia acizilor nucleici este mare,zonele ulcerate in care se gasesc astfel de celule se vor colora mai intens,iar coloratia va persista mult timp in comporatie cu zonele sanatoase.Din ariile astfel identificate se vor recolta fragmente biopsice pentru precizarea diagnosticului.
In practica stomatologica se folosesc testele cu albastru de toluidina sau cu solutie Lugol.
Stomatoscopia Investigaţie a mucoasei bucală executată cu un aparat
numit stomatoscop, care ofera imagini marite de 20-
30 ori.
In acest mod apar mai evidente detaliile de structura
ale mucoasei,atit la nivelul leziunii,cit si in zonele
invecinate,devenind vizibile si modificarile
vascularizatiei superficiale.
Imaginile obtinute pot fi observate direct sau pot fi
inregistrate pe pelicula,cu ajutorul unui aparat foto
anexat.
Transiluminarea (diafanoscopia)
Consta in examinarea bolnavului într-o cameră obscură,dupa
introducerea unei surse [uternice de lumina in cavitatea
bucala.
La persoanele sanatoase fata apare luminata,colorata in
tonuri de roz,cu aspect simetric bilateral.Daca sinusul
maxilar este ocupat de o secretie purulenta sau de o
tumora,partea afectata este mai opaca.In acelas mod apar
vizibili calculii salivari sau corpi straini.
Pentru examinarea dintilor,sursa de lumina se plaseaza pe fata lor orala.Dintii vitali prezinta o coloratie roz omogena,in timp ce dintii devitalizati si cariile interproximale apar de culoare inchisa.
Puncţia exploratoare Se efectueaza cu un ac de calibru mare sau cu
un trocar,care se introduce in centrul tumorilor
presupuse chistice si prin care se aspira
continutul.In acest mod putem
aspira:singe,puroi,lichid de chist.Produsul
recoltat este examinat mai intii organoleptic si
apoi supus investigatiilor
microbiologice,citologice sau de alta natura.
Endoscopia Consta in examinarea unei cavitati sau a
compartimentelor articulatiei temporo-mandibulare cu ajutorul unui trocar prevazut cu un fascicul de fibre optice,prin care se lumineaza si,simultan,se examineaza structura tesuturilor din interiorul cavitatii sau articulatiei.
Mai rar,prin aceste metode endoscopice se pot realiza si unele interventii chirurgicale de exereza sau de cauterizare a unor structuri anatomice.
Radiografiile panoramice
obţinute prin diferite operaţii şi tehnici (Panoramix,
Panorax) care realizează pe un singur film într-o singură
expunere imaginea întregii regiuni alveolo-dentare a
mandibulei şi a infrastructurii maxilarului.
Radiografie panoramica digitala
Aparatul este Kodak 9000 3D.
Sistem digital de radiografii panoramice si cefalometrice (cu ajutorul bratului cefalometric optional) cu optiune de creare de imagini 3D.
Radiologie dentara utilizată pentru a
vizualiza, cu ajutorul
razelor X, structura
anatomică a dentiţiei
Scanner – tomodensitometrie sau
tomodensimetrie (Cormack – 1963, Hounsfield – 1972) este o tehnică de explorare cu razele X a unei structuri sub diferite unghiuri şi reconstituirea imaginii acesteia cu ajutorul unui ordinator care apreciează cantitativ diferenţele de structuri.
Ei situează o tumoră în contextul său anatomic.