8. continutul infractiunii de distrugere sau semnalizare falsa in ncp.ion rusu.ro

$: 8. Continutul Infractiunii de Distrugere Sau Semnalizare Falsa in NCP.ion Rusu.ro$
8/12/2019 8. Continutul Infractiunii de Distrugere Sau Semnalizare Falsa in NCP.ion Rusu.ro

http://slidepdf.com/reader/full/8-continutul-infractiunii-de-distrugere-sau-semnalizare-falsa-in-ncpion-rusuro 1/10

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 2. Issue 2/2013 - http://juridica.ugb.ro/ - Conf. univ. dr. Ion RUSU

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Conţinutul constitutiv al infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă

în noul Cod penal

Conf. univ. dr. Ion RUS

Universitatea George Bacovia, Bacău, Româ[email protected]

Rezumat : Adoptarea şi intrarea în vigoare a noului Cod penal , presupune modificarea şi completarea unor texte incriminare, în special a conţinutului constitutiv al unor infracţiuni. Printre modificările survenite , se înscriu şi cele ca

privesc infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe calea ferată. În acest context, în cadrul l ucrării este examinat conţinuconstitutiv al infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă , prevăzută în art. 332 din noul Cod penal. În cadrul examinăr

sunt avute în vedere, fiind examinate comparativ, actualele dispoziţii, î n raport cu cele din noua lege. De asemenea, su formulate şi unele observaţii critice , care privesc definirea accidentului de cale ferată, ca singură modalitate agravatăacestei infracţiuni. Lucrarea poate fi utilă practicienilor în domeniu, cadrelor didactice universitare şi studenţilor de

facultăţile de drept.

Cuvinte cheie : infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate; distrugere; semnalizare falsă; accident de ca ferată; observaţii critice;

Introducere

În noul Cod penal, infracţiunea de distrugere sau semnalizare falsă, face parte din grupul infracţiunilcontra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, fiind prevăzută şi în Codul penal în vigoare (în acelaşi grup), sudenumirea de „distrugere şi semnalizare falsă”.

Se observă că, spr e deosebire de dispoziţiile actuale, în noul Cod penal intervin o serie de diferenţe, caconstau atât în în denumirea marginală, cât şi conţinut.

Astfel, în legea aflată în vigoare, denumirea infracţiunii este distrugerea şi semnalizarea falsă, spdeosebire de noul Cod penal, în care denumirea marginală a infracţiunii este modificată, prin înlocuir prepoziţiilor „şi” cu „sau”.

Cea mai importantă modificare apare însă în conţinutul infracţiunii, adoptarea acestuia fiind, în opinnoastră, influenţată decisiv de doctr ină [1].

Prima modificare vizează sfera subiecţilor pasivi ai infracţiunilor, care, în noile dispoziţii, a fost mulărgită, având în vedere modificările structurale care au intervenit în organizarea şi funcţionarea sistemulucirculaţiei şi transporturilor feroviare, în ansamblul său.

Astfel, potrivit modului de r edactare, în modalitatea simplă, prevăzută în art. 276 alin. (1) din Codul pen

în vigoare, subiect pasiv poate fi numai Compania care gestionează/administrează infrastructura feroviară, respectCompania Naţională „C.F.R.”, companie care are în proprietate linia ferată şi instalaţiile aferente acesteia , care pfi distruse, degradate sau aduse în stare de neîntrebuinţare, precum şi cele două societăţi naţionale de transpomarfă şi călători, în calitatea lor de gestionari/administratori al acestor mijloace, atunci când a fost pusă în pericsiguranţa circulaţiei acestora. Observăm că au fost excluse alte persoane juridice cu capital privat, respectioperatorii de transport marfă, sau persoane şi alte societăţi cu capital de stat sau privat, care execută activităţi întreţinere, intervenţie sau manevră pe calea ferată.




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

În noul Cod penal, în art. 332 alin. (1), sfera subiecţilor pasivi ai infracţiunilor examinate a fost extinsă, daceastă categorie făcând parte următoarele persoane juridice: Compania Naţională „C.F.R.”, cele două societăţi dtransport călători şi marfă, cu capital integral de stat, operatorii privaţi de transport şi alte societăţi comerciale , caau în proprietate material rulant.

În cazul dispoziţiilor art. 276 alin. (3) din Codul penal în vigoare, subiect pasiv poate fi persoana juridică

are calitatea de proprietar al materialului rulant de cale sau al instalaţiilor feroviare.În noul Cod penal [art. 332 alin. (2)], calitatea de subiect pasiv a fost de asemenea extinsă, putând

următoarele persoane fizice: angajaţi ai Companiei Naţionale „C.F.R.”, angajaţi ai cele două societăţi de transpocălători şi marfă, cu capital integral de stat, angajaţi ai operatorilor privaţi de transport sau ai altor societăcomerciale, care au în proprietate material rulant.

Semnalăm, de asemenea, prezenţa subiecţilor activi persoane juridice, oricare dintre faptele incrimina putând fi săvârşită şi de una din persoanele juridice care desfăşoară activităţi pe calea ferată sau o altă persoa juridică.

O altă modificare (asemenea celorlalte infracţiuni specifice domeniului), priveşte renunţarea la două dintrmodalităţile agravate, prevăzute în Codul penal în vigoare, r espectiv, tulburarea în activitatea de transport pe calferată şi catastrofa de cale ferată, precum şi menţinerea unei singure modalităţi agravate, accidentul de cale ferată.

În noul Cod penal a fost eliminată modalitatea agravată a infracţiunii, atunci când este comisă de un angajal căii ferate [art. 276 alin. (4) din Codul penal în vigoare].

Ultima modificare, se referă la limitele minime şi maxime ale pedepsei, în cazul ambelor modalităţi, pratenuarea acestora. Astfel, în Codul penal în vigoare, în cadrul modalităţilor simple, pedeapsa este închisoarea de 3 la 12 ani, iar în cazul accidentului de cale ferată închisoarea de la 10 la 15 ani, în timp ce , în noul Cod pena pedepsa în cazul modalităţilor simple este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar în cazul modalităţii agravate de la 3 la ani şi interzicerea unor drepturi.

Ca elemente de asemănare, semnalăm menţinerea, aproape în totalitate, a acţiunilor prin care se realizeaelementului material al laturii obiective, precum şi a subiectului activ, care poate fi orice persoană fizică sa juridică.

1. Latura obiectivă a infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă

Latura obiectivă a infracţiunilor examinate are în componenţa lor, pentru fiecare dintre aceste(infracţiunea de distrugere sau infracţiunea de semnalizare falsă, după caz), un element material însoţit de fiecadată de cerinţa esenţială, o urmare imediată, care este specifică fiecăreia din cele două infracţiuni şi o legătură dcauzalitate.

Elementul material al laturi i obiective , se realizează prin acţiuni diferite, ce constau în distrugeredegradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, aşezarea de obstacole pe linia ferată şi semnalizare falsă.

Având în vedere că aceste acţiuni particularizează fiecare din cele două infracţiuni, vom proceda examinarea lor separată.

A. Precizăm că prima infracţiune, prevăzută în art. 332 alin. (1) din noul Cod penal , prezintă domodalităţi normative.

a. În cadrul primei modalităţi normative a infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă, prevăzută art. 332 alin. (1), acţiunea subiectului activ se realizează prin trei modalităţi alternative , care constau îdistrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate, a materialului rulant,




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

instalaţiilor de cale ferată ori a celor de comunicaţii feroviare, precum şi a oricăror altor bunuri sau dotări aferentinfrastructurii feroviare.

Prin distrugere , se înţelege acţiunea subiectului activ, prin care bunul în cauză este nimicit, ruinat, stricdărâmat, spart , etc., ceea ce presupune că bunul respectiv , din punct de vedere fizic, nu mai poate fi folosit scopul pentru care a fost construit .

Degradarea bunurilor menţionate în text, presupune stricarea, deterioarea, ruinarea bunului, aducerea lîn situaţia de nu mai putea fi folosit conform destinaţiei sale iniţiale, cel puţin pentru o perioadă de timp.

Aducerea în stare de neîntrebuinţare, reprezintă, potrivit doctrinei, o atingere adusă calităţii bunulu potenţialului său de utilizare , fără repercursiuni asupra substanţei lui; ea înseamnă deci, desfiinţarea sau reducer posibilităţii de folosire a bunului, conform destinaţiei sale, fără însă a-i leza sustanţa, esenţa [2].

După cum constatăm, acţiunile de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare, pot îndreptate împotriva anumitor categorii de bunuri, toate specifice sistemului circulaţiei şi transporturilor feroviare

Într-o primă categorie, sunt incluse bunurile aferente infrastructurii feroviare, respectiv: linia feratmaterialul rulant (ce aparţine Companiei naţionale sau operatorilor de transport cu capital de stat), instalaţiile dcale ferată (inculsiv cele de telecomunicaţii), precum şi alte bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare.

În cea de-a doua categorie, sunt incluse unele bunuri care nu aparţin infrastructurii feroviare , respectimaterialul rulant, sintagmă în care sunt incluse mijlaocele de transport călători şi marfă, cu capital de stat sau privamijloace de intervenţie, întreţinere sau manevră pe calea ferată, ce se pot afla în proprietatea altor persoa ne juridicu capital privat.

În ceea ce priveşte linia de cale ferată, care este menţionată ca prim obiect material în conţinutul juridic infracţiunii, aceasta, indiferent de locul amplasării şi destinaţia acesteia, referitoare la categoriile de mijloace transport ce urmează a circula, este formată dintr -o varietate de materiale, respectiv: şine de cale ferată, traverselemente de prindere a şinei de traversă (buloane, tirfoane), etc.

Sub aspectul incidenţei textului, nu are nicio importanţă categoria de linie ferată de circulaţie, respectdacă este construită într -unul din triajele de reţea nominalizate, între staţiile de cale ferată, la intrarea sau ieşirdintr-o staţie sau alta, dacă este considerată principală sau secundară (având în vedere magistralele deservite), da

este amplasată la nivelul solului sau pe un viaduct, etc.Important este ca linia de cale ferată în cauză să se afle în funcţiune, pe toată lungimea tronsonulu

respectiv, sau, cel puţin, numai pe porţiunea pe care s-a produs distrugerea, degradarea sau aducerea în stare dneîntrebuinţare.

Ne vom afla în prezenţa acestei infracţiuni, atunci când acţiunea subiectului activ a constat în distrugerliniei de cale ferată, pr in furt ori explozie (pe o anumită distanţă), sau folosindu-se acţiunea mecanică a unui util(buldozer), când acţiunea subiectului activ a constat în desfacerea şi sustragerea unor buloane sau tirfoane caasigură prinderea şinei de traversă (deteriorar e), ori când s-au efectuat săpături neautorizate în apropierea liniferate, care au avut ca efect destabilizarea terasamentului acesteia (aducerea în stare de neîntrebuinţare).

Nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, fapta unei per soane, prin care distrugdegradează sau aduce în stare de neîntrebuinţare o linie ferată care este închisă circulaţiei feroviare , din diferimotive, de ordin tehnic (reparaţie sau întreţinere), economic , etc., deoarece, prin această acţiune, nu se poate punîn pericol siguranţa circulaţiei pe calea ferată, deci nu este îndeplinită cerinţa esenţială.

În acest sens, în practica judiciară s-a decis că, demontarea contraşinelor care asigură stabilitatea căii feraturmată de sustragerea acestora, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 5 alin. (1) dLegea nr. 289/2005 constând în distrugerea şi aducerea în stare de neîntrebunţare a căii ferate sau a componentelacesteia, cât şi pe cele ale infracţiunii prevăzute în art. 6 alin. (1) din aceeaşi lege, privitoare la sustragerea dcomponente ale căii ferate, aflate în concurs [3].




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

De asemenea, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii examinate nici , fapta persoanei cadistruge, degradează sau aduce în star e de neîntrebuinţare o linie ferată, aflată în incinta unei societăţi comerciacare are în proprietate atât linia ferată, cât şi materialul rulant (sau numai linia ferată), deoarece nu este îndeplinicerinţa esenţială cerută de lege; aceeaşi situaţie o întâlnim şi în cazul distrugerii unei linii ferate aflate construcţie, care nu a fost dată în exploatare.

Fără îndoială că, asemenea fapte întrunesc elementele constitutive ale altor infracţiuni, respectiv: distruge(art. 253 din noul Cod penal) şi/sau furt calificat, art. 229 alin. (3) din noul Cod penal [4].

Sintagma „material rulant” include, în interpretarea strictă, specifică sistemului transporturilor feroviartoate vehiculele care circulă pe calea ferată, respectiv: locomotive, vagoane, tren macara, tren ajutor, drezin pantograf, tren intervenţie, locomotivă-automotor, etc.

Folosind sintagma de material rulant , ca obiect material al acţiunii de distrugere, degradare sau aducere stare de neîntrebuinţare, legiuitorul a inclus practic, pe lângă mijloacele de transport, toate vehiculele care circu pe calea ferată.

Pentru existenţa infracţiunii, acţiunea de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuintarematerialului rulant, trebuie să se realizeze în timpul staţionării acestora, respectiv atunci când nu sunt în circulaţideoarece, în caz contrar, se va reţine modalitatea agravată, respectiv accidentul de cale ferată.

Sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atunci când subiectul activ demonteaanumite piese componente ale unei locomotive sau alt vehicul feroviar, componente elec tronice de pe locomotisau alt vehicul feroviar, aparatură electronică, staţii de comunicaţii de pe locomotive sau alt vehicul feroviar , et Nu are nicio importanţă scopul urmărit de făptuitor , cu privire la destinaţia bunurilor demontate (de cele mai mulori scopul este acela de sustragere), important fiind că absenţa acestor piese componente, din angrenajconstrucţiei vehiculuilui, să fie de natură a-l face inutilizabil şi, astfel, să pună în pericol siguranta circulaţiei pcalea ferată.

În ceea ce priveşte instalaţiile de cale ferată, de comunicare sau oricare alte bunuri sau dotări afereninfrastructurii feroviare, acestea pot fi de asemenea distruse, degradate sau aduse în stare de neîntrebuinţare, prdiferite modalităţi.

Astfel, activitatea de circulaţie pe calea ferată se realizează cu ajutorul unor instalaţii specifice, denumiinstalaţii fixe de siguranţă şi de conducere operativă a circulaţiei feroviare. Printre aceste instalaţii, care fac pardin categoria elementelor concrete ale infrastructurii feroviare publice, menţionăm: instalaţii de centralizaelectrodinamică, instalaţii de centralizare electromecanică, instalaţii de bloc de linie automat şi semiautominstalaţii de centr alizare electronică, instalaţii de semnalizare automată a trecerilor de nivel, cu şi fără barierinstalaţii pentru topirea zăpezii şi gheţii la macazuri, instalaţii de frână de cale, etc.

De asemenea, o altă categorie de specială instalaţii sunt cele de comunicaţii, prin intermediul cărora asigură comunicarea operativă între operatorii care asigură circulaţia feroviară, precum şi între aceştia şi persoanecare asigură cir culaţia în siguranţă a vehiculelor feroviare.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestor instalaţii, se realizează, de regul prin demontarea şi ulterior sustragerea unor componente electrice sau electronice sau de comunicaţii.

Astfel, în practica judiciară s-a decis că, sustragerea bobinelor care controlează electric prezenţa unui tre pe o porţiune de linie de cale ferată, se încadrează în prevederile art. 209 alin. (3) lit. f) din C. pen., referitor furtul privind instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, iar nu în prevederile art. 6 alin. (1) din Legea n289/2005 privitoare la sustragerea de componente ale căii ferate, întrucât bobinele ce cotrolează electric prezenunui tren pe o porţiune de linie de cale ferată , constituie instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar , sensul art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., precum şi infracţiunea de distrugere şi semnalizare falsă, prevăzută în art. 2alin. (1) C. pen., aflate în concurs [5].




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Potrivit dispoziţiilor noului Cod penal, aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunil prevăzute în art. 332 alin. (1) şi 228 alin. (3) lit. f), ambele aflate în concurs real [art. 38 alin. (1) din noul Co penal].

Într-o altă cauză, mai veche, s-a decis că infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, în formlor simplă, sunt infracţiuni de pericol, în sensul că, pentru a se consuma, nu este nevoie de producerea vreunu

rezultat vătămător, fiind de ajuns ca, prin săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni, dintre cele incriminate, să se născut o situaţie periculoasă pentru valorile sociale ocrotite de lege.

Prin art. 276 alin. 1 C. pen., sunt incriminate, printre altele, distrugerea, degradarea şi aducerea în stare neîntrebuinţare, a liniei ferate sau a instalaţiilor de cale ferată, dacă prin aceasta s -ar fi putut pune în pericsiguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate. În sensul acestui text, pericolul pentru siguranţa mijloacelor dtransport nu trebuie să fie direct şi actual, născut efectiv; este suficient şi un pericol indirect, viitor, susceptibil genereze vătămarea doar în condiţiile săvârşirii unei fapte complementare, de către aceeaşi persoană sau de cătalta. Aceasta rezultă din redactarea legii, care nu foloseşte expresia „dacă fapta a pus în pericol”, ci expresia „ar putut pune în pericol” siguranţa circulaţiei.

Fapta inculpatului, muncitor C.F.R., de a fi smuls din borne firele cablului electric subteran şi, priaceasta, de a fi scos din funcţie instalaţiile de centralizare electrodinamică ale unei staţii C.F.R. şi instalaţii blocului de linie automat, care nu au mai funcţionat, în lipsa alimentării cu energie electrică (din care cauză,trenuri au întârziat în total 395 de minute şi s-a creat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei), constituinfracţiunea prevăzută în art. 276 alin. 1 şi 5 C. pen.[6].

Potrivit dispoziţiilor noului Cod penal, în cazul speţei prezentate, nu ne vom afla în prezenţa infracţiun prevăzute în art. 332 alin. (1), deoarece acţiunea de distrugere trebuie să pună, efectiv, în pericol, sigurancirculaţiei pe calea ferată, să fie direct, efectiv.

În ceea ce priveşte distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a instalaţiilor dcomunicaţii feroviare, în practica judiciară s-a decis că, fapta inculpaţilor , de a tăia fire de cupru de la reţeaua telecomunicaţii a C.F.R., fiind surprinşi de către poliţişti, după ce acestea au fost rulate pentru a fi transportatîntruneşte elemmentele constitutive ale infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă , prevăzută în art. 276 alin. (

C. pen., cât şi pe cele ale infracţiunii de furt calificat, în formă consumată [7].Rămânând consecventă propriei jurisprudenţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Secţia penală), într

speţă asemănătoare, a decis că, distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a circuitelor dtelecomunicaţii, dintre staţiile C.F.R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii contra siguranţei circulaţi pe căile ferate, prevăzute în art. 276 alin. (1) C. pen., întrucât, prin distrugere, degradare sau aducere în stare dneîntrebuinţare, a suportului comunicaţiilor dintre staţiile C.F.R., se poate pune în pericol siguranţa mijloacelor dtransport ale căilor ferate, iar pentru existenţa infracţiunii de distrugere, prevăzută în art. 276 alin. (1) C. pen., essuficientă posibilitatea ca prin fapta săvârşită, să se fi putut pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport acăilor ferate [8].

În legătură cu deciziiile menţionate mai sus, considerăm că , în condiţiile aplicării dispoziţiilor noului Co penal, această faptă nu mai constituie infracţiune, deoarece pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art. 332 ali(1), este necesar ca acţiunea de distrugere să pună în per icol siguranţa circulaţiei pe calea ferată, ori în spesoluţionată, instanţa a constatat că prin acţiunea de distrugere s-a putut pune în pericol siguranţa circulaţie pe calferată.

Printre alte bunuri aferente infrastructurii feroviare, la care f ace referire directă legiuitorul, menţionăm: - poduri, tunele, viaducte şi alte lucrări de artă; - lucrări geotehnice de protecţie şi de consolidare, plantaţiile de protecţie a liniilor ferate şi terenuri

aferente pe care sunt amplasate;- terenuri aflate în zona de siguranţă a liniei ferate;




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

- clădiri administrative, depouri, triaje de cale ferată, etc.;Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, a unor asemenea bunuri, se poate reali

prin acţiuni diferite, particularizate de existenţa şi funcţionalitatea fiecărui bun în parte. În practica judiciară mai veche s-a decis că, trecerea cu un autovehicul peste un pod de cale ferată

destinat exclusiv acestui fel de circulaţie, având plantate la capete avertizoare şi bariere – dacă prin aceasta a fo

degradat podul şi s-a cauzat o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată, constitiue infracţiunea prevăzuîn art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen. Inculpatul nu poate susţine că s-a aflat în eroare de fapt, cu privire la producerurmărilor sus-menţionate, deoarece, faţă de existenţa indicatoarelor avertizoare şi a barierelor, putea şi trebuia prevadă că, circulând prin acel loc, poate degrada materialul de cale ferată şi, deci, poate provoca o întreruperecirculaţiei feroviare [9].

b. Cea de- a doua modalitate normativă a infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă , prevăzută art. 332 alin. (1) din noul Cod penal, constă în acţiunea subiectului activ de a aşeza obstacole pe linia ferată.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca obstacolul în cauză, prin dimensiune, greutate şi locul aşezărsă constituie un pericol real, care poate conduce la distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţareliniei ferate, a materialului rulant, a instalaţiilor de cale ferată ori a celor de comunicaţii feroviare sau a oricăraltor bunuri aferente infrastructurii feroviare. Nu este necesar să se producă şi impactul, între un vehicul feroviar obstacol, în sensul ca materialul rulant să lovească obstacolul, infracţiunea consumându-se în momentul în cafăptuitorul a aşezat pe linia ferată acel obiect.

Incriminarea acţiunii de aşezare de obstacole pe calea ferată , a fost realizată anterior şi menţinută dlegiuitorul noului Cod penal, din raţiuni de politică penală, avându-se în vedere că distrugerea, degradarea oaducerea în stare de neîntrebuinţare a valorilor apărate, în acest caz de lege, se poate realiza şi prin aceasmodalitate.

În esenţa sa, această acţiune, de aşezare de obstacole pe calea ferată, constituie o tentativă la infracţiunea ddistrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare a valorilor apărate, însă legiuitorul a incriminat -o infracţiune.

În practica judiciară s-a decis că infracţiunea va exista, în această modalitate, atunci când făptuitorulaşezat, în mod repetat, pe calea ferată, stâlpi înfăşuraţi într -o plasă de sârmă, provocând oprirea a patru trenuri.

În condiţiile în care se produce şi impactul între materialul rulant aflat în mişcare (o locomomtivă) obstacolul aşezat pe calea ferată, rezultatul constând în distrugerea, degradarea sau aducerea în stare dneîntrebuinţare a locomotivei, ne vom afla în prezenţa modalităţii agravate a infracţiunii, respectiv un accident dcale ferată.

B. A doua infracţiune, este menţionată în art. 332 alin. (2) din noul Cod penal, şi constă în săvârşirea acte de semnalizare falsă sau a oricăror acte, care pot induce în eroare personalul care asigură siguranţa circulaţimijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată, în timpul executării serviciului.

Asigurarea siguranţei circulaţiei şi transporturilor pe calea ferată presupune, pe lângă luarea altor măsuri,reglementarea într-un mod unitar al semnalizării.

Importanţa acestei activităţi, cu implicaţii directe în asigurarea siguranţei circulaţiei pe calea ferată ,determinat adoptarea Ordinului ministrului transporturilor nr. 1482 din 04.08.2006 pentru aprobarRegulamentului de semnalizare nr. 004.

Regulamentul de semnalizare nr. 004, stabileşte mai multe categorii de semnale, dintre care amintimsemnale fixe, semnale mobile, semnale date de agenţi cu instrumente portative, semnale aplicate pe trenuri, semnaacustice, indicatoare de cale şi de semnalizare, indicatoare specifice liniei de contact, etc. Aceste semnale servesc desfăşurarea normală a circulaţiei pe căile ferate şi la asigurarea siguranţei circulaţiei feroviare.




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Se poate afirma că, activitatea de semnalizare cuprinde un complex de activităţi , care vizează punerea mişcare, deplasarea cu o anumită viteză, manevrarea sau oprirea materialului rulant în condiţii de maximsiguranţă, atât în staţii, cât şi în parcurs sau la manevră.

Prin acte de semnalizarea falsă, se înţelege orice semnalizare contrară unei situaţii de fapt reale, stabili pr in atribuţiile de serviciu ale angajatului cu competenţe în domeniu, cum ar fi semnalizarea continuării parcursulu

când în realitate ar fi trebuit efectuată semnalizarea de oprire a trenului. Celelalte acte, de natură a induce în eroare personalul care asigură siguranţa mijloacelor de transpor

manevră sau intervenţie pe calea ferată, în timpul executării serviciului, nu sunt nominalizate expres de legiuitoceea ce face ca natura şi procedeele folosit să fie diverse.

Pentru existenţa uneia din cele două infracţiuni este necesar a fi îndeplinită şi cerinţa esenţială, care esdiferită, fiind specifică fiecărei infracţiuni în parte.

Astfel, în cazul infracţiunii de distrugere de la alin. (1), cerinţa esenţială constă în punerea în pericolsiguranţei circulaţiei mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată, în timp ce în cazuinfracţiunii de semnalizare falsă de la alin. (2), cerinţa esenţială constă în crearea unui pericol de accident de caferată.

Nu este îndeplinită cerinţa esenţială (şi deci infracţiunea nu va exista), atunci când fapta unei persoane, prcare se distruge, degradează sau aduce în stare de neîntrebuinţare o linie ferată , pe care nu se circulă din difermotive (de ordin tehnic, economic, pentru reparaţii, etc.), deoarece această faptă nu pune în pericol sigurancirculaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată; aceeaşi situaţie este valabilă şi în cazdistrugerii unei linii de cale ferată aflate în construcţie sau distrugerea unei linii ferate din incinta unei persoan juridice (alta decât cele nominalizate cu atribuţii în domeniul circulaţiei feroviare).

În toate aceste situaţii, fapta subiectului activ al infracţiunii întruneşte elementele constitutive ainfracţiunii de distrugere (art. 253 din noul Cod penal).

De asemenea, nu va exista infracţiunea de semnalizare falsă , atunci când actele de semnalizare falsă saoricare alte acte efectuate de către o persoană, nu au fost luate în considerar e de către angajatul vizat, care şi

executat sarcinile specifice de serviciu în condiţii de normalitate, ignorând semnalizarea falsă. Apreciem, însă, că anumite împrejurări poate fi reţinută şi tentativa.

Urmarea imediată a acţiunii subiectului activ, care constituie elementul mater ial al laturii obiectiveinfracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă, constă în apariţia unei situaţii de fapt periculoase pentru siguranmijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată. Observăm că şi de această dată, constatarexistenţei cerinţei esenţiale, în structura laturii obiective a infracţiunii, respectiv că fapta a pus în pericol sigurancirculaţiei pe calea ferată, sau că a creat un pericol de accident de cale ferată, conduce implicit şi la constatarexistenţei urmării imediate.

Starea de pericol creată, în modalitatea simplă, diferă de la o infracţiune la alta, această stare existânatunci când s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea fera[în cazul alin. (1)] sau când s-a creat un pericol de accident de cale ferată [în cazul alin. (2)].

În modalitatea agravată (atunci când se produce un accident de cale ferată), urmarea este diferită, aceasconstând în distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport, materialului rulant sau a instalaţiilor de cale ferataflate în circulaţie.

Aşadar, pentru a se constata existenţa infracţiunii în modalitatea agravată, prevăzută în art. 332 alin. (3) dnoul Cod penal, nu este suficient ca urmarea imediată să conste în crearea unei stări de pericol pentru sigurancirculaţiei pe calea ferată, fiind necesară provocarea unor pagube materiale, care constau în distrugerea sadegradarea mijloacelor de transport, materialului rulant sau a instalaţiior de cale ferată.




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Potrivit doctrinei, pentru a se constata existenţa oricărei infracţiuni , este necesar ca, între acţiunea sainacţiunea incriminată şi rezultatul acesteia , să existe o legătură de cauzalitate. Astfel, pentru întregirea latuobiective a infracţiunii de distrugere, precum şi a celei de semnalizare falsă, este necesar a se constata că , întacţiunea subiectului activ şi urmarea imediată, există o legătură de cauzalitate.

În cazul modalităţii agravate, de la art. 332 alin. (3) din noul Cod penal, trebuie de asemenea să se consta

existenţa legăturii de cauzalitate, dintre acţiunea subiectului activ şi rezultatul produs , care constă într -un accidede cale ferată.

2. Latura subiectivă a infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă

În cazul infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă, forma de vinovăţie , cu care acţionează subiectactiv, este atât intenţia cât şi culpa, cu ambele lor forme, precum şi intenţa depăşită.

Va exista intenţie directă, atunci când, subiectul activ al infracţiunii, o persoană fizică sau juridic prevăzând rezultatul faptei sale (de distrugere, de degradare ori de aducere în stare de neîntrebuinţare sau aşezarea unor obstacole pe calea ferată ori de semnalizare falsă), care constă în punerea în pericol a sigurancirculaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, ori în crearea a unui pericol de accidede cale ferată, acţionează pentru producerea acestui rezultat.

Intenţia indirectă, va exista atunci când, subiectul activ al infracţiunii, prevede rezultatul faptei sale, caconstă în punerea în pericol a siguranţei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, ori crearea unui pericol de accident de cale ferată şi , deşi nu urmăreşte unul din aceste rezultate, acceptă posibilitat producerii.

Intenţia depăşită, se va reţine atunci când, subiectul activ al infracţiunii de distrugere sau semnalizafalsă, urmăreşte punerea în pericol a siguranţei mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată sacrearea unui pericol de accident de cale ferată, dar , datorită unor împrejurări, neprevăzute de către autor, s-a produn accident de cale ferată. Avem aici în vedere, cazul în care subiectul activ , a aşezat un obstacol pe calea feratconvins fiind că mecanicul de locomotivă va observa obstacolul şi va frâna trenul înaintea impactului, aspect ca

nu s-a produs, urmarea fiind impactul şi, implicit, deraierea locomotivei şi a unor vagoane. Când se constată că elementul subiectiv se identifică cu culpa, subiectul activ al infracţiunii nu prevede c

prin acţiunea sa pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată screază un pericol de accident de cale ferată, ori un accident de cale ferată, deşi trebuia şi putea să aibă aceasreprezentare, sau cu toate că îşi reprezintă posibilitatea pericolului, socoteşte fără temei că acesta nu se va produce

În cadrul modalităţii agravate, forma de vinovăţie poate fi, pe lângă culpă (menţionată mai sus), intenţia cambele sale forme, precum şi praeterintenţia (intenţia depăşită).

Mobilul şi scopul nu au nicio relevanţă în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii, acestea având o anumiimportanţă în procesul de individualizare a sancţiunii de drept penal , ce urmează a fi aplicate de către instanţa d judecată.

3. Observaţii critice

Este indiscutabil faptul că, modificările şi completările aduse conţinutului juridic al infracţiunii , prdispoziţiile noului Cod penal, sunt de natură a contribui la o protecţie mai accentuată valorilor sociale apărate.

Conţinutul noii reglementări este superior celei actuale, legiuitorul noului Cod penal, având în vedere (acum am mai menţionat) şi observaţiile critice formulate de doctrină în ultimii ani.

Cu toate acestea, precizăm că, dispoziţiile noului Cod penal par a fi incomplete, în ceea ce priveşmodalitatea agravată a infracţiunii, respectiv definirea accidentului de cale ferată.




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Astfel, potrivit acestor dispoziţii, accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea adumijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale ferată, în cursul circulaţiei sau manevrmijloacelor de transport, manevră, întreţinere sau intervenţie pe calea ferată.

O primă observaţie, vizează obiectul material, care este identif icat de legiuitor în mijloace de transpomaterial rulant şi instalaţiile de cale ferată . Legiuitorul nu a avut în vedere faptul că , prin „material rulant”,

înţelesul strict specific sistemului circulaţiei şi tranporturilor pe calea ferată, se înţelege toate vehiculele care circu pe calea ferată, cu propulsie mecanică sau electrică (locomotivă-automotor, drezină pantograf, tren ajutor, trmacara, tren de intervenţie, etc.), sau tractate, cum este cazul vagoanelor de marfă sau călători, ori alte ase menvehicule.

Facem precizarea că, sintagma material rulant cuprinde şi mijloacele de transport, ceea ce a făcut clegiuitorul să realizeze, în mod nepermis, o delimitare între sintagmele „mijloace de transport” şi „material rulantÎn aceste condiţii considerăm că nu mai era necesară menţionarea sintagmei „mijloace de transport”.

A doua observaţie, se referă la excluderea din sfera obiectului material a unor valori extrem de importantcum sunt: calea ferată, alte elemente ale infrastructurii feroviare, bunurile încredinţate pentru transport, clădirile terenurile aflate în vecinătatea căii ferate.

O ultimă observaţie, vizează absenţa unui cuantum al prejudiciului, cauzat în urma unui accident de caferată, aspect care va crea confuzii în delimitarea modalităţi i agravate, de modalitatea simplă, prevăzută conţinutul art. 332 alin. (1) din noul Cod penal.

Concluzii

Infracţiunea de distrugere sau semnalizare falsă, reprezintă cea mai gravă infracţiune din grupul celor ca privesc siguranţa circulaţiei pe calea ferată, având în vedere, desigur, valorile sociale apărate prin norma dincriminare, precum şi urmarea socialmente periculoasă care se poate produce.

Examinarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni şi observaţiile critice formulate, sunt de naturăcontribui la perfecţionarea legislaţiei în acest domeniu.

Situaţiile tranzitorii, care se prefigurează odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, vor provocnumeroase discuţii, legate în special de aplicarea legii penale mai f avorabile, precum şi de dezincriminarea celdouă modalităţi normative agravate prevăzute în actuala reglementare.

Referinţe

[1] Ion Rusu, Infracţiuni specifice circulaţiei şi transporturilor feroviare, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2009[2] V. Papadopol, în T. Vasiliu şi colab., Codul penal al R.S.R. Comentat şi Adnotat, Partea specială, vol. II, Editu

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 177;[3] I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3458 din 30 mai 2006 – www.scj.ro; precizăm că în această speţă, instanţa

constatat că nu este îndeplinită cerinţa esenţială; de asemenea, menţionăm că prin art. 169 din Legea nr. 187/20

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, au fost abrogate dispoziţiile art. 5-8 din Legnr. 289/2005; în aceste împrejurări, după intrarea în vigoare a noului Cod penal, o asemenea faptă va întruelementele constitutive ale infracţiunilor de distrugere şi furt calificat, fapte prevăzute în art. 253 alin. (1) şi 22alin. (3) lit. f) din noul Cod penal, aflate în concurs formal;

[4] Până la intrarea în vigoare a noului Cod penal, fapta în cauză întrunea elementele constitutive ale infracţiunii distrugere, prevăzută şi pedepsită prin dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 289/2005 privind unele măsuri pent

prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în domeniul transporturilor pe calea ferată, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005;




= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

[5] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Jurisprudenţa secţiei penale pe anul 2006, Recursuri în interesul legii în mater penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, pp. 34-35; I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 5260 din 14 septembr2006;

[6] V. Papadopol, Şt. Daneş, Repertoriu de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-1985, Editura Ştiinţifişi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 95; Tribunalul jud. Hunedoara, sent. pen. nr. 12/1981, RRD nr. 7/1981, p. 6

[7] Bărbulescu A., Pandrea I., Griga V.V., Paşca Cameniţă, A. Vlăsceanu, Jurisprudenţa Secţiei penale pe anul 200Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, pp. 60-61; I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4431 din 18 iulie 2005;

[8] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Jurisprudenţa Secţiei penale pe anul 2007, Recursuri în interesul legii, vol.Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pp. 35-38; I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 169 din 15 ianuarie 2007;

[9] Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 6285/1970, R.I., p. 153; A se vedea Gh. Diaconescu, C. DuvaTratat de drept penal, Partea specială, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 645;

[10] Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1505/1980, în C.D. 1908, p. 94;

8. continutul infractiunii de distrugere sau semnalizare falsa in ncp.ion rusu.ro

Documents