Universitatea din București

Comportament și mediu social

Stereotipuri, prejudecăți,discriminare socială

Ghița Georgiana-Andreea

Facultatea de Sciologie si Asistență socială Asistență socială ,Seria I, grupa 3

București, 2011

1

Încă de demult, stereotipurile,prejudecățile precum și discriminarea au fost prezente

în toate societățile.Aceastea au fost, sunt și vor continua să fie și în viitor.De câte ori nu ați

auzit fraze ca: ”Blondele sunt proaste”,”Bărbații sunt cei mai buni șoferi”, ”Femeile sunt mai

puțin inteligente decât bărbații”, etc. Acestea s-au amplificat din ce în ce mai mult in secolul

al XX-lea, mai ales discriminarea, un eveniment reprezentativ fiind Holocaustul, cel mai aprig

eveniment discriminator din istorie.Oamenii se lasă ușor prinși în capcana stereotipurilor și a

prejudecăților, de aici decurgând numeroase probleme în societate, în grupuri, în relațiile

interpersonale. Chiar dacă ne ferim să etichetăm oamenii, stereotipurile există și într-un fel

sau altul ne lăsăm influențați de ele.

Definiții și precizări conceptuale

Încă de la începutul secolului trecut mai mulți sociologi au analizat și definit

stereotipurile.În cartea ”Public opinion”,aparută în 1922 și scrisă de Walter Lippmann, apare

pentru prima dată noțiunea de stereotip.Acesta ”s-a referit la stereotipuri ca la constructe

mentale care definesc realitatea înconjurătoare înainte ca indivizii să o perceapă în fapt.Aceste

constructe sunt,în opinia autorului citat,cultural construite,proiecții asupra lumii prin prisma

sensului atribuit pozițiilor,valorilor și drepturilor noastre.Astfel,stereotipurile sunt văzute ca

scurtături mentale ca euristici capabile să orienteze individul în mediul său de viață.”( Ivan,

2010,339). Acesta sublinia faptul ca imaginea pe care oamnenii și-o fac drespre mediul lor are

un caracter rigid și stabil, acesta folosind des metafora ”imaginile din mintea noastră”.În

opinia lui Lippmann, ”stereotipurile preced utilizarea rațiunii.Ele sunt o forma de percepție, în

sensul că impun un anumit caracter datelor provenite de la simțurile noastre înainte ca acestea

să fie preluate de inteligență.”(Yzerbyt,2002,98). Stereotipurile nu sunt dăunatoare sau

greșite, ele sunt inevitable intr-o societate, acestea având chiar și funcții defensive,spune

autorul mai sus citat parafrazându-l pe Lippmann.(ibidem)

Un alt sociolog care a definit stereotipurile a fost Schaefer, care spune ca acestea

sunt ”generalizări lipsite de fundament care se referă la toți membrii unui grup social,fără a

lua in considerare diferențele individuale din cadrul grupului.”(Schaefer,1983/2001 apud

Ivan,2010,337).O definiție asemănătoare cu cea a lui Schaefer a fost dată si de Richard Y.

Bourhis și Jacques-Philippe Leyens, care, în comparație cu Lippmann, pun accentul pe

caracterul eronat al stereotipurilor, evidențiat mai ales prin metoda listei de atribuire.Prin

aceasta metoda s-a facut un experiment la Universitatea Princeton, in care unor studenți li s-a

cerut să prezinte caracteristicile următoarelor etnii: americanii, negrii, chinezii, englezii,

germanii,irlandezii,italienii,japonezii,evreii și turcii.Astfel că cercetătorii au alcătuit o listă cu

2

cele mai frecvent folosite adjective,iar unui alt grup de studenți i s-a cerut sa spună cinci

trăsături, din această listă cel mai des asociate acestor naționalități.Astfel că negrii au fost

caracterizați ca fiind ”ignoranți” și ”leneși”, iar englezii ”sportivi” și ”inteligenți”.

Sociologii au stabilit o legatură între starea afectivă si stereotipizarea.Astfel că V.

Cernat în lucrarea ”Psihologia stereotipurilor” a relatat un experiment făcut de Bodenhausen:

unor participanți americani li s-a cerut să descrie evenimente fericite din viața lor, pentru a le

creea o stare emoțională pozitiva.După aceasta acestora li s-a cerut sa judece un caz fictiv în

care un bărbat își atacase fizic colegul de cameră. Experimetatorii i-au împarțit în două

grupuri:unui grup îi spunea că numele bărbatului este Juan Garcia (nume care indica

naționalitatea acestuia ca fiind de origine spaniolă),iar celuilalt grup îi spunea că pe bărbat îl

cheamă John Gartner. Rezultate au arătat că participanții aflați într-o stare afectivă pozitivă au

fost mai stereotipici în judecățile lor decât cei aflați într-o stare neutră.Adică ei l-au judecat pe

Garcia ca fiind mai vinovat decât Gartner chiar dacă cazurile erau aceleași,doar numele

făcând diferența.(Bodenhausen et al.,1994 apud Vasile Cernat,2005,165)

Astfel că în urma acestui experiment reiese că cei care se află intr-o stare afectivă pozitivă

stereotipizează mai mult decât cei care se află intr-o stare afectivă neutră.Deci dacă,de

exemplu, te duci la un interviu de angajare și faci parte dintr-un grup sau anturaj stereotipizat

negativ, se pare că este mai bine ca angajatorul sa fie într-o stare afectivă negativă,multe

studii arătând că cei într-o stare afectivă pozitiva stereotipizează mai mult.

Amenințarea stereotipurilor

Dar de fapt aceste stereotipuri cum apar? Sunt ele erori de percepție in totalitate,

sau sunt conforme cu realitatea? Unele studii au arătat ca ele au acoperire în realitate,altele au

infirmat acest lucru.Astfel că unele stereotipuri precum :”Țăranii sunt muncitori”, pot fi

verificate și pot avea acoperire în realitate, însă pot exista și țărani leneși.Dar stereotipul:

”Blondele sunt proaste” , nu poate fi susținut de o cercetare științifică, deoarece nu se poate

găsi o legătura între culoarea părului și nivelul de inteligență; pot exista și brunete sau roșcate

proaste sau invers, pot exista și blonde cu un nivel de inteligență ridicat. Astfel că uneori

realitatea este exagerată în stereotipuri.Însă cercetătorii sunt mai preocupați de ”pericolul

stereotipizării” ( stereotype threat), de impactul pe care acestea îl pot avea asupra realității. Se

pare că dacă se face o cercetare experimentală a stereotipului :” Blondele sunt proaste”, și

dacă acestea obțin rezultate inferioare brunetelor, acest lucru s-ar datora activării stereotipului

la grupul vizat ( amenințarea stereotipului).( Ivan,2010,341)

3

Claude M. Steele și Joshua Aronson au fost primii care au tras un semnal de alarmă

asupra ameninţării stereotipurilor în 1995.Se pare că nişte subiecţi de culoare “au obținut

rezultate semnificativ mai slabe când se măsurau strict abilitățile intelectuale,

comparativ cu rezultatele la teste de tip rezolvare de probleme.Astfel de diferențe nu au

existat la subiecții albi testați.Beate Sibt și Jens Förster (2004) susțin că performanța

subiecților scade când sunt activate stereotipuri negative și când domeniul respectiv are

relevanță pentru ei.În acest caz, subiecții de culoare performează suboptimal tocmai pentru că

sunt sub amenințarea stereotipului , sunt presați social, se tem să nu performeze în

conformitate cu stereotipul sau să fie evaluați în conformitate cu el.Prezența celorlalți,

imaginari sau reali, și, mai concret, teama de a fi evaluați în conformitate cu stereotipul îi

determină pe subiecți să performeze inferior situației în care activarea stereotipului nu s-ar fi

produs.”(ibidem) Acest efect apare nu numai când este vorba de rasă, el este prezent și în

legatură cu etnia sau sexul.

Se pare că activarea sterotipului duce la luarea unei măsuri de prevenție frică de a

nu greși, de a nu face erori, de a nu confirma stereotipul.Astfel ca subiecții sunt supuși

eșecului, stresul prea mare, dorința de a face cât mai bine,duce la scăderea vitezei de rezolvare

a unor sarcini ușoare, de rutină, și pot, în loc să infirme stereotipul, aceștia să îl confirme.Cum

stereotipul negativ duce la scăderea performanțelor, cel pozitiv duce la creștere acestora.

Henri Tajfel aduce o altă explicație a acestor stereotipuri in 1974. Conform teoriei

acestuia ”dacă grupul căruia îi apațin (ingroup-ul), prin comparație cu altele, nu le oferă o

identitate socială pozitivă, indivizii vor căuta fie să se afilieze altor grupuri cu un prestigiu

superior, fie să modifice criteriile de comparație dintre ingroup și outgroup, în așa fel încât

propriul grup să fie favorizat,fie să lupte cu toate mijloacele pentu a schimba situația în

favoarea lor.Astfel, urmărind o identitate socială pozitivă, indivizii dezvoltă, mai probabil,

stereotipuri pozitive despre propriul grup și stereotipuri negative despre outgroup.(idem, 342)

Teoria încalcării așteptărilor se referă la ce se întamplă când întâlnim indivizi care nu

corespund stereotipului din care fac parte și sunt contrar acestuia.De exemplu dacă

considerăm că țăranii sunt harnici, și întâlnim un țăran care este contrar acestui stereotip,

adică leneș, acest lucru are un impact mare asupra stereotipului din acest grup.”Dacă întâlnim,

de exemplu, germani romantici,români cinstiți,unguri pașnici,rromi harnici etc., este foarte

probabil că vom evalua aceste caracteristici și mai apreciativ, pentru că ele contrazic

stereotipurile etnice negative despre respectivele grupuri etnice.” (Chelcea, 1998 apud

Ivan,2010,344). Astfel că în acest mod se pot schimba stereotipurile, însă gândirea stereotipă

trebuie controlată.

4

Prejudecăţile

Prejudecata este o ”atitudine în general negativă îndreptată spre membrii unui grup,

întemeiată pe apartenența persoanelor țintă la respectivul grup.”( Chelcea et. al., 2003,265).

Acestea se pot analiza ca ”expresii ale unei atitudini defavorabile, ale unor sentimente

negative sau ale manifestării unui comportament ostil și discriminatoriu față de membrii unui

grup, ca urmare a faptului că aceștia fac parte din grupul respectiv ( Brown, 1995 apud

Ivan,2010, 345).Acestea au de obicei conotații negative și provoacă numeroase probleme și

conflicte între grupuri.Dacă stereotipurile sunt partea cognitivă,prejudecățile sunt partea

afectivă sau emoțională; are legatură cu experiențele individului din trecut privind o persoană,

un eveniment.Astfel că un grup poate fi privit din afară diferit: unii îl pot privi pozivit ( onest,

cinstit, tolerant), pe când alții îl pot vedea total invers: necinstit și răzbunător.

Caracteristicile prejudecăților: „reprezintă o atitudine operațională ce permite o

gestionare mai facilă a informației din mediul social (informația consistentă în articularea

prejudecății este mai des frecventată și rememorată mai fidel decât cea care nu e concentrată

în prejudecată), prejudecata, asemenea stereotipului generic,este puternic încărcată de

afectivitate (este însoțit de emoții și sentimente pregnant negative față de persoanele din

grupul-țintă) ( Gavreliuc, 2006,85,86).Prejudecata este un stereotip negativ, și este privită ”ca

o strategie salvatoare în gestionarea efortului cognitiv complex”(idem,86).

Sexismul, rasismul, xenofobia, sunt forme ale prejudecăților și depind de

caracteristicile grupului țintă. Rasismul este o ”prejudecată față de membrii altei rase”

(Chelcea,2003, 305). ”10 % din persoanele mature din societățile vestice (unde rasismul este

puternic sancționat social și normativ) manifestă evidente prejudecăți rasiale, în timp ce la

80% dintre dulți se pot întâlni manifestări subtile (stânjeneală în relațiile interpersonale,

neglijarea celuilalt,afirmații nejustificate sau insuficient verificate) (Ivan, 2010, 345).

Sexismul este o ”prejudecată care statuează inegalitatea sexelor și prin care se legitimează

discriminarea indivizilor în funcție de apartenența la gen” (Chelcea et. al.,2003,325). Astfel că

femeile sunt privite ca fiind mai sensibile și emotive, nepotrive pentru slujbe specifice

bărbaților, iar bărbații sunt preferați în slujbe de conducere,astfel că pe piața forței de muncă

acestea au fost dezavantajate mereu.Însă pe de alte parte acestea sunt mai comunicative, mai

sociabile,mai empatice și mai rezistente la stres decât bărbații.

Prejudecățile se pot măsura prin mai multe modalități, una dintre ele fiind și Scala

distanței sociale propusă de Bogardus în 1925. Utilizată pentru studierea prejudecății față de

diferite etnii, ea consta în niște afirmații care măsurau gradul în care cineva acceptă să aibe în

preajmă persoane de diferite etnii sau religii; afirmații de genul: ”Ați accepta ca soțul/soția

5

dvs. să fie de culoare?”. O altă modalitate de măsurare a prejudecății este Scala rasismului

modern a lui McConahay (1986), care se bazează pe măsurarea unor noi forme ale

prejudecății (rasism simbolic, modern,aversiv) și conține întrebări cu care subiecții trebuie să

fie de acord sau nu.”Pentru măsurarea acestor forme noi de manifestare a prejudecății rasiale a

fost necesar să se elaboreze scale mult mai subtile, cu întrebări aparent fără legătură cu natura

raportării afective față de grupurile sociale” (Nastas, 2003,263).

Discriminarea

Discriminarea socială este un ”comportament negativ care are ca țintă obiectul unei

prejudecăți – de regulă, membrul unul outgrup – pe baza unui stereotip social,precum cel

impus de status-ul etnic, rasial,economic sau confesional al celuilalt” (Chelcea et. al.,

2003,116). Există cinci stadii ale dicriminării semnalate de Michael W. Eysenck (2004) și

acestea sunt: 1) atacul verbal; 2) evitarea; 3) discriminarea- celălalt grup este, în mod

deliberat, tratat diferit comparativ cu alte grupuri, în termeni de drepturi, responsabilități,

oportunități etc.; 4) exterminare – încercări deliberate de a-i ucide pe membrii celuilalt grup

(Loredana Ivan, 2010, 349).

S-au făcut numeroase experimente în care două persoane cu aceeași pregătire

profesională, aceeași vârsta, același aspect, dar de rase diferite se prezentau la un interviu de

angajare, și cu o cameră se înregistra comportamentul angajatorilor față de persoana de

culoare. Astfel că discriminarea a fost încă de demult, în toate țările din lume.Un eveniment

discriminatoriu important în istorie a fost Holocaustul, moment când milioane de evrei au fost

exterminați datorită prejudecăților si discriminării profunde împotriva acestora.Dacă

stereotipurile erau elemente cognitive, iar prejudecățile elemente afective, discriminarea

socială este o componentă comportamentală; aceasta apare în societate ca atitudine clară

exterminatoare.

Consecințele discriminării au efect clar asupra relațiilor interumane și dintre grupuri.

Discriminarea nu este rezultatul numai al stereotipului privind grupul respectiv , ea este

alimentată și de prejudecăți și legitimează gîndirea stereotipă. Aceste semne ale discriminării

sunt semnalate destul de ușor în campusurile universitare, cu privire la studenții care sunt de

alte etnii sau rase, dar și în companii, în ocuparea unui loc de muncă; cei de altă rasă sunt clar

discriminați în fața celor majoritari (Ivan, 2010, 350).

Presa are de asemenea un rol important în activarea stereotipurilor, accentuarea prejudecății și

creșterea discriminării prin prezența în articolele de presă a sintagmelor de genul: ” un tânăr

rrom din Craiova” sau ”un tânăr african din Senegal”, în prezentarea articolelor de presă,

6

activând în mod inconștient un stereotip și permițând apariția discriminării.Televiziunea de

asemenea este plină de știri ce relatează acte de violență comise de persoane de altă etnii, la

noi cele mai frecvente sunt știrile cu rromi. Astfel că Michael Wieviorka folosește termenul

de ”rasism instituțional” ; ”putem vorbi despre discriminare, făra a vorbi de prejudecăți,atât

timp cât analizăm discriminarea ca practică instituțională, ca o caracteristică asociată în mod

direct sistemului social și care se autoreproduce.Putem vorbi de indivizi care, fără a avea

prejudecăți, perpetuează existența unor sisteme care practică tratamente dicriminatorii și se

opun oricăror schimbări care ar favoriza grupul minoritar”(idem,351).

Controlarea stereotipurilor și combaterea discriminării

Oare de ce stereotipurile se mențin timp îndelungat și ne influențează în relațiile cu

ceilalți? Eysenck aduce câteva argumente în favoarea acestui lucru.Se pare că oamenii rețin

mai ușor și actualizează ușor informațiile ce au legătură cu stereotipurile noastre. Mass-media

are un rol important în explicarea menținerii stereotipurilor, deoarece primind des informații

stereotipice, tindem să avem o gândire și un comportament stereotipice; astfel că mijloacele

mass-media joacă un rol important în controlarea gândirii stereotipe ( efectul priming).

Stereotipurile sunt ușor de păstrat deoarece se află în procesul atribuirii, de fiecare dată când

trebuie sa stablim o cauză sau un efect acestea se activează.

”Este foarte dificil să lupți împotriva stereotipurilor, pentru că ele fac parte din

cunoașterea comună, din evidențele bunului- simț. Orice individ care încalcă stereotipurile

grupului său de apartenență poate dovedi o lipsă de loialitate față de grup, care-l va sancționa

prin respingere sau slabă integrare” (idem,352).

Astfel că oamenii tind să judece pe ceilalți chiar dacă dețin doar câteva informații despre

aceștia de genul ”își petrece mult timp cu prietenii” sau ” stă mult timp în fața calculatorului”

considerând că acestea sunt informații suficiente pentru a-i judeca.

Discriminarea pe de altă parte a fost mult diminuată în prezent, au fost acordate

multe drepturi minorităților iar oamenii își schimbă treptat mentalitatea cu privire la ceilalți de

altă rasă sau etnie.Însă aceasta a existat, există și va continua să existe în continuare, însă atât

ea cât și stereotipurile trebuie menținute sub control pentru o mai bună relaționare interumană

și intergrupală, pentru diminuarea conflictelor, combaterea violenței împotriva celor

discriminați și pentru construirea unui mediu social propice dezvoltării și înțelegerii.

7

Bibliografie

Ivan, L. (2010) Stereotipuri, prejudecăți, discriminare socială, în S. Chelcea (coord.),

Psihosociologie.Teorii, cercetări, aplicații. Iași: Polirom.

Cernat, V. (2005) Psihologia stereotipurilor . Iași: Polirom.

Yzerbyt, V., Schadron, G. (2002) Cunoașterea și judecarea celuilalt. O introducere

în cogniția socială. Iași: Polirom.

Gavreliuc, A. (2006) De la relațiile interpersonale la comunicarea socială. Iași:

Polirom.

Nastas, D. (2003) Stereotipuri, prejudecăți și discriminare, în A. Neculau (coord.),

Manual de psihosociologie socială. Iași: Polirom.

Chelcea, S., Iluț, P. (coord.) , (2003) Enciclopedie de psihosociologie. București:

Editura Economică.

8