vr4stem · 7 astăzi, realitatea virtuală este utilizată pentru a descrie o mare varietate de...

1

VR4STEM

Manualul utilizatorului

2

Cuprins

Principii ..........................................................................................................................................5

Capitolul 1: Introducere în lumea virtuală 3D ..................................................................................6

Concepte și fundal .............................................................................................................................. 8

Capitolul 2: Lumi virtuale ȋn educaţie ............................................................................................ 11

Introducere şi stare curentă ............................................................................................................. 12

Oportunităţi şi Aptitudini ȋn Lumea Virtuală ..................................................................................... 13

OpenSimulator .................................................................................................................................. 15

Introducere ................................................................................................................................... 15

Arhitectura .................................................................................................................................... 15

Instalare ........................................................................................................................................ 16

Instalarea pe Windows ................................................................................................................. 17

Instalarea pe Linux ........................................................................................................................ 17

INSTALAREA 3D VIEWER („vizualizarii” 3D) ...................................................................................... 17

Configurarea sistemului de înregistrare pentru utilizatori ............................................................... 18

Depășirea barierelor: firewall-uri, limitări de hardware și software pe care utilizatorii le pot

întâmpina .......................................................................................................................................... 19

Regiunile........................................................................................................................................ 20

Terenurile ...................................................................................................................................... 20

Grafica 3D ...................................................................................................................................... 21

Programele care redau grafica 3D și conturile de utilizator ......................................................... 22

Avatarele ....................................................................................................................................... 22

Texturile ........................................................................................................................................ 24

Communicare ................................................................................................................................ 26

Interacțiuni elementare ................................................................................................................ 27

3

Scripting (LSL) ................................................................................................................................ 27

Caractere care nu pot fi jucate (Non-Playable Characters) .......................................................... 28

Sistemul de mesaje ....................................................................................................................... 29

Scripturi speciale ........................................................................................................................... 30

Interacțiunea cu NPC ........................................................................................................................ 30

Capitolul 3: Designul lumii virtuale ........................................................................................... 32

Promovarea prezenţei ...................................................................................................................... 33

Comportamentul uman .................................................................................................................... 35

Proiectarea interfeţei 3-D cu utilizatorul ......................................................................................... 35

Capitolul 4: Folosirea Lumii Virtuale 3D ......................................................................................... 38

Cearea unui cont ........................................................................................................................... 39

Găsește Lumea VR4STEM ............................................................................................................. 39

Conectează-te la Lumea 3D .......................................................................................................... 39

Controale de bază ............................................................................................................................. 40

Modificarea Ȋnfățişării Avatarului ..................................................................................................... 43

Navigare ........................................................................................................................................ 43

Poziția Soarelui .............................................................................................................................. 44

Prezentări ...................................................................................................................................... 45

Pagini Web .................................................................................................................................... 46

Acceptarea Cardurilor de Notițe/Obiectelor ................................................................................ 47

Găsirea Cardurilor de notițe/ Obiectelor în Inventarul dumneavoastră ...................................... 47

Avansat / Acces editare ................................................................................................................ 48

Testele şi gamificarea ........................................................................................................................ 48

4

Cuprins de imagini

Figura 1: Crearea regiunii ...................................................................................................................... 17

Figura 2: Descărcarea versiunii corecte ................................................................................................ 18

Figura 3: Crearea avatarului .................................................................................................................. 19

Figura 4: Folosind cursorul pentru a ajusta forma unui avatar ............................................................ 23

Figura 5: Crearea unei animații personalizate în QAvimator ................................................................ 24

Figura 6: Modificarea transparenței și adăugarea efectului de strălucire ............................................ 25

Figura 7: Folosirea unei imagini transparente pentru a crea un trunchi de copac în 2D ..................... 25

Figura 8: Proiectarea unui site web în lumea 3D .................................................................................. 26

Figura 9: Un exemplu de mașină ........................................................................................................... 30

Figura 10: Un exemplu de NPC în Lumea Virtuală. ............................................................................... 31

Figura 11: Manager de rețea ................................................................................................................ 39

Figura 12: Adăugarea unei noi rețele .................................................................................................... 40

Figura 13: Login în Lumea Virtuală ........................................................................................................ 40

Figura 14: Instructiuni de deplasare ..................................................................................................... 41

Figura 15: Instructiuni pentru zbor ....................................................................................................... 41

Figura 16: Instructiuni pentru controlul camerei .................................................................................. 42

Figura 17: Ȋnfățişarea avatarului Figura 18: Editarea

înfățişării ............................................................................................................................................... 43

Figura 19: Meniul principal al Insulelor................................................................................................. 44

Figura 20: Exemplu de mapă ................................................................................................................. 44

Figura 21: Poziția Soarelui - alegerea altei părti a zilei ......................................................................... 45

Figure 22: Un exemplu de Panou .......................................................................................................... 45

Figure 23: Panouri ce prezintă aspectele teoretice ale cursurilor ........................................................ 46

Figura 24: Navigarea pe Pagini Web ..................................................................................................... 46

Figura 25: Exemplu Card de Notițe ....................................................................................................... 47

Figura 26: Inventar ................................................................................................................................ 47

Figura 27: Exemplu Test instrucțiuni ..................................................................................................... 48

Figura 28: Specificarea ordinii corecte a unei proceduri ...................................................................... 49

Figura 29: Selectarea elementelor corecte pentru a construi ceva ..................................................... 49

Figura 30: Un panou care afișează elemntele pe care le-ați descoperit deja ....................................... 50

5

Figura 31: Un element HUD (telecomandă) de pe ecran, permițându-vă să navigați pe o drona ....... 50

Figura 32: Un avatar care poartă ca element atasat o mască ............................................................. 51

Figura 33: Dialog cu un character NPC ................................................................................................. 51

Principii

Acest manual este adresat lumii virtuale pentru training-ul de antreprenoriat STEM. Un

trainer “VR4STEM” poate fi oricine care va utiliza lumea virtuală pentru a preda/învăța

aspecte ale STEM. Acest manual este independent și este scris intr-o manieră concisă și bine

structurată. Acest manual cuprinde 4 capitole.

Manualul este structurat după cum urmează. Capitolul 1 face o introducere în lumea virtuală 3D în

timp ce capitolul 2 descrie utilizarea realității virtuale în educație și mai exact utilizarea lumii virtuale

3D în procedurile educaționale - concepte și instrumente. Capitolul 3 prezintă aspecte de fond

privind proiectarea și instalarea unei lumi virtuale 3D și în final, capitolul 4 care prezintă lumea

virtuală 3D dezvoltată și oferă instrucțiuni și îndrumări cu privire la modul în care poate fi folosită.

6

Capitolul 1: Introducere în lumea virtuală

3D

7

Astăzi, realitatea virtuală este utilizată pentru a descrie o mare varietate de aplicații asociate în mod

obișnuit cu medii 3D imersive, cu puternic accent pe aspectul vizual. Majoritatea mediilor VR curente

sunt afișate pe ecranul calculatorului sau pe afișajele stereoscopice speciale și se bazează în principal

pe stimuli vizuali. Există totuși si simulări care includ informații suplimentare senzoriale, cum ar fi

feedback-ul sunetului și forței (informații tactile).

Realitatea virtuală este din ce în ce mai folosită în educație, permițând elevului să afle, să exploreze

și să-și construiască propriile cunoștințe. Evoluția constantă a tehnologiei duce educația la noi căi,

mult mai atrăgătoare pentru studenți, făcând posibilă utilizarea de noi instrumente, care sa permită

evoluția procesului de predare. Realitatea virtuală ocupă un loc important în această evoluție.

O lume virtuală este o lume bazată pe calculator unde mulți utilizatori sunt conectați. În acest mediu

ei își pot crea un avatar și, de asemenea, ei pot să descopere această lume, să participe la multe

activități și să comunice cu alți utilizatori. Comunicarea între utilizatorii acestei lumi poate fi prin:

text, pictograme grafice, gesturi vizuale, sunet și prin utilizarea comenzii vocale. Această lume

permite mai multor utilizatori să acceseze simultan această lume.

Termenul “Virtual World”este folosit pentru a descrie spații digitale care pot fi explorate din interior,

unde utilizatorii pot naviga, interacționa cu obiecte, cu alți utilizatori și cu roboți. Utilizatorii pot

schimba informații prin text, audio, fotografii, animații și video. De obicei, prezența utilizatorului este

facilitată de un "avatar" - un obiect 3D digital care este folosit pentru a reprezenta utilizatorul.

Această reprezentare este aleasă de utilizatorul care poate opta ca identitatea sa virtuală sa aiba

asemănare în lumea reală.

Lumile virtuale cunoscute în prezent sunt medii tridimensionale (3-D) pe care le puteți obține pe o

rețea, de obicei prin Internet, fiind populate de utilizatori în formă de avatar care interacționează cu

mediul simulat și cu alți utilizatori. Aceste lumi virtuale s-au mutat dincolo de mediile de jocuri și de

chat și s-au transformat în instrumente puternice de comunicare și educație. Imersiunea senzorială și

modul de comunicare cu alți utilizatori le pot transforma intr-o abordare alternativă fezabilă a

activitatilor educative precum: învățarea la distanță și formarea, comunicarea și colaborarea la nivel

mondial. Numărul utilizatorilor din lumea virtuală privată și publică crește constant, de la 300 de

milioane de utilizatori la nivel mondial în 2008, se așteaptă să fie aproximativ 1 miliard de utilizatori

în 2017, populând lumile virtuale existente și noi, care sunt în continuă dezvoltare.

Lumile virtuale devin o tehnologie majoră pentru predare, învățare, cercetare și colaborare. Lumile

virtuale constituie un spațiu online în in plina evolutie pentru activitati educationale, cum ar fi: jocul

colaborativ, învățare, educație și muncă.

8

Concepte și fundal

Lumile virtuale se bazează pe dezvoltarea dorinței umane vechi de secole de a se elibera de granițele

lumii reale. În spațiul cibernetic 3D, utilizatorii pot interacționa cu mediul virtual într-o manieră mai

vie, care poate duce la dezvoltarea de noi forme de interacțiune om-mașină (HMI). Interacțiunea cu

un computer prin folosirea unei tastaturi și a mouse-ului, care a devenit predominantă în ultimii 30

de ani, este nefirească pentru oameni și îi forțează să se adapteze la tehnologia existentă.

În mod ideal, un mediu virtual ar permite utilizatorilor să se imerseze pe deplin într-o lume foarte

convingătoare pe care o pot explora prin toate simțurile, interacționând în mod natural si folosind

noi forme de comunicare și înțelegere.

Proiectarea pentru învățarea în lumi virtuale 3D

La proiectarea sesiunilor de învățare pentru lumile virtuale 3D, este necesar să găsim un echilibru

între câteva întrebări cheie:

– Real vs. Virtual: este senzația unui loc din viața reală reflectat obiectiv într-un mediu virtual?

– Științific vs. Social: Ce factori joacă roluri importante atunci când oamenii imersează spațial și

tematic într-o experiență de învățare științifică?

– Educație vs. Divertisment: O încercare de a face ca experiența să ofere beneficii pentru

experiența de învățare?

În mod logic, creatorii de cursuri / profesori / instructori ar trebui:

– sa definească rezultatele pedagogice și să selecteze abordărilor pedagogice adecvate;

– să accentueze conținutul de învățare folosind cele mai bune tehnologii 3D;

– să stimuleze interacțiunile studenților și să sprijine comunitățiile de învățare;

– să adapteze mediile de învățare astfel încât rezultatele pedagogice să poată fi atinse;

– să analizeze procesul pentru a descoperi principiile de proiectare care funcționează cel mai

bine și pot beneficia de viitoarele proiecte de dezvoltare.

Cursurile online într-un mediu 3D virtual pot fi considerate de succes dacă reușesc să-și angajeze în

mod activ studenții. Este deosebit de important ca profesorii să dețină competențe adecvate în

9

utilizarea mediului și ar trebui să treacă prin sesiuni detaliate de formare online pentru a verifica

ceea ce elevii vor experimenta.

Lumile virtuale 3D: note practice

Există multe platforme și versiuni virtuale care oferă funcționalități diferite. De exemplu, persoanele

care au folosit SecondLife s-ar putea aștepta ca OpenSim să se comporte în același mod, dar acest

lucru nu este întotdeauna adevărat.

Cele mai multe lumi virtuale nu sunt servicii bazate pe web. Pe lângă configurarea unui server

centralizat, utilizarea unui mediu virtual necesită instalarea unei aplicații client care rulează pe PC-uri

conectate la lumea virtuală.

Pentru a instala, a configura și a rula o astfel de aplicație client, utilizatorii ar trebui să posede un

anumit grad de cunoștințe și abilități informatice. Hardware-ul PC-ului trebuie, de asemenea, să

îndeplinească un set de cerințe minime. Rețeaua ar trebui să fie configurată pentru a permite

interacțiunea dintre aplicația client și server prin porturi și protocoale specifice. În ceea ce privește

conexiunea la internet, lățimea de bandă disponibilă trebuie să respecte cerințele minimeh.

Programul de protecție din rețeaua școlară / organizație și la nivelul PC-ului trebuie să fie configurat

corespunzător.

De asemenea trebuie asigurat un suport tehnic adecvat pe parcursul întregului proces de formare.

În faza inițială, va fi necesară asistența în timpul instalării și configurarea software-ului client și

configurarea rețelei. Când se începe formarea și se desfășoară activități în întreaga lume, sprijinul

tehnic va fi necesar pentru modificarea mediului și pentru utilizarea facilităților sale. Pentru a sprijini

în mod corespunzător instruirea, vor fi necesare diferite tipuri de expertiză:

– cunoștințe despre instalarea și gestionarea aplicațiilor în diferite sisteme de operare -

Windows Mac, Linux;

– cunoștințe despre rețea pentru configurarea firewall-ului la nivelul PC-ului și a rețelei;

– cunoaștințe despre interacțiuni și particularizări din lumea virtuală.

– Acest tip de învățare poate consta în mesaje virtuale, în chat și face mai ușoară partajarea

informațiilor, ceea ce le face mai accesibile. Aveți ocazia de a lucra în perechi, de a schimba

idei, abilități, concepte legate de educație. Este interactiv, colaborativ și vă ține foarte

interesat. “Elevii trebuie să dobândească o gamă largă de cunoștințe și abilități pentru a se

integra în societate și aproximativ 80% dintre aceste abilități sunt dobândite prin învățare

informală”.

10

– Un alt avantaj al acestui tip de învățare este acela că poate elimina conflictele dintre

studenții care nu împărtășesc aceeași cultură și aceeași naționalitate, îi face legați unul de

celălalt și interacționează pentru a crea ceva și îi face mai deschiși și mai comunicativi.

– Învățarea non-formală este un alt concept care trebuie discutat în continuare. Este foarte

diferit structurat și are o mare varietate de subiecte. Nu are același curriculum, program sau

misiuni ca învățarea formală, ci constă mai mult în practică.

– Ca exemplu pentru mediul virtual, acest tip de învățare poate consta în jocuri video,

concepute special ca un instrument de învățare mai ușor.

– “Deși procesele de învățare nu sunt de obicei nici intenționate și nici reflectate de gameri, o

parte importantă a dezvoltării cognitive, motorice și sociale ia parte la contextul jocurilor.

Ușurința de a dobândi cunoștințe, aptitudini sau cunoștințe în timp ce te joci trezește

interesul de a folosi acest tip de învățare pentru intenții diferite“.

– Oportunitățile sunt ca elevii să poată învăța și să se distreze în timp ce joacă acele jocuri,

este o modalitate bună de relaxare, care are rezultate foarte productive. Jocurile pot spori

cunoștințele sale din diverse domenii cu doar un clic. Se poate face în timpul liber și poate fi

un joc cu mai mulți jucători, prin urmare, utilizatorul se poate conecta în același timp cu

diferiți jucători din diferite țări sau orașe.

– În concluzie, fiecare tip de învățământ poate îmbunătăți anumite calități și are rolul de a

câștiga cunoștințe și combinându-le, poate duce la rezultate uimitoare în societatea noastră.

11

Capitolul 2: Lumi virtuale ȋn educaţie

12

Introducere şi stare curentă

Realitatea virtuală este din ce în ce mai folosită în educație, permițând elevului să descopere, să

exploreze și să-și construiască propriile cunoștințe. Evoluția constantă a tehnologiei duce educația

pe culmi noi, mult mai atrăgătoare pentru elevi si studenți, făcând posibilă utilizarea noilor

instrumente, cu un impact pozitiv asupra procesului de predare. Realitatea virtuală ocupă un loc

important în această evoluție.

O lume virtuală este o lume bazată pe calculator unde mulți utilizatori sunt conectați. În acest mediu

ȋşi pot crea un avatar și pot descoperi această lume, pot participa la numeroase activități și pot

comunica cu alți utilizatori. Comunicarea între utilizatorii acestei lumi poate fi facuta prin text,

pictograme grafice, gesturi vizuale, sunet și prin utilizarea comenzii vocale. Această lume permite

mai multor utilizatori să o acceseze simultan.

Cu foarte puțin timp în urmă, am fi putut considera că potențialul mare al utilizării Realității Virtuale

a fost în grupuri mici plasate în centre urbane mari și în centre de predare și cercetare. Cu toate

acestea, în zilele noastre expansiunea crește din ce în ce mai mult și potențialul de utilizare este

imens.

Nimeni nu s-a gândit să învețe într-un mediu virtual. Acest lucru este posibil datorită muncii multor

programatori care au dezvoltat o astfel de lume. Acum este posibil să participați la o conferință

virtuală, o discuție, un examen sau un laborator în 3D. Există lumi pentru toți: copiii mici,

adolescenții sau adulții. Scopul acestor lumi este de a încuraja oamenii să învețe cât mai multe

lucruri.

Învățarea formală, oferită în mod obișnuit de către profesori instruiți care urmăresc o listă specifică

de subiecte, face parte din una dintre cele trei forme de învățare, celelalte fiind învățarea non-

formală și informală. Învățarea formală nu trebuie confundată cu "teoria învățării formale", care, așa

cum ne aminteste Enciclopedia Stanford respectiv: "întruchiparea matematică a unei epistemologii

normative".

Lumile virtuale joacă un rol tot mai important în educație, în special în învățarea limbilor străine. S-a

estimat că peste 200 de universități sau instituții academice folosesc realitatea virtuală ca medii

educationale pentru studenții lor. Lumile virtuale 3D sunt adesea folosite pentru învățarea

constructive, din cauza oportunităților pe care elevii le pot explora, unde pot colabora și pot fi

patrunde într-un mediu care poate fi ales de ei.

13

Învățarea informală poate fi definită ca o modalitate particulară de învățare, care derivă din

activitățile și interesele persoanelor și grupurilor. După identificarea și selectarea intereselor

exprimate de către cursanți, activitățile informale de învățare (discuții, convorbiri sau prezentări,

informații, sfaturi și îndrumări) se desfășoară într-un mod flexibil și informal, în locații informale ale

comunității. Unul dintre cele mai bune exemple de experiență de învățare informală este

simplificarea cercetării printr-o enciclopedie online, cum ar fi Wikipedia. Scriitorii și bloggerii

consideră că astfel pot cerceta rapid un subiect de interes și pot colecta informații factuale despre o

multime de celebrități, politicieni și alte persoane prezentate la rubricile de știri si actualitati.

Când au fost întrebați despre avantajul clasei virtuale ȋn locul claselor tradiționale sau a

laboratoarelor, majoritatea studenților au răspuns că principalul avantaj a fost că "nu trebuie să

mergem la ore". Cu toate acestea, la întrebări mai profunde, mulți studenți au exprimat faptul că

mediul i-a făcut să se simtă de parcă ar fi fost "la școală", "în școală" sau "de fapt acolo" încorporați

în mediul înconjurător.

Învățarea non-formală este intenționată, dar este voluntară, si are loc într-o gamă diversă de medii

și situații în care predarea, formarea și învățarea nu reprezintă neapărat activitatea lor principală.

Aceste medii și situații pot fi temporare, iar activitățile sau cursurile care se desfășoară pot fi

eliminate de formatorii de tineri sau de voluntari, cum ar fi liderii de tineret. Activitățile și cursurile

sunt planificate, dar rareori sunt structurate pe disciplinele curriculare convenționale. Acestea se

adresează de obicei grupurilor țintă specifice, dar rareori se documentează sau evaluează rezultatele

învățării.

Software-ul educațional pentru Lumile virtuale a ajutat la învățarea formală, informală și non-

formală din sălile de clasă la laboratoarele de informatică, făcând procesul de predare și învățare mai

interesant și mai plăcut studenților, facilitând munca profesorului în timpul performanței evaluării.

Învățarea virtuală va deschide ușile pentru ca oamenii să aibă acces la cel mai bun mod de educație,

îmbinând tot ce e mai bun din lumea reală, pe internet și in aplicații online și ce e mai bun din

tehnologia lumii virtuale, astfel încât să fie utilizate cele mai moderne tehnici pentru obţinerea

aceleiaşi educaţii.

Oportunităţi şi Aptitudini ȋn Lumea Virtuală

O lume virtuală este unul dintre instrumentele cele mai eficiente care pot ajuta studenții în zilele

noastre să studieze într-un mediu colaborativ și să aprofundeze cunoștințele dobândite prin metode

tradiționale. Studiile au arătat că utilizarea unui mediu virtual ca metodă de predare și învățare este

14

mai eficientă în "menținerea motivației intrinseci" decât în modul tradițional și direct de predare în

care îndrumătorul sau profesorul comunică direct cu elevii.

Se pare că acele lumi virtuale ar putea oferi caracteristici tehnologice care pot transforma

conceptele de comunicare, educație și colaborare. Una dintre cele mai importante caracteristici ale

unui mediu virtual este faptul că nu creaza nici un fel de constrângeri precum spațiul fizic.

Unele oportunități pe care o lume virtuală le poate oferi este că se pot schimba rolurile dintre

profesor și studenți și se poate oferi un feedback obiectiv și imparțial când vine vorba de evaluarea

aptitudinilor unui elev și a nivelului său de cunoștințe.

Lumile virtuale oferă multe caracteristici, cum ar fi vizualizarea, simularea și transpunerea, care nu

pot fi încorporate în cadrul realității și în proiectarea oportunităților educaționale.

Aceste capacități dau naștere unor experiențe diferite, un exemplu pe care îl putem lua este

abilitatea de a descoperi și de a explora o lume virtuală, care "poate genera oportunități ce pot

favoriza inovarea".

Comunicarea în timp real este, de asemenea, o bună caracteristică a mediului virtual, deoarece

utilizează avatare care sunt capabile să se miște, să se schimbe și să "vorbească" unul cu celălalt.

Prin urmare, putem argumenta că pot apărea multe oportunități care se pot dezvolta în continuare,

prin aplicarea acestei realități virtuale în educație.

Lumile virtuale sunt foarte importante datorită progresului tehnologic, de aceea ele pot oferi atât de

multe oportunități, tehnologia se îmbunătățește întotdeauna și prin urmare este foarte important să

combinăm metodele tradiționale cu noile concepte actualizate pentru a conduce educația la un alt

nivel.

Învățarea formală, pe de o parte, este tipul de învățare care are cursuri și curriculum structurate într-

un anumit mod. Învățarea formală în lumea virtuală poate consta în webinarii și tehnologia de

partajare a ecranelor, care poate fi de asemenea folosită astfel încât cursanții de la distanță să poată

participa la sesiunile necesare. Avantajele pe care le pot avea sunt acelea de a exista modalități

ușoare de a învăța, interesante și flexibile ca locație, la care să poți participa din orice loc dorești.

Aveți ocazia să studiați din străinătate, de exemplu, urmând aceleași curricule. Aceasta modalitate

este, de obicei, folosit pentru companiile care doresc să aibă mai mult control asupra procesului de

15

învățare și instruire a angajaților lor. "De asemenea, ele creează simulări de timp și costuri și permit

o posibilitate nuanțată și personalizată de a transmite informatia ".

Pe de altă parte, programele de învățare informală se bazează pe conceptul de flexibilitate în modul

în care conținutul este livrat și consumat, acest tip de învățare ținând cont de nevoile destinatarului.

Avantajele sunt limitarea responsabilităților şi interactivitatea, fiind mai interesante pentru cursanți.

Acest tip de învățare este adesea creat de persoane care înțeleg nevoile unui elev, bazate pe

feedback-uri. Subiectele nu sunt atât de structurate și nu se află sub o anumită programă.

OpenSimulator

Introducere

OpenSimulator este un server de aplicații 3D open source care poate fi folosit pentru a crea un

mediu virtual, accesibil printr-o varietate de dispozitive. Poate simula medii virtuale similare cu

Second Life, susținând nucleul protocoalelor și funcționalității sale.

OpenSimulator are o comunitate foarte activă de oameni și grupuri care contribuie la dezvoltarea

acesteia și, de asemenea, la crearea unui conținut deschis. Multe universități și alte instituții de

învățământ au integrat OpenSimulator ca parte a cursurilor și au folosit-o cu succes pentru

cercetarea inovativă a metodologiilor de învățare.

În următoarele capitole vom prezenta și vom descrie multe dintre caracteristicile oferite de

OpenSimulator.

Arhitectura

OpenSimulator este o aplicație de tip server care rulează pe o mașină (sau mai multe mașini atunci

când este utilizată în modul grid) și servește aplicații client (Viewers 3D) prin mesajele HTTP și

protocoalele Second Life.

Serverul OpenSimulator poate fi utilizat în două moduri. În modul autonom, întreaga simulare este

executată ca un singur proces, astfel încât poate funcționa numai într-un singur dispozitiv. Acest

lucru o face mult mai ușor de configurat, dar nu este posibil să se conecteze lumea virtuală găzduită

cu altă lume virtuală online. În modul alternativ, numit mod rețea, diferite aspecte ale simulării pot fi

separate și executate ca procese diferite, pe diferite mașini. Acest lucru permite ca mai multe Lumi

16

Virtuale să ruleze pe diferite servere de pe internet pentru a partaja utilizatorii și datele de bază ale

acestora, oferindu-le posibilitatea de a se teleporta cu ușurință de la unul la altul, păstrând în același

timp articolele inventarului, formând astfel o hipergridă a lumilor conectate. Hipergridul susține

efectiv apariția unui Web de lumi virtuale.

OpenSimulator este scris în C# și este proiectat într-un mod care permite extinderea prin module.

OpenSim folosește o bază de date. pentru a stoca aproape tot conținutul 3D Worlds. Acesta poate fi

configurat să folosească orice software de baze de date populare (mysql, postgres e.t.c).

Software-ul care rulează pe server este doar un program de linie de comandă care comunică cu

clienții și trimite informațiile necesare care vor fi afișate pe mașina clientului. În consecință, serverul

nu necesită o placă video grafică exigentă. Dispozitivele, pe de altă parte, vor avea nevoie de un

aparat cu un GPU bun, deoarece redarea va avea loc în ele. Pentru serverul care rulează simularea,

este important să aveți o cantitate suficientă de memorie, în special dacă mulți utilizatori

(computere client) se vor conecta în același timp.

Instalare

Pentru a rula OpenSim aveţi nevoie de:

Pentru Windows: .NETFramework3.5

Pentru Linux: versiuni începând cu Mono 2.4.3

Software suplimentar:

• Freeswitch server pentru comunicații vocale (opțional)

• Apache server cu PHP este necesar pentru funcționarea unor module (ex.: mesaje sau

grupuri offline), dar nu este necesar pentru a rula simularea

• MySQL Server sau alte baze de date care pot fi configurate pentru a fi folosite ȋn loc de cele

implicite, deja ȋncorporate ȋn OpenSim (MariaDB).

OpenSim nu necesită nicio instalare, doar extragerea din fișerul arhivă. Există un număr de fișiere

importante pentru configurare cu parametrii (cum ar fi credențiale pentru conectarea la serverul

SQL etc.) care pot fi configurate mai apoi de către administrator. Pentru a inițializa și a rula

simularea, administratorul rulează executabilul OpenSim și mai apoi va trebui să acceseze consola

care afișează mesajele de autentificare împreună cu comunicarea cu clienții și să permită

utilizatorilor să utilizeze un set de comenzi. Administrația poate folosi aceste comenzi pentru a crea

17

utilizatori și regiuni, a importa hărțile cu altitudinile terenurilor sau fișiere cu obiecte în inventar,

precum și multe alte sarcini administrative.

Instalarea pe Windows

OpenSim nu necesită neapărat instalare. Doar trebuie să descărcați și să extrageți din arhivă toate

fisierele. Pe Windows va trebui să deschideți și să rulați „OpenSim.exe” (necesită .NET Framework

3.5 instalat deja). Prima dată când veți rula aplicația, aceasta vă va ghida pentru a inițializa și a

configura lumea 3D. Printre altele, va trebui să creați prima regiune și desigur, un cont de proprietar.

Figura 1: Crearea regiunii

În funcție de preferințele sau de necesitățile dumneavoastră, veți putea instala programe (software)

adiționale pentru a folosi următoarele caracteristici:

● Freeswitch server pentru comunicare prin voce. Acesta va permite utilizatorilor conectați în

lumea 3D sa poata folosi microfoanele lor pentru a vorbi în lume și pentru a fi auziți de

avatarele din jur.

● Apache server cu PHP e necesar pentru unele module (ex. mesaje offline sau grupuri) pentru

a funcționa, însă nu este necesar pentru a rula simularea.

● Serverul MySQL sau alte baze de date pot fi configurate astfel încât să fie folosite în locul

celui predefinit, deja încorporat în OpenSim (MariaDB) și este recomandat să faceți asta

pentru a crește performanța.

Instalarea pe Linux

Pașii pentru instalarea OpenSim-ului sunt aproape identici. Singura diferență este aceea că va trebui

să aveți „mono” (cel puțin versiunea 2.4.3) pentru a fi capabil să rulați aplicația OpenSim. Dacă doriți

să aveți acces de la distanță pentru a folosi consola OpenSim, o idee bună este să utilizați de

asemenea „ecranul”, care vă permite să vă deconectați și să vă reconectați la sesiuni, din locații

multiple.

INSTALAREA 3D VIEWER („vizualizarii” 3D)

Pentru a vă conecta la lumea 3D cu avatarul dumneavoastră, aveți devoie de programe care să

permită redarea graficii 3D, cum ar fi Firestorm sau Kokua. Vă recomandăm să folosiți Firestorm. Îl

puteți descărca de aici.

18

http://www.firestormviewer.org/downloads/

Selectați sistemul de operare pe care îl folosiți și apoi descărcați versiunea care indică SL & Opensim

(pe 32 de biți sau pe 64 de biți).

Figura 2: Descărcarea versiunii corecte

Configurarea sistemului de înregistrare pentru utilizatori

Inițial, nu este niciun sistem de înregistrare pentru utilizatori în OpenSim. Administratorul va trebui

să folosească consola OpenSim pentru a crea manual conturi de utilizator. În orice caz, există extensii

care permit configurarea unui sistem de înregistrare cu ajutorul webului, astfel că utilizatorii

interesați vor putea să își creeze propriul lor cont. Aceste conturi vor deveni automat active sau vor

avea nevoie de aprobarea administratorului înainte.

O opțiune populară pentru înregistrarea utilizatorilor este Wifi: http://opensimulator.org/wiki/Wifi

Instalarea Wifi este relativ ușoară. Trebuie să descărcați și să extrageți câteva fișiere adiționale și să

editați câțiva parametri în fișierele de configurare specifice OpenSim-ului. Apoi va trebui să creați

câteva avatare predefinite (ex. Bărbat și Femeie), astfel ca utilizatorii să poată alege aspectul lor

inițial când vor crea un cont.

http://www.firestormviewer.org/downloads/

http://opensimulator.org/wiki/Wifi

19

Figura 3: Crearea avatarului

Depășirea barierelor: firewall-uri, limitări de hardware și software pe care

utilizatorii le pot întâmpina

Dacă lumea voastră virtuală nu este accesibilă, o cauză destul de des întâlnită este un firewall în

serverul dumneavoastră care poate bloca conexiunile care vin din partea clienților. Acesta este de

fapt comportamentul tipic întâlnit pe majoritatea sistemelor de operare. Va trebui să fiți sigur că

aplicația OpenSim nu este blocată de firewall-ul dumneavoastră și că porturile necesare pentru

OpenSim sunt deschise. Inițial, OpenSim folosește portul 9000, însă va trebui să mai deschideți

câteva adiționale (specificați câte unul nou pentru fiecare regiune creată). Dacă utilizați caracteristici

adiționale va trebui să faceți la fel cu alte aplicații precum serverele Apache sau FreeSwitch.

20

Majoritatea aplicațiilor populare, care permit redarea graficii 3D, au versiuni pentru Windows, Linux

și MacOS. De asemenea, există și o implementare a unei aplicații similar, pe dispozitivele Android

(Lumiya viewer), cu unele limitări. Din nefericire, există câteva cerințe hardware pentru aceste

aplicații pentru a putea rula, în special în ceea ce privește cardul GPU. Dacă calculatorul utilizatorului

folosește placa video integrată, sau are o placă veche sau cu performanță scăzută, este foarte

probabil ca grafica 3D să nu ruleze. Puteți să verificați cerințele generale de hardware aici:

https://secondlife.com/support/system-requirements/

Instalarea ultimei versiuni pentru driverul plăcii de grafică poate fi necesară uneori pentru rularea

graficii 3D.

Spunându-le studenților cum să instaleze clienții: Cum să pregătești un ghid scurt pentru studenți

Lumea OpenSim (sau Secondlife, Kitely) poate fi accesată prin diverse programe care permit afișarea

graficii 3D precum: Kokua, Imprudence, Singularity, Firestorm. Puteți găsi o listă utilă și comparațiile

aici: http://opensimulator.org/wiki/Compatible_Viewers

Este o idee bună să încercați toate aceste opțiuni diferite; alegeți-o pe carea pe care o preferați și

recomandați-o studenților. Apoi, toți studenții vor utiliza același program și dumneavoastră veți da

instrucțiunile pentru acel program. Cu toate acestea, majoritatea programelor sunt similare în ceea

ce privește funcționalitatea și împart unii pași comuni care sunt necesari pentru a conectare.

Regiunile

Regiunile sunt suprafețe individuale în interiorul lumii 3D. O lume virtuală poate avea regiuni

multiple. Fiecare regiune are o locație în harta lumii și mai poate avea alte regiuni în cele patru

suprafețe adiacente învecinate. În mod implicit, regiunile sunt independente fiecare de cealaltă, iar

utilizatorii se pot teleporta dintr-o regiune în cealaltă (chiar și când se deplasează într-o regiune

învecinată). În cele din urmă, o caracteristică recentă, „mega-regiunile”, poate permite mai multor

regiuni să fie combinate, astfel încât să nu existe o graniță de tranziție între regiuni. pentru ca

utilizatorii care sunt capabili să se deplaseze dintr-o regiune într-o alta să o facă fără întârzieri

cauzate de teleportare.

Terenurile

Terenul este reprezentat de suprafața solului al regiunilor, configurat prin înălțimea planului care

indică distanța fiecărei poziții individuale, de la planul cel mai de jos. O înălțime specifică poate fi

setată ca fiind nivelul mării, astfel că tot ce va fi mai jos, va fi umplut cu apă. Separat, texturile

personalizate pot fi folosite pentru diferite tipuri de înălțime, lăsând texturile de rocă pentru înălțimi

mai mari (ex. munți), texturi de iarbă pentru înălțimi mici, în funcție de dorințele celui care a creat

http://opensimulator.org/wiki/Compatible_Viewers

21

lumea 3D. Înălțimea hărții poate fi specificată manual din avatar (cu drepturi de proprietate) în

interiorul lumii virtuale, folosind o varietate de unelte (netezire, ridicare, aplatizare etc.), dar sunt și

unelte care funcțioează automat, cum ar fi L3DT care poate genera înălțimea din imagini sau alte

surse care pot fi importate în regiuni în lumea virtuală. Este chiar posibil ca o hartă de înălțime mai

mare să fie împărțită pe mai multe regiuni, menținând astfel o continuitate lină între ele. În cele din

urmă, folosind diferite instrumente disponibile online, se pot utiliza date reale, din seturi de date

relevante și se pot genera cu ușurință înălțimile care corespund cu exactitate domeniilor reale din

lume (ex. o insulă specifică de pe Pământ).

Grafica 3D

Similar altori lumi și software-urilor de modelare 3D, acesta poate că adauge obiecte 3D în regiune

creând și manipulând obiecte simple numite „prim-uri” (prims). Inițial, utilizatorul creează un prim

de bază (cub, cilindru etc.) trăgând și scăpându-le într-o poziție, apoi putem să folosim anumite

controale pentru a le reduce la scară, mișca sau pentru a le învârti.

Fiecare „prim” are un meniu cu mai multe opțiuni/file pentru a-i

modifica parametrii:

● General: Informații generale precum numele și descrierea

obiectului, proprietarului și permisiunile celorlalți.

● Obiect: Locația (x-y-z) în interiorul lumii, rotația, mărimea și

tipul. Un obiect poate fi fizic, așa că se aplică legile fizice

definite de mecanismul fizic pentru respectivul obiect, dacă

este folosit.

● Caracteristici: Aceste opțiuni permit configurarea iluminatului

asupra obiectului sau o cale flexibiliă care îi permite să se

comporte ca un obiect complex și dinamic precum pânza, părul

etc..

● Textura: Aceste opțiuni permit specificarea texturii pe fiecare

plan al obiectului.

● Conținut: Fiecare „prim” are inventarul său unde pot fi stocate alte obiecte sau fișiere cu

script-uri care conțin cod (folosind sintaxa LSL) care definește comportamentul.

22

Parametrii pentru modificarea formei unui obiect sunt extinși și permit crearea unor obiecte

complexe și complicate. Un aspect important este de asemenea abilitatea de a conecta mai multe

„primsuri” în seturi de legături. Obiectele individuale vor fi părți dintr-un singur obiect și vor facilita

interacțiunea dintre ele. De exemplu, este posibil să legăm un obiect de altul și să adăugăm un script

pentru a se roti în jurul celuilalt.

Cu timpul, o persoană poate învăța să creeze obiecte complexe și detaliate prin unirea „primsuri”

simple dar este, de asemenea și opțiunea de a importa modele 3D schițate în software-uri avansate

de modelare precum Blender, Modo, SketchUp etc., prin formatul cel mai folosit, Collada. Sunt

multe comunități online care oferă modele 3D gratuite în formatul Collada, care pot fi importate în

OpenSim.

Programele care redau grafica 3D și conturile de utilizator

Lumea virtuală este accesibilă pentru vizitatori printr-un tip special de software numit 3D viewer sau

program care permite redarea graficii 3D. Există multe alternative pentru astfel de programe, cum ar

fi Kokua, Firestorm, Imprudence și Singularity, însă există câteva diferențe în ceea ce privește

interfața, dar abordează același mod de funcționare.

Utilizatorii vor trebui să creeze un cont pentru a avea acces la lumea 3D și asta se face printr-o

interfață web unde vor da numele pentru avatar (prenumele și numele de familie) și o parolă. Exista

de asemenea și alternative pentru interfețele de management al utilizatorilor precum Wifi, bazate

pe tehnologii diferite. Dacă o interfață nu este folosită pe serverul administratorului, vor trebui să fie

create conturi pentru utilizatorii interesați să viziteze lumea 3D. Pentru a vă conecta la o lume

virtuală specifică, lume care funcționează pe un server îndepărtat, utilizatorul trebuie să știe adresa

și portul serverului unde simularea se desfășoară (similar cu adresa unei pagini web) și să furnizeze

credențialele pentru contul pe care l-a creat mai înainte, așa cum am menționat mai sus.

Avatarele

Utilizatorii care intră în lumea virtuală controlează un personaj avatar care îi reprezintă. Avatarul

este un aspect important pentru a obține un grad mare de imersiune. Avatarele pot fi personalizate

pentru a înfățișa aspectul dorit, prin modificarea părților corpului (forma, pielea, părul și ochii),

hainelor sau folosirea unor obiecte ca atașamente.

23

Figura 4: Folosind cursorul pentru a ajusta forma unui avatar

Este posibil să creați un model 3D personalizat și si sa-l montati (scheletul personajului) pentru

avatar, folosind software care modelează în 3D, în loc de a folosi formele predefinite. Pentru piele,

păr și ochi, texturi personalizate pot fi utilizate, lăsând astfel personaje detaliate și realiste.

Un set de tipuri de îmbrăcăminte este disponibil și poate fi ajustat folosind cursorul în meniu, însă se

pot crea și unele mai complexe, personalizate, folosit sloturile dedicate atașamentelor.

Atașamentele sunt obiecte 3D (prims-uri simple sau seturi de legături) care pot fi „atașate” și apoi

ajustate unor sloturi specifice ale personajului (ex. mâna stângă a avatarului care ține un obiect,

poartă o pălărie sau o cască, unei figuri să-i atașezi o barbă). Folosind parametrii „căii flexibile” ai

obiectului, este posibil să creezi atașamente care se comportă într-un mod realist, astfel încât părul

se mișcă atunci când personajul se deplasează sau urmează direcția vântului.

Animarea personajului (ex. mergând sau zburând prin jur) poate să fie suprascrisă prin adăugarea

unor file personalizate de animare în formatul popular video „bvh” Multe seturi de date ale capturii

de mișcare în acest format sunt disponibile online și se poate folosi direct sau cu mici ajustări.

Acestea trebuie făcute manual sau automat prin tehnici de captură a mișcării, înregistrând animarea

oamenilor reali. Nu este dificil să creezi o animație personalizată folosind programe precum

QAvimator, care arată un avatar și montajul unui personaj din OpenSim, care permite setarea

fiecărei poziții a fiecărei părți a corpului pentru fiecare punct din cronologie. Animațiile pot fi

declanșate în lume manual de către utilizator, prin selectarea și rularea filei de animație din

inventarul său, ca un rezultat al unei acțiuni (ex. atingerea unui obiect) sau a unui script.

24

Figura 5: Crearea unei animații personalizate în QAvimator

Controlul personajului și vederea camerei sunt destul de ușoare și se realizează prin aceleași taste

folosite în alte lumi virtuale sau jocuri video 3D populare. Avatarele pot merge, alerga, târî și chiar

zbura în jur, dacă administratorul regiunii nu le-a impus anumite restricții.

Texturile

Texturile sunt imagini 2D care sunt aplicate pe planurile obiectelor 3D. Crearea unor texturi de

calitate pentru obiectele 3D sunt mai mult decât necesare pentru a obține imagini detaliate și

realiste, iar pentru obiectele complexe este o sarcină dificilă numită și „maparea UV” (UV mapping).

Însă, când se lucrează cu „prims”-uri simple cu planuri limitate, este mult mai ușor.

OpenSimulator permite de asemenea să mascheze texturile pentru a modifica mai ușor culorile, a

adăuga efecte de strălucire peste, sau chiar de a seta o valoare pentru transparență, dându-i un

aspect opac.

25

Figura 6: Modificarea transparenței și adăugarea efectului de strălucire

Formate de imagine care permit transparența cum ar fi PNG, pot fi folosite pentru a crea obiecte

simple 2D care apar ca fiind 3D din anumite unghiuri specifice.

Figura 7: Folosirea unei imagini transparente pentru a crea un trunchi de copac în 2D

În cele din urmă, o caracteristică recentă este MOAP (media on a prim), care permite proiectarea

unui site web pe suprafața unui „prim”. Acesta este un aspect foarte important pentru instructori,

care le permite acestora să proiecteze un material educațional existent (ex. texte sau prezentări) în

interiorul lumii virtuale, astfel încât să nu fie nevoiți să creeze obiecte 3D.

26

Figura 8: Proiectarea unui site web în lumea 3D

Communicare

Este posibil să interacționăm cu alte avatare (reprezentând alți utilizatori), prin mesaje text, vocal-

dacă un microfon este conectat sau chiar prin acțiunile și animațiile avatarului. Mesajele pot fi

publice (afișate de toate avatarele din apropiere) sau private, vizibile doar utilizatorilor specifici.

Comunicarea vocală nu este prezentă în mod prestabilit, dar poate fi activată prin rularea și

configurarea software-ului adecvat, cum ar fi FreeSWITCH. De asemenea, poate fi adăugat un modul

pentru a permite stocarea mesajelor offline care vor fi afișate utilizatorilor atunci când se

înregistrează în lume (setarea implicită necesită ca ambii utilizatori să fie online pentru a comunica

cu mesajele).

27

Interacțiuni elementare

Avatarele pot interacționa cu diverse obiecte din lumea 3D atingându-le (făcând clic pe ele)

sau, cu alte evenimente, care pot declanșa un comportament care a fost programat în

acestea. De exemplu, apăsarea pe un scaun poate face ca avatarul să stea pe el.

Fiecare avatar are un inventar, care este un director de fișiere care stochează diferite tipuri

de fișiere, cum ar fi obiecte 3D, sunete, animații, scripturi, părți de corp, haine e.t.c.

Scripting (LSL)

Scripturile sunt fișiere care descriu comportamentul unui obiect folosind limbajul LSL

dezvoltat de Linden Labs pentru Second Life. După cum am menționat mai devreme, fiecare

prim are un inventar care îi permite să conțină unul sau mai multe fișiere script. În interiorul

unui script, se pot defini și descrie stări diferite ale obiectului. Pentru fiecare situație, pot fi

adăugați mai mulți ascultători de caz, care așteaptă ca un anumit eveniment sa fie efectuat.

De exemplu, un ascultător "atingere" va fi declanșat atunci când un avatar dă clic pe un

obiect.

Unii dintre ascultătorii de caz care pot fi utilizați sunt cei:

• ce așteaptă ca un avatar să facă clic (atingă) obiectul;

• ce așteaptă ca un avatar să se ciocnească cu obiectul;

• ce așteaptă ca un avatar să se apropie de obiect (raza specifică);

• ce așteaptă să treacă un anumit interval de timp (de ex. La fiecare 10 secunde);

• ce așteaptă ca un mesaj să fie trimis unui anumit canal de chat;

• ce așteaptă ca starea serverului de simulare să se schimbe (de exemplu, când serverul

pornește);

• ce așteaptă ca obiectul să fie rezemat (introdus în Lumea 3D din inventarul utilizatorului);

• ce așteaptă ca un obiect să fie atașat unui avatar.

28

Folosind comenzile corespunzătoare drept corp al acestor ascultători, un obiect poate fi

programat pentru a efectua diverse acțiuni, cum ar fi:

• trecerea la o anumită poziție sau mutarea unităților specifice către o direcție, schimbând

dimensiunea acestora

• rotirea în jurul unei axe specifice sau relevante pentru un alt obiect.

• modificari de starea (deci vor fi utilizați alți ascultători)

• modificari de textura aplicată în una sau în toate planurile obiectului (aceasta poate fi

utilizată pentru a simula apa curentă sau efecte similare).

• modificarea de transparența a unei texturi .

Puteti sa:

• faceti un plan al obiectului să strălucească

• redați un fișier de sunet (până la 10 secunde) stocat în inventarul său

• scrieți un mesaj text într-un anumit canal de chat

• afișați un mesaj special ca etichetă peste obiect.

• creați un meniu de dialog pentru un anumit avatar care să ofere un răspuns la o întrebare.

• așteptați un anumit interval de timp înainte de următoarea comandă

• efectuați teleportarea unui avatar într-o altă locație în interiorul Lumii virtuale (sau în alte

lumi, dacă rulează grila).

• dați un obiect unui anumit utilizator (adăugat în inventarul său dacă este acceptat)

• modificați viteza avatarului

De exemplu, un obiect lampă este inițial într-o stare numită "off" și așteaptă o acțiune a

unui utilizator care dă clic / atinge lampa. Atunci când un utilizator dă clic pe acesta, execută

o acțiune care face ca lampa să se aprindă (emite lumină) și apoi să se transforme într-o altă

stare numită "on". În timp ce se află în starea "on", obiectul așteaptă ca un utilizator să facă

clic pe acesta, astfel încât acesta să se oprească și să revină la starea "off".

Caractere care nu pot fi jucate (Non-Playable Characters)

Folosind un anumit set de scripturi, este posibil să se genereze și să se controleze comportamentul

29

caracterelor NPC (avatare care nu sunt controlate de utilizatorii reali). Unele dintre acțiunile

disponibile pentru a controla aceste caractere sunt:

• Caracterul NPC este creat în poziția țintă

• NPC plimbă (sau aleargă, zboară sau folosește orice altă animație) într-o poziție țintă.

• NPC se rotește pentru a se îndrepta într-o direcție.

• NPC face unele animații (unda, punct, dans, atac etc).

• NPC spune un mesaj (text) în chat-ul din apropiere care apare pe ecran.

• NPC rătăcește în mod aleatoriu în jurul unui punct.

• NPC urmează user-avatar-ul.

Aceste acțiuni pot fi utilizate împreună cu scenariile descrise mai devreme pentru a programa în

detaliu comportamentul personajelor, pe baza evenimentelor declanșate de avatare reale sau de

mediul înconjurător. Prin urmare, este posibil să creați, de exemplu, un ghid NPC care simte un

utilizator real care se apropie de el și oferă să i se arate în jurul lumii virtuale, în timp ce vorbește

(folosind fișiere audio) sau afișează mesaje text.

Caracterele NPC pot acționa ca simpli roboți statici care oferă doar informații specifice sau chiar

agenți de dialog receptivi care pun întrebări și răspund la răspunsurile utilizatorilor (prin meniuri de

dialog sau prin scrierea de mesaje în anumite canale de chat).

Sistemul de mesaje

Probabil cea mai utilă caracteristică a limbajului de scripting (deși dificil de aplicat) este capacitatea

obiectelor de a trimite mesaje către canalele de chat specificate, în timp ce pot asculta mesaje pe

alte canale. Acest lucru permite ca diferite obiecte din întreaga simulare să comunice între ele sau

chiar sub-componentele unui obiect complicat care comunică pentru a coordona comportamentul

necesar.

De exemplu, un dispozitiv complex în Lumea 3D ar putea fi alcătuit din sub-componente de butoane

și o lampă. Când se face clic pe unul dintre butoane, acesta trimite un mesaj specific în canalul pe

care ascultă sub-componenta lămpii. Lampa, atunci când primește un mesaj în acel canal, ar putea

porni / opri sau schimba culoarea, în funcție de mesajul primit (butonul apăsat).

30

Combinând această caracteristică cu mecanismele de acțiunea menționate în capitolul precedent, se

permite unui scripter abil să implementeze obiecte și comportamente foarte avansate în Lumea 3D.

Scripturi speciale

Particule: Folosind comenzi specifice de script, un obiect poate emite particule care pot fi

configurate printr-o varietate de parametri pentru a simula anumite efecte, cum ar fi fumul,

fasciculele laser, fulgii de zăpadă, ploaia, frunzele care cad e.t.c. Scriptul vehiculului: Adăugarea și

configurarea unui anumit script "vehicul" într-un obiect îl poate transforma într-un vehicul care

poate fi condus de către avatare.

De exemplu, un dispozitiv complex în Lumea 3D ar putea fi alcătuit din butoane și o lampă.

Figura 9: Un exemplu de mașină

Scriptul de armă: acest script poate fi configurat pentru a face ca un personaj să arunce obiecte

specifice (de exemplu, gloanțe) spre o direcție cu viteză reglabilă.

Interacțiunea cu NPC

Caracterele NPC sunt avatare controlate exclusiv de scripturi, spre deosebire de avatarele

utilizatorilor reali conectați în lumea virtuală. NPC-urile sunt esențiale pentru auto-învățare în Lumile

virtuale, deoarece profesorul însuși nu va fi prezent pentru a ghida studenții și pentru a oferi

31

contextul despre obiectivele lor. Caracterele NPC pot simula rolul unui profesor real, dar au nevoie

de o mare cantitate de scripting pentru a-și programa comportamentul în interiorul lumii.

NPC-urile sunt create și controlate cu ajutorul unor comenzi specifice de script.

Unele acțiuni care pot fi folosite pentru a controla NPC:

● Caracterul NPC este creat în poziția țintă

● NPC se plimbă (sau aleargă, zboară sau folosește orice altă animație) într-o poziție țintă.

● NPC se rotește pentru a se îndrepta către o direcție.

● NPC face unele animații (val, punct, dans, atac etc).

● NPC spune un mesaj (text) în chat-ul din apropiere care apare pe ecran.

● NPC rătăcește în mod aleatoriu în jurul unui punct.

● NPC urmează avatarul-utilizator.

Evenimente care pot declanșa aceste acțiuni:

atinge un element

● scrie ceva pentru chat într-un CHANNEL special, de exemplu "/ 5 hello"

● selectează o opțiune dintr-o casetă de dialog

● scrie un text specific într-o casetă de dialog pentru dialog

● apropie (sau ciocnește) un anumit obiect

● orice alt eveniment descris mai sus.

Figura 10: Un exemplu de NPC în Lumea Virtuală.

32

Capitolul 3: Designul lumii virtuale

33

Proiectarea unor lumi virtuale 3D

În prezent, milioane de oameni vizitează zilnic lumile virtuale și este de așteptat ca această cifră să

crească în următorii ani. Care este motivul principal pentru care utilizatorii sunt atrași de aceste

spatii virtuale? Cum își petrec timpul acolo? Cum pot proiectanții lumii virtuale să răspundă nevoilor

utilizatorilor?

Proiectarea unei lumi virtuale este o sarcină provocatoare, dar plină de satisfacții, care deschide

posibilități aproape nesfârșite pentru dezvoltatori. În cadrul tehnologic, un designer care posedă o

imaginație creativă poate face orice în lumea virtuală.

Există trei atribute critice ale lumilor virtuale proiectate în mod real, în funcție de experiența multor

designeri, dezvoltatori, cercetători și utilizatori:

1. Designul tematic al spațiului

2. Promovarea prezenței

3. Conștientizarea calităților unice ale comportamentului uman în mediile sociale online.

Design tematic al spațiului

Sensul spațiului tridimensional și sentimentul de a fi împărtășite în timp real cu alte persoane este

unul dintre cei mai importanți diferențiatori între lumile virtuale 3D și mediile bazate pe paginile

web.Lumile virtuale concepute și implementate în moduri care sugerează prezența într-un spațiu

recunoscut trebuie să susțină o comunicare mai intensă și mai rapidă între participanții din acele

spații. Utilizarea metaforelor ca element fundamental ajută la construirea mai eficientă a spațiilor

virtuale.

Promovarea prezenţei

Un simplu spațiu virtual nu va ȋndemna participanții să comunice ușor si eficient. Prezenţa vizualului

este cea care face diferența critică dintre lumea virtuală şi alte tehnologii de comunicare .

Simțul de a împarți spațiul 3D cu alți utilizatori este un factor important pentru a crea un mediu de

comunicare dintr-o lume virtuală. Sentimentul prezentei ar trebui sa fie considerat o componentă

crucială a designului virtual mondial. Este un simţ care le spune utilizatorilor dacă se află ȋn imediata

vecinătate a altora şi precum ȋn viața reală, ar fi dificil să se stabilească o interacțiune de succes dacă

acesta lipsește. Nici o interacțiune ȋntre utilizatori şi informație nu va avea loc dacă nu este prezent

acest sentiment. Ȋntr-un mediu virtual 3D, conștientizarea celorlalți provine de la a fi imersați

34

emoțional şi cognitiv ȋntr-un spațiu comun şi din sentimentul de ,,a fi acolo”. Cu toate acestea, cum

poate fi definit şi descris ,,acolo”? Studiile prezintă câteva aspecte ale prezenţei ȋntr-o lume virtuală:

ecologică, personală şi socială.

Prezenţa mediului este definită de nivelul prezenţei participanților şi de interacţiunea acestora. Din

acest punct de vedere, lumea virtuală este similară celorlalte medii bazate pe web. Aceasta oferă

mijloace de facilitare a comunicării intre utilizatori. Panourile de discuții, forumurile, chaturile şi

blogurile sunt instrumente care sunt partajate ȋn majoritatea tipurilor de mediu. Cu toate acestea,

lumile virtuale 3D oferă cȃteva posibilităţi care nu sunt prezente ȋn spatiile sociale bazate pe web.

Imitȃnd lumea reală, participanţii la mediul virtual 3D pot modifica poziţia, forma, textura

elementelor individuale de mediu şi chiar o ȋntreagă insulă pentru a simula prezenţa. Ȋn schimb, cele

mai multe medii bazate pe web nu permit participanților să modifice structura şi aspectul

elementelor de bază.

Prezenţa personală poate fi descrisă drept conștientizarea faptului că ești ȋntr-un anumit loc fizic. Ca

şi ȋn prezenţa mediului, prezenţa personală ȋn lumile virtuale şi spaţiile tradiţionale bazate pe web

este similară. Un text pe un chat ȋntr-o lume virtuală şi ȋn Skype sau Facebook ilustrează cȃt de mică

este diferența. O caracteristică cu adevărat unică este prezenţa unor indici non-verbali, cum ar fi

poziţia corpului, gesturile, apropierea pe care avatarele din lumea virtuală o reprezintă.

Prezenţa socială ȋn cuvintele virtuale este înregistrată prin manifestarea verbală şi non-verbala a

altor participanți, cum ar fi expresii, semne, gesturi. Cercetarea a evidențiat trei elemente

importante ale prezenţei sociale – context, comunicare şi interactivitate – sugerând că fiecare joacă

are un rol important ȋn activarea diferitelor domenii ale cunoașterii. De exemplu, unii autori

sugerează că percepțiile unui student despre prezenţa instructorului şi a celorlalți elevi într-o clasă

online sunt legate de atitudinea elevului despre curs şi nivelul de satisfacție pe care ȋl are ȋn procesul

de învățare. Există studii care sugerează o legătura semnificativă ȋntre mediile virtuale şi de învățare

cu grade ridicate de prezenţă la toate nivelurile de învățare, şi confirma că stimularea simțurilor ȋn

realitatea virtuala, ȋn concordanta cu prezenţa socială, joacă un rol pozitiv ȋn procesul de învățare.

Rezumând totul de mai sus, simţul de a nu fi prezent doar fizic, ci și de a simți în același timp

prezența altor utilizatori este cea mai semnificativă diferență dintre mediile virtuale 3D și alte medii

bazate pe web.

35

Comportamentul uman

– Spre deosebire de mediile online tradiționale, care nu necesită ca elevul să fie prezent într-o

formă vizuală, lumile virtuale pot fi accesate numai folosind o astfel de formă numită avatar.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că avatarele sunt o premisă importantă, simpla lor

prezență nu poate face mediile virtuale potrivite pentru comunicare. Un alt factor important

este conexiunea în timp real, fără de care neputând exista o comunicare eficientă, ceea ce

face ca mediile virtuale 3D să se diferențieze de alte tehnologii online. În plus, fiecare

utilizator trebuie să acționeze pentru a stabili o comunicare permanenta și semnificativă.

- Comunicarea dintre utilizatori, care are loc în lumea virtuală, adesea simulează interacțiunile

tipice față-în-față ale lumii reale - limbajul corpului, mimica, gesturile oferite de avatare.

Modul în care participanții se comportă în ceea ce privește aspectele legate de spațiul

personal și modul în care este modelat comportamentul acceptabil joacă un rol în eficiența

comunicării în spațiul virtual. Pentru a crea lumi virtuale eficiente, este importantă

înțelegerea impactulului construcțiilor pe baza comportamentului uman și elaborarea

orientărilor practice.

Proiectarea interfeţei 3-D cu utilizatorul

– Proiectarea interfeței cu utilizatorul este o sarcină crucială în dezvoltarea unei aplicații de

mediu virtual. O atenție deosebită trebuie acordată oricăror potențiale probleme care ar

putea apărea. Utilizatorii, în special migranții digitali, întâmpină adesea dificultăți în

orientarea și navigarea în spații 3D. Utilizatorii adulți (și formatorii) se confruntă cu o curbă

de învățare mult mai abruptă în comparație cu copiii și adolescenții care folosesc experiența

acumulată din jocurile pe calculator și video.

– Lumea reală, fizică, este totuși mult mai realistă în ceea ce privește modurile de percepere și

înțelegere a acesteia și conține multe constrângeri care nu sunt pe deplin reprezentate în

generația actuală de lumi ale realității virtuale. Astfel, este necesar un efort semnificativ

atunci când se proiectează interfețele utilizatorilor și tehnicile de interacțiune pentru

aplicațiile 3-D. Evident, adaptarea stilurilor tradiționale de interacțiune existente in 3-D nu

oferă o soluție fezabilă acestei probleme. Interfețele inovatoare 3-D, care se potrivesc cu

interacțiunile din ce în ce mai aproape de lumea reală, sunt în continuă dezvoltare.

36

O proiectare a interfeței utilizator in 3-D care se bazează pe imitații din lumea reală ar trebui să

implice anumite tehnici de interacțiune:

• Navigarea - sarcina navigării este cea mai răspândită acțiune a utilizatorilor în majoritatea

mediilor 3D de dimensiuni mari și prezintă provocări cum ar fi susținerea gradului de

conștientizare spațială, oferirea unei mișcări eficiente și confortabile între locațiile

îndepărtate și ușurința navigării astfel încât utilizatorii să se poată concentra asupra altor

sarcini mai importante.

• Selecția și manipularea - tehnicile de interacțiune pentru deplasare in 3-D ar trebui să ofere

mijloace pentru a realiza cel puțin una din cele trei sarcini de bază: selectarea obiectului,

poziționarea obiectului și rotirea obiectului.

• Controlul sistemului - se referă la o sarcină în care se aplică o comandă pentru a schimba

starea sistemului sau modul de interacțiune. Emiterea unei comenzi include întotdeauna

selectarea unui element dintr-un set. Astfel, pot fi văzute unele asemănări între tehnica de

control a sistemului și selecția obiectelor.

• Interacțiunea 2-D în medii 3-D - o concepție des ȋntȃlnită, greșită, privind designul interfeței

cu utilizatorul 3-D este că, deoarece aplicațiile conțin, de obicei, lumi 3-D în care utilizatorii

pot crea, selecta și manipula obiecte 3D, ar trebui să fie utilizată numai interacțiunea 3-D. În

realitate, interacțiunea 2-D oferă o serie de avantaje distincte față de tehnicile de

interacțiune 3-D in anumite situatii.

Interacțiunile utilizatorilor în lumea virtuală 3-D

Un avatar este o reprezentare digitală 3-D a utilizatorului. Unele platforme virtuale precum Second

Life și OpenSim permit utilizatorilor să își personalizeze avatarele. Utilizatorii pot selecta aspectul

avatarelor lor, pornind inițial dintr-o formă umană masculină sau feminină. Apoi, culoarea pielii,

capul și fața pot fi ajustate prin tipul de păr, stilul corpului și îmbrăcăminte. Hainele și accesoriile

suplimentare pot fi ulterior achiziționate usor. Rezidenții pot întotdeauna să își actualizeze sau să-și

refacă complet aspectul, chiar și să aleagă forme non-umane, cum ar fi animale, plante, personaje

fictive sau obiecte lipsite de viață.

Limitele fizice din lumea reală nu se aplică neapărat avatarelor. Avatarele lumii virtuale din Second

Life pot trece peste peisajul virtual, însă pot sări chiar și pe distanțe foarte mari, pot zbura sau doar

pluti în aer, observând ce se ȋntamplă sub ei sau când se grăbesc pur și simplu să se teleporteze într-

o locație selectată. Utilizatorii pot, de asemenea, detașa vizualizarea lor de avatar și să zboare în

jurul lor, obținând astfel un punct de vedere suplimentar, inclusiv asupra lor.

Odată logat, utilizatorii se pot alătura grupurilor și cluburilor. Există diferite tipuri de grupuri - unele

furnizează servicii, altele se specializează într-o anumită zonă cum ar fi subiectul sau cauza studiului.

37

Apartenența la grup poate fi afișată prin profilurile utilizatorilor, fiind o modalitate ușoară de a

comunica reciproc asupra unor domenii de interes.

Există utilizatori care explorează fiecare opțiune disponibilă atunci când ȋşi configurează avatarul cu

entuziasm. Ei își actualizează continuu avatarele, încearcă noi echipamente și observă ce li se

potrivește mai bine. În mod tipic, acești utilizatori stabilesc o relație cu avatarele lor și cu cât

împărtășesc mai mult experiența in comun, cu atât mai mult aceste relații se consolidează. Uneori,

proprietarul merge mai departe și începe să se perceapă ca fiind unul cu avatarul, trecând prin

mediul virtual ca o singură entitate.

La polul opus există utilizatori care consideră avatarul ca fiind doar o cerință tehnică de a folosi o

lume virtuală. Ei consideră adesea avatarele ca fiind un obstacol inutil atunci când își pun în aplicare

obiectivele în lumea virtuală. Acești utilizatori ar putea fi supărați sau iritați, observând modul în care

ceilalți utilizatori se implică în avatare, adesea personalizȃndu-le, petrecȃnd mai mult timp și

depunȃnd eforturi asupra reprezentării lor digitale, în loc să se concentreze pe o sarcină specifică

lumii.

Pentru a rezuma, oamenii reacționează diferit la "scufundarea" într-o lume virtuală. Există oameni

care, atunci când se confruntă cu o lume virtuală, se simt instantaneu acasă și încep să "trăiască"

acolo. Alții sunt interesați de sarcini și rezultate, minimizând "viața virtuală" atunci când este posibil.

Există și oameni care nu vor să folosească deloc o lume virtuală. Aceste medii nu sunt pentru

începători sau tehnofobi. Există cazuri în care lumea virtuală 3-D generează mai multe recompense

decât celelalte tehnologii informatice "convenționale". Cu toate acestea, pentru ca aceste

recompense să fie dobȃndite, sunt necesare eforturi inițiale suplimentare, cum ar fi acumularea

abilităților de bază, păstrarea eficientă a comunicării și socializarea eficientă.

38

Capitolul 4: Folosirea Lumii Virtuale 3D

39

În acest capitol sunt prezentate informațiile de bază pentru utilizarea lumii virtuale 3D.

Cearea unui cont

Puteți crea un cont de avatar (Nume, Prenume, Parolă) aici:

http://login.vr4stem.ro:5005/wifi/user/account/

Găsește Lumea VR4STEM

Odată ce ați descărcat, instalat și deschis Firestorm, iată câteva instrucțiuni pentru conectarea la

VR4STEM 3D World:

1. Vizualizator -> Preferințe -> OpenSim

2. Adăugați o nouă rețea: login.vr4stem.ro:5005/ apoi faceți clic pe 'Aplicați' și 'OK'

Conectează-te la Lumea 3D

Utilizați numele dvs. de utilizator "Nume Penume" și parola și selectați "Network Virtual Platform"

din meniul derulant. Faceți clic pe "Autentificare" pentru a intra. Atunci când rulați propriul Virtual

World Server, acesta va avea o adresă URL specifică pe care trebuie să o furnizați studenților. Toți

spectatorii compatibili au un meniu similar, numit de obicei "Grid Manager", care permite adăugarea

de noi grile în listă cu grilele disponibile. Elevii vor trebui să adauge adresa URL în Grid Manager și

apoi va fi disponibilă ca opțiune într-o listă derulantă în zona de autentificare. Apoi, elevii trebuie

doar să-și pună la dispoziție acreditările personale pentru a se conecta. În funcție de vizualizatorul

3D, pot exista două câmpuri distincte pentru "Nume" și "Prenume" sau un singur "Nume de

utilizator" unde studentul va trebui să introducă ambele, separate de un caracter gol "Nume

Prenume".

Figura 11: Manager de rețea

in cele din urmă, oferim pașii individuali pentru un spectator:

Vizualizatorul de imprudență

1. Descărcați de la: http://wiki.kokuaviewer.org/wiki/Imprudence:Downloads

http://login.vr4stem.ro:5005/wifi/user/account/

http://wiki.kokuaviewer.org/wiki/Imprudence:Downloads

40

2 După instalare, deschideți si dați click pe Grid Manager

3 Faceți clic pe Adăugați o nouă rețea și introduceți un nume pentru lumea virtuală și URI-ul rețelei

e.g: vr4stem.ro:9000

4. Click Get Grid Info și apoi OK

Figura 12: Adăugarea unei noi rețele

5. În cele din urmă, introduceți-vă datele dvs. de acreditare (nume, prenume, parolă) și selectați

grila din meniul derulant.

Figura 13: Login în Lumea Virtuală

De asemenea, puteți specifica o locație specifică pentru a începe la "Locația de pornire".

Controale de bază

Mișcarea și zborul

Aveți posibilitatea să vă mutați avatarul în jur cu săgețile sau WASD:

41

Figura 14: Instructiuni de deplasare

Deplasare în față: W sau ↑

Deplasare în spate: S sau ↓

Întoarcere la stânga: A sau ←

Întoarcere la dreapta: D sau →

Puteți opri/porni zborul apăsând F și apoi zbura cu E (Sus) și C (Jos)

Figura 15: Instructiuni pentru zbor

Turn Flying On/Off: F

Fly Up: E

Fly Down: C

Controlul camerei

Puteți cntrola camera cu aceleași taste cu carevă deplasați și zburați în timp ce apăsați în același timp

tasta “Alt”

42

Figura 16: Instructiuni pentru controlul camerei

Zoom In Alt + W sau ↑

Zoom Out Alt + S sau ↓

Întoarce camera spre stânga Alt + A sau ←

Întoarce camera spre dreapta Alt + D sau →

Întoarce camera sus Alt + E sau PageUp

Întoarce camera jos Alt + C sau PageDown

Mişcarea şi Controlul Camerei

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_movement_and_camera

Toate comenzile rapide de la tastatură

http://wiki.phoenixviewer.com/keyboard_shortcuts

Conversație

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_chat

Inventar

http://wiki.phoenixviewer.com/my_inventory_tab

Editarea îmbrăcăminții

http://wiki.phoenixviewer.com/my_outfits_tab

Editarea Formelor şi a altor Părți ale Corpului

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_edit_body_part

Gesturi

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_gestures

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_movement_and_camera

http://wiki.phoenixviewer.com/keyboard_shortcuts

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_chat

http://wiki.phoenixviewer.com/my_inventory_tab

http://wiki.phoenixviewer.com/my_outfits_tab

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_edit_body_part

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_gestures

43

Modificarea Ȋnfățişării Avatarului

Click dreapta pe Avatar→ Ȋnfățişare → Editează îmbrăcămintea

Figura 17: Ȋnfățişarea avatarului Figura 18: Editarea înfățişării

Ȋn fereastra “Editează îmbrăcăminte”, sub “Părți ale corpului”, găsiți atributele pe care doriți sa le

editați (Piele, Ochi, Formă sau Păr)

Navigare

A fost pus un Panou de Teleportare în fiecare Insulă/Curs, pentru a avea acces şi la alte zone.

44

Figura 19: Meniul principal al Insulelor

Intermitent, puteți folosi Mapa Lumii în lume → Mapa Lumii (Ctrl + M)

Figura 20: Exemplu de mapă

Poziția Soarelui

Dacă se face prea întunecat, puteți regla Poziția Soarelui pe ecran, accesând World -> Poziția

Soarelui

45

Figura 21: Poziția Soarelui - alegerea altei părti a zilei

Prezentări

Ȋn Panourile de Prezentare, faceți click pentru a trece la următorul diapozitiv.

Figure 22: Un exemplu de Panou

46

Figure 23: Panouri ce prezintă aspectele teoretice ale cursurilor

Pagini Web

Unele panouri vor afişa Pagini Web. O bară de navigare va fi afişată:

Figura 24: Navigarea pe Pagini Web

Puteți interacționa direct cu pagina.

Puteti folosi iconița Zoom In (Mărire) pentru a centra sau mări vizualizarea pe panou.

Puteți folosi iconița Next (Următorul) pentru a deschide pagina web în browser-ul dumneavoastră

implicit.

47

Reîncarcati această pagină

Măriți/ Centrați vederea pentru o mai bună vizualizare

Deschideți această pagină cu browserul dumneavoastră web (ex. Chrome, Firefox)

Acceptarea Cardurilor de Notițe/Obiectelor

Când interacționați cu obiectele din Lume, puteți primi un Card de Notițe sau alte fişiere. O fereastră

va aparea, cerându-vă să acceptați obiectul Oferit.

Figura 25: Exemplu

Card de Notițe

Găsirea Cardurilor de

notițe/ Obiectelor în

Inventarul

dumneavoastră

Dacă ați primit anterior

nişte fişiere, le puteți găsi în Inventarul dumneavoastră.

Figura 26: Inventar

48

Obiectele sunt de obicei organizate în foldere, în funcție de tipul acestora.

Ex. Dacă ați primit un Card de Notițe, îl puteți găsi în Inventar-> Carduri de Notițe

Avansat / Acces editare

Am configurat mai multe regiuni/ insule, astfel încât acestea sunt deținute de un grup de utilizatori

“VR4STEM_Architects”. Noile avatare care intră în Lumea 3D nu vor putea să modifice nimic, până

cand un ofițer din “VR4STEM_Architects” ii invită în grup.

Testele şi gamificarea

Gamificarea este pur și simplu aplicația jocului – elemente precum scorurile, limitele de timp și

sistemele de premii pentru a angaja și a motiva oamenii să atingă obiective predeterminate, cum ar

fi îmbunătățirea performanței sau a invatarea. Cele mai multe jocuri au câteva caracteristici comune:

există reguli, obiective și un anumit tip de recompensă sau recunoaștere pentru atingerea scopului.

Majoritatea jocurilor se vor a fi amuzante și distractive. Gamificarea încearcă să preia esența

acestora și să o aplice în viața reală, în afara lor.

Figura 27: Exemplu Test instrucțiuni

49

Un alt tip de activitate necesită selectarea unei serii de carduri în ordinea corectă pentru a specifica

pașii unei anumite proceduri.

Figura 28: Specificarea ordinii corecte a unei proceduri

Într-un alt tip de activitate, poate fi necesar să alegeți dintr-o listă de componente potrivite pentru a

construi un anumit element.

Figura 29: Selectarea elementelor corecte pentru a construi ceva

Un alt exemplu de activitate este explorarea unei zone și colectarea obiectelor specifice împrăștiate

în jurul ei. Scopul este de a găsi toate părțile unui obiect complex. Un panou afișează piesele pe care

50

le-ați găsit deja. Când colectați toate piesele, obiectul va apărea în apropiere, permițându-vă să

interacționați cu el și să continuați activitatea de învățare

Figura 30: Un panou care afișează elemntele pe care le-ați descoperit deja

Some activities may give you HUD items. HUD items are custom control windows that appear on

your screen. You can find these objects in your Inventory (Inventory -> Objects) and double click

them to display them on your screen.

Figura 31: Un element HUD (telecomandă) de pe ecran, permițându-vă să navigați pe o drona

51

Similar cu HUDS, puteți primi obiecte atașate. Puteți găsi aceste obiecte în inventarul dvs. și faceți

dublu clic pe ele pentru a le purta pe avatarul dvs.

Figura 32: Un avatar care poartă ca element atasat o mască

În timpul vizitei dvs. puteți întâlni personaje NPC. Acestea sunt avatare controlate prin scripturi,

configurate pentru a executa acțiuni specifice. În cele mai multe cazuri, apropierea de caracterul NPC

îl va declanșa să vă vorbească sau să vă călăuzească undeva. Puteți avea un dialog cu unele caractere

NPC utilizând un meniu Dialog care apare pe ecran.

Figura 33: Dialog cu un character NPC

52

Bibliografie

1. Ramsey, Jim. Designing For Flow. Published in http://alistapart.com/ December 04, 2007

2. Virtual Worlds for Education and Training, Daden Limited, April 2010

3. Gratch J, Rickel J, André E, Badler N, Cassell J, Petajan E (2002) Creating Interactive Virtual

Humans: Some Assembly Required. IEEE Intelligent Systems, July/August, 54-63

4. Ma, T., Xiao, X., Wee, W., Han, C. Y., & Zhou, X. (2014). A 3D Virtual Learning System for

STEM Education. In Virtual, Aug-mented and Mixed Reality. Applications of Virtual and Aug-

mented Reality (pp. 63-72). Springer International Publishing.

5. http://opensimulator.org 6. Hoven, D. (2007). The affordances of technology for student teachers to shape their teacher

education experience.

7. Open Simulator Main Page, http://opensimulator.org/wiki/Main_Page 8. Open Simulator Wikipedia Page, https://en.wikipedia.org/wiki/OpenSimulator 9. Stephen C. Bronack et al., Designing Virtual Worlds to Facilitate Meaningful Communication:

Issues, Considerations, and Lessons Learned, Technical Communication Journal, August 2008, ISSN 0049-3155, http://www.stc.org/publications/technical-communication

10. Richard A. Bartle, Designing Virtual Worlds, New Riders Publishing, 2003, ISBN: 0-1310-1816-7, http://www.amazon.com/Designing-Virtual-Worlds-Richard-Bartle/dp/0131018167

11. Ahmad John Reeves and ShaileyMinocha, Relating Pedagogical and Learning Space Designs in Second Life, The Open University, UK, 2011

http://opensimulator.org/

http://opensimulator.org/wiki/Main_Page

https://en.wikipedia.org/wiki/OpenSimulator

http://www.stc.org/publications/technical-communication

http://www.amazon.com/Designing-Virtual-Worlds-Richard-Bartle/dp/0131018167

vr4stem · 7 astăzi, realitatea virtuală este utilizată pentru a descrie o mare varietate de...

Documents