Cineasti romani pe meridianele lumii Jean Georgescu si Jean Negulescu

CINEAŞTI ROMÂNI PE MERIDIANELE LUMII

Doi dintre regizorii români de reputaţie mondială făceau, la începutul anilor '30, filme în străinătate. Unul, Jean Negulescu — născut la Craiova în 26 februarie 1900 — pleca din România la o vârstă foarte fragedă (iniţial pentru a urma studii de pictură la Paris), se stabilea — din 1927 — în Statele Unite ale Americii, unde, începând din anul 1931, a realizat zeci de lungmetraje şi alte zeci de scurtmetraje, până la începutul anilor '70, pentru ca ulterior să se retragă la reşedinţa sa din Marbella, Spania, unde — în 1993 —, la 93 de ani, avea să închidă ochii pentru totdeauna. Celălalt, Jean Georgescu — născut pe Calea Griviţei în 1901 — o pornea şi el, la începutul anilor '30, pe drumurile Europei (repet ceea ce scrie Olteea Vasilescu în a sa carte de referinţă „Lanterna cu amintiri": „Şi iată-1 astfel, în zorii celui de al patrulea deceniu al veacului, cu 100 de franci în buzunar şi cu o cutie metalică, conţinând Aşa e viaţa în geamantan, descinzând în oraşul lumină al visurilor sale, oraş care, însă, simţea, nu avea să-1 întâmpine doar cu boboci de tran-dafir"); vreme de un deceniu avea să joace sau să facă film în Franţa, pentru ca, la începutul războiului — când alţii, speriaţi, o porneau spre nicăieri — să se întoarcă acasă, să-şi îmbogăţească filmografia cu o capodoperă, cu alte câteva — puţine! — filme de suflet, şi să trăiască uitat, apoi, ani mulţi şi nu tocmai fericiţi, până-n 1994, la 93 de ani! Un Jean craiovean, aşadar, născut în ultimul an al veacului trecut şi un Jean bucureştean, născut în primul an al veacului nostru, doi regizori care aveau să însemne ceva în istoria filmului românesc şi mondial, amândoi ajunşi la o aceeaşi vârstă venerabilă (după ce s-au despărţit — din motive mai mult sau mai puţin obiective — prematur de cinematograf), făceau filme, la începutul anilor '30, pe diferite meridiane ale lumii. Să privim îndeaproape câteva dintre aceste filme...

în 1931, Jean Negulescu intra în cinematograf cu un film,reeditat" (după cum reiese din cartea sa de memorii, Things / Did... and Things I Think I Did, tradusă de Manuela Cernat cu titlul Drum printre stele): Trei şi o zi (Three and a Day), o zi din viaţa a trei oameni — un pictor, o balerină şi un fermier, care erau, în ordine, Mischa Auer, Katya Sergava, John Rox —, un material filmat... rebutat (cuprins pe 14 bobine developate). Până la viitorul său film — după experienţe susţinute de regizor secund, de autor de scurt- metraje — vor mai trece ani.

între timp — ca să procedăm cronologic — Jean Georgescu, după experienţe actoriceşti întâmplătoare (datorate faptului că se afla la Paris), după o căsătorie care... îl va costa, cu Raymonde Genevieve Beauparrain — o fată de 18 ani, de profesie secretară —, va deveni regizor şi scenarist francez. în anul 1933 el semnează metrajul mediu Miniatura (La miniature), pe un scenariu propriu — după o piesă de teatru de Georges Bernanos —, povestea unui bătrân profesor care, mâhnit de vânzarea către americani a unei preţioase miniaturi din colecţia unui muzeu celebra, o „fură", numai pentru a nu fi înstrăinată. Filmul nu s-a păstrat, dar relaţii despre el aflăm în volumul amintit al Olteei Vasilescu. Tot în 1933, Jean Georgescu este scenarist la filmul lui Christian-Jaque fa colle, o poveste cu Mimile şi Totoche (şi cu nevasta celui dintâi), interpretaţi de Fernandel, Ouvrard şi Loulou Hegoboru. Este vorba despre doi vecini caraghioşi şi copilăroşi. Ca toţi eroii autentici de comedie, ei declanşează „dezastre" pe care — fără ajutorul nevestelor — nu le-ar putea stăpâni. Cel mai important film realizat de Jean Georgescu în Franţa — de data aceasta un lungmetraj — este L'heureuse aventure (Aventura fericită), din 1935, o comedie „plăcută", cu şapte călători, de diferite provenienţe sociale, care pleacă într-o excursie, cu avionul, în China, şi — după o serie de aventuri extravagante — sunt nevoiţi să revină acasă înainte de a-şi atinge ţelul (din pricina unor escale forţate, una... într-o pădure tropicală), pentru a-şi relua zborul spre îndepărtata „ţară a fericirii". Premiera pariziană a filmului a avut loc în 24 mai 1935. în România filmul a fost prezentat abia după cinci ani şi ceva, premiera a avut loc la cinematograful „Scala", în 17 august 1940: titlul românesc a fost Ţara fericirii. Cu excepţia unui pamflet semnat de Jean Mihail (atitudine pe care regizoral avea s-o retracteze peste ani), filmul şi întoarcerea în ţară a cineastului au fost primite cu căldură de cronicarii timpului. Peste ani, la despărţirea de Jean Georgescu, criticul Mihai Tolu îşi amintea şi de filmul francez al cineastului român: „Aventura fericită, o comedie de aventuri, ce pledează pentru reîntoarcerea omului la natură, îmbină comicul de situaţii cu comicul de caracter, într-o intrigă uşoară, amuzantă şi plină de neprevăzut, în care umoral şi ironia fină, specific franţuzească, se află la ele acasă" („Prim Plan", nr. 13-14/1994), Realizat după un scenariu de Andre Auberge, filmul avea în distribuţie pe Tania Fedor, Randall. Alcover, Simone Deguyse, Franşois Rozet, Carrete, Daniel Mendailie, Ginette Lecierc, Fanny Lacroix, Leda Ginelly, Orbal, Edy Debray, Bruay, Robert Ralphy, Louis Temaui. înainte de a reveni în ţară, jean Georgescu mai realizase un film de metraj mediu la Paris, Les compagnons de Scant-Hubert (Amicii, din Saint-Hubert), o comedie burlescă în centrul căreia erau doi „pierde-vară" şi „încurcă-lume", El (Dandy) şi Celălalt (Orbal); ei sunt angrenaţi în tot felul de situaţii hazlii — încearcă să vândă unui surd un aparat contra zgomotului, devin vânători şi se sperie de un iepure, trăiesc o noapte de groază într-un han -, pentru ca, în final, să se căpătuiască, să obţină nişte posturi de... „colonialişti", într-o vitrină publicitară care recon-stituie un peisaj exotic pentru a atrage doritori de călătorii peste mări şi ţări. în calea lor, cei doi amici întâlnesc tot felul de personaje, o doamnă comodă (Mady Sycovich), un domn primitor (Louis Perdoux), o secretară ieşită din comun (Madeleine Solognei), un bătrân (Crousdet), o femeie colerică (Colette Nancy), o portărească (Mercedes Barthus), un vânzător de cravate (Jean Chaduc), un patron (Raymond Robert), un director (Pitonto), un prieten al directorului (Bretigny), un vânzător de păsări (Leo David), un hangiu (Tillet)... Filmul a avut premiera în România după aproape 60 de ani, la sala... „Jean Georg CSCU a Cinematecii Române, în 29 mai 1995.

între timp, regizorul american Jean Negulescu a realizat o serie de scurtmetraje, a fost regizor secund al unor cineaşti americani precum Frank Tuttle, Donovan Pedelty, Norman Taurog, Stephen Roberts, Frank Borzage, Harlan Thompson, Michael Curtiz, William Nigh. Era anul 1941 când Jean Negulescu realiza Singapore Woman (Femeia din Singapore), povestea unei newyorkeze care încearcă să-şi găsească liniştea sufletească — şi până la urmă o găseşte — într-o plantaţie din Singapore. Printre interpreţi, B rend a Marshall, David Bruce, Virginia Field. După aceea, regizorul pornit din Craiova avea să realizeze film după film la „Warner Bros", distribuţiile devenind din ce în ce mai prestigioase: The Mask of Dimitrios (Masca lui Dimitrios) şi The Conspirators (Conspiratorii) în 1944, primul cu Sydney Greenstreet, Zachary Scott, Faye Emerson, Peter Lorre, George Tobias, Victor Francen, al doilea cu Hedy Lamarr, Paul Henreid şi, din nou, Sydney Greenstreet, Peter Lorre, Victor Francen; din 1946 datează Nobody lives forever (Nimeni nu trăieşte veşnic), cu John Garfield, Geraldine Fitzgerald, Walter Brennan, Faye Emerson, Three Strangers (Trei străini) cu interpreţi favoriţi ai regizorului, Sydney Greenstreet, Peter Lorre, Geraldine Fitzgerald, într-o povestire a lui John Huston şi Humoresque (Humoresca), cu Joan Crawford, John Garfield, Oscar Levant; în 1947, Jean Negulescu realiza, cu Ida Lupino şi Dane Clark, Deep Valley (Valea cea adâncă), o melodramă după un roman de Dan Totheroh; din 1948 datează două dintre cele mai importante filme ale lui Jean Negulescu, Johnny Belinda — cu Jane Wyman, Lew Ayres, Charles Bickford, Agnes Moorehead — şi Road House (Hanul), cu Ida

Lupino, Cornel Wilde, Celeste Holm, Richard Widmark... Cum spuneam, regizorul va continua să realizeze filme până la începutul anilor '70, printre actorii săi numărându-se tot mai multe nume celebre, Maureen O'Hara, Micheline Presle, Claudette Colbert, Alec Guiness, Bette Davis, Anne Baxter, Barbara Stanwyck, Marilyn Monroe, Fred Astaire, Leslie Caron, Richard Burton, Lana Turner, Sophia Loren, Lauren Bacall, Maurice Chevalier, Joan Crawford, Sylva Koscina, Ann-Margret, Ira Furstenberg... Pe bună dreptate, Manuela Cernat, traducând în limba română volumul de „amintiri europene şi hollywoodiene" ale lui Jean Negulescu, îl intitula „Drum printre stele". Despre acest „drum

2

printre stele" al regizorului Jean Negulescu, Manuela Cernat vorbeşte detaliat şi în monografia publicată în anul 2000, când regizorul evocat ar fi împlinit o sută de ani...

3