47668167 o noapte furtunoasa

7/31/2019 47668167 O Noapte Furtunoasa

1/17

"O noapte furtunoasa"

de I.L.Caragiale

Comedie in doua acte

Personajele:

Jupan Dumitrache Titirca Inima Rea-cherestegiu,capitan in garda civica.

Nae Ipingescu-ipistat,amic politic.

Chiriac-tejghetar,om de incredere al lui Dumitrache,sergent in garda.

Spiridon-baiat de procopseala in casa lui Dumitrache.

Rica Venturiano-arhivar la judecatoria de ocol,student in drept si publicist.

Veta-consoarta lui Jupan Dumitrache.

Zita-sora Vetei.

Actul I

SCENA I

Scena incepe cu o discutie intre Jupan Dumitrache si Ipingescu despre "bagabonti", iar

Dumitrache ii marturiseste lui Ipingescu ca si dupa el se tine un "bagabont".Totul a inceput de"lasata secului", cand Jupan Dumitrache, impreuna cu Veta(sotia sa)si Zita(cumnata), au mers la

gradina la "Iunion". In timp ce ei se uitau la o comedie, un "bagabont" s-a asezat la masa vecina

si s-a uitat la cucoane toata seara.Dupa ce au plecat, "bagabontul" i-a urmarit pana laStabilament.Istoria s-a repetat si dupa o saptamana, cand cei trei se duc din nou la gradina la

Iunion sa vada comediile lui Ionescu.

Scena se incheie cu o caracterizare pe care Jupan Dumitrache i-o face lui Chiriac(omul lui de

incredere).

SCENA II

Apare Chiriac,care il anunta pe Dumitrache ca trebuie facut un mandat de arestare pt fiul lui

Tache(pantofarul de la Sf. Lefterie), deoarece nu popa Tache vrea sa iasa maine la izircit cu

pretextul ca este bolnav si ca nea Ghita Tircadau nu este de gasit.Jupan Dumitrache descrie casnicia Zitei cu fostul ei sot(Ghita Tircadau) si cum i-a divortat.


2/17

SCENA III

Jupan Dumitrache il cearta pe Spiridon pentru ca a stat prea mult dupa ziar, dupa care il trimire

sa ceara cucoanei sabia si cintironul.Chiriac pleaca si inchiriaza contotul si magazia.

SCENA IV

Jupanul Dumitrache se aseaza pe scaun si ii cere lui Ipingescu sa citeasca fragmente din ziaruladus de Spiridon.Ipingescu incepe cu o stire despre R. Vent, un june scriitor democrat, redactia

ziarului recomandand poporului opera acestuia:Republica si reactiunea sau Venitorele si

Trecutul din care este prezentata prefatiunea.In timp ce Ispingescu citeste acest fragment,

Dumitrache il intrerupe aprobandul sau interpretand uneori in mod gresit frazele care nu leintelegea.

Lectura ziarului a fost intrerupta de o cearta mare afara in strada.Cei doi recunosc vocea Zitei

si ies afara.

SCENA V

Spiridon, ramas singur isi aprinde o tigara, in timp ce se intreaba ce are Dumitrache cu el, de

nici atunci cand l-a gasit treaz nu a fost multumit si nici atunci cand acesta dormea.

Se aude zgomot.Spiridon stinge repede tigara si o baga in buzunar.

SCENA VI

Intra Zita nervoasa intrebandu-l pe Spiridon daca si-a indeplinit misiunea pe care i-a dat-o.Spiridon ii da cucoanei un bilet de la persoana in chestiune.Era un bilet de dragoste adresat

Zitei, care cuprindea si o poezie de dragoste.

SCENA VII

Zita o roaga pe Veta sa-l lase pe Spiridon sa-i aduca ceva de acasa pentru ca acesta sa poatamerge sa-i spuna admiratorului Zitei s-o astepte.Zita ii povesteste Vetei cum i-a iesit Tircadau in

drum si a insultat-o.Doar ca Veta nu prea era atenta la ce-i spunea Zita pe motiv ca e bolnava.

Se intoarce Spiridon care-i spune Zitei ca nu l-a gasit pe admirator nicaieri ,dar ca i-a dat

biletul .Inainte de plecare Zita ii aminteste Vetei ca a doua zi trebuie sa mearga la Iunion, daraceasta nu vrea sa mearga, fapt ce face ca Zita sa planga.

SCENA VIII

Veta il trimite pe Spiridon sa-i duca mondirul lui Chiriac si pe urma il trimite sa se culce.Dupa

ce Spiridon pleaca, Veta merge incet la fereastra, se uita in curte si pe urma se intoarceganditoare.

Porneste sa iasa cand intra Chiriac, care ramane o clipa la usa.Veta ramane nemiscata.


3/17

SCENA IX

Chiriac ii multumeste Vetei pentru ca i-a cusut mondirul, ii spune ca a inchis poarta si o

intreaba daca mai are ceva de-i comandat.O intreaba daca merge maine seara la Iunion ca sa se

curteze cu admiratorul ei.Veta refuza sa se mai jure ca nu are nimic cu admiratorul pentru caoricum nu va fi crezuta.Veta incearca sa plece, dar Chiriac ii taie calea si o intreaba daca nu mai

vrea sa fie intre ei ce a fost inainte.Refuzul Vetei duce la o tentetiva de omor din partea lui

Chiriac, care refuza sa traiasca fara dragostea stapanei.Acesta ia spanga de la pusca dar in urmaluptei cu Veta si a juramintelor ei a renuntat, aruncand departe spanga si luand pe Veta in brate.

Sunt intrerupti de Jupan Dumitrache, care striga de afara la Chirita sa se culce si sa fie atent.

ACT UL II

SCENA I

Veta il trimite pe Chiriac la culcare pentru ca amandoi sunt obositi, iar maine Chiriac

trebuie sa se trezeasca la ora patru pentru a-l ridica pe Tache pantofarul de la Sfantul Lefterie.

Dupa ce o saruta, Chiriac pleaca, iar doamna deschide albumul si da de portretul luiChiriac. Fredoneaza tot mai incet prima strofa din Portretul de G. Sion si se pregateste de

culcare cand intra Rica Venturiano.

SCENA II

Rica Venturiano incepe sa-i faca declaratii de dragoste, in timp ce cucoana striga dupaajutoare, crezand ca e vreun hot. Acesta nu intelege comportamentul doamnei, pentru ca el aprimit un bilet in care aceasta i-a cerut sa se intalneasca la numarul noua pe strada Catilina si ca

s-au cunoscut la Iunion. Veta isi da seama ca este confundata cu sora ei, Zita, deschide lampa,

iar Rica incepe sa-si ceara scuze. Veta ii cere sa plece repede ca sa nu fie prins de sotul ei. Candsa iasa, se aude vocea lui Dumitrache in curte. Rica sare pe geam, sfatuit de doamna Veta.

SCENA III

Jupan Dumitrache, nervos, o intreba pe Veta cine a fost in casa, dupa care o trimite la

culcare in timp ce-i striga pe Chiriac si Spiridon.

SCENA IV

Dumitrache se razbuna pe Spiridon, certandu-l ca l-a gasit dormind, dupa care il trimite

dupa Chiriac, care dormea in camera lui.

SCENA V


4/17

Dumitrache ii spune si lui Chiriac ca a vazut bagabontul in casa si ca nu a avut pe unde

iesi.Ipingescu vede fereastra care da pe schele si presupune ca pe acolo a iesit. Dumitrachegaseste bastonul lui Rica. Toti trei o iau pe schele dupa bagabont.

SCENA VIVeta incearca sa-i opreasca sa sara pe geam, dar nu reuseste.

SCENA VII

Intra Zita care intreaba ce s-a intamplat. Veta ii spune ca amorezatul ei a venit la ea si o

acuza pentru toate problemele ei cu Dumitrache si Chiriac.

Aud zgomote in gradina si ies amandoua in fuga pentru a vedea ce se intampla.

SCENA VIII

Rica a iesit pe geam, s-a ascuns intr-un butoi cu timent, dupa care ajunge inapoi incasa. Spiridon ii sugereaza sa iasa pe usa din dreapta, dar el nu vrea. Rica ii ofera lui Spiridon

trei sferturi de rubla daca il scapa. Spiridon isi face un plan pentru a-l scapa.

SCENA IX

Rica incearca sa iasa pe usa din dreapta, dar il intampina Dumitrache cu sabia scoasa.

Apar Chiriac si Ipingescu, care-l inconjoara.

Apare Veta care le explica realtia dintre Rica si Zita iar Ipingescu ii spune lui Dumitrache

ca Rica e cel care scrie in Vocea Patriotului Nationale.Jupan Dumitrache ii cere scuze lui Rica, care a descoperit ca de vina pentru acest incident

e numarul sase de la poarta Vetei, pus invers.

Intr-un final, Dumitrache ii casatoreste pe cei doi.

Powered by http://www.referat.ro/

cel mai complet site cu referate
http://www.referat.ro/http://www.referat.ro/


5/17

O noapte furtunoasa

de Ion Luca Caragiale (autor canonic)comedie

Ion Luca Caragiale (1852 - 1912), dramaturg si prozator, a fost unobservator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitorrealist si moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata. Comediilesale - "O scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasa" si"Conu Leonida fafa cu reactiunea" - atesta un spirit de observatie necrutatorpentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in oriceepoca prin vicii, imposture, ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie satirasi sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a conturapersonaje dominate de o tara (defect) morala reprezentativa pentru tipul sicaracterul uman. Intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umanememorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu

afirma ca dramaturgul face "concurenta starii civile", iar Tudor Vianuconsidera ca formula artistica a lui Caragiale este "realismul tipic".Caragiale a avut intentia de a contribui la indreptarea moravurilor sociale,

fiind adeptul cugetarii clasice, "ridendo castigat mores" ("rasul indreaptamoravurile"), idee pe care o afirma el insusi, convins fiind ca "nimic nu ardemai rau pe ticalosi decat rasul".

Comedia "O noapte furtunoasa" de Ion Luca Caragiale a fost citita la Iasi,in cadrul cenaclului "Junimea" in ziua de 12 noiembrie 1878 si a avutpremiera la 18 ianuarie 1879, pe scena Teatrului National din Bucuresti.Piesa a fost publicata in revista "Convorbiri literare" in 1879 si inclusa involumul de "Teatru" din 1889.

Tema. "O noapte furtunoasa" este o comedie a moravurilor de mahala,ilustrand aspecte sociale si psihologice specifice locuitorilor de la periferiaCapitalei, cu scandaluri si "ambituri" de familisti, cu nelipsitul triunghiconjugal, o lume pe care Caragiale a iubit-o cu patima: "Ma innebunesc dupaevenimentele de senzatie, vesele sau funebre, parade, accidente, crime,sinucideri, scandaluri... [...] Imi trebuiesc dimineata cum deschid ochii stiripalpitante, daca nu adevarate, macar... altfel. Dezmintirea lor seara mamahneste peste masura si nu ma pot mangaia decat a doua zi cu o nascociresi mai si". Principalul mijloc artistic de realizare a acestei comedii estecomicul de situatie, alaturi de care se manifesta si comicul de limbaj, comiculde nume, comicul de caracter si comicul de intentie.

Semnificatia titlului. Comedia lui Caragiale "O noapte furtunoasa sauNumaruI 9" sintetizeaza evenimentele tensionate, zbuciumate petrecute intr-o singura noapte in casa lui Jupan Dumitrache, situata la periferiaBucurestiului. S-au tras focuri de arma, au fost urmariri, spaime, agitatiepeste masura pentru ca nu cumva sa se atenteze la "onoarea de famiiist" astapanului casei, care avea "ambitul" de a nu fi inselat de nevasta. De altfel,Rica Venturiano, cel care provoaca toata incurcatura, dupa ce reuseste cuchiu cu vai sa scape de urmaritorii dezlantuiti, exclama surescitat: "O, ce


6/17

noapte furtunoasa!". Subtitlul "Numarul 9", ilustreaza un comic de situatie,reiesit din confuziile provocate de numarul 6 la care se afla casa luiDumitrache si pe care mesterul care a tencuit zidul de la poarta l-a batutinvers, devenind numarul 9. Structura comediei. Piesa este alcatuita din doua acte, fiecare dintre ele

avand cate noua scene. Personajele piesei, numite de catre autor"persoane", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il arefiecare. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catreautor, "in Bucuresti, la Dumitrache". Subiectul piesei reflecta, asadar, viatamahalalelor din capitala, reprezentata de familia lui Jupan DumitracheTitirca, poreclit "Titirca Inima-Rea", care este "cherestegiu si capitan in gardacivica". Relatiile temporale sunt complexe, manifestandu-se in aceastacomedie atat perspectiva cronologica, adica in ordinea deruiariievenimentelor, cat si perspectiva discontinue, in care se remarca alternantatemporala a intamplarilor, prin flash-back.

Constructia subiectului

Actiunea actului I se petrece intr-o "odaie de mahala", decorul fiindalcatuit din mobila de lemn si paie, iar la vedere sta rezemata de fereastra "opusca de gardist cu spanga (baioneta) atarnata langa ea".

Jupan Dumitrache Titirca Inima-Rea, "cherestigiu" (persoana care producesau vinde cherestea) si "capitan in garda civica", imbracat in haine decapitan de garda, ii relateaza lui Nae Ipingescu, "ipistat" (epistat -persoanacu cel mai mic grad de ofiter de politie) si "amic politic" cu el, o intamplarepetrecuta in urma cu doua saptamani. Asadar, timpul este discontinuu lainceputul piesei, scena de la Iunion fiind inserata prin flash-back. Episoduleste realizat prin procedeul intruziiinii narative, Dumitrache povestind cuindignare "istoria" cu "bagabontul", un "scarta-scarta pe hartie" care "umbla

dupa nevestele oamenilor ca sa le faca cu ochiul" si "sa le sparga casele".Vanitatea de a nu fi inselat de nevasta constituie principalul reper conjugal:"Eu am ambit, domnule, cand e vorba la o adica de onoarea mea defamiiist...".

Dumitrache ii povesteste lui Nae cum, atunci cand mersese impreuna cunevasta lui, Veta, si cu sora acesteia, Zita, la gradina la "Iunion" ca sa sedistreze la "comediile alea de le joaca Ionescu", un "bagabont de amploiat"(funcfionar) se asezase la o masa de alaturi, cu spatele spre "comedii" si seuita "lung si galis la cucoane". Enervat peste masura, Dumitrache ar fi vrutsa-i dea cateva palme, dar fiind un negustor onorabil nu se putea face de rasin public, punandu-si mintea cu un "coate-goale" care mai avea si ochelarii

pe nas. Individul ii urmarise apoi pe drumul spre casa, ceea ce-l face peDumitrache sa fiarba si acum de manie: "papugiul [...] dupa noi, [...]moftangiul dupanoi; [...] mate-fripte dupa noi". Nu spusese nimic "damelor",pentru ca sa nu se simta jignite sau speriate, mai ales ca Veta era atat derusinoasa. Peste o saptamana, la insistence Zitei, s-au dus din nou la "Iunion"si Dumitrache il vede din nou, la masa de alaturi, pe "bagabontul, nene, custiclele-n ochi, cu giubenul (joben -paiarie inalta si tare) in cap si cu basmauaiac-asa scoasa", care se ia dupa ei pana acasa. Jupan Dumitrache il trimisese


7/17

pe Chiriac dupa "bagabont", dar acesta disparuse fara urma. "Ambiful" socialal lui Dumitrache il impiedicase sa reactioneze in public si sa-l intrebeagresiv: "Ce poftesti, ma musiu?", ori sa-l "umfle" de sa-i sara "ochilarii dinochi si giubenul din cap". Dar nu se facea, pentru ca era un negustoronorabil, comersant respectat si "mi-era rusine de lume; eu del negustor, sa

ma pui in poblic cu un coate-goale nu vine bine...".Chiriac, angajat cu simbrie la Jupan Dumitrache, in postul de tejghetar(persoana care sta la tejghea ca vanzator sau casier) si, totodata, sergent ingarda civica, era omul de incredere si tinea la fel de mult ca si jupanul laonoarea de familist a acestuia, de aceea Veta ramanea in grija lui atuncicand stapanul trebuia sa plece cu treburi negustoresti, "ca omul cudaraveri". De altfel, groaza de a nu fi inselat de nevasta este o idee fixa, pecare Dumitrache o repeta tot timpul, obsesiv. "am ambit, tiu cand e vorba lao adica la onoarea mea de familist". Pe tot parcursul relatarii lui JupanDumitrache, Nae Ipingescu i aproba cu interes, ii da dreptate si este de acordcu toate afirmatiile, atitudine exprimata printr-un tic verbal: "Rezon!".

Dumitrache evoca prin flash-backo alta scena petrecuta in trecut, dedata aceasta fiind vorba despre casatoria esuata a Zitei. Tircadau, fostul sotal Zitei, era un betiv notoriu si femeia "dezvortase" de el pentru ca "nu maiputea trai cu mitocanul, domnule...". Zita, sora cu Veta, era o tanarafrumoasa si invatase "trei ani la pasion", asa ca era pacat "sa-si manancetineretele cu un ala...", care, pe deasupra, "a tratat-o cu insulte si cu bataie".Timpul de desfasurare a evenimentelor devine cronologic,[pagebreak]actiunea urmand ordinea derularii acestora.

Chiriac se asigura ca jupanul, care era de rond in noaptea aceea, vacontrola toate posturile si nu se va intoarce acasa mai devreme de ora "doua

dupa douaspce", ca de obicei. La rugamintea stapanului, Chiriac promite savegheze ca nimeni sa nu atenteze la pudoarea nevestei lui: "Lasa, jupane,ma stii ca consimt la onoarea dumitale de familist".

Ipingescu impreuna cu Dumitrache comenteaza evenimentele politice dingazeta "Vocea Patriotului Nationale". Nae citeste greoi si fara intonafiearticolul "Republica si Reactiunea sau Venitorele si Trecutul", apartinand unuicelebru si apreciat colaborator al ziarului, "R.Ven. ..., un June scriitordemocrat". Comicul de limbaj si de caracter reies din dialogul celor douapersonaje care comenteaza afirmatiile politice din articol. Frantuzismul "amanca", adica "a lipsi", este confundat cu "a manca", iar impreuna cu"Sfanta Constitutiune" si "masa poporului" provoaca o ridicola interpretare

political "sa nu mai manance nimeni din sudoarea bunioara a unuia ca minesi ca dumneata, care suntem din popor; adica sa saza numai poporul lamasa, ca el e stapan" (Ipingescu). Monologulrostit de Spiridon argumenteaza rautatea jupanului, caruia ise potriveste perfect porecla de "Titirca Inima-Rea". El reproduce dialogul(dialog in monolog) purtat cu stapanul care-l gasise treaz atunci cand seintorsese de la Iunion cu cocoanele s-l certase ca nu se culcase inca, iar inseara trecuta cand il gasise dormind, trasese de par si-l acuzase ca tl "trage


8/17

traiul al bun la somn!".Zita, foarte agitata, se repede asupra lui Spiridon cu o cascada de

intrebari: "Ei! l-ai gasit? i-ai vorbit? i-ai dat? i-ai spus?", iar acesta ti da unbilet din partea "persoanei", pe care ea il citeste cu glas tare. Comicul delimbaj si ridicolul autorului biletului au facut celebra aceasta declaratie de

drag"oste: "Angel radios! de cand te-am vazut intaiasi data pentru primaoara, mi-am pierdut uzul ratiunii...[...] Te iubesc la nemurire. Je vous aime etvous adore: que pretendez-vous encore? (Te iubesc si te ador: ce altceva maipretinzi?). Inima-mi palpita de amoare. [...]". Zita insista ca Spiridon sa seduca imediat pe maidan, fiind sigura ca "persoana" asteapta inca acolo, darbaiatul pretinde sa fie trimis de unul dintre stapani.

Veta, care coase galoanele la mondirul de sergent in garda civica al luiChiriac, este trista si nu este atenta la ceea ce povestea Zita despreincidentul pe care-l avusese in strada "cu mitocanul, cu pricopsitul deTircadau". Cu ochii in lacrimi, Veta devie patetica - "Mai bine ar fi sa mor"-, sirefuza cu tarie sa mai mearga vreodata la "Iunion", desi Zita insista cu patos,

se lamenteaza deplangandu-si soarta: "Fir-ar a dracului de viata si-afurisita!ca m-a facut mama fara noroc".

Dialogul dintre Veta si Spiridon releva faptul ca baiatui era la curent culegatura amoroasa a femeii cu Chiriac si stia ca se certasera din cauza el eragelos si furios pe ea ca se dusese la "Iunion" cu barbatu-sau. Veta sustine unmonolog prin care se autocompatimeste, plangandu-si nefericirea: "A! de cemai da Dumnezeu omului fericire, daca e sa i-o ia inapoi!? De ce nu moareomul cand e forfeit!?".

In mod ostentativ, Chiriac se comporta cu Veta ca sluga cu stapanul,avand si un ton sarcastic: "Alt nimic nu mai ai sa-mi poruncesti? [...] nu-miesti stapana?... nu sunt sluga in casa dumitale, cu simbrie?". Dialogul se

constituie intr-o cearta tipica dintre doi indragostiti: Chiriac ii reproseaza,gelos, ca ea vrea cu tot dinadinsul sa mearga la "Iunion" ca "sa te curtezi cuamploiatul dumitale?"; Veta este indignata si se simte jignita de banuielile luidezonorante si nu mai vrea sa se jure pentru ca el crede mai degraba "inprostiile si in banuielile lui barbatu-meu, decat in juramantul meu". Chiriacrecurge la un gest patetic, ia spanga (baioneta) de la pusca si ameninta case sinucide. Veta este disperata sa-i smulga spanga, barbatul se smucestelamentandu-se: "Daca nu mai este nimic intre noi, spune-mi dumneata cumsa mai traiesc!". Impresionata, Veta se jura inca o data, "sa n-am parte deochii mei, sa n-am parte de viata ta, sa nu mai apuc macar o zi fericita cutine", recunoscand ca se dusese la "Iunion" numai "de gura sorii-mi Zitii", dar

toata seara se gandise numai la el, nu auzise, nu vazuse si nu intelesesenimic din respectivele Comedii. Intreaga relatare a femeii privindsentimentele si zbuciumul interior pe care le simtise in serile petrecute la"Iunion" se realizeaza prin procedeul intruziunii narative, adica se insereazain derularea evenimentelor nararea altor intamplari. Scena si actul se termina cu o imbratisare patetica si cu juramintereciproce de credinta, de sinceritate si de amor, timp in care se aude glasullui Jupan Dumitrache, care este foarte incantat ca omul sau de incredere nu


9/17

se culcase inca, semn ca era "cu ochii-n patru" si ca veghea la onoarea lui defamilist.

In actul al II-lea, decorul este acelasi ca in primul act, este noapte si pemasa arde o lampa cu gaz care lumineaza slab odaia. Veta, iubitoaresigrijulie, incearca sa-l convinga pe Chiriac sa mearga la culcare, mai ales ca

nici unul dintre ei nu inchisese ochii noaptea precedenta. Cei doi seimbratiseaza si se saruta cu foc, promitandu-si reciproc sa nu se mai supereunul pe altul, scaunului ei, cade in genunchi, apoi racneste: "Angel radios!".Veta se sperie Ingrozitor, da un tipat puternic, dar el isi continua entuziasmattirada. Femeia striga dupa ajutor, insa tanarul o roaga sa fie"mizericordioasa" si ii declara ca este "nebun de amor". El ii spune ca primisebiletul ei si venise la intalnire asa cum ii scrisese, dupa zece seara, in casade pe strada Catilina, la numarul 9, cand va vedea la fereastra ca semicsoreaza lampa. Rica Venturiano rosteste un monolog patetic, de un comicirezistibil, prin care ti reaminteste toate etapele care precedasera intalnireadin aceasta noapte. Discursul este realizat prin procedeul intruziunii

narative diferite: aceleasi fapte petrecute la "lunion" sunt povestite sireceptate diferit mai intai de Jupan Dumitrache, care-i relata cu indignare luiNae Ipingescu, apoi de Veta, care se disculpa fata de Chiriac, si in sfarsit aici,de Rica Venturiano, siderat, incercand o senzatie de ireal, de nebunie. Vetaisi da seama ca amorezul o confundase cu sora ei, Zita, mareste luminalampii cu gaz si Rica este complet naucit cand o vede, isi cere scuze confuzsi este foarte incurcat: "Cocoana! considerand ca... adica, vreau sa zic,respectul... pardon... sub pretext ca si pe motivul... scuzati... pardon...".Glasul lui Jupan Dumitrache din curte ii ingrozeste pe amandoi, Rica semilogeste disperat si ridicol sa-l scape, dupa care se repede spre fereastra,se izbeste cu capul de zid si spune penibil: "Pardon!... scuzati!... bonsoar!".

Veta se amuza intelegand, in sfarsit, de ce dorea atat de mult Zita samearga la "lunion", cand da navala "fierband" Jupan Dumitrache insotit deIpingescu si cautand in toate partile, "pe sub pat, pe sub masa, peste tot".

Dumitrache se vaicareste ridicol, scurt si sacadat, de parca s-ar fiintamplat o catastrofa: "S-a dus ambitul! [...] Mi s-a necinstit onoarea defamilist! [...] acum nu mai imi pasa macar sa intru si-n cremenal". Chiriac iicrede, mai ales ca-l vazuse si Ipingescu pe "mate-fripte [...] cu ochelarii penas, cu giubenu-n cap". Din descriere, Spiridon recunoaste pe "persoanacocoanii Zitii" si pleaca s-o anunte. Gasirea bastonului lui Rica in odaiedeclanseaza o adevarata isterie, Ghiriac se repede la pusca, se autoproclamacomandantui grupului de atac si ies sa-l caute pe schele asezate pe langa

casa;Rica Venturiano se intoarce in camera pe aceeasi fereastra pe care fugise,

este plin de var, de ciment si de caramida, parul este infoiat, paiaria rupta.Ingrozit peste masura, tresare din cand in cand de spaima si tremura dintoate incheieturile. Rugandu-se fierbinte la Sfantul Andrei sa-l scape,deoarece este inca "June", Venturiano exclama surescitat: "O, ce noaptefurtunoasa!". El sustine un monolog plin de emotie si agitatie interioara,

Ramasa singura, Veta fredoneaza fericita un cantec, micsoreaza lumina


10/17


11/17

ramane perplex: "Nu ma nebuni, onorabile! Dumneata esti?". Se creeaza oinvalmaseala de nedescris, dar Ipingescu explica strigand ca tanarul este"cetatean onorabil, [...] e d-ai nostri, e patriot!". Luandu-l la o parte peChiriac, Veta ii relateaza cum tanarul s-a indragostit de Zita la "Iunion", cumsi-au trimis bilete de amor si cum junele a incurcat casele, "si-n loc sa

mearga la ea acasa, a gresit si-a venit aici". Dumirindu-se, Chiriac il ia de-oparte pe Jupan Dumitrache si-i desluseste incurcatura, apoi ii reproseazafaptul ca era sa-si rupa gatul alergand pe schele dupa tnchipuirile lui si seinfioreaza gandindu-se cu groaza: "daca faceam si moarte de om?". Jupan Dumitrache rasufla usurat, o mustra ca un parinte pe Zita, "aletineretii valuri", apoi se mira cand afia ca tanarul este "ai care scrie laVocea Patriotului Nationale", dupa cum ii dezvaluie Ipingescu. Dumitrachee incantat si, dupa ce se fac prezentarile, il trateaza cu stima pe tanarul carescrie "despre ciocoi ca mananca sudoarea poporului suveran". Revenindu-sidin sperietura, Rica declama cu emfaza: "box populi, box dei", forma stalcitaa dictonului latin "Vox populi, vox dei", care inseamna "Glasul poporului este

glasul lur Dumnezeu". In fata unui auditoriu plin de uimire admirativa,Venturiano isi ia avant si rosteste o cugetare proprie, de un comic irezistibilprin ridicolul afirmatiei: "Ori toti sa muriti, ori toti sa scapam!". JupanDumitrache este cucerit de inteligenta junelui, aplauda si exclamaentuziasmat: "Asta e bun de dipotat". Rica este singurul careconstientizeaza cauza incurcaturilor produse, afirmand ca vina este "a tablitiide la poarta". Zita ii scrisese ca sta in casa de la numarul 9, "am vazut lapoarta numarul 9 si am intrat". Dumitrache isi da seama ca "mesterul Dincabinagiul (antreprenor de constructii) mi-a facut-o: a tencuit zidul de la poartasi mi-a batut numarul 6 de-a-ndoaselea".

Dumitrache este incantat ca "musiu Rica si cu Zita compatimesc

impreuna" si-i binecuvanteaza: "Ei! sa va fie de bine, si ceasul al bun sa-l deaPronia", iar pe tanar il sfatuieste confidential: "Toate ca toate, dar la onoareade familist sa tii". Venturiano reactioneaza demagogic, ca un jurnalist, nu caun logodnic: "Da, familia e patria cea mica, precum patria e familia ceamare; familia este baza societatii".Lucrurile par sa se linisteasca, toata lumea se pregateste sa mearga laculcare, cand, deodata, Jupan Dumitrache, bagand mana in buzunar casa-i dea o tigara lui Ipingescu, si-aduce aminte ca gasise "pe pernele patuluidumneaei" o legatura de gat. Se ingrijoreaza din nou pentru onoarea defamilist, "imi vine sa intru la banuieli rele", dar Chiriac il calmeaza si de dataaceasta: "Asi ado-ncoa, jupane; asta-i legatura mea, n-o stii dumneata?".

Jupan Dumitrache se linisteste meditand filozofic: "Uite asa se orbeste omulla necaz!".

Piesa se incheie prin replica lui Ipingescu, "Rezon!", asa cum in comedia"O scrisoare pierduta" Ghita Pristanda aproba ridicol, "Curat constitutional!"si cu veselia de care sunt cuprinse toate personajele, final tipic pentrucomediile lui Caragiale. Triunghiul conjugal din aceasta piesa - Dumitrache,Veta, Chiriac - se manifesta in alt mediu social, dar, ca si in cealalta comedie,cel care tradeaza "onoarea de familist" este omul de incredere, prietenul cel


12/17

mai apropiat al celui incornorat. Dramaturgul reface in didascaliile din finalcuplurile piesei, care nu sunt neaparat si cele oficiale: "(Rica e cu Zita,Chiriac cu Veta, Jupan Dumitrache suie cu Ipingescu) "

O particularitate aparte a comediilor lui Caragiale este simetria, adicafinalul recompune momentul de la inceputul piesei, fara sa se schimbe

absolut nimic din starea de lucruri initiala. Dupa agitatia care atinge adeseaapogeul, dupa zbuciumul personajelor si conflictele ce par de nerezolvat,totul revine la normal, fara sa se petreaca nici o modificare a starilor de faptsau vreo rezolvare a problemelor care au constituit subiectul comediei.

Caracterizarea personajelor Personajele sunt tipologii umane si fac "concurenta starii-civile"(G.Ibraileanu), fiecare dintre ele avand o trasatura dominanta de caracter,ilustrand asadar un tip anume. Personajul principal al comediei "O noapte furtunoasa" de I.L.Caragialeeste Jupan Dumitrache Titirca, poreclit Inima-Rea. El are un statut socialonorabil de care se simte foarte mandru, fiind "cherestigiu" (persoana care

produce sau vinde cherestea) si "capitan in garda civica". Jupan Dumitracheintruchipeaza in dramaturgia lui Caragiale tipul incornoratului, alaturi deIancu Pampon, Mache Razachescu zis Cracanel ("D'ale carnavalului") siZaharia Trahanache ("O scrisoare pierduta"). Printr-un comic de caracterrealizat magistral, Caragiale evidentiaza trasaturile care compun un personajridicol si caraghios. Inca din prima scena a piesei, este evidenta geloziasotului, izvorata din vanitatea si orgoliul ce se manifesta atat in dimensiuneasociala, cat si in cea conjugala.[pagebreak]

Ca barbat casatorit si ca cetacean onorabil, Jupan Dumitrache are"ambitul" de a nu-i fi inselata "onoarea de familist" si "ambitul" de a nu se

face de ras in fata lumii. Vanitatea conjugala reiese din episodul petrecut lagradina "Iunion", unde se dusese cu sotia sa, Veta si cu sora acesteia, Zita.Pe cand se uitau la comedii, a observat ca "un ala... un bagabont deamploiat" arunca priviri galese cocoanelor, apoi il urmarise pana aproape decasa. In seara precedents, mergand din nou la "Iunion", acelasi "coate-goale", "moftangiul", "mate-fripte" se luase dupa ei. Dumitrache este foarteingrijorat, deoarece "am ambit, domnule, cand e vorba la o adica de onoareamea de familist", iar comportarea "bagabontului" lovise puternic orgoliul sauconjugal. Cealalta dimensiune a vanitatii, cea sociala, reiese din acelasiepisod, prin faptul ca Dumitrache nu putuse reactiona asa cum ar fi vrut, seabtinuse sa-i zica "Ce poftesti, ma musiu", apoi sa-l "umfle" si sa-i dea doua

palme, intrucat avea "ambit" si in plan social si nu voia sa se compromita inpublic "cu un bagabont ca ala, nu face..." pentru un negustor. Furia care-lcuprinsese era atat de puternica, incat "mai ca-mi venea sa-l carpesc, darmi-era rusine de lume; eu de! negustor, sa ma pui in public cu un coate-goale nu vine bine".

Gestul de a-si mangaia favoritii, mentionat de Caragiale in didascalii, estetot o manifestare a vanitatii si accentueaza parerea foarte buna pe careDumitrache o are despre sine, ceea ce denota o infatuare prosteasca: "Cum


13/17

m-a vazut, - ca trebuie sa fi fost schimbat la fata, cum sunt eu cand manecajesc (isi mangaie favoritele) - cum m-a vazut, a sfeclit-o...". Acelasi gestilustreaza totodatl lasitatea si ingamfarea personajului, care se lauda cu cear fi facut el daca ar fi reusit sa puna mana pe "bagabont".

Vanitos si cu un amor-propriu iesit din comun, Jupan Dumitrache este in

aceeasi masura credul si naiv. "Ambitul" onoarei de familist este incredintattotal lui Chiriac, amantul nevestei sale, pe care se bizuie neconditionat,convins ca "tine la onoarea mea de familist": "De! cand lipsesc eu de-acasa,cine sa-mi pazeasca onoarea? Chiriac saracul! N-am ce zice! onorabil baiat!".Teama obsesiva de a nu fi inselat li diminueaza spiritul de observatie si-l faceridicol prin suspiciunile cu totul deplasate, deoarece el nu se gandeste niciun moment ca "bagabontul" ar putea s-o placa pe Zita iar nu pe nevasta-sa,a carei infatisare este total lipsita de farmec. Prostia jupanului reiese si dinfaptul ca nu banuieste nici un moment de ce Chiriac vrea sa stie sigur daca-si va face rondul complet, "pana la doua dupa douaspce, ca totdeauna...",pentru ca el sa stea linistit cu Veta.

Conucul de situatie consta tocmai in faptul ca Dumitrache este opac chiarla cele mai vizibile dovezi de adulter, ca in finalul piesei cand se ingrijoreazadin nou pentru onoarea de familist, "imi vine sa intru la banuieli rele", darChiriac il calmeaza si de data aceasta: "As! ado-ncoa, jupane; asta-i legaturamea, n-o stii dumneata?". Jupan Dumitrache se linisteste, meditand ridicol -"Uite asa se orbeste omul la necaz!"

Relatia lui Jupan Dumitrache cu celelalte personaje este o alta modalitatede caracterizare. Pe Rica Venturiano il dispretuieste profund la inceput,numai pentru ca il suspecteaza ca ar atenta la onoarea lui de familist,etichetandu-l cu o ploaie de invective: "coate-goale", "mate-fripte", "scarta-scarta pe hartie", "moftangiul", "bagabontul". Pe de alta parte, Dumitrache il

apreciaza ca ziarist, atingand apogeul in ultima scena a piesei, cand esteentuziasmat, asa cum se specifica "in parantezele de autor ~ "(incantat), (curespect amestecat cu sfiala), (rapit)"-: "Asta e bun de dipotat. [...] Cumcombate el, poate sa ajunga si ministru."

Relatia lui Dumitrache cu Veta este destul de palida, el fiind preocupat maiales de "onoarea de familist", iar parerea despre ea nu este personalizata-"Stii cum e Veta mea,... rusinoasa". Cu Zita, cumnata lui, se poartaparinteste, intelege "ale tineretii valuri" si isi da consimtamantul in mariajulcu tanarul "amploiat".

Dumitrache este primitiv si artagos mai ales cu Spiridon, pe care-l trateazacu asprime si agresivitate de stapan. Spiridon il caracterizeaza direct,

considerand ca este "afurisit" si ca nu degeaba "1-a botezat cine l-a botezatTitirca inima-Rea". Se manifesta aici un alt procedeu artistic decaracterizare tipic pentru dramaturgia lui Caragiale si anume comicul denume, reflectat in porecla personajului.

Relatia cu Chiriac este cu totul speciala. Desi acesta il dezonoreaza, fiindamantul nevestei sale, Dumitrache, prost si credul, ii incredinteaza "onoareade familist", fiind convins ca este omul lui de incredere.

Comicul de limbaj atesta prostia si incultura lui Jupan Dumitrache, a carui


14/17

idee fixa naste un adevarat tic verbal: "Eu am ambit, domnule, cand e vorbala o adica de onoarea mea de familist...". Mandru de apartenenta sa la unmediu social onorabil prin statutul de negustor, el amesteca in mod ridicolneologismele, al caror sens nu-l cunoaste, cu vorbirea populara: "N-o maimaltrata, domnule, macar cu o vorba buna". Alteori, presara frantuzisme in

limbajul de mahala, care, de altfel, este cel mai utilizat: "Ce poftesti, mamusiu?".George Calinescu a vazut in Jupan Dumitrache "un mahalagiu fioros de

moral, tinand la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutaldecat vigilent". Zita este personaj secundar, intruchipeaza tipul mahalagioaicei cochetesi este sora cu Veta si cumnata cu Jupan Dumitrache. Ea se inscrie in galeriapersonajelor feminine din comediile lui Caragiale, alaturi de Zoe, numai ca,spre deosebire de aceasta, Zita este "mahalagioaica de totdeauna, dar mairomantica, mai naiva, mai cinstita, mai proasta. E o fata inculta de pension"(L.Predescu). Zita este mai aproape de personajele feminine din comedia

"D'ale carnavalului", fiind din aceeasi lume de mahala cu Didina Mazu si MitaBaston.Zita se bucura de un portret conturat atat prin autocaracterizare, cat si decatre alte personaje. Este o tanara dezghetata, cu pretentii de mondenitate,citeste romanele la moda, ii plac spectacolele de re vista" si-si doreste oviata sociala intensa. Fusese casatorita cu Ghita Tircadau, care o tratase "cuinsulte si cu bataie" si, deoarece ea nu mai putuse suporta, cumnatu-sau oajutase sa "dezvorteze", considerand-o "fata frumoasa, modista si invatata sitrei ani la pasion".

Zita se autocaracterizeaza, crede ca este o tanara plina de calitati care-iconfera dreptul la fericire, mai ales ca scapase de "pastramagiu": "juna sunt,

de nimini nu depand [...] eu sunt o persoana delicata".Cu educatie si cultura superficiala, Zita retine frantuzismele dupa

ureche si deprinde gesturi si atitudini "la moda" din mahalaua unde traieste:"Ce, pentru comediile alea mergem noi? Mergem sa mai vedem si noi lumea.Ce adica toti cati merg acolo inteleg ceva, gandesti? Merg numai asa de uncaprit, de un pamplezir; de ce sa nu mergem si noi?"

Zita provoaca toata agitatia si incurcaturile piesei, declanseaza comicul desituatie care constituie si subiectul comediei. Cucerit de farmecul Zitei, RicaVenturiano nimereste din greseala In casa Vetei, pe care n-o recunoaste inintuneric, fapt ce starneste o agitatie de nedescris, intrucat Dumitrachebanuieste ca i "s-a dus ambitul" si i "s-a necinstit onoarea de familist".

Cand toate neintelegerile se clarifica, Zita isi ia o figura de mironosita, deindragostita timida si rusinoasa si consimte "sa compatimeasca impreuna"cu tanarul amorez numai daca are binecuvantarea lui Jupan Dumitrache.Principalul procedeu de a evidentia incultura Zitei este comicul de limbaj, incare amestecul de cuvinte si expresii de mahala se imbina ridicol cufranfuzisme sau neologisme, de cele mai multe ori deformate. Dorinta Ziteide a parea o tanara educate si sensibila este cu totul invinsa de[pagebreak]


15/17

limbajul de mahala, pe care femeia il foloseste mai ales atunci cand estefurioasa: "Fir-ar a dracului de viata s-afurisita! ca m-a facut mama faranoroc!". Invectivele cu care il eticheteaza pe Tircadau -"mitocanul","mizerabilul", "pricopsitul", "pastramagiul"- se imbina cu expresii si cuvintefrantuzesti stalcite sau romanizate -"ambetata", "bonsoar-bonsoar",

"sansfaso"-, culminand cu afirmatia: "mitocanul scosese sicul (vergea de fierascutita) de la baston pentru ca sa ma sinucida...". Tipica pentru exprimareatinerei este fraza combinata cu frantuzisme si mahalagisme, careargumenteaza incultura Zitei: "Ei! tato, eu ma due, bonsoar, alevoa. [...]Doamne! tato, parol, stii ca esti curioasa!"

Zita are un destin fericit, deoarece, dupa despartirea de "mitocanul" deTircadau, i se implineste speranta de a gasi un barbat de onoare si secasatoreste cu tanarul "amploiat", Rica Venturiano. Veta este personaj secundar, intruchipeaza adulterina de mahala, estesotia lui Jupan Dumitrache Titirca si amanta lui Chiriac. Veta este, poate,singurul personaj care nu genereaza un comic spontan si transparent, dar,

fiind de varsta matura si avand o infatisare placida, de tata, trasaturi cu totulnepotrivite pentru o amanta infocata, ea staneste rasul spectatorului maiales dupa ce s-a terminat piesa. Nevasta este stearsasi penibila in rolul deamanta si, asa cum afirma Ibraileanu, "Veta nu numai ca nu e ridicola, dar nue nici comica macar, ca Zita".Veta este indurerata, trista si absenta atunci cand este certata cu amantul,dar devine disperata" si capata brusc energie atunci cand se lupta cu el casa-l impiedice sa se sinucida: "Daca vrei sa te omori, omoara-ma intai pemine! (se lupta din putere.) Chiriac!... Nu ti-e mila tie de mine?". Ca sa-lconvinga, ea apeleaza la juraminte patetice, intr-un limbaj propriu, demahala: "sa n-am parte de ochii mei, sa n-am parte de viata ta, sa nu mai

apuc macar o zi fericita cu tine - na! ce mai vrei?". Superstitioasa, Vetatirelateaza lui Chiriac, printr-un monolog, chinurile prin care trecuse in searapetrecuta la "Iunion", deoarece dimineata rasturnase candela, apoi i sebatuse ochiul drept, semne rau prevestitoare, mai ales ca atunci candplecasera ei de acasa Chiriac se apucase sa-si curete pusca si existapericolul ca aceasta sa se descarce. Marturisirea femeii l-a "(biruit cudesdvarsire)" pe amant, cei doi se imbratiseaza, isi cer iertare reciproc, isifac declaratii amoroase, apoi raman incremeniti cand il aud pe Dumitrachestrigand la Chiriac sa fie "cu ochii-n patru". Comicul de situatie se manifestaaici in mod evident, deoarece Chiriac,"strangand pe Veta cu putere" li raspunde convingator sotului ingrijorat:

"Lasa, jupane, ma stii ca consimt la onoarea dumitale de familist!...".Veta este o componenta a triunghiului conjugal, isi insala sotul fara nici unfel de sentiment de vinovatie sau de mustrare de constiinta. In finalulcomediei, Caragiale fixeaza in didascalii cuplurile amoroase, care nu suntneaparat si cele conjugale: "(Toti se dispun a se retrage; Rica e cu Zita,Ckiriac cu Veta, Jupan Dumilrache suie cu Ipingescu)".

Veta si Zita reprezinta tipul mahalagioaicei in doua ipostaze diferite: primafiind stearsa, marginita, limitata, cealalta vioaie, energica si plina de viata. In


16/17

dramaturgia lui Caragiale lumea de la periferia Capitalei este ilustrata maimult din punct de vedere psihologic, al mentalitatii locuitorilor, ideeexprimata de criticul literar Garabet Ibraileanu: "Mahalaua, pe care osatirizeaza Caragiale, nu e o categorie sociala [...]. Mahalaua pe care asatirizat-o Caragiale e o categorie psihologica".

In comedia "O noapte furtunoasa", Rica Venturiano infatiseaza tipulcuceritorului, al aventurierului, fiind asemanator cu Stefan Tipatescu dincomedia "O scrisoare pierduta" si cu Nae Girimea din comedia "D'alecarnavalului", completand astfel galeria personajelor masculine careintruchipeaza primul-amorez in dramaturgia lui I.L.Caragiale. Autorul licompune lui Rica Venturiano un statut social complex, "arhivar la ojudecatorie de ocol, student in drept si publicist", deoarece el reprezinta atattipul de functionar, alaturi de Ghita Pristanda, precum si tipul politicianuluidemagog, avand trasaturi comune cu Nae Catavencu, Agamita Dandanache,Zaharia Trahanache, Farfuridi sau Branzovenescu din comedia de moravuripolitice "O scrisoare pierduta". El msuti se prezinta cu mandrie cocoanei

Veta: "Rica Venturiano, arhivar la judecatoria de pace circumscriptia degalben, poet liric, colaboratore la ziarul Vocea Patriotului Nationale,publicist si studinte in drept". Portretul fizic, conturat prin ochii lui Jupan Dumitrache, se compune dintrasaturi tipice profesiei de functionar, reduse la cateva elementereprezentative, adica ochelari, joben si plastron: "cu sticlele-n ochi, cugiubenul in cap si cu basmaua iac-asa scoasa". Caracterizat direct de catreacest personaj al comediei prin expresii de mahala, tanarul este consideratun "bagabont de amploiat", un "coate-goale" si "mate-fripte", dar candacesta nu mai constituie un pericol pentru "onoarea de familist", Dumitracheeste "incantat", il priveste "cu respect amestecat cu sfiala" si-l considera

"bun de dipotat" sau de ministru. Nae Ipingescu este unadmirator entuziast al tanarului ziarist, "amploiat judiciar, student laAcademie - invata legile, - si redactor la Vocea Patriotului Nationale.(cuputere) E d-ai nostri... ce sa mai stam sa mai vorbim...".

La "Iunion", Rica Venturiano se indragostise de Zita, care ii daduseintalnire la ea acasa, dar din greseala, amorezul nimereste in casa Vetei, pecare n-o recunoaste in intuneric - avand si ochelari - si-i face acesteia odeclaratie de dragoste inflacarata, devenita, de altfel, celebra prin comiculde limbaj: "Angel radios! [...] de cand te-am vazut intaiasi data pentru primaoara mi-am pierdut uzul ratiunii; da! sunt nebun...". Cand se dumiresteasupra confuziei, Rica este inspaimantat atat de incurcatura produsa, cat si

de frica celor doi barbati care vegheau la "onoarea de familist" si care ilcautau innebuniti sa-l omoare. Rica se pierde cu firea si devine incoerent,comicul de limbaj fiind remarcabil prin anacolut: "Madam! sa am pardon!scuzati! Cocoana! considerand ca... adica, vreau sa zic, respectul... pardon...sub pretext ca si pe motivul... scuzati... pardon...". De spaima, amorezuldevine las si ingrozit peste masura, milogindu-se de Veta sa-l ccape, iarodata salvat, ii revine aplombul, "prinzand limba", asa cum remarca sidramaturgul in didascalii. Semidoct, Rica Venturiano deformeaza dictonul


17/17

latinesc si reclama cu emfaza: "box populi, box dei! in loc de "vox populi, voxdei!" ("vocea poporului este vocea lui Dumnezeu"). Intocmai ca si NaeCatavencu, Rica Venturiano este demagog, el rosteste declamator frazepatriotarde (fals patriotism), dragostea si respectul pentru popor fiind de uncomic irezistibil: "Ori toti sa muriti, ori toti sa scapam". Fanfaron si infatuat,

Venturiano neaga importanta diferentelor sociale dintre el si Zita,amestecand ridicol un slil oficial cu unul familiar. "Cetatene, suntem subregimul libertatii, egalitatii si fraternitatii: unul nu poate fi mai sus decataltul, nu permite Constitutia".

In toate comediile lui I.L.Caragiale se manifesta pregnant disocierea dintreesenta si aparenta, dramaturgul fiind "inzestrat cu o reala putere deobservatie a contrastelor dintre forma si fond, si cu un mare talent de a dasub haina scenica o serie de tipuri, care prin unitatea lui sufleteasca,energica si expresiva, au ajuns adevarate simboluri ale mentalitatii uneiintregi clase sociale din epoca noastra de prefacere" (Eugen Lovinescu).

47668167 o noapte furtunoasa

Documents