406. Domnu-Isus îmi e Păstorul

1. Domnu-Isus îmi e Păstorul, Cel ce m-a răscumpărat,

El mă duce la odihnă, La izvorul nesecat.

În răcoarea dimineţii, Pot sorbi al Tău cuvânt,

Mana dulce a vieţii, Ce mă face neînfrânt.

2. În păşuni înşelătoare Am păscut şi eu odat’,

Din a lumii înşelare Îndeajuns m-am înfruptat;

Dar în loc de fericire Şi în loc de bucurii,

Am cules doar amăgire, Pierderi pentru veşnicii.

3. Şi-ai venit, Isuse, Doamne, Şi-ntre spini Tu m-ai aflat. Ca pe oaia cea pierdută, Tu pe umeri m-ai luat. M-ai adus la Tine-acasă

Şi-n bun staul Tu m-ai pus, Mi-ai deschis

spre ceruri calea Fericirii de nespus.