Morfopatologie

Cursul 4. INFLAMATIA

Inflamatia reprezinta raspunsul vasculo-mezenchimal complex la actiunea vulnerabila a unor agenti de mediu ( endogeni sau exogeni). Este o modalitate de aparare a organismului cu scop de lichidare a factorului causal si de refacere a tesuturilor afectate. Cauzele se grupeaza in:

I. Factori fiziciII. Factori chimici

III. Factori biologici

I. Factori fizici : - energia electrica- radiatia ionizanta- temperaturi externe- actiunea mecanica

II. Factori chimici: - substante organice si minerale- toxine endogene

III. Factori biologici : - virusuri- bacteria- paraziti..etc

Semnele clinice ale inflamatiei: tumefierea hipertermia locala durerea hiperemia scaderea functiei

Hiperemia si T crescuta a zonei afectate apar datorita cresterii fluxului sanguin in zona inflamata. Tumefactia este consecinta acumularii lichidului inflamator. Durerea este rezultatul actiunii substantelor biologice asupra terminatiilor nervoase.

Morfologia inflamatiei Procesul inflamator este un process universal cu 3 faze succesive.

1. Faza alterativa – se manifesta morfolofic prin leziuni distrofice si necrotice a tesuturilor. Leziunea poate fi determinate fie de actiunea directa a factorului causal(arsura), fie de actiunea mediate a factorului causal. In aceasta faza a inflamatiei se produce eliberarea unor substante biologic active (mediatori ai inflamatiei)

2. Faza exudativa – process complex de formare a lichidului inflamator, lichid care poarta denumirea de exudat. Exudatul provine din sange,limfa si din celulele locale a tesutului din zona afectata. Insa principalele componente ale exudatului au provenienta hematica. Formarea exudatului este rezultatul unor reactii celulare si nitrocirculatorii.

1

Morfopatologie

Exudatul are 2 parti componente:- partea lichidiana = apa si proteine plasmatice (albumine, globuline,

fibrinogen)- partea celulara = celule de provenienta hepatica,

leucocite,limfocite,monocite,eritrocite cat si celule ale tesutului afectat(epiteliale, mezoteliale si macrofage)

Depasirea valorilor normale de trecere a lichidului din reteaua capilara in interstitiu,consecutive cresterii permeabilitatii vaculare poarte nenumirea de exudatie.Componenta exudatului este apropiata de cea a plasmei, contine o cantitate mare de proteine plasmatice. In exudat, sub actiunea tromboplastinei tisulare, intr-o perioada scurta de timp, fibrinogenul se transforma in fibrina. Exudatul se deosebeste de transudat, care este un proces de trecere excesiva a lichidului in tesuturi, in vase cu permeabilitate ridicata. Exudatul reprezentand cresterea presiunii hidrostatice sau scaderea presiunii osmotice. Exudatul are un rol pozitiv deoarece asigura scaderea activitatii agentului vulnerant prin diluarea acestuia, prin accelerarea drenajului, precum si in inundatia cu plasma, ce contine elemente cu rol de protective(proteine).

3. Faza proliferative – este faza finala a inflamatiei acute. La nivelul focarului inflamator se observa proliferarea tesutului conjunctiv, a limfocitelor B si T, precum si a celulelor tesutului in care a avut loc procesul inflamator (celule epiteliale si mezoteliale).

Simultan se produce diferentierea si transformarea celulara. Ulterior celulele tesutului conjuctiv se vor diferentia in fibroblaste si glicozominoglicani. Prin consecinta in fazele finale ale inflamatiei frecvent se observa aparitia tesutului conjunctiv.

Clasificarea inflamatiilora) in functie de predominarea fazelor procesului inflamator :

- alterativa- exudativa- proliferativa

b) in functie de durata si de evolutie, inflamatia este:- acuta( sub 60 de zile)- subacuta (nu depaseste 6 luni)- cronica ( peste 6 luni ani)

c) in functie de localizarea la nivelul organismului:- parenchimatoasa- interstitiala- mixta

d) in functie de tipul reactiei tisulare:- specifica- nespecifica

Inflamatia alterativa

2

Morfopatologie

Predomina faza alterative care este caracterizata prin modificari distrofice si necrotice. Dupa evolutie, acest tip de inflamatie face parte din categoria inflamatiilor acute. Iar dupa localizare este o inflamatie parenchimatoasa. Ex: encefalita virala, poliomelita, hepatita acuta virala, ulcer gastric acut, miocardita alterativa

Inflamatia exudativa Se caracterizeaza prin predominarea reactiilor vasculare a retelei de microcirculatie cu formarea exudatului, in timp ce procesele proliferative si alterative sunt mai estompate. In functie de caracterul lichidului inflamator, inflamatia exudativa poate fi :

- seroasa- hemoragica- fibrinoasa- purulenta- catarala- mixta

Inflamatia seroasa se caracterizeaza prin formarea unui exudat ce contine proteine si o mica cantitate de celule. Morfologia exudatului serios este un lichid ovalescent galbui, ce contine albumin,globuline, limfocite si un numar mic de leucocite, celule mezoteliale si epiteliale. Exudatul seros este asemanator macroscopic transudatului. In cavitatile seroase exudatul poate fi deosebit prin starea seroaselor. Astfel ca in cazul exudatului vom avea toate semnele unei inflamatii acute iar in cazul transudatului semnele stazei sanguine.

Inflamatia hemoragica care se caracterizeaza prin formarea unui exudat cu continut bogat in eritrocite. Mecanismul de producere este strans legat de cresterea brusca a permeabilitatii capilarelor cu diapedeza eritrocitara marcata si diapedeza celulara scazuta. Inflamatia fibrinoasa se caracterizeaza prin formarea unui exudat cu continut crescut de fibrinogen, care in zona afectata se transforma in fibrina. Acest process de transformare este favorizat de eliberarea in zona de necroza a unor cantitati mari de tromboplastina. Evolutia inflamatiei este acuta dar uneori in cadrul tuberculozei poate avea caracter cronic. Se localizeaza pe mucoase si seroase, precum si la nivel pulmonar. Pe suprafata acestora apare o membrana cenusiu-albicioasa, membrana ce poate fi mai mult mai mai putin aderenta de tesuturile adiacente , in functie de profunzimea necrozei precum si de tipul mucoasei.

Inflamatia pseudomembranoasa(difterica) este una din variantele inflamatiei fibrinoase si se produce in cazul necrozei profunde a mucoasei cavitatii bucale, a mucoasei faringiene, epiglotei si colului uterin.

Inflamatia purulenta, caracterizata printr-un exudat cu pondere mare de leucocite care impreuna cu partea lichidiana a exudatului formeaza puroiul. Din componenta puroiului mai fac parte limfocitele,macrofagele, celulele necrozate ale tesutului afectat. In puroi de regula se pune in evident flora microbiana ( coci patogeni). Macroscopic exudatul purulent reprezinta o substanta cremoasa,tulbure, galben-verzuie si fetida.

In functie de localizare si gradul de raspandire se descriu urmatoarele tipuri de inflamatie purulenta:

3

Morfopatologie

- abces- empiem- flegmon- furuncul- septico-piemia ( repr. varianta generalizata)

Flegmonul este o inflamatie purulenta a tesutului lax(adipos,subcutanat, muscular, retroperitoneal) sau a peretelui organelor cavitare ( stomac, apendice,intestin, vezicula biliara) Ex: palaniţiu- inflamatie acuta purulenta a tesutului subcutanat al degetuluiFlegnomul cervical reprezinta o inflamatie acuta purulenta a tesutului lax, al gatului secundara a unor afectiuni secundare de la nivelul masivului facial. flegmonul cervical MOALE si DUR.

Mediastinita este o inflamatie purulenta de la nivelul mediastinului si poate fi mediastinita anterioara sau mediastinita posterioara.

Paranefrita este inflamatia acuta purulenta a tesutului perirenal. Fiind in mare parte complicatia unei nefrite purulente, infarct renal septic sau tumorilor renale in stadii avansate.

Parametrita este o inflamatie acuta purulenta a tesutului periuterin ce apare ca o complicatie a avortului septic, a nasterii septic sau a tumorilor in faze finale.

ABCESUL

Inflamatie acuta pulmonara cu degradarea septic a tesutului si formarea unei cavitati pline cu exudat purulent. Acesta poate fi acut sau cronic. Peretele unui abces acut este construit din tesuturile organului in care acesta se localizeaza. Macroscopic peretele este antractuos,neregulat, cu limite astructurate. Dupa o anumita perioada abcesul devine nelimitat print-un strat de tesut grandular denumit membrana piogena. Acest strat este bine vascularizat. Prin grosimea membranei piogene se produce migrarea intense a leucocitelor spre focarul inflamator. Fata exeterioara a acestei membrane este alcatuita din fibre conjunctive orientate spre tesuturile neafectate iar fata interna este formata din tesut granular si din mase purulente.

EMPIEMUL

Reprezinta o inflamatie purulenta caracterizata prin acumularea exudatului purulent in cavitatile naturale. Empiemul pleural poate fi consecinta extinderii procesului inflamator de la nivelul organelor din vecinatate. Poate fi rezultatul patrunderii florei microbiene pe cale hematogena sau poate fi o urmare a unui infarct pulmonar septic. Empiemul peritoneal reprezinta manifestarea morfologica extrema a peritonitei purulente putand fii secundar unor afectiuni ca: apendicita purulenta, colecistita purulenta, ulcerul gastric perforat. infarct intestinal sau tumori ale tubului digestiv. empiemul pericardic.

4

Morfopatologie

Inflamatia exudativa catarala se observa la nivelul mucoaselor, se caracterizeaza prin cantitati mari de exudat pe suprafata mucoaselor. Exudatul poate fi seros sau seromucos fiind prezente si epiteliile celulelor scuamate.

Inflamatia exudativa mixta se constata in cazul in care peste un tip de exudat se suprapun altele , inflamatia steropurulenta, inflamatia fibrinopurulenta..etc. Substituirea inflamatiei exudative se observa dupa patrunderea unui nou agent etiologic sau dupa modificarea reactivitatii organimului. Se produce initial o pleurita seroasa si daca apare un agent microbian – pleurita seropurulenta.

5