Vatră străbună– folclor din Corni, Botoşani –

Carte editată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani

Manager: Aurel MelniciucReferent compartiment literatură-teatru: Gellu Dorian

cu sprijinul Consiliului Judeţean BotoşaniPreşedinte: Florin Ţurcanu

ISBN: 978-973-660-508-6

Vatră străbună– folclor din zona Corni – Botoşani –

Culegere realizată de prof. Vasile POPOVICI

• Consiliul Judeţean Botoşani• Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea

Culturii Tradiţionale Botoşani

Botoşani • 2013

„Nu vom uita niciodată că sublima sorginte a oricărei literaturi se află pururi vie

chiar în gura poporului.“( B.P. Hasdeu)

„Poezia cultă este perfecţionarea celei populare.“

(G. Ibrăileanu)

– 5 –

MotivareCulegerea de faţă, care are în vedere o schiţă monografică

a sub-zonei etno-folclorice Corni, una de reală semnifica-ţie şi valoare tradiţională în ceea ce priveşte arealul Văii Sire-tului, la confluenţa imediată a Ţării de Sus cu zona Fălticenilor ce deschide alt areal folcloric, cel al Bucovinei, se constituie, în viziunea profesorului Vasile Popovici, trăitor în comuna Corni, judeţul Botoşani, într-o mini-monografie folclorică, sub un titlu generos, Vatră străbună.

Culegătorul, un autentic iubitor al locurilor, el însuşi autor al mai multor cărţi de poezie, a selectat din caietele sale, dar şi din monografiile deja existente, secvenţe din diverse sfere de creativitate folclorică, de la poezie populară la selecţie de nume, proverbe, ghicitori, jocuri de copii, structurându-le pe etape ale cursului vieţii, de la naştere până la moarte, de la obiceiurile de iarnă la cele de peste an, creând o imagine de ansamblu a sub-zonei sondate de reală autenticitate.

Aşa cum spune şi domnia sa, „originalitatea” acestor „piese” este în proporţie de 90%. Şi-l credem pe cuvânt. Pentru că în literatura populară nu căutăm originalitatea, în mod special, ci autenticitatea şi caracteristica zonei din care aceasta este culeasă.

Cum culegerea de faţă este una atipică, adunând în sumarul ei mai tot ce se putea aduna din activitatea de creaţie anonimă, nu însă exhaustiv, ci selectiv, cu atât aceasta este mai incitantă, creând un model ce ar putea sta la îndemâna oricărui culegător de folclor din orice sub-zonă etno-folclorică a judeţului Botoşani.

Precum înaintaşii săi, mai vechii culegători de folclor din judeţul Botoşani, Grigore Gheorghiu, D. Negureanu, Dumitru Furtună, Tiberiu Crudu, I.H. Ciubotaru, Stelian Cârstian, Al. Bardieru, Ştefan Ciubotaru, Dumitru Lavric, ori cum sunt cei contemporani, ca Vasile Ungureanu, Aurel Ştefan sau Gheor-ghe Ţuculeanu şi alţii, şi Vasile Popovici se foloseşte de meto-dele consacrate de Dimitrie Gusti în ceea ce priveşte sondarea şi selectarea folclorului autentic din zonele ce păreau a fi uitate sau lipsite de interes. Sursele sunt menţionate de fiecare dată,

– 6 –

cu conştiinţa că acestea trebuie evidenţiate, ele fiind garanţia autenticităţii bucăţii respective, culeasă de autorul antologiei pe care o prezentăm aici. Menţionarea datelor despre informa-tori, precum şi elementele distinctive ale acestora, cu identităţi clare, uneori cu toponime specifice doar zonei Corni, localitate aşezată pe Valea Siretului, dă un caracter ştiinţific lucrării şi o aşază, aşa cum am spus, printre modelele de urmat.

Valoarea acestei schiţe monografice a sub-zonei etno-folclo-rice Corni cât şi seriozitatea şi profesionalismul culegătorului, profesorul Vasile Popovici, ne-a convins să conservăm această trudă într-o formă tipărită, pentru a înscrie, în parcursul cerce-tărilor pe care instituţia noastră le face în acest domeniu, încă un pas important în realizarea unei monografii a zonei etno-fol-clorice Botoşani, parte a fostei Ţări de Sus a Moldovei, demers de definitivare a identităţii specifice, element din componenta generală a identităţii noastre naţionale.

Gellu DORIAN

– 7 –

ArgumentIată cum începe „Monografia satului Corni“, întocmită în anul

1957 de către învăţătorii Petru Babii şi Ilie Daniliuc: „Călătoru-lui care merge cu trenul de la Botoşani la Vereşti, după ce trece podul peste Siret, în apropierea satului Huţani, i se desfăşoară în stânga, adică spre sud-est, culmile dealurilor care se ţin lanţ spre târgul Fălticenilor, iar în faţă, – şesul larg al Siretului cu satele Corocăieşti, Bursuceni şi, hăt în zare, spre răsărit, un sat mare, asemănător unei uriaşe livezi de pomi, răsfrântă sus, pe povârnişul unui platou. Acesta este satul Corni.“

(„Ieri şi azi“ – file de monografie, de înv. Petru Babii şi Ilie Daniliuc)

„Toponimul «Corni» vine de la arbustul «corn» (cornus mas) care predomina printre esenţele ce alcătuiau pădurea de pe actu-alul teritoriu al satului. Conform legendei satului Silişte, locu-itorii care au scăpat atacului şi incendiului provocat de tătari, s-au refugiat după Dealul Crucii, într-o poiană din pădurea de corni, unde exista un schit, care mai târziu s-a transformat într-o mănăstire de călugări.

Noul sat şi-a luat numele de Corni şi şi-a extins vatra de locu-ire prin defrişarea pădurii de corni.

Cel mai vechi document (cunoscut) despre satul Corni, actul de atestare documentară este cartea dată de Ştefan cel Mare şi Sfânt, domn al Moldovei (1457-1504), care reprezintă un act de vânzare a satului de pe Siret – Vlădeni cu mori cu tot, pentru 350 zloţi tătăreşti din 1489 (6997), martie, 14, Suceava. Am pre-zentat aceste date privind istoricul satului nostru pentru a putea percepe mai bine zona etnografică în care ne aflăm – microzona Corni – Vorona – Tudora, aflată în sud-vestul zonei etnografice a Botoşaniului, la interferenţa dintre specificul bucovinean şi cel al văii Siretului şi Moldovei“.

(Constantin Cojocariu, Comuna Corni, elemente de geografie şi istorie locală)

– 8 –

Aşezarea este o binecuvântare cerească, divină, o perlă a Văii Siretului, cu lunci de o parte şi de alta a râului, prelungindu-se până la Dunăre, până la marea cea mare, unde Siretul îşi sărută fraţii mai mici şi mai mari: Jiul, „Murăşul“ ori Crişurile, şi pe toate apele ce şi-au luat câte o picătură din sfânta Apă a Iorda-nului (prin circuitul apei în natură), întru dreaptă şi frăţească, şi eternă-mbrăţişare.

Această scriitură am botezat-o carte.Cartea aceasta nu este o oarecare culegere de folclor, dar

nici o exegeză folcloristică exhaustivă, ci o interferare osmotică, culegere folclorică cu folcloristica, nuanţând textul folcloric cu semnificaţii şi conotaţii într-o semasiologie pe înţelesul tuturor.

Cartea nu vine cu pretenţia de a fi ca un auxiliar în mâna specialistului, ci o lectură cu specific local, a unui folclor auten-tic, inedit în procent de 90%, iar 10% de pe un areal semnifica-tiv, de circulaţie naţională, înserat în carte ca un segment folclo-ric ce a prins rădăcini în acest ţinut, pe aceste plaiuri cornene., drept un bun care se poate socoti naţional, mai cu seamă seg-mentul: „din folclorul copiilor“.

Obiceiurile (parte din ele pe cale de dispariţie) ori jocurile de vară: caloianul, paparudele, sânzâienile, de-a mingea, poarca, oina, de-a amija, ori cele de iarnă: dupii, ineluş învârtecuş, baba-oarba (şi de vară) sunt răspândite în toate colţurile ţării, nu apar-ţin unei zone ori alteia în exclusivitare; iată de ce le-am pus în această carte, pentru că sunt bun naţional, că nu pot, nu mai pot fi dezrădăcinate pentru că nu mai găseşti loc de replantare.

Am menţionat aici puţin folclor al copiilor, din cât circulă în ţară; mă refer la variantele care, rar vor mai suferi modificări,

„născând“ noi ori alte variante „mai definitive“. Am găsit necesară notificarea puţinelor creaţii din folclorul copiilor, deoarece cir-culaţia acestora este atât cu multe rădăcini, încât nu pot fi des-prinse de circulaţia, de arealul naţional; cântece şi jocuri, prinse în programele şcolare ori ale grădiniţelor de copii, cu oarece modificări pe care le numim variante, chiar dacă intervenţiile sunt nesemnificative. Din capul locului, vreau ca cititorul să nu considere, ferească-ne, plagiat, ca un exerciţiu de răutate, care ar motiva o grimasă.

Acestea, însumate cu bune intenţii, fac parte din cei 10% din neineditul lucrării, pentru care nu ar trebui ca cineva să ne tragă de urechi.

– 9 –

Aş menţiona doar: „Câţi copii ai, măi ţigane“, „Melc, melc, codobelc“, „Printre munţi şi printre văi“, „Ţară, ţară, vrem ostaşi“,

„Pisicuţa“ ori caloianul, paparudele, dar şi multe, multe alte ritu-aluri şi obiceiuri cu atâtea rădăcini (cum am mai spus), încât nu poţi rupe una, doar, atâta popularitate, încât eşti tentat, nu să spui, ci să crezi că „acest“ folclor este cu act de născare de la primăria Corni. Iată o altă motivaţie întru regăsirea acestora în această carte, singulară prin conţinut inedit.

A scoate o carte despre folclor, când credinţa e că nimic nu mai e de spus în domeniu, este o cutezanţă asumată şi un risc pe măsura cutezanţei. Se scrie despre orice; folclorul este (în men-talul colectiv, al generaţiei „superinformaţionalizate“, al gene-raţiei „de aur“ sub zodia computerizării), este, cum spuneam, – arhaic, perimat, vetust şi neînvogă.

Şi… cum ar zice cu emfază generaţia cea „superculă“ pe care, nu eu am scăpat-o din mână, că, dacă nu ai cercei în nas şi în buric, nimic nu e supercul şi nu e şic!!!

Cine mai cumpără, cine mai citeşte o carte?! Sunt alte şi alte motivaţii: banii, duşmanii şi sexul, cu puţinele excepţii de la regulă, în faţa cărora mă aplec cu aleasă cinstire întru reverenţă!

Multor obiceiuri, datini, îndeletniciri, ritualuri etc., nu le-am făcut nici cea mai succintă descriere, doar menţionându-le, pen-tru a nu-l supăra pe măritul cititor, cruţându-l de superfluitate.

Am inserat, de asemenea, în carte, elemente de geografie locală, puţine, foarte puţine, le-am dat şi o aură monografică estompată, dat fiind substanţa cărţii, întru personalizare, par-ticularizare şi osebire faţă de restul atât de osebit şi el pe area-lul atât de concret al unui ţinut între ţinuturi, numit România.

Fără pretenţia de a fi exhaustivă, cartea/lucrarea de faţă încearcă, precum: comorile nu sunt comori, dacă nu sunt ascunse, îngropate, dar mai ales comorile nu sunt comori dacă nu sunt dezgropate şi aduse sus, nu ca din întâmplare, ci conştientizând existenţa şi locul ascunderii acestora.

Mi-aş dori reeditarea neîntârziată într-o ediţie adăugită şi îmbunătăţită; zona Corni – Botoşani a fost şi este o prelungire de înţelepciune românească, cu rezerve folclorice native în stare latentă.

Ofer consideraţiunea şi recunoştinţa mea oricărui care va aduce un dram de contribuţie înnoitoare!

Doamne-ajută!!! Autorul

Vatră străbună– folclor –

– 13 –

Din folclorul vechiSintagma „folclor vechi“ este reversul medaliei – „folclor nou“,

despre care vom face vorbire, mai încolo.Demarcaţia a făcut-o, cu voia, nu prea ştiu care, ori a Celui

de Sus, ori a Celui de Jos, ori „îmbele“, tot naiba! ca să nu pome-nesc de dracu „evenimentul 23 August ’44“. Tot ce a fost îna-inte e vechi, tot ce e de după e nou – în tot şi-n toate. Aşa a zis (nu Zaratustra) partidul, aşa s-a făcut şi aşa a rămas. (Monseur citim, monseur scriem).

Termenul vine de la englezescul „folklore“, cuvânt compus: folk- lorre; „folk“ însemnând popor, iar „lorre“, ştiinţă, înţelep-ciune, „înţelepciunea poporului“, aşadar, folkorul este ştiinţă populară, ori ştiinţa poporului. Termenul a fost folosit pen-tru prima dată la 22 august 1864 de către arheologul William J. Thomas, el, folklorul, cuprinzând toate creaţiile aparţinătoare literaturii populare, nu culte, unde autorul nu mai este anonim, creaţii cu particularităţi distincte de ale literaturii culte: carac-ter anonim, oral, colectiv, sincretic, tradiţie şi inovaţie, manifes-tat în spaţiul geografic românesc, indiferent de etnie ori dialect: dacoromân, aromân, meglenoromân şi istroromân.

Referirile, informaţiile cele mai bogate ne parvin de la marele enciclopedist român, Dimitrie Cantemir, în lucrarea „Descrip-tio Moldaviae“, scrisă în 1716, la cererea Academiei din Berlin, reprezentând prima monografie geografică românească.

Asta nu înseamnă că nu au fost menţiuni mai vechi; amin-tim pe cele din secolele XV-XVI, făcute de Matei Strykowsky (1574), Andreas Muthesius (1674) ori de către arhidiaconul Paul de Alep, în 1690. Altfel spus, dacă e să vorbim despre vechime, folclorul românesc e milenar, pierdut unde/de unde a început, din preistorie; îl vom mai avea, dacă vom mai avea conştiinţa conservării şi transmiterii generaţiilor ce vin nechemate, neim-plorate de nimeni.

Anton Pann, „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb“, a fost întâiul folclorist român, adevărat.

– 14 –

Vatră străbunăPrimul care foloseşte termenul „folclor“, în literatura română,

este Ionescu Gion, într-o lucrare din 1882, apoi se răspândeşte mai ales prin Nicolae Iorga şi Gr. Tocilescu, care publică în anul 1900 lucrarea în trei volume „Materialuri folclorice“.

Biserica, dar mai ales şcoala, trebuie să aibă un rol determi-nant în conservarea şi transmiterea viitorimii a acestor comori de adevărat suflet românesc, ce au multiple valori: valoare moral-creştină (anumite genuri populare: cântecele de stea, colindele, îşi iau sorgintea din Sriptură); valoare istorică, rememorând tre-cutul; valoare moral-educativă; documentar-lingvistică, gene-rând virtuţi precum: curajul, modestia, vitejia, cinstea, iubirea, ori are rol stigmatizator: laşitatea, trufia, trădarea, beţia, lenea, ura, minciuna, fariseismul, machiavelismul, egoismul ş.a.

Folclorul vechi, în special, este o inepuizabilă sursă de inspi-raţie pentru literatura cultă, îndemn cuprins şi în Programul

„Daciei Literare“.Putem vorbi despre un folclor literar, muzical, coregrafic,

teatru popular, dar şi despre multitudinea tradiţiilor, obiceiuri, cântece, descântece, bocete, vrăji, despre un folclor al copiilor, de altfel, foarte bogat în idei şi conţinuturi.

În cele ce urmează, mă voi opri succint, cu multă aplecare asupra lor, rămânând pe dinafară încă pentru o carte mare şi cu tartaje groase, pe care o va scrie unul dintre urmaşii mei imediaţi.

Ne-au călcat hotarul şi glia năvălitorii, ne-au prăduit, ne-au îndoit, dar nu ne-am rupt; ne-au tot luat din copii, vite, aur şi recolte, dar credinţa, portul, graiul, jocul şi cântecul au rămas cu/la noi, ca o sămănătură în brazdă neagră şi adâncă pentru zdravănă recoltă, aruncată peste câmpuri, ori doină de suspin şi de jelire, peste munţi şi peste ape, de la Dunărea cea sfântă până-n creştetul pleşuv de munte care ne apropie, tot mai mult şi zorit, de Dumnezeu.

Şi pentru că am pomenit de doină, ea, doina, alături de „călu-şul“ au fost trecute de UNESCO în panteonul universal al uma-nităţii, pe cea mai de sus treaptă axiologică.

Folclorul e cea dintâi învăţătură a unui popor care-l deo-sebeşte de alt popor cu o altă fizionomie, particulară şi osebită, inconfundabilă.

Mi-aş permite un gând, părere până la persuadare, că fiziono-mia unui popor îşi trage sorgintea din genă, instrucţie şi educaţie.

Genetic vorbind, aş argumenta cu: „Geţii (dacii) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci“. (Herodot)

– 15 –

Folclor din Corni – BotoşaniInstrucţia: care ar fi fost fizionomia poporului român fără

Mihai Bravul, Ştefan cel sfânt, Brâncoveanu, Cantemir, Eminescu, Cioran, Coandă, Palade…!!!???

Educaţional: Suntem ţara cu cei mai mulţi eroi, asta înseamnă conştiinţa sacrificiului suprem. Dragostea de neam şi de glie ne-a aureolat, nu cu aură boreală, ci cu aură de sfinţi, de viteji, de eroi, ca să ajungem, volens-nolens, iar la Herodot. Şcoala românească, care a fost şcoală şi atunci când nu erau şcoli, a cultivat trăsături pozitive de caracter; zicerile populare s-au păstrat de pe vremea când nu aveam nici şcoli, nici dascăli.

Aş „zice zicerea“: „Cine seamănă vânt culege furtună“. Ori: „Cine seamănă groapa altuia, cade în ea“. Ori: „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge“. Însumându-le pe cele din urmă, generaţia de aur ar conchide lapidar: „Cine se scoală de dimi-neaţă cade în groapă, iar cine sapă groapa altuia departe ajunge“.

Că cea dintâi învăţătură a unui popor e folclorul, este axi-omă, este postulat!!!

– 16 –

Vatră străbună

Bocete, cântece, descântece, doine

Aparţinătoare folklorului, fie vechi, fie nou, sunt bocetele şi cântecele, şi descântecele, şi doinele, ca să ne oprim, deo-

camdată, asupră-le. Acestea nu au vechime; ele sunt dintotdea-una, parcă din atemporalitate, ca şi increaţia. Nu voi insista mult asupra lor, dar câteva vorbe tot e necesar să le spunem. Bocetele sunt ca un semn de respect, de preţuire şi veneraţie, spre exem-plu, în cazul unei persoane dispărute, nu contează dacă pe cale naturală ori altă pricină a dispariţiei. Dar bocetele sunt atât de

„feliurite“ şi atât cu atâtea destinaţii ştiute de oricine: bocet de soră, de frate, de tată, mamă, etc.

Se boceşte şi când o nenorocire s-a abătut asupra casei tale, luîndu-ţi agoniseala de-o viaţă, lăsându-te şi fără vreo sperare, ştiindu-ţi sărăcia şi nevoia, şi boala, şi bătrâneţea, şi neajutorarea.

Asemenea bocete nu au vers, nici strofă, nici ritm, nici rimă; ele sunt manifestări verbale spontane, adică se spune cu durere ce-i vine omului la gură, mai mult femeilor, decât bărbaţilor care se vor a părea, musai, mai „chitroşi“ şi mai bărbaţi.

Sunt însă şi bocete care păstrează strict canoanele clasice ale poeziei culte.

Prind ca într-o agrafă câteva. De ce câteva? Pentru că le inse-rez doar pe acelea inedite, făcându-se cunoscute abia acum, în această carte.

Bocet de sorăA venit moartea-n grădinăŞi-a rupt tânără gheorhgină.Moarte, moarte şi iar moarte,Tare nu mai faci dreptate.Un’- te cheamă, nu te duci,Un’-te-alungă, lipcă chici.Surioară, surioară,

– 17 –

Folclor din Corni – BotoşaniRoagă-te la sfântul soare,Să ţie ziua mai mare;Roagă-te la clopotarSă tragă clopotu’ tare,Să se-audă-ndepărtare,C-a murit o fată mare;Fată mare logodită,Pentru nuntă pregătită.Surioară, surioară,Da, cine te-a sfătuitPe-acest drum de ai pornit?Pe acest drum ducătorŞi ’napoi ne-aducător.Acest drum cine îl face,Înapoi nu se întoarce,C-am avut şi eu un frateŞi-a plecat tare departe,Şi-a plecat cu car cu boiŞi n-a mai venit ’napoi.La poartă la cimitir,Hai surioară, să vorbim,Căci de-aici ne despărţim.Dac-aş şti că ai veni,Cărăruşa ţi-aş plivi,Şi de iarbă, şi de nalbă.Să vii soro mai degrabă.De dimineaţă, pe rouă,Să stăm de vorb’-amândouă,Ori să vii când o ploua,Ca să-ţi găsesc urmuţa,Şi s-o pun în năfrămioară,Şi s-o pun la inimioară.

(Cules de Achiţei Doiniţa, de la Damian Maranda, 67 ani)

Bocet pentru sorăScoală, scoală, soră dragăCă ţi-o fi destul de-aseară.De când ai adormit,Cu nimeni n-ai mai vorbit.Multişor tu ai lucrat

– 18 –

Vatră străbunăPentru trei scânduri de bradŞi deasupra cu capac.Spune drept ce ai gânditCă pe noi ne-ai părăsit?Cum de tu te-ai înduratŞi pe noi ne-ai lăsat?Bată-te pustia, moarteCă nu faci nici o dreptate!Cine merge-n pământ, verde,Niciodată nu-l mai vede.

(Cules de Anghelache Aristica, de la Hârţoagă Marghioala, 77 ani)

Bocet pentru mamăScoală, mămăică, scoală,Cum te-nduri să ne laşiMici şi amărâţi?Scoală mămăică, scoală!Auzi cum sună clopotele la hotară!Rudele să se adune,Ieşi afară mămăicăŞi te roagă la sfântul soareSă ţină ziua mai mare,Să vină rudele de peste hotare!Scoală, mămăică, scoală!Că asta-i ziua de pe urmă,Roagă-te să fie lungă!Scoală, mămăică, scoală,Nu te-ndura, şi nu ne lăsa,Pe drumul acesta nu apuca!Scoală, mămăică, scoală!Cine drumul acesta-l faceÎnapoi nu se întoarce…Scoală, mămăică, scoală…

(Cules de Oboroceanu Niculina, de la Oboroceanu Ecaterina, 65 ani)

– 19 –

Folclor din Corni – Botoşani

CânteceFoaie verde de-aliorFoaie verde de-alior,De ţi-o fi de mine dor,Răsădeşte-un pomişor.De ţi-o fi de mine jale,Răsădeşte-mi-l în cale.De ţi-o fi de mine-aminte,Pomişorul ţi s-o prinde.

(Cules de Anghelache Veta, de la Hârţoagă Ilinca, 72 ani)

Aşa-mi vine câte-un dorMunte, munte, brad stufos,Ia apleacă-ţi vârfu-n jos,Să mă sui în vârful tău,Să mă uit în satul meu,Să-mi văd casa şi copiii,Şi a mea gospodărie.Să-mi văd casa cu cerdac,Că acolo mi-i dor să zac,Să-mi crească iarba la cap,Că n-am fraţi să mi-o cosească,Nici surori să mi-o plivească,Nici tată s-o căchiţească,

Aşa-mi vine uneoriSă mă sui pe munţi de flori,Să-mi văd fraţi, să-mi văd surori.Aşa-mi vine câteodatăSă mă sui pe munţi de chiatră,Să-mi văd mamă, să-mi văd tată.

Ş-am zis verde rug de spini,

– 20 –

Vatră străbunăSunt în casă la străini.Când străinii stau în casă,Cu străinii stau la masă,Că străinu-i ca şi spinul,Mai amar decât veninul.

(Cules de Jitaru Constantin, de la Jitaru Maria, 61 ani)

Mamă, două fete aiMamă, două fete ai,Prin străini să nu la dai,Că destul m-ai dat pe mineŞi mă mustră orişicine.Când străinii stau la masă,Eu le ţin lumina-n casă.Când să iau o-mbucătură,Îmi dau lacrimile-n gură.Când să iau a doua oară,Lacrimile mă doboară.Când să iau şi-a treia oară,Am ieşit pe uşă-afară.Udă-mă, mamă, cu apăCă de-acum mă dai în groapă.Udă-mă, mamă, cu bere,Că de-acum nu-ţi cer avere.Udă-mă, mamă, cu vin,Că de-acuma nu-ţi mai vin.

(Cules de Iuraşog Larisa, de la Iuraşog Elena, 78 ani).

Când voi muriÎn pădurea înverzită,Să-mi săpaţi mormântul meu,Unde nu-s nici cruci de chiatră,Nici pământul nu e greu.Căci cu greu o duc în lume,Pân’ ce viaţa-mi s-o sfârşi,Până sufletul în mine,Şi-al meu corp se va zdrobi.Când m-o lua cruda moarte,

– 21 –

Folclor din Corni – BotoşaniSub ce pom voi putrezi?Şi-al meu corp nenorocit,Cine ştie cin’ l-a plânge?Cel străin m-o lăcrima,Va vărsa lacrimi, suspinePentru tinereţea mea;Ş-am să las cu jurământ,Cine m-o băga-n mormântSă-mi facă sicriu de nuc,Cu capacul de argint,Şi să-mi scrie pe capacTot ce am iubit cu dragCu litere aurite,Să-ţi aduci iubite-aminte.

(Cules de Oniciuc C. Elena, de la Cristiniuc Florica, 70 de ani)

Foaie verde de sulfinăFoaie verde de sulfină,Umblai prin lume străină,Văzui pânea cât de bună.Pânea însă nu e rea,Mai bună-i în ţara mea.Foaie verde trei pelini,Greu e, Doamne, prin străini,Ca desculţ prin mărăcini.

Mărăcinul te împunge,Străinul te face-a plânge.Mărăcinul te înghimpăŞi străinul te mănâncă.Foaie verde trei lalele,Cin’ nu ştie cânt de jele,Să vie să îi cânt eu,Că eu sunt mâncat de rău.

(Cules de Sergentu Elena, de la Sergentu Mihai, 51 de ani)

– 22 –

Vatră străbună

Floare albă de cireşFloare albă de cireş,Măi bădiţă Gheorghieş,Tu te duci drumul la Ieşi,Dar pe mine cui mă leşi?

Tu rămâi în satul tău,Satul tău e ca un rai,Te iubeşti cu cine vrai.

Eu mă duc cale departe,În neagra străinătateŞi nu mai pot răzbate.

- Hai în codri să trăimUn’-e o fi codrii mai deşi,Să ne facem bordeieşCu tot lemnul de cireş,Cu grinzile de măceşŞi cu uşa de răgoz,Bate vântu’ şi-o dă gios.

(Cules de Ursuleanu Veronica, de la Scorţaru St. Profira, 77 ani)

La cumătru lăudatLa cumătru lăudat,La cumătru lăudat,Şădi fânu neadunat,Trala, la, la, la, la, la,Şădi fânu neadunat,Tra, la, la, la.

Şî s-ar duci să-l aduni,Şî s-ar duci să-l aduni,Da sî temi di şopârli,Tra, la, la, la, la,la,Da sî temi di şopârli,Tra, la, la, la.

Şopârleli verzâşoari,

– 23 –

Folclor din Corni – BotoşaniŞopârleli verzâşoari,Şî îl muşcî di chicioari,Tra, la, la, la, la, la,Şî îl muşcî di chicioari,Tra, la, la, la.

(Cules de Belciug (Popovici) Elena, de la Belciug(aş) Gheorghe,93 ani)

La cumătra lăudatăLa cumătra lăudatî,La cumătra lăudatî,Şădi cînipa-n poiată,Tra, la, la, la, la, la,Şădî cînipa-n poiatî,Tra, la, la, la.

Cînichioara cea di varî,Cînichioara cea di varî,O torc mâţâli pi-afarî,Tra, la, la, la, la, la,O torc mâţâli pi-afarî,Tra, la, la, la.

Şî ar bate-o cumătra,Şî ar bate-o cumătra,Dar nu-i merge meliţa,Tra, la, la, la, la, laDar nu-i merge meliţa,Tra, la, la, la.

Arz-o focu‘‚ cânipa,Arz-o focu‘ cânipa,Câ-i mai bun’-america,Tra, la, la, la, la, laCâ-i mai bun’-america,Tra, la, la, la.

Nu mai ţeşi, nici nu ghileştiNu mai ţeşi, nici nu ghileştiNumai cumpiri şî croieştiTra, la, la, la, la, la,

– 24 –

Vatră străbunăNumai cumpiri şî croieştiTra, la, la, la.

(Cules de Cezar Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani)

De eşti naşă democratăDe eşti naşă democartă,Naşă, naşă,Lasă poarta descuiată,Naşa draga mea.

Şi uşa puţin crăpată,Naşă, naşă,Să te văd cum stai culcată,Naşa draga mea

Şi de-ai sta culcată rău,Naşă, naşă,Să vin să te întorc eu,Naşă, draga mea.

Şi de-ai fi culcată bine,Naşă, naşă,Să vin şi eu lângă tine,Naşa, draga mea.

Ba-i aşa, ba nu-i aşa,Asta-i nănăşica meaNaşa draga mea.

(Cules de Liviu Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani)

Pădure verde pădurePădure, verde pădure,Netăiată de secureDe 50 de ani de zile.De s-ar face-un drum prin tineŞi-o cărare pentru mine,Să mă duc la mănăstire,

– 25 –

Folclor din Corni – BotoşaniSă văd cârduri de copile,Să văd şi copila meaCe-am prietenit cu eaDin copilăria mea.

(Cules de Jitaru Maria, de la Jitaru Constantin, 69 ani)

Bărâneţe haine greleBătrâneţe haine greleMult aş da să scap de ele.Trec zilele, trec şi eu,Îmbătrânesc şi-mi pare rău.

(Cules de Belciug(Gheorghiasa) Anicuţa, de la Belciug(aş) Gheorghe, 94 ani)

DoineOricine a trecut prin şcoală a învăţat că doina este ca un imn

naţional, este o specificitate a acestui popor, este însuşi poporul român, cu riscul contrazicerii aş zice.

Când românului i-a fost mai greu, a rupt o frunză dintr-un ram, doinindu-şi, jelindu-şi jalea, şi durerea, şi suspinul. Când frunza s-a desprins de ram, purtând-o vântul şi bruma toamnei, a dus la gură fluierul; când fluierul şi l-a vândut pentru o stra-chină de făină, de-o mămăligă ori de-o pâine neagră, şi-a des-prins scripca din cui; când nu a mai avut nicideuna, scrâşnind din dinţi şi măsele, s-a adunat şi a doinit din gură.

Doina, creaţie lirică specifică poporului român, poate fi: de dor, de jale, de dragoste, de înstrăinare, de cătănie, de haiducie, păstoreşti…

La alte popoare, cuvintele „dor“ şi „jale“ au doar corespon-dente; la englezi, spre exemplu, pentru „dor“ avem „longing“, sau

„Sehnsucht“ la nemţi, iar pentru „jale“, englezii folosesc „drea-riness“ sau „grief“.

Doina reflectă atitudinea omului faţă de viaţă, de moarte, de scurgerea şi ireversibilitatea timpului, doina reflectă comuniu-nea omului cu natura.

– 26 –

Vatră străbunăDau mai jos două doine, culese acum mai bine de 60 de ani,

de la înţelepţii satului, – bătrânii –, doine care circulau la Corni la vreme de ciocoime, de pe vremea răscoalelor de la 1866, ori mai încoace, – 1907, la care cornenii şi-au dat şi tributul de sânge.

Pe pământuri la ciocoiFrunzuliţă de trifoi,Când munceam flămânzi şi goiPe pământuri la ciocoi,Era vai şi-amar de noi..Lucram din zori până-n seară,Şi doar vorbe de ocară,Lacrimi şi pâine amară.Munceau greu cei rupţi în coate,Doar ciocoii-aveau de toate.Noi, – cu munca şi ruşinea,Ei, – cu-averea şi hodina.

(Harabagiu Elena, de la Scorţaru Florica, 73 ani)

Noi ţăranii de la ţarăNoi, ţăranii de la ţară,Că din vechi şi azi trăim,Muncim greu, iarnă şi vară,Numai dări ca să plătim.Ne iau dijmă pe din două,Ne mai iau găini şi ouă,Tot avutul ei ni-l storcPân’ şi limba de la porc.Pentru trei zile de clacă,Zece trebuie să facăPe la domnii arendaşi,Crunt bătuţi de călăraşi.Am ajuns ca vai de noi,Dăm ca racu înapoi.Am ajuns ca vai de noi,Am ajuns ca vai de noi,Ca nişte oi.

(Din cronica satului, auzită pentru prima oară în preajma răscoalei din 1907 de la Dumitrache Bulgaru – 82 ani)

– 27 –

Folclor din Corni – Botoşani

DescânteceDescânt (cuvânt compus: des + cânt). Descântecele (descân-

tatul) sunt practici vechi, din timpuri imemorabile, practi-cate mai mult la ţară, superstiţiile având o pondere sporită faţă de oraş. Ele, descântecele, pot fi: de în(spăimântare, de deochi, de şarpe, de Muma Pădurii, de junghi, de lungoare, de rânză, de săgetătură, de bubă neagră, de bubă dulce, de urcior, de roşaţă, de spaimă, de ursită, de „întors urma“, de ceasul cel rău, de poci-tură, de băşica cea neagră, de moroi, de strigoi, de samcă, de zâne, de iele, de scoaterea dracului din om, de scoatere a dra-cului din baltă, de împăcare, de luat (ori de dat) mana de la/la vite, de dragoste, de piază rea, de legare, de dezlegare, de făcut de urât, de ulcică, de beţie, de judecată, de stea, pentru naşteri întârziate, pentru binecuvântarea de a avea un copil ş.a.

Descântecele sunt de iure şi de facto nişte fomule magice, în versuri, iar rostirea lor este însoţită de gesturi de către des-cântătoare. Spun descântătoare pentru că nu intră în obiceiu-rile, practicele bărbaţilor. Dat fiind faptul că descântul este înso-ţit de mişcări gesturi, rostirea cântată a versurilor, toate acestea dau caracterul sincretic al descântecului, particularitate, carac-teristică a literaturii populare, folclorului, în general şi în special.

Descântecele, parte din ele, sunt vrăji făcute întru vindecarea de o boală, îndepărtarea unui rău ori aducătoare de bine, de dragoste, de bani, de schimbarea condiţiei sociale precare, pecuniare etc.

Descântec de înspăimântareMerge Ileana pe cărare,Grasă şi frumoasă.Se întâlni c-un lup ……….?Cu dinţii rânjiţi,Cu ochii boldiţi.Iliana, când văzu,Iliana se înspăimântă.Iliana, nu te înspăimânta,Nu te văicăra,

– 28 –

Vatră străbunăMătuşa te-o descânta,Cu mătura te-o mătura.Ptiu! Ptiu!

Acum merge Iliana în poarta raiului,Grasă şi frumoasă,De Dumnezeu luminată.Ptiu! Ptiu!

(Cules de Oboroceanu Nedelea, de la Mărgineanu Gheorghe, 61 ani)

Descântec pentru ursităTu şarpe balaurCu solzii de aur,Te ghiontesc c-un ac de foc,Ca să te porneşti din loc.Te duci la a mea ursită.Îl ghionteşti cu un băţ de alunSă vie mai mult nebun.Îl ghionteşti cu un băţ de vie,Cu gândul ca să-l înghie.Îl ghionteşti cu un băţ de soc,Ca să-l urnească din loc.De-l găseşti bând,De-l găseşti mâncând,De-l găseşti dormind,Jos să-l trânteşti,Ochii să-i boldeşti,Dinţii să-i rânjeşti.Cu nouăzeci şi nouă de bice de focSă-l plesneşti,La mine să-l goneşti.Să crape şi plesnească,Să nu poată bea,Să nu poată mânca,Până pe mine m-o vedea.Să nu poată cinstiPân’ la mine n-o veni!

(Cules de Jitaru Maria, de la Jitaru Elena, 60 ani)

– 29 –

Folclor din Corni – Botoşani

Descântec de deochiO persoană frumoasă, fie fată ori băiat, fie copil, atrage aten-

ţia celor din jur şi pot fi deocheaţi, adică se simt rău: dureri de cap, ameţeli, stări de leşin, de greaţă, anxietate, nervozitate etc. Persoanele majore se duc de bună-voie la o „descântătoare“, care, de obicei este o femeie în vârstă, o babă, cum se pune. Dacă este copil, este dus la descântat la „Baba Rada“ ori la un popă, să-i cetească de dezlegare. Copiilor dolofani, frumoşi, li se leagă o cordică roşie la mână sau prinsă de hăinuţă, iar ca să nu-l deochi, îl scuipi: ptiu, ptiu! Iată cum, ori frumuseţea, ori deşteptăciu-nea, ori agilitatea şi alte calităţi, pot purta ghinion. Copilul care poartă la gât ori ureche o bijuterie de aur, va fi ferit de deochi. Iată unul dintre multele, multele feluri de descântare de deochi:

Fugi, deochi.Dintre ochi.Fugi, deochetură.Că te-ajunge vânt din gură.Fugi, deochiat.Că te-ajunge vânt turbat (…)Că eu cu gura te-am descântat.Cu mâna te-am luat,Ş-n vânt te-am aruncat.Să rămâie(Ilenuţa, Costicuţă…)Curat, luminat.Ca floarea câmpului.Ca roua dimineţii.Fugi deochi…Fugi deochetură…Ptiu! Ptiu!

(Cules de Babii Ecaterina, de la Oboroceanu Natalia 72 ani).

Leacuri băbeştiDintre atâtea mode, datini şi obiceiuri, ritualuri şi îndeletni-

ciri care au preocupat şi pe trăitorii din comuna Corni, inse-rez/menţionez doar şi „leacurile băbeşti“ (repet: „băbeşti“), fără a le descrie din motive lesne de înţeles. Iată o parte din ele, ca o

– 30 –

Vatră străbunăpractică îndelungă şi încrederea în efecte pozitive pentru: amig-dale, arsuri, boli de ficat, stomac, intestine, bube pe obraz, dalac, ochi, dureri de dinţi, măsele, constipaţie, degerături, dizenterie, durere de cap, de şale, de inimă, de gât, de şira spinării, boala de gură la vite, beţie, bronşită, varice, viermi intestinali, tuse, tuberculoză, înţepătură mărăcine, în sârmă ruginită, muşcătură de câine turbat, de viespe, albină, şarpe, obrinteală, negi, pecin-gine, moartea păduchilor daţi cu gaz, răguşeală, sperietură, poftă de mâncare, răni, râie, pojar, spuzeală, puroi, nevroză, răceală, scarlatină, sângerături, scrânteală, putere de muncă, abces de măsea, asudarea, depresie, pentru alungarea farmecelor, făcu-tul de urât, stări conflictuale etc.

Tot aici aş aminti despre farmece şi vrăji de legare, de dezle-gare, ritualuri cu lumânări, superstiţii; descântatul unei cămăşi, haine, oricare alt obiect pentru împăcare şi aducerea bărbatu-lui înapoi.

Vrăjitoria şi magia (albă ori neagră) este o altă preocupare, alături de căutatul în cărţi, datul în bobi, ghicitul în palmă (chi-romanţia) sau în puterea ghiocului.

StrigăturiStrigăturile se rostesc cu voce tare, fie de către bărbaţi, fie de

către femei, cu prilejul unor evenimente: nunţi, hore, clăci, scăldăciuni, cumetrii, botezuri ş.a., dând vioiciune şi veselie momentului.

Ele au şi un rol moralizator, instructiv, educativ, cum se spune la şcoală, evidenţiind lenea:

„Fata mamei jucăuşă/Cu gunoiu după uşă,/Pune boii la tân-jală,/Să scoată gunoiu-afară“/

beţia: „Astăzi bată, mâine bată,/Casa mea-i nemăturată,/Dar şi când m-oi dezbăta,/Casa, eu mi-oi mătura“. Ori: „Aş mai bea şi nu mai pot,/C-am uitat rachiu-n pod/Şi m-aş duce ca să-l ieu,/Dar mă tem că o să-l beu“./

urâţenia: „Câte fete sunt la jioc,/Toate-s strâmbe la mijloc,/Numai mândruliţa mea/Îi dreaptă ca secerea“./

omul taciturn, necomunicativ: „Urâtă-i femeia mută/

– 31 –

Folclor din Corni – BotoşaniCare nu cântă la nuntă,/Nici nu cântă, nici nu joacă,/Numai

şade şi se-ndoapă,/Dar eu beau, şi joc, şi cânt,/Că de asta-s pe pământ,/Că rachiul n-are câlţi,/Să se-opreacă printre dinţi“.

neascultarea de părinţi: „De-ar şti mama că-s aici,/Mi-ar face chelea ochinci./De-ar şti mama că nu jioc,/Mi-ar face che-lea cojoc“

fata nemăritată: „Draga mamei torcătoare,/Eşti frumoasă ca o floare./Când te duci la sezătoare,/Spune badei la ureche/Că eşti tinerică veche“./

regretul măritişului: „Când eram la mama fată,/Mâncam turtă coaptă-n vatră/Şi hrean ras pe răzătoare,/Dar acuma, la bărbat,/Mănânc miere şi beau vin/Şi pun la inimă venin“, mai rar, – hărnicia“:

„Să trăiască druştele,/C-au făcut găluştele,/Să mănânce vor-niceii,/Să se-ngraşe ca purceii“. Ş. a. m.d.

Aş mai bea şi nu mai pot,C-am uitat rachiu-n podŞi m-aş duce ca să-l ieu,Dar mă tem că o să-l beu.

***De trei ori pe după masă,Să scoatem nunta din casă.De trei ori pe după grindă,Să scoatem mireasa-n tindă.

***Să trăiască druştele,C-au făcut găluştele,Să mănânce vorniceii,Să se-ngraşe ca purceii

***Urâtă-i femeia mutăCare nu cântă la nuntă,Nici nu cântă, nici nu jioacă,Numai şade şi se-ndoapă,Dar eu beau, şi jioc, şi cânt,Că de asta-s pe pământ,Că rachiul n-are câlţi,

– 32 –

Vatră străbunăSă se-opreacă printre dinţi.

(Cules de Siminiceanu Elena, de la Siminiceanu Constantin, 70 ani)

Hu-iu-iu pi dealu golCă nireasa n-are ţolŞi i-o face niriliCând o tundi cînîli.Şî i-o face şi salteauaCând o tundi şi căţeaua.Şî i-o face şi pernuţa,Când o tundi, ghiata, mâţa.Şî i-o face ş-un oghealCând o tundi pe bălan

***Câte fete sunt la jioc,Toate-s strâmbe la nijloc,Numai mândruliţa meaÎi dreaptă ca secerea.

(Cules de Crap Adriana, de la Oniciuc Dumitru, 80 ani)

Draga mamei torcătoare,Eşti frumoasă ca o floare.Când te duci la şezătoare,Spune badei la urecheCă eşti tinerică veche.

***Draga mamei spălătoare,Spală rufele-n caldare,Le usucă pe butuc,Latră câinii ca la lup.

***Când eram la mama fată,Mâncam turtă coaptă-n vatrăŞi hrean ras pe răzătoare,Dar acuma, la bărbat,

– 33 –

Folclor din Corni – BotoşaniMănânc miere şi beau vinŞi pun la inimă venin.

***Hai la horă, să jucămFata să ne-o mărităm.Ferice de noi c-am da-o,Vai de cel, ce ar lua-o!

(Cules de Matei Savel, de la Pralea Maria, 70 ani)

Foaie verde de cicoare,Joacă bine, fată mare,Că n-ai ouă la chicioare.

***La răchita rămurată,Şade baba supăratăCu fata nemăritată.Mărita-o, nu se-ndurăCă mai are-un dinte-n gură.

(Cules de Belciug Lidia, de la Budeanu Catinca, 80 ani)

Haideţi fetelor la joc,N-aşteptaţi să vă mai rog.Sunteţi multe ca iarbaŞi bătrâne ca mama.Că şi mama nu-i bătrână,Tot mai are-un dinte-n gură.Are-un dinte şi-o măsea,Priponit de-o lopăţea.

***De-ar şti mama că-s aici,Mi-ar face chelea ochinci.De-ar şti mama că nu joc,Mi-ar face chelea cojoc.

(Cules de Babii Ecaterina, de la Talabă Constantin, 65 ani)

– 34 –

Vatră străbună

Astăzi nuntă, mâine hram,Poale la cămeşă n-am.Poalele le-au ros guzganii,Am rămas numai cu stanii.Nunta şi hramul a trece,Alte poale mi-oi direge.

***Nici o treabă nu-i mai greCa vara la secere.De trei ori mă uit la soare,Până fac o legătoare.Nu e treabă mai uşoară,Ca iarna la sănioară.

***Nu te uita lele, hăi,Că mi-s pantalonii răi.Are mama două oiŞi-o să-mi facă alţii noi.

***Nu te uita lele, hăi,Că mi-s pantalonii răi,Ci uită-te la izmene.Cum zboară hulubu-n ele.

***Fata mamei jucăuşăCu gunoiu după uşă,Pune boii la tânjală,Să scoată gunoiu-afară.

***Astăzi bată, mâine bată,Casa mea-i nemăturată,Dar şi când m-oi dezbăta,Casa, eu mi-oi mătura.

– 35 –

Folclor din Corni – Botoşani***Joacă-mă bade să-mi placă,Că-s o copilă săracă.Nu am bani ca să-ţi plătesc,Joacă-mă să mă hrănesc!

(Cules de Marcu Ion, de la Palaghia Dumitru, 72 ani).

Haideţi fetelor la joc,N-aşteptaţi să vă mai rog!Nu şedeţi şi vă uitaţiCa pisica la cârnaţi.

(Cules de Babii Veronica, de la Vărvăruc Maria, 62 ani)

M-o trimis mama de-acasă,Să joc fata cea frumoasă.Ş-am jucat pe cea mai slută,Că ş-aceea mă sărută.

(Cules de Patraşcanu Maria, de la Huşman Gh. Maria, 84 ani)

Câte fete sînt la joc,Nici una nu-i dă cu foc.Numai mândruliţa mea,Joacă ca bunică-sa.

(Cules de Mitoşeru Ioan, de la Budeanu Gh. Ioan, 71 ani)

Moşule, bătrân mai eşti!Dar cu baba cum trăieşti?Ia, trăiesc şi eu ca dracu’,Că aseară mi-o spart capu’C-o oală cu lapte acru.

(Cules de Vărvăruc Gheorghe, de la Iurac Aristica, 52 ani)

Decât cu căciula lungăŞi fără parale-n pungă,

– 36 –

Vatră străbunăMai bine mai rotunjoarăŞi parale grămăjoară.

(Cules de Palaghia Lucica, de la Palaghia Maria, 67 ani)

Dă-mă mamă după drag,Şi-n pământ să-mi fie drag!Nu mă da după urât,Şi-n pământ să-mi fie strâmt.

(Cules de Anghelache Vasile, de la Anghelache Elena, 62 ani)

Eu la joc, mama-i la joc,Mălaiu-i de joi la foc.Pân’ l-oi şterge de cenuşă,Mor flăcăii după uşă.

(Cules de Marcu Anica, de la Mărgineanu Elena, 72 ani)

Hai fetelor, la călineCă nu vă mai joacă nime!Cine boala v-o jucaÎn toată diminica?!Că nu sînteţi două, trei,Ci sînteţi vreo şase mii.

(Cules de Oboroceanu Stelian, de la Luchian Catinca, 81 ani)

Fata cu păru-ncreţit,Făcea mălaiul lăţit.Când să-l scoată din cuptor,Striga lumea-n ajutor.

(Cules de Siminiceanu V. Elena, de la Siminiceanu Vasile, 62 ani)

Lele, cu rufele tale,Mi-ai băgat căţeii-n boale.De curate ce erau,

– 37 –

Folclor din Corni – BotoşaniBăteu cânii şi urlau.

(Cules de Iurac Silvia, de la Iurac Zenovia, 70 ani)

„Mamî, eu m-aş măritaDupă cel din Tudura.“

„Fata mamei, nu ti duciCâ-i bătrân şî-i curgii mucii.“

Cules de Cezar Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 80 ani)

Teatru popularBanda lui JianuNu a putut fi datată până astăzi circulaţia acestui gen folclo-

ric, pe meleagurile noastre, cornene.Cert este că Banda lui Jianu (i se mai spune „Jian“, pe la noi)

cunoaşte un areal convingător şi indubitabil de răspândire din vremuri uşor imemoriale (Iancu Jianu, haiduc, a trăit între 1784

– 14 decembrie 1842), cu rigoarea unei continuităţi obsesiv păs-trătoare de datini şi obiceiuri dăltuite în tradiţia unui neam, fără egal printre atâtea neamuri lăsate de Domnul pre pământ.

Bătrânii spun că au auzit-o de la alţi bătrâni, pe când erau copii, şi că pe vremea lor, li se părea că-i mai frumoasă vremea.

Banda lui Jianu (Jian) este genul folcloric – teatru popular – ce se bucură de o specială popularitate, fiind alcătuită din tineri, doar tineri necăsătoriţi, flăcăi – feciori – aleşi pe sprânceană de cel care se vrea mentor al „formaţiunii“.

Se „reprezintă“ în ajun de An Nou, nu pe scenă, ci pe la casele gospodarilor, imediat ce s-a înnoptat atât cât să nu aibă iz de poveste de Ion Creangă, cu imaginea popii aruncând cu cociorva în colindători.

Nu se începe de la marginea satului, cum încep cei mici cu colinda ori cu uratul, ci e o selecţie care se face din capul locu-lui ori cum i se mai străfulgeră unuia ori altuia dintre membrii formaţiunii, între timp.

– 38 –

Vatră străbunăGrupul intră în ograda fără lacăt ori zăvor la poartă şi se

opresc lângă geam; unul dintre tineri strigă:- Bună seara, bună seara! Primiţi Banda lui Jian?Dacă se primeşte încuviinţarea, tinerii intră în casă, cântând; o

parte dintre ei se opresc în tindă, pentru a intra în „scenă“ când le vine rândul. Aceasta pentru naturaleţe şi impresie a autenticităţii.

La sfârşit, gazda îi cinsteşte cu vin, rachiu, „gustare“; li se dă şi bani. Fetele le dăruiesc colaci mari împletiţi în „opt“ (şuviţe de aluat); dacă în trupă se află iubitul fetei, acesta primeşte un colac mai mare decât al celorlalţi.

Tinerii mulţumesc gazdei, plecând pe alte case, nu la ori-şice case.

Personajele:Jianu – tânăr îmbrăcat haiduceşte, înarmat cu pistoale,

– căpitanul.Anul Vechi – tânăr travestit în moşneag, cu barbă lungă, albă,

căciulă ţuguiată, îmbrăcat în suman, iar în picioare, – opinci.Anul Nou – tânăr îmbrăcat în costum naţional, brodat cu

frumoase modele ale folclorului local.Turcul I – tânăr, purtând îmbrăcămintea cea mai frumoasă,

neavând nimic comun cu portul turcesc.Pe cap poartă un chipiu cu pampon împodobit cu flori con-

fecţionate din pamplici de mătase. La gât, – fular din lână toarsă fin, vopsită, îmbrăcat cu o tunică roşie, înfăşurat de mai multe rânduri de nasturi galbeni ori rozete prinse pe nişte curele din piele, la fel şi în dublă diagonală peste amândoi umerii, până la brâu. Prinşi de umeri şi piept, – ghileţii.

Încins cu un brâu roşu a cărui franjuri se răsfiră, jur-împre-jurul unei fuste albe şi scrobite. În rest, iţari, bocanci ori cizme în picioare. La brâu, pistoale şi sabie adevărată.

Turcul II – la fel ca şi turcul I.Vânătorul – tânăr îmbrăcat vânătoreşte. Mireasa – tânăr travestit.Alexa – tânăr ce doreşte a intra in Banda lui Jianu.Haiducul I şi II – tineri îmbrăcaţi haiduceşte.În alte variante întâlnim personaje precum: Jianu, Anul Nou,

Anul Vechi, Dragoş, Căpitanul, Domnişoara, – sora Jianului, Gruia, Codreanu, Vânătorul (un poteraş), Ciobănaşul.

– 39 –

Folclor din Corni – BotoşaniDin multitudinea variantelor, cea de faţă pare a fi cea mai sti-

lizată, mai bine lucrată de către „autorul colectiv“ care a inter-venit (pe cale orală) până la desăvârşire.

Toţi: (intră cântând)Vine, vine, iată-l că vine,Vine, vine, şi Anul Nou.Ieşiţi afară, ieşiţi cu toţii,Ieşiţi afară ca să-l primiţi.Iată Anul Nou s-a apropiatŞi împodobit ca un împărat.Anul Nou: (adresându-se Anului Vechi)„Bună seara, veterane,Viteaz, mândru, căpitane!Spune-ndată cine eşti,Cu ce nume te numeşti,Că de nu, te nimicesc!“Anul Vechi: „Vrei să ştii cine sînt eu?“Anul Nou: Da!Anul Vechi: „Eu sînt Anul VechiCel ce mult am pătimitPe acest pământ,Până şi barba mi s-a încâlcitŞi când i se va descâlci,Ehei, Numai Dumnezeu Sfântul va şti.Dar tu, măi tinerică bălăioară,Ce-mi ceri mie socoteală?“Anul Nou: „Dar tu, măi gâtlej bătrân,Ce mă cercetezi pe mine-acum? Căci eu sînt Anul Nou,Ce sunt trimis de Dumnezeu,Chiar în astă seară pe pământ,Să iau locul celui trecut. Pământul culoarea şi-a schimbat,Păsările călătoare au plecat,De-acum poţi să pleci şi tu,Căci, dacă te mai prind a doua oară,Îţi smulg barbaŞi te ucid ca pe un mişel.“Anul Vechi: „Ei, dacă zici tu aşa,„Voi pleca,

– 40 –

Vatră străbunăDar lasă-mă să-mi scutur sumanul.Să-l mai am şi pe la anul.“Haiducul I: „Măi, Anul Nou şi Anul Vechi,Decât v-aţi certa,Mai bine-un cântec aţi cânta!“Toţi: „Să-l cântăm!“ (toţi cântă).“„Măi stejar, pletos şi verde,Iha, tra la, la, la,De sub tine nu se vede,Haiducel în codru verde.Măi haiduce, haiducele,Vin’ să-ţi dau hainele mele,Arme bune de pandur,Cu aur jur-împrejur.Tu la brâu le vei purtaŞi-n cale vei vedeaO copilă mândruliţăCe-ţi dă ochii şi guriţă.Rupe-i, Doamne, costiţaCum mi-a rupt ea inima.Costiţa şi ochiul stâng,Care m-a făcut să plâng.Costiţa şi ochiul dreptCare m-a făcut s-aştept.“Haiducul II: „Oare unde-a fiJianul cel vestit, Căpitan nebiruit?“(căpitanul fluieră).Toţi: „I-auzi fluierul cum sunăPe câmpia-ndepărtată!N-o fi căpitanul, oare?“Jianu: „Bună seara, fraţilor!“Haiducul I: „Să trăiţi, mândre căpitane!“Jianu: „De când staţi pe la poteci,N-aţi văzut poteri trecând pe-aici?“Haiducul I: „N-am văzut, mândre căpitane,Căci, dacă vedeam,Armele-n piept le puneamŞi noi, azi, bani aveam.“ Jianu: „Nu-i nimic,Cât călcăm pe-acest pământ,

– 41 –

Folclor din Corni – BotoşaniPurtăm nume de haiduc.“Turcul I: (intrând)„Aici mi-ai fost, aici mi-ai statCu ai tăi haiduci la sfat!Spune-ndată cine eşti,Cu ce nume te numeşti,Că de nu, te nimicesc!“Jianu: „Vrei să ştii cine sînt eu?“Turcul I: „Da!“Jianu: „Eu sînt Jianul cel vestitCe mii ca tine-am jupuit.Dacă nu-ţi vine să crezi,Du-te-n codri şi-ai să vezi.Unde-s tufele mai mari,Zac în sânge-ai tăi barbari.Unde-s tufele mai mici,Stau ascunşi ai mei haiduci.Ăştia sunt haiducii mei,Care-azvârl’ cu gloanţe-n voi!“Turcul I: „Zabravanghila Stingheaua,Sai Saghici, nu mă lăsa,Că Cristandal se află În pericol de moarte!“Turcul II: „Stai, Jiene-ngrozitor,Ce faci moarte şi omor,Că-s şi eu pe lângă elŞi te jupoi ca pe-un miel!Te dai să fii legatSau să fii împuşcatCa un animal turbatPentru fapta ce-ai călcat?“Jianu: „Decât să mor împuşcatCa un animal turbat,Mai bine mă dau legatPentru fapta ce-am călcat.“Turcul II: „Dă-ţi armele din brâuŞi-n lanţuri să te ţiu.“Jianu: „Le-am dat!Lepădăm armele noasteÎnaintea feţei voastre,Dar veţi da voi socoteală

– 42 –

Vatră străbunăPentru-aceast’ nechibzuială!“Turcii: „Plângeţi, voi haiducilor,Plângeţi şi vă întristaţiCă Jianul e legatŞi la moarte condamnat!“Toţi: „Turcilor, păgânilor,Voi, spurcaţi ai liftelor,Ce-aveţi voi cu-acest român?“Turcii: (cântă)„Zilele să le sugrum!Porunc’-avem de la-mpăratulLui Jian să-i luăm capul (bis)Treci, Jiene, la-nchisoare,Să-ţi fac capul tău sarmale,Din picioare, – răcituri,S-avem pentru-ai tăi panduri.“Vânătorul: (intră)„Eu sînt vânătorul Ţării Româneşti,Nu sînt vânător de animale,Ci sînt vânător de haiduci.“Turcul II: „Ia ascultă, măi brav vânător,Ţi-l dau pe acest Jian legat,Dar pentru a lui scăpare,Vei intra tu la-nchisoare.Eu plec la cafenea,Să fumez o ţigară Şi să beau o cafea.“Vânătorul: „Vezi să nu te opăreşti!“Toţi: (cântă): „Ziua scade, noaptea creşte,Vine timpul la vânat,Inima întinereşte,C-a sosit ce-am aşteptat.Ningă, plouă sau trăsnească,Fie ger sau ba,Numai arma să-mi trăiascăSub mantaua mea.Am în bunda mea rotundăMii de-ncărcători,Tocmai ce îi trebuieşteUnui vânător.“Jianu: (cântă)

– 43 –

Folclor din Corni – Botoşani„Of, maică scumpă,De eşti pe pământ,Vino-ndată să mă veziÎn ce chinuri sînt.Lanţurile greu mă strâng,Groaza mă-nfioară,Dar mai am în tainăUn mod de scăpare:De-aş muri, săpaţi-mi groapă,Tânăr codru şi frumos,Lâng-o margine de apă, Tănăr codru şi frumos,Să treacă şi-a mea iubită,Tânăr codru şi frumos,S-o aud cântând vreodată,Tânăr codru şi frumos,Of, scumpa mea mireasă,Vino de mă scapă!“Mireasa: (cântă şi plânge)„Of, Jianul meu iubit,Tinerel Jian,Voinicel Jian, (refren după fiecare vers)Stai în lanţuri chinuit.Rugini-ţi-ar lanţurile,Slobozi-ţi-ar braţele,Că, de când ai fost legat,Multe lacrimi am vărsat,De făceam fântână-n sat!Fântână cu cinci izvoare,Două dulci şi trei amare,Cine-a bea apă să moară!Dac-o bea iubitul meu,Să-i ajute Dumnezeu!Dac-o bea duşmanii mei,Să crape fierea în ei!“Alexa: „Ascultă, măi tinere Jiene, Primeşte-mă în a ta ceată,Să mă răzbun şi eu o datăPe această liftă păgânăCe mi-a distrus şi mie-o turmă“Jianu: „De ce nu te-aş primi, măi dragă Alexa?

– 44 –

Vatră străbunăDar roagă-l pe acest brav vânătorCă pentru a mea scăpare,Îi voi da o pungă mareŞi-un cal de marş, călare,Bani de mâncat şi de însurat.“Alexa: „Ia, ascultă, măi brav vânătorCe spune acest Jian legat?“Vânătorul: „Ce spune, mă?“Alexa: „Că pentru a lui scăpare,Îţi va da o pungă mareŞi-un cal de marş, călare,Bani de mâncat şi de însurat.“Vânătorul: „Dar banii de furat,Sînt buni de însurat?“Toţi: „Da, căci cu toţii am alergat.“Jianu: „Bagă mâna între pistoale,Vei găsi o pungă mare,Ia-o ţie ca răsplatăPentru-a ta faptă călcată.“Vânătorul: „Eu, mâna aş băga,Dar mă tem că mă-i împuşca.“Jianu: „Să fii sigur că nu poţiPunga mea ca să o scoţi,Că nu ţi-e dat să mori bogat.Ţi-i dat să mori împuşcatCa un animal turbatPentru fapta ce-ai călcat.“Toţi: (cântă)„iha, tra la, la, la!C-a scăpat Jianul nostru,Că Jianu nu-i prostuţ,Te face să fugi desculţ.La Castel la Periniţa,Măi Jiene, măi,Tu acolo-ai fost închis,Măi Jiene, măi,Lanţurile pe mâini ţi-au pus.De-acolo când ai scăpat,Între haiduci ai intrat.“Turcul II: (adresându-se vânătorului)„Ce ţi-am spus eu ţie, mă?

– 45 –

Folclor din Corni – BotoşaniCă pentru a lui scăpare,Te voi băga pe tine la-nchisoare!“Vânătorul: „Ia, ascultă, măi tinere JieneCe spune acest câine!“Jianu: „Ce spune?“Vânătorul: „Că pentru a ta scăpare, Voi intra eu la-nchisoare.“Jianu: „Nu-i nimic, ţi-oi cânta cânteculŞi vai! Chiar la prima întâlnire,Vreţi să-mi faceţi mie oprire?Că-s în stare să lovesc cu astăFlintă ruginităPentru capul tău pregătită.“Toţi: (cântă) „Sîntem cine suntem,Şi ne recomnadămO ceată de haiduci, Haiduci de la Tecuci.Suntem români curaţi,jefuiţi şi dezbrăcaţiDe-acei ciocoi păgâni,Ce-au fost pe la noi stăpâni.Şi-avem legea haiducească,Pe câmpia românească,Iscălită de Jian,Mândrul nostru căpitan.Pe-acei ciocoi păgâni,De piele-i jupuim,Ca noi, cu ea, De bir să ne plătim.Ne vine Anul 20…El vine-mpodoit ca un împărat.El vine şi iar vine/La mic şi la mare,La toţi ce se află/În astă adunare.Ani mulţi fericiţi,Ani de bucurie,S-aveţi în casă tot ce vă doriţi!De am greşit cumva,Fiţi buni şi ne iertaţi,Primiţi cu bucurieTot ce v-am cântat,

– 46 –

Vatră străbunăHaideţi, haideţi, haideţi, haideţi,Haideţi ca să plecăm,Noapte bună, noapte bună,De-acum vă urăm!“

(Cules de Adochiţei Ana şi Harabagiu Elena, de la tinerii din sat, 1970)

Legende şi baladeLegenda satului CorniDemult, demult, de tare de demult, si-au făcut aşezare câţiva

oameni la locul numit Sălişte (Silişte) – numit aşa pentru că locul era necultivat sau plantat cu pomi (Silişte – var.: sălişte s.f.

– Slav (vezi sl. selištĕ).Doi învăţători, – Petru Babii şi Ilie Danilic, au primit încre-

dinţare de la organele judeţene de partid să întocmească mono-grafia satului Corni, în 1957, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la Răscoala ţăranilor de la 1907, pornită din satul Flămânzi, judeţul Botoşani, o succintă lucrare, doar de 15 pagini: „Ieri şi azi“ (File de cronică dintr-unul din satele răscoalei).

Iată ce spune cronica acestor destoinici învăţători:„Călătorului care merge cu trenul de la Botoşani spre Vereşti,

după ce trece podul peste Siret, în apropierea satului Huţani, i se desfăşoară în dreapta, adică spre sud-vest, culmile dealurilor care se ţin lanţ spre ţinutul Fălticenilor, iar în stânga, şesul larg al Siretului cu satele Corocăieşti, Bursuceni, şi hăt, în zare, spre răsărit, un sat mare asemuitor unei uriaşe livezi de pomi răs-frântă, sus, pe povârnişul unui platou.

Acesta este satul Corni.“După care, autorii intră în pagini de istorii:

„Unele hărţi vechi şi locuitorii satelor din împrejurimi obiş-nuiesc a-i spune şi „Cornii lui Şerban“, pare-se după numele unui fost proprietar de moşie.

Despre trecutul îndepărtat al satului Corni nu s-au aflat încă documente scrise. Singurele izvoare în această privinţă sunt povestirile bătrânilor localnici. Potrivit acestora, satul Corni ar fi fost situat, cu circa 350-400 ani în urmă, ceva mai spre nord, la o

– 47 –

Folclor din Corni – Botoşanidistanţă de 3 km. faţă de actuala lui aşezare. Pe lângă vechiul sat, rămas în amintirea bătrânilor cu denumirea de „Silişte“, trecea un drum care lega nordul ţării cu Iaşul. Pe marginea aceste căi ferite, adăpostită de luncile dese ale Siretului şi de păduri secu-lare, se văd încă urmele unor hanuri ca cel de la Huţani, astăzi părăsit, şi cel de la Corni, de la locul numit „Hrubă“, în care locu-ieşte şi astăzi cetăţeanul Oniciuc Manole, zis „Cotiuguţă“.

Vechiul sat „Silişte“ – ale cărui urme se păstrează foarte bine şi pe povârnişul fostei albii a Siretului – avea biserică de lemn, cimitir şi curte boierescă, împrejmuite toate cu un gard de nuiele dublu, umplut cu pământ.

După spusele bătrânilor, vechiul sat ar fi fost ars de turci. Se zice că multă lume şi-a găsit atunci moartea pri foc, fiind închisă de năvălitori în biserică, în noaptea de paşti (înviere, – n.n.). Aceste istorisiri coincid de altfel şi cu legenda dispariţiei altor sate din împrejurimi, despre care localnicii mai bătrâni poves-tesc c-ar fi fost distruse tot prin foc. Ele sunt întărite şi de unele cercetări făcute la faţa locului care arată că, într-adevăr, acea aşezare omenească a fost distrusă prin incendiu.

Tot prin ardere a fost distrusă şi „Cetăţuia“.Oamenii îşi înjghebau casele, constituindu-se în aşezări, pe

firul apelor şi în apropierea luncilor ori pădurilor, asigurându-le transportul (fluvial) şi lemnul de foc ori pentru construcţie.

De la un an la altul, aşezarea se făcea tot mai numeroasă, casele fiind făcute din nuiele ori vălătuci, ori chirpici, cu garduri din nuiele împletite după nişte pari bătuţi în pământ cu maiul, cam la 1m distanţă unul de altul. Porţile erau şi ele făcute din lemn despicat sub formă de ostreţe.

Mă opresc aici; cronica înserând pagini de istorii, în con-tinuare, de dinainte de …1864, dar mai consistentă cu aborda-rea răscoalei pornite din Flămânzii Botoşanilor şi până în anul de graţie 1957.

Balada lui Novac(Novăcească)Novăceasa şi Novac,Noaptea, n-au somn în conac.Ziua n-au astâmpărare,Ies, intră, caută-n zare,Doar de s-a vedea venindGruia aşteptat cu jind,

– 48 –

Vatră străbunăCăci de-un an şi nu mai ştiuGruişor de-i mort ori viu,Ori în ţeapă-i tras de turci,Ori e spânzurat în furci,Ori pe râu s-o fi-necatŞi pe prund zace-aruncat.Ei acas’-un corb aveau,Printre păsări îl ţineau,L-au crescut de mititel.Corbul c-am vorbea niţel.Şi văzându-l în cerdac,Într-o zi,-l strigă Novac:

„Alelei, corb, nu mai pot,Pleacă, zboară peste tot,Lumea ocoleşte-o-n zbor,Adu-mi veste de fecior,Căci de-un an, eu nu mai ştiuGruişor de-i mort ori viu“.Corbul, focu-i pricepându-i,A pornit în zbor ca gândul.Şapte ţări a colindat,Şi de Gruia tot n-a dat.Când să dea-ntr-a opta ţară,Aripile-i se muiară.Pe o straşină se-opriŞi-ncepu a croncăni.Gruişor, de la răcoare,Între ziduri de-nchisoare,Auzindu-l, s-a-ntristat,Fuga la fereastră-a dat:

„Ah, n-am trudă, pui de corb,Zilele să ţi le sorb!Ce tot ţipi şi croncăneşti,Carne de creştin doreşti?“De pe straşina de casă,Corbul, jos, la geam se lasă:

„Alei, Gruie, dragul meu,Ce mă blestemi aşa rău,Că umblu de rândul tău?Vin trimis de tatăl tău,Să-l caut pe Gruia-al său,

– 49 –

Folclor din Corni – BotoşaniŞi de maică-ta mânat,Eu venit-am să te cat“

„Alelei, corb, dragul meu,Să-ţi ajute Dumnezeu!De-ai făcut cuiva vreun bine,Fă acum şi cu mine,Că de-aici dac-oi scăpa,Carne de păgân ţi-oi da.Zboară pân’ la prăvălie,Adă pană şi hârtie!“Corbul, hai la o dugheană,I-a adus hârtie, pană.Cu-a lui mână, alba-i foaie,Gruia pe genunchi o-ndoaie.Scrie carte la mijloc,Numai cu lacrimi de foc.Iar în patru cornurele,Numai cu lacrimi de jele.Apoi, iute-a-mpăturit-o,Corbului în cioc i-a dat-o:

„Na, s-o duci în ţara meaTatei, astă cărticea!“Corbul, cu scrisoarea-n ciocSe-nălţa-n văzduh, pe loc.Întâi, corbul se vedea,Părea ca o turturea,Apoi cât o rândunică,La urmă cât albina, mică.La un timp, corbul pieri,Depărtarea-l înghiţi.Moş Novac şedea la masăŞi cina-n pridvor la casă,Când colo şi corbul vineŞi-o scrisoare-n cioc el ţine:

„Na, de la fecior, Novace!“Mosul repede-o desface:„Tată, dragă, lasă toate,Vină-n grabă şi mă scoateDintr-un beci întunecat,Unde Gruia stă legat“.

„Uite ce la duşmani, Gruie,

– 50 –

Vatră străbunăViu cu zor să ne răpuie.Înainte, cât zăreşti,Numai capete turceşti.Haide, să-i culcăm pe spate,Marginile tu le-i bate.Eu să bat mijloacele,Că le ştiu soroacele“.Şi-unde sar pe turci deodată.Vaileu, maică preacurată!Pe-unde Gruia străbătea,Ştiţi turcimea cum cădea?Cum cad toamna la pământFrunzele, când bate vânt.Iar pe unde da Novac,Ştiţi turcii pe jos cum zac?Ca şi iarba cea-nflorită,De-un cosaş când e cosită.Nu-i nici iarbă, nu-i nici grâu,Numai sânge pân’ la brâu.Într-un ceas şi jumătate,N-au cu cine se mai bate.Ei stătură faţă-n faţă,Dornici, ni s-au strâns în braţe.

„Gruie, dragul meu, pe-aici,N-ai dat ochii cu Dîrnici?“

„Ehei, cum nu scumpă tată,Dac-ai şti, sabia latăCum mi-o învârteaToţi pe lângă fruntea mea!Şi strigându-l, şi lovindu-l:

„Câine, ţi-a venit azi rândul!Sora-mi, ce-ai luat hoţeşte,Voica, unde mai trăieşte?“„Sora-ţi nu mi-a fost soţie,Dunărea mi-e mărturie.La Dunăre când a sosit,Ea în valuri a sărit“:

„Decât roabă cu ruşineTurcilor păgâni, mai bineÎn adâncu-acestui râu,Hrană peştilor să fiu.“

– 51 –

Folclor din Corni – BotoşaniAstfel zise când săriŞi în valuri ea pieri.Gruia şi Novac oftară,Din ochi lacrimi le picară.Dar, de-odat-un nechezat,Ca din somn i-a deşteptat.Sar, se-ntorc, şi-n faţa lor,Ce zăresc? Pe Negrişor.Gruia pe spinare-l bate:

„Ah, fugarule, fârtate,Că de când nu te-am văzut,Tu pe unde-ai petrecut?“„La Dîrnici, stăpâne,-acasă.Lui, vândut de-o crâşmăreasă.Până când, azi, pe DîrniciL-am adus la moarte-aici.“După Negrişor, colea,Roibul lui Novac venea.Şi sărind în şa, pe cal,Amândoi vitejii, hai,Dinspre ziduri păgâneşti,Iar spre munţii româneşti.

(Cules de Maria Balan, de la Vasile Balan, 65 ani)

– 52 –

Vatră străbună

Nume de familieAAgheorghiesei, Axinte, Ailoaie, Alexa, Apăvăloaie, Anghe-

lescu, Alupoaie, Anghelache.

BBaltaru, Balan, Bahnă, Brehuiescu, Botezatu, Brascovete,

Bulancea, Burghelea, Belciug, Beşleagă.

CCojocaru, Câniparu, Costea, Chelaru, Chiriac, Ciobanu, Cior-

nei, Constantinescu, Corduneanu, Corneanu, Crap, Curelaru.

DDorneanu, Dancu, Daniliuc, Dascălu, Dăroi, Dăscălescu,

Dăroi.

EEnăchescu, Enăşescu, Enache.

FFandache, Fediuc.

GGraur.

HHârţoagă, Huşman, Hluşcu, Hofman, Huţanu, Hrişcă,

Hănceanu.

IIuraşog, Iurac, Iurieţ, Iurăceanu, Ivănuşcă, Iacob.

JJitaru.

LLupu, Luchian, Leonte.

– 53 –

Folclor din Corni – Botoşani

MMoscalu, Maxim, Matei, Marcu, Melinte, Munteanu, Muraru,

Murariu.

NNiculăeş, Nechita.

OOboroceanu, Ocu, Olaru, Onofrei, Onofraş.

PPatraşcanu, Pătrăşcanu, Pătrăuceanu, Pricop, Palaghia, Pin-

ghiur, Popovici, Puşcaşu, Pralea, Pânzariu, Păduraru, Pădurariu.

RRotaru, Rotariu, Ruginosu, Rusu.

SScorţaru, Scorţariu, Sorohan, Scutelnicu, Stărică, Sruţuc

ŞŞtefan, Ştefancu.

TTalabă, Todirişcă, Turcu.

UUrsuleanu, Ungureanu, Ursu.

VVasiliu, Vacariu, Vărvăruc.

– 54 –

Vatră străbună

Nume de botezAAdi, Adrian, Adriana, Aglaia, Agripina, Alecu, Alexandra,

Alexandru, Alexandrina, Ana, Anca, Andrei, Aneta, Angela, Angelica, Anica, Anicuţa, Anton, Aristica, Aspazia, Augustina, Aurel, Aurelia, Aurelian, Aurica.

BBogdan.

CCarmen, Carolina, Catinca, Călin, Călina, Cătălin, Cătălina,

Cezar, Ciprian, Claudia, Claudiu, Constantin, Corina, Cornel, Cornelia, Costache, Costel, Costică, Costicuţă, Crina, Culiţă.

DDan, Daniel, Daniela, Dănuţ, Dalia, Diana, Dinu, Doina,

Domnica, Dorel, Dorin, Dorina, Doru, Dumitrache, Dumitriţa, Dumitru.

EEcaterina, Elena, Eleonora, Elisabeta, Elvira, Emil, Emilia,

Enache, Eufrosina, Eugen, Eugenia.

FFănică, Filareta, Filofteia, Florica, Florin, Florinel, Frăsâna.GGabriel, Gabriela, Garofiţa, Gavril, Gelu, Georgeta, Gheor-

ghe, Gheorghiţă, Gică, Ghiţă, Ghiţişor, Grapina, Grigore.

HHaralam, Haralambie.

IIancu, Ianacachi, Ileana, Ilie, Ilinca, Ioan, Ioana, Ion, Ionela,

Ionuţ, Iordache, Iorgu, Irimia, Irina, Iulia, Iulian, Iuliana.

– 55 –

Folclor din Corni – BotoşaniJJan, Jana, Jenică.

LLaura, Lăcrămioara, Lenuţa, Eleonora, Letiţia, Liliana, Lina,

Lisaveta, Livia, Liviu, Luca, Lucia, Lucian, Lucreţia, Luminiţa.

MMagdalena, Mandiţa, Manole, Maranda, Margareta, Mar-

ghioala, Marghioliţa, Maria, Marian, Maricica, Marin, Mariţa, Marius, Mălina, Mărgărinta, Mărioara, Măriuca, Măriuţa, Mihai, Mihail, Mihăiţă, Milica, Mina, Minodora, Mioara, Mirela, Mişu, Mitică, Mitriţă, Mitru, Monica, Mugur, Mugurel.

NNastasia, Neculai, Nică, Nicolae, Nicoleta, Nicu, Niculai,

Neculai, Nicolae, Nicolaie, Niculăeş, Niculina, Niculiţă, Nicu-şor, Nicuţă, Nuţa.

OOana, Octav, Octavian, Olga, Olimpia, Olimpiu, Ortansa,

Ortensia, Ovidiu.

PPanainte, Panait, Paraschiva, Paul, Pavel, Paulina, Petrache,

Petronela, Petru, Pintilie, Profira, Puiu.

RRaluca, Ramiro, Rariţa, Raveica, Radu, Răducu, Răzvan, Relu,

Rodica, Romeo, Romică, Roxana, Ruxandra.

SSafta, Sanda, Sandu, Savasta, Saveta, Silviu, Simion, Sma-

randa, Sofica, Sorin, Sorinel, Sorina, Stela, Stelian, Stelică.

ŞŞtefan, Ştefania, Ştefănel..

TTatiana, Teodor, Theodor, Tibi, Ticu, Tinca, Tincuţa, Tirel,

Titi, Toader, Teodora, Todiriţă, Trandafira, Tudor

– 56 –

Vatră străbunăVValentin, Valentina, Valeria, Valerica, Valerică, Valeriu, Valiţa,

Varvara, Vasile, Vasilică, Vasîlca, Vastica, Veronica, Victor, Vic-toraş, Victoria, Victoriţa, Violeta, Viorel, Viorica, Virgil, Virgi-nia, Victoria, Vlad, Vlăduţ

Z Zaharia, Zamfira, Zancira, Zenobia, Zenovia, Zoiţa.

– 57 –

Folclor din Corni – Botoşani

PorecleAAbabei, Abalaşei, Anania, Arcuş, Ardel, Argepoiata, Argevalu,

Avionu.

BBabulea, Băietu, Bălălău, Barabulă, Barbatu, Bârda, Bârsan,

Belciugaş, Beldiţă, Belică, Belitu, Bercu, Boarna, Boarnă, Beşoi, Boboc, Bocăneţ, Bodrângă, Bolohan, Bonachi, Bonea, Borâtu, Bordei lung, Bostan, Bou roşu, Bozău, Brici, Budăi, Bulan, Bul-buc, Bumbu, Bunduc, Burici, Burlui, Bursuc, Buruiană, Buznea.

CCacachi, Câcâcia, Câcătoiu, Cacilcânii, Calu Blanarului, Călu-

găru, Căpuşa, Caras, Cărăsoaia, Capra, Cartuş, Cârlig, Cepoi, Chelbosu, Chibrit, Chiciulea, Chihaia, Chindrus, Chipăruş, Chiroşca, Chişcari, Chişleac, Chitan, Chiţigoi, Chiţu Mandiţei, Ciocârlan, Cioclej, Ciolan, Ciotârdan, Cireaşă, Ciucălău, Ciuciu, Ciulai, Ciulei, Ciuparcă, Clopotaru, Cocoară, Cocoroaia, Codău, Colac, Colbec, Colonelu, Copchilu, Coroi, Costăchel, Coşlachi, Cotârlă, Cotiuguţă, Covaşă, Crăcănici, Cracanatu, Crupă, Cuco-şăl, Cucu, Cucuieta, Cucuruz, Culai, Curcan.

DDancu, Doba, Doboşăriu, Drancă, Drăncuţă, Dúpa.FFasolă, Făgădău, Fătu, Ferfeleasca, Fliuşcă, Foiu.

GGaginiuc, Găinuţă, Gâju, Galan, Găluşcă, Gângiu, Găoază,

Gârloban, Gâscă, Gâscan, Gaşpar, Gătej, Gâtlan, Gât Stâmb, Gav-rilaş, Gâza, Geamănu, Germanu, Germoi, Ghebuţă, Ghiorghină, Gidruţa, Gâtiţă, Goangă, Gologan, Gozoroaba, Gozu, Grăunte, Guşâcă, Guţă, Guzan.

– 58 –

Vatră străbunăHHaldan, Hanchea, Handra, Hârţoagă, Hâşlea, Heşcu, Haita

neagră, Hlihor, Hobjâlă, Hopa-hopa, Hrenoi, Huhu, Huhurezu, Hulpoi, Hultur, Hulturaş, Hulub.

IIancu popii, Iepuroi, Ionete, Ionoi, Iuzâc.

JJuvete.

L Licurici, Lulu, Lupuşoru, Luţică.

MMaftei, Maioru, Mandache, Mandiţa, Mandrea, Maranda,

Mănescu, Mânjală, Manolache, Manole, Mânzu, Mareşleagă, Marica, Mariţoiu, Mătrăgună, Mazuru, Miron, Mitran, Mitriţă, Mitru Ursului, Moartea, Moniţa, Morcov, Motârlanu, Mucea, Mucigai, Mutu.

NNagâţu, Nezu nopţii, Nicuţă, Nihalachi, Niţă.

OOloi, Oloieru, Olteanu, Ouatu.

PPâclă, Pălii, Pâsoi, Patatu, Patrusute, Perjoi, Petrache- şefu,

Pipirig, Pizdulici, Plodu, Pocăitu, Pogaci, Polonic, Porcu, Prepe-lea, Puflan, Puflea, Puica, Pupăza, Purice, Putan, Puţoi.

RRăţoi, Rigu, Rogojână, Rojnicu.

SSănioi, Săriteanu, Sfântu, Stavarache, Stânguţă, Stiglete, Sto-

lojan, Strujac, Strujan, Struţuc, Sumanaru, Surelu, Suru,

ŞŞoricuţ, Şoşoi, Şulică, Şurub.

– 59 –

Folclor din Corni – BotoşaniTTalpău, Taman, Tizu, Toafla, Totârdan, Trei izmene, Trei

minciuni, Troancă, Turculeţ, Turtă.ŢŢâcu, Ţâcută, Ţâganu, Ţânţari, Ţâroi, Ţepoi, Ţicnitu, Ţoaiba,

Ţopârlică, Ţugui, Ţuţu.

VValachi, Varzariu, Vâju, Vasâlca, Vindireu, Vrăghioi, Vulturaş.

ZZăgan, Zână, Zanfirescu, Zboncuţă, Zdrelea, Zuzu.

– 60 –

Vatră străbună

Părţi ale satuluiCosteşţi (după familia Costescu, care s-a aşezat aici pentru

prima oară – în nordul satului).Cot (la sudul satului, denumire după uliţele mereu cotite).Dumbravă (În nord-est; din vatra satului, porneşte un drum

lung şi drept care duce în pădure; de-o parte şi de alta, gospo-dăriile oamenilor; fără uliţe, – stânga-dreapta.

Lipoveni (Extrema nord-vestică a satului unde s-au aşezat nişte lipoveni, renumiţi în grădinărit, pescuit şi olărit, pricepuţi în arsul cărămizii în cuptoare speciale, descoperindu-se cuptoare pentru ars vasele din lut, datând din secolul al XVI-lea; s-au mai găsit morminte colective, scheletele lor având dimensiuni peste normal, femeile, fetiţele, purtând odinioară lănţişoare de argint la gât, uneori, în terminal, cu medalioane tot din argint.

Bătrânii povesteau că în grădina locuitorului Nică (Ioan) Popovici, – bunicul meu dinspre partea tatei -, ar fi ascunsă o comoară, în unele nopţi de vară, ieşind din pământ scântei ori flăcări de lângă un nuc bătrân).

Toloacă (În nord – o uliţă lungă, lungă cu case de o parte şi de alta, fără ulicioare, – stânga – dreapta.

Rătoşel (la nord, numele îi vine de la „ratoş“ – rateş germ. Rathaus).

Vale (Partea vestică, la nivelul cel mai de jos al satului, oame-nii, – mai săraci decât restul satului).

Vatra satului (Partea din centrul satului, oamenii având un surplus de stare materială).

Cot (La sud, nume dat faptului că uliţele sunt, parcă întor-tocheate, cotite, de parcă nişte ascunzători).

COMUNA este alcătuită din aşezările: Corni, Sarafine;ti, Mesteacăn şi Balta Arsă.

Obiceiuri de peste an

– 63 –

Urmând firul calendarului creştin-ortodox, e o datorie şi nevoie de a trece/descrie, fie şi în treacăt, sărbători, fie laice,

fie religioase; le voi pune în ordinea din calendar:

Anul nou Dacă nu cea mai mare, atunci una dintre cele mai mari săr-

bători religioase ale anului. E şi Sf. Vasile, – se poate ierarhiza, punându-l în fruntea/capul tuturor sfinţilor? Lasaţi-mă să-l aşez pe acest loc/„podium“, nu pentru că e antroponimul meu, ci pen-tru că, şi alţii cred ceea ce cred eu. Preotul face slujbă la bise-rică, oamenii duc pomeni, se sărbătoresc cei cu nume de Vasile.

Din punctul de vedere folcloric, voi vorbi la locul şi timpul cuvenit.

Sfântul Ioan Botezătorul (Boboteaza)E obiceiul să se facă din gheaţă o cruce mare şi frumoasă¸dusă

la biserică. Câţiva oameni merg la Siret (râul Siret) ori la un iaz, tăind cu joagărul, mai nou, cu drujba, o „placă“ de gheaţă pe care o dislocă, trăgând-o deasupra, din care fac o cruce pe care o transportă cu mare grijă în curtea bisericii.

Se adună tot satul; dom’ popa ţine slujba afară. Se umplu poloboace ori butoaie din plastic cu apă pe care sacerdotul o sfinţeşte; oamenii se-nghesuie de-şi dau duhul, să ia apă din bel-şug, să stropească acasă, şi casa, şi ograda, şi şura în care stau vitele, şi târla oilor, şi tot ce mai cred ei că trebuie sfinţit, să nu se apropie naiba (ca să nu pomenesc de dracu) de casa lor şi să fie bine, ca să nu fie rău.

Şi cel mai „grozav“ lucru e atunci când se trage cu puşca. Sunt invitaţi pentru trebuşoara asta câţiva vânători, la nevoie e bine când vine şi unul singur.

BabeleEste perioada cuprinsă între 1-9 martie, zilele Babei, zilele

Dochiei, numită „Babele“ ori „Dochia“. Fetele oferă băieţilor mărţişoare.

Nu se lucrează în prima zi, pentru sănătatea celor ai casei. Se mai obişnuieşte ca fiecare om să-şi aleagă o zi dintre cele nouă; cum va fi ziua aceea, aşa îi va fi tot anul.

– 64 –

Vatră străbună

40 de sfinţiEste mult aşteptată (vorba vine) pentru că poţi bea 40 de

pahare de răchie. Gospodinele împletesc colăcei – sfinţişori – în două viţe, în

forma cifrei 8, se dau în cuptor, se ung cu miere de albine, se presoară cu miez de nucă, dat prin maşina de nucă; se dau şi de pomană, dacă mai ajung şi pentru asta.

Se spune, din bătrâni, că, dacă în noaptea ajunului sărbăto-rii îngheaţă, încă 40 de zile va îngheţa.

Se reîntorc berzele (cocostârcii) la cuiburile lor; dacă vei vedea, pentru prima oară un singur cocostârc, vei fi singur tot anul; dacă vei vedea mai mulţi, tot anul te vei întovărăşi şi-ţi va merge bine.

AlexiiE Sf. Andrei. Se adună de prin ogradă şi grădină toate restu-

rile vegetale şi tot ce arde, se dau foc, iar toate „gâjgăniile“ se dezmorţesc. E bun focul pentru că te fereşte de muşcătura de şarpe, dar şi pentru a feri pomii fructiferi de „pohtele“ omizi-lor şi viermilor.

BlagoveşteniaSau Buna-Vestire. Vin şi rândunele. Nu „se pune“ în pământ

(nu se seamănă, nu se pun straturi), nu se plantează pomi fructi-feri. Soseşte şi cucu. „Când auzi cucu cî cîntă“, trebuie să arunci un ban în direcţia aceea. Dacă nu ai un ban în buzunar, să-l arunci, tot anul vei fi un calic, dacă ai, se schimbă treaba! Dacă îţi cântă cucu din faţă, îţi va merge nine, dacă din spate, e de rău!

FloriileSau Duminica Floriilor. Intrarea în Ierusalim. Oamenii merg

la biserică, ducând rămurele de salcie cu mâţişori, care se sfin-ţesc şi se pun la icoană. Fetele fac „de ursită“, află dacă se vor mărita în anul în curs. Se pune în copac mărţişorul purtat până acum, iar zestrea se scoate afară, la aerisit Copiii sunt loviţi cu nuieluşa de salcie, de către părinţi, pentru a creşte dolofani, dar şi mintea în cap (că doară nu în picioare).

Aşa, să fie oleacă mai înţelepţi!

– 65 –

Folclor din Corni – Botoşani

Sfântul GheorgheFie în ajun, fie de dimineaţă tare, în zorii zilei, se pun rămurele

de răchită, în poartă. Oamenii se duc la biserică, ducând pomeni întru pomenirea morţilor cu nume de Gheorghe (de-ai casei).

Intră în obiceiul acestei zile urzicatul; smulgi o urzică ori mai multe şi loveşti peste pielea goală, nu chiar pe oricine; o fată poate urzica pe un băiat pentru a fi mai iute, mai vioi, aşa se zice, că…cine nu ştie că fetelor nu le plac băieţii mototoli, cică-s nişte pămpălăi!

Tot în această zi se plantează/seamănă flori, iar mieii se aleg dintre oi, înţărcându-i.

Săptămâna MareSe posteşte, chiar făcând post negru, adică omul nu mănâncă

nimic, doar bea apă. Urmează Joia Mare, Vinerea Mare şi Sâmbăta Paştelui (Învierea), mari sărbători de dinaintea Paştelui. Oamenii merg la biserică, par a fi mai buni, mai spălaţi de păcate; aiurea!

De PaştiSe spune că prima zi de Paşti este precum cea de Florii; dacă

de Florii a fost vreme rea, şi de Paşti va fi; dacă a fost soare şi senin, aşa va fi şi de Paşti.

Mare bucurie mare! Se ciocnesc ouă roşii, se mănâncă cozo-nac şi pască, dar nu înainte de a te spăla şi a lua anaforă, – o bucată de colac, sfinţită de dom’popa la biserică, în noaptea/la slujba de Înviere.

Dacă în familie sunt copii, de dis-de-dimineaţă, mama pune într-o ceaşcă cu apă câţiva bănuţi, alături, ouă roşii. Care copil se scoală mai întâi, se spală cu apa din ceaşcă şi ia banii, ceilalţi rămânânnd cu buza umflată, aşteptând alt Paşti, în speranţa că va fi primul sculat. Cojile de ouă roşii sunt păstrate, apoi arun-cate în apă, de regulă pe o apă curgătoare, ca să aducă noroc şi belşug la casă. Iară belşugul vine şi când te gândeşti mai puţin la el, – vorba vine.

Se păstrează lumânarea cu care ai fost la biserică, aprin-zând-o peste an când te primejduieşte furtună şi cumpănă mare.

Se spune că prima săptămână de după Paşti e „Săptămâna Luminată“; dacă moare cineva în sătămâna asta, merge în rai, fără vreo oprelişte de pe undeva, de pe la cineva cu sfinţenia într-însul.

Se merge la biserică, oamenii par mai smeriţi şi cu frică în Cel de Sus. Până trece paştele.

– 66 –

Vatră străbunăLa doar o săptămână după Paşti, lumea merge la cimitir, se

dă de pomană, popa face slujbă, iar fiecare mormânt este stro-pit (de popă) cu agheasmă. Este „Paştele Blajinilor“. Acest prilej (Paştele Blajinilor) este, în ziua de azi, un fel de concurs/între-cere – care dă mai mult de pomană, ce dă de pomană, care mai de care, fălindu-se/scoţându-se în evidenţă. O vorbă din popor zice: „iese ca păduchele în frunte“.

Izvorul TămăduiriiE slujbă la biserică, popa „face“ agheasmă din belşug, să

ajungă la tot satul. Oamenii, bucuroşi, de darul lu’ dom‘ sacer-dotu că i-a blagoslovit încă o dată, păstrează agheasma din ziua asta pentru zile grele/negre; olecuţică din această licoare sfin-ţită e curat panaceu!!!

Te vindecă de orice, de tot ce te doare şi nu te doare. Mare minune şi cu agheasma aiasta, Doamne!!!

Numai să spui „izvorul tămăduirii“, şi te simţi vindecat.

Duminica MareDis-de-dimineaţă, se pun crenguţe de tei în casă şi la poartă.

Cei încă nemuriţi fac curat în cimitir, pe la mormintele celor plecaţi mai de demult ori mai devreme. Acasă, în grădină, se pun straturi.

Armindeni„E întâi mai muncitoresc“, ziceam nu de multă vreme, dar

altul e obiceiul mai vechi: animalele primesc mai multă şi mai bună mâncare şi nu sunt puse la corvoadă, ci sunt lăsate să se odihnească. Se mai spune chiar că e „Ziua Boilor“. Să n-aibă şi el, boul, o zi?

Cu „B“ (mare)!!!???

SânzieneleSânzienele sau Drăgaica ete o sărbătoare a iubirii şi a fertili-

tăţii, celebrată pe 24 iunie, de care se leagă ritualuri întru sănă-tate şi belşug, iar fetele nemăritate îşi află sortitul, ba chiar şi momentul care o va ferici. În noaprea de Sânzâiene, îşi pun fel de fel de flori sub pernă, pe care le vor folosi ulterior remediu pentru feluritele boli ce apar şi potrivnice relelor ce se abat şi ele când lumea îţi e mai dragă.

– 67 –

Folclor din Corni – BotoşaniSânzâienele sunt fete frumoase, care trăiesc pe câmpii ori

prin păduri şi care fac să fie rod bogat, care dau prunci dolofani şi sănătoşi, iar femeilor măritate li se înmulţeşte fauna.

Fetele împletesc cununi din flori, pe care le pun în casă, la geamuri, porţi, portiţe, pe stupi, pe ogoare, tot în sperarea aceea întru noroc şi bunăstare. Pentru a-şi afla sortitul, fetele aruncă cununile pe un acoperiş; dacă se agaţă cununa, se mărită, dacă nu, ba! Dacă vrea să ştie fata cum va arăta „partea“, – tânăr ori bătrân -, aruncă cununa peste vite; dacă nimeşte una tânără, şi băiatul va fi tânăr; dacă nimereşte o „animală“ bâtrână, şi „tână-rul“ va fi bătrân.

Tot de Sânzâiene se mai spune că nu trebuie să te speli, iar într-o variantă fericită, că îndrăgostiţii se vor iubi până la capăt, dacă se vor scălda împreună, ori în mare, ori în râu.

Creştinii ortodocşi din Moldova se roagă la moaştele Sfân-tului Ioan cel Nou de la Suceava, sperând că vor scapa de boli şi de rele.

Sântilii, Ilii Pălii şi FocaE Sfântul Ilie (20 iulie) care hodorogeşte prin cer cu carele

lui, tună, fulgeră şi trăsneşte, aducând ploaie.Ilii Pălii (21 iulie), Foca (23 iulie) – nu se lucrează, se ţine

de foc şi de pază.

ProbajeleCu dată neschimbată în calendar: 6 august.I se mai spune „Schimbarea la faţă“. Părinţii se abţin să se certe (între ei), şi nici ceartă pe copii,

care, văzându-i pe părinţi certându-se, nu se vor sfii a o face şi ei.

Ziua Crucii I se mai spune „Înălţarea Sfintei Cruci“, cu dată nemodifi-

cabilă în calendar, – 14 septembrie.Se bat nucile. Dacă şarpele nu a intrat în pământ, iese în

drum şi poate fi omorât.

Vinerea MareSau Sfânta Paraschieva – 14 octombrie. Vremea bună ori

rea din ziua Sfântului Dumitru (26 octombrie) e condiţionată de cum este vremea de Vinerea Mare.

– 68 –

Vatră străbună

SpolocaniaBun prilej pentru gospodine de a chefui de să nu se vadă om

cu persoană Ele se adună, chipurile, la tors, numai că torsul nu e prea spornic.

Andriiul: 30 noiembrieSe spune din bătrâni, din vremuri peste care s-a aşternut uita-

trea, că-n noaptea Sf. Andrei, animalele capătă puteri supraani-maliceşti, iar strigoii, vârcolacii şi sufletele care rătăcesc, umblă prin lume, de-aiurea şi de haihui. Ca să te protejezi de duhuri şi strigoi, în preziua Sfântului, nu-i bine bani să împrumuţi, să nu te piepteni, nici să dai gunoiu-afară, nici să torci, şi nici să faci curat în casă. E bine să te ungi cu usturoi pe-ntregul corp ori prin părţile esenţiale, la fel şi uşile, şi geamurile, iar candela se lasă-aprinsă.; mai trebuie să-ntorci cu gura-n jos oale şi ulcele, să nu aibă unde să se ascundă strigoii, iar pentru-a nu se încălzi stri-goii, să scoţi din vatră cenuşa caldă. Dacă nu ungi pe afară uşile şi geamurile, vin strigoii şi nu e de bine; îţi fură meliţa ori meli-ţoiul, se urcă pe cel mai înalt deal şi bat la meliţă şi meliţoi până la revărsatul zorilor, de nu mai poţi dormi nici oleacă; revărsa-tul zorilor fugăresc duhurile rele, trimiţându-le prin codrii secu-lari, pe ape, pe pustii şi prin văgăuni.

Cum noaptea bine s-a lăsat, se leagă uliţele şi drumurile, adică, se leagă gard de gard transversal, cu sfoară, sârmă, iar ca să fie mai hăzoasă treaba, se leagă cu sârmă ghimpată. Se stă la pândă. Când trece cineva, se-mpiedică de sârmă şi cade; pentru a fi sigură căzătura, sârma trebuie să fie strunită şi sub genunchi, înălţime.

Băieţi mai măricei, dar şi feciori buni de însurătoare, fură, porţi şi portiţe de la aşa-zişii oameni gospodari şi le pun pe la sărăntocii satului, pe la femei sărace, văduve, iar porţile şi por-tiţele vădanelor şi ale sărăntocilor sunt puse la ceilalţi, dintâii; o altă trebuşoară este de a arunca porţile şi portiţele în iazuri şi rămnice. Era de pe vremea „boierilor“, la Corni, un iaz mare, de vreo 3 ha, astăzi secat (mare, mare, păcat), din neglijenţa „orga-nului“ care era la cârma comunei; nu-i amintesc numele, nici măcar folosind un eufemism întru a nu-i aduce „supărăciune“ lui, şi amărăciune satului. Privelişte inedită, cum pe luciul apei plu-teau zeci şi zeci de porţi şi portiţe, care mai de care mai „făloase“, mai arătoase, mai noi ori mai vechi. Două, trei zile, oamenii încer-cau să-şi „revendice“ bunul aruncat pe apa iazului, bine că nu

– 69 –

Folclor din Corni – Botoşanipe „apa sâmbetei“. Se făcea haz de necaz, nimeni nu se supăra pe nimeni. Băbuţa, învăţată cu poartă nouă, era supărată că i-o ia proprietarul.

Imaginaţi-vă când săracul se vede cu poartă nouă, iar „boga-tul“ cu o nenorocită de poartă, portiţă, din nuiele ori ostreţe care nu sunt bune nici de aţâţat focul. Şi totul, şi toate revin, se întorc în matcă, cu gândul la Anul Nou care bate a intrare într-o nouă şi neprevăzută secvenţă temporală. Asta e treaba băieţilor.

Cu fetele, treaba e şi mai şi; e ceasul când îşi află ursitul, dar pentru aiasta trebuie „să se vrăjească“ – aşa se spune, iar „vrăje-lile“ sunt felurite: „cu oglinda“, „făcutul cu ulcica“, „cu verigheta“,

„număratul parilor“. Număratul parilor de la gard: Fetele aleg un gard împletit

din nuiele (rar, dar rar de tot, în zilele noastre) şi numără nouă pari, fără să-i fi „ochit“ de cu zi. De al nouălea, prinde/leagă o cordică; a doua zi, cu răsuflarea întretăiată, merge la parul cu pricina, care-i va prevesti cum îi va fi alesul: dacă-i drept, mai verde şi subţire, aşa îi va fi soţul, iar dacă-i strâmb, mai jos decât ceillaţi, mai uscat şi putregăios, – bătrân şi gârbov, „şi micu la statu“ îi va fi partea şi norocul. Făcutul cu ulcica: Fata, singură-singurică în faţa sobei, lasă să ardă trei cărbuni, într-o ulcică, într-un vas de lut, nou-nouţ. Roteşte vasul uşurel, în timp ce rosteşte o incantaţie care ar trebui să atragă atenţia celui drag ei.

Făcutul cu verigheta: Cu ceva timp în urmă, înainte de Sf. Andrei, fata merge la popă/preot pentru a-i sfinţi o verighetă pe care o pune/o aruncă în ajun de sărbătoare, într-un pahar cu apă neîncepută; în mijlocul paharului, fata va vedea chipul omului, visat, închipuit, pentru care şi-ar da o parte dintr-însa pentr a-l avea parte şi noroc, şi destin.

Făcutul cu oglinda. Fata, dezbrăcată, cum o „făcuse mă’-sa“, ţinând în mână o lumânare, se interpune între două oglinzi, pri-vind în oglinda din faţă cu mare trăire lăuntrică şi intensitate maximă, până la depersonalizare. În oglinda din spate îi apar secvenţe din trecut, dar şi din viitor, înfăţoşându-i-se scene din viaţa care vine…care vine…, iar în mijlocul acestei vieţi, să-ţi apară iubitul, viitorul soţ. Să vezi pe cel care va fi parte din tine, iar pe tine, – parte din el.

Sfântul Neculai: 6 decembrieZi mult aşteptată de copii pentru darurile pe care le primesc,

în ajunul Preasfinţiei sale, Neculai. Copiii cei care au fost cuminţi

– 70 –

Vatră străbunăgăsesc în ghetuţe ori în sacoşe jucăriile ori dulciurile dorite. Cei obrăznicuţi vor primi de la Moş Neculai şi câte o vărguţă la fun-duleţ, aşa se zice, şi pentru că…copiii „se fac“ tare cuminţi.

Se mai zice că, dacă Moşul găseşte ziua friguroasă, o încăl-zeşte; dacă o găseşte caldă, o răceşte.

Ignatul: 20 decembrieSe taie porcul, se umple chişcă şi cârnat. Copiii sunt bucu-

roşi pentru că vor umfla băşica porcului. Pentru asta, băşica tre-buie separată cu mare grijă pentru a nu o atinge cu cuţitul, când nu ar mai fi bună la nimic. Se goleşte băşica, se freacă bine, bine, bine cu făină de porumb cu cenuşă, până se face mai subţire şi moale, altfel nu se poate umfla.

Seamănă cu o cameră de minge, având acel muştiuc pe care îl bagi în gură, suflând atât cât să nu plesnească; se pot pune gră-unţe înăluntrul ei pentru a zurui, bună pentru a linişti pruncii care plâng.

Crăciunul: 25-27 decembrieS-a terminat şi anul. Am parcurs un lung drum, cu bune, cu

rele; iată-ne, de parcă sub zidurile unei redute de necucerit, şi totuşi… sărbătorim sfârşitul!!!

Ca un paradox în plus, printre atâtea şi atâtea paradoxuri ce ne urmăresc şi ne fac viaţa mai misterioasă, mai confuză.

Naşterea Domnului! Ce trecem pe primul plan/loc? Învie-rea? Le trecem pe acelaşi loc, aşa cum doi şcolari buni sunt tre-cuţi pe acelaşi loc, primind premiul I. Obiceiurile sunt peste tot la fel, nediferenţiate substanţial; insistenţa de a le descrie ar fi superfluă.

Încep sărbătorile de iarnă; cu mic, cu mare, merg cu colin-datul; cei mai mici, – cu steaua. Bradul ne umple încăperea cu miros de răşină, de tămâie; Şi ne mai umple sufletele cu spiri-tualitate divină.

Se cântă, ard făcliile ce luminează calea şi celui mai nespă-lat de păcate; încă o dată oamenii disimulează credinţă şi bună-tate; şi parcă ne vine a-i crede!

De multe ori ne „călcăm pe inimă“, alăturându-i, mai încer-căm o dată!

Pentru a câta oară!!!???

– 71 –

Folclor din Corni – Botoşani

Datini şi obiceiuri de iarnăColinde şi urăturiColindatul este, şi obicei, şi datină, conservat de generaţiile

care nu i-au alterat nici forma, nici fondul, ca să aducem discu-ţia în acest plan. Colindele din Corni sunt atât laice, cât şi reli-gioase, sociale etc. Umblă cu colinda şi copii, şi adolescenţi şi bătrâni, începând de pe 24 decembrie, îndată ce se înserează, când umblă toată lumea, cu mic, cu mare, iar pe 25 decembrie,

– „jocul“, adică cei ce organizează jocul: calfa împreună cu cei ce se vor „îmbrăca“ turci, urşi, mascaţi, capra ş.a.m.d.

În ajunul Crăciunului se umblă cu colindatul toată noaptea, mai puţin copiii mai mici care nu rezistă şi merg mai devreme la culcare. Gospodarii îi răsplătesc cu mere, colaci, bani, mai ales bani, după modă nouă.

La „joc“ se plăteşte. Unul dintre colindători se apropie de geam şi întreabă cu glas tare pe gospodar dacă primeşte jocul. Dacă răspunsul este afirmativ, se adună toţi la geam, colindând, acompaniaţi de fanfară, de regulă. Fetele le dau iubiţilor lor, dacă se regăsesc în ceată, colaci mari, împletiţi în mai multe viţe.

Calfa, după ce primeşte banii, mulţumeşte gazdei, urând familiei belşug şi sănătate în noul an, trecând la altă casă. Fan-fara (numită la Corni, – bantă), cântă pe drum, în urma cetei care fluieră, cântă, veselindu-se.

ColindăAm plecat să colindăm,Am plecat să colindăm,Mărului, mărului măr,Mărului măr.Pe la curţi de boieri mari,Pe la curţi de boieri mari,Mărului mărului măr,Mărului măr.

– 72 –

Vatră străbunăDar boierii nu-s acasă,Dar boierii nu-s acasă,Mărului, mărului măr,Mărului măr.Duşi în codrii la vânat,Duşi în codrii la vânat,Mărului, mărului măr,Mărului măr.

Să vâneze-o căprioară,Să vâneze-o căprioară.Mărului, mărului măr,Mărului măr.Căprioară n-a vânat,Căprioară n-a vânat,Mărului, mărului măr,Mărului măr.

Şi-a vânat un iepuraş,Şi-a vânat un iepuraş,Mărului, mărului măr,Mărului măr.Să facă din blana lui,Să facă din blana lui,Mărului, mărului măr,Mărului măr.Căciuliţă domnului,Căciuliţă domnului,Mărului, mărului măr,Mărului măr.

ColindăPe la curţi de gospodari,Gospodarii nu-s acasă,Duşi în codri la păzit,Să păzeasc-un sfânt mormânt.Dar o pasăre mai susTot striga Isus, Isus!Isus, jos în fân, şedea,Boii peste el sufla.

– 73 –

Folclor din Corni – Botoşani

Lemn de mărAu plecat la vânătoare,Dom, Dom, să-nălţăm,Să vâneze căprioare,Dom, dom să-nălţăm.Să vâneze căprioare,Dom, dom să-nălţăm.Căprioare n-a vânat,Dom, dom să-nnălţăm,

Şi-a vânat un iepuraş,Dom, dom să-nălţăm,Şi-a vânat un iepuraş,Dom, dom să-nălţăm.Să facă din blana lui,Dom, dom să-nălţăm,Căciuliţă domnului,Dom, dom să-nălţăm.

(Cules de Balan Neculai, de la Balan Iorgu, 72 ani)

SorcovaSorcova, vesela,Să trăiţi, să-mbătrâniţi,Ca un măr, ca un păr,Ca un fir de trandafir,Ca merii, ca perii,În mijlocul verii, Tare ca piatra,Iute ca săgeata,Tare ca fierul,Iute ca oţelul,Şi ca toamna cea bogată,Fie casa-ndestulată.La anul şi la mulţi ani!

UrăturăAho, aho, Vasile Sfântu,Ne-o luat căciula vântuŞi o dus-o prin copaci

– 74 –

Vatră străbunăŞi-o umplut-o cu colaci.Bună seara gospodari,Gospodari şi gospodineŞi voi tinere copile.Iată sara o-nsărat,Noi cu plugul ne-am luat,După cum am apucatObicei de la străbuni,Obicei de oameni buni,Obicei de ani şi ani,De la daci, de la romani.Ia, daţi-vă lângă fereastrăŞi-ascultaţi urarea noastră.Ia, daţi-vă după perdeleŞi-ascultaţi vorbele mele.Că de când s-o înseratMultă lume-am colindat.Tot umblând din casă-n casă,Am ajuns la dumneavoastră,Să vă urăm la mulţi ani, Sănătate şi mulţi bani!

Pluguşor Aho, aho, copii şi fraţi,Staţi puţin şi nu mânaţi,Lângă boi v-alăturaţiŞi cuvântul mi-ascultaţi.S-a sculat mai anBădica TraianŞ-a-ncălecatPe-un cal învăţat,Cu nume de Graur,Cu şaua de aur,Cu frâu de mătase,Cât viţa de groasă.El în scări s-a ridicat,Peste câmpuri s-a uitat,Ca s-aleagă loc curat,De arat, de semănat.S-a apucat într-o joi,Cu plug cu doisprezece boi.

– 75 –

Folclor din Corni – BotoşaniBoi bourei,În frunte ţintăţei,Mânaţi flăcăi!Hăi, hăi!Şi-am ajuns aşa-ntr-o doară,Am ajuns şi la o moară.Da‘ şi hoaţa cea de moarăCând văzu atâtea carăÎncărcate cu povară,Puse coada pe spinareŞi plecă la lunca mare.Lunca mare, frunză n-are,Lunca mică, frunza-i pică,Săi, voinice, şi-o ridică!Dar morarul meşter bun,Lua un ciocan,Dădu deodată cioc,Dădu o dată bocŞi-i mai trage una-n şeleDe-o asează pe măsele,Şi-i mai trage una-n splinăŞi-o asează pe făină!Am ura, am mai ura,Dar ne temem c-om însera,că nu suntem de pe aici,Ci suntem de la Mitoc,Unde-ngheaţă apa-n tiocŞi găluştele la foc.Dintre noi mai suntemDe la Ciuca-Buca,Unde se face mămăliga cât nucaŞi-o păzesc 12 cu măciuca.Dacă iei o-nghiţitură,Îţi trage o pălitură,De-ţi sar toţi dinţii din gură.Când om mai veni la anul,Să vă găsim îmbobociţiCa merii, ca perii,În mijlocul verii,Ca toamna cea bogată,De toate îmbelşugată!

– 76 –

Vatră străbunăBusuioc verde pe masă,Rămâi, gazdă, sănătoasă!La anul şi la mulţi ani!

UrăturăAho, aho, Sfântu Vasile,Şi voi tinere copile,Lipiţi-vă lângă perdeleŞi-ascultaţi vorbele mele.Că de când s-o însărat,Multe case-am colindat.Şi-am ajuns şi la o babăHâdă, veche şi bătrână,Numai cu doi dinţi în gură,Hâdă, ludă şi zăludăCe avea o fată cârnă,Ce zburda, zburda într-una,Ca o mânză de prăsâlă.Şi ne-o luat baba-n casă,Şi ne-o aşezat la masă,Ne-o dat vin, ne-o dat friptură,Iară fata ne-o dat gură,De-ncăpeam ca într-o şură.Mânaţi, măăăăăăăăăăăiiiiii,Hăiiiiiiii, hăiiiiiiiiii!!!

Unul dintre noi, Ion,I-o zâs că-i ficior de domn,Că, de vrea, el o şi fură,De-o ieşi în bătătură.Şi-o s-o facă şi mireasă,Numai dacă ea îl lasă,(I-a spus fetei la urecheSă nu auzim şi noi)Cum să-l lase, ce şi cum,Dar să intre-oleacă-n şură,Doară nu se face-n drumTreaba ceea ruşinoasă,Ori în şură, ori în casă.Aşa zis, aşa făcut,Fata, chiară o şi vrut,

– 77 –

Folclor din Corni – BotoşaniNumai că Ion, cum e,Şi-a făcut doar mendrele,Şi-a rămas fata cam gre.Ce să-i faci, aiasta e!!!Ia mai hăiţi măi,Hăiiiiiiiiiiiiii, hăiiiiiiiiiiii!

Şi-am ura, am mai ura.Dar mi-i c-om înnoptaPe la curtea dumneavoastră,Departe de casa noastră.Hopuri, hopuri hopurate,La mulţi ani cu sănătate!Câte pene pe cucoşiAtâţia copii burduhoşi!Hopuri, hopuri hopureleLa mulţi ani cu floricele!Hopuri, hopuri hopurate,La mulţi ani cu sănătate!Ia mai uraţi băietani!La anul şi la mulţi ani!Hăiiiiiiiiiiiii, hăiiiiiiiiiiiiii!!!

(Cules de Costică a lu’ Ciolan, de la Ileana lu’ Haldan, 70 ani)

Alinierea„Alinierea“ şi a jocurilor de măşti. Cu această ocazie unul

dintre membrii alaiului prezintă o urătură cu realizările sem-nificative la nivelul satului din cursul anului, dar şi cu aspecte satirice din toate domeniile de activitate. După vizionare sunt traversate toate uliţele satului până în seara zilei de 1 ianuarie, când, în una din intersecţiile principale ale satului, se organi-zează ceremonialul de încheiere, pe care localnicii îl denumesc

„tăierea spinului“. Membrii grupului „Alinierea“ cuprinde urmă-toarele personaje: un şef (calfă), turci (îmbrăcaţi în costumaţie turcească), ofiţeri etc.

În întreg ceremonialul desfăşurat pe uliţele satului, mascaţii sunt cei mai îndrăgiţi. Ziua, în ajun şi de Anul Nou, vezi grupuri de oameni de toate vârstele care ies să admire sau însoţesc ala-iul multicolor al mascaţilor (babe, mirese, turci, medici, artiste, personaje malefice, cucoane etc.). Câteva ore în seara de ajun,

– 78 –

Vatră străbunăcopiii trec de la casă la casă prezentând tradiţionalul pluguşor şi urările cuvenite pentru noul an care se apropie. După ce copiii şi-au încheiat misiunea, intră în scenă tinerii şi unii dintre gos-podari, în grupuri mai mari, care continuă uratul şi în seara de Anul Nou.“

(Constantin Cojocariu, Comuna Corni, elemente de geografie şi istorie locală)

Tot satul, adunat de dis-de-dimineaţă la Căminul Cultural, ori pe terenul de sport, ori pe tăpşan, se risipeşte acum, luîndu-se în urma jocului, însoţindu-l o vreme, până le chiorăie stoma-cul, ori sunt traşi de pulpană de nepoţi, cărora şi lor li se face ceaţă de frig şi de foame, bălăngănindu-se hăzos.

Jocul „Capra“Personajele:Stăpânul capreiJucătorul capreiDoctorulInstrumentistulGrupul de fete care însoţesc alaiul

„Frumoasă-i căpriţa mea,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!S-a născut în Havîrna,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Are-o soră în Vlădeni,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Şi două în Vorniceni.Îi isteaţă şi frumoasăŢa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Ea mai stă cu noi la masă,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Nu ştiu cu ea ce să fac,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Că se urcă şi-n copac,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Capra noastră să trăiască,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Mereu să ne-n veselească,

– 79 –

Folclor din Corni – BotoşaniŢa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Nu mai pot de necăjit,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Capra mi s-a îmbolnăvit,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Stă culcată, supărată,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Şi poate e deocheată!Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Iată doctorul soseşte,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Capra urechile ciuleşte,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!“Doctorul

„Nimic grav nu s-a-ntâmplat,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Un genunchi are umflat,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Am seringă, am şi ac,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Capra sănătoas-o fac,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!“Doctorul simulează efectuarea unei injecţii în piciorul

„Caprei“; aceasta se ridică şi începe jocul.„Sus, sus, sus, căpriţa mea,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Că mi-a trecut supărarea,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Capra joacă, nu-i supărată,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Că durerea i-a fost luată,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Pot să chiui, pot să joc,Mi-a venit inima la loc,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Rămâi gazdă sănătoasă,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!Noi plecăm la altă casă,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!La mulţi ani cu sănătate,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!

– 80 –

Vatră străbunăBelşug, fericire în toate,Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!(Variantă locală)

Oaspeţii şi gazdele se felicită cu prilejul Anului Nou, tine-rii sunt invitaţi în casă să servească din bucatele aflate pe masă. Gazda îi răsplăteşte cu daruri şi tradiţionalul colac.

Căiuţii de la Sarafineşti – CorniJocul căiuţilor nu este practicat în Corni, ci în Sarafineşti,

sat aparţinător comunei Corni, la sud, aproape lipit de Corni, jocul incluzând elemente etnofolclorice cu specific zonal, local chiar, care încântă prin spectaculozitate, varietatea şi supleţea mişcărilor.

Căiuţii, în număr de 6-8-10 (chiar mai mulţi), sunt costu-maţi în cămăşi albe înflorate, fuste lungi, peste care curg franju-rile de la brâul cu care sunt încinşi pe la mijloc, brâu cu modele populare, confecţionat din lână, de către fete ori neveste, special pregătite pentru căiuţiii care vor încânta pe gospodarii satului, binevoitori a-i primi în curţile lor pentru a-şi etala talentul pueril.

Pe cap, – căciulă neagră, împodobită cu mărgele multicolore şi hurmuz, pe care se aplică în partea din faţă o oglindă. Împrej-muită cu panglică tricoloră, pe partea dreaptă, se prinde o pană de păun ori de struţ.

Pe cele două diagonale sunt prinse rozete, nasturi, la fel şi pe chimirul lat; tot pe diagonale sunt prinşi zurgălăi ori clopo-ţei, care, în timpul jocului, completează muzica, ori a fanfarei, ori a unei aşa-zise orchestre.

„Căiuţul“ propriu-zis (nu interpretul), animăluţul, este făcut din lemn de esenţă slabă, pentru a fi mai uşor de confecţionat cu meşteşug pentru a-i da „chipul“ potrivit, asemănător cu un căluţ, împodobit şi el cu cordele şi fel de fel de abţibilduri.

Căluţul (căiuţul) are la brâu, şi în faţă, şi în spate, două veşti (cercuri) de lemn care dau o anume lungime corpului, dând împresia unui corp de animal.

Din veşca din spate iese coada „căluţului“, care este de fapt un fuior de cânepă; pe veşca din faţă se montează masca, adică

„chipul“ animăluţului, – căiuţul.Interpreţii poartă în picioare cizme, trase peste iţarii albi,

din in ori pânză de bumbac.

– 81 –

Folclor din Corni – BotoşaniJocul căiuţilor este însoţit de strigături, într-un ritm sacadat,

dat şi de fanfară (bantă):Tot pe loc, pe loc, pe loc,Să răsară busuioc,Să răsară câte-un fir,Să miroasă-a trandafir.Hai la stânga mai uşor,Hai la dreapta binişor,Hai la stânga, băieţei,Să răsară tinerei,Tinerei fără mustaţă,Ce te-nvaţ’-a strânge-n braţă.Iată, aşadar: dans, muzică, strigături, mască, formând un tot

– un bun exemplu de caracter sincretic al folclorului românesc.

Urşii, mascaţiiSunt cei care dau farmecul, ineditul, „deliciul“ acestor datini,

obiceiuri lăsate nouă întru sfântă păstrare, conservare de către înaintaşii noştri. Sub masca lor se ascund tineri mehenghi, spi-rituali, parcă înzestraţi cu anume abilităţi, spontaneitate şi puşi pe glume şi haz.

UrsulPersonajele:UrsarulUrşii – 3-5ŢigancaInstrumentistul

Ursarul:„Sus, sus, sus, ursule sus,De trei săptămâni trecute,Vin cu urşii de la munte.Noi l-am scos din vizuină,N-a mâncat de-o săptămână.Era mic cât un căţel,L-am crescut de mititel,Mult m-am necăjit cu el,Nu mă asculta defel.Zilnic îi dau de mâncare,

– 82 –

Vatră străbunăEl mă calcă pe spinare.E deştept, bată-l norocul,Cu jar a învăţat jocul.Ursul merge şi la stână,Bea şi apă din fântână.Umblă prin noroi şi ploaie,E-mbrăcat în piei de oaie.Vai de mine, ce-am păţit,Urşii mei s-au bolnăvit.Hai, ţigancă, vino-ncoa,Urşii mi i-ai descânta“.

Ţiganca:„Cârtiţa v-a făcut,Cârtiţa v-a botezat.Şi-un pahar cu apă v-a datŞi deochiul vi l-a luat.Cârtiţa iar v-a luatŞi te desfac c-un cărbune,Şi-un tăciune pe la foc,Ca să vii din nou la joc“.

Ursarul:„Scoală, ursule, de jos,Şi apleacă-te frumos.Hai Martine, să plecămŞi pe alţii să-i urămSă nu fie supăraţi,C-au rămas ne-mbrăţişaţi,Necălcaţi, nesărutaţi.Rămâi gazdă sănătoasă,Noi plecăm la altă casă.La mulţi ani cu sănătate,Şi belşug s-aveţi în toate“.(Variantă corneană, inedită)Ursul: „pielea“ ursului este „confecţionată“ din flori de stuf,

cusute cu nebănuită migală pe un halat ori haină veche (nemai-purtată) care acoperă corpul de la picioare până la gât.

Capul este o mască împodobită cu mărgele multicolore, hur-muz, cordele (pamblici) diferit colorate, cu două orificii în dreptul ochilor, pentru a vedea. Cei mai iscusiţi încearcă şi confecţionarea

– 83 –

Folclor din Corni – Botoşanimăştii care să aibă, să pară cât mai asemănătoare cu botul de urs, pe care poate chiar să-l deschidă ca şi cum ar vorbi, asemănător clămpănitului caprei (măştii).

Poartă un ciomag gros, zdravăn, de care se sprijină când joacă, – la cântecul ursarului -, îl aruncă, se preface mort, doc-torul (o altă mască) îl vindecă, după care se scoală şi joacă iar.

Ursarul este acela de care ascultă ursul ori urşii (un ursar poate avea şi mai mulţi urşi). Pe cap, poartă un coif înzorzo-nat cu mărgele, urmuz, oglinzi, multe cordele colorate. Se dă cu cremă neagră pe faţă pentru a nu fi recunoscut, deoarece, el, ursarul, are două feluri de cântece: „cu perdea“, şi „fără perdea“.

Ursarul, când dă/întâlneşte un „baştan“, ce-l ştie că are mulţi „parai“, se ţine scai de el până acceptă să-i cânte, întrebându-l, mai întâi, dacă vrea cu perdea ori fără perdea, să-i fie cântecul. „Cu perdea“ înseamnă că va cânta decent, cuviincios; „fără perdea“ înseamnă că îi va fi cântecul „porcos“, licenţios, ca s-o dau mai pe academiceşte, cu fel de fel de îmbălăciuni ce nu pot fi supor-tate de oricine, mai ales de femei şi copii…; fetelor (unora) chiar le place, dar „tare, tare se mai ruşinează“, moftoricindu-se, dar ciulindu-şi urechile.

Ceilalţi mascaţi. Unor tineri le place să se „îmbrace“ frumos, – turci, spre exemplu, cei „mai frumoşi“. Alţii sunt pragmatici; ca să te îmbraci turc, nu câştigi nimic, doar atragi atenţia fetelor, dacă; dacă te îmbraci urs, ursar, popă, doctor, cucoană, capră, cerb, ţigancă care ghiceşte în ghioc, drac, porc etc, etc, câştigi bani, încă mulţi bani, dacă eşti isteţ şi oleacă deştept.

Aceştia, din această categorie de „măşti“, sunt cei care te fac să spui că anul acesta a fost mai frumos decât celălalt, ori invers.

Mascaţii se ţin de joc, ori umblă desprinşi de alai. Şi asta, în ziua de 31, ultima zi a anului, până se lasă înserarea, după care se pornesc cu uratul. Se continuă în ziua următoare, adică în prima zi a Anului Nou, până au terminat de umblat până la ultima casă a satului.

„Jocul“ se termină/ia sfârşit cu tăierea spinului, în mijlocul satului, la o întretăiere (încrucişare) de drumuri.

Osteniţi după două zile de „umblătură“, feciorii îşi vizitează iubitele, care, fiecare aduce laude iubiţelului, că el a fost ăl mai tare din parcare, lăsându-se moale, pe spate, şi sărutată cu foc de doctorul, ţiganul, caldararul, ursarul, ursul ei, tare, tare drag,

– o scumpete de băiat!!!

– 84 –

Vatră străbună

Alte obiceiuriClacaCa şi toate obiceiurile păstrate din generaţie în generaţie de

veacuri şi oleacă mai mult, este şi claca.Se întâmplă ca, ori gospodarii, ori gospodinele, având multe,

multe treburi pe care nu le mai dovedesc a le face/termina, orga-nizează o clacă.

Spre exemplu: un gospodar are prea mult fân de adunat şi nu dovedeşte de unul singur; merge pe la vecini, prieteni şi le propune o clacă la adunat; la ţară, oamenii sunt foarte săritori şi nu te lasă la nevoie.

De dimineaţă, pe răcoare, se strâng la casa gospodarului şi pornesc grabnic la treabă; mai târziu, cu cât urcă soarele, nu numai că este, se face cald, dar, fânul (lucerna, trifoiul) prea uscat(ă) se rupe ori se scutură de floare, – partea cea mai apeti-santă, mai gustoasă, pentru animale.

După terminare, gospodarii merg la casele lor, se spală, se îmbracă cu ce au mai acătărea, îşi iau nevestele şi merg la gos-podarul cu pricina, fiind aşteptaţi cu, chiar cu mare drag. Sunt cinstiţi cu ţuică dată a doua oară, să arate a pălincă, cum e prin alte părţi, iau o gustare, ba sunt invitaţi a sta la masă, bucatele fiind pregătite de gospodina gospodarului, că ştie ea că, dacă nu e lumea mulţumită va vorbi satul, şi nu e de bine!

Ţuica, urcându-se la cap, gospodarilor le vine cheful de joacă, de horeală de polka pe bătaie (nu bătaie pe polcă). Lău-tarii îşi fac numărul, „focul“ se încinge şi e mare, mare veselie. Cine cântă? Ba unul cu trişca, ba altul cu flautul ori din scripcă; iar, dacă e scripcă, trebuie să fie şi cobză. Dintre cei mai vestiţi lăutari, amintesc pe Gheorghe Pătrăşcanu, zis Polonic, Ion a lu’ Iuzâc şi Vasile Agavriloaie, fie-le ţărna uşoară! După miezul nop-ţii, „clăcaşii“ merg la casele lor; îi aşteaptă o nouă zi de muncă, că, la ţară nu poţi pierde vremea; lucrurile nefăcute la timp, ori se amână pentru „la anul“, ori nu se mai fac deloc.

– 85 –

Folclor din Corni – BotoşaniTot aşa când gospodinele au (aveau) de tors (nu se mai toarce

azi) ori la bătut cânepa, ori la meliţat, ori la tras aţă pe ţevi la sucală, ori…

Astăzi, toate acestea sunt poveşti bune de adormit copiii. Se cumpără „de-a gata“. Nevasta nu mai ţese suman, să-l ducă bărbatul la „chivă“ pentru a-l face şiac, din care să croiască şi să coase Ştrul ori Iţic polcă faină, purtată numai la sărbători; ori să-şi facă gospodina caţaveică, ori tulpan, ori catrinţă, ori colţuni călduroşi, să nu-ţi degere picioarele, la vreme de ger şi iarnă grea.

Astăzi…, astăzi nu e ca ieri (mai-mai să-l citez pe un con-temporan în viaţă că „iarna nu-i ca vara!!!“).

HoraSă fie duminică, să fie numai sărbătoare. În straie noi, ori

din cele „de ţinut“, se îmbracă feciori şi fete, dar şi mama, să-şi vadă câte parale face fata ei. Şi tata, să-şi vadă feciorul ieşit la joc; ieşitul la „gioc“ nu e cum ai ieşi pe uliţa satului să-ţi întâl-neşti „prietenarii“, de uite-aşa!

La Corni, era pe vremuri, în centrul satului, un loc viran, unde se instala un carusel în ziua hramului în care se urcau copii şi tineri, ocazie o dată pe an (de hram), care trebuie valorificată. În această zi, de hram, vin vânzători ambulanţi cu fel de fel de scârţîitori, şuierători, jucărici şi jucărele pe care fac bani buni, – bucuria copiilor! Şi se dau în „scrânciob“ – numesc ei caruselul.

Tot aici au loc festivităţile obiceiurilor de iarnă, iar în vremu-rile nu mult duse în urmă, se organizau hore. Hora a fost de-a lungul vremurilor cea mai aşteptată „sărbătoare“ în chiar zi de sărbătoare, fie duminica, fie altă mare sărbătoare, dând aici sen-sul de „joc“, cu calfă, organizat din vreme, anunţat de la om la om, când are loc, unde, şi dacă e cu „intrare“ ori cu liberă intrare, ca act de grandomanie al calfei.

Hora, ca dans, este în general cunoscută pe întreg cuprin-sul ţării, neintrând în abordarea de faţă, discutând aici conota-tiv – ca obicei.

Băieţii stau de o parte, fetele de cealaltă parte, de regulă, înso-ţite de mamele lor. Gospodarii satului şi notorietăţile au colţul lor, punând la cale înţelegeri, afaceri, dar şi pentru că aşa e obi-ceiul, pe deoparte; pe de altă parte, tatăl vrea să-şi vadă odrasla, feciorul, intrând în lume, la „gioc“, că i-au mijit mustăţile, şi că mâine-poimâine pleacă la cătănie.

– 86 –

Vatră străbunăMamele vin, aşa, din curiozitate feminină, să vadă cât de

„întrebată“ este fata, dar mai ales, dacă este. Întrebată!?Începe muzica (fanfara, – banta -, clarinetist cu toboşar,

scripca cu cobza, fluier + tobă, acordeon + clarinet + scripcă).Jocul este început de către calfă, unul dintre flăcăii de vază

ai satului; toată lumea este curioasă pe care dintre fete îşi va alege pentru primul dans; după care, mai îndrăzneţi, mai timizi,

– unul câte unul… Flăcăul face un pas înainte, ca la armată, ocheşte o fată şi îi

face un semn discret cu arătătorul, pentru a veni spre el pentru a „giuca“. Şi tot aşa…

Calfa este acela (altcineva, nu!) care poate cere muzicanţi-lor ce să cânte la un moment dat: sârbă ori polkă; vals ori tango, ori chiar să strice jocul. În cazul acesta iese cu tămbălău mare şi bătaie în toată regula.

Jocul se termină, şi cu bucurie, satisfacţie, şi cu supărare. Bucuria tatei că odrasla lui a pus ochii pe o fată gospodină, curată şi frumoasă. Bucuria mamei că fata ei a fost „cea mai întrebată“

Supărarea tatei că nărodul lui s-a împiedicat în paşi, făcându-l de râsul lumii; supărarea mamei că fata ei a stat ca o tută ludă şi zăludă, „neîntrebată“ de nimeni.

Câteva zile în şir, la radio-şanţ e dezbatere mare. Mai apoi, viaţa intră în ritmul ei, ori în neritmul ei!!!

Din folklorul nouDe unde până unde „folclor nou“??? Păi, cum de unde?! De la

tovarăşii noştri dragi de la Răsărit. Ce, nu ştiaţi că de acolo vine lumina? Păcat!

Ei ne-au pricopsit cu „ 23 August ’44 (paş’pa)“, De atunci ni se trag nouă multe; vedeţi? Până şi folclorul e nou, primenit, spălat în câteva ape, – ca lacrima! Nu mai este de atunci încoace folclorul învechit, perimat, vetust, burghezo-moşieresc, ci altul, nou-nouţ.

Ce-i până…e vechi, ce-i după… e folclor de folclor, cum ar zice Costică a lu’ Ciolan, ori Marghioala lu’ Haldan.

– 87 –

Folclor din Corni – BotoşaniPartidul a zis să se facă „Cântarea României?“ Şi Cântarea

României se făcu pe dată. Partidul a zis să se facă „Floarea din Grădină?“ Se făcu! Se făcură (cum ar zice olteanul) brigăzi artis-tice cu repertoriu din viaţa cea nouă, fericită, urcată pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres social. S-au făcut texte, au apărut ca după ploaie o droaie de creatori populari, primind indicaţii de la primul secretar de la cultură ce şi cum!?

Cum-necum, am început a cânta: „S-a făcut lumină-n sat“, „Ilenuţa tractorista“, „Macarale, macarale“, „Bine-i în gospodă-rie“…şi ţine-o-ntr-o petrecere!!!

Ai înţeles, priceput-ai cetitorule de ce avem noi azi, de unde ni se trage un trai îmbelşugat?

Cum adicăte-lea n-ai priceput?Să-ţi mai spun odată?

Azi avem lumenă-n satFoaie verde matostatAzi avem lumină-n sat,De opaiţ am scăpatCu el de pământ am dat,Căci prea mult ne-a-ntunecatViaţa noastră de-altădat’.Azi avem cu toţi lumenă,Şi în sat, şi în inimă.

(Cules de Vărvăruc Ion, de la Harabagiu Costache, 40 ani)

Bine-i în gospodărieFrunză verde iasomieBine-i în gospodărie,Că muncim în armonieViaţa plină să ne fie.Frunzuliţă foaie-albastră,Frumoasă-i viaţa noastră,Şi frumoasă şi bogatăCum n-a fost ea niciodată.Şi frumoasă ca o floare,Ca o zi de sărbătoare.Şi bogată-n fapte mari,Împlinite de ţărani.

– 88 –

Vatră străbunăDe ţărani şi muncitori,De către întregul popor.Astăzi totul e schimbat,Mândru e al nostru sat,Case noi am ridicat.Case noi şi-ncăpătoare,Să pătrundă-n ele soare,Soare nou al înfrăţiriiPe pământ, şi-al fericirii.Zi de zi belşugul creşte,Căci muncim tovărăşeşte,Iar din muncă înfloreşteViaţa noastră ca o floare, -Rod al muncii de pe-ogoare.Pentru viaţa ce-o trăim,Partidului îi mulţumim.Şi îi mulţumim fierbinteCă ne este bun părinte.Ne-a condus spre socialism, -Far nestins spre comunism.

(Cules de Marcu Marcel, de la Mărgineanu Elena, 45 ani)

Astăzi viaţa s-a schimbatFoaie verde matostat,Astăzi viaţa s-a schimbat,Nu muncim flămânzi ca ieriPe moşie la boieri.Azi muncim toţi laolaltăŞi ni-i viaţa-mbelşugată,Căci partidul ne-a-nvăţatCum să ducem trai bogat.Azi, de vii la noi, bădie,Case-s noi peste o mie,Iar în case e lumină,Mese cu bucate, pline.Copilaşii rotunjori,Parc-ar fi nişte bujori,Sar şi joacă ne-ncetatCând cântă la aparat.Iar mâine, de vei veni,

– 89 –

Folclor din Corni – BotoşaniŞi mai multe vei găsi,Căci averea va spori,Vom ajunge să avemŞi maşini, să ne plimbăm.

(Cules de Popovici Cezar, de la Ghiţă Belciugaş, 93 ani)

Hai la horă, măi băieţiFoaie verde trei scaieţi,Hai la horă, măi băieţi,Care vreţi, care puteţi,Care nu, mai rămâneţi.Foaie verde siminoc,Hai băieţi, cu toţi la joc,Să-nvârtim o horă mareCa la Corni, măi frăţioare.

(Cules de Popovici Cezar, de la Ghiţă Belciugaş, 93 ani)

UrăturăAho, aho!Opriţi plugu, băietani,plug din Corni de Botoşani,plug de ista tras de boi,să urăm în sat la noi.Iarbă verde de prin văi,opriţi plugu, măi flăcăişi strigaţi o dată hăi!Hăi, hăi, hăi!Noi suntem plugari vestiţigospodari, oameni cuminţi,cu sumane şi cojoace,oameni iubitori de pace.Flăcăi mari şi băietanide la Corni, din Botoşani.Frunzuliţă pădureţi,înc’-o roată, măi băieţi!Hăi, hăi!Plugu nostru-i vechi de zile,dar încă mai ară bine;

– 90 –

Vatră străbunăl-am adus de la Bacău,să are şi-n satul meu,că de-aici noi am plecat,carte-aici am învăţatşi acum ne-am înturnatca să-ncepem la aratşi de-a lungul, şi de-a lat.Urătura noastră vechesă v-ajungă la ureche,c-o avem de mii de anide la daci, de la romani.A fost scrisă-n Dealu Crucii,când pe-aicea treceau turciişi s-o scris prin Sărăciunicu tăbliţă şi cărbuni;s-o mai scris prin Lipovenide câţiva bătrâni ciobeni,s-o mai scris şi pe la stâni,printre oi şi printre câini.Roată, roată, măi flăcăi,şi strigaţi o dată hăi!Hăi, hăi, hăi!Urătura asta spunedespre sat numai de bineşi vorbeşte de război,despre cai şi despre boi,de ogoare de aratşi de grâu de semănat.Hăi hăi!M-o-nvăţat al meu bunic,când eram oleac‘ mai mic,pe când coboram la stânăcu bici şi cu ghioaga-n mână;pe când ajungeam devalemă-nvăţa câte-o strigare.Frunzuliţă pădureţi,înc’-o brazdă, măi băieţi!Hăi, hăi!Şi când ajungeam la stână,azvârleam ghioaga din mână;câinii, de ne cunoşteau,

– 91 –

Folclor din Corni – Botoşaninu săreau, nu mai lătrau.Eu mergeam să dau în strungă,iar tataia ca să mulgă.Caşu‘, cum îl închegam,înapoi la deal urcamşi, când ajungeam acasă,ne-aşezam noi doi la masăşi-mi zicea din urăturăcâte-oleacă, o frântură,de ne-o trebuit o varăca s-o-nvăţ pe dinafară,dumneavoastră să v-o spun,ia, acum, după Crăciun,şi să vă urez an bun!Ia mai mânaţi, măi!Hăi, hăi!Când eram mai mititel,mă lua tata cu el;era cald şi iarba marevenea mama cu mâncare;tata bătea pene-n grapă,eu dădeam boii la apă;tata bătea pene-n plug,eu puneam boii la jug,că aşa era pe-atunci,tot cu pene în butuci,şi cu garduri de nuiele,patru boi trăgeu de ele,până ajungeau surcele.Mânaţi, măi !Hăiiii, hăiiii!!!Că de-atunci, s-o mai schimbat,lumea s-o modernizat,da‘ uratu-i tot urat.Eu în sat m-am înturnat,urătura n-am uitat.Am venit ca să v-o spun,să vă dau gândul cel bun,iară voi ne răsplătiţi,că sunteţi oameni cinstiţi,că trăiţi în Corni, un sat

– 92 –

Vatră străbunămare, binecuvântat,ca şi pomul încărcatde la Dumnezeu lăsat.Sat cu oameni gospodari,cu doi popi şi mulţi crâşmari,cu asfalt şi cu maşiniaduse de la străini.Hăi, hăi !Hai, matale, dom’ părinte,roagă-te la Dumnezeusă nu uite satu‘ tău,s-avem bani şi sănătate,în ogrăzi s-avem de toate,casa să o dăm cu var,să ne cumpărăm logan,că e eftine şi micic-aşa-i moda pe aici,că le place la gagicice-şi pun peste tot cercei,(pi-unde vrei, pi-unde nu vrei)şi în nas şi în burici,iară treaba merge brici!Şi-avem vile cu etaj,la parter avem garaj.De femei nu ducem lipsă,mai avem şi-o farmacistăcare-n şapte luni de zileo slăbit 80 de chile.Aveam şi o brutărie,într-o bujlă cu chirie,chiară lângă primărie.Priceputu‘ dom’ brutar,ca să scape de amar,s-o mişcat tare rapid,s-o mutat şi din partid.Toate-aiestea le-o făcutpentru sat, că l-o durut,în trei litere, măi frate,întru spirit de dreptatepentru viitorime,pentru-ntreaga sărăcime!

– 93 –

Folclor din Corni – BotoşaniIa mânaţi, măi!Hăiiiiiiii, hăiii!Astă vară, pe călduri,s-o depus candidaturi.Toată lumea şuşotea,toată baba se mira,tot banditu-i promiteacă satu‘ se va schimba.Se-ntreceau care mai carecă ne pun canalizare,că-n pădure ne fac parc,pârtie pe lângă ţarc,altu, – altă farmacieşi ce bine-o să ne fie!Viaducte, – apa nova –ca la noi, ca la Moldova,c-aşa-i bine-n vremuri noi,cât de gaze, tragem noi.Mai strigaţi odată hăi!Hăi, hăiDe la şcoală la bazar,roată pe la dispensar,au făcut şanţuri, măi frate,ca atunci în ’47;nişte şanţuri ca pe frontzici că-s gropi pentru borhot.Au turnat ciment prin ele,câte două lopăţele.Pe trotuar au pus borduri,şi din ce a mai rămasşi-au făcut pe-acasă şuri.Dom’ stimatu’ Brichisală(un oltean venit la noi,mic la statu, dar ciocoi)zis-a cam a plictisalăc-o s-aducă şi-o salvare,şi microbuze şcolare.Dacă vot n-a câştigat,Domnu Brichi,-nfuriat,de la şcoală o plecatşi s-o dus în lumea lui,

– 94 –

Vatră străbunăpe apa pustiului.Doamne-ajută-l, cum să spui,mai pre limba mamei lui!?Mânaţi măi!Hăi, hăi!!!Oniciuc, zis chipăruş,să fac-o fermă s-a pus,ăl mai tare gospodar,a ajuns viceprimar.Şi-o făcut o fermă marela sectorul de devale,la capătul satuluidin vremea-mpuşcatului.Ca tot omul, şi el areo moşie de ogoare,şi în şes şi prin ponoarela vite să dea mâncare,multe vite şi cornutecare fac parale multecă la porci poate să pună(nici în trişcă nu îl doare)în sfârlă mărgăritareIar ista viceprimar,tare mare gospodar,are glorie, tractoare,şi o scroafă cu purcei,ce-are grijă Titi Popovici de ei.Le dă zăr şi cu făinăca să iasă carnea fină,să facă tobă şi piftiepentru cei din primărie.Iar în centru-o crâşmărie,de-unde-şi iau pe datoriecâte-o sticlă cu răchieoamenii ce-şi beau amarulcu ulcica, cu paharul,Hăi, hăi!De când Telu baru-a luatOniciuc s-a realizat.Un papuc şi-a cumpăratşi lu‘ frate-su l-a dat.

– 95 –

Folclor din Corni – BotoşaniHăi hăiŞi aşa cum aţi văzutmulte s-au mai petrecut.Au muncit din consilieri,cei ce au deja averi,să sape şi să zideascăo statuie strămoşească.Toţi ce-ar vrea ca să citeascăpot acum să-şi aminteascăcă de-aici, din sat la noi,au plecat destui eroi.Mai frumos era să fieîn faţă la primărie,pe acel soclu ca starbustul domnului primar.Hăi, hăi!Staţi oleacă şi gândiţi.toţi patronii sunt veniţidin sate învecinateş-au băgat ei beţe-n roate.A venit şi Argentinainstalată ca găina.Toţi îl ştim, credem în dânsulîn Stelică a lu‘ Mânzu,care are prăvălieîntre post şi primărie.Dacă vrei ca să zideşti,la Goarnă ai tot ce-ţi doreşti,unde-i patron unu din Vereşti.E şi doamna cu farmaciaşi Creţu cu prăvălia.Hăi hăiAvem şi veterinar,om cu cap şi gospodar,da‘ o vrut şi el primar.O văzut că n-o putut,şi maşina şi-o vândut,cu Viorel s-a aliatşi pe Manex l-a-nsurat.Alupoaie-a cununat.că-i fata de la el din sat.

– 96 –

Vatră străbunăMai e unu antrenatpentru vaci a fi bărbat.Costă doar 100 de leidacă vrei să ai viţei.El soseşte de îndatăbagă mâna toată-n vacă,nu vomită, ci se strâmbăvaca rage, mâna- i lungă.Hăi, hăi!Pe valea Siretuluistă comoara satului.Chipăruşi şi gogoşari,stâni de oi, viceprimari,balastiere pe imaşau săpat, au exploatat,toate vadurile au stricat.Iar acolo pe imaşzici că a venit puhoiu‘nu mai este loc de stâna lu‘ Mariţoiu.Hăi hăi !Poşta s-o mutat la bloc,la Anica n-avea loc.S-au înmulţit din poştăriţe,da‘ toate-s nişte moniţe.Mai pe jos, da‘ mai pe sus,pensia degrab-au dus.De la judeţ le-a dat poşete,Ele au luat şi bicicleteşi-au făcut în sat la noidin poştă un tărăboi.Acuma de sărbători,au legat de stâlpi şi sfori,au aprins lumini prin sat,drumul tot n-o desfundat.Hăi hăi!De urat, am tot ura,da‘ ni-i frică c-o-nsera.Nu suntem de ici, coleaşi-a venit cu noi şi Moartea.A lu‘ Fon îi la buhai,Miezu‘ nopţii, tu ce stai?

– 97 –

Folclor din Corni – BotoşaniTrage bine‘ n păr de cal,că te vede domn‘ primar,te mai vede-un secretar,te vede şi un consilierun pirat ajuns casier.Hai, hai !Cine ştie dacă vineo femeie pentru tine.dată cu vopsea în cap,cu cojoc, pantofi de lac,paşaport în buzunarşi în mână celular.Da, mai bine te opreşti,în pământ ca să priveştisau te-nsori pe la VereştiHăi hăi!Frunzuliţă solz de peşte,urătura se găteşte.Dumnezeu să ne ajuteşi la şes, da‘ şi la munte.Noi ne cerem şi iertarede la marea adunareşi vă zicem la mulţi ani,sănătate şi mulţi bani!Copii graşi şi sănătoşifete mari, gineri frumoşi,poduri pline cu slănină,oale pline cu smântână.Aho, aho!opriţi plugu‘, măi flăcăişi strigaţi odată hăi!La anu‘ şi la mulţi ani!

(Sofa Vlad, creator popular)

Obiceiuri ale marilor evenimente din viaţa

omului

– 101 –

În cele ce urmează, succint, voi aduce în atenţia cititorului, voi reaminti momentele mari, principale din viaţa omului şi

despre obiceiurile care datează din cele mai din urmă vremuri. Aceste momente sunt:

Naşterea: botezul, scăldăciunea, cumetria.Nunta: împăcăciunea, logodna, nunta.Moartea: priveghiul, procesiunea, înmormântarea.

NaştereaBotezulCam după o lună de zile după naşterea copilului, el trebuie

botezat. Dacă nou născutul are probleme de sănătate, existând temerea că va muri, atunci, fie că este dus la popă, fie că vine popa acasă cu cristelniţa şi este botezat după 1-2 zile de la naş-tere; dacă moare copilul nebotezat, popa nu-l îngroapă, el, copi-lul este considerat „păgân“ şi nu va ajunge în rai.

Se găsesc naşii din timp, înainte de naşterea copilului, une-ori „se prinde“ cineva naş (al copilului) înainte de căsătoria tine-rilor, aşa, din amiciţie.

Se cade de acord asupra numelui mic; de regulă, la popă acasă, mai rar la biserică ori la casa omului, are loc ceremonia botezului după toate regulile sacerdotale.

După ce părintele îşi termină trebuşoara, naşii fac cinstire cu tărie şi „gustare“; pe lângă părinţi şi naşi, mai sunt invitaţi câţiva apropiaţi, şi din partea unora, şi din partea ceealaltă. Toată lumea e veselă, e fericită; dacă ar şti copilul ce-l aşteaptă… şi-ar fi dorit să nu se mai nască.

Scăldăciunea Este o adunătură de femei, – rude, prietene de familie, care şi

ele au o treabă de făcut, a doua zi după botez. Copilul este scăl-dat într-o covăţică (cădiţă) cu apă călduţă, în care naşa aruncă după datină: flori, – să fie copilul ca o floare; boabe de fasole, – să-i fie dinţii frumoşi; bani, – să fie om cu stare; pene, – să fie sprinten (uşor) la muncă şi joc; câteva firimituri de pâine, – să fie bun „ca pâinea caldă“; un creion, pix, – să fie şi deştept, de

– 102 –

Vatră străbunămama focului, „mânca-l-ar mama!“. În acelaşi timp, naşa ros-teşte oraţia de viaţă lungă, de sănătate şi noroc.

Se varsă apa din scăldătoare la rădăcina unui pom, apoi par-ticipantele joacă pe covăţică, să se împlinească profeţia întru cele de mai sus. Naşa serveşte cu ţuică, prăjituri, cozonac; revine în casă, încredinţându-i mamei odrasla, dându-i câteva poveţe, însoţite de alte urări.

Urmează petrecerea aşteptată, că, dacă petrecere nu e, scăl-dăciune nu se „chiamă!“.

Cumetria Altă adunătură; de data asta participă şi masculii, că dacă…

nu e cumetrie!Cu câteva zile înainte sunt invitaţi prieteni şi alte rubedenii.

Se bea şi mănâncă pe săturate, se joacă după „muzică tocmită“ ori se improvizează. Naşii şi oaspeţii se veselesc, aduc daruri nou născutului ori îşi oferă daruri cu reciprocitate.

Obiceiuri de nuntăAcestea, obiceiurile, presupun ritualuri, o participare mai mare,

cu o mare varietate şi bogăţie a acestora.

ÎmpăcăciuneaDupă ce tinerii hotărăsc a-şi lega destinele (a se lega la cap

când nu le doare capul), se stabileşte data împăcăciunii. Părinţii flăcăului, însoţiţi de puţine rude şi prieteni, merg la părinţii fetei, stabilind logodna şi nunta, nu înainte dacă nu ajung la o „înţele-gere“. În înţelegere intră: ce are flăcăul – casă, pământ, acareturi, car cu boi (odinioară) oi…, dar şi ce zestre are fata, cât pământ îi dă ta’-su, dacă-i dă şi-o vacă-două, o viţică…

Dacă nu se ajunge la înţelegere în privinţa „averii“, nu va avea loc nicio nuntă. Stând aşa lucrurile, tinerii se decid să plece în lume şi e jale mare, şi în casa tânărului, şi în casa fetei (asta era odată). Acum, fata îl întreabă pe băiat dacă are maşină; dacă are, ce fel de maşină!? Câţi parai are în bancă; dacă are, „e dolari, ori e roni? Şi asta contează! Băiatul nu prea întreabă; dacă fata are

– 103 –

Folclor din Corni – Botoşanicercei în nas şi în buric, e şică, şi e mişto! E superculă! Şi se iau tinerii; cât ţine, ţine! Dacă nu, nu!

Dacă împăcăciunea „merge“, atunci, se poate bea şi mânca, stabilindu-se logodna. Se anunţă şi care vor fi naşii; şi aici tre-buie să se ajungă la „consens“.

Logodna Este un bun prilej de a mânca şi chefui. Lumea se veseleşte

foarte, apucându-i răsăritul soarelui, parcă dezmeticindu-i că trebuie să se ducă pe la casele lor.

NuntaStabilită, nunta ţinea odinioară şi 2-3 zile; astăzi, o noapte.

Începe la casa mirelui unde se adună vorniceii, tinerii şi druş-tele, prieteni, rude, invitaţi speciali. Muzica îşi face „partitura“, se joacă, se strigă. După care alaiul se îndreaptă spre casa naşi-lor, unde se alătură „lume“ şi din partea acestora. De aici, – la casa socrilor mici (părinţii fetei). În jurul amiezii, chiar şi mai mult după, adunătura întregită, urmată de fanfară, orchestră, se deplasează la sfânta biserică pentru cununie (cununia religioasă).

Terminată ceremonia religioasă, toată gloata se îndreaptă spre locul unde îi aşteaptă masa cu tot dichisul şi alte ritualuri. Între timp, într-o căruţă, ori mai nou cu un camion, se încarcă zestrea miresei: mobilă, perne, oghealuri, cearceafuri, scorţuri, carpete, radio, (patefon, odinioară), şi tot ce mai are, ce-i mai dă mă-sa, care se transportă la mire; treaba asta este făcută de femei, care joacă zestrea, chiuind amarnic după câteva păhăruţe de sămăhoancă. Strigăturile, chiuiturile, nu încetează pe tot dru-mul de la mireasă la mire.

Nunta propriu-zisă are loc, fie la casa mirelui, fie la Cămi-nul Cultural ori sală destinată acestui scop.

Se petrece (ca la nuntă); se strâng bani şi cadouri. Când se face ziua, o parte dintre nuntaşi, invitaţi, merg la casa naşilor pentru a continua petrecerea, măcat atât cât a ţinut nunta.

– 104 –

Vatră străbună

Obiceiuri de înmormântareFac parte dintre obiceiuri şi tradiţii, secvenţe ale folclorului

românesc care, de data aceasta, nu mai este strict local.Mortul este spălat şi îmbrăcat în „ţoale“ noi de care nu a avut

parte a le purta cât a trăit; nu se cade să ajungă mortul dincolo cu haine uzate, nu, aiasta nu!

Chiar dacă a fost sportiv de performanţă, nu-l poţi îmbrăcă în maieu şi tenişi, iar pe cap cu bască ori cu şleapcă; iar nu se cade! Este pus pe o masă, iar dacă a avut vreme să-şi facă copâr-şăul, este pus direct în el.

Începe să vină lumea care a auzit că a murit Ion a lu’ Răs-căcărache. Unii, mai ales femeile, plâng ori se fac că plâng, ca să impresioneze „asistenţa“. Cu o cruce şi o iconiţă pe piept, cu mâinile împreunate, adunate, cu un ban deasupra, mortul stă parcă fudulindu-se că a scăpat, şi el de lume, dar şi lumea de el.

Este priveghiat de membrii familiei, bocit cum se cuvine de-ai casei şi de vecine. Cei de faţă aduc în memoria „colectivă“ fapte bune din viaţa regretatului, dispărutului, uneori prea devreme.

Privegherea durează, după toate regulile, trei zile, şi mai mult chiar, mai devreme, ba!

În ziua îngropăciunii se dă de pomană rudelor şi apropiaţi-lor, după ce a fost scos din casă şi aşezat în dric.

Sacerdotul ţine slujba (de acasă) asigurându-l pe mort că acolo unde merge/ajunge nu e nici durere, nici întristare, nici suspin. Cu această asigurare se porneşte spre biserică, unde se face o slujbă prelungă, după om, (după cum zice folcul: după sac şi petic). Părintele împrăştie în toată biserica miros de tămâie, cădelniţând cu mare aplecare, tot după „sac şi petic“. Familia pupă mortul pentru ultima oară, la fel şi cei aflaţi de faţă. Este plătit preotul, şi dascălul, şi pălimarul, şi clopotarul.

Convoiul se îndreaptă către ţintirim, se fac cele 24 de proho-duri, se dă de pomană, lumea se întristează mai tare. La groapă, părintele mai face o scurtă slujbă, stropeşte mortul cu vin, este acoperit, se bate în cuie capacul pe sicriu, popa aruncă cu hâr-leţul oleacă de ţărnă peste sicriu, rudele aruncă bani din metal;

– 105 –

Folclor din Corni – Botoşanigroparii, cu sârg, trag toată ţărna, ieşind de-un mormânt, gră-bindu-se s-ajungă la praznic, mâncând cu poftă şi dând pe gât câteva stacane de rachiu şi de vin, din via răposatului, odih-nească-se în pace!

Fiindu-i nu prea grea ţărâna!!! Trei zile la rând femeile merg la afumat mortul, se face praz-

nic la şapte zile, la 40 de zile, la un an, la şapte ani este dezgro-pat, numai că sărmanul nu se va mai deprinde cu lumea de aici.

Folclor coregrafic

– 109 –

Cornii lui Şerban, ca să facem deosebirea cu satul Corni din Lespezii Sucevei, este un loc binecuvântat de Dumnezeu în

multe privinţe, parte din ele pomenite în această carte de sub-stanţă folclorică.

Diversitatea folclorului înserat în această culegere, până acum, până aici, nu ar fi atât de diversă, dacă nu am adăuga: folclorul coregrafic care a dus vestire în lume că pe pământ este un colţ, un colţişor „mereu tot verde“, purtând nume de copac, – întâ-iul în floare, – corn.

De unde, cum am mai pomenit, Corni, sat predeterminat întru aleasă bogăţie spirituală.

Voi vorbi în special despre Formaţia de dansuri a ansamblu-lui folcloric Corni şi Sarafineşti cu rădăcini în istoria secolului trecut. Se întâmpla în segmentul temporal dintre cele două răz-boaie mondiale când, un entuziast dascăl, învăţătorul Dumitru Matei înfiripa pentru prima oară o echipă de dansuri. Instruită cu osteneală, pricepere şi dăruire, – cum se spune în termeni de referinţă -, învăţătorul Dumitru Matei ajunge la faza naţională a unui festival folcloric, ce s-a ţinut la Bucureşti, bucurându-se de apreciere unanimă.

Şi cum veriga lipsă încă n-a fost descoperită, îmi lipseşte şi mie înformaţia: ce s-a întâmplat de atunci până acum, nu de mult, când formaţia de dansuri din Corni se naşte precum Pasă-rea Phoenix, din propria-i cenuşă. Astfel, în anul 1966, în cadrul concursului naţional „Dialog la distanţă“ între regiunile Suceava şi Maramureş, formaţia de dansuri alcătuită din 22 de perechi de dansatori din Corni şi Sarafineşti, coregrafiată de prof. Con-stantin Murariu, a repurtat un success răsunător. Acelaşi suc-ces l-a avut şi formaţia de căiuţi din satul Sarafineşti, evoluând în cadrul aceluiaşi concurs dintre regiunile amintite.

În perioada 1968-1980, la toate concursurile organizate la nivel judeţean şi naţional, formaţia de dansuri din Corni s-a evi-denţiat ca una dintre cele mai bune din judeţ.

În anul 1972 această formaţie de dansuri a participat la Fes-tivalul Internaţional de la Zagreb, – Croaţia, iar în 1976, la Fes-tivalurile Internaţionale de la Kaustinen (Finlanda), Râşcani şi Făleşti (Republica Moldova) şi Zielona Gora (Polonia), întor-cându-se cu remarcabile rezultate şi aprecieri.

Urmează o perioadă de stagnare între 1968-1980, câştigând teren revigorata formaţie de dansuri din satul Sarafineşti, instru-ită, condusă de Gheorghe Talpiz, care a înnoit echipa cu tineri

– 110 –

Vatră străbunătalentaţi, alături de mai vechii dansatori, încă indispensabili for-maţiunii de dansuri; din păcate, după 1990, dispare din peisjul cultural al judeţului. Se încearcă să se reorganizeze în 1995, dar zadarnic, după câteva spectacole se autodesfiinţează.

În 1997, în cadrul căminului cultural din Sarafineşti, foş-tii dansatori ai şcolii organizează o formaţie de dansuri nouă, cu puteri împrospătate, care obţine diploma şi premii, cu prile-jul diferitelor concursuri şi festivaluri. Înstruită de coregrafi de la A.J.V.T.C.P. din Botoşani, formaţia de dansuri participă la un Festival din Republica Moldova. Se obţin succese remarcabile, la diferite faze judeţene şi naţionale între 1981-1989.

Iată câteva dintre ele:- 1981: Orchestra de viori, condusă de învăţătorul Ioan Tal-

poş, obţine o menţiune pe ţară;- 1985: Locul al II-lea pe ţară, – formaţia de dansuri, – băieţi,

instructori: înv. Alexandru Vasiliu şi înv. Nechita Gheorghe-Radu; - 1977: Locul al II-lea pe ţară, formaţia de dansuri populare,

având instructori pe înv. Alexandru Vasiliu, înv. Ioan Talpoş şi înv. Gheorghe-Radu Nechita

Iar o perioadă estompată, chiar de stagnare, între 1990-1994; înflăcăraţi, entuziaşti, infatigabili, tineri şi cu putere nebănuită de muncă, învăţătorii: Gheorghe – Radu Nechita, Adriana Nechita, Alexandru Vasiliu din Corni şi a inginerului Dumitru Huşman din Sarafineşti, organizează formaţiile de dansuri populare de la cele două şcoli, participând la diferite concursuri, de la care s-au întors cu dipolme şi premii. Amintim Festivalurile folclo-rice organizate la Vorona („Moştenite din bătrâni“ şi „Serbările pădurii“, precum şi de la Tudora („Bună vreme, bună vreme“).

Mai facem un salt. Mare! Parcă prea mare!Formaţiile de copii ale Scolii nr. l Corni, renăscute pentru a

multa oară, obţin rezultate foarte bune la fazele judeţene şi naţi-onale ale concursurilor artistice:

Homorod Băi, judeţul Harghita, 2004; Festivalul cântecului şi dansului internaţional, Maieru, jude-

ţul Bistriţa-Năsăud – 2006;- Festivalul Prieteniei, Iaşi, 2007 şi 2009; Tg. Neamţ, Judeţul Neamţ, 2008; Flămânzi, 2010; Pomârla, 2011; Boto-

şani, 2013; Vorona şi Dângeni, 2013.

– 111 –

Folclor din Corni – Botoşani

Strigături la dansuriHorăAsta-i hora horelor,Hora moldovenilor.Asta-i horă românească,Cine-o joacă să trăiască.

Frunză verde busuioc,Să jucăm hora pe loc.Tot pe loc pe loc, pe loc,Să răsară busuioc.

Busuiocul fetelor,Dragostea flăcăilor.Când în sat e horă mare,Toată ziua-i sărbătoare.

Astă fată ce-o joc eu,E fată din satul meu.Tare-mi place ca să joc,Cu tot neamul la un loc.

Bătuta cu feteleFrunză verde-a murele,Bătuta cu fetele.Şi pe stânga, şi pe dreapta,Uite-aşa se joacă fata.Frunză verde mentă creaţă,Hai acum cu fata-n faţă.Şi iar verde şi-o alună.Daţi fetiţa pe sub mână.Frunză verde pădureţ,Faceţi roata, măi băieţi!Şi iar verde şi-o alună,

– 112 –

Vatră străbunăPrindeţi fetele de mână.Şi iar verde trei scaieţi,Traverseul, măi băieţi!Trandafir de la Stamate,Daţi fetiţa pe la spate.Frunzuliţă pădureţ,Fugărita, măi băieţi!Frunzuliţă lemn sucit,Şi bătuta s-a gătit.

SârbăFrunzuliţă pădureţ,Hai la sârbă, măi băieţi!

Frunză verde mărăcine,Hai cu sârba după mine!

Roată, roată rotiliţă,Merge roata fără spiţă!

Roată, roată rotilea,Bine merge roata mea.

Bătuta cu băieţii (Corni)Hă! Frunză verde trei scaieţi,La bătută, măi băieţi,Care vreţi, care puteţi,Care nu, nu vă prindeţi,Că de mine rămâneţi.

Hă! Şi-am zis verde solz de peşteŞi bătuta se porneşte.Foaie verde de cicoare,Suntem gata de plecare.Şi-om porni cu capul susCă avem multe de spus.

Hă! Frunză verde şi-o laleaŞi-o bătută la podea.

Hă! Frunzuliţă şi-un harbuz

– 113 –

Folclor din Corni – BotoşaniBate-un pinten şi-apoi sus.I-auzi una…I-auzi două…I-auzi trei şi-o dată: hei!…

Hă! Frunză verde baraboi,Înainte şi-napoi,Înapoi şi înainte,Pe bătute şi sărite.

Hă! Frunzuliţă şi-o lalea,Bate cizma la dreapta,Şi la stânga tot aşa,Ca la noi la Moldova.

Hă! Bate cizma, n-o cruţaNu căta că nu-i a ta.Îi din sat de-mprumutat,Bogdaproste cui o dat.

Frunză verde de-alior,Trei bătute la picior,Şi-am zis verde de trifoi,Înc-o dată trei bătăi.

Hă! Frunză verde pădureţi,Înainte, măi băieţi.Frunzuliţă baraboiÎnainte, măi flăcăi!

Hă! Frunzuliţă lemn sucitŞi bătuta s-o gătit. Hei!

Boghii (se dansează la Sarafineşti)Frunză verde trei scaieţi,Hai la boghii măi băieţi.Şi-am zis verde de cicoareHai cu boghii la plimbare!

Înainte şi-napoiC-aşa-i jocul pe la noi.

– 114 –

Vatră străbunăÎnainte pe sub mână,Să jucăm o săptămână!

Frunză verde bob de linte,Plimbaţi jocul înainte.Şi-am zis verde busuioc,Să-nvârtim boghii pe loc!

Mândruliţă eu aş vreaSă te ştiu nevasta mea.Dar te strică guriţaCă-ţi umblă ca meliţa.

Numai lin, şi lin, şi lin,Ca soarele pe senin,Şi luna prin nourele,Ca dorul mândruţei mele.

Şi-am zis verde brebenoc,Să oprim boghii pe loc.Şi iar verde lemn sucit,Boghii noştri s-au gătit!

CiobănaşulFrunză verde arţăraş,Să jucăm un ciobănaş.Şi-am zis verde solz de peşte,Ciobănaşul se porneşte!

Ciobănaş la oi am fost,Fetele nu mă cunosc.Mă cunosc mândruţele,Că le ţuc guriţele!

Dragă mi-i oiţa laie,Şi mândruliţa bălaie.Că dă iarbă la cârlani,Şi guriţă la ciobani!Dulce-i urda, dulce-i caşul,Dar mai dulce-i ciobănaşul.Dulce-i urda şi jintiţa,

– 115 –

Folclor din Corni – BotoşaniDar mai dulce-i ciobăniţa!

Coasa Frunză verde iarbă deasă!Hai flăcăi cu toţi la coasă!

Şi iar verde baraboi,Hai la coasă, măi flăcăi!

Frunză verde lobodă,Lasă mâna slobodă!

Frunzulică şi una,Ia scoateţi feciori batca!

Frunzulică şi unu,Să scoatem şi ciocanu!

Frunzulică unt de lemn,Coasele să le bătem!Ţac, ţac, ţac!

Frunzuliţă siminoc,Ia scoateţi cutea din tioc!

Uite cutea cum o ţin,Coasele să le-ascuţim!Ţac, ţac, ţac!

Frunzuliţă brebenoc,Ia băgaţi cutea la loc!(se fluieră)

Frunzuliţă de trifoi,Trageţi brazdă, măi flăcăi.Trageţi una, trageţi două,Pân-la nouăzeci şi nouă!

Frunză verde iarbă deasă,Ia mai daţi, băieţi, o coasă.

– 116 –

Vatră străbunăÎnainte, şi-napoiTot o brazdă, măi flăcăi!

Foaie verde iarbă lată,Mai cosiţi, flăcăi, o dată:

Foaie verde busuioc,Coasa noastră stă pe loc!

Dansuri (jocuri) necoregraficePrintre altele: Alunelul, batista, bătuta, boghii, bătrâneasca,

brâul, moşnegeasca, ciobănaşul, coasa, hangul, hora, mărun-ţica, polka, polka pe bătaie, polcuţa, raţa, roata, ruseasca, sârba, ţigăneasca. (Atunci când aceste dansuri (jocuri) sunt materiali-zate la hore, clăci, cumetrii, nunţi etc.)

Din folclorul copiilor(atât inedit, cât şi de largă circulaţie)

Măi băiete cucuiete,Merge roata pe perete,Dă-i pe pat, dă-i sub pat,Dă-i cu nasu-ntr-un c.....t.

***La Mitruţă a lui Hoarţă,Două fete stau în poartă.Una-i dintre ele-i şuie,Ca o poamă amăruie,Alta, loază şi lălâie,Galbenă ca o gutuieStau şi se hlizesc cu sârgCum se râde proasta-n târg.

***La popa la poartî

– 117 –

Folclor din Corni – BotoşaniEste-o mâţî moartî.Cine-o râdi şi-o vorghiS-o mînînci coaptî,Cu mărar, cu pătrunjel,Cu untură di căţel.

(Cules de Popovici Ion, de la Bejinaru Catinca, 73 ani)

NumărătoriNumărătoarea de la 1-10Uni, doni, tini, pani, cinga,linga, oca, boca, titai, palus.

Uica, doica, tiica, patica, cinghiri,minghiri, halaram, balaram, sosîr, ţâchi.

Unla, doila, triila, cucula, zapai, casandra,camandra, cauci, cacica, poc.

Enţî, PenţîParticipă băieţi şi fete, aşezaţi pe un singur rând; Unul (una)

– tot prin tragere la sorţi, începe numărătoarea, nu de la un capăt, ci de la oricine aşezat în rând, numărând cu glas tare: enţi – penţî

– tur – caza, – prinde – musca – no – lăsa; dacă-i vie – dă-mi-o – mie, – dacă-i – moartă, – mânânc-o – coaptă; – cu – mărar, – cu pătrunjel, – cu – untură – de – căţel; – şi-o – cafea – amară – ieşi – pe uşă – afară! La cine se opreşte numărătoarea, acela iese din joc. Se continuă până rămâne ultimul care nu mai poate ieşi din joc, fiind, de drept şi de fapt, câştigătorul.

La fel se procedează şi numărând, având material lingvistic versurile care urmează.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 Un pahar cu apă rece,Şi-o cafea amarăIeşi pe uşă afară!

***An-tan-tichi-tan

– 118 –

Vatră străbunăUrechilă căpitan,Lupu tremură pe scară,Iar tu ieşi afară!

***Trei lei pe lunăŞi-o bătaie bună,Şi-o cafea amarăIeşi pe usă afară!

***An-tan-tichi-tan,Muţunache căpitan. Ene-bene bombardeaza, Glonţul vâjâie şi zboară, Dumneata să ieşi afară!

***Ala-bala, portocala,Ieşi, bădiţă, la portiţă,Că te-aşteaptă Talion.Talion, fecior de domn,Cu căruţa satului,Cu caii-mpăratului,Cu biciul cumnatului.Clanţ, zbanţ, dorobanţ,Cioc, boc, treci la loc.

***Ala, bala portocala,Cioc, boc, treci la loc!O găină şi-un bobocŞi c-o raţă fără cioc.Cine s-a uitaOchii-i sară-n patruCum sare scuipatul.

***Printre munţi şi printre văi,Trece o căruţă,Şi din toate fetele

– 119 –

Folclor din Corni – BotoşaniTu esti mai drăguţă.Printre munţi si printre văi,Trece o şaretă,Şi din toate feteleTu eşti mai cochetă.Printre munţi şi printre văi,Trece o maşină,Şi din toate feteleTu eşti cea mai fină.Printre munţi şi printre văi,Trece o revistă,Şi din toate feteleTu eşti baletistă.Printre munţi şi printre văi,Trece o batistă,Şi din toate feteleTu eşti o artistă.Printre munţi şi printre văi,Trece un tractor,Şi din toate feteleTu înveţi cu spor.Printre munţi şi printre văi,Trece cifra şapte,Şi din toate feteleTu eşti papă-lapte.Printre munţi şi printre văi,Trece-o tărăboanţă,Şi din toate feteleTu eşti Baba Cloanţă.Printre munţi şi printre văi,Trece o cutie,Şi din toate feteleTu eşti mai zurlie.Printre munţi şi printre văiTrece un lighean,Şi din toate feteleTu eşti căpitan.Printre munţi şi printre văi,Trece un balaur,Şi din toate feteleTu ai păr de aur.

– 120 –

Vatră străbunăPrintre munţi şi printre văi,Trece o lalea,Şi din toate feteleTu eşti sora mea.Printre munţi şi printre văi,Trece-o apă rece,Şi din toate feteleTu ai nota zece.Printre munţi şi printre văi,Trec două opinci,Şi din toate feteleTu ai nota cinci.Printre munţi şi printre văi,Trece un butoi,Şi din toate feteleTu ai nota doi.

***La popa la poartîEste-o mâţî moartî.Cine-o râdi şi-o vorghiS-o mînînci coaptî,Cu mărar, cu pătrunjel,Cu untură di căţel.

***Un elefant se legănaPe o pânză de păianjenŞi pentru că nu se rupeaA mai chemat un elefant.

Doi elefanţi se legănauPe o pânză de păianjenŞi pentru că nu se rupeaAu mai chemat un elefant.

Trei elefanti…

Ala, bala, portocalaCe-ai mâncat de te-ai umflat?Şapte pite şi-un pitoi

– 121 –

Folclor din Corni – BotoşaniŞi-un căţel de usturoi.Un pitic atât de micFăcea baie-ntr-un ibricPe săpun a lunecatŞi piticul s-a-necat.Vai, vai, vai, ce păcatCă piticul s-a –necat!

Unu, două, las‘ că plouă,Trei, patru, hai la teatru.Cinci, şase, spală vase,Şapte, opt, porumb copt,Nouă, zece, apă rece.

PisicuţaPisicuţă, pis, pis, pis,Te-am visat azi-noapte-n vis,Te spălam, te pieptănam,Fundă roşie-ţi puneam.

Vai, vai,Ce frumoasă mai erai!De ce, dar, cu lăbuţaMi-ai zgâriat mânuţa?

Melc, melc, codobelcMelc, melc codobelcScoate coarne boureştiŞi te du la baltă,Şi bea apă caldă,Şi te du la Dunăre,Şi bea apă tulbureŞi te du la mare,Şi bea apă tare.Şi te du la munte,Şi bea apă limpede,Şi te urcă pe uluci,Şi mănâncă mere dulci,Şi te suie pe-un butoi,Şi mănâncă usturoi, Şi te suie pe-un buştean,

– 122 –

Vatră străbunăŞi mănâncă leuştean.Şi mănâncă pătrunjelŞi-o codiţă de purcel(Variantă locală)

Câţi copii ai, măi ţiganeCâţi copii ai, măi ţigane,Şasesprezece, cucoane.Da, unde îi ţii, ţigane?Iaca unde-i ţin, cucoane:Doi la oi, doi la boi,Doi cu tetea la cimpoi;Doi în car, doi sub car,Doi cu tetea la măgar:Iar Ciorilă şi Borilă,Şi Matei, şi DorofteiStau la foc, că-s mititei.Şalamandrica, şalamandra,Şalamandrica, drica, dra!Şalamandrica, şalamandra,Şalamandrica, drica, dra!(Variantă corneană inedită)

(Cules de Cezar Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani)

Cântec de steaSteaua sus răsare,Ca o taină mare.Steaua străluceşte,Şi lumii vesteşte,Că astăzi curata,PreanevinovataFecioara MariaNaşte pe Mesia.În ţara vestită,Betleem numită,.Magii cum zărirăSteaua şi porniră.Mergând după rază,Pe Hristos să-l vază.

– 123 –

Folclor din Corni – BotoşaniŞi dacă-l aflară,La dânsul intrară,Şi se închinarăCu daruri gătite,Lui Hristos menite.Luând fiecareBucurie mare.Acea bucurie,Şi aici să fieDe la tinereţe,Pân‘ la bătrâneţe.

***- Bună seara, mătuşică! - Lapte am în putinică. - Cât mai este până-n sat?- Am avut, dar l-am vărsat.- Mătuşică, ci, eşti surdă? -N-are baba, n-are urdă!- Mătuşică, auzi clopotele?- Nu samcu, nu!- Mătuşică, auzi banta?- Unde-mi sunt şcroboanţele?(Variantă locală)

SemănatulSemănătorii, şi fete, şi băieţi, ori numai băieţi, ori numai fete,

între 3-6-12 ani, în dimineaţa Anului Nou, se pornesc, de regulă, de la o margine de sat, ori început de uliţă, cu semănatul, – obi-cei din vremuri imemorabile.

Până prin anii ’70-80, copiii purtau, prinse de după gât, tră-istuţe, în care puneau darurile primite de la gospodari: colaci, covrigi, mere, nuci, bani. În vremurile mai noi, actuale, „lumea“, emancipându-se năvalnic, ca într-o progresie geometrică, copiii nu mai poartă trăistuţe făcute din macatul bunicii, pentru că şi bunica s-a emancipat şi nu mai ţese macatul; cumpără de-a gata.

Copiii îşi iau în buzunare grâu, dar pentru că s-au emancipat, – orez ori zahăr; odinioară intrau în casă fără să-şi ceară permi-siune, acum, seamănă în pragul casei; dacă semănatul e cu orez ori zahăr, şi darul trebuie să fie mai dar! Unii gospodari îi duc pe

– 124 –

Vatră străbunăcopii să semene şi în şură, să le dea „Anul nou“ viţei şi oi multe, şi purcei zdraveni şi rotofefei, „şi graşi ca porcul“.

Dacă „semănătorii“ n-ajung în şură ori în târlă, gospodinele mătură şi aruncă „semănătura“ acolo unde speră ca procopseala să le fie mai dolofană.

Pentru că merele şi perele, covrigii şi colacii, nu le mai sati-sfac modernitatea, banii sunt, şi motivaţia, şi scopul, şi ţelul, şi sensul. Cu banii…ce nu faci banii!?

Iar tineretul ştie ce şi cum să facă, să moară vecinul pentru a-i lua capra!

Poţi fi super- şic ori superculă; poţi avea cercei, şi în nas, şi în buric! Altfel, nu mai avem orizont, nu mai avem motivaţii!!?

Iată „semănătura“ la Corni:Să trăiţi,Să înfloriţi,Ca un măr,Ca un păr,Ca un fir de trandafirTare ca piatra,Iute ca săgeata!Tare ca fierul,Iute ca oţelul!Să trăiţi, să înfloriţi,Ca merii,Ca periiÎn mijlocul verii,Ca toamna cea bogată,De toate-mbelşugată!La anul şi la mulţi ani!Ca merii, ca perii,În toiul primăveriiCa frunza de vieÎn postul Sfintei Mariei.Ia mai mânaţi, măi!Hăi! Hăi!La anu’ şi la mulţi ani!

(Cules de Liviu Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani)

– 125 –

Folclor din Corni – Botoşani

Pluguşorul copiilor (la Corni)Mâine anul se-noieştePluguşorul se porneşteŞi începe a brazdaPe la case a ura.Iarna-i grea, omătu-i mare,Semne bune anul are;Semne bune de belşug,Pentru brazda de sub plug.Pluguşor cu şapte boi,Ia mai mânaţi, măi!Hăi! Hăi!Doamne, binecuvinteazăCasa care se urează!Anul nou cu bucurieÎntru mulţi ani să vă fie!Ia mai mânaţi, măi!Hăi! Hăi!

De urat am mai uraDar ni-i că vom inseraŞi noi suntem mititeiNe mănâncă câinii răi.Ia mai mânaţi, măi!Hăi! Hăi!Când vom mai veni, la anu’Să vă găsim infloriţiCa merii, ca perii,

În toiul primăveriiCa frunza de vieÎn postul Sfintei Mariei.Ia mai mânaţi, măi!Hăi! Hăi!La anu’ şi la mulţi ani!

(Cules de Liviu Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani)

– 126 –

Vatră străbună

ColindeRătăceam printr-o grădină,Mă-ntâlneam cu o albină,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Albina strângea din flori,Ceară pentru sărbători,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Ceara se făcea făclie,Să i-o dea Sfintei Mărie,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Făcliile s-aprindeau,Îngerii din cer râdeau,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Făcliile se stângeau,Îngerii din cer plângeau,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Busuioc bătut în masă,Rămâi gazdă sănătoasă!Busuioc bătut în masă,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Ferice de-această casă,Asta-i sara, sara lui Crăciun,C-are o fată frumoasă,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Şade la gherghef şi coasă,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Nu ştiu, coasă sau descoasă,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Dar la lacrimi ştiu că varsă,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Se mărită şi ne lasă,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Cu inima friptă-arsă,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Că se mărită în alt sat,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Cu un flăcău frumos şi-nalt,Asta-i sara, sara lui Crăciun.S-aprindem o lumânare,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Să vedem ce zestre are,

– 127 –

Folclor din Corni – BotoşaniAsta-i sara, sara lui Crăciun.Zestre are până-n pod,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Şi pânză Iată de-un cot,Asta-i sara, sara lui Crăciun.Ştergărelul cel de in,Asta-i sara, sara Iui Crăciun.Ce-mi şterge gura de vin,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Şi de vin, şi de cârnaţi,Asta-i sara, sara lui Crăciun,C-aşa-i din bătrâni rămas,Asta-i sara, sara lui Crăciun.De nu ne daţi cârnaţi şi vin,Asta-i sara, sara lui Crăciun.La anul nu mai venim,Asta-i sara, sara lui Crăciun,Rămâneţi cu bine, fiţi fericiţiDin fericire şi bucurie,Să vă dea domnul,Tot ce doriţi!Când om mai veni la anulSă vă găsim îmbobociţiCa merii, ca perii,În mijlocul verii,Ca toamna cea bogată,De toate îmbelşugată!Busuioc verde pe masăRămâi, gazdă, sănătoasă!La anul şi la mulţi ani!(Variantă împrumutată)

JocuriCopilăria este segmentul temporalo-ontic cel mai produc-

tiv sentimental, emoţional, ontologic, o punte între inocenţă şi păcat. Lipsită de griji şi îngrijorări, greutăţi existenţiale, copilăria este capitolul vieţii cel mai sensibil şi plin viaţă, multă viaţă. Că există şi copilărie nefericită, e alt adevăr care nu trebuie negli-jat, de neluat în seamă, pe care nu-l aducem în discuţie aici din varii motive, dar şi din punctul de vedere al abordării prezentei lucrări, cu un conţinut şi substanţă aparte.

– 128 –

Vatră străbunăAvem o literatură pentru copii, s-a scris despre copii şi copi-

lărie tot atât cât s-a scris despre orice, în orice domeniu; ceea ce trebuie amintit aici, nu ca un adaos, ci ca o subliniere, – că nu se aseamănă cu nimic copilăria şi nu ar avea grade de compara-ţie dacă am adjectiva substantivul.

Amintirile cele mai frumoase sunt cele care se leagă de copi-lărie, pe care, deseori o invocăm când viaţa ne este mai grea; ce şi cât n-am da pentru o fărâmă de copilărie? Ar fi panaceul care ar vindeca greul cel mai greu, până şi noaptea ar străluci, de parcă şi ea, născută din „Fiat lux!“ – ca să folosesc un oximoron.

Neputinţa omului de a se-ntoarce la ea, – fie într-o regresie temporală, fie de a o aduce în prezentul plin de bube şi noroaie, ne face nostalgici, trişti, abătuţi, fără un chef sporit de a mai spori ceva în viaţa lipsită de multe, de prea multe care ne fac, de multe ori, trăirea, iad!

Este, ea, copilăria, icoana, singura icoană care ar putea fi făcătoare de minuni.

Universul copilăriei este mai de necuprins decât al adulţilor, care adulţi, ajunşi la vremea aceea pe care nimeni nu şi-o doreşte să vină, tânjesc după irecuperabil şi o picătură de divinitate.

Copila, din beţigaşe şi ciucălăi, învelite în cârpe, pe care le numeşte păpuşi, vorbeşte cu ele: una e mama, alta e tata, alta fra-tele ori sora…având grijă să nu le aducă supărare, să protejeze şi să-i iubeasă nepreţuit şi altruistic; le place să se joace, chiar să se metamorfozeze în animăluţe care conversează omeneşte.

Când frigul îi adună în casă, la vreme de iarnă, joaca este preocuparea care îi ţine cuminţi pe lângă fusta bunicii, suprave-gheaţi de ea ori de părinţi. Jocurile au reguli care nu se încalcă; iată cât de educative sunt aceste jocuri care sunt ca nişte verigi ale unui cod al anilor de acasă, – cei şapte – ce îşi pun amprenta, pecetea pentru toată viaţa asupra comportamentului uman, evi-denţiind trăsăturile, atât pozitive, cât şi negative de caracter, ce fac ca omul să-şi menţină, să-şi păstreze verticalitatea, demni-tatea – cel mai de preţ dat în datum!

– 129 –

Folclor din Corni – Botoşani

Jocuri de iarnăIneluş învârtecuşCopiii, în casa unde-s mai mulţi copii, ori când se adună şi

copiii megieşilor, se aşează pe pat, roată. Un copil, după ce s-a tras la sorţi ori a hotărât cel mai „cu moţ“ dintre ei, stă cu faţa ascunsă pe braţele altuia. Pe spatele acestuia, toţi pun câte un deget. Când conducătorul jocului, învârtindu-şi degetul pe dea-supra celorlalte, apăsând pe un deget, spune:

Ineluş învârtecuşGhici pe-a cui deget l-am pus? Cel cu faţa ascunsă în braţele celuilalt, dacă nu ghiceşte, pri-

meşte un pumn, şi tot aşa până nu ghiceşte al cui e degetul apă-sat. Sporeşte hazul, şi asta dă un plus de farmec jocului, până se plictisesc şi-apoi încep alt joc. Mai e o „chestie“: dacă pum-nul dat e prea vânjos, se poate strica jocul. De regulă, jocul nu se strică pentru că sunt, cum am mai spus, nişte reguli care tre-buie respectate cu sfinţenie.

De altfel, jocul este supravegheat de bunica ori de unul din-tre părinţi, mama, în special, tata nu prea are timp de stat în casă; treburile lui sunt pe afară.

De-a Baba oarba (amija)Se alege cine să amijească. I se leagă ochii. Ceilalţi se ascund.

Unul dintre copii îi adresează vorbele: Baba oarba unde-ai mas?Baba oarba ce ţi-ai ars?O mânecă de cojocDă-te-ncoace-n joc!Cel care amijă întreabă (strigă):Unde eşti chimiţ?Ceilalţi răspund: Aici, aici!Cel care amijă îi caută, dar în special să prindă pe cineva.

Câte unul îl trage de hăinuţă şi-apoi o rupe la fugă, să nu fie prins. Ceilalţi îşi ţin până şi răsuflarea, să nu fie depistaţi, ascunşi prin

– 130 –

Vatră străbunăcotloanele camerei. Se întâmplă ca baba oarba să trecă pe lângă cineva dintre cei ascunşi; vai! îi îngheaţă sufletul de frică, până trece primejdia. Când unul mai îndrăzneţ trage de tulpanul cu care este legată baba oarba şi-apoi o ia la sănătoasa, ceilalţi nu se pot stăpâni şi încep să râdă, fiind astfel descoperiţi. Babei oarba îi e lesne să apuce pe cineva, nedându-i drumul, care-i ia locul. Jocul este supravegheat, altfel se pot sparge oale şi ulcele de prin casă, şi nu e de bine! În decor apare de obicei bunica care, ori toarce, ori deapănă la sucală ori răşchitor, ori la vârtelniţă, ori coase ia pentru nepoata care se grăbeşte să se facă mare, poto-lindu-i înainte de a se încăiera.

Se întâmplă ca, în urma îmbrâncelilor, baba oarba să se izbească peste bătrână care, se înţeapă cu acul ori scapă fusul din mână, la care bătrânica ori gospodina:

„Ho colindroiule, ce dai peste mine?“ Şi „lucrurile“ se mai domolesc, jocul, oprindu-se. În casă se aşterne, pentru scurtă vreme, o linişte supărătoare, după care, copiii vor altceva, mereu altceva, fără de care copilăria s-ar sufoca, abandonându-se pe sine.

Dupii„Dupii“ este un alt joc de iarnă. Copiii, câţi sunt, îşi pregătesc pentru joc, de regulă, boabe de porumb ori

fasole, ori bob, ori mici beţişoare de draniţă, cu obligaţia să foloseacă toţi aceleaşi fel de boabe, spre exemplu, în număr de nouă. Copiii, adunaţi roată, încep, pe rând, a le arunca în sus cu faţa mâinii; în cădere, copiii le prind pe dosul palmei, apoi le întoarce în palmă. Dacă s-au prins fără soţ, grăuntele (beţigaşul) este pus deoparte; copilul dă înainte până greşeşte sau prinde cu soţ, dând rândul la altul.

Fiecare trebuie să-şi prindă cei nouă dupi ai săi. Cel care rămâne la urmă cu dupii neprinşi, primeşte atâţia pumni câţi dupi nu-i ajung până la nouă.

Jocul continuă până ce copiii se plictisesc, iar după cum ştim, copiii se plictisesc repede. Şi încep alt joc.

De-a leapşa Când gerul iernii te strânge-n casă, când copiii nu prea au

ce face, plictisindu-se, când săniuşul şi schiatul nu te mai atrage, că afară, răsuflarea îţi îngheaţă, fac ei ce fac, iară bucuria, vese-lia şi optimismul iau loc posomorârii.

– 131 –

Folclor din Corni – BotoşaniIdee salvatoare: leapşa! Şi cei de-ai casei, şi cei de prin vecini,

aleg prin tragere la sorţi pe unul care să stea de leapşă; acesta ia o poziţie aplecată (ca şi cum s-ar face „capră“), cu o mână peste ochi, să nu vadă, iar cealaltă, trecând-o pe subsuori, cu palma în afară, pregătită pentru a primi loviturile partenerilor de leapşă.

Pentru a se încredinţa că cel care stă de leapşă nu trage cu ochiul, unul îl asigură că, dacă se va uita, o să-i sară ochii, adre-sându-i-se chiar poetic, bătându-l uşurel cu pălmuţa lui de copil, pe spinare, avertizându-l:

Na-ţi o nucă,Ş-o duducă,Ş-o curăDe vacă, ră!Sară-ţi ochiiDe-i vide!Cu această zicere, nu e de şagă; copiii, cât îs ei de copii, se

tem foarte, ca nu cumva să se abată asupra lor imprecaţia adu-cătoare de împlinirea ei.

Începe jocul: pe rând, câte unul loveşte (dar nu în duşmănie, ci suportabil) cu palma în palma celui ce stă de leapşă, care tre-buie să ghicească cine a lovit; dacă nu ghiceşte, stă mai departe leapşă; dacă ghiceşte, îi ia locul cel ghicit. Şi tot aşa…, şi tot aşa…, până le trece prin cap altă „trăsnaie“. Jocul nu este, în exclusivi-tate, de iarnă, ci se practică şi vara.

Jocuri de varăDe-amijaSe alege cineva care să amijească. Participanţii la joc se strâng

şi se trage la sorţi cu următoarea formulă:Unul maleaDouă-i caleaTrei e ruguCiuturuguAlinte,Hai du-te!

– 132 –

Vatră străbunăLa cine cad vorbele din urmă, acela trece la amijit. Îşi pune

mâinile la ochi, fără să speculeze, rezemându-şi fruntea de un perete, copac, stâlp etc., în timp ce ăilalţi se împrăştie ca puii de potârniche şi se ascund.

Cu amijatul, rămâne unul pentru a-l supraveghea să nu tri-şeze, să nu se uite unde se ascund ceilalţi, iar după ce-i zice: „să te ia dracu de te vei uita, să-ţi sară ochii din cap!“ ş.a. Îndepăr-tându-se, strigă: „Măi, nu te uita, că nu mă ţin“. Se face ţipe-nie. Amijatul ia mâinile de la ochi şi începe căutarea, dar, nede-părtându-se prea mult de stâlp, pentru că ceilalţi sunt vigilenţi; unul dintre ascunşi, calculând depărtarea şi viteza cu care s-ar deplasa, poate scuipa pe stâlp, scăpând „cu obrazul curat“. Dacă amijatul atinge cu mâna pe cineva (l-a tăiat), înainte de a scuipa, acela trece la amijat.

Jocul continuă 1-2-3 ceasuri, până când, unul mai isteţ, pro-pune alt joc, spre exemplu: puia-gaia.

Puia-gaiaDintre toţi se aleg doi mai „bărbaţi“, mai vajnici; unul se face

cloşcă, iar celălalt gaia, adică uliu ori cioară (convenindu-se).Fiecare (cloşcă şi gaia) îşi aleg pui, din atâţia câţi sunt, care

se prind de dindărătul cingătoarei, unul în spatele celuilat, for-mându-se un şirag. Gaia se pune jos, scormonind cu un beţi-şor o groapă. Cloşca, cu puii şirag după ea, se apropie de gaia, întrebând-o:

- Ce faci acolo?- O groapă, răspunde gaia- Dar ce-ai să faci în groapă?- Am să fac foc.- Dar cu focul ce-ai să faci?- Să pun ceaunul.- Da, cu ceaunul ce-ai să faci?- Voi opări un pui de-al tău.- Ba, de-al tău, răspunde cloşca împreună cu puii.După care, gaia se scoală de jos şi dă cloştii băţul cu care a

scormonit pământul, săpând groapa, după ce băţul a fost stupit şi de toţi puii, după care îl aruncă cât colo, cât mai departe. În timp ce gaia aleargă după băţ, cloşca se învârteşte în jurul gro-pii, de trei ori cântând: „de trei ori cu puii mei“, iar puii cârâie, croncănesc, întru batjocura gaiei. Începe lupta decisivă, dreaptă: cioara vrând să ia puii cloştei, iar cloşca, – puii cioarei. E vai de

– 133 –

Folclor din Corni – Botoşanipuii de la sfârşitul şiragului, care tremură, simţind primejdia de a fi luaţi.

Luaţi pentru că sunt cei mai slabi, cei din frunte având avan-tajul văjniciei, „bărbăţiei“ lor. Lupta se dă până când, şi cloşca, şi cioara, rămân fără pui, ca în cele din urmă, să se bată cloşca cu cioara, iar cine biruieşte, ţinând la trântă, se face cloşcă la al doilea rând.

Jocul de-a porumbeiiAcest joc este asemănător cu „puia-gaia“, la care pot participa

şi băieţi, şi fete între 7-10 ani. Se alege un loc, un colţ de casă ori ogradă care trebuie să fie, să se numească „coteţul porumbeilor“.

Dintre cei mai măricei şi isteţi, se face unul uliu, iar altul porumbar.

Porumbarul, împreună cu ceilalţi copii care se zic că sunt porumbei, se duc la coteţ, de-a dreapta şi de-a stânga porumba-rului. Uliul are şi el un loc al lui în alt colţ de ogradă ori în ori-care alt loc unde se desfăşoară jocul. Porumbarul trimite unul dintre porumbei să-l întărâte pe uliu. Acesta, uliul, se repede la porumbel să-l prindă; dacă îl prinde, uliul se face că-l ciocă-neşte în cap şi îl duce într-un anume loc, porumbelul rămânând acolo cuminte, liniştit.

Când uliul fugăreşte pe un porumbel care dă semne de obo-seală, porumbarul trimite alt porumbel, odihnit, să-i distragă atenţia uliului şi să se ia după el, în timp ce porumbelul (copi-lul) ostenit vine lângă porumbar, se întoarce la coteţ, unde uliul n-are ce căuta. În cazul când uliul îl lasă pe cel fugărit şi se ia după celălalt, cade în capcană, pentru că noul venit este odih-nit şi nu poate fi prins.

Dacă fuge după cel dintâi, îndârjindu-se să-l prindă cu orice preţ, îl prinde totuşi pentru că îşi spune cuvântul oboseala; îl cio-căneşte în cap şi-l duce în locul acela dinainte stabilit. Jocul con-tinuă până sunt prinşi şi ciocăniţi în cap toţi porumbeii.

În fine, când toţi porumbeii sunt osteniţi, intră în joc porum-barul, cel mai iute, mai sprinten, abil, dintre toţi. Alergătura este lungă şi grea, istovitoare.

Dacă uliul prinde porumbarul, jocul se termină, câştigând uliul; dacă uliul nu reuşeşte să prindă porumbarul jocul tot se ter-mină, deoarece şi forţa fizică se termină, câştigând porumbarul.

– 134 –

Vatră străbună

De-a mingeaLa jocul de-a mingea participă copiii mai măricei, mai zbu-

rătăciţi. Se cunosc mai multe jocuri de-a mingea: ţicul (mingea-n patru), poarca (la oraş), oina şi păiuşul.

Ţicul sau mingea-n patruAcest joc, ţicul (mingea-n patru), se joacă numai în patru.

Mai întâi se trage la sorţi, cine e la bătaie şi cine e la pasare. Mai trebuie ales un loc drept, nu în pantă. Cei de la pasare îşi sapă în faţa lor o gropiţă, între ei, distanţa poate fi mai mare ori mai mică, de regulă cam 15-16 m., toţi patru, în linie dreaptă.

Între ei, stau cei de la bătaie, la distanţă nedefinită, oricum mai aproape de cel din spatele său, de la pasare, pentru a fi mai aproape de bortă. Cei la bătaie „sunt dotaţi“ cu beţe cu care vor lovi mingea trimisă de către cei de la pasare, unul celuilalt.

Cei de la bătaie trebuie să lovească mingea, trimiţând-o cât mai departe, pe care cel de la pasare aleargă să o aducă.

În acest timp, cei de la bătaie se apropie unul de altul, lovesc beţele în cruce (precum spadasinii), întorcându-se pentru a pune capătul băţului în bortă. Dacă cel de la pasare ajunge primul care pune mingea în bortă, se schimbă: cei de la pasare trec la bătaie.

Se mai întâmplă ca cel de la bătaie să o facă pe-a şmeche-rul, nepunând băţul în bortă: îl aşteaptă pe cel de la pascare, de parcă s-ar juca ca şoarecele de-a pisica; cel de la pascare încearcă să-i distragă atenţia pentru o clipă şi pune mingea în bortă, iar cei de la bătaie ies ca proştii de la bătaie, ducându-se la pascare.

Se mai întâmplă ca cel de la bătaie să nu lovească mingea în plin, ci numai să o atingă puţin, tangenţial, să o şfichiuiască, iar cel de la pasare, dacă o prinde în mâini, zice: „ţic şi prins şi-n bortă pus“, punând mingea în borta din faţa lui. Iar cei de la bătaie trec la pasare. Uneori, acest joc ţine şi o jumătate de zi, ori până unul din ei este chemat la mâncare ori să-l trimită ta’su la dugheană să-i aducă un pac de tutun cu tot cu foiţă, ori chiar se plictisesc.

Notă: Se poate juca şi în trei după aceleaşi reguli, numai că unul este la bătaie, iar doi la pasare. Jocul nu mai are farmecul jocului în patru.

Poarca (la oraş)Poarca în doi. Fiecare are un băţ, băţ care-şi are rostul lui;

mai trebuie o minge (mingiuţă) şi o bortă (iar borta). Se trage,

– 135 –

Folclor din Corni – Botoşanica la orice joc, de altfel, la sorţi, cine stă cu băţul în bortă, şi cine mână „poarca la oraş“, adică porcarul, asta însemnând că, cel cu mingea, porcarul, se apropie de bortă să pună el băţul, numai că borta e apărată de celălalt. Dacă porcarul loveşte mai tare min-gea în direcţia borţii, adversarul poate lovi într-o fracţiune de secundă mingea, trimiţând-o la dracu-n praznic, de alergi ca prostu să aduci mingea pe terenul jocului. Dacă cel cu băţul în bortă loveşte mingea, iar porcarul este mai iute şi pune băţul în bortă, se schimbă „atribuţiunile“.

Poarca în mai mulţi. Câţi participanţi la joc, atâtea borţi. Şi în cazul acesta se trage la sorţi cine e porcar. Fiecare stă cu băţul înaintea borţii de dinaintea sa. Porcarul se plimbă lejer printre copiii care nu se hazardează a lovi mingea, de teamă de a nu porcări. La poarca în mai mulţi „porcăreşti“ mai puţin pentru că, dintre atâţia, se găseşte unul mai neprevăzător, mai cu moţ, mai nătăfleţ care cade ca musca-n lapte.

OinaOina este un sport practicat de peste 6 secole. Oina copiilor

este mult simplifacată faţă de oina, – jocul naţional, cu regula-ment rigid de la care nu te abaţi. În esenţă, păstrează regulile. La oina – joc naţional – numărul jucătorilor nu este, nici mai mic, nici ai mare, are 22 de jucători: 11 la bătaie, 11 la prindere. Tere-nul seniorilor este de 70/32 metri; sunt trei arbitri (unul princi-pal, – doi de linie -, baston special, echipament; terenul copii-lor este atât cât le permite împrejurimea.

Am făcut această trimitere pentru a diferenţia şi mai mult oina seniorilor de oina copiilor, care, de fapt, este o minioină. Se joacă în câţi jucători (copii) se află disponibili a întra în joc. Se consi-deră set, atunci când o echipă este şi „la bătaie“, şi „la prindere“.

Terenul este marcat cu var, cenuşă, dar de cele mai multe ori se prin nişte beţe înfipte în pământ la cele patru colţuri ale terenului, repet, fără pretenţii de lungime, lăţime, ci cum am precizat mai sus.

Mai întâi se aleg doi şefi, căpitani ori baci. Pe rând, fiecare baci îşi alege din droaia de copii care stau deoparte, aşteptând să fie aleşi; se trage la sorţi cine alege primul; primul baci/căpi-tan alege pe cel mai bun din ceată; al doilea baci îşi alege şi el pe cel mai bun dintre cei rămaşi, care se aşază în spatele baciului, şi aşa până se înjghebează echipele.

– 136 –

Vatră străbunăSe trage la sorţi care echipă este la bătaie, şi care echipă

este la prindere (la pasare), apoi jucătorii se deplasează/merg la locurile lor.

„La bătaie“ este echipa ai cărei jucători bat, pe rând, mingea.„La prindere“ (la pasare) este echipa ai cărei jucători, fiind

pe teren, se consideră echipa în atac.În faţa liniei de plecare, cam la 3,5-4 m stă un jucător din

echipa de la prindere care serveşte mingea celor de la bătaie, după cum fiecare doreşte să-i fie servită mingea: mai sus, mai jos, mai la stânga, mai la dreapta; dacă nu-i dă mingea după cum doreşte, renunţă să bată mingea, asta însemnând că trebuie să-i se mai servească o dată (dar numai o dată).

După ce un jucător de la bătaie loveşte mingea, ori încearcă s-o lovească, dar nu o nimereşte, trece pe linia de plecare, aştep-tând un prijej de a fugi pe culoarul de ducere, să ajungă după linia de întoarcere, ferindu-se de a fi lovit. Fiecărui jucător, nu trebuie să-i lipsească iuţeala, agilitatea, şi a mişcărilor, şi a min-ţii. Când mingea este în afara jocului, adică în afara terenului marcat cu var, beţe etc., jocul se opreşte până se aduce min-gea în teren. Spre deosebire de oina seniorilor, minioina copii-lor cunoaşte două variante: câştigă echipa care a acumulat cele mai multe puncte, după un set, adică după ce fiecare echipă a fost, şi la bătaie, şi la prindere, ori: dacă un jucător de la prin-dere loveşte pe un jucător de la bătaie sau dacă un jucător de la prindere prinde mingea din cuc. Cuc înseamnă lovitura puter-nică dată mingii cu băţul, încât mingea este trimisă foarte în sus şi departe pe care un jucător de la pasare o poate lesne prinde. Lovind adversarul cu mingea de oină sau prinzând mingea din cuc, echipa de la pasare trece la bătaie.

MasleaEste un joc băieţesc. Se joacă, ori în ogradă, ori, de cele mai

multe ori, pe imaş, unde copiii sunt trimişi cu vitele ori cu oile la păscut, iar, ca să treacă mai repede timpul, şi-l umplu, întot-deauna găsesc leacul.

Se joacă în doi. Fiecare are un băţ, băţul lui, care, dacă e pen-tru masle, atunci trebuie să fie mai mult o vargă, o nuia, pen-tru a fi flexibilă, să se îndoaie, pentru a fi aruncat (băţul) cât mai departe cum vom vedea în continuare. Tragerea la sorţi este, – ca la fiecare joc -, o regulă de la care nu te abaţi.

– 137 –

Folclor din Corni – BotoşaniUnul e la bătaie, iar celălalt la mutare. Se procedează ast-

fel: cel de la bătaie îşi pune în faţă băţul adversarului, cam la un metru, transversal. Cu băţul (nuiaua) lui, loveşte de două, trei ori, pământul, cu capătul de jos, prins cu mâna cam la 30 cm (partea de jos) ca prin săltare, să-l aşeze pe băţul din faţă, beţele aflându-se acum în formă aproximativă, de cruce.

Cel de la mutare, mută băţul aşezat transversal la distanţa măsurată din punctul contactului cu celălalt băţ, până-n vâr-ful, capătul băţului înspre înainte, distanţa mărindu-se cu fie-care lovitură. Dacă băţul este gros, rigid, nu pleacă departe; dacă băţul este flexibil, aruncătura poate să zboare la mare distanţă, chiar; iată de ce am pomenit de flexibilitate. Se continuă până când băţul celui de la bătaie nu se mai aşează peste băţul celălalt, nu mai nimereşte, oprindu-se înainte, ori trece dincolo de băţul adversarului, şi-atunci se inversează „rolurile“, se face schimbul.

Jocul ţine până ajunge vita ori oaia în ogorul de porumb ori „soreancă“, ori grâu, când trebuie să alergi să scoţi animalul din cultura omului, c-apoi, după pagubă, şi plată; plată omului căruia i-a fost păgubită cultura, plată copilului „neascultătoriu“ de către tată ori mamă, ori frate mai mare, ori de stâpânul ogoru-lui, care e mai rea decât toate la un loc, dacă te-a prins, ferească-i, Doamne!!! De vrăjmăşia „apropitarului!“

Ciuşca„Ciuşca“ este, în acelaşi timp, şi joc, şi obicei care nu ţine

seama/cont, nici de iarnă, nici de vară, ci de trecerea omului în nefiinţă, de parcă aş folosi un eufemism pentru a nu-i zice pe şleau: „moarte“.

Ciuşca este un obicei din vremuri imemorabile, prilejuit de moartea cuiva. Ca un alt paradox, copiii, se bucură, înr-un fel, într-o specială accepţiune; nu de moartea cuiva se bucură, ci pentru că este un prilej, nu oricând la îndemână, de a face haz de nacaz.

Este o ocazie circumstanţială, deloc fericită, numai că, copi-lul se bucură copios şi de ce nu ar trebui să se bucure, în incon-ştienţa-i juvenilă.

Seara, la priveghi, se strâng copii mai mari, copii mai mici, „bucuroşi că a murit mortul“ pentru a juca ciuşca. Unul dintre ei se face „capră“, fiind legat la ochi, asta e regula dintâi.

Ceilalţi îşi leagă fularul la un capăt, în două-trei noduri; pe rând, lovesc cu putere în spinare „capra“ care trebuie să ghicească

– 138 –

Vatră străbunăcine a tras, a lovit. Dacă ghiceşte, ghinionistul îi ia locul, dacă nu ghiceşte, rămâne în continuarie, primind în duşmănie lovi-turile partenerilor.

Când se face tot mai noapte, merg la casele lor, „bucuroşi că a murit mortul“, ca a doua şi a treia seară, să revină mai înver-şunaţi unul pe celălălalt, după cât de multe, în spinare, a încasat.

Mortul fiind îngropat, aşteaptă un alt mort care să-i bucurăcească.

Alte obiceiuri ale copiilorCaloianulŞi Caloianul este un obicei, un ritual de invocare a ploii bine-

făcătoare, generatoare de prosperitate, datând din epoca precreş-tină. Dacă are o circulaţie, din zona balcanică până la noi, de ce aş include acest segment folcloric în această carte cu restrân-gere locală?

Te vei întreba, iubite cetitorule. Eu îţi răspund: pentru că este un obicei continuat din cele mai vechi timpuri, şi în satul meu, cu precizarea că nu poartă în această culegere, nici pe departe amprenta unei cât de „mărunte“ autenticităţi, a ineditului. L-am inserat ca pe un bun colectiv.

Fete de 5-6 ani, încă de cu zori, se adună în 2-3 cete, ale-gându-şi o conducătoare. Din lut, copilele fac o păpuşă ori un om mititel, împodobindu-l cu flori, panglici, iar pe cap îi pune o coajă de ou roşu, îmbrăcându-l în straie ţărăneşti, cu opincuţe, numindu-l Caloian.

După ce-l pun într-un coşciugaş, înconjurat de coji de ouă roşii rămase de la Paşti, lipit în aşa fel, încât să nu intre apă, îl lasă pe apă, apoi îl recuperează pentru a-l îngropa, ori pe malul apei, ori prin bozii, ori…într-un loc ascuns. Are loc ceremoni-alul înmormântării: o fată se face popă, alta dascăl, alta, înain-tea popii, duce steagul, – o trestie cu o batistă albă-n vârf; două fete duc sicriul, cortegiul de bocitoare invocă ploaia, cântând:

Caloiene, iene,Caloiene, iene,Du-te-n Ceriu şi cere

– 139 –

Folclor din Corni – BotoşaniSă deschiză porţile,Să sloboadă ploile,Să curgă ca gârlele,ZileleŞi nopţile,Ca să crească grânele,Caloiene, iene,Caloiene, iene,Cum ne curg lacrămile,Să curgă şi ploile,ZileleŞi nopţile,Să umple şanţurile,Să crească legumeleŞi toate ierburile.

PaparudaPe timp de vară, după o secetă prelungită, fete, tinere, mai

rar şi băieţi, practică un ritual, în esenţă un joc, pentru a aduce ploaie. Jocul (să-i zicem joc) este practicat pe toată perioada verii, de tineri până în 12 ani, nu numai în a treia joi de după Rusalii.

Ritualul este o procesiune, un alai, la care participă un număr nedefinit de copii (personaje), unele dintre ele înfăşurate în frunze, ghirlande din frunze felurite, pe cap cu o glugă de boz, de care se pot lega pamblici colorate şi salbe.

Alaiul, cortegiul se deplasează de la casă la casă; intrând în ogradă (curte), paparuda joacă un dans vioi, săltăreţ, iar cei ce o însoţesc, bat din palme, cântând:

„Paparudă-rudă,vino de ne udăcu galeata-leatapeste toată ceata;cu ciubărul-bărulpeste tot poporul.Dă-ne Doamne, cheilesă descuiem cerurilesă pornească ploile,să curgă şiroaielesă umple pâraiele.Hai, ploiţă, hai!udă pământurile

– 140 –

Vatră străbunăsă crească grânelemari cât porumbele.Hai, ploiţă, hai!“

(„Paparuda“ – Marcel Olinescu, Mitologie Românească)

Paparudă, rudă,Ia-n‘ ieşi de ne udăCu găleata, leata,Peste toată gloata.Ploaie, Doamne, ploaie,Locuri să ne moaiePloiţă curatăDin ceruri vărsată.Unde-i valea sacăD-apă să se facă,Unde-i valea lungăMai mult să s-ajungăUnde-o da cu pluguSă meargă ca untu,Unde-o da cu sapaSă meargă ca d-apa.Ploaie, Doamne, ploaieLocuri să se moaie,CucuruzeleCât grădineleOrzuPână-n podu.SăcaraCât scara.GrâuPână-n brâu.

(„Paparuda“ – Marcel Olinescu, Mitologie Românească)

Paparudă, rudăIeşi afară de ne udă,Cu găleata leata,Peste toată ceata,Aduceţi cheiţeleSă descui ploiţele,

– 141 –

Folclor din Corni – Botoşanide joi până joiSă dea nouă ploi.

(„Paparuda“ – Gh. Dem. Teodorescu, Poezii populare române)

Paparudă rudă,Vino de ne udă,Ca să-nceapă ploaie,Să curgă şiroaie,Cu găleata, leata,Peste toată gloata.Unde dă cu maiul,Să crească mălaiul;Unde dă cu sapa,Să curgă ca apa.Hai, Cătrino, să sărim,Paparudele!Că ştii iarna ce păţim,Paparudele!Ca pasărea prin copaci,Ploaie multă ca să faci!

Ori:„Papalugo, suie-te la cer, deschide-i porţile, trimite de acolo

ploaia aici, ca să crească bine secara, grâul, meiul şi altele!“Paparuda invocă ploaia dansând, acompaniată de răpăituri

de tobe, tigăi şi tinichele, plesnind din degete, bătând din palme, fiind udată, atât paparuda, cât şi alaiul.

Pentru ritual, sunt răsplătiţi cu grâu, lapte, ouă, colaci, chiar şi haine, vechituri, bineînţeles, toate semnificând belşugul aştep-tat să vină mai spre toamnă.

După care ajung la o apă curgătoare, dau foc unor paie, pe apă, aruncându-şi veşmintele din frunze.

(Precizez faptul că atât Sânzâienele, cât şi Paparudele, nu au un strict specific local (cu mici, dar mici diferenţieri, consi-derându-le totuşi variante), ci au areal de cuprindere pe toată suprafaţa ţării; ritual, de altfel, aproape dispărut din preocupă-rile folclorice ale copiilor din Corni, vorbindu-se de cazuri rare, tot mai rare, de la un an la altul).

– 142 –

Vatră străbună

În loc de nimicAjuns aici, neînsemnând la capăt, am bucuria că am făcut un

lucru bun, de luat în seamă. Preocupările folclorice sunt din ce în ce mai rare, mai izolate şi, nu pot pricepe, încă, de ce există nepăsare, e bine oare spus? – pentru „cea dintâi literatură“ a poporului nostru, ca de altfel, a oricărui popor.

Am umblat peste 45 de ani din casă-n casă, stând la taifas cu bătrânii satului, demult, tare demult trecuţi în lumea umbre-lor, odihnească-se-n pace!, notând pe hârtie, mai nou, înregis-trându-i, notând, cum spuneam vorbe de duh, înţelepte vorbe, iscusite, şi-mi spuneam în gând, alteori spuneam cu glas slobo-zit că „cine nu are un bătrân, trebuie să şi-l cumpere“.

Cartea de faţă, cum spuneam la începutul ei, nu este doar o culegere de folclor, nici o exegeză exhaustiv-folclorică, ci amân-două ca o îngemănare, într-o osmoză unde nu pătrunde bistu-riul întru separaţie; iată de ce i-am spus carte, ci nu altfel. Citi-torul, întru înţelepciunea sa, va realiza, va percepe spusa mea.

Cartea cuprinde o parte din folclorul local, al acestui sat – Corni – binecuvântat de Dumnezeu!

Dacă Cel de Sus îmi va mai amâna plecatul, ori, – ce bine ar fi -, uitându-mă o vreme, voi îmbunătăţi cât de cât conţinuturile ei, adăugând atâtea câte încă nu s-au spus, de pe aici, de pe la noi.

Aş dori împlinită o mai vie şi bună reprezentare a folclorului copiilor, a datinilor şi obiceiurilor, să aduc în pagini pe rapsozii populari: Gheorghe Polonic, Vasile Agavriloaie, Ion a lu’ Iuzâc şi pe un alt Gheorghe, – Pătrăşcanu, cobzar bătrân, nelipsitul de la clăci, hore, nunţi, scăldăciuni şi în multe alte împrejurări.

La fel pe unii creatori populari, pe versurile cărora s-au făcut melodii de excepţie, care nu s-au pierdut în negura vremurilor. Să vorbesc cu aleasă şi adâncă cinstire şi despre rapsodul popu-lar Nicolae Ursuleanu, solist instrumentist, dar şi despre neîn-trecuta solistă vocală Ecaterina Oboroceanu, amândoi încunu-naţi de lauri la diferite festivaluri judeţene şi naţionale, intraţi în fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române.

– 143 –

Folclor din Corni – BotoşaniSă mai aduc în pagină şi pe bunicul meu dinspre tată, Nică

a lu’ Olaru (Ion Popovici) care, întorcându-se din războiul dintîi, cu „Virtutea militară“ prinsă în piept de însuşi Vodă, schilodit în toiul luptei aceleea, veteranul de numai 28 de ani, murind pe prispa casei trudite de el, doinind o doină de „jele“, doină ce-ţi răscoleşte lăuntricul, trecând prin toată fibra fiinţei umane.

Bunicu’şi-a lăsat mantaua în neştire,ori a uitat bunicasă i-o dea?ori în manta prea bine nu-i şedeaşi l-a-mbrăcat bunica-nhaina lui de mire?

I-a dat mantauă nouăVodă;din stoc,când l-a trimis la Mărăşeştipe linia-ntâi,să bagegroaza-n sânul neamţului,dar Fritz i-a ciuruit mantaua,foc cu foc.

I-a pus vodă în piept„Virtutea Militară“şi l-a lăsat la vatră;i-a mai lăsatmantaua.S-o poarte când prin sats-o face frig,ca rana mai puţin să-l doară.

Stă într-un cui mantaua,agăţată.Bunicu’ a plecat cu treburi,sus.Feciorii lui, pe rând,de mult s-au dus,iar eu, pe gânduri…lung privesc spre poartă.

– 144 –

Vatră străbună

CÂT DESPRE MINE:

Curând voi treceMai ninge alb imaculat peste tăceri;prea multe n-au rămas a se mai spune;voi trece incognito-n altă lume,matusalemic, emergent din azi în ieri.

Curând voi trece-n universul paralel;rămân aici girant pentru „il spiritus“cu 20 de waţi* din mine ce s-au dus,drept energie conservată pentru El.

*Atât rămâne din om după moarte,- energie informaţională şi eternă.(după Robert Lanza)

– 145 –

Folclor din Corni – Botoşani

Vasile PopoviciN. 20 dec. 1938, com. Corni, jud. BotoşaniPoet, prozator, folclorist, eseist, epigramist,cronicar literar.A absolvit Şcoala primară şi gimnaziul în satul natal,

(1945-1952), Liceul „A.T. Laurian” – (1952-1955). Facultatea de limba şi literatura română. Profesor, Direc-

tor coordonator, Şcoala cu clasele I-X Corni, primar de Corni după Revoluţia din Decembrie.

Activitatea literară:- Phöenix - revistă şcolară, - fondată în 1970; Paradoxuri -

vol. I (Poezii) – Edit. Princeps, Iaşi, 2007; Joc perpetuum - vol. II (Poezii) - Edit. Princeps, Iaşi, 2007; Demonul angelic - vol. III (Poezii) - Edit. Princeps, Iaşi, 2008; Cântece şi taine - vol. IV (Poezii) - Edit. Princeps, Iaşi, 2008 (volum inclus în car-tea ,,Demonul angelic”); Întoarcerea în Nimic - vol. V (Poe-zii) - Edit. Princeps, Iaşi, 2008; Pleacă cocorii - vol. VI (poeme alese) - Edit. Stef, Iaşi, 2011; Arc de curcubeu – vol. VII (Poe-zii) - Edit. Stef, Iaşi, 2012; Meteor – vol. VIII (poeme alese) - Edit. Stef, Iaşi, 2012; Carusel – vol.IX (poezii) - Edit. PIM, Iaşi, 2012; Pământul ca o punte - vol.X – (Poezii) – Edit. PIM, Iaşi, 2012; Materia respiră – vol. XI - (poeme alese) – Edit. PIM, Iaşi, 2013 ; Sfidează Timpul! (în coautorat cu Maria Cozma, - doc-torand în drept la Sorbona, Paris), - Edit. PIM, Iaşi, 2013; Solsti-ţiu hiperborean - vol. XII (poeme alese) - Edit. PIM, Iaşi, 2013.

Volume pregătite pentru tipar: Paradoxuri – vol. I - (Poe-zii) - Ediţia a II-a, refăcută şi revizuită; Joc perpetuum – vol. II – (Poezii) – Ediţia a II-a, refăcută şi revizuită, Obsesia non-sensului – Poezii; Remember – reflecţii neoplazice.

În lucru: Exilat pe pământ – roman – în 2 volume; Păca-tul iubirii – roman; Exegeze-eseu; „Vatră srăbună” – culegere de folclor din zona Corni.

Apariţii în publicaţii: Ţara de Sus, Moldova Literară, Dor de Basarabia, Absolut, Falezele de piatră, Sămănăto-rul, Singur, Ecouri Literare, Constelaţii diamantine, Regatul Cuvântului, Sfera Eonică, Confluenţe lirice, Armonii culturale,

– 146 –

Vatră străbunăRevista Familiei (Israel), Familia, Zeit, Boema, Nomen Artis, Onyx (Dublin/Irlanda), Luceafărul (Botoşani ), Curierul de Vâlcea, Chronos, Climate literare, Observatorul (Toronto/Canada), Bogdania, Omniscop, RadioMetafora (Montreal/Canada), Cervantes, Basarabia Literară (Chişinău - Republica Moldova), Slova creştină, Slova copiilor (supliment al Revis-tei Slova Creştină), Oglinda literară, Dor de dor.

Premii:Premiul Astra – obţinut la Festivalul naţional de poezie

,,Nicolae Drăgan”- Galda de Jos – Alba, 2010;Premiul special - la Festivalul Internaţional de Creaţie

Literară ,,Titel Constantinescu”, ediţia a IV –a , 2011, organi-zat de Editura Rafet din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău; Men-ţiune la Concursul internaţional de poezie pentru româ-nii din întreaga lume „Starpress” 2012 ; Menţiune speci-ală la Concursul internaţional de proză pentru românii din întreaga lume „Starpress” 2012; Premiul I la Concursul naţio-nal de poezie, proză…„Pe aripi de dor domnesc”, Domneşti

– Argeş, ediţia a V-a, 2012; Menţiune la Concursul internaţi-onal de creaţie literară „Visul”, Ediţia a VII-a, 2012, secţiunea volume publicate. Diplomă de excelenţă atribuită de USR - Filiala Iaşi-Moldova pentru merite în creaţia literar-artistică şi publicistică, 4 martie 2013; Premiul I – diplomă de onoare şi publicarea unui volum de autor – tiraj 50 de bucăţi – la Concursul de poezie, proză, epigramă, eseu-reportaj, „Chro-nos 2013”, secţiunea „epigramă”.

Prezent în:Antologia „Între râmnice”/ Editura Rafet, 2011/ antolog

– Constantin Marafet – Râmnicu Sărat; Antologia de poezie „Artă sfâşiată” / Edit. Arhip Art, Sibiu, 2011, antolog – Valen-tina Becart; Antologie de poezie şi proză Confluenţe lirice / Edit. PIM, Iaşi, 2012; Antologia Căutări prin vara arsă de cuvinte – antolog Stancu Nicolae, 2012; Antologia „Romeo şi Julieta la Mizil” - 2012; Antologia universală a poeziei româ-neşti contemporane „Meridiane lirice” – Armonii culturale, 2012; Antologia Dincolo de cuvânt / Edit. Arhip Art, Sibiu, 2012, antolog – Valentina Becart; Antologia „Suflet româ-nesc” - poezie patriotică - / Edit. Măiastra, Târgu-Jiu, 2013, editor Elisabeta Gîlcescu; Scriitori şi publicişti botoşăneni (Dicţionar biobibliografic) – Silvia Lazarovici, Edit. Agata, Botoşani, 2013.

– 147 –

Folclor din Corni – BotoşaniReferinţe critice: Valentina Becart, Maria Cozma-Crocy,

Violetta Petre, Maria Vasiliu, Maria-Cornelia Postescu, Cella Negoiescu, Boris Marian, Gellu Dorian, N. N. Negulescu, Ghe-orghe A. Stroia, Ionel Marin, Maria Apetroaiei.

Membru al Ligii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi - Moldova.

ALBUM FOTO

– 151 –

– 152 –

Grup de colindătoare din Corni

Grup de mascaţi

– 153 –

Cu „Capra“

Căiuţi din Sarafineşti – Corni

– 154 –

Urşi şi mascaţi din Corni

– 155 –

Căiuţi din Sarafineşti – Corni

– 156 –

– 157 –

– 158 –

– 159 –

În dulcele stil ...botoşăneanParcurgând primele pagini ale cărţii Vatră străbună, gân-

dul m-a dus la o inedită scriere a lui Păstorel Teodoreanu, „De Re Culinaria”. Apropierea ar părea nepotrivită, atâta vreme cât conţinutul este cu totul şi cu totul deosebit. Şi totuşi... Por-nind de la o iniţiativă banală, gastronomică, Păstorel creează în stilu-i caracteristic o imagine comică a bucătăriei tradiţionale româneşti, călăuzit de gândul „Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti” pentru a evidenţia cu o anumită mândrie toate „bunăciunile”româneşti dar şi pentru a şfichiui cum se cuvine, cu ironie şi umor, multe dintre aspectele observate în lumea din preajma sa. Mărturisirea acestuia despre intenţia de a scoate o asemenea carte, se aseamănă cu cea a scriitorului Vasile Popo-vici, care pornind de la o chestiune interesantă, cum este folclo-rul românesc din zona Moldovei de nord, creează pagini savu-roase de comentarii, un adevărat deliciu pentru a ne descreţi gândurile întunecate, aşa cum veţi remarca în ceea ce urmează.

„Pe vremurile acestea de restrişte, şomaj şi lipsuri de tot felul, (Doamne, cât sunt de actuale !n.n.) când până şi pânea noastră cea de toate zilele a luat culoarea mizeriei (neagră), înscrierea unei asemenea rubrici programatice în paginile unei reviste lite-rare apare, la prima vedere, ca o blamabilă absurditate, dublată de o forte-doză de indelicateţă (...). Prin urmare, nu reţete de mâncăruri va găsi cetitorul în această rubrică”.

„A scoate o carte despre folclor, când credinţa e că nimic nu mai e de spus în domeniu, este o cutezanţă asumată şi un risc pe măsura cutezanţei. Se scrie despre orice: folclorul este (în men-talul colectiv, al generaţiei superinformaţionalizate, al genera-ţiei de aur sub zodia computerizării) este, cum spuneam, arhaic, perimat, vetust şi neînvogă. Şi cum ar zice cu emfază generaţia superculă pe care nu eu am scăpat-o din mână, că, dacă nu ai cercei în nas şi buric, nimic nu e supercul şi nu e şic!!!

Cine mai cumpără, cine mai citeşte o carte? Sunt alte şi alte motivaţii: banii, duşmanii şi sexul, cu puţinele excepţii de la regulă, în faţa cărora mă aplec cu aleasă cinstire şi reverenţă!”

– 160 –

Cutezanţa domnului profesor Vasile Popovici este cu atât mai lăudabilă, cu cât dovedeşte că mai există români adevăraţi cărora le pasă ca, într-o lume a globalizării, când tendinţa imi-taţiei haotice distruge frumuseţea spirituală străveche, origi-nală, noi, românii, să nu ne pierdem identitatea, de dragul de a fi neapărat „cool”şi ultramoderni. Dorinţa autorului de a realiza o asemenea carte porneşte şi de la preţuirea de care un aseme-nea tezaur trebuie să se bucure, după cum afirmaseră nu numai cercetătorii în domeniu, ci şi scriitorii, precum Sadoveanu, care credea în valoarea inepuizabilă a folclorului românesc: „De la aceste izvoare de apă vie cată să se adape toţi cei care cântă şi se simt ai acestui popor şi ai acestui pământ”.

Convingerea mea este că, la românii adevăraţi, precum auto-rul acestei cărţi, care nu s-a dezrădăcinat nicicând de vatra stră-bună a satului Corni, simţământul lăuntric al dragostei şi cel al respectului faţă de neam şi de ţară nu se pot stinge nici dincolo de hotarele vieţii efemere, pământene. De aceea, şi scriitorului Vasile Popovici i se potriveşte perfect legământul întru veşnicie al lui George Coşbuc din „Poetul”: „Sunt suflet în sufletul neamu-lui meu/ şi-i cânt bucuria şi-amarul”...sau „Ce-s unora lucruri a toate mai sus,/Par altora lucruri deşarte” şi „Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus.../ Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu/ De-a pururi, nerupta sa parte”!

Cu asemenea gânduri, truda i-a fost plăcută şi angajantă, iar pe noi, cititorii, ne invită să zăbovim imaginar şi afectiv în ţinutul de legendă al Botoşanilor, care a dat atâtea valori cultu-rii româneşti: Eminescu, Enescu, Ştefan Luchian sau N. Iorga, dar şi alte personalităţi contemporane, printre care se numără, indiscutabil, scriitorul Vasile Popovici.

Cartea de faţă, simplu dar sugestiv intitulată Vatră Stră-bună este în primul rând expresia unui profund ataşament faţă de obârşie, de satul Corni, tărâmul unde mitul şi povestea s-au întâlnit şi i-au dăruit scriitorului o sensibilitate cu totul aparte, locuri pe care le consideră „o binecuvântare cerească, divină, o perlă a Văii Siretului”. Simţim chiar din Motivare bunacuviinţă şi totodată mândria, dar şi emoţia cu care vorbeşte despre coor-donatele esenţiale ale spiritualităţii româneşti: „Mi-aş permite un gând, o părere că fizionomia unui popor îşi trage sorgintea din genă, instrucţie şi educaţie”. Vorbind apoi despre descendenţa noastră geto-tracică, despre voievozii pilduitori pentru nemu-rirea noastră, despre „conştiinţa sacrificiului suprem în numele

– 161 –

unui patriotism ce ne-a aureolat cu aură de sfinţi, de viteji, de eroi”, Vasile Popovici, ca un om de şcoală ce este, zăboveşte ole-cuă pentru a zice şi despre rolul în educaţie al şcolii româneşti care „era şcoală şi când nu erau şcoli”cultivând „trăsături pozi-tive de caracter prin ziceri şi proverbe”, aflate într-o bogată colec-ţie paremiologică. Mi-aş permite o uşoară intervenţie în ce pri-veşte unele ziceri asupra cărora se opreşte autorul: Cine se scoală de dimineaţă...de nesomn cade ...în groapă, iar cine sapă groapa altuia... departe ajunge, dar... culege furtună!

Ca magister al cuvântului meşteşugit, în care regăsim umo-rul şi ironia bădiţei din Humuleştii Neamţului, autorul îşi pro-pune să realizeze, după cum mărturiseşte, o carte, ilustrând în proporţie de 90% folclorul inedit din această zonă, iar 10% fiind „ un segment folcloric ce a prins rădăcini în acest ţinut, drept un bun considerat naţional”. Pe toate le consideră adevărate comori, iar printr-un joc de cuvinte ce-i este caracteristic, magister dixit: „comorile nu sunt comori, dacă nu sunt ascunse, îngropate, dar mai ales comorile nu sunt comori dacă nu sunt dezgropate şi aduse sus, nu ca din întâmplare, ci conştientizând existenţa şi locul ascunderii acestora”. O explicaţie mai desluşită a demer-sului său, nu se putea altfel exprima decât prin aceste cuvinte!

Dincolo de creaţiile folclorice inedite, culese în cei 60 de ani de căutări cu răbdare şi pricepere cărturărească, autorul face un istoric al folclorului şi prin aceasta se subliniază valoarea instruc-tivă, didactică a cărţii. Împărţită în capitole şi subcapitole, car-tea îşi propune să ne ofere un periplu sentimental prin momen-tele de bucurie şi de tristeţe din viaţa noastră, desigur având per-manent în obiectiv frumuseţea şi ineditul producţiilor folclorice din zona satului Corni sau Sarafineşti din zona Botoşani, dar şi multe informaţii de specialitate, esenţiale, atât pentru cei cunos-cători şi interesaţi, dar şi pentru toţi cei care prin acest mijloc pot înţelege nu numai frumuseţea sau înţelepciunea exprimate firesc şi expresiv, ci şi importanţa folclorului românesc pentru cultură, în general... Astfel cititorii vor afla că, spre exemplu, doina şi căluşul au fost trecute în patrimoniul UNESCO, ca un bun spiritual inedit şi universal.

Tonul grav al Bocetelor aparţinând „folclorului vechi, dar care nu au vechime pentru că sunt dintotdeauna, parcă din atem-poralitate, ca şi increaţia” îl regăsim şi în textele inedite precum „Bocet de soră” sau „Bocet pentru mamă” în care emoţionează

– 162 –

sentimentul de durere exprimat - cum mai potrivit? – decât prin folosirea diminutivelor:

„Ori să vii când o plouaCa să-ţi găsesc urmuţaŞi s-o pun în năfrămioarăşi s-o pun la inimioară”.„Cântecele”, vorbind despre înstrăinarea nu numai a fetei

măritate, pot fi adaptate la situaţia actuală, când mulţi sunt nevo-iţi să ia calea străinătăţii, îndurând dorul, dar şi umilinţele pen-tru a oferi un trai mai bun celor de acasă:

„Şi-am zis verde rug de spini,Sunt în casă la străini,Când străinii stau în casă,Cu străinii stau la masă,Că străinu-i ca şi spinul,Mai amar decât veninul” (Aşa-mi vine câte-un dor)Sau:„Foaie verde de sulfină,Umblai prin lume străină,Văzui pânea cât de bună,Pânea însă nu e rea,Mai bună-i în ţara mea.Foaie verde de pelini,Greu e, doamne, prin străini,Ca desculţ prin mărăcini...” (Foaie verde de sulfină) Frumuseţea graiului moldovenesc şi redarea literală auten-

tică dau savoare textului satiric:„La cumătru lăudatŞădi fânu neadunatTra, la, laŞî s-ar duci să-l aduniDa sî temi di şopârliTra, la, laŞopârleli verzâşoariŞî ti muşcî di chicioariTra, la, la, la ” (La cumătru lăudat)Definind Doina, profesorul Vasile Popovici îmbracă infor-

maţia de specialitate cu emoţia în faţa unei adevărate comori de artă sincretică:

Doina este „un imn naţional ”sau un cântec specific românu-lui, în care „când acestuia i-a fost mai greu, a rupt o frunză din

– 163 –

ram, doinindu-şi, jelindu-şi jalea, şi durerea, şi suspinul. Când frunza s-a desprins din ram purtând-o vântul şi bruma toamnei, a dus la gură fluierul. Când fluierul şi l-a vândut pentru o stra-chină de făină, de-o mămăligă sau de-o pâine neagră, şi-a des-prins scripca din cui; când nu a mai avut nici de una, scrâşnind din dinţi şi din măsele, s-a adunat şi a doinit din gură”.

Apoi ilustrează această specie cu câteva texte inedite „de acum mai bine de 60 de ani, de la înţelepţii satului, doine care circulau la vreme de ciocoime, de pe vremea răscoalelor de la 1866 sau 1907 cu sacrificii şi din rândul cornenilor” precum Pe pământuri la ciocoi sau Noi ţăranii de la ţară:

„Frunzuliţă de trifoi, Când munceam flămânzi şi goiPe pământuri la ciocoi,Era vai şi-amar de noi..Lucram din zori până-n seară,Şi doar vorbe de ocară,Lacrimi şi pâine amară.Munceau greu cei rupţi în coate,Doar ciocoii-aveau de toate.Noi, – cu munca şi ruşinea,Ei, – cu-averea şi hodina”şi „Noi, ţăranii de la ţară,Ca din vechi şi azi trăim,Muncim greu, iarnă şi vară,Numai dări ca să plătim.Ne iau dijmă pe din două,Ne mai iau găini şi ouă,Tot avutul ei ni-l storcPân’ şi limba de la porc.Pentru trei zile de clacă,Zece trebuie să facăPe la domnii arendaşi,Crunt bătuţi de călăraşi.Am ajuns ca vai de noi,Dăm ca racu’ înapoi.Am ajuns ca vai de noi,Am ajuns ca vai de noi,Ca nişte oi”. (Noi ţăranii de la ţară)

– 164 –

(Din cronica satului, auzită pentru prima oară în preajma răscoalei din 1907 de la Dumitrache Bulgaru – 82de ani

Un capitol interesant prin conţinutul imprecaţiilor, îl repre-zintă Descântecele, unele o adevărată sursă de umor, mai ales pentru trăitorii cool ai mileniului III:

Tu şarpe balaurCu solzii de aur,Te ghiontesc c-un ac de foc,Ca să te porneşti din loc.Te duci la a mea ursită.Îl ghionteşti cu un băţ de alunSă vie mai mult nebun.Îl ghionteşti cu un băţ de vie,Cu gândul ca să-l înghie.Îl ghionteşti cu un băţ de soc,Ca să-l urnească din loc.De-l găseşti bând,De-l găseşti mâncând,De-l găseşti dormind,Jos să-l trânteşti,Ochii să-i boldeşti,Dinţii să-i rânjeşti.Cu nouăzeci şi nouă de bice de focSă-l plesneşti,La mine să-l goneşti.Să crape, să plesnească,Să nu poată bea,Să nu poată mânca,Până pe mine m-o vedea.Să nu poată cinstiPân’ la mine n-o veni. (Descântec de ursită)Vorbind despre Descântecul de deochi, comentariul hâtru al

autorului pare a ferici pe cei nefrumoşi, căci „iată cum, ori fru-museţea, sau deşteptăciunea sau agilitatea pot purta ghinion!”

Leacurile băbeşti, care reprezintă o practică obişnuită la ţară, câştigă astăzi foarte mulţi adepţi, mai ales când brand-ul e schimbat, în genere, în ceea ce se cheamă tratamente natu-riste. Întoarcerea la natură, la hrana eco sau bio, şi chiar încre-derea în puterea leacurilor băbeşti de a vindeca sau ameliora, dovedesc încă o dată ingeniozitatea românului şi cunoştinţele

– 165 –

care se transmit de generaţii, din veşnicia satului în lumea „mai subţire”a oraşului. Destinaţia lor înregistrată minuţios într-o curată şi comică limbă arhaică demonstrează nu numai preo-cuparea românului pentru a găsi remedii bolilor, dar şi dorinţa lui Vasile Popovici de a ne linişti, căci totdeauna există alterna-tive. Iată câteva boli, deloc de neglijat, despre care, noi cei din târg, curioşi, auzim şi ne minunăm: dalac, obrinteală, pecingine, sângerături, spuzeală, scrânteală etc.

Farmecele şi vrăjile, căutatul în cărţi, chiromanţia şi alte bâzdâgănii de odinioară, născocite pentru „bolile de inimă albastră”(n.n.), despre care se aminteşte în această carte, sunt practicate şi azi nu numai la sat. Doamne, cât sunt ele de medi-atizate azi prin cele emisiuni televizate, încât te cruceşti la pro-priu cum se pot îmbogăţi unele Omide sau ucenice ale ei cu zecile de kilograme de aur şi bănărit, profitând de bietele of-uri şi ah-uri scoase de naïve piepturi şi minţi omeneşti! E loc sub soare pentru toţi!

Strigăturile mai vechi sau actuale ce însoţesc dansu-rile populare, au un vădit caracter satiric şi constituie „sarea şi piperul”cum s-ar zice la hore, sârbe sau alte dansuri populare. De aceea, ele au fost selectate de omul Vasile Popovici - care atâ-ţia ani s-a ocupat de educaţia semenilor - , atât pentru rolul lor moralizator, cât şi pentru voia bună şi veselia pe care le creează, precum aceste frânturi:

„Draga mamei torcătoare,Eşti frumoasă ca o floare.Când te duci la şezătoare,Spune-i badei la urecheCă eşti tinerică veche”.Sau:„Moşule, bătrân mai eşti!Dar cu baba, cum trăieşti?Ia trăiesc şi eu ca dracu’Că aseară mi-o spart capu’C-o oală de lapte acru”.În ceea ce priveşte Teatrul popular sau Jocurile cu măşti,

dincolo de autenticitatea lor, se poate observa, nu numai la noi în Moldova, o tendinţă de contaminare a textului, cu termeni ce „primenesc” limbajul, trimiţând la comportamente mai de zilele noastre: Turcul: „Eu plec la cafenea/ Să fumez o ţigară/şi să beau cafea”.

– 166 –

Duioşia şi sensibilitatea Jianului închis ( Banda lui Jianu) se aseamănă cu trăirile haiducului Toma Alimoş din vestita baladă, iar apa vie din basmele româneşti e constituită în textul de faţă din lacrimile iubitei Jianului, din fântâna cu cele cinci izvoare.

Paginile de folclor cules se completează cu cele monografice, formând un tot, căci într-un asemenea ţinut cu atâtea frumuseţi dăruite „de Domnul pre pământ”, prezentat cu atâta mândrie şi dragoste, greu de stăpânit, nu se putea face o disociere tranşantă. Aflăm informaţii despre toponimia satului, despre componen-tele comunei, autorul făcând trimitere la prima monografie din 1957, adăugând imediat legendele şi baladele care trimit la tim-purile imemoriabile, ca în Balada lui Novac, asemănătoare cu textul baladei Novac şi corbul, studiată cândva la şcoală.

Inedit îmi pare demersul autorului de a reţine numele, apoi numele de botez şi mai ales poreclele. Observăm şi în rândul acestora aceeaşi „primenire a vetrei străbune”, căci în locul atâ-tor antroponime pierdute în negura vremurilor, apetitul contem-poranilor domniei sale este pentru nume noi şi atât de famili-are. În loc de: Eufrosina, Elisabeta, Măndiţa, Marghioala, Panait, Profira, Safta, Costache sau Anica, apar tot mai mult: Adi, Car-men, Dalia, Laura etc.

Poreclele, ca întotdeauna, sunt o expresie a ingeniozităţii românului de a surprinde într-o formă lapidară şi comică ele-mentul esenţial al caracterului persoanei: Bulan, Chişleag, Fasolă, Hârţoagă, Iepuroi, Moartea, Mareşleagă, Nihalachi, Puţoi, Trei Izmene, Patrusute, Ţoaiba etc.

Oprindu-se la Obiceiurile de peste an, sau la Obiceiuri ale marilor evenimente din viaţa omului, tradiţionale la români, Vasile Popovici le descrie în ceea ce au acestea caracteristic, dar inedit este felul relatării, comic, chiar şi atunci când aces-tea sunt tragice, precum înmormântarea. Cred că este o formă predilectă a autorului de a ne arăta că poţi face haz de necaz şi, implicit, să subliniezi prin savoarea unui asemenea stil, că omul poate să privească şi să sfideze cu seninătate izvorâtă din înţe-lepciune datumul ce ni se dă fiecăruia.

Astfel adjudecă locul întâi pe „podium” Sfântului Vasile (şi e lesne de înţeles de ce), apoi la Bobotează „dom’ popa ţine slujba afară să nu se apropie naiba(ca să nu pomenesc de dracu) de casa lor”; 40 de Sfinţi „mult aşteptata (vorba vine) pentru că poţi bea 40 de pahare de răchie, iar sfinţişorii se dau de pomană, dacă mai ajung şi pentru asta”. Aflaţi că la Blagoveştenie sau

– 167 –

Buna Vestire e musai să ai ceva bănuţi în buzunar „Când auzi cucu cî cîntă” pentru că altfel eşti calic tot anul, dar „dacă ai, se schimbă treaba!”. Foarte amuzantă mi s-a părut relatarea despre Sf. Gheorghe când se practică urzicatul. Iată cum îl relatează hâtrul autor. „Smulgi o urzică ori mai multe şi loveşti peste pie-lea goală, nu chiar pe oricine - o fată pe un băiat pentru a nu fi…pămpălău” . În Săptămâna Mare se ţine chiar post negru, iar „oamenii merg la biserică, par a fi mai buni, mai spălaţi de păcate: Aiurea!” Ce să mai vorbim despre Săptămâna luminată! când reţine un element ce ar putea da speranţă oricărui păcă-tos de-o viaţă-ntreagă, să stea „de-a dreapta…” dacă ar muri în această perioadă: „mortul merge direct în rai fără vreo oprelişte de pe undeva, de pe la cineva cu sfinţenia într-însul”… sau „Se merge la biserică, oamenii par mai smeriţi şi cu frica în Cel-de-Sus. Până trece Paştele”! Ironia o simţim şi mai departe, când vorbeşte despre Paştele Blajinilor şi cred că este îndreptăţită: „Acest prilej este, în ziua de azi, un fel de concurs/ întrecere – care dă mai mult de pomană, ce dă de pomană, care mai de care fălindu-se/ scoţându-se în evidenţă”. La fel de savuroase sunt paginile în care vorbeşte despre Izvorul tămăduirii, aghiasma făcută de dom’ popa „din belşug, să ajungă la tot satul” e curat „panaceu” pentru că „Te vindecă de orice, de tot ce te doare şi nu te doare”! Apoi, în Duminica Mare „Cei încă nemuriţi fac curat în cimitir, pe la mormintele celor plecaţi”. De Armindeni aflăm că este şi „Ziua boilor” şi completează: „Să n-aibă şi el, Boul, o zi?! Cu B (mare)!!!???”

Şi încet-încet ne apropiem de sfârşitul anului. Andriiul din 30 noiembrie e prilej pentru a da sfaturi de ursită prin „Făcutul cu oglinda”: „Fata, dezbrăcată (dar dacă ar fi băiat?n.n.) cum o făcuse mă-sa, ţinând în mână o lumânare, stă între două oglinzi, privind în oglinda din faţă cu mare trăire lăuntrică şi intensitate maximă, până la depersonalizare. În oglinda din spate îi apar secvenţe din trecut, dar şi din viitor, înfăţoşându-i-se scene din viaţa care vine…care vine…iar în mijlocul acestei vieţi, să-ţi apară iubitul, viitorul soţ!”

Ajunşi la Crăciun, simţim că „am parcurs un lung drum, cu bune, cu rele; iată-ne, de parcă am fi sub zidurile unei redute de necucerit, şi totuşi… sărbătorim sfârşitul!!! Ca un paradox în plus, printre atâtea şi atâtea paradoxuri ce ne urmăresc şi ne fac viaţa mai misterioasă, mai confuză”.

– 168 –

Cât despre Obiceiurile legate de marile evenimente din viaţă, aflăm că la Botez „toată lumea e veselă, e fericită”; dar „dacă ar şti copilul ce-l aşteaptă...şi-ar fi dorit să nu se mai nască”. Scăldăciunea şi Cumetria sunt nişte „adunături de femei şi ... de masculi”. La Împăcăciunea de la Nuntă din vremurile noas-tre se schimbă treaba: „Acum fata îl întreabă pe băiat dacă are maşină; dacă are, ce fel de maşină are. Câţi parai are în bancă...Băiatul nu prea întreabă; dacă fata are cercei în nas sau în buric, e şică, e mişto! E superculă! Şi se iau tinerii; cât ţine, ţine! Dacă nu, nu!”

Dintre toate ceremonialurile ce apar în această carte, înmor-mântarea este prezentată, paradoxal, în cea mai comică formă, astfel încât, locul lacrimilor de durere este luat imediat de lacri-mile provocate de râsul sănătos datorat comentariilor autorului. Se vede clar că Vasile Popovici, cu un simţ ascuţit de observator jovial şi mucalit, a studiat psihologia mulţimii foarte atent şi ne prezintă într-o formă ludică etapele, de altfel obişnuite, ale unui eveniment trist, precum în secvenţele ce urmează:

„Mortul este spălat şi îmbrăcat în ţoale noi de care nu a avut parte cât a trăit; nu se cade să ajungă mortul dincolo cu haine uzate, nu, aiasta nu! Este pus pe masă, iar dacă a avut vreme să-şi facă copârşăul, este pus direct în el... Ion a lu’ Răscăcărache. Unii, mai ales femeile, plâng ori se fac că plâng, ca să impresi-oneze mulţimea, asistenţa…Mortul stă parcă fudulindu-se că a scăpat, şi el de lume, dar şi lumea de el… Sacerdotul ţine slujba (de acasă) asigurându-l pe mort că acolo unde merge/ajunge nu e nici durere, nici întristare, nici suspin. Cu această asigurare se porneşte spre biserică, unde se face o slujbă prelungă, după om (…după sac şi petic). Părintele împrăştie în toată biserica miros de tămâie, cădelniţând cu mare aplecare, tot după sac şi petic. La ţintirim, totul decurge conform ritualului.. Popa aruncă cu hâr-leţul oleacă de ţărnă peste sicriu, rudele aruncă bani de metal; groparii, cu sârg, trag toată ţărna, ieşind de-un mormânt, gră-bindu-se s-ajungă la praznic, mâncând cu poftă şi dând pe gât câteva stacane de rachiu şi de vin, din via răposatului, odihnească-se-n pace! Fiindu-i nu prea grea ţărâna!... Trei zile la rând feme-ile merg la afumat mortul, se face praznic la 7 zile, la 40 de zile, la un an, la 7 ani este dezgropat, numai că sărmanul nu se mai deprinde cu lumea de aici.”

Trecând la lucruri mai serioase, autorul ne vorbeşte despre Folclorul coregrafic „care a dus vestire în lume că pe pământ

– 169 –

este un colţ, un colţişor mereu tot verde, purtând nume de copac, – întâiul în floare, – corn. De unde, cum am mai pomenit, Corni, sat predeterminat întru aleasă bogăţie spirituală”. Mândrie şi regret se îngemănează în sufletul său, căci Formaţia de dan-suri a ansamblului folkloric Corni şi Sarafineşti, un ansamblu vestit, cu rădăcini în istoria secolului trecut, între cele două răz-boaie mondiale, cu atâtea succese în ţară şi străinătate, a trecut prin atâtea sincope temporale, până la desfiinţare, ştafeta fiind preluată mai târziu de Formaţiile de copii ale Şcolii nr. 1, Corni, ce s-au bucurat de aprecieri înalte la diferite concursuri orga-nizate în Harghita, Bistriţa-Năsăud, Iaşi, Târgu-Neamţ, Boto-şani, Vorona şi Dângeni, în 2013. Aceste dansuri coregrafice se remarcă nu numai prin mişcare şi costumaţie, ci şi prin bucuria generală „Când în sat e horă mare/ Toată ziua-i sărbătoare”, ci şi prin strigăturile ironice care menţin tonusul vesel:

„Hă! Bate cizma, n-o cruţa,Nu căta că nu-i a ta.Îi din sat de-mprumutat,Bogdaproste cui o dat”.Capitolul Din foclorul copiilor nu putea să lipsească, nu

numai pentru că frumuseţea şi inocenţa copilăriei nu au egal,dar şi pentru că într-o mişcare firească a vârstelor, copiii asigură continuitatea noastră spirituală şi ca entitate. Unele texte per-petuează spiritul satiric al adulţilor, precum în textul următor:

„La Mitruţă a lui HoarţăDouă fete stau în poartă,Una-i dintre ele şuie,Ca o poamă amăruie,Alta, loază şi lălâie,Stau şi se hlizesc cu sârgCum se râde proasta-n târg”.Altele reprezintă o asociere neobişnuită, naivă şi încifrată de

cuvinte, dar firească în universul lor, care poate avea un cores-pondent modern în limbajul de tip mess:

„Uni, doni, tini, pani, cinga,Linga, oca, boca, titai, palus/Uica, doica, tiica, patica, cinghiriMinghiri, halaram, balaram, sosîr, ţâchi”.Găsim în acest capitol şi creaţii arhicunoscute în folclorul

românesc, dar din nou fascinează comentariul autorului, uşor

– 170 –

nostalgic, dar neapărat sentenţios, ca acestea legate de Semăna-tul din dimineaţa Anului Nou:

„Pentru că merele şi perele, covrigii şi colacii nu le mai sati-sfac modernitatea, banii sunt motivaţia şi scopul, şi ţelul, şi sen-sul. Cu banii…Ce nu faci cu banii?! Iar tineretul ştie ce şi cum să facă, să moară vecinul pentru a-i lua capra!”

Jocurile de iarnă sau de vară ale copilăriei, practicate „de când îi lumea asta şi pământul” – dar din ce în ce mai puţin astăzi, căci locul le-a fost luat de postarea şi socializarea prin calcula-tor – sunt prefaţate de tonul metafizic al înţeleptului magister care ne invită pe noi, cei mai devreme născuţi, să medităm, să-i dăm dreptate şi să-i împărtăşim ideile:

„Copilăria este segmental temporalo-ontic cel mai produc-tiv sentimental, emoţional, ontologic, o punte între inocenţă şi păcat…Că există şi copilărie nefericită, e alt adevăr care nu tre-buie neglijat… Ce şi cât n-am da pentru o fărâmă de copilă-rie?!... Universul copilăriei este mai de necuprins decât al adul-ţilor, care adulţi, ajunşi la vremea aceea pe care nimeni nu şi-o doreşte să vină, tânjesc după irecuperabil şi o picătură de divi-nitate. …Este ea, copilăria, icoana, singura icoană care ar putea fi făcătoare de minuni”?

Unul dintre jocuri, prilejuit de moartea cuiva, Ciuşca, ne readuce în atmosfera ludic prezentată la ritualul înmormântării:

„Ca un paradox, copiii se bucură înt-un fel; nu de moartea cuiva se bucură, ci pentru că este un prilej, nu oricând la înde-mână, de a face haz de necaz…”. Dacă în „Desculţii” lui Zaharia Stancu moartea unui om de la ţară, în condiţiile inumane din vremea răscoalelor din 1907, era prilej de laudă şi de stranie „săr-bătoare”, căci aşa puteau copiii să-şi potolească foamea, iar fami-lia lor să fie în centrul atenţiei, aici este vorba despre altceva. E vorba de joc în faţa celor participanţi la priveghi, ca o formă de sfidare a morţii şi de menţinere a încrederii în frumuseţea vieţii:

„Seara, la priveghi, se strâng copii mai mari, copii mai mici, bucuroşi că a murit mortul, pentru a juca ciuşca. Unul dintre ei se face capră, fiind legat la ochi. Ceilalţi îşi leagă fularul la un capăt, în două – trei noduri; lovesc cu putere în spinare capra, care trebuie să ghicească cine a tras… Mortul fiind îngropat, aşteaptă un alt mort care să-i bucurăcească”.

În loc de nimic, are pentru mine valoarea unui Epilog al unui conţinut interesant şi frumos scris, de un artist al cuvântu-lui aşa cum a demonstrat Vasile Popovici în cărţile sale pentru

– 171 –

care a fost răsplătit cu premii, medalii sau consemnări în scrieri, aşa cum puteţi găsi la sfârşitul acestui volum, iar fotografiile au un rol bine determinat şi demostrează, prin vizualizare, imagi-nea unui paradis de aici, de pe pământul Botoşanilor.

Confesiunea plină de lirism, de sensibilitate şi de durere reţi-nută a celui care simte că „timpul nu mai are răbdare…?” impre-sionează poate şi pe cei mai inflexibili sau mai cerebrali, eufe-mistic vorbind:

„Am bucuria că am făcut un lucru bun, de luat în seamă. Preocupările folclorice sunt din ce în ce mai rare, mai izolate şi nu pot pricepe, încă, de ce există nepăsare- e bine oare spus?- pentru cea dintâi literatură a poporului nostru, ca de altfel a ori-cărui popor(…)

Dacă Cel-de-Sus îmi va mai amâna plecatul, ori, uitându-mă o vreme –, voi îmbunătăţi cât de cât conţinuturile ei, adăugând atâtea câte încă nu s-au spus, de pe aici, de pe la noi”.

E o promisiune a unui om de cultură, care trebuie susţinută de cei care au sprijinit şi acum apariţia acestei cărţi, dăruită cu dragoste nepreţuită de un „Om între oamenii” acestor locuri care „Nu fac umbră pământului degeaba”aşa cum se spune în popor.

Prof. Maria ApetroaieiRedactor Moldova literară, Iaşi

– 172 –

INFORMATORI(Cules de Achiţei Doiniţa, de la Damian Maranda, 67 ani) ............................................................17(Cules de Anghelache Aristica, de la Hârţoagă Marghioala, 77 ani) ..............................................18(Cules de Oboroceanu Niculina, de la Oboroceanu Ecaterina, 65 ani) ............................................18(Cules de Anghelache Veta, de la Hârţoagă Ilinca, 72 ani) ...........................................................19(Cules de Jitaru Constantin, de la Jitaru Maria, 61 ani) ............................................................ 20(Cules de Iuraşog Larisa, de la Iuraşog Elena, 78 ani). ............................................................... 20(Cules de Oniciuc C. Elena, de la Cristiniuc Florica, 70 de ani) .....................................................21(Cules de Sergentu Elena, de la Sergentu Mihai, 51 de ani) ..........................................................21(Cules de Ursuleanu Veronica, de la Scorţaru St. Profira, 77 ani) ............................................... 22(Cules de Belciug (Popovici) Elena, de la Belciug(aş) Gheorghe,93 ani)......................................... 23(Cules de Cezar Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani) .......................................................... 24(Cules de Liviu Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani) ........................................................... 24(Cules de Jitaru Maria, de la Jitaru Constantin, 69 ani) ............................................................ 25(Cules de Belciug(Gheorghiasa) Anicuţa, de la Belciug(aş) Gheorghe, 94 ani) ............................... 25(Harabagiu Elena, de la Scorţaru Florica, 73 ani) ...................................................................... 26(Din cronica satului, auzită pentru prima oară în preajma răscoalei din 1907 de la Dumitrache Bulgaru, 82 ani) ..................................................................................................................... 26(Cules de Oboroceanu Nedelea, de la Mărgineanu Gheorghe, 61 ani) ............................................ 28(Cules de Jitaru Maria, de la Jitaru Elena, 60 ani) .................................................................... 28(Cules de Babii Ecaterina, de la Oboroceanu Natalia, 72 ani). ..................................................... 29(Cules de Siminiceanu Elena, de la Siminiceanu Constantin, 70 ani) ............................................. 32(Cules de Crap Adriana, de la Oniciuc Dumitru, 80 ani) .............................................................. 32(Cules de Matei Savel, de la Pralea Maria, 70 ani) ..................................................................... 33(Cules de Belciug Lidia, de la Budeanu Catinca, 80 ani) .............................................................. 33(Cules de Babii Ecaterina, de la Talabă Constantin, 65 ani) ........................................................ 33(Cules de Marcu Ion, de la Palaghia Dumitru, 72 ani). ................................................................ 35(Cules de Babii Veronica, de la Vărvăruc Maria, 62 ani) ............................................................. 35(Cules de Patraşcanu Maria, de la Huşman Gh. Maria, 84 ani) .................................................... 35(Cules de Mitoşeru Ioan, de la Budeanu Gh. Ioan, 71 ani) ............................................................ 35(Cules de Vărvăruc Gheorghe, de la Iurac Aristica, 52 ani) ........................................................ 35(Cules de Palaghia Lucica, de la Palaghia Maria, 67 ani) ............................................................. 36(Cules de Anghelache Vasile, de la Anghelache Elena, 62 ani) ...................................................... 36

– 173 –

(Cules de Marcu Anica, de la Mărgineanu Elena, 72 ani) ............................................................. 36(Cules de Oboroceanu Stelian, de la Luchian Catinca, 81 ani) ...................................................... 36(Cules de Siminiceanu V. Elena, de la Siminiceanu Vasile, 62 ani) ................................................ 36(Cules de Iurac Silvia, de la Iurac Zenovia, 70 ani) ......................................................................37Cules de Cezar Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 80 ani) ............................................................37(Cules de Adochiţei Ana şi Harabagiu Elena, de la tinerii din sat, 1970) ....................................... 46(Cules de Maria Balan, de la Vasile Balan, 65 ani) .......................................................................51(Cules de Balan Neculai, de la Balan Iorgu, 72 ani) ......................................................................73(Cules de Costică a lu’ Ciolan, de la Ileana lu’ Haldan, 70 ani) ......................................................77(Cules de Vărvăruc Ion, de la Harabagiu Costache, 40 ani) ........................................................ 87(Cules de Marcu Marcel, de la Mărgineanu Elena, 45 ani) ........................................................... 88(Cules de Popovici Cezar, de la Ghiţă Belciugaş, 93 ani) .............................................................. 89(Cules de Popovici Cezar, de la Ghiţă Belciugaş, 93 ani) .............................................................. 89(Cules de Popovici Ion, de la Bejinaru Catinca, 73 ani)................................................................117(Cules de Cezar Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani) ......................................................... 122(Cules de Liviu Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani) .......................................................... 124(Cules de Liviu Popovici, de la Belciug(aş) Maria, 82 ani) .......................................................... 125

– 174 –

INDICE DE VERSA venit moartea-n grădină ......................................................................................................16Scoală, scoală, soră dragă ......................................................................................................17Scoală, mămăică, scoală, .........................................................................................................18Foaie verde de-alior, ...............................................................................................................19Munte, munte, brad stufos, .....................................................................................................19Mamă, două fete ai, ............................................................................................................... 20În pădurea înverzită, .............................................................................................................. 20Foaie verde de sulfină,.............................................................................................................21Floare albă de cireş, .............................................................................................................. 22La cumătru lăudat, ................................................................................................................ 22La cumătra lăudatî, ............................................................................................................... 23De eşti naşă democartă, ........................................................................................................ 24Pădure, verde pădure, ........................................................................................................... 24Bătrâneţe haine grele ............................................................................................................ 25Frunzuliţă de trifoi, ............................................................................................................... 26Noi, ţăranii de la ţară, ........................................................................................................... 26Merge Ileana pe cărare, ..........................................................................................................27Tu şarpe balaur ..................................................................................................................... 28Fugi, deochi. .......................................................................................................................... 29Aş mai bea şi nu mai pot, ........................................................................................................31De trei ori pe după masă, ........................................................................................................31Să trăiască druştele, ..............................................................................................................31Urâtă-i femeia mută ...............................................................................................................31Hu-iu-iu pi dealu gol ............................................................................................................... 32Câte fete sunt la jioc, ............................................................................................................ 32Draga mamei torcătoare, ....................................................................................................... 32Draga mamei spălătoare, ....................................................................................................... 32Când eram la mama fată, ....................................................................................................... 32Hai la horă, să jucăm ............................................................................................................. 33Foaie verde de cicoare, .......................................................................................................... 33La răchita rămurată, ............................................................................................................. 33Haideţi fetelor la joc, ............................................................................................................. 33

– 175 –

De-ar şti mama că-s aici,....................................................................................................... 33Astăzi nuntă, mâine hram, ...................................................................................................... 34Nici o treabă nu-i mai gre ...................................................................................................... 34Nu te uita lele, hăi, ................................................................................................................ 34Nu te uita lele, hăi, ................................................................................................................ 34Fata mamei jucăuşă ............................................................................................................... 34Astăzi bată, mâine bată, ........................................................................................................ 34Joacă-mă bade să-mi placă, ................................................................................................... 35Haideţi fetelor la joc, ............................................................................................................. 35M-o trimis mama de-acasă, .................................................................................................... 35Câte fete sînt la joc, .............................................................................................................. 35Moşule, bătrân mai eşti! ........................................................................................................ 35Decât cu căciula lungă ........................................................................................................... 35Dă-mă mamă după drag, ......................................................................................................... 36Eu la joc, mama-i la joc, ......................................................................................................... 36Hai fetelor, la căline ............................................................................................................... 36Fata cu păru-ncreţit, ............................................................................................................. 36Lele, cu rufele tale, ............................................................................................................... 36„Mamî, eu m-aş mărita ...........................................................................................................37Vine, vine, iată-l că vine, ........................................................................................................ 39Novăceasa şi Novac, ...............................................................................................................47Am plecat să colindăm, ...........................................................................................................71Pe la curţi de gospodari, ........................................................................................................ 72Au plecat la vânătoare, ...........................................................................................................73Sorcova, vesela, .....................................................................................................................73Aho, aho, Vasile Sfântu, ..........................................................................................................73Aho, aho, copii şi fraţi, ...........................................................................................................74Aho, aho, Sfântu Vasile, ......................................................................................................... 76„Frumoasă-i căpriţa mea, ...................................................................................................... 78„Sus, sus, sus, ursule sus, ......................................................................................................81Foaie verde matostat ............................................................................................................. 87Frunză verde iasomie ............................................................................................................. 87Foaie verde matostat, ............................................................................................................ 88Foaie verde trei scaieţi, ......................................................................................................... 89

– 176 –

Aho, aho! .............................................................................................................................. 89Asta-i hora horelor, ...............................................................................................................111Frunză verde-a murele, ..........................................................................................................111Frunzuliţă pădureţ, ............................................................................................................... 112Hă! Frunză verde trei scaieţi, ............................................................................................... 112Frunză verde trei scaieţi, ...................................................................................................... 113Frunză verde arţăraş, ........................................................................................................... 114Frunză verde iarbă deasă! ..................................................................................................... 115Măi băiete cucuiete,.............................................................................................................. 116La Mitruţă a lui Hoarţă, ........................................................................................................ 116La popa la poartî .................................................................................................................. 1161, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 ........................................................................................................117An-tan-tichi-tan ...................................................................................................................117Trei lei pe lună ..................................................................................................................... 118Ala-bala, portocala, .............................................................................................................. 118Printre munţi şi printre văi, .................................................................................................. 118La popa la poartî .................................................................................................................. 120Un elefant se legăna ............................................................................................................. 120Unu, două, las‘ că plouă, ........................................................................................................ 121Pisicuţă, pis, pis, pis, ........................................................................................................... 121Melc, melc codobelc .............................................................................................................. 121Câţi copii ai, măi ţigane,........................................................................................................ 122Steaua sus răsare, ............................................................................................................... 122- Bună seara, mătuşică! ...................................................................................................... 123Să trăiţi, ............................................................................................................................. 124Mâine anul se-noieşte ........................................................................................................... 125Rătăceam printr-o grădină, ................................................................................................... 126Caloiene, iene, ...................................................................................................................... 138„Paparudă-rudă, .................................................................................................................. 139Paparudă, rudă, ...................................................................................................................140Paparudă, rudă ....................................................................................................................140Paparudă rudă, .....................................................................................................................141

– 177 –

CUPRINSMotivare ......................................................................................5Argument ....................................................................................7VATRĂ STRĂBUNĂ .............................................................. 11Din folclorul vechi ................................................................... 13Bocete, cântece, descântece, doine .................................................................... 16Bocet de soră .................................................................................... 16Bocet pentru soră ............................................................................ 17Bocet pentru mamă ........................................................................ 18Cântece ..................................................................................... 19Foaie verde de-alior......................................................................... 19Aşa-mi vine câte-un dor ................................................................ 19Mamă, două fete ai .......................................................................... 20Când voi muri .................................................................................. 20Foaie verde de sulfină ..................................................................... 21Floare albă de cireş .......................................................................... 22La cumătru lăudat ........................................................................... 22La cumătra lăudată ......................................................................... 23De eşti naşă democrată .................................................................. 24Pădure verde pădure ....................................................................... 24Bărâneţe haine grele ....................................................................... 25Doine ......................................................................................... 25Pe pământuri la ciocoi .................................................................... 26Noi ţăranii de la ţară ....................................................................... 26Descântece ............................................................................... 27Descântec de înspăimântare ......................................................... 27Descântec pentru ursită ................................................................. 28Descântec de deochi ....................................................................... 29Leacuri băbeşti......................................................................... 29Strigături................................................................................... 30Teatru popular ......................................................................... 37Banda lui Jianu ................................................................................. 37Legende şi balade .................................................................... 46Legenda satului Corni .................................................................... 46

– 178 –

Balada lui Novac .............................................................................. 47Nume de familie .............................................................................. 52Nume de botez ................................................................................. 54Porecle ............................................................................................... 57Părţi ale satului ................................................................................ 60OBICEIURI DE PESTE AN ................................................... 61Anul nou .......................................................................................... 63Sfântul Ioan Botezătorul (Boboteaza) ......................................... 63Babele ................................................................................................ 6340 de sfinţi ......................................................................................... 64Alexii .................................................................................................. 64Blagoveştenia.................................................................................... 64Floriile ................................................................................................ 64Sfântul Gheorghe ............................................................................ 65 Săptămâna Mare ............................................................................. 65De Paşti ............................................................................................. 65Izvorul Tămăduirii .......................................................................... 66Duminica Mare ................................................................................ 66Armindeni ........................................................................................ 66Sânzienele ......................................................................................... 66Sântilii, Ilii Pălii şi Foca .................................................................. 67Probajele ............................................................................................ 67Ziua Crucii........................................................................................ 67Vinerea Mare .................................................................................... 67Spolocania ........................................................................................ 68Andriiul: 30 noiembrie ................................................................... 68Sfântul Neculai: 6 decembrie ........................................................ 69Ignatul: 20 decembrie ..................................................................... 70Crăciunul: 25-27 decembrie .......................................................... 70Datini şi obiceiuri de iarnă ..................................................... 71Colinde şi urături ............................................................................ 71Colindă .............................................................................................. 71Colindă .............................................................................................. 72Lemn de măr .................................................................................... 73Sorcova .............................................................................................. 73Urătură .............................................................................................. 73Pluguşor ........................................................................................... 74Urătură .............................................................................................. 76Alinierea ............................................................................................ 77Jocul „Capra“ .................................................................................... 78

– 179 –

Căiuţii de la Sarafineşti – Corni ................................................... 80Urşii, mascaţii .................................................................................. 81Ursul .................................................................................................. 81Alte obiceiuri ........................................................................... 84Claca .................................................................................................. 84Hora ................................................................................................... 85Din folklorul nou ..................................................................... 86Azi avem lumenă-n sat ................................................................... 87Bine-i în gospodărie ........................................................................ 87Astăzi viaţa s-a schimbat ............................................................... 88Hai la horă, măi băieţi .................................................................... 89Urătură .............................................................................................. 89OBICEIURI ALE MARILOR EVENIMENTE DIN VIAŢA OMULUI ............................................................ 99Naşterea .................................................................................. 101Botezul .............................................................................................101Scăldăciunea ..................................................................................101Cumetria ........................................................................................102Obiceiuri de de nuntă ........................................................... 102Împăcăciunea .................................................................................102Logodna .........................................................................................103Nunta ...............................................................................................103Obiceiuri de înmormântare ................................................. 104FOLCLOR COREGRAFIC .................................................. 107Strigături la dansuri .............................................................. 111Horă .................................................................................................111Bătuta cu fetele ..............................................................................111Sârbă ................................................................................................112Bătuta cu băieţii (Corni) ..............................................................112Boghii (se dansează la Sarafineşti) .............................................113Ciobănaşul ......................................................................................114Coasa ..............................................................................................115Dansuri (jocuri) necoregrafice ............................................ 116Din folclorul copiilor ....................................................................116Numărători .....................................................................................117Enţî, Penţî ........................................................................................117Pisicuţa ............................................................................................121Melc, melc, codobelc ....................................................................121

– 180 –

Câţi copii ai, măi ţigane ................................................................122Cântec de stea ................................................................................122Semănatul .......................................................................................123Pluguşorul copiilor (la Corni) .....................................................125Colinde ............................................................................................126Jocuri................................................................................................127Jocuri de iarnă ........................................................................ 129Ineluş învârtecuş ...........................................................................129De-a Baba oarba (amija) ..............................................................129Dupii ................................................................................................130De-a leapşa ....................................................................................130Jocuri de vară ......................................................................... 131De-amija ..........................................................................................131Puia-gaia ..........................................................................................132Jocul de-a porumbeii ....................................................................133De-a mingea ...................................................................................134Ţicul sau mingea-n patru .............................................................134Poarca (la oraş) ..............................................................................134Oina .................................................................................................135Maslea ..............................................................................................136Ciuşca ..............................................................................................137Alte obiceiuri ale copiilor ..................................................... 138Caloianul .........................................................................................138Paparuda .........................................................................................139În loc de nimic ....................................................................... 142Curând voi trece ............................................................................144Vasile Popovici ....................................................................... 145ALBUM FOTO ...................................................................... 149ÎN DULCELE STIL ...BOTOŞĂNEAN .............................. 159