Administrarea antibioticelor

Antibioticele sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza chimica avand proprietati bacteriostatice, bactericide sau antimicotice.

Chimioterapicele sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat fara a fi toxice pentru organismul gazda , ex: acidul para-aminosalicilic (PAS) si sulfamidele ( bisephol).

Chimioterapicele (ChT) si antibioticele ( AB) avand actiune selectiva asupra germenilor patogeni se vor administra in functie de rezultatul antibiogramei exceptie facand cazurile urgente cand se administreaza antibiotice cu spectru larg de actiune.

Ex. Penicilina se administreaza fara a astepta rezultatul antibiogramei.Dupa primirea rezultatului ( adica a antibiogramei) medical poate schimba antibioticul conform antibiogramei.

In administrarea AB si ChT se tine cont de ritmul de administrare, urmarind mentinerea unei concentratii de AB in sange care sa actioneze in mod continuu asupra agentilor patogeni.

Ritmul de administrare este stabilit de medic si va fi respectat cu strictete, astfel agentul pathogen isi creeaza o rezistenta si nu este distrus in totalitate de acel antibiotic.

AB si ChT pot fi administrate pe diferite cai: Cale orala Cale parentala: intramuscular, intravenous Intra-rahidiana Percutanata

In functie de scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze si in functie de compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare.

Calea subcutanata nu se utilizeaza pentru administrarea AB datorita resorbtiei neregulate din acest tesut.

Calea intra-rahidiana se utilizeaza in cazuri grave la infectii meningiene.

Calea intravenoasa este abordabila mai ales cand bolnavul are perfuzie.

Aplicarea locala a AB trebuie evitata deoarece au efect sensibilizant. Ex.: unguentele cu neomycin, gentomicin, polimixin.

Administrarea orala a AB se va asocial ci vitamina B complex, iaurt pentru a nu se distruge flora intestinala.

Administrarea parentala se face suspectand cele mai riguroase conditii de asepsie, evitand suprainfectiile organismului.

AB si ChT au actiuni toxice asupra organismelor hematopoietice (care produc globule rosii), asupra ficatului, rinichilor, sistemului

nervos si din ce in ce mai des apar cazuri de hipersensibilitate fata de antibiotice si mai ales fata de penicilina.

Inainte de administrarea injectabila a antibioticelor se testeaza sensibilitatea bolnavului la acel antibiotic, deoarece pot produce reactii alergice, soc anafilactic, moartea.

Daca se doreste o absorbtie lenta a AB se va administra AB injectabil cu actiune de lunga durata. Ex.: moldaminul are o actiune ce dureaza 4-5 zile (adica se absoarbe lent).

AB si ChT se prezinta sub forma de drajeuri, capsule, prafuri, siropuri, solutii de injectat, unguente. Tipul de AB este ales de medic in functie de calea de administrare, scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze asupra agentului pathogen.

Cantitatile de AB se exprima in grame si unitati (U.I.). Medicul stabileste doza/24h, doza ce va fi impartita ( in functie de ritmul de administrare) in doze unice, egale, care vor fi administrate la intevale de 4.6 sau 12h.

Ex. Pentru a administra penicilina 2.400.000 u.i la 4 ore se va calcula :

24h:4= 6 prize → 2.400.000 u.i: 6 prize = 400.000 u.i / priza.

Pentru a administra penicilina 1.600.000 u.i la 4h se va calcula:

24h:4= 6 prize → 1.600.000 u.i : 6 prize= 250.000 u.i /priza.

Pentru a administra penicilina 1.600.000 u.i la 3 ore se va calcula:

24h:3= 8 prize → 1.600.000: 8h= 200.000 u.i /priza Pentru a administra penicilina 800.000 u.i la 6h se va

calcula: 24h:6= 4 prize → 800.000u.i :4 =200.000 u.i /priza

Pentru personalul medical apare pericolul de sensibilitate la AB care se poate manifesta prin diferite forme de alergii: dermite profesionale, urticarii, accese astmatiforme iar pentru evitarea acestei sensibilizarii asistenta va folosi manusi de cauciuc si masca in timpul administrarii AB.

In concluzie, in administrarea AB se vor respecta urmatoarele reguli:

1. Antibiograma2. Testarea la antibiotic3. Respectarea dozei / 24h si a dozei unice4. Respectarea AB indicat de medic

Testarea la penicilina Se prepara in modul urmator:

1.0 u.i. / 1 ml I. 400.000 u.i. dizolvate in 4 ml ser =100.000 u.i /mlII. 1 ml (100.000 u.i / ml + 9 ml ser =10.000 u.i / mlIII. 1 ml 10.000 u.i /ml + 9 ml ser = 100 u.i / mlIV. 1 ml 1.000 u.i / ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml = din care se face test cu 0.1 ml intradermic

Tratament in caz de soc anafilactic

In caz de soc dupa injectia intradermica ,intramusculara sau subcutanata se practica:

ligature celor 4 membre; adrenalina 1%0 1 mg injectabila.

In caz de soc dupa injectia intravenoasa se practica: adrenalina 0,5 – 1 mg subcutan (0,5 – 1 ml solutie

1%0) sau 0,25 – 0,5 ml ser lent diluate de 10 ori. O fiola in perfuzie ser fiziologic:

1 picatura solutie 1% la 10 kg; hidrocortizon hemisuccinat intravenous 250-500

mg; romergan 1-2 fiole in perfuzie; ser fiziologic,glucoza in perfuzie.

Administrarea cortizonului si a ACTH-ului (hormonul adrenocorticotrop)

Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale,avand o actiune complexa prezentandu-se sub forma de :

cortizon acetat; supercortizon; hemisuccinat de hidrocortizon(HHC);

hidrocortizon; superprednisol; prednisol.

Cortizonul se prezinta sub forma de tablete sau solutii in fiole sau flacoane.Solutia injectabila este o solutie cristalina,alba ce contine in suspensie mici cristale de substanta active,motiv pentru care inainte de utilizare trebuie bine agitate. Cortizonul se administreaza : oral,intramuscular si intravenos,intrarahidian,prin clisma terapeutica si aplicatii locale.Doza zilnica se va administra in 3-4 prize la intervale egale de 6-8 ore.Cortizonul se administreaza la inceput in doze mai mari,scazand treptat cantitatile pana la doza minima de intretinere. Tratamentul cu cortizon trebuie terminat obligatoriu prin administrare de ACTH(hormonul adrenocorticotrop)sau corticotropi hipofizari care activeaza functia glandelor suprarenale.Obligatoriu se face in spital,bolnavii necesitand un regim dietetic deosebit si ingrijiri speciale. Asistenta va asigura o sterilizare perfecta a instrumentarului utilizat deoarece tratamentul hormonal scade rezistenta organismului fata de infectii.Administrarea hormonului se face sub protectia antibioticelor. Administrarea ACTH-ului:Este un hormon secretat de hipofiza ce stimuleaza secretia cortizonului si a altor hormoni secretati de glandele suprarenale.Se prezinta sub forma de pulbere alba ambalat in flacon,iar inainte de administrare se va testa toleranta organismului la ACTH.Se dizolva pulbere cu ser fiziologic sau apa distilata,dizolvarea se va face intr-o cantitate de ser fiziologicegala cu numarul dozelor ce vor trebui administrate iar calculul dilutiilor se va face idem AB(antibiotice).O data dizolvat ACTH-ul se pastreaza cu gheata,putandu-si mentine eficacitatea timp de cateva saptamani.Se administreaza intramuscular,intravenos sau subcutanat.ACTH-ul poate fi administrat si in perfuzie,lent,in solutie de glucoza 5%,viteza de administrare fiind de 5-6-8 picaturi/minut.Doza zilnica de ACTH va fi impartita preferabil in 2 perfuzii cu o durata de 5-6 ore.Exista preparate de ACTH in gelatina cu un precipitat de Zn sau cu un absorbant de oxiceluloza ce asigura absorbtia sa lenta.Aceste preparate pot fi administrate sub forma de depozit printr-o singura injectie.ACTH-ul se administreaza in primele zile in doze progresive,crescande pentru ca stimularea secretiei suprarenale sa nu fie brusca si obligatoriu administrarea ACTH-ului se face numai asociat cu antibiotice.

Ingrijirea bolnavului in timpul tratamentului cu cortizon si ACTH:

se schimba lenjeria de pat si de corp zilnic; orice infectie a tegumentelor sau mucoaselor va fi tratata si

ingrijita corespunzatordeoarece tratamentul hormonal scade rezistenta organismului la infectii;

regimul alimentar va fi sarac in NaCl(sare); se va administra zilnic 1-3g potasiu pentru recuperarea

potasiului pierdut ,deoarece ACTH-ul mareste eliminarea lui; alimentatia va fi saraca in glucide si se vor administra mai

multe proteine; zilnic se va urmari si nota in F.O. cantitatea de lichide

ingerate,greutatea corporala,T.A. si cantitatea de urina eliminata;

asistenta va anunta medicului orice modificare survenita in starea generala a pacientului,motiv pentru care tratamentul se face numai in spital;

asistenta nu va aspira AB si hormonul in aceeasi seringa ci le va administra separat.

Hidratarea organismului

Perfuzia si transfuzia de sange.

In organism apa o gasim in 2 stari:libera si fixa.Apa fixa sau apa structurala intra in compozitia moleculelor.Apa libera sau circulanta reprezinta 70% din greutatea organismului din care 50% este repartizata in interiorul celulelor,reprezentand lichidul intracelular,15% in spatiile lacunare,reprezentand lichidul interstitial si 5% circula in vase,reprezentand lichidul plasmatic.Lichidul interstitial sic el plasmatic sunt numite “lichide extracelulare”.

Mediul intern al organismului este o solutie apoasa de saruri minerale formand partea fundamentala a plasmei sanguine,a limfei si a lichidului interstitial.Apa mentine in solutie o serie de saruri minerale care mentin presiunea osmotica a lichidelor din organism.

Nevoia de apa a adultului este de 2000 – 2500 ml/24 h,iar la copil nevoia de apa este mai mare:

in primele 6 luni: 180 ml apa/kg corp intre 6 si 9 luni: 150 ml apa/kg corp intre 9 si 12 luni: 120 ml apa/kg corp

peste 12 luni: 100 ml apa/kg corpNecesarul de apa este acoperit prin alimentele consumate zilnic

sub forma de lichide,fie sub forma de apa continuta de alimentele solide.

Eliminarea apei din organism se face pe mai multe cai: 1000-1500 ml prin urina; 500-1000 ml prin transpiratie; 350-500 ml sub forma de vapori prin plamani; 100-200 ml prin intestine in scaun.

In mod normal exista un echilibru intre lichidele ingerate si pierderile fiziologice iar in situatii patologice(de boala)se produce un dezechilibru ce duce la deshidratare sau hiperhidratare.In functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza aceste dezechilibre pot interesa sectorul intracelular sau extracelular sau chiar ambele.

Modificarile din lichidul extracelular duc la aparitia mai multor sindroame de deshidratare:

Deshidratarea izotona: atunci cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza atat apa cat si electrolitii in aceeasi proportie.Ex.:varsaturi,diaree,fistula gastrica,aspiratie gastrica,paracenteza accentuate,hemoragii massive(sunt situatii in care se pot pierde 2-3-5 l /24 h)

Deshidratarea hipertona: cand se elimina apa in cantitate mai mare decat sarurile si electrolitii.Ex.: transpiratii exaggerate,diabet zaharat,insolatie,febra)

Deshidratarea hipotona: cand se elimina saruri in cantitate mai mare decat apa.

Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale ale organismului se face prin: stabilirea felului deshidratarii si investigatii de laborator.Atunci cand nu se poate stabili felul deshidratarii se administreaza in parti egale glucoza + solutii izotonice de saruri minerale.

Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere(adica pierderile de lichide/24 h) si a ratiei de corectare(se face pe baza analizelor de laborator de catre medic) a dezechilibrelor anterioare.

Nevoia de apa a corpului deshidratat se stabileste dupa suprafata corporala pe baza de tabele speciale iar a sugarului dupa greutatea corporala(100-180 ml/kg corp).Valorile obtinute din totalizarea pierderilor normale ale copilului:

20-35 ml prin respiratie/kg corp; 50-100 ml prin transpiratie/kg corp; 10-20 ml cu scaunul/kg corp; 35-40 ml prin urina/kg corp.

+ si a pierderilor in plus daca are diaree,febra,varsaturi.

Tulburari ale fluidelor

1. Hipovolemie = deshidratare. Se datoreaza pierderilor excessive sau miscarii fluidului ( acumulare anormala de fluid in diferite zone ale organismului ). Ex. edem periferic, hematom, ascita ( ascita = lichid in cavitate peritoneala )

Volumul deficitar de lichid ( hipovolemie si deshidratare ) provoaca urmatoarele manifestari:

pielea uscata cu cu turgor redus ( turgor = lipsa elasticitatii )

membrane, mucoase brusc uscate limba arsa ochi adanciti, sete , letargie scaderea eliminarii urinare tahicardie, hip TA scaderea presiunii venoase centrale cresterea hemoglobinei si a hematocritului cresterea ureei sanguine urina concentrata cu densitate mare

Rolul asistentei:

face zilnic bilantul hidric cantareste zilnic pacientul monitorizeaza functiile vitale, analizele de laborator,

starea de constienta a pacientului, nelinistea, etc. asigura igiena riguroasa a mucoaselor, tegumentelor

pentru a preveni atingerea integritatii lor asigura afectarea masurilor de prevenire a escarelor asigura zilnic 2500ml lichide ( hipervolemie )

2. Excesul volumului de lichid duce la edem ( = lichidul merge in sectorul extracelular si se datoreaza cresterii de Na si a cantitatii de apa prin retentie sau ingestie excesiva, scaderii excretiei renale de Na si apa si scaderii mobilizarii de lichide in spatiul intravascular ).Excesul de lichid in organism da urmatoarele manifestari:

cresterea acuta in greutate edeme periferice puls puternic ploape edermatiate, HTA dispnee ( respiratie dificila )

scaderea densitatii urinare, a HB, a hematocritului cresterea presiunii venoase centrale

Rolul asistentei: urmareste bolnavul sa consume cantitati mici de lichide si

sare face zilnic bilant hidric observa edemul educa pacientul privind efectul diureticelor

Tulburari electrolitice

1.Hiponatremia= scaderea Na in sangeManifestari: scaderea Na sub 1300ml Eq / l , cefalee, confuzie, anxietate, vrand un mediu de siguranta2.Hipernatremia 3.Hipopotasomia4.Hiperpotasomia

Tipuri de fluide

1. Izotonice – au aceeasi concentratie cu lichidul organismului, cu plasma

2. Hipertonice – au concentratia mai mare decat lichidul organismului, decat plasma

3. Hipotonice – concentratia mai mica decat lichidul organismului, decat plasma

Solutii utilizate pentru rehidratare si remineralizare

1. Solutie izotonica de NaCl = ser fiziologic: este o solutie apoasa de 9% NaCl

2. Solutie hipertona de NaCl: 10-20% NaCl3. Bicarbonat de Na: este o solutie izotonica de 1,4%4. Lactat de Na este solutie izotonica de 1,9%5. Glucoza: o putem gasi sub 2 forme: - solutie izotonica de 4,7% -solutie hipertonica de 5,10,20,33,40%6. Solutie de glucoza izotonica ce contine K 2%

7. Solutie de Ringer: este solutia de electroliti KCl 0,3gr, CaCl 0,5 gr, NaCl 8,5 gr + 1000 ml apa

8. Solutie Darow: 1000 ml apa + KCl 2,8 gr; NaCl 4 gr, lactat de Na 29 g 20%

9. Solutie Krebs: NaCl 7 gr; KCl 28 GR; sulfat acid de K 1,16 gr, CaCl2 0,27gr, sulfat de Mg 2,4o gr.

10. Solutie Buttler: NaCl 0,58 gr; KCl; sulfat de K bibazic 0,25 gr, lactat de Na 20%, -11,2 gr; glucoza 24 gr+ 1000 ml apa

11. Solutie Locke: NaCl 9 gr, KCl 0,075 gr, KCl2 0,10 gr, bicarbonat de Na 0,10 gr glucoza 1 gr + 1000 ml apa

12. Solutia Therm este o baza ce se combina cu CO2 formand bicarbonate si este indicata in acidoza metabolica

13. Solutie Fisher – este o solutie alcalina in combaterea acidozei metabolice

14. Inlocuitori ai masei circulante in solutie de NaCl sau glucoza sunt:

Dextran 70 - Plasma umana

Dextran 40 - Sange integral

Rheomacrodex - Derivate de sange

Marisang - Masa eritrocitara

Caile de hidratare ale organismului

1. Orala = per os = cale fiziologica: se renunta la aceasta cale in caz de varsaturi, stenoza, pilorica si esofagiana, negativism alimentar.

2. Duodenala – administrarea lichidelor se face prin sonda duodenala picatura cu picatura : 60-100 picaturi pe minut.

3. Calea rectala : clisma prin picatura cu picatura.

4. Subcutanata : se face prin perfuzii. Resorbtia este foarte lenta si poate determina accidente: necroza tesuturilor, flegmoane, complicatii septice.

5. Perfuzia intravenoasa : este introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura a solutiei medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului.

Perfuzia intravenoasa are ca scop:

hidratarea si mineralizarea organismului administrarea medicamentelor la care se urmareste efect

prelungit depurative, adica dilueaza si favorizeaza excretia din

organism a produselor toxice completeaza proteinele sau alte componente sangvine alimentare parenterala

Materiale necesare:

trusa sterila pentru perfuzat solutie hidratanta sterila si incalzita la temperature

corpului garou tavita renala stativ pentru suspendarea pungilor cu solutie perfuzabila seringi si ace sterile musma, aleza pensa termostatica casoleta cu campuri sterile, comprese sterile, solutii

dezinfectante ( alcool, tincture de iod ) romplast, foarfece, vata

Etape de excutie:

1. Pregatirea materialelor si instrumentelor: pe o tava acoperita cu un camp steril pregatim

materialele mai sus amintite se pregateste flaconul si trusa de perfuzie si se

fixeaza pe stativ vom fi ft atenti sa eliminam aerul din lumenul

tubului de perfuzie, iar amboul tubului sa nu atinga nimic din jur atunci cand il suspendam pe stativ, pt a nu desterilize

2. Pregatirea fizica si psihica a pacientului: se aseaza bolnavul in decubit dorsal, comod, cu

bratul in extensie si pronatie sub brat punem o perna tare acoperita cu

musama si aleza

3. Efectuarea perfuziei: spalare pe maini se dezinfecteaza si badijoneaza locul punctiei se face punctia venoasa si se adapteaza amboul

aparatului de perfuzie la ac se deschide imediat prestubul pt a permite

scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de scurgere a lichidului in vena cu ajutorul prestubului la 60 pic / minut.

pe urma, se fixeaza in leucoplast portiunea de tub de langa ac si acul pe pielea bolnavului

se supravegheaza modul de functionare al aparatului si starea bolnavului

daca exista mai multe flacoane cu solutie de perfuzat, schimbarea flaconului gol cu cel plin se face astfel: inainte ca flaconul sa se goleasca complet se inchide prestubul si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon; dupa racordare se deschide imediat prestubul permitand lichidului sa curga in vena; schimbarea flaconului se va face rapid pt ca sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze si sa fie necesara alta punctie venoasa

dupa terminarea perfuziei, inainte ca ultimul flacon sa se goleasca, se inchide prestubul, se aplica pensa hemostatica intre ambou si tubul de control, se exercita o presiune asupra zonei cu un tampon si se extrage acul ( vezi punctia venoasa )

pe locul punctiei se aplica pansament steril fixat cu leucoplast

4. Ingrijiri dupa tehnica: se aseaza bolnavul comod si se dau lichide

caldute , fiind supravegheat

5. Reorganizarea locului de munca: trusa de perfuzie se arunca restul materialelor se pregatesc pt sterilizat

perfuzia se noteaza in F.T notand : data, cantitatea de lichid de perfuzat, cine a facut perfuzia

Accidente, incidente

1. Hiperhidratarea: la cardiaci, perfuzia in exces poate determina edem pulmonar acut manifestat prin tuse , expectoratie, polipnee, cresterea T.A

Masuri: se reduce ritmul perfuziei sau se intrerupe perfuzia si se administreaza tonicardiace

2. Embolia gazoasa - apare prin patrunderea aerului in curentul sanguin

Masuri: eliminarea aerului din tub inainte de golirea completa a flaconului si prin neutralizarea perfuzliilor cu presiune.

3. Revarsarea lichidului in tesuturile perivenoase poate da nastere la flebite sau necroze.

4. Coagularea sangelui pe ac sau canula. Masuri: perfuzarea lichidului cu solutie de heparina.

5. Nerespectare regulilor de asepsie: poate determina infectare si aparitia de frisoane, motiv pt care instalarea perfuziei se face in conditii de asepsie perfecta.

Organismul uman nu paote trai decat: 3 min fara oxygen 3 zile fara apa 3 sapt fara hrana

Accidente ( perfuzie )

1. Frison si starea febrile: in cazul nr mare de picaturi / minut sau utilizarea solutiilor expirate, nesterile.

2. Embolie gazoasa insotita de sincopa cardiaca- patrunderea aerului in cantitate mare in circuitul circulator.

3. Dispnee si dureri precordiale- supraincarcarea inimii la introducerea brusca de cantitati mari de solutie – se intrerupe perfuzia, se asigura un ritm lent la picaturilor.

4. Hranirea indelungata prin perfuzie creste riscul la infectii prin aspiratie si diaree.

5. Compresia vaselor sau a nervilor – datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de mentinere a bratului

6. Pt a preveni complicatiile toate solutiile folosite I.V le etichetam cu data, ora, medicatia adaugata si doza

7. Flebita si necroze- in cazul revarsarii solutiilor hipertonice in tesuturile perivenoase.

8. Coagularea sangelui pe ac- datorite infundarii acestuia sau bizoul calc ape peretele venei- scoatem acul.

9. Tromboza: prin mobilizarea cheagului sanguine

10. Limfangita- aparitia traiectului dureros, colorat in rosu si cald la atingere datorita intolerantei la solutii si cateter sau greseli de asepsie.

11. Refularea masiva sanguina – functionarea unei artere

12. Embolie de cateter partiala sau totala- prin fixarea neglijenta a acestuia

13. Administarea de glucoza, indiferent de valoarea calorica impune pt a preveni modifiacarea glicemiei, tamponarea flacoanelor cu insulina atat pt pacientul cu diabet cat si pt pacientul cu valori normale ale glicemiei

Cantitatea de glucoza

Concentratie

Pacient cu glicemie normala

Pacient cu diabet

250 ml 5% 2,5 u.i 6 u.i500 ml 5% 5 u.i 12 u.i250 ml 10% 5 u.i 12 u.i

500 ml 10% 10 u.i 24 u.i250 ml 20% 10 u.i 24 u.i500 ml 20% 20 u.i 48 u.i