Eutanasia in proiectarea sa multidisciplinara

Cristina Deaconescu

Medic rezident Boli Infectioase, Spitalul Municipal Falticeni; e-mail: diaconescu@yahoo.com

Ne insusim opinia ca prima folosire atestata documentar a termenului de eutanasie, se gaseste in

"Vietile celor 12 Cezari", lucrare a istoricului latin Suetonius. Imparatul roman Octavian

Augustus (27 i. Hr. ? 14 d.Hr.), in ultima zi a vietii sale s-a informat daca starea sanatatii sale nu

a produs agitatie la Roma, si-a aranjat parul si obrajii cazuti si-a primit prietenii intreband de

fiica bolnava a lui Drusus si a murit brusc in bratele sotiei sale Livia, la aproape 66 de ani, avand

o moarte usoara cum si-a dorit-o intotdeauna: "ori de cate ori auzise ca cineva a murit repede si

fara sa sufere, ii ruga pe zei sa-i dea si lui o eutanasie (intrebuinta acest cuvant grecesc) similara"

(Suetoniu, 1998, 19). Se cunoaste de asemenea ca si imparatul roman Hadrian (76 d.Hr. ? 138

d.Hr.) i-a cerut medicului sau personal, Hermogene, sa apeleze la eutanasie.

Filosoful si omul politic englez F.R. Bacon (1561-1621) relanseaza termenul de eutanasie, nu in

sens pragmatic ci filosofic, in lucrarea "Noul Organon", in 1626. Etimologic, cuvantul eutanasie

provine din limba greaca, "eu" insemnand "bine, bun", iar "thanatos" insemnand "moarte".

Thanatos este zeul mortii la greci, frate cu Hypnos, zeul somnului si cu luntrasul Charon, cel ce-i

trece pe morti raul Styx, in schimbul unui obol. Infruntarea dintre Sisif, simbol al conditiei

umane si Thanatos, este lupta permanenta a medicului cu durerea, suferinta si moartea.

Eutanasia este o problema de carrefour intre stiintele umaniste, medicina si religie. Exista o mare

diversitate de opinii privind continutul conceptului de eutanasie si definitia notiunii. Ca institutie

si concept, referitor la sfarsitul vietii, eutanasia are un pronuntat caracter multidisciplinar

preocupand stiinte ca tanatologia, deontologia, antropologia, bioetica, biodreptul, psihologia

medicala si sociologia medicala. Prin consultarea unei vaste bibliografii in limba romana,

franceza, italiana si engleza, s-au retinut peste 50 de definitii privind eutanasia. Tentatia a fost

mare si am ajuns si noi la o definitie proprie: "este teoria si practica suprimarii deliberate a vietii

unui bolnav incurabil, aflat in stadiu terminal sau a vietii unui nou nascut cu defecte foarte grave,

la cererea proprie sau a reprezentantilor legali, printr-o actiune sau inactiune medico-legala, in

vederea inlaturarii suferintelor si durerii insuportabile si asigurarea unei morti bune, linistite si

demne".

Suicidul este un comportament tentat sau realizat ce exprima o stare de tensiune psiho-afectiva,

subiect-grup social, declansat sau precipitat de factori circumstantiali si in care ideea

autodistructiei este constient proiectata (Scripcaru, 1996, 5). Suicidul asistat este cand se pun la

dispozitie informatii si mijloace de provocare a sinuciderii unei persoane care isi va putea lua

viata cu usurinta, fara alt sprijin.

In legatura cu cele doua notiuni folosite, eutanasia si suicidul asistat, consideram justa ideea ca

suicidul asistat este un fel de eutanasie voluntara mixta, activa si pasiva, desi unii il citeaza doar

ca "voluntary passive euthanasia (VPE)". Pentru suicidul asistat de medic se foloseste expresia

"physician assisted suicide (PAS)", (Trif, Astarastoae, Cocora, 2002, 125). Mai mult, consideram

ca cele doua notiuni sunt aproape echivalente (surori gemene) si de aceea vom folosi scrierea

eutanasie si/sau suicid asistat medical.

In lume astazi exista trei puncte de vedere deosebite privind eutanasia. In primul rand exista

societati care interzic eutanasia si/sau suicidul asistat, in care codurile penale sanctioneaza

omorul la cerere ca si crima de omor obisnuit sau cu circumstante atenuante. Este cazul Frantei,

Germaniei, Italiei, Spaniei, Austriei, Greciei, Islandei, Finlandei, Romaniei, etc. Cazul Canadei

este foarte ilustrativ datorita faptului ca jurisprudenta este neunitara. De asemenea, s-a incercat

legalizarea eutanasiei printr-un proiect de lege (c ? 261) in anul 1991 iar din anul 1999 s-au

aprobat studii privind folosirea marijuanei. In proiectul de lege amintit mai sus se gasea idea de

arbitraj privind eutanasia cat si eliberarea unui certificat de eutanasie. In Romania, vechiul cod

penal, prin articolul 468, reglementa omorul fara voie sau din compasiune, pedepsit cu temnita

de la 1 la 5 ani si cu temnita grea de la 3 la 8 ani, pentru uciderea unei persoane la rugamintea

staruitoare, serioasa si repetata sub impulsul unui sentiment de mila si pentru a curma chinurile

unui bolnav incurabil. In noul cod penal eutanasia nu are nici o relevanta juridica.

In al doilea rand, exista astazi societati care admit testamentul biologic sau directiva data in

avans ("advance directive"). L. Kutner, in anul 1967 introduce termenul de "living will" (vointa

pe timpul vietii). Astazi practica este in vigoare in 40 de state din SUA. Se folosesc si alte

institutii si acte juridice: statutele curente ale vointelor pe timpul vietii, puterea avocateasca

durabila, formularul largit de istorie a valorilor, inlocuitori de pacient, inlocuitori de factori de

decizie.

In al treilea rand exista tari care au legalizat eutanasia sau suicidul asistat. 1. Pe baza unei legi

din anul 1936 se practica suicidul asistat in Elvetia, din motive oneroase sau din compasiune

(articolul 114) de catre societatea EXIT 2. In anul 1994 a fost votata Legea "Actul mortii cu

demnitate", in statul Oregon, SUA. A fost promulgata deabia in anul 1997 dupa cel de-al doilea

referendum. In SUA au fost mai multe incercari de legalizare a suicidului asistat medical. In

California, in anul 1976 s-a adoptat "actul asupra mortii naturale", iar in Washington, in anul

1990 sa aprobat "actul autodeterminarii pacientului". In statul Alaska, la Juneau, a intrat in

vigoare, din 1999 "Legea marijuanei". Pentru unele boli, pe baza recomandarii unu medic si

instituirea unei carti de identitate s-a aprobat folosirea marijuanei. In ultimii 60 de ani s-au facut

incercari repetate de legalizare a eutanasiei in Anglia. In anul 2003, in colonia Angliei numita

Isle of Man s-a aprobat o lege privind legalizarea partiala a eutanasiei.

Temporar, s-a legalizat eutanasia in Teritoriul de Nord al Australiei (intre 25 mai 1966 ? 23

martie 1997) prin Legea "Actul privind drepturile bolnavilor terminali". S-a practicat eutanasia

prin injectii cu medicamente letale la patru pacienti de catre dr. Ph. Nitschke. Legalizari partiale

s-au facut si in Columbia si Cambodgia, unde Curtile Constitutionale au aprobat acest lucru.

Practica suicidului asistat a fost condamnata de majoritatea opiniilor din literatura si

jurisprudenta dar, dupa unele opinii, dr. J. Kevorkian, care a asistat 100 sau 130 de cazuri, este

purtatorul de drapel pentru legitimarea suicidului asistat medical. In anul 1999 el a fost

condamnat la 10-25 ani de inchisoare pentru omor de gradul II si la 3-5 ani inchisoare pentru

utilizarea unor substante aflate sub control, in statul Michigan, SUA.

In Olanda s-a realizat legalizarea eutanasiei prin dezincriminare, datorita existentei unor factori

care au influentat parcurgerea rapida a drumului de la ilegalitate la toleranta si apoi la legalitate.

Legea "Actul de terminare a vietii la cerere si asistare in comiterea suicidului ? proceduri

revizuite" a fost aprobata de Camera Inferioara a Parlamentului in noiembrie 2000 si de Camera

Superioara, in anul 2001. Dupa unele opinii, aceasta lege confirma frumusetea vietii, demnitatea

omului pe baza autodeterminarii si Olanda poate constitui un exemplu in acest sens.

In Belgia, legea privind dezincriminarea eutanasiei a fost promulgata in septembrie 2002,

dezbaterile au durat 17 luni si s-au depus 684 de amendamente. Are conditii mai stricte de

realizare decat in Olanda. Legea marcheaza recunoasterea autonomiei vointei omului, singurul in

masura sa judece suferintele, calitatea si demnitatea ultimelor clipe de viata.

Suntem de acord cu opinia ca eutanasia nu trebuie lasata numai pe seama medicilor si juristilor,

fiind nevoie de o tratare interdisciplinara, inclusiv sociologica. Problema cercetarii noastre este

atitudinea populatiei din mediul urban si rural, cat si a specialistilor (medici, juristi si teologi)

fata de eutanasie. Ne-a preocupat cunoasterea factorilor care influenteaza aceasta atitudine, cat si

nivelul de cunoastere a populatiei, in general si a medicilor, teologilor si juristilor.

S-au formulat ipoteze de la care am pornit in cercetarea noastra stiintifica. Dam cateva exemple:

1. nivelul de cunoastere al problematicii eutanasiei influenteaza atitudinea fata de moartea

asistata;

2. gradul de religiozitate al subiectilor determina atitudinea fata de eutanasie;

3. practica medicala, contactul direct cu un numar mare de cazuri de oameni aflati in situatii

medicale deosebite fac ca medicii sa accepte eutanasia.

Metoda folosita in cercetarea noastra este metoda anchetei sociologice, tehnica utilizata este cea

a anchetei pe baza de chestionar, iar instrumentul folosit este chestionarul. Ipotezele se regasesc

in intrebarile din chestionare, iar pentru verificarea unei ipoteze am cules informatii prin

intermediul mai multor intrebari (itemi). Chestionarele cuprind intrebari de opinie (formulate sub

forma unor scale de atitudini simple, opinia fiind expresia verbala a atitudinii), intrebari de

cunostinte si intrebari de identificare, care sunt intrebari referitoare la date factuale (sex, varsta,

venit, nivel de scolarizare etc.). S-au folosit intrebari inchise, cu raspunsuri preformulate, dintre

care subiectul alege o varianta si intrebari deschise, la care subiectul formuleaza el insusi

raspunsul.

Din populatia de referinta ce formeaza universul anchetei s-a selectionat un esantion

probabilistic, in mai multe etape. S-a ales aleatoriu o zona urbana si trei zone rurale, apoi din

zona urbana s-au ales trei circumscriptii electorale, iar din zona rurala trei comune, din fiecare

comuna cate trei sate (ce reprezinta sectii de votare). Actiunea s-a desfasurat in perioada 1

septembrie ? 1 noiembrie 2004 si de aceea s-au folosit listele electorale de la alegerile locale din

anul 2004. Folosind un pas statistic, s-a stabilit lotul general, mediul urban si rural, constituit din

100 subiecti din mediul urban si 300 subiecti din mediul rural. S-a avut in vedere raportul dintre

populatia urbana si cea rurala din zona studiata, care a fost de 1:3.

Selectionarea specialistilor s-a facut cu ajutorul unor referenti oficiali si pe baza listelor de la

asigurarile sociale de sanatate, folosind pasul statistic. Structura esantionului pentru fiecare

specializare a cuprins cate 10 subiecti, in total cercetarea noastra s-a realizat cu ajutorul a 700

chestionare. Dupa raspunsurile la intrebarile de identificare s-a demonstrat ca esantionul este

reprezentativ pentru zona studiata, zona caracteristica tarii noastre prin convingerile culturale,

morale, religioase si filozofice, in trecut si astazi.

Tematica supusa discutiei se refera la urmatoarele chestiuni: eutanasia in diferite medii sociale;

eutanasie si hospitalism (incurabilitate); eutanasie si validitate psihica (eutanasie si libertate de

vointa); eutanasie si medicina paliativa; modalitati eutanasice; priza de constiinta a mortii;

probleme specifice ale relatiei batranete ? eutanasie; eutanasie versus dreptul la o moarte demna;

criteriologia argumentelor pro si contra eutanasiei; rationalitatea si moralitatea eutanasiei

(curente de legalizare si alternative), cat si responsabilitate medicala si eutanasie.

Prelucrarea statistica a rezultatelor s-a facut prin programul SPSS (pachetul statistic pentru stiinte

sociale).

Structura esantionului general, urban si rural, in functie de varsta se prezinta astfel: subiecti intre

46-55 ani (37,5%), intre 36-45 ani (32%) si cei mai putini sunt intre 76-85 ani (1,5%). In functie

de ultima scoala absolvita, cei mai multi au studii superioare (23%), apoi urmeaza cei cu studii

generale de 7, 8 si 10 clase (21,5%), cei cu studii liceale (20,5%), cei cu studii primare (4,4%).

Din punct de vedere al sexului, femeile reprezinta 50,5%, iar barbatii 49,5%. In functie de

ocupatie, personalul cu studii superioare reprezinta 19,3%, muncitorii 13,8%, casnicele 9,85%,

pensionarii 8,5%, somerii si alte ocupatii 4,3%, etc.

Structura esantionului de medici arata ca in functie de varsta predomina cei intre 46-55 ani

(35%), apoi cei intre 26-35 ani (29%), urmeaza cei intre 36-45 ani (20%), iar peste 65 ani exista

un numar mic de subiecti (8%). 73% sunt femei si 27% barbati. In functie de vechimea in

profesie predomina cei intre 21-30 ani (30%), apoi cei intre 1-6 ani (24%), intre 11-20 ani si

peste 35 ani vechime (16%). In functie de situatia familiala se evidentiaza cei casatoriti, cu copii

(61%), celibatari (16%), casatoriti, fara copii (10%), divortati (11%).

Structura esantionului de teologi, in functie de varsta arata astfel: cei intre

26-35 ani (38,1%), intre 46-55 ani (27,8%), intre 36-45 ani (19,65%) si peste 65 ani (1%). In

functie de vechimea in profesie predomina cei cu vechime intre 5-10 ani (27,8%), apoi cei intre

11-20 ani (17,5%), intre 21-30 ani (21,6%), sub 5 ani (15,5%) si peste 30 ani (5,5%). In functie

de mediul in care se afla parohia (scoala), 61,9% sunt in mediul rural si 30,9% in mediul urban.

In functie de situatia familiala predomina cei casatoriti, cu copii (78,4%) fata de cei casatoriti,

fara copii (14,4%).

Structura esantionului de juristi arata ca 51% sunt femei, iar 49% barbati. In functie de varsta

predomina cei intre 26-35 ani (53%), apoi cei intre 36-45 ani (25%). In functie de vechimea in

profesie predomina cei intre 1-6 ani (53%), explicatia fiind ca se includ aici si majoritatea

profesorilor de teologie din scoli. Cei intre 7-10 ani vechime reprezinta 30%, cei intre 11-20 ani,

16%, intre 21-30 ani, 10%, iar cei peste 30 ani, numai 5%. Referitor la situatia familiala aratam

ca predomina cei casatoriti, cu copii (49%), celibatarii fiind 22%, iar cei casatoriti, fara copii,

17%.

In concluziile studiului nostru am aratat care este atitudinea specialistilor fata de eutanasie.

Medicii, in proportie de 40% au raspuns ca eutanasia va fi legalizata in tarile dezvoltate. Se

adauga si raspunsul celor care au spus "cu siguranta da" fata de aceeasi problema, in proportie de

17%, deci, in total, 57%. Pentru legalizarea eutanasiei in Romania au raspuns cu "da" 31% dintre

medici, "cu siguranta da" 4%, un total de 35% fiind pentru legalizarea eutanasiei in Romania.

Numai 5% dintre medici au intalnit cazuri multe si foarte multe in care se impunea eutanasia.

15% dintre medici au mentionat doar un singur caz de eutanasie, iar 2% mai multe cazuri, in

total 17%. Fata de acceptarea eutanasiei, medicii in proportie de 20% sunt "de acord", iar 5%

sunt "de acord total", realizand un total de 25%. Eutanasia este acceptata doar de 25% dintre

medicii chestionati. In "dezacord total" sau "dezacord" sunt 50% dintre medici, iar 20% se

incadreaza la "nici acord, nici dezacord".

Juristii, "in foarte mare masura" si "in mare masura" sunt pentru legiferarea eutanasiei in unele

tari, in proportie de 38%. Pentru legalizarea in Romania au raspuns cu "da" 45%, cu "siguranta

da" 4%, deci un total de 49%. Referitor la "ce sanctiune ati aplica?", juristii au raspuns 2% prin

anularea dreptului de practica, 5% inchisoare, 2% pentru omor din culpa, 2% pentru crima, 3%

pentru omor deosebit de grav. La intrebarea anterioara, "daca ati fi de acord cu sanctionarea

medicilor?", 20% dintre juristi au fost "de acord cu sanctionarea" si 12% "de acord total", in total

realizandu-se o proportie de 32%. Pentru legalizarea eutanasiei la noi, juristii au raspuns prin

"acord" si "acord total" in proportie de 46%, din care 7% au fost "de acord" si 31% "de acord

total".

Teologii, datorita pregatirii lor, numai in proportie de 1% au fost "de acord" cu legalizarea

eutanasiei, 79,4% fiind in "total dezacord", 11,3% in "dezacord" si 6,2% "nici acord, nici

dezacord".

Pentru lotul general, subiectii au fost "de acord" cu eutanasia in proportie de 21%, iar "de acord

total" 1,5%, in total 22,5%. "Daca ati fi de acord, credeti ca medicul ar trebui sa o faca?" este

intrebarea la care au raspuns "cu siguranta da" 140 subiecti (35%), "cu siguranta nu" 77 subiecti

(19,3%) si "nu i-ar interesa" pe 50 subiecti (12,5%). Un procent destul de mare 25,3% (101

subiecti) este inregistrat la intrebarea NC/NR.

In cercetarea noastra trebuie sa evidentiem cateva noutati referitoare la:

- constituirea aleatorie a celor patru esantioane de subiecti, din care trei esantioane de specialisti

(medici, juristi si teologi) si un esantion general, din mediul urban si general;

- am considerat necesar sa comparam opiniile publicului larg cu opiniile specialistilor;

- pentru selectarea esantionului general s-au folosit listele generale de la alegerile locale din anul

2004;

- in chestionare au fost adresate intrebari comune pentru cele patru chestionare si intrebari

specifice pentru fiecare esantion;

- s-a incercat realizarea unor conexiuni intre intrebarile de baza din chestionare si intrebarile: "de

acord cu eutanasia?", "ati refuza alimentatia?", "daca medicul trebuie sa realizeze eutanasia?";

- rezultatele statistice au fost prelucrate prin programul SPSS (pachetul statistic pentru stiinte

sociale).

Prin problematica eutanasiei care face obiectul unei teze de doctorat s-a ajuns si la formularea

unor metadeschideri de bioetica ferenda. Un autor vorbea de necesitatea creerii unei tanatoetici

care sa se ocupe de dilemele etice in starile terminale. Acestea trebuie sa includa urmatoarele:

criteriile stiintifice, etice si juridice ale mortii, atitudinea fata de starile vegetative, ingrijirile

paliative si incapatanarea si inversunarea terapeutica.

Pentru cresterea gradului de cunoastere a problematicii bioeticii si biodreptului trebuie sa se

organizeze manifestari interne si internationale, sa se organizeze o comisie nationala pentru

eutanasie pe langa Academia de Stiinte Medicale, sa se organizeze sondaje in randul populatiei,

iar prin studii postuniversitare si burse sa se formeze specialisti in aceste domenii.

Sa ne reamintim ce spunea filozoful M. Heidegger, anume ca progresul stiintific contemporan a

dus la o rasucire a omului de la vocatia sa adevarata, omul este valoare-scop si nu valoare-mijloc.

Avem nevoie de bioetica, ca o punte intre stiinta, in general si drept, iar bioetica trebuie sa

devina o justitie de constiinta a medicinii.

Concluziile la care am ajuns nu pot si nici nu dorim sa reprezinte solutii unice la toate

problemele luate in dezbatere. In aceasta privinta, putem afirma ca am intalnit idei si opinii, cat

si solutii, la diferite dileme bioetice ridicate de eutanasie. Acestea au fost prezentate, amendate

pe parcursul demersului nostru, dar reprezinta porti deschise pentru noi cercetari in viitor. Ne

propunem sa continuam cercetarile privind eutanasia largind aria de cuprindere, cat si includerea

in cercetari a asistentilor medicali si sociali si sa realizam un studiu privind reflectarea eutanasiei

in publicistica locala si centrala.

B i b l i o g r a f i e

[1] Astarastoae V., Trif A.B., Essentialia in bioetica, Ed. Cantes, Iasi, 1998;

[2] Bacon Fr., Noul Organon, Ed. Academiei, Bucuresti, 1957;

[3] Belis V., red., Tratat de medicina legala, 2 vol., Ed. Medicala, Bucuresti, 1995;

[4] Chelcea S., Metodologia cercetarii sociologice, Ed. Economica, Bucuresti, 2001;

[5] Cocora L., Ioan B., Astarastoae V., Bioetica starilor terminale, Ed. Universitatii "Lucian

Blaga", Sibiu, 2004;

[6] Hottois G., Missa N.J., Nouvelle Encyclopedie de la Bioethique, Ed. De Boech, Bruxelles,

2001;

[7] Ioan B., Gavrilovici C., Astarastoae V., Bioetica ? cazuri celebre, Ed. Junimea, Iasi, 2005;

[8] Minois G., Istoria sinuciderii, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002;

[9] Moldovan A.T., Tratat de drept medical, Ed. All, Bucuresti, 2002;

[10] Post S.G., ed., Encyclopedia of Bioethics, 3-rd edition, 5 vol., Macmillan Reference, USA,

2004;

[11] Scripcaru Gh., Astarastoae V., Ciuca A., Scripcaru C., Introducere in biodrept, Ed. Lumina

Lex, Bucuresti, 2003;

[12] Scripcaru Gh., Astarastoae V., Ciuca A., Scripcaru C., Bioetica, stiintele vietii si drepturile

omului, Ed. Polirom, Iasi, 1998;

[13] Sgreccia E., Tambone V., Manual de bioetica, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolica,

Bucuresti, 2001;

[14] Suetoniu, Vietile celor doisprezece cezari, Ed. Politica, Bucuresti, 1998;

[15] Trif A.B., Astarastoae V., Cocora L., Eutanasia, eugenia si suicidul asistat, Ed. Infomedica,

Bucuresti, 2002.