38121155 pictura gotica transilvania

Pictura mural` gotic`din Transilvania

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

Pictura mural` gotic` din Transilvania / foto: Noi Media Print S.R.L., Dana Jenei ; text: Dana Jenei ; grafica: Adrian Sorin Georgescu . - Bucure[ti : Noi Media Print, 2007Bibliogr.ISBN 978-973-7959-90-4

I. Jenei, Dana (text ; foto.)II. Georgescu, Adrian Sorin (graf.)

75.052(498)

Pictura mural` gotic`din Transilvania

Dana Jenei

Cartea a ap`rut cu sprijinul Administra]iei Fondului Cultural Na]ional

Cuprins

Biserica Romano-Catolic` Sf. Emeric din Ghelin]a, jude]ul Covasna

Biserica Evanghelic` C. A. din M`lâncrav, jud. Sibiu

Biserica Reformat` din Sântana de Mure[, jud. Mure[

Capela Corporis Christi din Sânpetru, jud. Bra[ov

Biserica Unitarian` din Dârjiu, jud. Harghita

Biserica Evanghelic` din Media[ [i Capela din Turnul Mariei, jud. Sibiu

Biserica “din Deal” din Sighi[oara, jud. Mure[

Biserica Neagr` din Bra[ov

Capela Bisericii Evanghelice C.A. din H`rman, jud. Bra[ov

Capela catolicilor din Biertan, jud. Sibiu

Biserica Evanghelic` C. A. din Râ[nov, jud. Bra[ov

68

72

78

80

84

88

94

102

106

113

116

Transilvania între Orient [i Occident

Arta gotic` în Transilvania

Art` [i mentalitate în Transilvania medieval`

Pictura mural` gotic` din Transilvania

Ansambluri de pictur` mural` gotic`

8

18

34

46

68

Epilog

Bibliografie selectiv`

120

122

6 Pictura mural` gotic` din Transilvania

ransilvania a fost zona extrem-estic` în care stilurile Evului

Mediu occidental s-au manifestat în mod organic, exceptând

experien]ele izolate ce au permis p`trunderea formelor artistice

din vestul Europei pân` în Orientul Apropiat în timpul Cruciadelor. În

acest teritoriu de întâlnire a marilor culturi medievale, circula]ia me[terilor

itineran]i, urmând traseele principalelor drumuri comerciale, a asigurat

difuzarea formelor artistice, contribuind la configurarea datelor stilistice

locale. Mae[trii artei vechi transilv`nene sunt întâlni]i în documentele de

la Viena, Nürnberg sau Roma, în timp ce piesele semnate, men]iunile

scrise sau m`rturiile de ordin stilistic atest` c` me[teri din Germania,

Austria, Slovacia, Boemia, Slovenia au lucrat aici. Din aceast` perspectiv`,

pictura gotic` transilv`nean` apare deopotriv` ca o crea]ie a me[terilor

autohtoni forma]i uneori în importante centre artistice europene, cât [i a

celor peregrini, colportori ai principalelor tendin]e, nivelul estetic diferit al

operelor reflectând, ca pretutindeni în aria de manifestare a acestui stil

interna]ional prin excelen]`, mentalitatea, idealul estetic [i posibilit`]ile

financiare ale donatorilor.

Goticul – stil ap`rut în Île-de-France în prima parte a secolului al XII-

lea –, a ajuns în Transilvania un secol mai târziu. Ansamblurile de

pictur` mural` p`strate, datând între 1300 [i primele decenii ale

secolului al XVI-lea, au decorat în special zidurile masive ale edificiilor

de cult, arta religioas` împlinindu-[i în plan spiritual rolul de ”Biblie

pentru ne[tiutorii de carte”.

Departe de aspectul imaterial al construc]iilor goticului nordic ce stau sub

semnul metafizicii luminii, bisericile transilv`nene erau loc de rug`ciune,

dar [i de refugiu în vreme de primejdie, ca zone sacrosancte; imaginile

pictate ale sfin]ilor – modele [i protectori în acela[i timp –, erau menite

s` sus]in` vizual adev`rurile [i valorile morale ale cre[tinismului.

Împreun` cu operele celorlalte genuri ale artei figurative a Evului Mediu

târziu, pictura mural` transilv`nean` exprim` totodat`, într-un mod

original, limbajul artistic difuzat de principalele centre ale goticului

european, având ca nucleu Curtea Fran]ei. Figuri gracile în posturi

elegante, sc`ldate într-o cromatic` str`lucitoare, ce ]ine locul luminii

colorate filtrate de vitralii, recompun istorii cu atmosfera de poveste

proprie universului idealizat al artei cavalere[ti, reflectând mentalitatea [i

sensibilitatea religioas` comune Europei Catolice în Evul Mediu târziu.

T

Corul bisericii evanghelice C. A. din M`lâncrav,

jude]ul Sibiu, c. 1400


storia medieval` a celor trei mari provincii ale României, teritoriu

aflat la limita Orientului [i Occidentului, la frontiera spiritual` dintre

Ortodoxie [i Catolicism, explic` evolu]ia lor cultural` diferit`. În

secolul al XIV-lea, în timp ce ¥ara Româneasc` (în 1330) [i Moldova (în

1358) deveneau principate independente, Transilvania era deja un

voievodat autonom sub suzeranitate maghiar`. P`strând în permanen]`

strânse rela]ii politico-economice cu ]`rile române, Transilvania a avut o

istorie indisolubil legat` de istoria Europei Centrale medievale: dup`

stingerea Arpadienilor, descenden]i ai Sfântului rege ßtefan (1301),

Regatul Ungariei a fost condus de regi din ramura napolitan` a familiei

de Anjou – Carol Robert (1308-1342) [i Ludovic cel Mare (1342-1382).

Succesorul lor, Sigismund de Luxemburg (1387-1435), a ocupat totodat`

tronul Sfântului Imperiu Romano-German din 1433, iar Albert de

Habsburg (1435-1439) a fost rege al Ungariei, Germaniei [i Boemiei. În a

doua jum`tate a secolului al XV-lea, în timpul domniei lui Matia Corvin

(1458-1490), regatul avea s` cuprind` totodat` Silezia, Stiria, Carintia,

Moravia, Austria de Sud, fiul voievodului Iancu de Hunedoara murind în

1490, într-o Vien` cucerit` cu cinci ani mai devreme.

În primele decenii ale secolului al XVI-lea, evenimente istorice majore

aveau s` determine prefacerile ireversibile ce urmau s` schimbe evolu]ia

ulterioar` a Europei: Reforma religioas` declan[at` de Martin Luther la

Wittenberg, în 1517, [i cucerirea Regatului Ungariei de c`tre turci, în

1526. Drept consecin]`, Transilvania devine un principat autonom sub

suzeranitate otoman`, proclamat în 1541, iar în anii imediat urm`tori o

parte din comunitatea catolic` adopt` religia reformat` [i, odat` cu ea,

cultura [i arta Rena[terii.

Transilvania între Orient [i Occident

IConfluen]e artistice

Joannes Sambucus,

Transilvania în secolul al XVI-lea,

Viena, 1566, hart` inspirat` din lucr`rile

umanistului [i reformatorului bra[ovean

Johannes Honterus (1498-1549)

9 Transilvania între Orient [i Occident


Un flux masiv al civiliza]iei occidentale este resim]it în Transilvania

secolelor al XII-lea [i al XIII-lea, odat` cu a[ezarea coloni[tilor originari din

zonele dens populate ale Europei Centrale, în principal din cele de limb`

german`. Noii veni]i, numi]i în documente Theutones, Flandrenses sau

Saxones, au fost invita]i de regalitatea maghiar` ca s` contribuie la

dezvoltarea economic` a zonei, pentru ap`rarea frontierelor de sud [i est

ale regatului pe linia mun]ilor Carpa]i [i pentru consolidarea

catolicismului în acest teritoriu locuit majoritar de români. A[ezarea

sa[ilor a avut loc în mai multe etape, mai întâi pe terenurile regale, în

condi]iile privilegiilor acordate de puterea central` [i autonomiei

administrative [i ecleziastice. Conferite mai întâi Provinciei ßapte Scaune,

„libert`]ile sibienilor” – dup` cum sunt numite aceste drepturi în

documentele referitoare la Transilvania –, au fost extinse treptat asupra

tuturor teritoriilor locuite de sa[i între Or`[tie [i Dr`u[eni, ce au constituit,

din 1485, Universitas Saxonum. În partea de est a Transilvaniei, între

Biserica fostei m`n`stirii a c`lug`rilor cistercieni

din Câr]a, jude]ul Sibiu,

secolul al XIII-lea

Districtele Bra[ovului [i Bistri]ei, se afla ]inutul locuit de secuii care aveau

ca obliga]ie ap`rarea acestei p`r]i a frontierei regatului, bucurându-se în

schimb de privilegii similare celor avute de nobilimea maghiar`.

Colonizarea teritorial`, bazat` pe ra]iuni de ordin economic, politic [i

militar, a fost dublat`, în plin` epoc` a Cruciadelor, de ofensiva catolic`

sus]inut` de ordinele monahale [i cavalere[ti, cucerirea Transilvaniei fiind

încheiat` prin actul de dona]ie a ¥`rii Bârsei teutonilor în 1211, de c`tre

regele Ungariei Andrei al II-lea. Curtea de la Buda a sprijinit fondarea

sediilor episcopale din Alba Iulia, Cenad [i Oradea în Bihor, iar în 1191

Papa Celestin al III-lea confirma Prepozitura liber` regal` ”Sf. Ladislau” a

germanilor din Transilvania, ce depindea direct de Vatican. Dup`

desfiin]area acesteia, în 1424, Decanatul de Sibiu (incluzând scaunele

Cincu [i Nocrich) [i Bra[ovul aveau s` fie subordonate direct

Arhiepiscopiei din Esztergom, toate celelalte capitluri catolice apar]inând

Arhiepiscopiei Transilvaniei de Alba Iulia. Fosta m`n`stire a c`lug`rilor cistercieni

din Câr]a, jude]ul Sibiu


C`lug`rii ordinelor monahale catolice, semnala]i în voievodat din secolul

al XII-lea, sunt în acela[i timp colportori ai civiliza]iei occidentale, aducând

arta de a construi din centrul Europei: dup` benedictini [i

premonstratensi, urmeaz` c`lug`rii cistercieni din Burgundia, de la

Pontigny, fondatori în 1179 ai Aba]iei de la Igri[ din Banat, care

întemeiaz` câteva decenii mai târziu m`n`stirea Câr]a din ¥ara

F`g`ra[ului (1202). În 1240, bisericile din Feldioara, Sânpetru, H`rman [i

Bod, cu domeniile lor st`pânite anterior de cavalerii teutoni (între 1211 [i

1225), sunt d`ruite de Bela al IV-lea Capitlului General al Ordinului de la

Cîteaux din Fran]a, care exercita, al`turi de rege, prerogative biserice[ti în

¥ara Bârsei. Din deceniul al treilea al secolului al XIII-lea, dominicanii [i

franciscanii se al`tur` eremi]ilor augustani în ora[e.

Pentru Transilvania, secolul al XIII-lea înseamn` generalizarea artei

occidentale, în timp ce secolele al XIV-lea [i al XV-lea sunt considerate

epoca ei de înflorire, în direct` leg`tur` cu dezvoltarea exploziv` a

ora[elor sus]inut` de regii Ungariei. Comunit`]ile urbane, aliatele

devotate ale suveranilor împotriva nobilimii, au fost cea mai dinamic`

Johannes de Rosenau, R`stignirea lui Isus, detaliu,

biserica Sf. Maria din Sibiu

(ast`zi evanghelic` C. A.), 1445

for]` social` [i principalele promotoare ale programelor artistice. Ora[ele

libere regale, Sibiu – capitala ”Universit`]ii s`se[ti” –, Bra[ov, Cluj,

Sighi[oara, Bistri]a, Media[, Sebe[, situate pe principalele drumuri

comerciale între Europa Central` [i Orientul Apropiat, au devenit curând

importante centre economice [i artistice. Rela]iile active cu a[ez`rile

regatului, dar [i cu cele din centrul Europei, au asigurat primenirea

continu` a formelor artistice, traseele comerciale func]ionând simultan ca

veritabile ”coridoare culturale”. Patronajul artei de factur` occidental` a

fost asigurat, ca pretutindeni în Europa Occidental`, al`turi de

comanditarii particulari, de Magistratul ora[elor, de breslele

me[te[ug`re[ti sau confreriile religioase, comunit`]ile s`se[ti fiind

orientate firesc spre centrele artistice din Germania [i Austria. În paralel,

înaltul cler catolic [i nobilimea maghiar`, urmând exemplul Cur]ii de la

Buda, arat` o deschidere statornic` spre arta din Peninsul`, mai ales în

timpul Angevinilor [i al regelui Matia Corvin, când leg`turile suveranilor

cu Italia sunt nemijlocite.

Pe lâng` ”na]iunile privilegiate”, organizate în anul 1437 în Unio Trium

Nationum, cnejii români de la nord de Carpa]i, din Ha]eg, Zarand sau


R`stignirea lui Isus, biserica Buna Vestire a m`n`stirii Moldovi]a,

jude]ul Suceava 1537


Bihor, înnobila]i de regii maghiari pentru servicii militare [i asimila]i

treptat nobilimii de confesiune catolic`, sunt ctitorii unor biserici ce

p`streaz` în majoritate un decor mural de sorginte bizantin`. Cel mai

vechi ansamblu cunoscut dateaz` din anul 1311 [i este p`strat în nava

bisericii din Sântam`rie Orlea, decorat` în formele specifice centrelor

artistice de pe coasta Dalma]iei, în care pictura bizantino-balcanic` este

îmbog`]it` de experien]ele central-europene [i italiene. Ansamblurile

care îi succed documenteaz` în premier` activitatea unor me[teri români

autohtoni: în 1313-1314, zugravul Teofil picta biserica din

Streisângiorgiu (redecorat` în 1409), iar în 1377, Mihul de la Cri[ul Alb

realiza ansamblul bisericii m`n`stirii Râme], sub îngrijirea arhiepiscopului

Ghelasie. Al`turi de acestea, frescele ctitoriilor cneziale – înrudite stilistic

– din Cri[cior, Le[nic (la sfâr[itul secolului al XIV-lea) sau Ribi]a (1417)

sunt exemple ale unui stil în care tradi]ia bizantin` [i gotic` sunt filtrate

printr-o viziune popular`. Ca o excep]ie, picturile bisericii din Strei,

datând din deceniul opt al secolului al XIV-lea, demonstreaz` deschiderea

mediului nobiliar românesc fa]` de limbajul artistic occidental, în timp ce

reciproca este evident` un secol [i jum`tate mai târziu, în preajma

Reformei, când biserica parohial` a sa[ilor din Dârlos a fost împodobit`

cu picturi de factur` postbizantin`.

Eviden]iate sub aspect stilistic, confluen]ele artistice dintre Transilvania,

Moldova [i ¥ara Româneasc`, înlesnite de rela]iile politice [i economice

active, au fost atestate documentar doar dup` anul 1500. Spre deosebire

de Transilvania catolic`, arta figurativ` a voievodatelor de peste mun]i

reflect` cu fidelitate canoanele stilistice [i iconografice ale Bisericii de rit

grecesc, continuând, dup` c`derea Constantinopolului sub turci în 1453,

mo[tenirea spiritual` [i cultural` a cre[tinismului r`s`ritean, prin ceea ce

Nicolae Iorga avea s` numeasc` ”Bizan] dup` Bizan]”. În ¥ara

Româneasc`, primul ansamblu cunoscut, biserica rupestr` din Corbii de

Piatr`, avându-l drept ctitor pe Basarab I, în deceniul al treilea al secolului

al XIV-lea, atest` o timpurie asimilare a unor solu]ii stilistice ale artei

r`s`ritene contemporane în forme simplificate de reprezentare. Aceea[i

manier` este manifestat` plenar în pictura bisericii Sf. Nicolae Domnesc

din Curtea de Arge[ (1362-1366), ce constituie unul dintre cele mai

valoroase ansambluri murale ale artei bizantine din epoca împ`ra]ilor

paleologi, aflat în leg`tur` cu decorul bisericii Chora din Constantinopol.

Picturile au fost realizate prin grija domnitorilor Nicolae Alexandru (1352-

1364) [i Vladislav Vlaicu (1364-1377), cel din urm` sus]inându-l ulterior

pe c`lug`rul Nicodim în ctitorirea m`n`stirilor Vodi]a, Tismana [i

Kutlumus de la muntele Athos (numit` ”marea lavr` a ¥`rii Române[ti”).

De aceea[i importan]`, ansamblul pronaosului bisericii mari a m`n`stirii

Cozia, dania domnitorului Mircea cel B`trân (1386-1395, 1397-1418),

Maria cu pruncul [i Sf. Nedelia,

biserica ortodox` Sf. Gheorghe din Strei,

jude]ul Hunedoara, ultima parte a secolului al XIV-lea


avea s` constituie, al`turi de arhitectura bisericii, un model la care se vor

întoarce sistematic genera]iile urm`toare de creatori.

Arta de factur` occidental` din Moldova este prezent`, atât datorit`

comunit`]ilor catolice, cât [i prin activitatea me[terilor transilv`neni

chema]i s` lucreze pentru voievozi, în arhitectura religioas` tehnica de

construc]ie gotic` fiind adaptat` exigen]elor spa]iului de cult ortodox.

Sinteza este des`vâr[it` în epoca lui ßtefan cel Mare (1457-1504), când

se poate vorbi totodat` despre [coala moldoveneasc` de pictur`, care a

preluat selectiv zestrea iconografic` [i stilistic` bizantin` paleolog`,

nuan]ând-o prin realism [i monumentalitate, a[a cum se p`streaz` în

ansamblurile din interiorul bisericilor din Mili[ù]i, P`trù]i, Vorone] (în

naos [i altar), Sf. Ilie din Suceava, B`line[ti – ctitorie a logof`tului Ioan

Tùtu pictat` de Gavril Ieromonah –, la Popù]i sau Neam]. Domnul

Moldovei se îngrije[te totodat` de ctitoriile de pe domeniile sale din

Transilvania, de la Vad [i Feleac, a[a cum vor face [i voievozii de la sud

de Carpa]i – Vlad C`lug`rul [i Neagoe Basarab în ßcheii Bra[ovului.

Domnia lui Petru Rare[ (1527-1538, 1541-1546), fiul lui ßtefan, este

caracterizat` pe plan artistic mai întâi de efortul continu`rii tradi]iei,

decorându-se în fresc` mai multe edificii construite anterior. Bisericile

din aceast` perioad`, pictate integral la exterior, constituie contribu]ia

cea mai valoroas` a Moldovei la istoria artei universale: Probota

Gavril Ieromonah, Mandylion,

Biserica Sf. Nicolae din B`line[ti,

sfâr[itul secolului al XV-lea

Gavril Ieromonah, Îngeri [i sfin]i,detaliu din tabloul votiv,

Biserica Sf. Nicolae din B`line[ti,



(1530), Sf. Gheorghe din Suceava (1534), Humor (1535), Arbore [i

Moldovi]a (1541), Vorone] (1547). Tot acum este confirmat`

documentar activitatea atelierelor transilv`nene de pietrari în Moldova,

domnitorul apelând la serviciile me[terului bistri]ean Johannes pentru

construirea mai multor edificii, între care biserica Sf. Dumitru din

Suceava. Simultan, prezen]a me[terilor din Transilvania este

documentat` [i în ¥ara Româneasc`, la curtea domnitorului Neagoe

Basarab (1512-1521), unde, al`turi de al]i me[teri, între care Veit Stoss

cel Tânar din Nürnberg, stabilit la Bra[ov între 1520 [i 1524, se

presupune c` a c`l`torit [i pictorul Vincentius din Sibiu, a c`rui

activitate este cunoscut` între anii 1508 [i 1525.


menin]area t`tarilor, care a culminat cu invazia din anii 1241-

1242, având un impact asupra Europei de Sud-Est, echivalent

cu cel generat de ciuma neagr` asupra Occidentului un secol

mai târziu [i, din 1394, a turcilor otomani, determin` în Transilvania

epocii organizarea sistemului de autoap`rare; se ridic` cet`]i, castele

senioriale, sunt fortificate ora[ele, dar [i edificiile religioase, care primesc

aspectul arhitecturii unui stat aflat sub stare de asediu.

Regii maghiari ordon` ca ora[ele s` fie înconjurate cu ziduri de ap`rare,

primele fortifica]ii sistematice fiind semnalate la Sibiu, ora[ care

dispunea, înc` din anul 1366, de dou` incinte de ziduri de piatr` [i

c`r`mid`, dezvoltate ulterior. Înt`rit cu turnuri [i bastioane construite [i

ap`rate de breslele me[te[ug`re[ti, ora[ul nu poate fi cucerit de c`tre

turci în tot cursul secolului al XV-lea, fiind numit de Papa Eugen al IV-lea

“bastion, zid [i scut al Cre[tin`t`]ii”. La Bra[ov, împ`ratul Sigismund de

Luxemburg supravegheaz` personal lucr`rile de edificare a incintei

perimetrale mai multe luni în anul 1393, ce aveau s` se încheie dup`

invazia din 1421 (când întregul Sfat al ora[ului este dus în robie), în timp

ce în 1432, turcii nu mai reu[esc s` intre în cetate. Pericolul otoman

r`mâne o amenin]are pentru Transilvania pe tot parcursul secolului al

XV-lea, regele Matia Corvin cerând în 1485 Magistratului Bra[ovului ”s`

între]in` fortifica]iile, armele [i muni]iile mereu în stare de preg`tire”.

Cet`]i redutabile au fost construite [i în jurul celorlalte ora[e – la Cluj, la

Sighi[oara ”în jurul Ora[ului de Sus” sau la Media[, unde cea mai

important` fortifica]ie, pân` la finalizarea incintei exterioare, în 1495, a

fost ”castelul” din jurul bisericii Sf. Margareta.

La ad`postul zidurilor de incint` s-a constituit un ]esut urban

caracteristic ora[elor central-europene, parcelarul [i re]eaua stradal`,

cât [i o parte din edificiile publice monumentale conservate pân` ast`zi,

datând din perioada gotic`, care [i-a pus amprenta definitiv asupra

siluetei a[ez`rilor. Casele de locuit de tip francon, cu front îngust spre

strad` [i pinion triunghiular sau în trepte, se p`streaz` într-un num`r

Arta gotic` în Transilvania

A

Turnul cu Ceas din Sighi[oara,

poarta principal` a cet`]ii,

secolul al XV-lea

Biserica-cetate din Agnita,

jude]ul Sibiu, secolele XIII-XV


extrem de mic (doar câteva exemple la Sibiu), majoritatea cl`dirilor

fiind reconstruite pe funda]iile medievale, cu p`strarea unor p`r]i de

zid`rie sau a elementelor de decor arhitectural. La parterul caselor se

aflau ateliere sau pr`v`lii, numite bol]i de vânzare, prev`zute uneori cu

portice pe stâlpi de piatr` spre pia]` – sistem ce va fi preluat de

arhitectura renascentist` a ora[elor, a[a cum se p`streaz` ßirul

Sug`lete din Bistri]a sau în Pia]a Mic` din Sibiu. Imaginea burgului

medieval transilv`nean, concentrat în jurul pie]ei principale [i al

bisericii parohiale, era completat` de casa sfatului, de halele de

desfacere a m`rfurilor breslelor, de m`n`stiri [i capele. Casa Matia

Corvin din Cluj, Palatul voievodal din Turda, construite la limita

secolelor al XV-lea [i al XVI-lea, dar mai ales Prim`ria veche din Sibiu

(1472-1491) sunt exemple izolate ale unor programe preten]ioase de

arhitectur` civil`.

Paralel fortific`rii ora[elor, se construiesc cet`]i [i castele, cele mai

importante exemplare ale genului fiind ridicate sub semnul acestui stil

la Bran (1377) [i la Hunedoara (secolul al XV-lea). Bisericile târgurilorCastelul din Hunedoara,

secolul al XV-lea

21 Arta gotic` în Transilvania

[i satelor, de cele mai multe ori singurele construc]ii de zid ale

a[ez`rilor, erau ultimul refugiu al comunit`]ii, fiind amenajate

defensiv. Campania de fortificare a bisericilor, fenomen constructiv

neegalat ca amploare în Europa medieval`, a fost semnalat`

documentar înc` din 1291, generalizându-se dup` incursiunile

otomane din secolul al XV-lea, în special dup` cea din 1493, în urma

c`reia numeroase a[ez`ri din p`r]ile Sibiului sunt incendiate [i aduse

în stare de ruin`. Bisericile-cet`]i transilv`nene impresioneaz` ast`zi

prin originalitatea adapt`rii elementelor arhitecturii militare medievale

la condi]iile locale, având ca rezultat solu]ii defensive de o

excep]ional` varietate de forme ce individualizeaz` fiecare monument,

fiind de remarcat ansamblurile din Prejmer, H`rman, Sânpetru – în

¥ara Bârsei, Viscri, Homorod, Ca]a – în Zona Rupea, Biertan, Saschiz,

Mo[na, – pe Valea Târnavelor, Cincu, Cinc[or, Deal Frumos – pe Valea

Cincului [i Hârtibaciului. În ¥inutul secuilor, fortificarea bisericilor se

rezum` la construirea unor incinte perimetrale de amploare mai

redus`, dezvoltate mai târziu.


Apari]ia stilului gotic în arhitectura religioas` a Transilvaniei este legat`

de reconstruc]ia m`n`stirii c`lug`rilor cistercieni din Câr]a, în ¥ara

F`g`ra[ului, distrus` de invazia t`tar` din anii 1241-1242. Biserica

prezint` elementele specifice arhitecturii burgunde, c`rora li se adaug`

formele goticului matur: plan bazilical cu trei nave în sistem legat,

transept cu capele dreptunghiulare pe est, bol]i în cruce pe ogive [i

sixpartite în nava central`, cor poligonal, portal cu ambrazura bogat

profilat`, arhivolt` în arc frânt [i friz` de capiteluri, rozas` pe fa]ada

de vest, ferestre polilobe, dar [i în arc frânt, capiteluri cu cro[ete.

Vocabularul arhitecturii gotice timpurii aplicat unor planuri diferite

caracterizeaz` totodat` bisericile din Prejmer (cca. 1250) [i Sf.

Bartolomeu din Bra[ov – în ¥ara Bârsei, la Sic [i Bistri]a (ultimul sfert

al secolului al XIII-lea) – în nordul Transilvaniei, elemente ale acestui

stil coexistând la Alba Iulia, H`lmeag (c. 1260), H`rman sau Dr`u[eni

(c. 1280) cu rudimente ale stilului romanic, înc` înfloritor în

Transilvania. Goticul cistercian [i-a pus totodat` amprenta asupra

arhitecturii bisericilor-sal` din cea de-a doua jum`tate a secolului al

XIII-lea, exemplele de la Nima (în nordul Transilvaniei) [i Sânt`m`rie

Orlea (în ¥ara Ha]egului), func]ionând ca modele pentru o serie de

construc]ii mai modeste.

În aceea[i perioad` sunt reconstruite corul Catedralei Sf. Mihail din

Alba Iulia, iar la mijlocul secolului al XIV-lea Catedrala din Oradea

(1342-1370), unde se afla mormântul Sf. rege Ladislau (ast`zi

disp`rut`). Adev`ratele repere ale arhitecturii gotice mature [i târzii

transilv`nene din secolele al XIV-lea [i al XV-lea aveau s` fie îns`

bisericile de ora[, construite de comunit`]ile urbane prospere din

Sibiu, Bra[ov, Cluj, Media[ sau Sighi[oara. Cel mai impozant edificiu al

acestui stil r`mâne corul din Sebe[, reconstruit anterior anului 1382 la

o scar` mai mare fa]` de corpul bisericii, ce avea s` r`mân` romanic,

de pietrari experimenta]i, afla]i în leg`tur` cu [antierele familiei de

pietrari Parler din Nürnberg [i Praga. Construc]ia de dimensiuni

impresionante, bogat decorat` cu sculpturi, atât la interior cât [i la

exterior, este de tip hal`, concep]ie ce se va reg`si sistematic în

arhitectura religioas` gotic` târzie din Transilvania.

Se presupune c` pietrarii de la Sebe[ s-au oprit mai întâi la Sibiu, unde

biserica Sf. Maria, o bazilic` trinavat` cu transept, început` c`tre mijlocul

secolului al XIV-lea, este amplificat` în eleva]ie la nivelul navelor laterale,

pentru a ob]ine spa]ialitatea unei hale (1471). Construc]ia se încheie în

1499, odat` cu supraîn`l]area turnului de vest [i construirea pridvoarelor

pe nord [i sud, în aceast` ultim` etap` lucr`rile fiind conduse de Andreas

Lapicida, unul dintre cei mai importan]i pietrari transilv`neni cunoscu]i.Biserica evanghelic` C. A. din Prejmer,

jude]ul Bra[ov, secolul al XIII-lea

Biserica Sf. Maria din Sibiu

(ast`zi evanghelic` C. A.),

secolele al XIV-lea [i al XV-lea

Biserica Sf. Mihail din Cluj,

vedere interioar`,

secolul al XV-lea


Me[terului sibian îi este atribuit` reconstruc]ia bisericii ”din Deal” din

Sighi[oara (1483), în timp ce documentele îi atest` activitatea la Câr]a

(1495) –unde au loc lucr`ri de consolidare a vechii biserici cisterciene

–, la A]el (1499), Cristian (1486-1498) [i Mo[na (1501) – monument

care aplic` integral programul decorativ al goticului flamboyant. În

domeniul arhitecturii civile, cea mai important` lucrare care i se

datoreaz` este Casa Altemberger din Sibiu, în timp ce ancadramentul

sculptat în piatr` al portalului casei parohiale din acela[i ora[ (1502),

este considerat ultima sa oper`.

La Cluj, în anul 1349, începe construc]ia bisericii Sf. Mihail, la a c`rei

edificare particip` în secolul urm`tor pietrari de pe [antierul Bisericii Sf.

Elisabeta din Kosice din Slovacia, a c`ror contribu]ie este semnalat`

ulterior la Bra[ov, unde Biserica Neagr` a fost ridicat` în mai multe etape,

între 1383 [i 1477. Dedicat` ini]ial Sf. Maria, biserica–hal` din Bra[ov se

remarc` prin bog`]ia decorului sculptat, portalul de vest reprezentând un

moment de vârf al sculpturii goticului flamboyant în aceast` parte a

Europei. Interven]iile ulterioare, de la mijlocul secolului al XV-lea îi sunt

atribute pietrarului Conrad, cet`]ean al Bra[ovului [i artist de curte al

guvernatorului Iancu de Hunedoara, pentru care conduce lucr`rile

m`n`stirii franciscane din Teiu[, ale m`n`stirii eremi]ilor paulini din

Buituri-Hunedoara [i, în mod plauzibil, la Castelul din Hunedoara.

Sculptura gotic` figurativ` transilv`nean` st` sub semnul ”stilului

molatic” - Weicherstil, difuzat de [antierele central-europene ale familiei

de pietrari Parler, active în cea de a doua jum`tate a secolului al XIV-lea

[i la începutul secolului urm`tor. Pe fundalul lucr`rilor destinate în primul

rând împodobirii bisericilor parohiale aflate în construc]ie în principalele

ora[e ale Transilvaniei, singura lucrare p`strat` a sculptorilor Martin [i

Gheorghe din Cluj – statuia ecvestr` din bronz a Sf. Gheorghe (1378),

aflat` la Praga, devanseaz` în mod surprinz`tor realiz`rile artistice ale

momentului la nivel european. Alte lucr`ri ale arti[tilor clujeni, cum ar fi

efigiile sfin]ilor regi ai Ungariei, destinate decor`rii accesului principal al

Catedralei din Oradea (1370) sau statuia din bronz aurit a Sf. Ladislau

(1390), cunoscute prin intermediul unor schi]e [i descrieri sumare, au fost

distruse în veacul al XVII-lea de turci.

Din prima parte a secolului al XV-lea dateaz` mai multe piese în ronde-

bosse sculptate în piatr`, între care se remarc` Pietà, p`strat` la Muzeul

Brukenthal din Sibiu, realizat` în jurul anului 1400, [i Crucifixul semnat

de austriacul Petrus Lantrangen în 1417, aflat în Capela Crucii din acela[i

ora[. Dup` anul 1500, realiz`rile artei transilv`nene din domeniul

sculpturii sunt marcate de influen]a artistului nürenberghez Veit Stoss,

amplificat` prin prezen]a fiilor s`i la Bra[ov, Media[ [i Sighi[oara.

Amvonul bisericii Sf. Maria din Biertan, decorat cu reliefuri sculptate,

Biserica Neagr` din Bra[ov,

portalul de vest,

secolul al XV-lea

Andreas din Sibiu, biserica evanghelic` C.A. din

Mo[na, jude]ul Sibiu, portalul sacristiei, 1501


dateaz` probabil din 1523 [i este sigura lucrare cunoscut` a pietrarului

Ulrich din Bra[ov, a c`rui activitate este documentat` la Sibiu în 1506-

1508, respectiv la Bra[ov, între 1522-1523 [i 1531-1532.

Cel mai vechi altar poliptic transilv`nean cunoscut, a fost pictat de Toma

din Cluj în 1427 [i se p`streaz` la Muzeul Arhiepiscopiei din Esztergom,

din aceea[i perioad` datând [i retablul din Prejmer, atribuit f`r` temei

me[terului vienez Erhardus, prezent la Bra[ov în 1454. Altarele

transilv`nene de factur` gotic` provin cel mai probabil din atelierele

locale [i au fost realizate în ultimele decenii ale secolului pentru bisericile

din M`lâncrav, Biertan (partea central` din 1483), Media[, Târnava,

Dupu[, la acestea ad`ugându-se panourile din Feldioara, semnate de

pictorul Jonas Norinbergensis în 1493 [i dou` valoroase piese

contemporane p`strate în ¥inutul Secuilor, provenind din bisericile de la

Sândominic [i Sântimbru.

Martin [i Gheorghe din Cluj,

Sf. Gheorghe, copie a statuii din 1378,

expuse în fa]a bisericii reformate din Cluj

Ulric din Bra[ov, amvonul bisericii

Sf. Maria din Biertan

(ast`zi evanghelic` C. A), jude]ul Sibiu,

R`stignirea lui Isus, Profe]ia lui Simeon, 1523


De[i manuscrisele ilustrate din epoca gotic` târzie erau destinate în

majoritate cultului, miniaturi de cea mai înalt` factur` decorau [i c`r]ile

laice, un remarcabil exemplu fiind constituit de Cartea Magistratului

ora[ului Sighi[oara, din anul 1487 (ast`zi la Arhivele Statului din Bra[ov),

în care, între ”oficiali”, este men]ionat Valentinus pictor, autorul

prezumtiv al frescelor bisericii ”din Deal”, din anii 1483 [i 1484.

Tradi]ia artistic` a ora[ului Sighi[oara, din a c`rui conducere fac parte

arti[ti la sfâr[itul secolului al XV-lea, îl determin`, se pare, pe Johann, fiul

lui Veit Stoss, s` se stabileasc` aici câteva decenii mai târziu. Atelierului

sù deosebit de activ îi sunt atribuite altarele de la Beia (1513),

Sighi[oara, Fi[er (1520-1522), Cund, B`gaciu, ßoro[tin [i Roade[, cel din

urm` fiind terminat de ucenicul sù, Christian, care îi preia atelierul în

1530 [i se c`s`tore[te cu v`duva sa. Fratele sù, orfevrul Martin, se

stabile[te dup` un popas la Media[ tot la Sighi[oara, în timp ce Veit Stoss

cel Tân`r – sculptor et pictor Vitus – este men]ionat la Bra[ov, unde

particip` în 1523 la constituirea Breslei pictorilor, tâmplarilor, sticlarilor [i

constructorilor de orgi, al c`rei staroste este ales în 1524. Înaintea

Bra[ovului, Sibiul este primul ora[ din Transilvania în care me[te[ugarii

arti[ti se organizeaz`. În 1520, pictorul Symon solicit` Magistratului

ora[ului confirmarea regulamentului breslei aflate sub patronajul spiritual

al Sfântului Luca. „Articolele sibienilor” – preluate în anii 1523 [i 1531 la

Cartea Magistratului din Sighi[oara,

1487, Arhivele Statului din Bra[ov

Altarul Bisericii Sf. Maria din Biertan


jude]ul Sibiu,

partea central` din 1483


Bra[ov –, cuprind în linii mari prescrip]iile statutelor de bresle

me[te[ug`re[ti mai vechi din Europa central`. În limitele decalajului

cronologic în care tradi]ia medieval` este perpetuat`, se poate schi]a o

imagine coerent` [i întru totul similar` ambian]ei artistice central-

europene din care arta transilv`nean` face parte în mod nemijlocit.

În cele mai multe cazuri, informa]iile documentare despre mae[trii artei

transilv`nene medievale sunt, cel pu]in la prima vedere, pu]ine, indirecte

sau lapidare. Pân` la noi, au ajuns pu]ine opere semnate [i, în paralel,

nume care de cele mai multe ori nu pot fi corelate cu lucr`rile conservate,

astfel încât majoritatea autorilor sunt anonimi, iar nivelul artistic al

lucr`rilor dep`[e[te rareori artizanalul. Referirile documentare tot mai

numeroase din ultimele decenii ale secolului al XV-lea [i din secolul

urm`tor arat` c` situa]ia artistului din Transilvania era similar` cu cea din

restul Europei, putând fi schi]ate totodat` primele biografii de autor.

Majoritatea creatorilor cunoscu]i prin prisma documentelor au o situa]ie

financiar` prosper` [i sunt membri influen]i ai patriciatului urban,

de]inând nu de pu]ine ori func]ii în conducerea ora[elor. Conrad Lapicida

din Bra[ov este r`spl`tit de Iancu de Hunedoara în anul 1454 cu mo[ii la

H`rman [i ßercaia, în timp ce pietrarii sau pictorii din ora[e apar în

documente între notabilit`]ile ora[elor, fiind proprietari ai mai multor

case amplasate în zonele reziden]iale ale patriciatului urban. La

Sighi[oara, Valentinus este reprezentant al Magistratului între anii 1483

[i 1494 [i primar în 1490, la fel Matthias, pictor men]ionat documentar

între 1484 [i 1497, când este atestat la Biertan. Steffan [i Bartolomeus,

în 1466, fac parte din conducerea Sibiului, Gabriel este consul la Bistri]a

în 1525, iar la Bra[ov, Paulus Moler, în 1493, [i Gregorius Pictor, în 1525,

sunt membri ai sfatului ora[ului. De[i mai târzie, activitatea celui din

urm`, documentat` între anii 1520 [i 1551, este relevant` pentru

domeniul de crea]ie al unui pictor medieval. Artist recunoscut [i

respectat, Gregorious a fost staroste al breslei în anii 1540 [i 1541,

practicând deopotriv` pictura mural` [i cea de panou. Autorul portretului

judelui Lucas Hirscher, oper` ce reprezint` o culme a artei transilv`nene,

a pictat în paralel ceasuri solare, canaturi de u[`, steaguri [i scuturi, cele

mai mari câ[tiguri fiindu-i aduse, dup` cum arat` documentele, de

decorarea unei cale[ti pentru principele Ioan Zápolya.

Altarul bisericii Sf. Margareta din Media[




rta figurativ` transilv`nean` este, la fel ca pretutindeni în

Europa catolic` a Evului Mediu gotic, reflexul sensibilit`]ii

religioase a omului medieval în fa]a unei existen]e marcate de

nelini[te [i nesiguran]`, de criza valorilor [i a certitudinilor tradi]ionale,

simptomatic` pentru o lume aflat` în amurg. Catastrofele naturale,

r`zboaiele, ciuma neagr` din 1348, care a afectat [i Transilvania

(Cronicon Dubnicense se refer` în 1358 la victime [i în aceast` parte a

Europei), foametea, cât [i schimb`rile sociale rapide legate de

dezvoltarea economic` [i urban` vor marca profund mentalul colectiv, pe

fundalul declinului puterilor universale – Imperiul [i Papalitatea, aflate tot

mai frecvent în contradic]ie. Biserica Roman` este sfâ[iat` de crize f`r`

precedent: mutarea sediului papalit`]ii la Avignon, “captivitatea

babilonian`” (1309-1378), urmat` de schisma din anii 1378-1417, în

timpul c`reia doi sau chiar trei papi î[i disput` legitimitatea.

”Nelini[tea mântuirii”, ”sentimentul e[ecului individual” (Ariès) sau al

”deziluziei [i descuraj`rii” (Huizinga) sunt simptome ale unei st`ri de

spirit despre care vorbe[te neîncetat poezia “secolului negru” [i care se

va reflecta într-una din temele predilecte ale culturii veacului al XVI-lea

german: melancolia. ”În acele vremuri de criz` [i disperare, dorin]a

ducerii unei vie]i religioase autentice cre[te [i se r`spânde[te, iar c`utarea

experien]ei mistice devine uneori obsedant`”, spune Mircea Eliade,

caracterizând starea de spirit a epocii. Sub influen]a c`lug`rilor

predicatori [i a Devotio moderna are loc dezvoltarea piet`]ii personale a

laicilor. Noua concep]ie a cre[tinismului apusean asupra ”lumii de

dincolo”, incluzând Purgatoriul, contribuie considerabil la difuzarea unei

sensibilit`]i religioase axate pe grija fa]` de via]a de dup` moarte, în timp

ce dezvoltarea f`r` precedent a cultului lui Isus în Euharistie – Corpus

Christi, al Mariei [i al sfin]ilor în general favorizeaz` în popor o

devo]ionalitate instinctiv` [i spontan`. Documentele p`strate arat` c`

nobilii [i or`[enii boga]i transilv`neni î[i investesc averile în opere de

binefacere, Biserica mediind simbolic pentru mântuire prin promovarea

Art` [i mentalitate în Transilvania medieval`

Altarul bisericii din M`lâncrav

donat de Clara [i Mihail I Apafi (+1469)

A

35 Art` [i mentalitate în Transilvania medieval`


testamentelor, indulgen]elor [i, în general, a ofrandelor pentru suflete.

Legatele testamentare în favoarea artei [i arhitecturii religioase îi

transform` pe transilv`nenii pio[i în patroni ai artelor în Evul Mediu, fiind

picta]i în imaginile votive la picioarele sfin]ilor.

”De r`zboi, de cium` [i de foamete, mântuie[te-ne Doamne !” este

una dintre rug`ciunile cele mai r`spândite în epoc`, în timp ce

imageria devo]ional` înf`]i[eaz` un Dumnezeu ofensat de p`catele

oamenilor, preg`tit s` trimit` asupra lor s`ge]ile acestor calamit`]i.

Textele [i imaginile invoc` deopotriv` protec]ia sfin]ilor împotriva

dezastrelor percepute ca pedepse divine [i semne ale timpului ce

anun]` iminen]a Judec`]ii de Apoi. Pontifii acord` indulgen]e celor

ce servesc Biserica în cruciadele târzii, cruzimea otomanilor,

considera]i ”armata anticristului” [i cauza apropiatului sfâr[it al

lumii, fiind amintit` în documente [i descris` în predici. Paginile unui

Missale p`strat în Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu au fost

completate în cea a doua parte a secolului al XV-lea, cu rug`ciuni

contra paganos, iar devo]iunile confreriilor transilv`nene, au ca

particularitate pe lâng` obiectivele comune celor din restul Europei

catolice, invocarea p`cii ”în toat` Cre[tin`tatea” [i protec]ie în fa]a

turcilor. Ocrotirea Maicii Domnului contra ciumei este implorat` într-

un imn înscris în Cartea liturgic` a confreriei capitlului din

Sighi[oara, în timp ce picturile capelei Turnului Catolicilor din

Biertan, realizate probabil dup` invazia turceasc` din 1493, ce a fost

urmat` de doi ani de foamete [i o nou` epidemie, desf`[oar` în

imagini un mesaj similar.

Johannes de Rosenau,

Isus în mormânt [i donatori,1445, Biserica Sf. Maria din Sibiu

(ast`zi evanghelic` C. A.)


Imaginea, suport al rug`ciunii [i medita]iei, era recomandat` ca ”ajutor în

exersarea ochiului interior” [i trebuia privit`, dup` cum spunea misticul

german Heinrich Suso (1295-1366), cu devotament [i compasiune. Cultul

popular al imaginii este încurajat de Biseric` prin indulgen]e, imagistica

medieval` având ca surs`, dup` Sfânta Scriptur`, literatura apocrif`, textele

teologilor [i misticilor beatifica]i de Biseric`. Scrierile Sfântului Pap` Grigore

cel Mare, doctor al Bisericii Latine [i p`rinte al doctrinei Purgatoriului, ce au

hr`nit imaginariul medieval european, modelând mentalit`]ile, sunt

consemnate documentar [i în Transilvania, num`rându-se, de pild`, între

c`r]ile donate de Jacobus de Roderbach, confesor la Viena, în 146, m`n`stirii

dominicane din Bra[ov.

Operele p`strate arat` c` me[terii transilv`neni au folosit acelea[i surse

grafice ca pretutindeni în Europa timpului: caietele de modele [i manuscrisele

miniate, care au format baza tradi]iei artistice din Evul mediu, pân` la apari]ia

gravurii. În cea de-a doua parte a secolului al XV-lea, în configurarea

imagisticii pot fi identificate motive preluate din c`r]ile ilustrate de larg`

circula]ie: Biblia s`racilor/Biblia Pauperum, Oglinda mântuirii/Speculum

Humanae Salvationis, Ap`rarea Preafericitei Fecioare Maria/Defensorium

Beatae Virgine Mariae, cât [i gravurile arti[tilor germani: Maestrul E.S., Israel

van Meckenen, Martin Schongauer [i, dup` 1500, Albrecht Dürer.

Na[terea Pruncului Isus cu simboluri

ale purit`]ii Mariei, capela bisericii

evanghelice C. A. din H`rman, jude]ul

Bra[ov, sfâr[itul secolului al XV-lea.

Motiv inspirat din lucrarea

Defensorium Beatae Virginis Mariae /Ap`rarea Fericitei Fecioare Maria,

redactat` de dominicanul Franz von

Retz, în jurul anului 1400, la Viena


Din arhivele occidentale afl`m c` programul iconografic era prescris

de preot sau ”expert”, dup` cum îl nume[te un document francez din

1471, în contracte detaliate, care reflect` atât rela]ia dintre artist [i

comanditar, cât [i gradul de libertate al creatorului. Despre contractul

încheiat în anul 1453 pentru panoul Încoron`rii Fecioarei, destinat

capelei funerare a m`n`stirii cartuziene franceze din Villeneuve-lès-

Avignon, document la care istoriografia de specialitate nu înceteaz`

s` revin` datorit` minu]iozit`]ii [i lungimii sale excep]ionale, Émile

Mâle comenta în urm` cu un secol: ”Suntem uimi]i, când studiem

îndeaproape arta de la sfâr[itul Evului mediu s` recunoa[tem c`

anumite opere, pe care le-am putea crede izvorâte din imagina]ia

unui pictor, au fost amendate în toate detaliile lor de un cleric. (…)

Un contract trecut prin fa]a notarului a stabilit c` pictorul Enguerrand

Charonton nu a avut nimic s`-[i imagineze. Un preot, Jean de

Montagnac, este cel care a reglat totul; artistul nu a avut nici

libertatea de a alege culoarea ve[mântului Sfintei Fecioare, care

«trebuie s` fie din damasc alb»”.

Majestas Domini [i R`stignirea lui Isus,capela bisericii evanghelice C. A. din H`rman,

jude]ul Bra[ov, sfâr[itul secolului al XV-lea


În Transilvania medieval` nu se p`streaz` contracte de me[ter, dar nu

exist` aspect de ordin formal pe care s` nu îl reg`sim în documentele de

acest tip p`strate în Occidentul medieval, iar din programele iconografice

ale ansamblurilor de pictur` transpare erudi]ia clerului catolic

transilv`nean, [colit la marile universit`]i europene din Austria,

Germania, Polonia, Fran]a sau Italia.

De[i controlat` de teologi, pictura gotic` nu a avut niciodat`

rigurozitatea artei ortodoxe, o mai mare libertate putând fi constatat` [i

în distribu]ia temelor în cadrul spa]iului sacru. Cu toate acestea, în

programul iconografic al Bisericii Catolice pot fi stabilite mai multe

constante, prezente [i în Transilvania. Sanctuarul bisericii [i capela, care îi

preia uneori iconografia, înf`]i[eaz` Biserica lui Cristos, în jurul lui Isus în

maiestate/Majestas Domini, figurând evangheli[ti, apostoli [i profe]i, a

c`ror prezen]` simultan` subliniaz` simetria între Vechiul [i Noul

Testament, ca expresie sensibil` a armoniei existente între cele dou` legi.

În ansamblurile gotice târzii, apostolii [i profe]ii – figuri ale celor dou`zeci

Judecata de Apoi, detaliu, biserica “din Deal”

din Sighi[oara, peretele de est al navei,



[i patru de b`trâni din Apocalips` –, poart` filactere cu fragmente din

rug`ciunea Crezului (H`rman [i Media[). În axul sanctuarului figureaz`,

de regul`, imaginea lui Isus în mormânt/Vir Dolorum (Strei, M`lâncrav) [i

R`stignirea (Sebe[, H`rman), motive euharistice ce marcheaz` totodat`

prezen]a Preasfântului Sacrament în tabernacolul de pe peretele nordic al

absidei, în jurul c`ruia se dezvolt` uneori întregul ciclu al Patimilor lui

Cristos (M`lâncrav, Râ[nov).

Al`turi de reprezent`rile din sanctuar inspirate de cea de-a doua venire a

lui Cristos dup` Apocalipsa lui Ioan, Judecata de Apoi, tem` ce

sintetizeaz` escatologia cre[tin`, este nelipsit` din iconografia picturii

transilv`nene medievale, fiind reprezentat` de regul` în nav`, la interior

(Ghelin]a, Sic, Sighi[oara) sau la exteriorul bisericii (Media[). Sursa literar`

a reprezent`rilor este Evanghelia lui Matei – text ce st` la baza întregii

concep]ii medievale asupra lumii de dincolo, în timp ce Apocalipsa

apocrif` a Sfântului Pavel descrie Raiul [i un Iad plin de pedepse. Motivul

central al reprezent`rii celei de-a doua Parusii, este motivul Deisis/Isus în

glorie, ar`tându-[i r`nile între Maria [i Ioan Botez`torul, ce mijlocesc

pentru omenire. În direct` leg`tur` cu semnifica]ia Judec`]ii de apoi,

Pilda evanghelic` a celor zece fecioare, figureaz` uneori la intradosul

arcului de triumf sau pe fa]a sa estic` (Sântana de Mure[, H`rman).

În aceast` perioad` a ”cre[tinismului atotputernic”, spaimele

apocaliptice recurente, hr`nite de revela]ii supranaturale, alimenteaz`

cre[terea simultan` a cultului sfin]ilor. Cicluri hagiografice completeaz`

V`lul Veronic`i,biserica “din Deal” din Sighi[oara,

arcul de triumf, 1483


programul iconografic catolic transilv`nean, reprezent`rile didactico-

narative fiind înlocuite în goticul târziu cu imagini de pietate. În practica

religioas`, un act devo]ional pentru invocarea protec]iei divine [i

ob]inerea iert`rii de p`catele m`rturisite, prin indulgen]ele acordate de

Biserica Roman` legate de credin]a în Purgatoriu, putea fi constituit, pe

lâng` spovedanie [i împ`rt`[anie, din rug`ciuni rostite în fa]a anumitor

reprezent`ri privilegiate. Imaginea de cult prime[te astfel o pozi]ie

central` ca suport pentru devo]iuni, iar textul indulgen]ei apare scris

al`turi de imagine pe hârtie sau, în pictura mural`, direct pe perete.

În Occidentul medieval, al`turi de relicva-imagine, Sudariul Domnului Isus

p`strat în Bazilica San Pietro din Roma (V`lul Veronic`i/Vera

Icon/Mandylion), icoanele grece[ti erau considerate dovezi de net`g`duit

ale divinit`]ii, la fel ca [i Scriptura. Isus pe cruce, pictat, dup` cum se

credea, de Sfântul Nicodim - martor al r`stignirii [i Fecioara cu pruncul

atribuit` Evanghelistului Luca, în fapt o icoan` bizantin` de la 1300, sunt

modele reproduse la scar` larg`. Sunt totodat` preferate reprezent`rile

ce reitereaz` imagini miraculoase sau revelate misticilor, cum ar fi, PietáPietà, biserica evanghelic` C. A. din Homorod,

jud. Bra[ov, peretele de nord al vechiului cor,

ultima parte a secolului al XIV-lea


sau Gr`dina Paradisului. Laudele Mariei se citeau în fa]a Madonnei cu

pruncul, iar rug`ciunile pentru mor]i, înzestrate de Biseric` cu indulgen]e,

se rosteau în fa]a imaginii lui Isus în mormânt, inspirate de viziunea

Sfântului Pap` Grigore cel Mare.

Toate aceste motive, incluzând efigiile sfin]ilor protectori împotriva mor]ii

subite [i calamit`]ilor, se num`r` în Transilvania, la fel ca în restul Europei

catolice, printre cele mai r`spândite reprezent`ri ale artei devo]ionale. În

Cartea confreriei capitlului din Sibiu, copiat` [i miniat` în 1394 de Michael,

paroh la ßura Mare, s-a ad`ugat, în secolul al XV-lea, o list` de devo]iuni [i

indulgen]e, care se acordau pentru rostirea unei rug`ciuni Tat`l nostru – Pater

noster în fa]a imaginii Instrumentelor Patimilor lui Cristos/Arma Christi.

Documentele arat` c` în Transilvania existau [i alte reprezent`ri privilegiate,

cum ar fi Rug`ciunea de pe muntele m`slinilor, indulgen]ele ata[ate motivelor

iconografice explicând recuren]a anumitor motive în arta medieval`.

Opere de caritate, Capela Corpus Christi din Sânpetru,

jude]ul Bra[ov,

peretele de nord, c. 1400


Sfânta Fecioar` era invocat` în mod explicit pentru a oferi ocrotire în fa]a

marilor flagele ale timpului – ciuma [i turcii – Maria fiind considerat`

principalul intercesor între Dumnezeu [i oameni, protector împotriva

mor]ii subite, refugiu împotriva ispitelor celui r`u [i scut împotriva

dezastrelor omenirii. Imaginile în care Maica Domnului este adorat` în

ultimele decenii ale secolului al XV-lea în artele vizuale sunt legate de

Devo]iunea Rozariului, extrem de r`spândite fiind Femeia Apocalipsei,

Încoronarea Mariei [i Maica ocrotitoare. Plan[ele acestei devo]iuni îi

înf`]i[au uneori, al`turi de Maria, pe Sf. Ana, pe Apostoli [i Profe]i sau

pe to]i sfin]ii Bisericii triumf`toare. În artele figurative figurau adesea

Mihail [i Gheorghe – ca sfin]i biruitori ai r`ului, Sebastian [i Rocus –

protectori împotriva ciumei [i imagini care, privite, protejau de ”moarte

rea”, cum sunt Sfânta Fa]` a lui Isus sau Sf. Cristofor. Barbara,

protectoare împotriva mor]ii f`r` împ`rt`[anie, era figurat` frecvent în

Miracolul Transsubstan]ierii, Capela Corpus Christi din Sânpetru,

jude]ul Bra[ov,

peretele de nord, c. 1400


imagini al`turi de Ecaterina, încadrând-o pe Maria cu Pruncul, uneori

împreun` cu celelalte ”fecioare capitale” – Doroteea [i Margareta sau cu

întregul cortegiu de sfinte martire: Ursula, Agnes, Apollonia. În pictura

transilv`nean` mai apar sfin]ii diaconi ßtefan [i Lauren]iu - ”mari martiri

ai Cre[tin`t`]ii”, Dominic [i Francisc – fondatori ai principalelor ordine

religioase, Sfântul Nicolae - patronul Transilvaniei [i unul dintre ”cei

paisprezece sfin]i ajut`tori la necaz”, între care se num`r` Erasmus [i Sf.

Aca]iu, conduc`torul celor 10.000 de solda]i martiri de pe muntele

Ararat (motiv ce figureaz` în acela[i timp pe imaginile împotriva ciumei).

Ca o particularitate mai ales pentru secolul al XIV-lea transilv`nean, este

de subliniat devo]iunea fa]` de Ana întreit`/Mettercia (Ana, Maria [i

Isus), comun` provinciilor Ungariei istorice, redactat` în Transilvania în

formula ei dezvoltat` cu sfintele neamuri ale Mântuitorului, cât [i cultul

regilor ßtefan, Ladislau [i Emeric, reprezenta]i în semn de omagiu fa]` de

Casa regal`.

Maria [i cele „patru fecioare capitale”, Capela

Corpus Christi din Sânpetru, jude]ul Bra[ov,

peretele de est, c. 1400


Sfin]ii regi ßtefan, Emeric [i Ladislau,

biserica evanghelic` C. A. din M`lâncrav,

jude]ul Sibiu, c. 1400


maginea actual` a picturii murale medievale din Transilvania este

mult afectat` de pierderea total` sau par]ial` a unor ansambluri,

în timp ce alte reprezent`ri se afl` înc` acoperite cu var. Din

aproximativ dou` sute de monumente transilv`nene în care se

p`streaz` sau sunt semnalate fragmente de pictura mural` de factur`

gotic`, exist` mai pu]in de zece edificii cu ansambluri vaste, singurele

exemple integral conservate fiind la Sânpetru [i H`rman, la care se

adaug` picturile de la Biertan [i Media[, care, de[i degradate, pot fi

studiate sub aspect iconografic.

Majoritatea picturilor murale realizate înainte de mijlocul secolului al XV-

lea în Europa se p`streaz` la nivel rural, cercet`torii punând în eviden]`

tr`s`turile fondului artistic comun al unui vast teritoriu ce cuprinde

Carintia, Craina, Istria, Friuli, Tirolul de Sud, Stiria, Ungaria, voievodatul

istoric al Transilvaniei, Slovacia [i Slovenia de ast`zi, cu un canon

iconografic relativ unitar [i mai multe tendin]e subsumate goticului: stilul

”liniar-narativ”, iradieri ale picturii nord-italiene din Trecento, ”arta de

curte”, “goticul interna]ional” sau ”stilul frumos” în varianta boemiano-

austriac`, având ca surs` Cur]ile Fran]ei [i Burgundiei.

Primele exemple cunoscute nu dateaz` mai devreme de anul 1300, dar

prin analogie cu arta zonelor corelate cultural, cât [i pe baza men]iunilor

documentare ce atest` existen]a a[ez`mintelor monastice, al`turi de

episcopiile de la Alba Iulia, Oradea, [i Cenad, se presupune c` pictura

mural` a avut anterior un caracter cel pu]in sporadic; urmele de

policromie vizibile înc` la biserica Sf. Mihail din Cisn`dioara, cele de la

T`ma[da, în Bihor, sau de pe pere]ii bisericii fostei m`n`stiri a c`lug`rilor

cistercieni de la Câr]a nu permit îns` mai mult decât o simpl` semnalare.

Cel mai vechi ansamblu mural, aflat într-o stare extrem de avansat` de

degradare, a fost pictat în jurul anului 1300 la Homorod în vechiul cor al

bisericii parohiale [i p`streaz` în plin` epoc` gotic` caracterul artei

romanice, reflectat în stil [i iconografie. În conca absidei figureaz`

Pictura mural` gotic` din Transilvania

Isus in majestate între simbolurile apocaliptice ale evangheli[tilor, biserica evanghelic` C.A. din Homorod,

jude]ul Bra[ov, bolta absidei vechiului cor, c. 1300

I


varianta apocaliptic` a reprezent`rii Judec`]ii de Apoi cu Isus în tetramorf

între cei dintâi sfin]i ce mijlocesc pentru iertarea omenirii – Fecioara Maria

[i Ioan Botez`torul –, în timp ce în registrul inferior al pere]ilor sunt

figura]i apostoli sub arcade în sacra conversazione. Scenele din ciclul

Patimilor Mântuitorului p`strate pe pere]ii corului, dintre care se mai

disting, pe sud, Purtarea crucii, R`stignirea, Coborârea de pe Cruce,

Plângerea [i Punerea în mormânt certific` în acela[i timp influen]a major`

a ilustra]iei de carte de tipul Speculum Humanae Salvationis asupra

picturii murale. Factura arhaizant`, simplificat` a reprezent`rilor ce

contureaz` expresiv formele pe fonduri deschise, conven]ionale [i

tematica dublat` de maniera descriptiv` de relatare a subiectului permit

încadrarea acestui prim ansamblu în limitele stilului ”liniar-narativ”,

curent de larg` r`spândire în ariile culturale marginale, care ajunge s` se

confunde în timp cu arta popular`; asimilat fondului artistic autohton, el

va persista ca filon subiacent pe care se vor grefa de-a lungul timpului

elementele caracteristice ale diferitelor stiluri.

Logodna mistic` a Sf. Ecaterina din Alexandria,biserica romano-catolic` Sf. Emeric din Ghelin]a,

jude]ul Covasna, peretele de sud,

prima parte a secolului al XIV-lea


Relevante în acest sens sunt picturile bisericii Sf. Emeric din Ghelin]a, ce

reflect` totodat` o situa]ie simptomatic` pentru arta transilv`nean` a

epocii, prin prezen]a simultan` în primele decenii ale secolului al XIV-lea,

a diferitelor tendin]e ale picturii gotice în decorul aceluia[i edificiu: stilul

“liniar-narativ”, pe vest, unde se p`streaz` scene din via]a Sf. Iacob cel

Mare, iar pe sud, într-o versiune stilistic` derivat` din maniera rafinat` a

miniaturii gotice de curte este redat` Legenda Sfintei Ecaterina din

Alexandria. În partea superioar` a peretelui a fost pictat` în aceea[i etap`

imaginea Judec`]ii de apoi. Ciclurile regelui Ladislau cel Sfânt al Ungariei

[i cel Cristologic din partea inferioar` a pere]ilor, pe vest, nord [i sud

(imaginea Învierii), realizate de un autor diferit, aduc în discu]ie ecourile

picturii italiene p`trunse de-a lungul timpului în arta transilv`nean`

direct, sau prin Tirol, Slovenia [i Slovacia de ast`zi. Me[terul de la

Ghelin]a, a pictat suitele similare de la M`rtini[ [i P`dureni (cunoscute din

copii mai vechi) [i Cr`ciunel (descoperit recent), reiterând cu exactitate

aceea[i compozi]ie în toate cazurile, deosebiri minimale fiind operate la

nivelul cromaticii, scenografiei [i recuzitei, ve[mintelor personajelor sau

cadrului natural sugerat prin stânci [i copaci stiliza]i, ce au totodat` rolul

de a demarca scenele.

În ceea ce prive[te tema iconografic` a vie]ii regelui Sfânt Ladislau (1077-

1095), s-a constatat o recuren]` a sa în pictura bisericilor din zonele cele

mai expuse pericolului invaziilor din Ungaria de Nord, Slovacia, Slovenia

[i Transilvania; studii aprofundate arat` c` legenda acestui ”erou de

frontier`” a fost elaborat` sub patronajul spiritual al regilor angevini în

mediul teologic al centrului episcopal din Oradea, unde erau p`strate

relicvele sfântului. Episoade din via]a regelui, figur` emblematic` a

cavalerului maghiar, considerat în urma mai multor miracole ap`r`tor

absolut împotriva n`v`litorilor de la r`s`rit, este înf`]i[at` [i la Mugeni.

Realizate spre mijlocul secolului al XIV-lea în partea superioar` a peretelui

nordic, picturile afirm` în limbajul prevalent grafic al stilului ”liniar-

narativ”, preferin]a epocii pentru ciclurile narative, al`turi de Ladislau,

fiind reprezentate [i scene din Via]a Sf. Margareta din Antiohia; factura

rustic` [i stâng`ciile de redare sunt compensate aici de for]a de sugestie

a liniei, care compune, printr-o desf`[urare epic` impresionant`, una

dintre cele mai expresive ilustr`ri ale b`t`liei de la Chirale[, în care armata

lui Ladislau îi învinge pe cumani.

Realizat imediat dup` mijlocul secolului al XIV-lea, cel mai vast ansamblu

al ”goticului liniar-narativ” p`strat pe peretele nordic al navei principale

a bisericii din M`lâncrav constituie o adev`rat` sintez` a istoriei mântuirii

redactat` pe baza relat`rii celor dou` Testamente. Lipsa de dinamism a

figurilor, ce compun scenele dispuse în registre suprapuse, este

compensat` de stilizarea expresiv` a formelor [i volumelor. Mâinile

Sf. Rege Ladislau, biserica romano-catolic` Sf. Emeric din Ghelin]a,

jude]ul Covasna, peretele de nord,


Sf. Rege Ladislau,biserica unitarian` din Cr`ciunel,

jude]ul Harghita, peretele de nord al navei,



personajelor, de cele mai multe ori singurele elemente în mi[care ale

compozi]iilor statice, concentreaz` mesajul substratului narativ în gesturi

[i atitudini codificate, amplificate de mimica facial` ce ajunge la paroxism

al expresiei în pictura semnat` de Magister S. pe peretele nordic al

bisericii din Dr`u[eni. Reg`sim aici un limbaj liniar [i decorativ care

nareaz` episoadele Ciclului Sf. Ecaterina din Alexandria cu episoadele:

Disputa cu cei o sut` de filosofi, Execu]ia filosofilor [i a împ`r`tesei

convertite, Supliciul Ecaterinei, Minunea ro]ii; pe peretele opus, o friz` de

aceea[i întindere a[tept` s` fie scoas` de sub var.

În interiorul bisericii ortodoxe din Strei, la origini o capel` de curte

cnezial`, picturile sunt semnate în chirilice pe peretele sudic al altarului

de ”Grozie, fiul me[terului Ivani[” venit, se pare, din zona actual` a

Dalma]iei de Nord; ansamblul sanctuarului, caracterizat de o tratare

grafic` cu un pronun]at caracter decorativ, p`streaz` imaginile bol]ii –

Majestas Domini în tetramorf, iar pe pere]i, figuri de apostoli sub arcade,

Fecioara cu pruncul, Vir dolorum – în axul sanctuarului – [i sfin]i ierarhi.

Al`turi de Grozie a lucrat [i un pictor de forma]ie italienizant`, c`ruia îi

pot fi atribuite imaginile de sfin]i p`strate în partea inferioar` a peretelui

Sf. rege Ladislau, b`t`lia de la Chirale[,

biserica biserica reformat` din Mugeni,

jude]ul Harghita, peretele de nord,


Sf. Ecaterina din Alexandria, biserica evanghelic` C. A. din Dr`u[eni,

jude]ul Bra[ov, peretele de sud,


de nord al navei. Prezen]a acestor me[teri itineran]i în ¥ara Ha]egului a

fost pus` în leg`tur` cu participarea nobilimii române[ti la campaniile lui

Ludovic cel Mare din sudul Italiei; familia cnezial` de Strei este atestat` în

1377, când Petru, fiul lui Zaicu, ctitorul presupus al picturii, prime[te

danii din partea voievodului Transilvaniei pentru ”credincioas` slujb`”,

înt`rite în acela[i an de rege.

O figur` fragmentar` de sfânt episcop – unic martor p`strat ast`zi la

Esztergom, din decorul catedralei Sf. Ladislau din Oradea, reconstruit` cu

sprijin regal, între 1342 [i 1370, documenteaz`, dup` unii autori,

prezen]a nemijlocit` a pictorilor din Peninsul`.

Influen]a picturii italiene de dup` Giotto transpare cu claritate [i în

imaginea devo]ional` Pietà cu Isus, plâns de Maria [i Ioan Evanghelistul,

p`strat` pe peretele nordic al fostului cor al bisericii din Homorod, în

dreptul sacramentariului cu care se afl` în direct` conexiune simbolic`,

prin iconografia de sorginte similar`. Aceea[i înrâurire este mai pu]in

pregnant`, dar evident` în scena Judec`]ii de Apoi din interiorul bisericii

Grozie, Apostoli, biserica ortodox` Sf. Gheorghe din Strei,

jude]ul Hunedoara, absida altarului,

a treia parte a secolului al XIV-lea


la Mugeni, în partea inferioar` a peretelui de nord al navei, al c`rei stil

este marcat de provincialism. Sub aspect iconografic, mai multe detalii

anectdotice [i necanonice au re]inut aten]ia cercet`torilor, cum sunt

reprezentarea cerului [i p`mântului sub forma unor sfere amenin]ate de

vechiul [arpe sau ilustrarea credin]ei catolice în dou` judec`]i ale

sufletelor dup` moarte.

Picturile p`strate fragmentar în biserica, ast`zi reformat`, din Sântana de

Mure[, îndeosebi imaginea de hram de pe peretele absidei corului,

oglindesc plenar absorb]ia armonioas` a tr`s`turilor picturii italiene, în

dominanta lor liric`, înl`untrul “stilului frumos”, c`ruia îi sunt subsumate

toate tendin]ele înregistrate în arta european` de la sfâr[itul secolului al XIV-

lea [i începutul secolului urm`tor. Maniera aceluia[i atelier se reg`se[te la

Sic, din aceea[i perioad` datând [i alte picturi din jurul Clujului, la Vlaha,

Vi[tea (ast`zi sub var), Flore[ti, atribuite de unii cercet`tori atelierelor de

pictur` din ora[ul de pe Some[, unde în al treilea sfert al secolului al XIV-lea

lucra Nicolae, tat`l sculptorilor Martin [i Gheorghe.

Martiriul celor zece mii de tebani, detaliu,

biserica ortodox` Sf. Gheorghe din Strei,

jude]ul Hunedoara, peretele de sud al navei,

a treia parte a secolului al XIV-lea


Prezen]a artei italiene continu` s` se resimt` în primele decenii ale

secolului al XV-lea în Cri[ana [i Banat, în leg`tur` cu atmosfera

cosmopolit` a Cur]ii lui Sigismund de Luxemburg (1383-1435),

cultivat` prin prezen]a lui Andrea Scolari pe tronul episcopal din

Oradea (1409-1426), [i a condotierului florentin Filippo Scolari,

comitele de Timi[oara pentru care, Masolino da Panicale (1483-1447),

maestrul lui Masaccio, a pictat mai multe ansambluri ast`zi pierdute. Se

p`streaz`, în schimb, portretele [panului de Timi[, împ`ratului

Sigismund, voievodului Iancu de Hunedoara [i legatului papal Branda

Castiglioni, realizate în 1435 de pictorul florentin în interiorul

baptisteriului din Castiglione Olona, în Lombardia.

Concomitent sunt realizate mai multe ansambluri într-un stil de sintez`,

de factur` provincial`, comun mai multor zone ale Ungariei istorice, în

care sugestiile picturii nord-italiene din Trecento se întâlnesc cu elemente

ale ”goticului de curte”, într-un cadru tipologic simplificat. La Sânpetru

în interiorul capelei funerare Corpus Christi, se afl` unul dintre pu]inele

ansambluri transilv`nene p`strate integral [i reflect` gândirea teologic`

complex` a Evului Mediu târziu, marcat` de grija fa]` de via]a de dup`

moarte. Apropiat ca factur`, ansamblul p`strat pe peretele sudic al navei

Ana întreit` cu sfintele neamuri, detaliu,

biserica reformat` din Sântana de Mure[,

jude]ul Mure[,



centrale din biserica Sf. Margareta din Media[, datând din deceniul al

treilea al secolului al XIV-lea, este opera mai multor autori, exponen]i ai

aceleia[i sinteze stilistice.

Pictura sfâr[itul secolului al XIV-lea [i începutul secolului urm`tor st` îns`, în

primul rând, sub semnul ”goticului interna]ional”. Noul limbaj artistic comun

întregii Europe între 1370 [i 1450, a p`truns în Transilvania în varianta [colii

boemiene, Praga regelui Václav al IV-lea de Luxemburg (1378-1419), fiind,

al`turi de Paris, Dijon sau Milano, unul dintre cele mai efervescente centre ale

stilului cultivat la marile cur]i ale Europei. Ansamblul ce ilustreaz` în mod

exemplar ”stilul frumos” în pictura transilv`nean` din jurul anului 1400 se

p`streaz` în interiorul corului reconstruit al bisericii patronate de familia

nobiliar` Apafi din M`lâncrav sub a c`rui autoritate par s` fi fost realizate

decorul sanctuarului bisericii din Nem[a [i picturile de la Alma pe Târnava,

unde pe acela[i perete de sud al corului, este reiterat` într-o stilizare expresiv`

compozi]ia Luptei Sf. Gheorghe cu balaurul. Aceleia[i familii stilistice îi apar]in

mai multe scene suprapuse, descoperite în înc`perea de la baza turnului

bisericii ”din Deal” din Sighi[oara, cât [i ansamblurile aflate într-o avansat`

stare de degradare la Sf. Bartolomeu din Bra[ov (capela sudic`) [i Cisn`die

(peretele de nord al corului bisericii parohiale).

Judecata de Apoi, detaliu,

biserica reformat` din Mugeni,

jude]ul Harghita, peretele de nord al navei,



În 1419, me[terul c`ruia îi pot fi atribuite pe temei stilistic mai multe

ansambluri transilv`nene, cum ar fi R`stignirea cu donator din biserica de

la Homorod (în prezent pierdut`) [i picturile bisericii din Mih`ileni î[i

înso]ea picturile din interiorul bisericii din Dârjiu cu o inscrip]ie ce reflect`

nemijlocit spiritul cavaleresc al ”artei de curte”, întruchipat [i de subiectul

reprezentat pe peretele nordic al navei: Legenda regelui Ladislau cel

Sfânt. Reprezent`rile se desf`[oar` pe fundaluri decorate cu flori de crin,

preluate din miniatura aulic` francez` prin intermediul artei central-

europene [i exceleaz` prin pre]iozitatea detaliilor. Suprafe]ele sunt

vibrate prin acela[i procedeu liniar, la Remetea, în Bihor, unde este

p`strat` o alt` reprezentare a vie]ii regelui-cavaler, care se adaug`

ansamblurilor din secolul al XIV-lea [i din primele decenii ale veacului

urm`tor de la Chilieni, Bibor]eni sau Daia Secuiasc`.

În 1427, Toma din Cluj picta altarul poliptic dedicat Patimilor lui Isus

pentru m`n`stirea benedictin` Hronsky Svaty Benadik din Slovacia,

capodoper` târzie a “stilului interna]ional”. Pe lâng` calit`]ile artistice

indiscutabile ale lucr`rii, ce reflect` din nou leg`turi cu [coala

austriaco-boemian` de pictur`, retablul atest` disponibilitatea artistic`

a ora[elor transilv`nene, între care Clujul ocupa un loc predominant.

În imaginea central`, în care apare unul dintre cele mai cunoscute

portrete ale împ`ratului Sigismund de Luxemburg sub înf`]i[area

Arborele lui Ieseu, biserica Sf. Margareta din Media[


peretele de sud al navei principale,

c. 1420


centurionului convertit, pot fi identificate detalii preluate din

R`stignirea de la Berlin atribuit` artei boemiene (cca. 1350), maniera

pictorului clujean situându-se în descenden]a [colii Maestrului din

Tfiebon, unul dintre cei mai importan]i creatori ai „goticului

interna]ional”. În aceea[i perioad` au fost pictate în interiorul capelei

din col]ul sud-vestic al bisericii romano-catolice Sf. Mihail din Cluj

scene din Patimi [i Judecata de Apoi), ulterior fiind realizate [i

imaginile de pe pere]ii laterali ai navelor (Fecioara cu Pruncul între

sfinte, R`stignirea, o sfânt` cu donator), ast`zi p`strate fragmentar.

Spre mijlocul secolului al XV-lea, pictura transilv`nean` continu` s` reflecte

în mod original tendin]ele înregistrate în arta european` contemporan`. Un

prim scurt moment, în care noul realism domin` arta Europei are ca exemplu

notabil monumentala imagine a R`stignirii lui Isus pictat` în 1445 de

Johannes de Rosenau (Râ[nov?) pe peretele nordic al corului bisericii din

Sibiu, reflectând totodat` rela]iile statornice cu arta sud-german` [i austriac`.

În acest context este de men]ionat faptul c` în 1413 numele de Johannes de

Rosenau [i Thomas de Clausenburg figureaz` în matricolele Universit`]ii din

Viena, f`r` s` existe îns` certitudinea c` apar]in pictorilor transilv`neni.

R`stignirea lui Isus,biserica evanghelic` C. A. din M`lâncrav,

jude]ul Sibiu, peretele de sud al corului,

c. 1400


Dup` 1460, realismul r`mâne în plan secund, afirmându-se subiacent,

mai mult sau mai pu]in intens în interiorul noului val de interna]ionalizare

a stilului gotic [i va cunoa[te adev`rata afirmare sub impulsul Rena[terii

germane, reflectat` în arta altarelor poliptice transilv`nene din secolul al

XVI-lea.

Naturalismul empiric al [colii neerlandeze din ”cea de-a doua genera]ie”

a lui Rogier van der Weyden (1399/1400-1464) [i Dierk Bouts (1420-

1475), difuzat în întreaga Europ` prin intermediul artei germane pe

fundalul unui adev`rat revival al culturii cavalere[ti, marcheaz` crea]ia

artistic` transilv`nean` a ultimelor decenii ale secolului al XV-lea,

prelungindu-se în mod coerent pân` dup` anul 1500.

Cele mai valoroase realiz`ri ale picturii transilv`nene de la sfâr[itul

secolului al XV-lea par a fi legate de centre din Germania [i Boemia,

întru totul dominate de arta neerlandez`. Din timpul regelui Matia

Corvin [i al so]iei sale Beatrix de Aragon, ale c`ror steme sunt incluse

reprezent`rii, dateaz` imaginea Fecioarei cu pruncul încoronat` de

îngeri între sfintele Ecaterina [i Barbara, figurat` pe timpanul

portalului de sud-est al Bisericii Negre din Bra[ov. Pictorul regelui este

un artist de prim` m`rime, aflat la curent cu gravurile lui Martin

R`stignirea lui Isus,biserica evanghelic` C. A. din Homorod,

jude]ul Bra[ov, peretele de nord al vechiului cor,

c. 1420

Via]a Sf. Rege Ladislau,biserica unitarian` din Dârjiu,

jude]ul Harghita,

peretele de nord al navei, 1419


Schongauer (cca. 1450-1491), dar [i cu operele lui Hans Memling

(1430/40-1494) pe care este posibil s` le fi cunoscut nemijlocit.

De aceea[i înalt` factur` artistic`, de]inând înl`untrul ultimului val al

artei gotice strânse leg`turi cu pictura contemporan` boemian`, sunt

frescele bisericii ”din Deal” din Sighi[oara realizate dup` amplificarea

edificiului, în 1483, de mai multe echipe de me[teri ce lucreaz` în

paralel în zone diferite ale construc]iei, între care Valentinus [i

Matthias, notabilit`]i ale ora[ului, frecvent men]iona]i în

documentele timpului.


O viziune monumental` ce dep`[e[te spiritul artei gotice târzii, spre

Rena[tere, caracterizeaz` ciclul Patimilor [i Învierii lui Isus, pictat pe

peretele nordic al corului bisericii parohiale din Râ[nov, în anul 1500.

Dac` la sfâr[itul secolului al XV-lea, la fel ca în Occident, bisericile gotice

transilv`nene nu au fost pictate integral, imagini devo]ionale disparate

luând locul ciclurilor hagiografice, câteva capele p`streaz` ansambluri

coerente, a c`ror iconografie unitar` este extrem de relevant` pentru

mentalitatea unei epoci în care salvarea sufletului era scopul suprem.

În interiorul capelei situate la nivelul inferior al Turnului Mariei al

”castelului” din jurul bisericii Sf. Margareta din Media[ se afl` un valoros

ansamblu, caracterizat de decorul ce articuleaz` pere]ii, imitând iluzionist

elemente de arhitectur` gotic` târzie. Reprezent`rile figurative ilustreaz`

tema Credo/Simbolul credin]ei, o variant` a aceluia[i subiect decorând [i

Johannes de Rosenau, R`stignirea lui Isus,detaliu, biserica Sf. Maria din Sibiu


peretele de nord al corului, 1445


bolta în re]ea a corului bisericii Sf. Margareta, unde figurile au fost

pictate pe scuturi heraldice dispuse la intersec]ia nervurilor.

Alte picturi realizate la sfâr[itul secolului al XV-lea, de[i nu se ridic` la acela[i

nivel artistic, vin s` ilustreze subtilit`]ile dogmatice ale teologiei apusene prin

imagini rare, ce indic` [i la acest nivel leg`turile culturale cu Austria [i

Franconia. La H`rman, în interiorul capelei funerare, programul iconografic

meticulos [i doctrinal graviteaz` în jurul unor teme majore ale mântuirii

universale. Repertoriul extrem de bogat care decoreaz` în special bol]ile

edificiului, geometric – expresie vizual` a energiilor divine increate [i vegetal

– evocare a florei Gr`dinii Paradisului, cu motive grote[ti ascunse în trama

vegetal`, face introducerea unei mode r`spândite în arta medieval` târzie

central-european` de pictura mural` a a[a numitelor ”camere verzi” –

Grüne Runkmalerei din re[edin]ele princiare [i nobiliare. În mod firesc,

Fecioara cu pruncul între sfinte, detaliu

Sf. Barbara, Biserica Neagr` din Bra[ov,

timpanul accesului de sud-est, 1476-1490

pentru decorarea loggiei regelui Matia Corvinul de pe latura nordic` a

Castelului din Hunedoara s-a recurs la acela[i limbaj formal, arta curtean`

aflat` în amurg fiind extrem de apreciat` în cele mai elevate medii, în paralel

cu succesele de ultim` or` ale Rena[terii italiene la care regele avea acces,

atât prin alian]ele dinastice cu cele mai importante familii din Peninsul`, cât

[i prin apeten]a sa cultural` cunoscut`. La Hunedoara, decora]ia vegetal` cu

însemne heraldice, filactere inscrip]ionate, droleries preluate din ilustra]ia de

carte [i motive ce imit` iluzionist la fel ca la Media[, dar mai pu]in abil,

formele arhitectonice ale goticului flamboyant este asociat` unor scene

figurative ce par s` ilustreze o genealogie legendar` a Huniazilor; relat`ri

mai vechi vorbesc despre alte picturi, ast`zi pierdute, pe aceea[i tem` a

iubirii cavalere[ti. Ansamblul peretelui opus al loggiei, consta, dup` cum

arat` copiile în acuarel` p`strate, din motive r`spândite prin intermediul

gravurii – steme dispuse în friz` în partea superioar` [i ”oameni s`lbatici” în

turnir, pe un fundal decorativ format din vrejuri vegetale.

Vrejuri vegetale [i groteschi,biserica reformat` din Daia,

jude]ul Harghita,

bolta corului, 1501-1516

Paginile 64-65:

Bolta corului bisericii reformate din Daia,

jude]ul Harghita, 1501-1516

Motive decorative [i groteschi, capela

bisericii evanghelice C. A. din H`rman,

jude]ul Bra[ov, sfâr[itul secolului al XV-lea


În Transilvania, cele mai importante exemple ale acestui program

ornamental se p`streaz` îns` în interiorul unor edificii de cult. La Daia

Secuiasc` decorul bol]ii corului bisericii parohiale (1501-1516) include

m`[ti, groteschi, figuri umane, blazoane, iar pe tavanul casetat din

lemn al bisericii din Goganvarolea (1501-1520), capodoper` a genului

ce face trecerea spre Rena[tere, ]es`tura de vrejuri vegetale sus]ine

reprezent`ri religioase [i profane. În acela[i spirit, inscrip]ia dedicatorie

pictat` în 1522 deasupra arcului de triumf al bisericii Sf. Maria din

Biertan a fost încadrat` de droleries [i groteschi, copiind motivele

difuzate prin gravuri. În capela din Turnul Catolicilor a ansamblului

fortificat din jurul bisericii, suprafe]e întinse sunt tratate într-o manier`

simplificat`, cu motive ce imit` ]es`turi brocate realizate cu [ablonul,

ca semn al decaden]ei genului, în timp ce programul iconografic

oglinde[te în mod simptomatic temele predilecte ale sensibilit`]ii

societ`]ii occidentale din Evul Mediu târziu.

Picturile murale din Transilvania realizate dup` 1500 sunt pu]ine [i

exprim`, la fel ca pictura de panou, vocabularul stilistic al Rena[terii

germane asimilat gradat, ce p`streaz` nealterat, pân` la mijlocul

secolului al XVI-lea, vechiul spirit al artei catolice medievale. Între acestea

se num`r` ansamblurile de la Ocna Sibiului - pictat în 1521 de Vincentius,

unul dintre pu]inii arti[ti transilv`neni cu o activitate bine documentat`,

[i T`rpiu – aflat înc` în mare m`sur` sub var, sau ca excep]ie, picturile

murale ale bisericii din Dârlos, exemplu izolat al stilului picturii

postbizantine în mediul catolic, la nord de Carpa]i.

Biserica Sf. Maria din Biertan

(ast`zi evanghelic` C.A.),

arcul de triumf [i bolta corului, 1522

n interiorul bisericii romano-catolice de la Ghelin]a, edificiu romanic

de tip sal`, cu un cor reconstruit gotic [i interven]ii ulterioare din

secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea, se p`streaz` unul dintre cele mai

valoroase ansambluri de pictur` mural` din Transilvania, datând din

prima parte a veacului al XIV-lea.

Perfecta continuitate a stratului-suport al frescelor, arat` ca programul a

fost gândit unitar pentru întreaga suprafa]` interioar` a navei, fiind

executat într-o singur` etap` de lucru. Stilul picturilor îns` difer`, putând

fi stabilite zonele decorate de autorii diferi]i care au lucrat în paralel. Pe

peretele de vest au fost pictate în stil ”liniar-narativ” mai multe scene din

Ansambluri de pictur` mural` gotic`

Biserica romano-catolic` Sf. Emeric dinGhelin]a, jude]ul Covasna

Biciuirea lui Isus, biserica romano-catolic` Sf Emeric din Ghelin]a,

jude]ul Covasna, peretele de nord,


I

Via]a Sf. Iacob cel Mare, ast`zi extrem de deteriorate. Pe sud, într-un

stil grafic asociat cu elemente de decor tipice goticului nordic,

figureaz` Legenda Sfintei Ecaterina din Alexandria cu scenele

Logodnei mistice, Disputa cu cei 100 de filosofi, Biciuirea, Decapitarea

[i Ducerii relicvelor sfintei de c`tre îngeri pe muntele Sinai, majoritatea

reprezent`rilor fiind p`strate fragmentar. În partea superioar` a

aceluia[i perete figureaz` Judecata de apoi, din care se mai pot

distinge, în zona central`, figura lui Isus în glorie încadrat` de Sf. Ion

Botez`torul, Maria reprezentat` ca Maic` ocrotitoare, îngeri, apostoli

[i, în partea sa dreapt`, Ierusalimul ceresc.

Picturi de factur` italienizant` decoreaz` registrul inferior al pere]ilor de

vest, nord [i sud cu imagini din Ciclul Cristologic. Patimile lui Isus,

începând cu episodul Intr`rii în Ierusalim - pe nord, [i încheiate cu

imaginea Învierii - pe sud, sunt mai bine conservate. Aceluia[i autor i se

datoreaz` ilustrarea Vie]ii regelui Ladislau cel sfânt al Ungariei,

reprezentat` în partea superioar` a peretelui nordic, zon` în care

figureaz` sistematic în programul iconografic al celor cincizeci de biserici,

în care se p`streaz` sau a fost semnalat`, de pe teritoriile actuale ale

României, Slovaciei, Ungariei, Austriei [i Sloveniei. Ladislau I, rege dinR`stignirea lui Isus,peretele de nord

dinastia Arpadienilor între ani 1077 [i 1092, a fost canonizat ca sfânt un

secol mai târziu. Centrul cultului sus]inut de regii angevini a fost la

Oradea, locul în care se afla mormântul s`u [i unde, în interiorul

catedralei, existaser` cu siguran]` reprezent`ri ale vie]ii sale, copiate de

me[terii peregrini. Din ansamblurile ce ilustreaz` epopeea regelui-cavaler,

reprezentate în principal în p`r]ile r`s`ritene ale Regatului Ungariei (în

Transilvania, mai ales în zona Carpa]ilor Orientali), nu lipsesc episoadele

b`t`liei de la Chirale[, în care oastea sa îi învinge pe cumani, urm`rirea [i

uciderea în duel a unui ”p`gân”, ce r`pise fata pe care eroul o salveaz`,

[i odihna lui Ladislau.

La exteriorul bisericii, me[terul de la Ghelin]a, autor al ciclurilor similare

de la M`rtini[, P`dureni (ast`zi pierdute) [i Cr`ciunel a pictat o imagine

p`strat` fragmentar, reprezentându-i probabil pe Sfin]ii regi ai Ungariei.

Picturile sunt caracterizate de un eclectism în care registrul cromatic înc`

romanic se întâlne[te cu tr`s`turi stilistice legate de experien]ele italo-

bizantine subsumate goticului, amintind ciclurile istorice militare din

Peninsul`. Pe acela[i perete exterior de nord al monumentului s-a

descoperit reprezentarea fragmentar` mai târzie a unor cavaleri cre[tini

c`lare – miles Christi.

Sf. rege Ladislau,peretele de nord,


71 Biserica romano-catolic` din Ghelin]a

Biserica romano-catolic`

Sf. Emeric din Ghelin]a,

vedere de ansamblu

72 Ansambluri de pictur` mural` gotic`

Biserica familiei nobiliare Apafi, construit` ca o bazilic` trinavat` cu turn-

clopotni]` pe vest, a fost men]ionat` documentar pentru prima dat` în

anul 1320. Picturile murale, realizate în jurul anului 1350, se p`streaz`

doar pe peretele de nord al navei [i constituie cel mai vast ansamblu de

pictur` mural` în stil ”gotic liniar-narativ” din Transilvania. Imaginile,

dispuse în cinci registre suprapuse, ilustreaz` Facerea lumii, Ciclul

Cristologic, scene din via]a Mariei [i a unor sfin]i martiri, între care poate

fi identificat` Sf. Ecaterina din Alexandria. Atât redactarea Genezei,

singular` în tematica picturii de factur` occidental` din Transilvania, cât

[i caracterul amplificat al unor reprezent`ri, cum sunt detalierea

motivului Adormirii Maicii Domnului în trei scene sau R`stignirea, cu

episodul rar al Ridic`rii Crucii, oglindesc statornice reminiscen]e ale

iconografiei bizantine preluate în pictura occidental`, prin intermediul

ilustra]iei de carte. Aspecte iconografice inedite, cum ar fi Sf. Treime

înainte de întruparea lui Isus, reprezentat ca prunc pe genunchii Tat`lui,

apar [i în pictura contemporan` de pe teritoriul actualei Slovacii cu care

frescele de la M`lâncrav par a fi corelate [i stilistic. De remarcat la

picturile din nava bisericii este preocuparea autorului medieval de a

asigura unitatea de percep]ie a ansamblului, imaginile din registrele

superioare, aflate mai departe de câmpul vizual, fiind de dimensiuni mai

mari decât cele din partea inferioar` a edificiului.

Sanctuarul a fost reconstruit în stil gotic [i decorat în timpul lui Nicolaus,

unul dintre cei mai importan]i membri ai familiei Apafi, men]ionat

documentar între 1398 [i 1451; în axul corului se p`streaz` o inscrip]ie

sgrafitat`, care consemneaz` anul 1404 sau 1405. Ferestre bifore înalte,

înguste, cu traforuri în partea superioar` str`pung pere]ii, în timp ce

sculpturi decorative pun în valoare elementele de arhitectur` ale absidei

[i corului: cheile bol]ilor ogivale, consolele [i baldachinele ni[elor pentru

statui, la care se adaug` tabernacolul de pe nord.

Ansamblul picturilor corului bisericii din M`lâncrav, p`strat integral, este

indiscutabil unul dintre cele mai spectaculoase exemple ale curentului

“gotic interna]ional” din pictura mural` european` din jurul anului 1400.

Pe fundalul de un albastru intens al corului, siluetele sfin]ilor se deta[eaz`

cu elegan]a rafinat` proprie acestui curent, ilustrând episoadele istoriei

sfinte din jurul Na[terii [i Învierii lui Isus, în colaje iconografice inedite în

care se întâlnesc pictura nordic` [i Trecento-ul italian. Aceea[i dubl` surs`

o au elementele decorative ce imprim` un aspect inconfundabil

Biserica evanghelic` C. A. din M`lâncrav, jud. Sibiu

Ciclul Cristologic, Adormirea Sf. Fecioare Maria,

biserica evanghelic` C.A. din M`lâncrav,

jude]ul Sibiu, peretele de nord al navei, mijlocul

secolului al XIV-lea

73 Biserica evanghelic` C. A. din M`lâncrav


Biserica evanghelic` C.A. din M`lâncrav,

vedere de ansamblu

Scene din copil`ria lui Isus, doctori ai Bisericii Catolice,

simboluri apocaliptice ale evangheli[tilor, bolta corului


ansamblului – motivul tipic gotic al norilor festona]i, [i bandourile

decorative cu capete de expresie în medalioane [i animale fantastice, de

sorginte italian`. Programul iconografic este completat pe bolta corului

de figurile doctorilor Bisericii Latine reprezenta]i în asociere cu simbolurile

apocaliptice ale evangheli[tilor, de sfinte martire, pe bolta absidei, iar pe

pere]i, sfin]i sub arcade, figura]i ca “pietre vii” ale Bisericii lui Cristos.

Sub aspect stilistic, picturile par s` aib` ca surs` miniatura boemian`, de

factura ilustra]iilor Gradualului Lucernsky, provenit din atelierul regelui

Václav al IV-lea de Luxemburg, din anii 1402-1403, reiterând totodat`

anumite detalii preluate din mai vechile picturi de la Karlstejn, [antier

imperial coordonat de Teodoric din Praga [i Nicolaus Wurmser din

Strassbourg în jurul anului 1360.

Patimile lui Isus, peretele de nord al corului

În anul 1375, magistrul Mihail Ponya de Teremia dona o mo[ie bisericii

parohiale din Sântana de Mure[, ”din devo]iune special` fa]` Sf. Ana,

mama preaglorioasei Fecioare Maria”. Pictura bisericii, realizat` în mod

verosimil în aceea[i perioad`, se p`streaz` ast`zi fragmentar [i reflect`

întâlnirea armonioas` a picturii italiene cu stilul ”gotic interna]ional”,

sintetizat` în imaginea Sfintei Ana întreite cu fericitele neamuri, între

îngeri muzican]i [i apostoli. Reprezentarea figureaz` pe peretele absidei

bisericii [i constituie una dintre cele mai timpurii exemple ale temei în

Europa, glorificând, la fel ca proza religioas` medieval`, al`turi de Ana,

Maria [i Isus, pe surorile Sfintei Fecioare – Salomea [i Maria lui Cleopa,

primele martore ale Învierii, [i fiii lor, viitori apostoli. Cromatica

str`lucitoare, tonurile sidefii sau de ocru-auriu, eviden]iate cu rafinament

pe fundalul albastru închis, atest` calit`]ile de sensibil colorist ale

pictorului. Fragmentele p`strate arat` c` ansamblul bol]ii sanctuarului

era completat probabil de imaginea lui Isus în tetramorf [i, în axul absidei,

de Vir dolorum. Alte reprezent`ri p`strate par]ial la nivelul arcului de

Biserica reformat` din Sântana de Mure[, jud. Mure[

Ana întreit` cu sfintele neamuri,biserica reformat` din Sântana de Mure[,

jude]ul Mure[, sfâr[itul secolului al XIV-lea

triumf al bisericii, cum ar fi cele zece fecioare ale parabolei evanghelice,

figuri de profe]i reprezenta]i în medalioane, Sf. Ludovic al Fran]ei sau

Judecata de Apoi pe peretele de vest, nu se ridic` la acela[i nivel artistic

[i atest` leg`turi stilistice cu ansamblurile realizate sub autoritatea

me[terului presbiteriului din Octiná în anii 1360-1380, din zona Gemer a

Slovaciei de ast`zi, datând din ultimele decenii ale domniei lui Ludovic cel

Mare (1342-1382), în timp ce în Transilvania ecourile atelierului de la

Sântana de Mure[ pot fi identificate în primul rând în picturile bisericii din

Sic. În configurarea imaginilor, la fel ca în cazul mai multor ansambluri

slovace din zona mai sus men]ionat`, pot fi identificate modele

compozi]ionale [i elemente decorative preluate de me[terii locali din

picturile capelei palatului arhiepiscopal din Esztergom (1330-1349), focar

de iradiere a artei italiene în aceast` parte a Europei.


Începând cu secolul al XIV-lea, în întreaga Europ` este semnalat` apari]ia unui

num`r covâr[itor de capele apar]inând comunit`]ilor parohiale, familiilor,

confreriilor sau ordinelor religioase. Acest fenomen reflect` noile forme de

devo]iune, servind cerin]ele practicilor pioase legate de amplificarea cultului

mor]ilor în Occidentul medieval, iar imaginile destinate s` le decoreze pere]ii,

de un didacticism sporit, reflect` escatologia cre[tin`.

Documentând aceea[i mentalitate, aceea[i credin]` [i acelea[i necesit`]i de

cult, capele funerare au fost construite în Transilvania catolic` a timpului, atât

în ora[e, cât [i în zona rural`. Capela Corpus Christi din Sânpetru este

amplasat` în partea de nord a bisericii parohiale, atestat` documentar în anul

1240, odat` cu a[ez`mintele din H`rman, Prejmer [i Feldioara, conferite,

împreun` cu domeniile lor, Ordinului Cistercian din Fran]a. Construc]ia simpl`,

de plan dreptunghiular, cu bol]i în cruce pe ogive [i osuar la nivel subteran, a

fost integrat` în secolul al XV-lea ansamblului cet`]ii din jurul bisericii, aflându-

se ast`zi la parterul unui turn de ap`rare. Edificiul a fost sfin]it [i folosit un timp

f`r` s` fie pictat, dovad` stând crucile de consacrare imprimate cu var pe

tencuial`, vizibile în zonele în care stratul-suport al frescei s-a pierdut.

Ansamblul în fresc` din interiorul capelei a fost realizat probabil în timpul lui

Nicolaus, paroh între 1395 [i 1416 [i decan al diecezei Bra[ovului în 1395,

c`ruia îi poate fi atribuit` concep]ia programului iconografic coerent [i erudit.

În partea superioar` a spa]iului interior, în jurul chipului lui Isus ce decoreaz`

cheia de bolt`, sunt reprezenta]i evangheli[ti, doctori ai bisericii [i profe]i, cei

din urm` fiind figura]i în medalioane patrulobe la intradosul vechiului acces.

Pe pere]ii capelei, Iadul [i Raiul sunt reprezentate simbolic prin imagini

alegorice dispuse conven]ional – Pedepsirea lui Lucifer de c`tre Arhanghelul

Mihail (cu sursa în Apocalipsa lui Ioan 12, 7-9) – deasupra accesului pe vest,

iar pe est, Încoronarea Fecioarei [i motivul Deisis dezvoltat într-o rug`ciune a

sfin]ilor pentru suflete.

Imaginilor exemplare ale martiriilor sfin]ilor diaconi ßtefan [i Lauren]iu,

ilustrate pe peretele sudic, le sunt opuse în scop didactic, în acest spa]iu cu

nedisimulate valen]e funerare, reprezent`ri ce arat` credincio[ilor sufragiile

necesare salv`rii sufletelor din Purgatoriu. Liturghia Sfântului Pap` Grigore cel

Mare, ajutorarea s`racilor, daniile f`cute Bisericii – sugerate prin figura

Arhanghelul Mihail cânt`rind sufletele –, sunt ofrandele celor vii ce ajut`

sufletele penitente s` p`r`seasc` locul isp`[irii, figurat simbolic. Scena central`

a registrului inferior, ce ilustreaz` în acela[i timp hramul capelei – Corpus

Christi, reune[te dou` reprezent`ri rare ale iconografiei catolice: Liturghia

Capela Corporis Christi din Sânpetru, jud. Bra[ov

81 Capela Corporis Christi din Sânpetru

Capela Corpus Christi din Sânpetru,

jude]ul Bra[ov, vedere de ansamblu, c. 1400

sufletelor [i Miracolul Transsubstan]ierii, în care figura lui Isus apare deasupra

ostiei sfin]ite sub binecuvântarea preotului, ar`tând prezen]a Sa real` în

Euharistie. Ofrandele Bisericii militante (cea înc` tr`itoare pe p`mânt), se

adaug` comuniunii [i intercesiunii sfin]ilor – Bisericii triumf`toare –, pentru

salvarea Bisericii în suferin]`, a sufletelor din Purgatoriu. Isus se arat` sfin]ilor

[i îi binecuvânteaz` pe cei mântui]i.

Stilul picturilor de la Sânpetru, bazat pe expresivitatea liniei, se înscrie în cadrul

comun al picturii gotice provinciale din jurul anului 1400, prin compozi]ii,

recuzit` [i decor, cu elemente preluate din pictura italian` din Trecento la

nivelul cromaticii, motivelor decorative cosmate[ti [i modelajului figurilor [i

aminte[te maniera eclectic` a unuia dintre colaboratorii me[terului stirian

Johannes Aquila, de la Martijanci, în Slovenia, din 1392.

Sufragii pentru sufletele din Purgatoriu: Missa Sfântului Pap` Grigore cel Mare, Fapte de caritate, Liturghia mor]ilor, Sf. Arhanghel Mihail cânt`rind sufletele, peretele de nord

Lapidarea Sf. ßtefan,

peretele de sud

Pedepsirea lui Lucifer,peretele de vest,

sfin]i p`rin]i ai Bisericii Catolice, pe bolt`


Biserica din Dârjiu a fost edificat` în etape între secolele al XIII-lea [i al

XV-lea, din prima etap` de construc]ie fiind p`strat` doar nava. În

secolul al XVI-lea, odat` cu ridicarea zidului de incint` exterior înt`rit

cu turnuri de plan rectangular, monumentul a fost fortificat, primind

un etaj defensiv.

În interiorul bisericii se p`streaz` decorul în fresc`, din care o parte

se afl` înc` sub var. În nav`, pe peretele de sud, figureaz` trei figuri

de sfin]i episcopi, Arhanghelul Mihail cânt`rind sufletele [i

Convertirea Sf. Pavel, ce ilustreaz` momentul în care, pe drumul spre

Damasc, viitorul apostol este înv`luit de lumin` din cer “ca de

fulger” [i, c`zând la p`mânt, aude vocea lui Isus; în scen` apare [i

Sf. Anania. Pe stindardul sus]inut de unul dintre solda]ii din escort`,

se p`streaz` o inscrip]ie, care reflect` nemijlocit spiritul literaturii

Biserica Unitarian` din Dârjiu, jud. Harghita

Sf. rege Ladislau, Biserica unitarian` din Dârjiu,

jude]ul Harghita, peretele de nord al navei, 1419

85 Biserica Unitarian` din Dârjiu

cavalere[ti a epocii, f`când referire [i la data realiz`rii picturilor:

”Aceast` oper` a pus s` fie pictat` [i preparat`, magistrul Paul, fiul

lui ßtefan din Ung. Anul Domnului 1419. Scriam [i aveam în minte o

fat` frumoas`” (hoc op(u)s fec(it) d(e) pingere seu p(rae)pararae

mag(is)ter Paul(u)s fili(us) Stephani d(e) Ung. an(no) d(om)ini

m(illesi)mo cccc(m)ox(mo) nono. scriptum scribebat et pulchram

puella(m) i(n) mente tenebat). Pe peretele opus a fost pictat`, în

acela[i spirit, Legenda Sf. Ladislau, reprezentarea de la Dârjiu fiind

considerat` drept cea mai elaborat` figurare a vie]ii sfântului cavaler.

Realizarea noilor bol]i ale navei, la sfâr[itul secolului al XV-lea, [i

construc]ia unei tribune pe vest afecteaz` unitatea ansamblului,

acoperind par]ial [i reprezentarea Martiriului celor zece mii de

tebani, din care se poate vedea doar un fragment.

87 Biserica Unitarian` din Dârjiu

Picturile, de o valoare artistic` remarcabil`, reflect` o alt` fa]et` a

stilului ”gotic interna]ional”, în care fundaluri abstracte decorate cu

flori de crin – elemente preluate din miniatura aulic` francez`,

prezente [i în arta boemian` sau german` –, coexist` cu blicurile albe

[i pre]ioase detalii suprapuse grafic, ce amplific` efectul decorativ.

Sf. rege Ladislau, detaliu

peretele de nord al navei, 1419

Convertirea Sf. Pavelperetele de sud al navei, 1419


Biserica Sf. Margareta din Media[, o bazilic` gotic` trinavat`, construit`

în cursul secolelor al XIV-lea [i al XV-lea, p`streaz` la interior, în partea

sudic` a navei centrale [i a colateralei, un vast ansamblu în fresc`,

realizat, conform inscrip]iei ce înso]e[te reprezent`rile, dup` anul 1420.

Al`turi de imagini simbolice, figuri de sfin]i, scene din Patimile lui Cristos

[i din Judecata de Apoi, juxtapuse în parte ca imagini independente, sunt

de remarcat prin raritate reprezent`rile ample ale Arborelui lui Ieseu [i

Martiriul celor zece mii de tebani, în care figurile sfin]ilor în supliciu se

contureaz` dramatic pe fundalul întunecat.

Ansamblul este opera colectiv` a unor me[teri, colportori ai stilului „gotic

interna]ional“, îmbog`]it cu elemente preluate din pictura italian` la nivel

compozi]ional [i în registrul decorativ, în care predomin` motivele

cosm`te[ti. În partea de est, sub acest strat de pictur`, a fost descoperit

un fragment dintr-o reprezentare mai veche a Inchin`rii magilor, datând

din ultimele decenii ale secolului al XIV-lea.

În cea de-a doua parte a secolului al XV-lea, modific`rile aduse

monumentului, în urma c`rora nivelul de în`l]ime a colateralei sudice

este ridicat la nivelul navei principale, afecteaz` frescele, stâlpii de

sus]inere a noilor bol]i fiind adosa]i pere]ilor picta]i. Dup` Historia

Transilvaniae a lui Georg Soterius, construc]ia bisericii ar fi fost încheiat`

în anul 1488; monograma regelui Vladislav II Jagello (1490-1512),

prezent în Transilvania în 1494, este inclus` decorului sacristiei, caz tipic

pentru goticul târziu (cu raze în jurul intersec]iei nervurilor [i filactere cu

inscrip]ii religioase), ar`tând c` [antierul a fost activ ulterior acestei date.

Din aceast` perioad` par s` dateze picturile de pe bolta în re]ea a

sanctuarului bisericii, unde cheile în form` de scut sunt decorate cu

imaginea Mielului, figur` a Mântuitorului în mijlocul Bisericii sale

simbolizate de Maria, dar [i de prezen]a simultan` a evangheli[tilor,

sfin]ilor doctori ai Bisericii Catolice [i a celor doisprezece apostoli. Ace[tia

î[i poart` atributele cunoscute, având al`turi câte un filacter cu un

fragment din rug`ciunea Crezului.

Într-o formulare diferit`, programul iconografic este reluat în interiorul

Capelei Mariei situat` la parterului turnului de est al “castelului“ din jurul

bisericii, unde se p`streaz` un valoros ansamblu în care suprafe]ele

pere]ilor [i bol]ii sunt decorate cu o re]ea ce imit` elemente de

arhitectur` proprii stilului gotic flamboyant, pictate în grisailles. Pe bolta

Biserica Evanghelic` din Media[ [i Capela din Turnul Mariei, jud. Sibiu

Martiriul celor zece mii de solda]i tebanibiserica Sf. Margareta din Media[


peretele de sud al navei principale, c. 1420

Sf. Nicolae, C`derea manei, Încoronarea cu spini,

peretele de sud al navei principale,

c. 1420

semicilindric`, re]eaua sus]ine cinci medalioane în care sunt înscrise

elementele figurative ale compozi]iei. În centru se mai distinge figura

Mielului mistic între cei patru evangheli[ti reprezenta]i ca f`pturi

apocaliptice hibride cu trup uman, ce poart` filactere [i c`r]i cu primele

versete ale Evangheliilor.

Pe peretele de est, conceput asemeni unui triptic compus din elemente

decorative ce imit` piatra sculptat`, figureaz` Sfânta Treime, în varianta

iconografic` a temei numite Tronul Gra]iei, imagine a compasiunii divine

în care Dumnezeu Tat`l sus]ine trupul Fiului mort. Trinitatea este flancat`

de Ioan Botez`torul (cu mielul) [i Sfânta Fecioar` (a c`rei figur` este

aproape în întregime pierdut`), compunând motivul Deisis - nucleu

central al temei Judec`]ii de apoi, a c`rei semnifica]ie este argumentat`

[i de prezen]a celor doisprezece apostoli reprezenta]i pe pere]ii laterali ai

capelei, sus]inând în mod explicit filactere cu versete din Crez.

Acest ansamblu oglinde[te gândirea teologic` medieval` târzie a Bisericii

Catolice, caracterizat` de o multitudine de sensuri suprapuse între care

cel escatologic primeaz`. Pe plan stilistic, influen]a picturii ¥`rilor de Jos,

care domin` arta european` la sfâr[itul secolului al XV-lea, se reflect` în

maniera de redare a personajelor, desenul expresiv [i sigur ce descrie

figuri idealizate cu portrete îngrijit pictate [i anatomie corect redat`,

tratând suprafa]a pictural` prin treceri delicate ton în ton, domeniu în

care artistul anonim de la Media[ exceleaz`.

Biserica Sf. Margareta din Media[,

vedere de ansamblu

Mielul lui Dumnezeu între evangheli[ti, doctori ai Bisericii Catolice, Maria cu pruncul, tema Credo, bolta corului bisericii,


91 Biserica Evanghelic` din Media[


Capela din Turnul Mariei

Treimea îndurerat` între Maria [i IoanBotez`torul, apostoli cu fragmente din Crez,sfâr[itul secolului al XV-lea

93 Capela din Turnul Mariei

Tema Credo, peretele de nord,

Simbolul apocaliptic al evanghelistuluiLuca, pe bolt`


Având la baz` construc]ii de epoc` romanic`, din secolele al XII-lea [i

al XIII-lea, biserica “din Deal” din Sighi[oara a fost reedificat` în etape

ca hal` gotic`, construc]ia corului pe funda]ii mai vechi situându-se

între 1345, momentul primei atest`ri documentare, [i 1370. Nava a

fost ridicat` în forma actual` între 1429 [i 1483, în perioada imediat

urm`toare având loc lucr`ri de decorare a bisericii cu picturi. Cele mai

vechi reprezent`ri au fost descoperite în s`p`tura arheologic`,

fragmentele provenind dintr-un ansamblu figurativ pictat în stil ”liniar-

narativ”, datând probabil din prima parte a secolului al XIV-lea, în timp

ce la baza turnului bisericii au fost puse în valoare trei imagini

suprapuse p`strate in situ: Sfântul Nicolae (reprezentare legat` de

hramul bisericii, a[a cum este men]ionat` documentar pentru prima

dat` în 1345), R`stignirea [i Sfânta Treime între profe]ii Avraam [i

Ieremia, cu numele înscrise pe filacterele pe care le sus]in. Picturile

dateaz` dup` 1370, moment în care faza de reconstruc]ie în stil gotic

a p`r]ii estice a bisericii a fost încheiat`, iar organizarea

compozi]ional` trimite f`r` echivoc la ilustra]ia omiliilor lui Geoffroy

d’Admont, motivele chenarului, ce le delimiteaz` unitar, fiind identice

cu sursa. Re]ine aten]ia reprezentarea rar` a Sf. Treimi într-un chip,

imagine care pentru a simboliza unitatea lui Dumnezeu în trei

persoane, concentreaz` datele fizionomice de vârste diferite ale

Tat`lui, Fiului [i Sfântului Duh. Motivul, aflat în prelungirea tradi]iilor

precre[tine, a fost denun]at de teologul Jean Gerson ca ”monstruos [i

sacrileg”, criticat de Sf. Antonin din Floren]a [i finalmente condamnat

de Conciliul din Trento, în secolul al XVI-lea. Imaginile fac parte din

exemplele stilului ”gotic interna]ional” în Transilvania, pictorul de la

Sighi[oara folosind scheme compozi]ionale de larg` circula]ie în

Europa timpului.

Pe peretele de nord al absidei, spre est, au fost pictate ulterior dou`

imagini devo]ionale cu conota]ii euharistice, care au fost în parte distruse

de instalarea noului tabernacol anterior anului 1500. Ioan, este singurul

personaj p`strat dintr-o presupus` R`stignire, încadrat` simetric de Sf.

Ursula cu s`geata [i Barbara cu turnul. Deasupra reprezent`rii

fragmentare figureaz` Instrumentele patimilor sus]inute de un înger, în

centrul imaginii stând crucea, cu coroana de spini reprezentat` ca o

cunun` de lauri a biruin]ei.

Biserica “din Deal” din Sighi[oara, jud. Mure[

Biserica “din Deal” din Sighi[oara,

vedere de ansamblu


Cele mai importante picturi p`strate în interiorul bisericii ”din Deal” sunt

cele realizate dup` amplificarea edificiului, când lucr`rile au fost sus]inute

prin implicarea nemijlocit` a membrilor familiei Polner, patricieni de

frunte ai ora[ului. În aceast` perioad`, Doctor Marcus este preot paroh,

iar Michael, primar, numele lui figurând incizat în glaful unei ferestre din

partea de sud a navei, al`turi de anul încheierii lucr`rilor – 1483 –, care

îi atest` mecenatul artistic.

O mân` cu un penel, ca principal element heraldic în cadrul stemei

donatorului, figurat` deasupra arcului de triumf a determinat atribuirea

frescelor lui Valentinus Pictor, reprezentant proeminent al consiliului

ora[ului între anii 1483–1494 [i primar în anul 1490. Lui Valentinus îi

apar]in, pe lâng` ampla desf`[urare a V`lului Veronic`i sus]inut de îngeri,

între figurile donatorilor deasupra arcului de triumf (1483), singurele

imagini p`strate pe bolta bisericii: Sf. Mihail [i Evanghelistul Matei –

d`ruite de breasla bl`narilor (1483) [i Sf. Magdalena adorat` de un

donator (1484), în partea superioar` a peretelui nordic al corului.

În paralel cu Valentinus, la Sighi[oara au lucrat mai mul]i pictori, [antierul

bisericii parohiale antrenând activitatea me[terilor locali [i str`ini. Unei

echipe conduse de Matthias, un alt demnitar al ora[ului men]ionat între

anii 1484 [i 1497, îi pot fi atribuite în mare parte imaginile pictate în

registrul inferior al pere]ilor bisericii ”din Deal”, incluzând decorul absidei

cu elemente de arhitectur` redate în perspectiv`. Documentele arat` c`

Matthias pictor in Segesvár este prezent în 1497 [i la Biertan, unde

Sf. Treime într-un singur trup între profe]iiAvraam [i Ieremia,înc`perea de la baza turnului de vest,

sfâr[itul secolului al XIV-lea

Pagina 97:

Valentinus Pictor, Sf. Arhanghel Mihail,bolta navei, 1483

97 Biserica “din Deal” din Sighi[oara

capela din Turnul Catolicilor p`streaz` picturi realizate în maniera

atelierului sighi[orean. În cele dou` ansambluri sunt reiterate cli[ee

compozi]ionale difuzate în pictura gotic` târzie european` din ultimele

decenii ale secolului al XV-lea prin intermediul gravurii germane, intens

folosite [i în mediul artistic transilv`nean. Sursele grafice ale picturilor lui

Valentinus din Sighi[oara au fost folosite [i pentru unele imagini ale

retablului Mariei din Biertan, ce poart` aceea[i dat` – 1483, [i ale c`rui

leg`turi cu altarul din Schottenschift, Viena (1469-1475) au fost deja

demonstrate. La acela[i celebru model vienez fac trimitere [i cele patru

scene ale Patimilor Mântuitorului pictate în 1488, figurate asemeni

voleurilor unui altar pe peretele de vest al înc`perii turnului de vest al

bisericii din Sighi[oara de Johannes Kendlinger din Sankt Wolfgang.

Pe lâng` aceste reprezent`ri, pe peretele estic al navei se p`streaz` o

Judecat` de Apoi de mari dimensiuni, realizat` într-o manier` ce atest`

progrese în asimilarea noii gramatici a formelor renascentiste.

Compozi]ia, înc` gotic`, îmbog`]e[te iconografia picturii medievale

transilv`nene cu o rar` reprezentare a Limbului copiilor, figurat deasupra

Iadului, motiv ce reflect` viziunea Bisericii Catolice asupra ”geografiei

lumii de dincolo”.

Pe pere]ii laterali ai bisericii au fost pictate, în sens devo]ional, mai multe

figuri de sfin]i: pe cel de sud, Sf. Erasmus, iar pe cel de nord, Sf. Cristofor,

purtându-l pe Isus copil peste o ap` plin` de creaturile acvatice ale

bestiarul medieval, simbolizând p`catele capitale, [i dou` reprezent`ri

diferite ale Sf. Gheorghe în lupt` cu balaurul. Unele imagini au fost

încadrate, asemeni unor tablouri, în rame figurate iluzionist – un alt

aspect comun cu ansamblul capelei din Turnul Catolicilor din Biertan.

Sf. Cristofor, peretele de nord al navei

Judecata de Apoi – Isus în glorie între Maria [i Ioan Botez`torul,

îngeri cu instrumentele patimilor, învierea mor]ilor, Raiul, Iadul, Limbul copiilor,

peretele de est al navei,


Paginile 100-101:

Jacobus Kendlinger din Sank Wolfgang,

Patimile lui Isus – Ecce homo [i Dezbr`carea,peretele de est al înc`perii

de la baza turnului,1488


Imaginea Mariei cu Pruncul între sfintele Ecaterina [i Barbara,

capodoper` a picturii europene p`strat` la Bra[ov, decoreaz` timpanul

portalului de sud-est al Bisericii Negre, fiind atribuit` munificen]ei regelui

Matia Corvinul (1458-1490) [i a so]iei sale Beatrix de Aragon, ale c`ror

steme se p`streaz` în col]urile inferioare ale imaginii.

Pictura o înf`]i[eaz` pe Maria glorificat`, tronând între sfintele Barbara [i

Ecaterina – virgo inter virgines – într-o gr`dina închis` – hortus conclusus,

având, dup` textul Apocalipsei lui Ioan (12,1), luna sub picioare [i o

cunun` de dou`sprezece stele deasupra capului. Reprezentarea Mariei cu

Pruncul în Gr`dina Paradisului - subiect predilect al picturii europene din

secolul al XV-lea, provenit din literatura claustral` ce dezvolt` la infinit

acest motiv al Cânt`rii Cânt`rilor – se conjug` la Bra[ov cu celelalte teme

ce o înf`]i[eaz` pe Sf. Fecioar` în Evul Mediu târziu: Maria Regina Cerului

încoronat` de îngeri, Maria citind Scripturile, Fecioara Apocalipsei. În

lumina misticii mariale [i a simbolismului paradisiac, Sf. Fecioar` este ea

îns`[i o floare a Duhului Sfânt (rosa mystica), ale c`rei virtu]i î[i g`sesc un

rapel metaforic în tot ceea ce o înconjoar` – flori [i fecioare. Pruncul Isus

]ine în mân`, la rândul S`u, un trandafir s`lbatic. Toat` aceast`

succesiune de conota]ii simbolice ilustreaz` acest motiv preferat al

literaturii [i iconografiei misticii renane, legat de curentul spiritual Devotio

moderna [i, în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, de devo]iunea

Rozariului Mariei.

Sub aspect compozi]ional, partea central` a imaginii decalchiaz` gravura

lui Martin Schongauer Madonna cu papagal (1473), celelalte p`r]i

compilând alte lucr`ri ale maestrului german, în timp ce în fundal

figureaz` probabil Bra[ovul medieval, v`zut dinspre vest, [i construc]iile

sale de mult disp`rute, între care capelele dedicate sfintelor Ecaterina [i

Barbara. În ansamblul ei, imaginea de la Bra[ov trimite în acela[i timp, la

compozi]iile simetrice ale Mariei cu Pruncul între sfin]i [i donatori, pictate

în ¥`rile de Jos în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, pe linia tradi]iei

lui Jan van Eyck [i Robert Campin, de Hans Memling sau de mae[trii

anonimi ai [colii din Köln, aflat` sub influen]a picturii neerlandeze în

aceast` epoc` a ”regoticiz`rii generale a stilului”. Leg`turi stilistice ale

picturii de la Bra[ov pot fi stabilite în primul rând cu ansamblul capelei

Smisek a bisericii Sf. Barbara din Kutna Hora, în Boemia, unde se

întâlnesc într-o manier` considerat` de cercet`tori f`r` concuren]` în

Biserica Neagr` din Bra[ov

Fecioara cu pruncul între sfintele Ecaterina [i Barbara,

portalul de sud-est

al Bisericii Negre din Bra[ov, 1476-1490


centrul Europei la sfâr[itul secolului al XV-lea, pictura ¥`rilor de Jos, arta

grafic` a lui Schongauer [i experien]a Quattrocento-ului umbrian. La

Bra[ov, reg`sim acela[i firesc [i aceea[i gra]ie în atitudinea personajelor,

coeren]a intern` a stilului ce p`streaz` intact` poezia picturii nordice

gotice târzii dep`[ind rigiditatea pictorilor din Köln, afla]i în imediata

descenden]` a lui Dierk Bouts.

Autorul picturii se manifest` ca un pictor de prim` m`rime, aflat la curent

cu gravurile lui Schongauer, dar [i cu lucr`rile lui Hans Memling, pe care

este posibil s` le fi cunoscut nemijlocit, într-o epoc` în care circula]ia

arti[tilor confer` stilurilor un caracter interna]ional, iar înal]ii comanditari

manifest` un gust estetic deschis deopotriv` spre Europa de Nord [i

Rena[terea italian`. Sf. Ecaterina

Fecioara cu pruncul

105 Biserica Neagr` din Bra[ov

La parterul turnului de est al cet`]ii din jurul bisericii parohiale atestate

documentar în anul 1241 se afl` capela funerar` dedicat` probabil Fecioarei

Maria, ce p`streaz` valoroase picturi murale în stil gotic târziu. Tematica

picturii de natur` escatologic` ilustreaz` dubla func]iune – liturgic` [i

funerar` – a capelei. Stilul [i programul iconografic meticulos [i doctrinal

dateaz` ansamblul în ultimii ani ai secolului al XV-lea, documentele amintind

prezen]a la H`rman în 1486 a unor pictori ce decorau biserica parohial`.

Programul iconografic dezvolt` temele: R`stignirea lui Isus, Judecata de

Apoi [i Glorificarea Mariei. Pictura p`r]ii de est a capelei ilustreaz`

”priveli[tea cereasc`”, inspirat` de textul Apocalipsei lui Ioan (4,2), ce îl

înf`]i[eaz` pe Mântuitor la cea de-a doua venire, în mijlocul Bisericii sale. Pe

bolt`, Cristos troneaz` în majestate, în ”curcubeu cu înf`]i[area

smaraldului”, între evangheli[ti [i p`rin]i ai Bisericii Latine, serafimi [i îngeri.

Pe est, Isus pe cruce între Maria [i Evanghelistul Ioan, sunt flanca]i de

personajele Parabolei evanghelice a vame[ului [i fariseului [i de cele trei st`ri

Capela bisericii evanghelice C.A. din H`rman, jud. Bra[ov

Tema Credo, apostoli [i profe]i, peretele de sud,

Profe]i, peretele de nord,


ale lumii medievale – cei care se roag`, cei care se lupt` [i cei care muncesc,

figuri simbolice ale Bisericii militante. Pe pere]ii adiacen]i, grupuri de sfin]i se

al`tur` apostolilor [i profe]ilor ce poart` pasaje din Crez, într-o rug`ciune a

Bisericii triumf`toare, care evoc` scenele similare din pictura din Nordul

Moldovei, cunoscut` probabil de unul dintre pictorii de la H`rman. Acestui

autor îi apar]ine, de altfel, [i ampla desf`[urare a Judec`]ii de Apoi de pe

pere]ii traveii vestice, cu ilustrarea Parabolei bogatului nemilostiv deasupra

scenei Iadului [i a operelor de caritate reprezentate în leg`tur` cu imaginea

Raiului, sub deviza evanghelic` obi[nuit` a celei de-a doua veniri a lui Cristos

din Evanghelia lui Matei: Venite benedicti Pat(ris me)i. Între scenele dedicate

Sfintei Fecioare, Na[terea pruncului, înconjurat` de simboluri ale purit`]ii

Mariei, beneficiaz` de o redactare rar`, ce are ca surs` tratatul de teologie

Defensorium inviolatae virginitatis Beatae Virgine Mariae, scris de dominicanul

Franz von Retz în jurul anului 1400, una dintre c`r]ile de larg` circula]ie în

epoc`, ale c`rei ilustra]ii au fost sistematic folosite ca surs` de inspira]ie de

arti[ti, la fel ca Biblia Pauperum sau Speculum Humanae Salvationis.

Pe bolt`, Sfânta Fecioar` este încoronat` ca Regin` a Cerului [i

P`mântului de o Treime triandric`, programul iconografic al capelei din

H`rman înscriindu-se, prin complexitatea sa, între marile ansambluri ale

Evului Mediu târziu, ce o glorific` pe Maria ca ”imagine vie a unit`]ii

Bisericii în inima Trinit`]ii”.

Adormirea Sf. Fecioare,peretele de nord

Încoronarea Sf. Fecioare, bolt`


Judecata de Apoi, traveea de vest

111 Capela bisericii evanghelice C.A. din H`rman

Judecata de Apoi – Raiul, peretele de sud

113 Capela catolicilor din Biertan

În anul 1493, parohul Martinus Schezer ob]inea din partea auditorului

general al Papei, Petrus, episcop de Cesena, confirmarea Bulei de indulgen]`

acordat` bisericii Sf. Maria din Biertan în 1402. Imediat dup` aceea încep

lucr`rile de modernizare a bisericii, în paralel fiind realizate [i picturile capelei

din interiorul Turnului Catolicilor, aflate în leg`tur` cu [antierul bisericii “din

Deal” din Sighi[oara. Deasupra accesului, se p`streaz` o imagine extrem de

degradat`, în care, la o analiz` atent`, se pot observa figurile sfin]ilor c`rora

le era dedicat` capela: în centru, Fecioara Maria cu Pruncul ofer` o coroan`

unei sfinte, probabil Ecaterina, în timp ce în partea dreapt` a imaginii, se afl`

regele Ladislau, ]inând atributul sù caracteristic, halebarda. În plan secund

pare s` fie redat` biserica-cetate din Biertan.

Programul figurativ al interiorului st` sub semnul Judec`]ii de Apoi,

reprezentat` pe peretele de vest, cu o enun]are a dogmei Întrup`rii prin

scenele Bunei Vestiri [i Închin`rii magilor, pe sud. Pe est, sunt reprezenta]i

Arhanghelul Mihail, ”conduc`torul o[tirilor cere[ti”, [i Sf. Gheorghe,

”soldatul lui Dumnezeu” –, protectori ai sufletelor împotriva rùlui.

Deasupra lor, în partea central` a peretelui, figureaz` V`lul Veronicì,

sus]inut de doi îngeri în zbor, imagine de pietate care în mentalitatea

timpului proteja de moarte subit`. Un sens devo]ional explicit de]in

reprezent`rile peretelui nordic, succesiunea de motive pictate alc`tuind ceea

ce era cunoscut în Evul Mediu târziu, ca o –”imagine contra ciumei” –

Pestbild, în care Dumnezeu Tat`l lanseaz` s`ge]ile dezastrelor asupra

omenirii protejate de Vir Dolorum [i de Maria – Maica Îndur`rii, cu mantia

sa ocrotitoare. Una dintre s`ge]i este oprit` de ”Instrumentele mor]ii [i

suferin]ei lui Cristos” – Arma Christi, figurate pe suprafa]a unui scut ]inut de

un înger, ce simbolizeaz` prin culoarea ro[ie patimile sângeroase ale

Domnului, iar prin form`, cultul Inimii Preasfinte a lui Isus, extrem de

r`spândit în epoc`. Mesajul picturilor de la Biertan pare s` reflecte reac]ia

sensibilit`]ii religioase în fa]a evenimentelor care marcheaz` ultimul deceniu

al secolului al XV-lea în Transilvania, când, între 1493 [i 1495, o invazie

turceasc` este urmat` de doi ani de foamete [i, apoi, de cium`.

Un viciu de tehnic` face ca acest ansamblu s` fie ast`zi extrem de degradat,

la fel ca picturile realizate de acela[i atelier la Sighi[oara, condus probabil de

pictorul Matthias, care este atestat în anul 1497 la Biertan.

Capela catolicilor din Biertan, jud. Sibiu

Buna Vestire, detaliu - Arhanghelul Gabriel, capela din Turnul Catolicilor,

Biertan, jude]ul Sibiu,

peretele de sud, c. 1497

Fecioara cu pruncul între Ecaterina [i Ladislau,în partea superioar` a accesului

Imagine contra ciumei – Dumnezeul Tat`l,Isus ar`tându-[i r`nile, scut cu instrumentele patimilor,

Maica Ocrotitoare, peretele de nord


Din decorul pictat al bisericii Sf. Matthias din Râ[nov, o construc]ie de

plan bazilical, ridicat` în secolul al XIII-lea [i transformat` la sfâr[itul

secolului al XV-lea, este cunoscut doar ansamblul peretelui nordic al

corului, reprezentând Ciclul Patimilor [i Învierii lui Isus. De[i se afl` în

parte sub var, pot fi identificate scenele Cina cea de tain`, Rug`ciunea de

pe Muntele M`slinilor, Ecce Homo, Purtarea Crucii – realizat` dup` un

model similar celui folosit de maestrul Pavol din Levoca, ucenicul lui Veit

Stoss, având ca surs` gravurile lui Martin Schongauer [i Israel von

Meckenen. Sub influen]a teatrului religios [i a practicilor de pietate ale

Evului Mediu târziu ce aduc arta în centrul spiritualit`]ii, suita de la

Râ[nov cuprinde totodat` imagini rare care subliniaz` dramatismul

reprezent`rilor, cum sunt Isus în a[teptarea r`stignirii sau Punerea pe

Biserica Evanghelic` C. A. din Râ[nov, jud. Bra[ov

Purtarea Crucii [i Coborârea de pe Cruce,Biserica Sf. Matthias

(ast`zi evanghelic` C.A.),

Râ[nov, jude]ul Bra[ov,

peretele de nord al corului, 1500

Coborârea de pe Cruce, detaliu. Sf. Magdalena

117 Biserica Evanghelic` C. A. din Râ[nov


cruce, c`rora la urmeaz` scenele obi[nuite: R`stignirea, o memorabil`

Coborâre de pe cruce, Punerea în mormânt – imagine în care figureaz`

anul realiz`rii ansamblului, 1500, [i Învierea. Ordinea narativ` a

episoadelor nu este respectat`, pentru a pune în eviden]` cele mai

importante episoade ale ansamblului – Cina cea de tain` [i R`stignirea –,

amplasate în timpanele pere]ilor celor dou` travee ocupate de

desf`[urarea iconografic`.

Punerea în mormânt [i Învierea lui Isus

119 Biserica Evanghelic` C. A. din Râ[nov

Ansamblul de la Râ[nov este caracterizat sub aspect compozi]ional de

interpretarea liber` a unor motive preluate din opere celebre ale picturii

neerlandeze din cea de-a doua parte a secolului al XV-lea [i r`spândite în

Europa Central` [i de Est prin intermediul gravurii germane, în timp ce

stilul reprezent`rilor ilustreaz` prin expresie, forme [i tipuri

compozi]ionale un ultim moment al picturii medievale, în care limbajul

goticului nordic este îmbog`]it de experien]ele artistice ale Rena[terii

italiene.

120 Epilog

Epilog

Primele ecouri ale Reformei sunt receptate în Transilvania relativ

devreme, fiind drastic condamnate de Ludovic al II-lea al Ungariei; în

1524, cu doi ani înaintea dezastrului de la Mohács, regele poruncea

Magistratului din Sibiu s` ard` scrierile lui Martin Luther, ce vor fi g`site

în ora[ sau în localit`]ile scaunului.

Noua religie avea s` fie oficializat` în Principat abia în 1541, prin

implicarea umanistului [i reformatorului bra[ovean Johannes Honterus

(1498-1549). La mijlocul secolului al XVI-lea, numeroase opere de art`

catolic` au fost distruse. Cu toate acestea, instalarea Reformei în

Transilvania, cu întregul s`u cortegiu de consecin]e, incluzând noul statut

al imaginii sacre, suport` o vast` nuan]are. De[i înl`turarea imaginilor din

biserici fusese cerut` principial, Magistratul ora[ului Sibiu dorea ca în

parte acestea s` fie p`strate, ”deoarece erau opere de art` vii în ochii

credincio[ilor”, Sinodul lutheran din 1557, acceptând reprezent`rile

biblice [i ale istoriei Bisericii. Astfel, altare [i picturi murale de dinaintea

Reformei au supravie]uit pân` ast`zi, în unele cazuri fiind acoperite sau

repictate abia în secolul al XVIII-lea. Cele dintâi comentarii de ordin

estetic asupra vechilor picturi dateaz` din aceea[i perioad` a

ra]ionalismului, amintind tonul critic al adep]ilor umanismului clasicist al

Rena[terii în fa]a Evului Mediu târziu, considerat ”neîndemânatic [i

barbar”, iar arta sa ”gotic`”. În veacul al XIX-lea, spiritul Romantismului

avea s` reevalueze Evul mediu, [i, odat` cu el, arta sa. Primele studii ale

artei vechi transilv`nene se datoreaz` acestei epoci, iar ansamblurile

descoperite de atunci pân` ast`zi, i-au întregit sistematic imaginea.

Parte a peisajului artistic al goticului european, picturile din Transilvania

se înscriu în tendin]ele curente înregistrate în Evul Mediu târziu. Pe tot

parcursul secolului al XIV-lea întâlnim ansambluri realizate în stil ”liniar

narativ”, cu o larg` r`spândire în ariile culturale marginale, a[a cum se

p`streaz` la Homorod, Mugeni, la M`lâncrav (în nav`), sau Dr`u[eni. În

paralel, se înregistreaz` ecouri ale picturii nord-italiene, la Ghelin]a,

Homorod (imaginea devo]ional` Pietà), Mugeni (Judecata de Apoi) [i,

121 Epilog

într-o expresie particularizat`, la Sântana de Mure[. Sfâr[itul secolului al

XIV-lea [i primele decenii ale celui urm`tor sunt marcate de ”goticul

interna]ional”, ilustrat remarcabil de pictura corului de la M`lâncrav, de

frescele de la Dârjiu, din anul 1419, sau de altarul realizat de Toma din

Cluj în 1427. Simultan, în deceniile din jurul anului 1400, se poate vorbi

despre un stil de sintez` de factur` provincial`, în care sugestii ale picturii

italiene coexist` cu elemente ale ”stilului curtean”, într-un cadru

tipologic simplificat, la Vlaha, Sânpetru sau Media[. Spre mijlocul

secolului al XV-lea sunt resim]ite leg`turi cu realismul artei sud-germane,

iar dup` 1460, pictura transilv`nean` se va afla sub influen]a noului val

al artei gotice, al c`rei reviriment este declan[at de succesele picturii din

¥`rile de Jos în întreaga Europ`. Cele mai valoroase realiz`ri ale picturii

murale transilv`nene de la sfâr[itul secolului al XV-lea - picturile bisericii

“din Deal” de la 1483 sau imaginea Fecioarei cu Pruncul între sfinte

donat`, prin tradi]ie, de regele Matia Corvin Bisericii Negre din Bra[ov,

sunt probabil legate de centrele artistice din sud-vestul Germaniei [i

Boemia, aflate sub influen]a major` a picturii neerlandeze. F`r` s` ating`

acela[i nivel artistic, dar extrem de pre]ioase prin iconografie, sunt

ansamblurile p`strate în interiorul capelelor funerare de la H`rman [i

Biertan, ce reflect` o dezvoltare particular` a imageriei devo]ionale

promovate de Biserica Roman`.

Pictura gotic` transilv`nean`, oglind` fidel` a mentalit`]ii [i afectivit`]ii

secolelor în care a fost creat`, constituie sub toate aspectele o dovad`

definitorie a culturii acestui teritoriu, aducând o contribu]ie original` [i

valoroas` la civiliza]ia Occidentului medieval.

122 Bibliografie selectiv`

Philippe Ariès, Omul în fa]a mor]ii, I-II, Bucure[ti, 1996

Gheorghe Arion, Sculptura gotic` din Transilvania. Plastica figurativ` din piatr`, Cluj, 1974

Ruxandra Balaci, Noi aspecte iconografice în pictura mural` gotic` din Transilvania: H`rman [i Sânpetru, Studii [i

Cercet`ri de Istoria Artei, seria Arta plastic`, Bucure[ti, 1989 -1990, tom 36 - 37

Bálogh Jolán, Az erdely Renaissance. 1460-1541, I, Cluj, 1943

Jurgis Baltrusaitis, Evul mediu fantastic, Bucure[ti, 1975

Jurgis Baltrusaitis, Metamorfozele goticului, Bucure[ti, 1978

Michael Baxendall, The Limewood Sculptors of the Renaissance Germany, London, 1980

Hans Belting, Bild und Kult. Eine Geschichte des Bildes vor dem Zeitalter der Kunst, München, 1990

Hans Belting, L’image et son Public au Moyen Âge, Paris, 1998

Otto Benesch, The Art of the Renaissance in Northern Europe. Its relation to the contemporary spiritual and intelectual

Movements, Massechusets, 1974

Ilona Bercovits, Illuminated Manuscripts in Hungary. XI – XVI Centuries, Budapest, 1969

Jan Bialostocki, The Art of the Renaissance in Eastern Europe. Hungary. Bohemia. Poland, New York, 1976

Francois Boespflug, Autour de la traduction picturale du Credo au Moyen Âge (XIIe -XVe siècle). Rituels. Mélanges

offerts a Pierre-Marie Gy, Paris, 1990

F. Burger, H. Schmitz, I. Beth, Die deutsche Malerei der Renaissance, I-II, Berlin, 1957

Dan-Nicolae Busuioc von Hasselbach, ¥ara F`g`ra[ului în secolul al XIII-lea. M`n`stirea cistercian` Câr]a, Cluj-

Napoca, I-II, 2000

Richard Cavendish, Visions of Heaven and Hell, London, 1977

Paul Cernovodeanu [i Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului. Calamit`]ile naturale din trecutul României (pân` la 1800),

Bucure[ti, 1993

Ion Ciortan, M`riuca Radu, Octavian Ion Penda, Descriptio Romaniae, Bucure[ti, 2004

Jean Delumeau, Frica în Occident (secolele XIV-XIII). O cetate asediat`, Bucure[ti, I – II, 1986

Jean Delumeau, Gr`dina desf`t`rilor. O istorie a paradisului, Bucure[ti, 1997

Werner Deusch, Deutsche Malerei des 15. Jahrhunderts, Berlin, 1936

Vasile Dr`gu], Arta gotic` în România, Bucure[ti, 1979

Vasile Dr`gu], Arta româneasc`, I, Bucure[ti, 1983

Vasile Dr`gu], Legenda “eroului de frontier`“ în pictura medieval` din Transilvania, în Monumente Istorice [i de

Art`, 2, 1974

Vasile Dr`gu] (coordonator), Repertoriul picturilor murale medievale din România (sec. XIV – 1450), I, Pagini de Veche

Art` Româneasc`, 1985

Bibliografie selectiv`


Georges Duby, Arta [i societatea. 980-1420, Bucure[ti, I-II, 1987

Georges Duby, Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului, Bucure[ti, 1998

Vlasta Dvofiáková, Josef Krasa, AneÏka Merhantova, Karel Strejkal, Gothic mural painting in Bohemia and Moravia.

1300-1378, Londra, 1964

Vlasta Dvofiáková, Josef Krasa, Karel Stejskal, Stfiedovûká nástûná malba na Slovensku, Praha, 1978.

E. Kovács Péter, Mathias Corvinus, Budapest, 1990

Mircea Eliade, Istoria credin]elor [i ideilor religioase, III, Bucure[ti, 1988

Alain Erlande-Brandemburg, L’art gothique, Paris, 1983

Stephen Fischer-Gala]i, Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop (coordonatori), O istorie a românilor. Studii critice, Cluj-

Napoca, 1998

Hermann Fabini, Atlas der Siebenbürgisch-Sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Hermannstadt-Heidelberg, 1998

Hermann Fabini, Sibiul gotic, Bucure[ti, 1982

Karl Fabritius, Urkundenbuch zur Geschichte des Kisder Kapitels vor der Reformation und der auf dem Gebiete

desselben ehdem befindlichen, Hermannstadt, 1875

Max J. Friedländer, Early Netherlandish Painting, Leiden-Brussels, I- XIV, 1969

Wilhelm Frodl, Mittelalterlichen Wandmalerei in Österreich, Wien, 1970

Max Geisberg, Die Anfange des Deutsches Kupferistiches und der Master E.S., Leipzig, 1910

Alain Girard, Le Courronement de la Vierge. Le musée de Villeneuve-les-Avignon, Colmar, 1988

Alain Girard, Le Mystere de la Chute des Anges de Raymond Boterie. 1509-1510, Colmar, 1989

Curt Glaser, Die Altdeutsche Malerei, München, 1923

Lidia Gross, Confrerii medievale în Transilvania, Cluj-Napoca, 2004

Konrad G. Gündisch, Das Patriziat siebenbürgischer städte im Mittelater, Köln-Weimar-Wien, 1993

Ioan Ha]egan, Filippo Scolari. Un condotier italian pe meleaguri dun`rene, Timi[oara, 1997

Edith Heissing, Die Kunst des Meisters E.S. und die Plastic der Spätgotik, Berlin, 1935

Arthur M. Hind, An Introduction to a History of Woodcut, New York, 1963

Jaromir Homolka, Josef Kràsa, Václav Mencl, Jaroslav Pesina, Josef Petrán, Pzdnû Gotické umûni v âechnách, 1471-

1526, Praha, 1985

Johan Huizinga, Amurgul evului mediu, Bucure[ti, 1993

Hans Huth, Künstler und Werkstatt der Spätgotik, Darmstadt, 1967

Jánó Mihály, Gelence, Sepsi-Szentgyörgy, 1994

Dana Jenei, Art and Mentality in late Middle Age Transylvania, în New Europe College. GETTY-NEC Program 2000-

2001, 2001-2002, Bucure[ti, 2004

Dana Jenei, Defensorium Mariae, o tem` rar` a picturii europene, în Art`, istorie, cultur`. Studii în onoarea lui Marius

Porumb, Cluj-Napoca, 2003

Dana Jenei, Pictura mural` a capelei din H`rman, în Ars Transilvaniae, XII-XIII, Cluj-Napoca, 2002-2003

Dana Jenei, Tema Credo în pictura mural` din Transilvania medieval`, în Ars Transilvaniae, Cluj-Napoca, X-XI, 2000 – 2001


Dana Jenei, Pictura mural` din Transilvania. Ansambluri din secolul al XV-lea (teza de doctorat), Bucure[ti, 2005

Dana Jenei, Kiss Lorand, Pál Petér, Sântana de Mure[. Pictura mural` a Bisericii Reformate, în In memoriam Radu Popa.

Temeiuri ale civiliza]iei române[ti în context european, Bistri]a-N`s`ud, 2003

Andrei Kertesz, Pictura germanilor din sudul Transilvaniei pân` la 1800, tez` de doctorat, Cluj-Napoca, 1998

E. Kirschbaum, Lexicon der Christlichen Ikonographie, II, 1970

Elga Lanc, Corpus der mittelalterlichen Wandmalereien Österreichs. Wien und Niederösterreich, I, Wien, 1983

Elga Lanc, Corpus der mittelalterlichen Wandmalereien Österreiches. Steiermark, II, Wien, 2002

László Gyula, A Szent László-legenda középkori falképei, Budapest, 1993

Victor Lazarev, Originile Rena[terii italiene – Trecento, Bucure[ti, 1984

Jacques Le Goff, Civiliza]ia Occidentului medieval, Bucure[ti, 1986

Jacques Le Goff, Imaginariul medieval, Bucure[ti, 1991

Jacques Le Goff, Na[terea Purgatoriului, Bucure[ti, I-II, 1995

Carter Lindberg, The European Reformation, Massechussets, 2000

Cristoph Machat, Die Bergkirche zu Schässburg und die Mittelalterliche Baukunst in Siebenbürgen, München, 1977

Stefania Macioce, Il gotico internationale, Art e Dossier, 34, Firenze, 1989

Émile Mâle, L’art religieux du XIIIe siècle en France. Étude sur l’iconographie du Moyen Âge et sur ses sources

d’inspiration, Paris 1990

Émile Mâle, L’art religieux de la fin du Moyen Âge en France. Étude sur l’iconographie du Moyen Âge et sur ses sources

d’inspiration, Paris, 1949

Viorica Guy Marica, Arta german` între Gotic [i Rena[tere, Bucure[ti, 1981

Charles Ilsley Minott, Martin Schongauer, New York, 1971

Keith Moxey, Seeing through Schongauer, în Le Beau Martin, Études et mises au point. Actes du colloque. Musée

d’Untetrlinden, Colmar, 1991

Friedrich Müller, Deutsche Sprach-Denkmäler aus Siebenbürgen. Aus schriftlichen Quellen des zwölften bis

sechzehnten Jahrhunderts, Bukarest, 1986

H. Th. Musper, Altdeutsche Malerei, Stuttgart, 1970

Emese Nagy, Green Chamber Iconography from Saxony to Székelydálya (Daia Secuiasc`): a Case Study, în Annual of

Medieval Studies at Central European University, 7, 2001

Thomas Nägler (editor), 800 de ani de Biseric` a Germanilor în Transilvania, Thaur bei Innsbruck, 1991

Paul Niedermaier, Siebenbürgische Städte, Bukarest, 1979

Manuela Niesner, Das Speculum Humanae Salvationis. Der Stifstsbibliothek Kremsmünster, Köln-Weimar-Wien, 1995

Gernot Nussbächer, Aus Urkunden und Chroniken. Beiträge zur siebenbürgischen Heimatkunde, III, Bukarest 1990

Gernot Nussbächer, Din cronici [i hrisoave. Contribu]ii la istoria Transilvaniei, Bucure[ti, 1987

Gernot Nussbächer, Kapelle in der Kirchenburg. Mittelalterliche Wandmalerein in Petersberg, în Karpatenrundschau,

Kronstadt, 41/13 oktober 1994

Gernot Nussbächer, Johannes Honterus. Via]a [i opera sa în imagini, Bucure[ti, 1977

Karl Oettinger, Laube, Garten und Wald. Zu einer Theorie der süddeutschen Sakralkunst, în Festschrift fur Hans

Sedlmayr, München 1962

Henk Van Os, The Art of Devotion, Amsterdam, 1994

Henk Van Os, The Way to Heaven. Relic Veneration in the late Middle Ages, Amsterdam, 2000 – 2001

ßtefan Pascu, Me[te[ugurile din Transilvania pân` în secolul al XVI-lea, Bucure[ti, 1954


ßtefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, II, Cluj-Napoca, 1979

Maja Philippi, Die Bürger von Kronstadt im 14. und 15. Jahrhundert, Bukarest, 1986

Corina Popa, Capela în arhitectura gotic` din Transilvania, în Art` româneasc`. Art` european`. Centenar Virgil

V`t`[ianu, Oradea, 2002

Corina Popa, Pictura mural` a “Bisericii din Deal” Sf. Nicolae [i istoria ora[ului Sighi[oara, în Ars Transilvaniae, VIII-IX,

1998-1999

Radu Popa, La începuturile Evului Mediu Românesc. ¥ara Ha]egului, Bucure[ti, 1988

Mária Prokopp, Italian Trecento influence on murals in east central Europe. Particularly Hungary, Budapest, 1983

Radocsáy Denes, A középkori magyarország falkepei, Budapesta, 1954

Denes Radocsáy, Mittelalteriche Malerei in Hungarn, Budapest, 1977

Louis Réau, Iconographie de l’Art Chrétiene, Paris, tomes I-III, 1907-1935

Gisela und Otmar Richter, Siebenbürgische Flügelaltäre, Thaur bei Innsbruck, 1992

Victor Roth, Die deutsche Kunst in Siebenbürgen, Sibiu, 1934

Johann Michael Salzer, Der Markt Birthälm in Siebenbürgen. Ein Beitrag zur Geschichte Siebenbürger Sachsen,

Wien, 1881

R. W. Scheller, A Survey of Medieval Model Books, Haarlem, 1963

Alan Schestack, Master Cz and Master WB, New York, 1971

Alan Schestack, Master E.S. Five Hunderth anniversary exhibition, Philadelphia, 1967

Alan Schestack, The complete engravings of Martin Schongauer, New York, 1969

Hans Martin Schmidt, Meister des Marienlebens und sein Kreis, Düsseldorf, 1978

Jean-Claude Schmitt, Ra]iunea gesturilor, Bucure[ti, 1998

Jean-Claude Schmidt, Strigoii. Viii [i mor]ii în societatea medieval`. Bucure[ti, 1998

Gustav Seiwert, Die Brüderschaft des heiligen Leichnams in Hermannstadt, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische

Landeskunde, X, 1882

Tereza Sinigalia, Le retable de Biertan. Nouvelles recherches, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. Série Beaux-Arts,

tome XXI, 1984

Alfred Stange, Deutsche Malerei der Gotik. Franken, Boehmen und Thüringen-Sachsen in der zeit von 1400 bis 1500,

Lichtenstein, 1969

Alfred Stange, Deutsche Malerei der Gotik. Österreich und der ostdeutsche Siedelungsraum von Danzig bis

Siebenbürgen in der zeit von 1400 bis 1500, München-Berlin, 1961

Alfred Stange, Deutsche Malerei der Gotik. Südwestdeutschland in der Zeit von 1400 bis 1450, Lichtenstein, 1969

Francè Stelè, Monumenta Artis Slovenicae, I, La peinture murale au moyen âge, Ljublijana, 1935

I. D. ßtef`nescu, L’art byzantin et l’art lombard en Transylvanie, Paris, 1938

Michel Tanase, Avatarurile unui act de dona]ie. Dona]ia f`cut` cistercienilor, în ¥ara Bârsei, de c`tre Bela IV, la 17

martie 1240, în Revista Istoric`, 4, 1-2, 1993

Tarnóc Márton, Mátyás Kyrály és a magyarországi Reneszánsz (1450-1541), Budapest, 1994

G. D. Teutsch, Siebenbürger Mitglieder der Bruderschaft des Hospitals zum Heiligen Geist in Rom, 1478-1520, în

Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XIII, 1890

G. D. Teutsch, Siebenbürger Studiererde auf der Hochschule in Wien. Ein Betrag zur Kulturschichte Siebenbürgens, în

Archiv des Vereins, IX, II, 1881

Tonk Sándor, Erdélyiek egytemjárasá a középkorban, Bucure[ti, 1979


Virgil V`t`[ianu, Istoria artei feudale în ]`rile române, I, Bucure[ti, 1959

Maurice Vloberg, L’Eucharistie dans l’art, I - II, Paris, 1946

Jacques de Voragine, La legende dorée, Paris, 1907

Michel Vovelle, Les Âmes du Purgatoire ou le travail du deuil, Paris, 1996

Wehli Tünde, Könyvfestészeti és grafikai elöképek az 1470 elötti magyarországi falfestészetben, în Ars Hungarica,

1983/2

Jean Wirth, L’image médiévale. Naissance et développements (VIe-XIe siecle), Paris, 1989

Heinrich Wittstock, Ein Marienlied, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, 2/1872

Martin Zlatohlávec, Jiri Fajt, Jan Royt, Milena Bartlová, Hana Hlaváãová, The Bride in the Enclosed Garden, Praga, 1995

xxx Biblia Pauperum. Az Esztergomi föszékesegyházi könyvtár negyvenlapos Blockbuch Biblia Pauperuma, Budapest, 1966

xxx Das Burzenland, IV, Die Dörfer des Siebenbürgens, Kronstadt, 1929

xxx Das Burzenland, III, Kronstadt, Kronstadt, 1928

xxx Documente privind istoria ora[ului Bra[ov, IX, Documente de breasl`, 1420 – 1580, Kronstadt, 1999

xxx Documente privind istoria României, seria C, Transilvania, Bucure[ti, 1951

xxx Istoria artelor plastice în România, I, Bucure[ti, 1968

xxx Johannes Aquila és a 14. századi falfestészet, Budapest, 1989

xxx Katalog der Tafelmalerei in Nürnberg 1350-1550, Königsten im Taunus, 1993

xxx Le beau Martin. Études et mises au point. Actes du Colloque. Musée d’Unterlinden, Colmar, 1991

xxx Lexikon der christliche Ikonographie, IV, Berlin, 1972

xxx Lexikon der Kunst, V, Leipzig, 1978

xxx Martin Schongauer. Maître de la gravure Rhenane vers 1450 – 1491. Paris, Musée du Petit Palais, 14 novembre

1991 – 16 février 1992

xxx Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, I / IV, Kronstadt, 1886 / 1915

xxx Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven, IV, Hermannstadt, 1880

xxx Reallexikon zur deutschen Kunstgeschichte, III, Stuttgart, 1954

Text si legendeDana Jenei

FotografiiNOI Media Print

Dana Jenei

Grafic` [i copert`Adrian Sorin Georgescu

DTPGabriel Nicula

RedactareIrina SpirescuEmil Stanciu

EditoriOvidiu Morar

Adrian Manafu

© NOI Media Print B-dul. Nicolae B`lcescu nr. 18

Bloc Dalles, Bucure[tiTel.: 021 222 79 72Fax: 021 202 91 82

e-mail: [email protected]

Tiparit la Alföldi Printing House Hungary

38121155 pictura gotica transilvania

Documents