Arhitectura gotică

Introducere, noţiuni generale

Arhitectura gotică

•Termenul de Gotic provine de la numirea unor spiţe de neam barbar, vinoveţi de destrămarea Imperiului Roman. Prin această denumire maeştrii Renaşterii italiene, pentru care drept model servea civilizaţia romană antică, au subliniat originea barbară a creatorilor arhitecturii gotice, descendenţi ai goţilor.

•Acest stil s-a format ca o evoluţie a structurilor şi planimetriei arhitecturii romanice.

•Goticul devine al doilea stil european medieval după stilul romanic, fiind răspândit în toate ţările Europei ajungând până în estul european, în ţările baltice, Cehia, Ungaria şi Moldova medievală.

S-a format î timpul organizări primelor state naţionale europene, după cruciadele cavalerilor europeni în Orientul Apropiat, ce-a condus cunoaşterea realizărilor constructive orientale, lărgirea orizontului cultural şi acumularea bogăţiilor pentru investirea în construcţia marilor catedrale urbane.

În dezvoltarea stilului gotic se disting trei faze: -gotic timpuriu sec. XII-XIII, - -Gotic matur, sec. XIII-XIV -Gotic tardiv, sec. XV. Goticul a apărut în provinciile de nord ale Franţei, în oraşele

Paris, Amien, Reims, Ruan. Specificul stilului s-a manifestat plenar în construcţia catedralelor urbane, devenind specific oraşelor europene medievale.

Cea mai distinctă particularitate al acestui stil este elanul verticalismului, prin detalii se subliniază avântarea clădirilor spre cer. A fost tratat de teologi ca o manifestare a bigotismlui medieval, extaz mistico-religios.

Explicaţia ştiinţifică se deosebeşte de interpretarea religioasă. Astfel, începând cu secolul al XII-lea creşte importanţa oraşelor ca centre comerciale şi de concentrare a meşteşugurilor. Structura urbană se formează în mod firesc, cu o tramă stradală densă, rezultată din intersecţia drumurilor care vin în oraşe.

Oraşul încorsetat de fortificaţiile exterioare are posibilitate de dezvoltare doar pe verticală. În asemenea condiţii cresc etajele caselor de locuit, şi acoperişurile în două pante, ce permite amenajarea a 2-3 niveluri de locuire în interiorul lor. Casele sunt amplasate perpendicular frontului străzii, în interiorul insulelor formate de la trama stradală, se formează mici curţi interioare, de unde are loc intrarea în locuinţe.

Astfel, catedralele oraşelor sunt încorsetate din jur împrejur de case de locuit. Pentru a păstra rolul de dominantă în oraş, catedrale tind să crească în înălţime.

Pe de altă parte, din cursul de istoria arhitecturii se ştie că fenomenul de verticalism este o regulă şi pentru alte arii culturale – arhitectura armenească, rusă, orientală. Continuă până în prezent cu construcţia aşa numitor „zgârie norilor”.

• Materialele de construcţie. Ca şi în stilul romanic, stilul gotic realizat în construcţiile monumentale, este în piatră. Completară pietrei sunt vitraliile din sticlă cu imposte din piatră şi rame din plumb.

• Sistema constructivă. Începuturile stilului sunt în construcţiile navale, în carcasă. Din material durabil este construită osatura clădiri, prin care este transmisă la fundaţii atât greutatea boltirilor cât şi rezultata/vectorul de la împingerile laterale. Sistema constructivă a cerut noi elemente structurale, care pentru prima dată î-şi fac apariţia în stilul gotic.

• Arcul ogival. În arhitectura gotică, traveele sunt alungite, trapezoidale şi poligonale. La bolţile care acoperă o travee alungite, arcul în plin cintru este înlocuit cu arcuri ascuţite, cu aceleaşi înălţimi, dar cu deschideri în plan diferite. Aceasta a fost primul avantaj al arcului gotic, numit arc ogival, frânt sau ascuţit. Al doilea - arcul ascuţit reduce din împingerile laterale ale vectorului, apropiindu-l până la coincidenţă cu elementul de sprijin. Profilul arcurilor ogivale sunt diferite, în dedpendenţă de modul de calculare: în baza triunghiului echilateral, isoscel, ş.a.

• Nervurile sunt amplasate pe muchiile formelor curbe ale bolţilor, unde se concentrează ponderea greutăţilor, de la boltpentru a le transmite la elementele de sprijin. Sunt realizate din material durabil, iar elementele boltite devin ecrane, montate din material uşor, cărămidă, pemză, etc.

• Contraforturile sunt porţiuni lărgite ale pereţilor, calculate pentru preluarea împingerile laterale ale boltelor;

• Arcbutanii sunt arcuri care transmit greutatea de la bolta navei centrale la contraforturi.

• Aceste noutăţi constructive au permis edificarea pereţilor drept ecrane, conducând la dematerializarea lor, structura pereţilor fiind divizată în contraforturi şi vitralii.

• Gotica confirmă structura tectonică a sistemei de carcasă, determinând expresia artistică a edificiilor, care nu poate fi redusă doar la arc ogival, sistema de nervuri sau la vitralii.

• La elementele constructive se adaugă detaliile decorative : • - vimpergul – frontoane traforate, amplasate deasupra

portalurilor itrărilor.• - fleşa – săgeată, instalată la intersecţia navei centrale cu

transeptul• - fial – construcţii care reproduc în miniatură mici capele,

instalate deasupra contraforturilor pentru a mări greutatea care apasă asupra vectorului împingerilor boltirilor.

• - crabi sau muguri – detalii care împodobesc muchiile frontoanelor

• - rozasca – ferestră-vitraliu rotund deasupra portalului intării• - vitraliile – compoziţii pe teme biblice, alcătuite din sticlă

colorată, asamblate cu fâşii din plumb.• - himere sau gurgulii sculptate din piatră, amplasate ca

burlane de apă, fiinţe fantastice din folclorul popoarelor germanice..

• Organizarea procesului de construcţie. Edificarea unor colosale catedrale (înălţimea maximă a navei centrale a catedralei din or. Bove - 46 m) a cerut instruirea profesională a meşterilor şi calfelor în anumite şcoli, care s-au numit loje. Denumirea provine la un element semi-deschis al planului, de obicei dintre două contraforturi ale catedralei în curs de edificare, unde avea loc procesul de instruire în arta de a construi a ucenicilor. Aceste şcoli sunt cunoscute sub denumirea de loje masonice, mai târziu precauţiile lor de păstrare a secretelor ezoterice fiind acaparat de politicieni, graţie sistemului ermetic, închis al acestor grupări/societăţi. Cunoştinţele din domeniul arhitecturii în evul mediu erau păstrate în secret din cauza caracterului lor progresiv-aplicativ, bazat pe studierea fenomenelor fizice, care au anticipar ştiinţa oficială de atunci, cunoştinţele lor venind în contradicţie cu dogmele religioase.

• Planimetria şi structura spaţială Catedralele gotice au o structură bazilicală, cu 3 sau 5 nave, sau sunt alcătuite dintr-o singură sală, sau cu navele de aceiaşi înălţime, numite – bazilica sală. Cele mai răspândite erau bazilicile cu 3 nave.

• Faţada vestică este flancată de două turnuri, care spre deosebire de cele romanice, sunt străpunse de goluri în arc ogival, dominând golurile.

• Grosimea mare a contraforturilor, pe lângă care are loc intrarea în clădire, a condus la apariţia portalurilor adâncite la cca. 6 m. Asemenea pasaj de trecere a obţinut o soluţie decorativă: portalul exterior este comensurabil faţadei respective, golul de intrare – taliei umane. Intrările sunt evidenţiate printr-o succesiune de arhivolte, astfel că câmpul golului de intrare prezintă un şir de arcuri cu diametrul treptat micşorat, obţinând denumirea de “portal în perspectivă”.

Bolta în cruce – construcâia universală de acoperire a spaţiului interior.a) boltă romanică în baza arcului cilindric pe o travee pătratăb) boltă gotică în baza arcului ogival (frânt) pe o travee pătrată.c) boltă gotică în baza arcului ogival frânt pe travee rectangulară.d) Trecerea de la bolta “legată” şa bolţi ogivale independente

Sisteme de bolţi1.Boltă simplă stea.2.Bolţi stelate combinate Europa de nord. Polonia.3.Bolţi stelate combinate. Europa centrală, Koşiţe.4.Bolţi în reţea sau grile. Europa de răsărit, Cehia.

•1. Aspect obişnuit, comun al clădirilor construite în arhirectură gotică (arh. Viollet Le Duc): •- goluri în arc ogival, •- nervuri, •- fereastră “rozasca”,•- turnuri, • arcbutane, •- elansare verticală, •- detalii constructive, tratate artistic (tectonic): contraforturi, nervuri, vimperg, fiale, burlane-himere, etc.

•2. Structura de carcasă a arhitecturii gotice

Arhitectura gotică

• Componentele tectonice ale arhitecturii gotice:

Interioare gotice şi boltiri pe nervuri, cu evidenţierea cheii

de boltă

Detalii: “crabi” sau “muguri”, chei de boltă

Fereastra gotică

• Fereastra gotică • 1. Alcătuită din patru goluri (Amien)• 2. Construirea unei ferestre în

triangulare;• 3. Construirea ferestrei în baza

pătratului • 4. Vonstruirea ferestrei în baza stelei

cu cinci colţuri.

• 5. Gotica tardivă “flambuantă”;• 6. gotica tardivă, goluri “vezica

peştelui”

Detalii gotice:• 1. Vimperg timpuriu (a) şi

tardiv (bl• 2. Crabi;• 3. Fiala• 4. himera-burlan

Fiale1. Catedrala din Reims2. Catedrala din Bezanson3. Catedrala din Ruan