3 tsc

3
CENTRUL DE COMUTAŢIE Locul şi rolul comutaţiei în reţeaua de telecomunicaţii Centrul de comutaţie, numit în mod tradiţional centrală sau chiar comutator, fiind componentul inteligent al reţelei de telecomunicaţii, are rolul şi capacitatea de a realiza funcţia de comutaţie: stabilirea la cerere a unei legături (conexiuni) temporare între o anumită linie (cale) de intrare şi o anumită linie (cale) de ieşire (figura 2.1). Solicitarea de conexiune apare pe linia de intrare. Ea trebuie să conţină, exprimată într-o manieră oarecare, identitatea ieşirii care se doreşte a fi conectată. Figura 2.1 Conectarea prin comutaţie a liniilor de intrare cu cele de Ieşire Legătura stabilită de centrală este menţinută atâta timp cât este cerută de schimbul (bidirecţional) de informaţii (cuvinte, date, imagini etc.) între terminalele conectate la cele două extremităţi. Informaţiile se scurg pe suportul fizic al liniei de legătură oferită prin comutaţie fie sub forma semnalelor analogice (este cazul semnalelor vocale în telefonia "clasică"), fie sub forma semnalelor numerice, care codifică într-un mod elevat informaţii de orice natură. La sfârşitul schimbului informaţional dintre cele terminalele implicate în apel, centrala întrerupe legătura dintre cele două linii, fiecare dintre acestea putând fi antrenate ulterior în alte legături similare. De la sfârşitul secolului al XIX-lea, de când comutaţia există ca sector important al telecomunicaţiilor, specialiştii în domeniu s-au preocupat să conceapă şi să industrializeze comutatoare din ce în ce mai performante. Această evoluţie a fost şi este motivată prin creşterea dimensiunilor reţelei, prin dezvoltarea şi perfecţionarea tehnicilor de transmisiuni, prin creşteri exigenţei

Upload: sergiu-chistol

Post on 15-Sep-2015

216 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

mu

TRANSCRIPT

CENTRUL DE COMUTAIELocul i rolul comutaiei n reeaua de telecomunicaii

Centrul de comutaie, numit n mod tradiional central sau chiar comutator, fiind componentul inteligent al reelei de telecomunicaii, are rolul i capacitatea de a realiza funcia de comutaie: stabilirea la cerere a unei legturi (conexiuni) temporare ntre o anumit linie (cale) de intrare i o anumit linie (cale) de ieire (figura 2.1). Solicitarea de conexiune apare pe linia de intrare. Ea trebuie s conin, exprimat ntr-o manier oarecare, identitatea ieirii care se dorete a fi conectat.

Figura 2.1 Conectarea prin comutaie a liniilor de intrare cu cele de Ieire

Legtura stabilit de central este meninut atta timp ct este cerut de schimbul (bidirecional) de informaii (cuvinte, date, imagini etc.) ntre terminalele conectate la cele dou extremiti. Informaiile se scurg pe suportul fizic al liniei de legtur oferit prin comutaie fie sub forma semnalelor analogice (este cazul semnalelor vocale n telefonia "clasic"), fie sub forma semnalelor numerice, care codific ntr-un mod elevat informaii de orice natur. La sfritul schimbului informaional dintre cele terminalele implicate n apel, centrala ntrerupe legtura dintre cele dou linii, fiecare dintre acestea putnd fi antrenate ulterior n alte legturi similare.De la sfritul secolului al XIX-lea, de cnd comutaia exist ca sector important al telecomunicaiilor, specialitii n domeniu s-au preocupat s conceap i s industrializeze comutatoare din ce n ce mai performante.Aceast evoluie a fost i este motivat prin creterea dimensiunilor reelei, prin dezvoltarea i perfecionarea tehnicilor de transmisiuni, prin creteri exigenei utilizatorilor, dar i a operatorilor, n ceea ce privete calitatea i diversitatea serviciilor oferite.Trebuie menionat c evoluia a fost posibil mai ales datorit progreselor importante din domeniul componentelor i tehnicilor electronice, care au creat un cadru deosebit de favorabil att perfecionrii tehnicilor i echipamentelor de comutaie, ct i introducerii i dezvoltrii comenzii prin program nregistrat al tuturor prelucrrilor legate de comutaie.De-a lungul anilor secolului al XX-lea, au fost puse la punct i folosite diferite tehnici, n ceea ce privete att modul de transfer al informaiei, ct i modul de control al acestui transfer.n acest capitol se face o scurt prezentare istoric i evolutiv tehnicilor de comutaie folosite pe plan mondial, n prezent, majoritatea covritoare a reelelor naionale au recurs la comutaia digital (numeric (digital switching - commutation numrique) i la comanda acestuia prin program nregistrat (SPC, Stored Program Control - commande par logiciel).Printre avantajele majore ale numerizrii fa de tehnica transmisiunilor analogice trebuie s fie enumerate urmtoarele:- viteza mare n stabilirea comunicaiilor,- volumul mic al echipamentului necesar,- uurina operaiilor de ntreinere,- calitatea i sigurana conexiunilor realizate,- posibilitatea de a introduce uor servicii noi att pentru abonai ct i pentru managementul de reea,- costul global al echipamentelor mai redus,- timp mai scurt de instalare,- compatibilitate perfect a echipamentelor de comutaie cu cele de transmisiuni, ceea ce reduce substanial numrul convertoarelor analog numerice ce sunt necesare de la un capt la altul ntr-o comunicaie.Comanda prin program nregistrat, n opoziie cu comanda de tip cablat, devenit acum "clasic" i anacronic, aduce i ea avantaje deosebite dintre care cele mai importante sunt urmtoarele:- suplee evolutiv a funciilor unui centru de comutaie,- servicii suplimentare pentru abonai (de exemplu reapel la chemat n lipsa rspunsului la chemtor, intrare peste ocupat cu tonalitate de avertizare conferin, mesagerie vocal, semnalizarea identitii chemtorului suprapus de curentul de sonerie etc.),- funcii evoluate de exploatare i ntreinere (taxare difereniat apelurilor pe categorii de abonai i intervale de apel, facturare detaliat ndrumare adaptiv dinamic etc.).