3. Principiile impunerii

Impunerea este reprezentată de ansamblul de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii, care au drept scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice.

Din punct de vedere politic, prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozitintrodus să răspundă cerinţelor unor anumite principii şi anume: principiilor deechitate fiscală, de politică financiară, de politică economică şi social-politice.

*Principiile de echitate fiscalaEchitatea fiscală, ca noţiune, semnifică dreptate socială în materie de impozite.Pentru respectarea acestui principiu este necesară impunerea diferenţiată a veniturilor şi a

averii şi stabilirea unui minim neimpozabil, pentru persoanele care realizează venit sub un anumit plafon.

În funcţie de gradul de cuprindere a subiecţilor impozitului şi a materieiimpozabile, impunerea poate fi generală, sau parţială.

Egalitatea în faţa impozitului presupune ca impunerea să se facă în acelaşimod, pentru toate persoanele fizice şi juridice, indiferent de locul unde domiciliazăsau îşi au sediul, adică să nu existe deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a ţării.

În funcţie de unghiul din care este privită echitatea aceasta poate sa fie peorizontală sau pe verticală.

Impunerea în cote (sume) fixe nu ţine seama de venitul sau averea contribuabilului şi nici de situaţia personală a acestuia.

Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii în coteproporţionale, în cote progresive şi în cote regresive.

*Principiile de politică financiarăDin punct de vedere al politicii financiare, la introducerea unui nou impozit, se urmăreşte ca

acesta să se caracterizeze printr-un randament fiscal ridicat, să fie stabil şi elastic.Pentru ca un impozit să aibă un randament fiscal ridicat se cer a fi îndeplinite

mai multe condiţii, şi anume:a) impozitul să aibă un caracter universalb) să nu existe posibilităţi, legale sau nelegale, de sustragere de la impunere aunei părţi din materia impozabilă;c) volumul cheltuielilor legate de aşezarea şi perceperea impozitului să fie câtmai redus.

Un impozit poate fi considerat stabil, dacă nu este influenţat, într-un sens sau altul, de mutaţiile de ordin conjunctural ale ciclului economic.

În ceea ce priveşte elasticitatea impozitului, aceasta presupune ca impozitul să poată fi adaptat în permanenţă necesităţilor de venituri ale statului.

*Principiile de politică economicaPentru a influenţa creşterea consumului unei anumite mărfi statul procedează

la micşorarea sau chiar la renunţarea la impozite indirecte care se percep la vânzarea acesteia. Dacă, dimpotrivă, se urmăreşte reducerea consumului, se va recurge la majorarea cotelor de

impozit aplicate la vânzarea mărfii respective.În prezent, impozitele sunt folosite concomitent cu alte instrumente, pentru redresarea situaţiei economice.

În vederea combaterii inflaţiei, statele recurg uneori la majorarea unor impozite, a ratei dobânzii etc.

*Principiile social-politiceSunt situaţii când partidul de guvernământ urmăreşte ca politica fiscală pe care o promovează să

fie în concordanţă cu interesele celor pe care îi reprezintă.Uneori, prin intermediul măsurilor cu caracter fiscal, partidul de guvernământ

încearcă să-şi menţină influenţa în rândul unor categorii sociale, în special în preajma alegerilor.Sunt situaţii când impozitele sunt folosite şi pentru a limita consumul unor

produse care au efecte dăunătore asupra sănătăţii (tutun, băuturi alcoolice).